Republica Moldova Evaluarea Securităţii Alimentaredocuments.worldbank.org/curated/en/192371468000282307/pdf/ACS13175... · provocările pentru securitatea alimentară pot fi abordate

Banca Mondială şi Programul Alimentar Mondial

Republica Moldova

Evaluarea Securităţii Alimentare

Analiza situaţiei curente şi următorii pași

Martie 2015

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

WB406484

Typewritten Text

ACS13175

WB406484

Typewritten Text

2

ACRONIME ŞI ABREVIERI

ACSA Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală

AAI Aportul alimentar insuficient

AIPA Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură

AMP Asistenţa medicală primară

ARM Agenţia Rezerve Materiale

AVÎ Agricultura de valoare înaltă

BNS Biroul Naţional de Statistică

CAR Cheltuieli alimentare ridicate

AABR Aport al alimentelor de bază ridicat

DEA Deficit energetic alimentar

DEAR Deficit energetic alimentar ridicat

OAA Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură

FMI Fondul Monetar Internaţional

IICPA Institutul Internaţional de Cercetare în Domeniul Politicii Alimentare

IMC Indicele de masă corporală

MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

MDL Leul moldovenesc

MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei

OMC Organizaţia Mondială a Comerţului

OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii

PAB Produsul agricol brut

PCA Preferinţele comerciale autonome

SBGC Sondajul privind bugetele gospodăriilor casnice

SDS Studiul demografic şi de sănătate

SFS Sanitară şi fitosanitară

SCIM Sondaj de tip cluster cu indicatori multipli

UE Uniunea Europeană

ZLSAC Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător

3

CUPRINS

REZUMATUL RAPORTULUI .............................................................................................................. 9

I. CONTEXT ............................................................................................................................... 21

I.1 SCOPUL ANALIZEI ................................................................................................................. 21

I.2 METODOLOGIA ................................................................................................................... 21

II. EFECTELE SECURITĂŢII ALIMENTARE .................................................................................... 23

II.1 CÂTE PERSOANE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA? .............. 24

II.2 UNDE LOCUIESC CEI CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ? ........................................ 28

II.3 CINE SUNT PERSOANELE CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATE ALIMENTARĂ? .................................... 31

II.4 CÂND INSECURITATEA ALIMENTARĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ? .......................................................... 40

II.5 CONCLUZII ......................................................................................................................... 42

III. ANALIZA DIMENSIUNILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE .......................................................... 44

III.1 DISPONIBILITATEA ALIMENTELROR ........................................................................................... 44

PRODUCŢIA INTERNĂ ................................................................................................................... 44

STOCURILE ALIMENTARE .............................................................................................................. 53

IMPORTURILE AGRO‐ALIMENTARE .................................................................................................. 54

III.2 ACCESUL LA ALIMENTE .......................................................................................................... 59

ACCESUL FIZIC LA ALIMENTE: SURSELE DE ALIMENTE .......................................................................... 59

ACCESUL FIZIC LA ALIMENTE: INFRASTRUCTURA PIEŢEI ALIMENTARE ...................................................... 62

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: PREŢURILE LA ALIMENTE ............................................................... 63

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: VENITUL ŞI CHELTUIELILE ............................................................... 65

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: TRANSFERURILE PUBLICE ŞI PRIVATE ................................................ 69

III.3 UTILIZAREA ALIMENTELOR ..................................................................................................... 72

EFECTELE NUTRIŢIONALE CHEIE ...................................................................................................... 72

DIVERSITATEA ALIMENTAŢIEI ......................................................................................................... 76

SIGURANŢA ALIMENTELOR ............................................................................................................ 78

III.4 STABILITATEA ALIMENTELOR .................................................................................................. 79

STABILITATEA DISPONIBILITĂŢII ALIMENTELOR .................................................................................. 79

STABILITATEA ACCESULUI LA ALIMENTE ........................................................................................... 80

4

STABILITATEA UTILIZĂRII ALIMENTAŢIEI ........................................................................................... 82

III.5 CONCLUZII ......................................................................................................................... 84

IV. MANDATELE INSTITUŢIONALE ŞI CADRUL DE POLITICI PRIVIND SECURITATEA ALIMENTARĂ

87

IV.1 MANDATELE INSTITUŢIONALE PRIVIND POLICITILE SECURITĂŢII ALIMENARE ...................................... 87

IV.2 CADRUL POLITICILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE .......................................................................... 90

PRODUCŢIA AGRICOLĂ ................................................................................................................. 90

REGLEMENTAREA PREŢURILOR ŞI PIEŢEI ........................................................................................... 91

COMERŢUL ............................................................................................................................... 94

ASISTENŢA SOCIALĂ .................................................................................................................... 96

IV.3 REZUMATUL RECOMANDĂRILOR ............................................................................................. 98

REFERINŢE ................................................................................................................................... 101

LISTA FIGURILOR

Figura 1. Indicii deficitului cantitativ al alimentaţiei (2006‐2013) ................................................ 25

Figura 2. Consumul mediu al diferitor grupuri de alimente (2006‐2013, % din calorii) ............... 26

Figura 3. Indicele aportului alimentelor de bază ridicat (2006‐2013, % din gospodăriile casnice)

....................................................................................................................................................... 26

Figura 4. Indicii vulnerabilităţii economice (2006‐2013) .............................................................. 27

Figura 5. Indicii deficitului energetic alimentar: familiile urbane şi rurale (2006‐2013) .............. 28

Figura 6. Aportul caloric zilnic per capita: locuitorii urbani şi rurali (2006‐2013) ........................ 29

Figura 7. Compoziţia alimentaţiei urbane şi rurale pe principalele grupuri de alimente (2013) . 30

Figura 8. Rata aportului de alimente de bază ridicat (2006‐2013, % familii) ............................... 30

Figura 9. Insecuritatea alimentară severă: familiile urbane şi rurale (2006‐2013) ...................... 31

Figura 10. Rata DEAR pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013, % gospodăriile casnice) ................ 32

Figura 11. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013) ............................................... 32

Figura 12. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli ale populaţiei, gospodăriile casnice urbane şi

rurale (2013) ................................................................................................................................. 33

Figura 13. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul urban (2006‐2013) .. 33

Figura 14. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul rural (2006‐2013) .... 34

Figura 15. Indicii cantitativi ai alimentaţiei familiilor conduse de femei şi bărbaţi (2006‐2013) . 35

Figura 16. Consumul zilnic de energie per capita în dependenţă de mărimea familiei (2006‐

2013) ............................................................................................................................................. 35

5

Figura 17. Rata deficitului energetic alimentar ridicat şi a sărăciei pe familii după numărul de

membri (2006‐2013) ..................................................................................................................... 36

Figura 18. Ratele deficitului energetic alimentar ridicat pe grupuri socio‐economice (2006‐2013)

....................................................................................................................................................... 36

Figura 19. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri socio‐economice de familii (2013) ............ 37

Figura 20. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritatea alimentară

pe nutrienţi (2013) ....................................................................................................................... 38

Figura 21. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritate alimentară

pe grupuri de produse alimentare (2013, kcal) ............................................................................ 39

Figura 22. Cota familiilor ce se confruntă cu DEAR în rândul familiilor ne‐sărace urbane şi rurale

(2006‐2013) ................................................................................................................................... 39

Figura 23. Rata DEAR printre familiile sărace urbane şi rurale (2006‐2013) ................................ 40

Figura 24. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor DEAR şi indicii preţurilor (2006‐2013) ................. 41

Figura 25. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor CAR şi indicii de preţuri (2006‐2013) ................... 42

Figura 26. Contribuţia agriculturii la economie (2000‐2012) ....................................................... 44

Figura 27. Producţia agricolă a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate (% din

total, media anuală pentru 2008‐2012) ........................................................................................ 45

Figura 28. Producţia per capita a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate

(2008‐2012, media anuală) ........................................................................................................... 46

Figura 29. Evoluţia producţiei agricole interne (2001‐2013, mii TM) .......................................... 47

Figura 30. Structura produsului agricol brut (2013) ..................................................................... 48

Figura 31. Productivitatea agricolă în conformitate cu datele BNS şi ACSA (2003‐2013 ............. 49

Figura 32. Productivitatea culturilor selectate: Republica Moldova vs. ţările selectate (Hg/ha,

2006‐2012/2013) .......................................................................................................................... 50

Figura 33. Distribuţia producţiei culturilor agricole şi a creşterii animalelor pe regiuni (2011‐

2013, media anuală) ..................................................................................................................... 52

Figura 34. Importurile şi exporturile agro‐alimentare ale Republicii Moldova (2000‐2012) ....... 55

Figura 35. Producţia per capita versus consumul per capita a alimentelor principale (media

pentru 2010‐2012) ........................................................................................................................ 56

Figura 36. Structura exporturilor şi importurilor agro‐alimentare ale Republicii Moldova pe

principalele categorii de produse (2001‐2013) ............................................................................ 56

Figura 37. Volumul importului dă către Republica Moldova a bunurilor primare alimentare cheie

(2004‐2012) ................................................................................................................................... 57

Figura 38. Comerţul agro‐alimentar al Republicii Moldova: principalele surse şi destinaţii (2001‐

2013) ............................................................................................................................................. 58

Figura 39. Sursele alimentelor: familiile urbane şi rurale (2013) ................................................. 60

Figura 40. Sursele grupelor alimentare: locuitorii rurali şi urbani (2013) .................................... 61

Figura 41. Evoluţia surselor de alimente în spaţiul rural (2006‐2013) ......................................... 62

6

Figura 42. Evoluţia IPC alimentar: Republica Moldova şi lumea (2011‐2013, 2010=100) ........... 64

Figura 43. Dinamica preţurilor interne la alimentele cheie (anual, 2005=100) ........................... 64

Figura 44. Sezonalitatea preţurilor interne la alimentele cheie (lunar, luna precedentă =100) .. 65

Figura 45. Evoluţia veniturilor nominale ale familiilor şi preţurile alimentare (2006‐2012,

2006=100) ..................................................................................................................................... 66

Figura 46. Creşterea venitului nominal pe chintilele populaţiei: spaţiul urban şi rural (2006‐2012,

2006=100) ..................................................................................................................................... 66

Figura 47. Cheltuielile alimentare, procentaj din cheltuielile totale: per capita, pe chintile de

cheltuieli (2009‐2013) ................................................................................................................... 67

Figura 48. Veniturile medii lunare per capita pe grupurile socio‐economice (2009‐2013, în MDL)

....................................................................................................................................................... 67

Figura 49. Veniturile fermierilor şi a angajaţilor din agricultură vs. preţurile agricole (schimbarea

indexată comparativ cu anul precedent, 2007‐2012) .................................................................. 68

Figura 50. Preţurile mijloacelor de producţie, a produselor agricole şi a produselor alimentare

(2004‐2012, 2004=100) ................................................................................................................. 68

Figura 51. Evoluţia transferurilor de venit pe chintilele de venit ale populaţiei (2008‐2012, în

MDL) .............................................................................................................................................. 69

Figura 52. Pensiile şi coşul minim de consum (2005‐2012) .......................................................... 70

Figura 53. Plăţile necontributive de asistenţă socială pe chintile de venit: valorile absolute şi %

din venit (2006‐2012) .................................................................................................................... 70

Figura 54. Evoluţia fluxurilor de remiteri, pe spaţiul de reşedinţă şi chintilele de venit (2006‐

2012, constant 2005 MDL) ............................................................................................................ 71

Figura 55. Remitentele şi economia Republicii Moldova (2000‐2013)......................................... 72

Figura 56. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova: spaţiul urban şi rural (2005, 2012) .. 73

Figura 57. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova pe grupurile de venit (2005, 2012) ... 74

Figura 58. Aportul caloric individual pe grupuri de nutrienţi: familiile urbane şi rurale (2013) .. 77

Figura 59. Aportul caloric pe grupuri de alimente: familiile urbane şi rurale (2013) ................... 77

Figura 60. Mandatele instituţionale în domeniul politicii securităţii alimentare ......................... 89

Figura 61. Consumul zilnic de către populaţia urbană a pâinii pe chintilele de cheltuieli (grame

per capita) ..................................................................................................................................... 94

Figura 62. Evoluţia preţurilor: pâinea vs. grâul (2005=100) ......................................................... 94

LISTA DE TABELE

Tabelul 1. Aportul zilnic de nutrienţi: Republica Moldova vs. recomandările OMS ..................... 25

Tabelul 2. Indicii de insecuritate alimentară cronică (2011‐2013) ............................................... 27

Tabelul 3. Insecuritatea alimentară cronică: familiile urbane şi rurale (2011‐2013) ................... 31

7

Tabelul 4. Ratele sărăciei rurale în Republica Moldova şi ratele deficitului alimentar pe regiuni

(2010 şi 2013) ................................................................................................................................ 53

Tabelul 5. Stocurile gospodăriilor la sfârşit de an (% din totalul producţiei, 2007‐2013) ............ 53

Tabelul 6. Clasificarea OMS a severităţii malnutriţiei ................................................................... 73

LISTA DE BOXE

BOXA 1. METODOLOGIA PENTRU ANALIZA EFECTELOR SECURITĂŢII ALIMENTARE ..................... 22

BOXA 2. INDICII ALIMENTARI CHEIE ............................................................................................. 23

BOXA 3. PRIVIRE SUMARĂ DE ANSAMBLU ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE

MOLDOVENEŞTI ............................................................................................................................ 51

BOXA 4. REMITERILE ŞI ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA ......................................................... 71

BOXA 5. EVALUAREA STĂRII NUTRIŢIONALE A PERSOANELOR .................................................... 75

BOXA 6. FOLOSIREA REZERVELOR STATULUI ÎNAINTEA ANULUI 2009 ......................................... 92

BOXA 7. SISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ AL REPUBLICII MOLDOVA ....................................... 97

8

APRECIERI

Acest raport a fost pregătit de o echipă a Băncii Mondiale, condusă de către Irina Schuman (economist

principal în agricultură, GAFDR). Membri ai echipei au fost Felicia Pricop, Darryl Miller, Marko Bucik,

Oana Tanasache, Stela Ciobu, Tamara Ursu şi Valencia Copeland.

Cu gratitudine echipa exprimă recunoştinţa sa pentru susţinerea acordată acestui raport de către

miniştrii Vasile Bumacov, Ion Sula, Ruxanda Glăvan şi Valentina Buliga, vice‐miniştrii Viorel Guţu şi

Octavian Calmâc, precum şi Ala Negruţa (Direcţia statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai, Biroul

Naţional de Statistică). Fără cooperarea lor intensă şi fiabilă, acest studiu nu ar fi fost posibil.

De asemenea echipa mulţumeşte lui Siemon Holema (consilier superior programe regionale, Programul

Alimentar Mondial), colegilor de la Banca Mondială, Anatol Gobjila (coordonator de proiecte principal) şi

Irina Guban (consultant), pentru susţinerea permanentă şi sugestiile lor, şi părţilor interesate,

personalului diferitor asociaţii, agenţii şi instituţii, împreună cu reprezentanţii sectorului privat, care au

contribuit la această evaluare prin împărtăşirea cunoştinţelor lor cu echipa.

Direcţii de importanţă critică şi comentarii asupra acestui proiect au fost oferite de Tamara Sulukhia

(conducător de program), Dina Umali‐Deininger (manager practică), Alexander Kremer (manager de

ţară) şi Qimiao Fan (director regional). Raportul a beneficiat de comentarii și sugestii din partea lui

Donald Larson (economist principal, DECAR) şi a Caterinei Ruggeri Laderchi (economist principal,

GPVDR).

9

REZUMATUL RAPORTULUI

1. Recentele majorări ale preţurilor la produsele alimentare şi volatilitatea de pe pieţele

internaţionale au atras o atenţie considerabilă. Oricare ar fi cauza, fie condiţiile meteorologice

neobişnuite, evenimentele climatice adverse sau distorsiuni ale pieţelor, efectele de creştere bruscă a

preţurilor pot conduce la consecinţe serioase, principala fiind insecuritatea alimentară accentuată.

Insecuritatea alimentară se poate manifesta prin patru dimensiuni: (i) disponibilitatea limitată a

alimentelor; (ii) perturbări ale accesului la alimente; (iii) dereglarea utilizării alimentelor; dar şi (iv)

instabilitatea acestor trei dimensiuni în timp. Nu întâmplător, cele mai sărace segmente ale societăţii

sunt în general afectate cel mai mult, deşi consecinţele sunt resimţite de către o pătură mult mai largă a

populaţiei.

2. Datorită complexităţii sale, pericolul insecurităţii alimentare impune necesitatea unui răspuns

politic informat şi cuprinzător. Îmbunătăţirea securităţii alimentare presupune o înţelegere profundă a

condiţiilor şi tendinţelor sociale şi economice naţionale, dar şi a implicaţiilor pieţelor internaţionale

integrate. Cel mai important, sectorul agrar şi producerea internă a alimentelor au un rol cheie: dacă

agricultura internă şi producerea alimentelor sunt bine dezvoltate, competitive şi în stare să reziste

şocurilor neaşteptare, cu probabilitate, insecuritatea alimentară se va manifesta moderat. Dacă nu,

atunci evenimentele neaşteptate au putea cauza unor dificultăţi dure şi suferinţe considerabile. Astfel,

provocările pentru securitatea alimentară pot fi abordate cu succes doar printr‐un amalgam de politici,

care ar cuprinde, inter alia, politica economică şi socială, siguranţa alimentelor, sistemul de sănătate şi

dezvoltarea infrastructurii.

3. În cazul Republicii Moldova, până în prezent a fost realizat un volum redus de cercetări pentru

a studia caracterul şi răspândirea geografică a insecurităţii alimentare. Sondajul standardizat şi

reprezentativ al bugetelor gospodăriilor casnice (SBGC) oferă oportunitatea de a aplica o abordare

sistematică pentru identificarea caracteristicilor cheie ale populaţiei Republicii Moldova, periclitată de

insecuritatea alimentară, în sensul numărului, distribuţiei geografice, condiţiilor sociale şi severităţii

insecurităţii alimentare. În combinare cu alte date, acumulate de Biroul Naţional de Statistică (BNS),

SBGC poate furniza informaţia necesară pentru reacţia politică indicată.

4. Acest raport pune în evidenţă caracteristicile cheie ale (in)securităţii alimentare în Republica

Moldova. Folosind cele mai recente date ale SBGC şi BNS, raportul oferă evaluarea numărului populaţiei

Republicii Moldova, care este afectată de malnutriţie, date despre distribuţia geografică a acestor

oameni, statutul lor social‐economic, şi perioadele de timp când aceştia se confruntă cu insecuritatea

alimentară cel mai mult. Raportul este structurat pe toate cele patru dimensiuni ale securităţii

alimentare: disponibilitatea, accesul şi utilizarea alimentelor, de rând cu stabilitatea acestora în timp.

Analiza pe care o conţine raportul poate servi drept bază pentru formularea de viitor a politicilor şi

îmbunătăţirea coordonării trans‐sectoriale, ţinând cont, de altfel, de faptul că raportul nu a fost în stare

să cuprindă şi Transnistria din cauza lipsei de disponibilitate a datelor.

10

ÎMBUNĂTĂŢIRI CONSIDERABILE ÎN SECURITATEA ALIMENTARĂ GENERALĂ, ÎNSĂ ELEMENTE DE ÎNGRIJORARE PERSISTĂ

5. Necesarul de energie alimentară pentru populaţia Republicii Moldova este în linii mari

satisfăcut, cu toate acestea cota populaţiei, care consumă cantităţi insuficiente de alimente, rămâne a

fi îngrijorătoare. Nivelul mediu zilnic per capita al aportului energetic alimentar în Republica Moldova a

fost în mod consistent mai înalt decât valorile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi

această tendinţă continuă: consumul mediu zilnic de circa 2.400 Kcal în 2013 se compară favorabil cu

nivelul de referinţă, recomandat de OMS de 2.050 Kcal. Cu toate acestea, mai mult de o cincime din

familii (21%) s‐a dovedit a consuma mai puţin decât nivelul caloric recomandat. Aproape o zecime din

familii (9%) au înregistrat deficit energetic alimentar ridicat – un deficit considerabil de cel puţin 300

kilocalorii per capita pe zi.

6. În paralel cu o reducere considerabilă a nivelului sărăciei, în perioada ultimilor ani s‐a

înregistrat o tendinţă evidentă de reducere a ratelor deficitului energetic alimentar în rândurile

populaţiei Republicii Moldova. De fapt, cota familiilor care înregistrau deficit energetic alimentar s‐a

redus cu mai mult de 15 puncte procentuale (de la 36,5% la 20,7%) în perioada 2007‐2013, o descreştere

similară poate fi observată şi pentru cota familiilor cu deficit energetic alimentar ridicat (de la 24% la

8,8%) pe parcursul aceleiaşi perioade.

Figura E. 1. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele de sărăcie în Republica Moldova

(schimbarea în perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)

Sursa: SBGC. Notă: cu excepţia Transnistriei

Notă: Graficul de radar ilustrează schimbările în cotele familiilor din Republica Moldova, care se află sub pragul naţional al sărăciei, şi cotele

familiilor ce se confruntă cu diferite forme ale insecurităţii alimentare, cu cât mai plin este radarul, cu atât mai reduse sunt cotele de sărăcie şi

insecuritate alimentară.

11

7. Compoziţia unei alimentaţii medii cuprinde proporţii adecvate de carbohidraţi şi proteine, dar

un exces de grăsimi. În perioada 2007‐2013 familiile au redus treptat consumul de alimente de bază, au

menţinut nivelul consumului de produse din carne şi peşte, dar şi au majorat treptat consumul de

produse lactate, fructe şi legume, şi a grăsimilor şi uleiurilor. Deosebit de impresionantă a fost reducerea

cotei familiilor ce înregistrau un consum ridicat de alimente de bază (mai mult de 60% din toate caloriile

provenind din alimentele de bază): de la 15,1% la puţin peste 3%.

Figura E. 2. Compoziţia alimentaţiei familiei medii în Republica Moldova (2013)


8. În mod similar, Republica Moldova a înregistrat recent îmbunătăţiri în toate categoriile şi

demonstrează niveluri generale reduse de malnutriţie. În perioada 2005‐2012 cota naţională a copiilor

sub cinci ani, care sufereau de subdezvoltare, s‐a redus de la 8,4% la 4,4%, cota copiilor subponderali ‐

de la 4,3% la 3,2%, iar cota copiilor cu masă musculară redusă – de la 3,9% la 1.4%. Cel mai important,

cota copiilor cu deficienţe de creştere a scăzut în toate grupurile pe niveluri de venit, cu toate acestea

cota copiilor din spaţiul rural, afectaţi de malnutriţie, rămâne a fi mai înaltă decât cea a omologilor lor

urbani.

DECALAJUL DINTRE FAMILIILE URBANE ŞI RURALE SE ÎNGUSTEAZĂ

9. Tradiţional, familiile rurale au cunoscut o securitate alimentară mai mare decât cele urbane,

datorită faptului că au contat preponderent pe propria producţie – starea de lucruri nu mai este

aceeaşi. În 2007 diferenţa era vădită: cota familiilor urbane, care se confruntau cu deficitul energetic

alimentar era de 46,8%, în timp ce aceeaşi cotă pentru familiile rurale era de 28,7%. Pe de altă parte,

către 2013 ratele atât pentru familiile urbane, cât şi pentru cele rurale, erau de circa 21%. Tendinţa este

similară şi pentru ratele deficitului energetic alimentar ridicat, pentru care îmbunătăţirile produse în

perioada 2007 – 2013 în familiile urbane au fost mai mari (scăderea de la 32,3% la 8.0%) decât în cele

rurale (de la 17,7% la 8.3%). Mai există încă anumite diferenţe între diferite regiuni geografice, dar

decalajul general între familiile urbane şi rurale este în scădere.

12

Figura E. 3. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele de sărăcie pentru familiile urbane şi rurale în Republica

(schimbarea din perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)


10. O tendinţă similară este de asemenea vizibilă şi în aportul energetic alimentar – consumul

caloric mediu zilnic în familiile urbane a depăşit consumul rural pentru prima dată în 2010 şi de atunci

continuă să rămână mai înalt. În 2006 decalajul era considerabil: familiile urbane consumau zilnic 2.126

Kcal per capita, iar familiile rurale ‐ 2.764 Kcal. În 2013, consumul caloric al familiilor urbane s‐a majorat

până la 2.444 Kcal, pe când consumul familiilor rurale s‐a redus până la 2.365 Kcal.

Figura E. 4. Consumul caloric zilnic per capita: locuitori urbani şi rurali (2006‐2013)


11. În mod evident, tendinţele economice divergente sunt principala cauză a reducerii decalajului

dintre familiile urbane şi rurale. Deşi în perioada 2000 – 2012, economia Republicii Moldova a

înregistrat o creştere cumulativă de 58%, agricultura a crescut cu doar 28% pe parcursul aceleiaşi

perioade. O şir de evenimente climatice adverse (secete şi inundaţii) au afectat negativ veniturile rurale,

plus la aceasta familiile rurale iniţial au fost lovite mai dur de criza economică. Acest lucru a provocat

migrarea din spaţiul rural spre cele urbane, sau spre exterior, ceea ce a condus la scăderea angajării în

câmpul muncii în agricultură de la 51% în anul 2000 la 26% în 2012. În pofida reducerii generale pe

parcursul ultimului deceniu, rata sărăciei rurale (18% în 2013) rămâne considerabil mai înaltă decât rata

sărăciei urbane (5% în 2013).

DEFICIT

ENERGETIC

ALIMENTAR

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR RIDICATCONSUM RIDICAT AL

ALIMENTELOR DE BAZA

CHELTUIELI

ALIMENTARE

RIDICATE

SUB PRAGUL SĂRĂCIEI

CHELTUIELI

ALIMENTARE

RIDICATE

CONSUM RIDICAT AL

ALIMENTELOR DE BAZA

SUB PRAGUL SĂRĂCIEI

DEFICIT

ENERGETIC

ALIMENTAR

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR RIDICAT

FAMILIILE URBANE FAMILIILE RURALE

13

SECURITATEA ALIMENTARĂ A FAMILIILOR SĂRACE S‐A ÎMBUNĂTĂŢIT, ÎNSĂ VULNERABILITĂŢILE ECONOMICE PERSISTĂ

12. În paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor economice, familiile cele mai sărace de asemenea au înregistrat o creştere a securităţii alimentare în perioada 2007 – 2013. În 2007, circa 95% din toate familiile chintilei cu cele mai reduse venituri trăiau sub pragul sărăciei; către 2013 cota lor s-a redus la mai puţin de 64%. În paralel, cota celor mai sărace familii, care se confruntau cu deficitul energetic alimentar a scăzut de la mai mult de 66% la mai puţin de 44%, iar a celor ce se confruntau cu deficitul energetic alimentar ridicat - de la mai mult de 50% la mai puţin de 20%.

Figura E. 5. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi cotele de sărăcie în rândurile celor mai sărace 20% din familii

(schimbarea în perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)


13. Situaţia celor mai sărace familii de asemenea s‐a îmbunătăţit considerabil şi în sensul

aportului caloric zilnic, iar insecuritatea alimentară severă este extrem de rară. Deşi decalajul în

consumul mediu zilnic al celor mai înstărite 20% (chintila V) şi al celor mai sărace 20% din populaţie

(chintila I) rămâne a fi mai mare de 800 Kcal, acesta a scăzut substanţial în perioada 2006‐2013.

Consumul celor mai sărace familii a crescut de la 1.726 la 2.002 Kcal, iar consumul celor mai înstărite

familii s‐a redus de la 3.326 la 2.862 Kcal. De asemenea a fost înregistrată o îmbunătăţire modestă în

rândurile familiilor mai puţin sărace din chintila II. Aportul alimentar insuficient, cuantificat printr‐un

indice special elaborat pentru Republica Moldova pentru a demonstra simultan atât dimensiunea

cantitativă, cât şi cea calitativă de insecuritate alimentară, este prezent în familiile Republicii Moldova la

un nivel foarte redus: doar 0,4% din acestea sunt astfel afectate.

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR RIDICAT

DEFICIT

ENERGETIC

ALIMENTAR

MAI JOS DE PRAGUL

SĂRĂCIEI

CHELTUIELI

ALIMENTARE

RIDICATE

CONSUM DE

ALIMENTE DE BAZĂ

RIDICAT

CELE MAI SĂRACE

20% DIN FAMILII

14

Figura E. 6. Aportul caloric zilnic per capita pe chintilele familiilor (2006‐2013)


14. Cu toate acestea, vulnerabilitatea economică a celor mai sărace familii rămâne considerabilă.

Creşterea economică considerabilă din perioada 2007 – 2013 a fost a fost extrapolată asupra populaţiei

printr‐o rată mult mai redusă a sărăciei: în 2007 aproape un sfert din familiile Republicii Moldova trăiau

sub pragul sărăciei, iar către 2013 proporţia acestora a scăzut la puţin peste 11%. În mod similar, cota

familiilor din Republica Moldova ce se confruntau cu cheltuielile alimentare ridicate (adică cheltuieli

pentru alimente, mai mari de 65% din venitul lor), care era puţin sub 14% în 2007, către 2013 a scăzut la

mai puţin de 8%. Pe de altă parte, familiile sărace au continuat să se confrunte cu probleme de

satisfacere a necesităţilor energetice alimentare, iar cota familiilor din chintila cu cele mai mici venituri,

care cheltuiau mai mult de 65% din venitul lor pentru alimente, s‐a schimbat puţin: 27% în 2007 şi 25,8%

în 2013. Starea de lucruri este şi mai rea pentru familiile sub pragul sărăciei, rata lor de cheltuieli

alimentare ridicate s‐a majorat de la 26,3% în 2007 la 33,8% în 2013. Nu întâmplător cele mai sărace

familii se confruntă şi cu cele mai mari dificultăţi în asigurarea unei alimentaţii sănătoase.

CINE ESTE CAPUL FAMILIEI, MĂRIMEA FAMILIEI SI SURSA VENITULUI CONTEAZĂ

15. Există şi alte caracteristici ale familiilor, care sunt asociate cu ratele divergente ale insecurităţii

alimentare şi rezultatele nutriţionale: (i) sexul capului familiei; (ii) mărimea familiei; şi (iii) principalele

surse ale venitului. În 2013 familiile conduse de femei aveau o probabilitate pe jumătate mai redusă de

a se confrunta cu deficitul energetic alimentar (13,5% vs. 25,9%) sau cu deficitul energetic alimentar

ridicat (5,4% vs. 10,4%) decât familiile conduse de bărbaţi, iar ratele aferente acestora scădeau cu

ritmuri mai accelerate pe parcursul ultimilor ani. Familiile conduse de femei de asemenea au înregistrat

un volum mai mare de consum caloric zilnic: în 2013 familia medie condusă de o femeie consuma 2.467

Kcal, comparativ cu 2.365 Kcal, consumate de familia medie condusă de un bărbat. În termeni de număr

de membri, familiile mai mici (1‐2 membri) aveau o probabilitate mult mai redusă de a se confrunta cu

deficitul alimentar, comparativ cu familiile mai numeroase (3+ membri). Cota deficitului energetic

alimentar printre familiile mai mici era de 8.4% în 2013, iar printre familiile mai numeroase era mai mare

de 38%, în timp ce consumul caloric zilnic în familiile mici era mai mare cu circa 500 Kcal pe zi pe

15

membru al familiei decât consumul în familiile mai numeroase. În termeni de surse ale venitului, în 2013

fermierii şi angajaţii din agricultură au înregistrat cele mai înalte cote de deficit energetic alimentar,

aproape 30% şi 35% respectiv, în timp ce familiile conduse de pensionari erau cele mai sigure din punct

de vedere alimentar, doar 10% din acestea se confruntau cu deficitul energetic alimentar. Securitatea

alimentară a familiilor cu sursa generatoare de venit în principal în agricultură, de asemenea s‐a

îmbunătăţit cu ritmuri mai lente decât în alte familii.

Figura E. 7. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele sărăciei pentru tipuri selectate de familii

(2013, % din totalul familiilor)

Sursa: SBGC.

16

PRODUCŢIA AGRICOLĂ INTERNĂ ŞI PREŢURILE ALIMENTARE SEZONIERE RĂMÂN VOLATILE

16. În general, disponibilitatea alimentelor în Republica Moldova nu este o problemă majoră, cu

toate acestea volatilitatea producţiei sugerează prudenţă. Necesităţile populaţiei sunt într‐o mare

măsură satisfăcute prin producţia internă, iar importurile înlătură deficitul. Republica Moldova este un

exportator net de cereale, fructe şi vin, însă un importator net de carne şi produse lactate, de asemenea

şi de legume, în principal din cauza că producţia internă este sezonieră şi nu poate asigura

aprovizionarea pe tot parcursul anului. În plus, volumurile de producţie au stagnat recent, în principal

din cauza secetelor severe din 2003, 2007 şi 2012, ceea ce nu doar a devastat sectorul culturilor, dar şi a

avut un impact negativ asupra sectorului zootehnic. Cu toate acestea, fenomenele climatice adverse

poartă doar o parte din vină. Sectorul agrar al Republicii Moldova de asemenea suferă de pe urma: (i)

accesului redus la irigaţie, (ii) asimilării lente a practicilor agronomice moderne şi a tehnologiilor, (iii)

lipsei instrumentelor pentru stabilizarea veniturilor, şi de asemenea (iv) standardelor lejere de siguranţă

a alimentelor. Luând în consideraţie evenimentele nefavorabile din vecinătatea imediată – în primul

rând conflictul armat în Ucraina, dar şi stagnarea economică a Federaţiei Ruse – condiţiile pe pieţele

regionale s‐ar putea schimba considerabil. Acest fapt ar trebui să fie un factor de motivare pentru

majorarea productivităţii, ceea ce ar stabiliza producţia internă.

Figura E. 8. Producţia bunurilor agricole cheie în Republica Moldova (2001‐2013, în TM)

Sursa: BNS. Notă: cu excepţia Transnistriei

17

17. Deşi creşterea preţurilor alimentare de la an la an a fost moderată, volatilitatea sezonieră

considerabilă a preţurilor creează probleme. Preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut

constant pe parcursul ultimului deceniu, însă cu ritmuri mai lente şi cu o volatilitatea mai mică decât

preţurile alimentare mondiale. Şocurile globale ale preţurilor alimentare din 2008 şi 2010 au fost

resimţite mai puţin în Republica Moldova decât în restul lumii, în principal datorită faptului că furnizorii

locali de produse agricole şi alimentare au fost la înălţime – 2008 şi 2010 au fost ani agricoli deosebit de

buni pentru Republica Moldova. Cu toate acestea, stabilitatea relativă a preţurilor de la an la an este

subminată de volatilitatea înaltă a preţurilor sezoniere, îndeosebi la fructe şi legume, şi mai puţin la

produsele din carne şi lactate. Acest lucru este reflectat de mişcarea indicilor trimestriali de insecuritate

alimentară: problemele insecurităţii alimentare se agravează în perioada ne‐sezonieră (trimestrele 1 şi

2) şi îşi reduc gravitatea în perioada de recoltare (trimestrele 3 şi 4).

Figura E. 9. Preţurile sezoniere interne la alimentele cheie (lunar, luna precedentă =100)

70

80

90

100

110

120

I‐2006

IV‐2006

VII‐2006

X‐2006

I‐2007

IV‐2007

VII‐2007

X‐2007

I‐2008

IV‐2008

VII‐2008

X‐2008

I‐2009

IV‐2009

VII‐2009

X‐2009

I‐2010

IV‐2010

VII‐2010

X‐2010

I‐2011

IV‐2011

VII‐2011

X‐2011

I‐2012

IV‐2012

VII‐2012

X‐2012

I‐2013

IV‐2013

VII‐2013

X‐2013

Păine

Produse dincarne

Lapte șiproduselactateZahăr

Ulei vegetal

Sursa: BNS.

ACCESUL LA PRODUSELE ALIMENTARE ESTE MAI PROBLEMATIC PENTRU FAMILIILE CU VENITURILE DIN SURSE AGRICOLE

18. Accesul la produsele alimentare nu reprezintă un impediment major pentru asigurarea unei

securităţi alimentare avansate, cu toate acestea familiile rurale rămân mai vulnerabile din cauza

volatilităţii veniturilor. Preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut constant pe parcursul

ultimului deceniu, însă cu ritmuri mai lente şi cu mai puţină volatilitate decât ale preţurilor alimentare

mondiale. În acelaşi timp, veniturile nominale ale familiilor din Republica Moldova – urbane şi rurale ‐ au

crescut recent mai rapid decât preţurile alimentare. Cel mai important, veniturile celor mai sărace 20%

din populaţie s‐au dublat în perioada 2006 – 2012, fiind propulsate puternic prin creşterea economică în

spaţiul rural, datorită majorări preţurilor agricole şi a fluxurilor de remiteri. Cu toate acestea, în pofida

îmbunătăţirilor generale, familiile rurale, care depind de ocupaţia în câmpul muncii în agricultură, rămân

mai vulnerabile, în principal din cauza a patru factor: (i) volatilitatea sezonieră a preţurilor alimentare;

(ii) volatilitatea mai înaltă a veniturilor; (iii) dependenţa mai mare de propria producţie de alimente; (iv)

18

dependenţă mai mare de remiteri (acestea reprezintă circa 20‐25% din totalul venitului familiilor rurale,

comparativ cu 5‐10% pentru familiile urbane). Şi mai presus de toate, şocurile neaşteptate ale veniturilor

din cauza fenomenelor climatice adverse pot avea un impact considerabil atât asupra cantităţii, cât şi a

calităţii alimentelor consumate în familiile dependente de locurile de muncă în agricultură.

19

RECOMANDĂRI DE POLITICI

19. Există şase domenii cuprinzătoare de politici, pe care ar urma să se concentreze Guvernul, astfel ca

să îmbunătăţească securitatea alimentară în viitor:

(i) DEZVOLTAREA AGRICULTURII: Sectorul agrar va continua să aibă un rol important pentru securitatea

alimentară, atât în calitate de furnizor al bunurilor produse pe interior, cât şi drept sursă de venit pentru o

mare parte a populaţiei rurale. Sectorul necesită modernizare (de exemplu, varietăţi noi de seminţe/rase,

tehnică nouă şi practici agricole), ceea ce ar majora productivitatea şi magnitudinea produsului, iar

populaţia implicată în agricultură are nevoie de o stabilitate mai înaltă a venitului (de exemplu, prin

aplicarea mecanismelor de asigurări în agricultură). Plus la aceasta, nivelul redus de asimilare al

tehnologiilor de producţie intensive în capital (de exemplu, pepinierele sau alte modalităţi de producţie pe

teren protejat), disponibilitatea redusă a infrastructurii post‐recoltare pentru stocarea, procesarea şi

ambalarea produselor proaspete, ar putea beneficia de pe urma unei intervenţii politice ţintite.

(ii) REGLEMENTAREA PREŢURILOR ŞI PIEŢEI: Politica "pâinii ieftine pentru fiecare” rămâne în vigoare, bazând‐se pe

un preţ al grâului sub nivelul de piaţă, prin folosirea rezervelor de stat de grâne şi a controlului preţurilor la

pâine, Guvernul menţine plafoane asupra marjelor de profitabilitate pentru anumite produse alimentare,

definite drept ”de importanţă socială”: făina din grâu, produsele de patiserie, zahărul, uleiul de floarea

soarelui, carnea şi produsele din carne, laptele şi produsele lactate. Aceste politici dezechilibrează

funcţionarea normală a pieţei, aduc daune fermierilor şi producătorilor, ceea ce periclitează apariţia unor

companii private durabile. Mai important, ele de asemenea nu reuşesc să‐şi atingă obiectivul de ajutorare

a celor săraci, întrucât plafoanele la preţuri sunt măsuri ne‐ţintite şi sunt disponibile oricui în mod similar,

fie sărac sau bogat. Liberalizarea preţurilor în combinaţie cu majorarea asistenţei sociale direcţionate spre

cei săraci au o probabilitate mai înaltă de a produce rezultate mai bune.

(iii) ATENUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE: Au fost identificate trei probleme majore aferente condiţiilor climatice,

care afectează agricultura: secetele, inundaţiile şi eroziunea solului. Se prognozează că schimbările

climatice vor exacerba impactul acestor evenimente extreme: un studiu tematic precedent al Băncii

Mondiale a pus în evidenţă faptul că schimbările vor conduce la variaţii în standardele de temperatură şi în

precipitaţii, şi că în perioada următorilor 40 ani condiţiile meteorologice vor deveni mai severe în Republica

Moldova. Riscul unei volatilităţii şi mai mari a productivităţii agricole accentuează necesitatea unei

intervenţii politice. Guvernul ar urma să stimuleze reformele la nivel de întreprindere agrară (de exemplu,

în domeniul eficienţei folosirii apei la întreprinderile agricole, adoptarea unor varietăţi de seminţe noi şi

mai adaptate la condiţiile climatice, diversificarea), în cadrul elaborării măsurilor naţionale de adaptare şi

atenuare (inclusiv investiţiile în reabilitarea capacităţii de irigare secundară).

(iv) COMERŢUL: Importurile şi exporturile agricole ale Republicii Moldova au crescut considerabil în perioada

ultimului deceniu. Deşi exporturile reprezintă o sursă importantă de venit, îndeosebi pentru familiile

rurale, importurile pot ajuta la stabilizarea disponibilităţii interne a alimentelor. Astfel, menţinerea unei

politici a comerţului liber este de importanţă cheie, de rând cu înlăturarea blocajelor existente, care

20

limitează creşterea de continuare a exporturilor (de exemplu, reglementarea şi monitorizarea siguranţei

alimentelor). În acest sens, recenta semnare a Acordului cu privire la Zona de Liber Schimb Aprofundat şi

Cuprinzător (ZLSAC) cu Uniunea Europeană (UE) este de o importanţă deosebită, deoarece oferă

producătorilor Republicii Moldova un acces mai liber la piaţa UE, dar în acelaşi timp îi expune la o

concurenţă mai mare şi pune presiuni pe calitatea şi claritatea reglementării. Factorii de decizie politică de

asemenea trebuie să acorde o atenţie deosebită apariţiei restricţiilor comerciale între Uniunea Europeană

şi Federaţia Rusă – cei mai mari parteneri comerciali ai Republicii Moldova în termeni de importuri şi

exporturi – ceea ce va conduce la ajustări în structura comerţului şi prin aceasta la o potenţială creştere a

insecurităţii alimentare în Republica Moldova.

(v) POLITICA SOCIALĂ: Pentru segmente mari ale populaţiei, securitatea alimentară este strâns corelată cu

stabilitatea venitului – o scădere a venitului conduce la o mai mare insecuritate alimentară şi vice‐versa.

Adiţional la politicile economice de creştere a venitului, Guvernul şi‐ar putea fundamenta politicile pe

experienţa pozitivă a programului de reducere a sărăciei Ajutor Social. Transferurile financiare publice,

care suplimentează veniturile persoanelor cu cele mai stringente necesităţi, vor reduce astfel în continuare

numărul familiilor ce suferă de deficit energetic alimentar, sau, cel puţin, vor atenua efectele negative ale

şocurilor neaşteptate. În mod similar, majorarea furnizării alimentelor pentru şcoli, îndeosebi pentru cele

din localităţile cu cel mai înalt nivel de insecuritate alimentară, va reduce în continuare ratele de

malnutriţie.

(vi) SIGURANŢA ALIMENTELOR: În pofida progresului major, cadrul de reglementare şi instituţional din prezent în

domeniul siguranţei alimentelor încă nu asigură un control suficient al siguranţei alimentelor

comercializate pe interior; valabil şi pentru producţia agricolă, dar şi a exporturilor, care în acest caz ar

beneficia de o mai mare încredere. Acest fapt are un efect negativ dublu: continuă să reprezinte un risc

pentru sănătatea publică şi descurajează investiţiile şi cererea. Crearea recentă a unei agenţii unificate în

problema siguranţei alimentelor în 2013 abordează multe din îngrijorările şi deficienţele cu originea în

diviziunea complexă a responsabilităţilor şi competenţelor. Pe de altă parte, noul sistem este încă la etapa

incipientă şi sunt necesare eforturi în continuare pentru consolidarea funcţionării acestuia, dar şi pentru a

aduce cadrul de reglementare şi conformitatea sectorului la o aliniere mai apropiată de standardele

europene şi internaţionale.

20. În final, datorită caracterului complex al securităţii alimentare, coordonarea politicilor este de

importanţă cheie. În prezent, un număr mare de ministere şi agenţii este implicat în formularea şi

implementarea cadrului de politici aferente conceptului cuprinzător al securităţii alimentare. Cu toate acestea,

în activitatea diferitor ministere există doar o interacţiune şi coordonare limitată în soluţionarea problemelor

securităţii alimentare, deoarece nu este prea bine înţeles caracterul trans‐sectorial al securităţii alimentare.

Astfel de domenii cum ar fi sistemul de sănătate, siguranţa alimentelor şi/sau practicile agricole durabile sunt

slab percepute drept părţi integrale ale agendei securităţii alimentare. Ministerul Agriculturii şi Industriei

Alimentare ar trebui – în calitate de instituţie cu rol de conducere în domeniul securităţii alimentare – să vină

cu propunerea unui cadru pentru o mai bună planificare şi coordonare inter‐instituţională.

21

I. CONTEXT

I.1 SCOPUL ANALIZEI

21. Acest raport oferă o analiză a securităţii alimentare în Republica Moldova. Intenţia este de a

pune în evidenţă caracteristicile concrete ale insecurităţii alimentare, depistate în Republica Moldova, şi

de a identifica cauzele, care se află la originea acestora. Ca atare, acest raport oferă o bază pe care poate

fi fundamentată o politică publică durabilă.

22. Înţelegerea conceptuală a 'securităţii alimentare' în Republica Moldova a evoluat pe parcurs,

însă politicile continuă să se axeze pe disponibilitatea alimentelor în calitate de atribut principal al

securităţii alimentare. Având în vedere efectele securităţii alimentare, agenda politică trebuie să devină

mai cuprinzătoare. Anume acesta este spaţiul în care se încadrează raportul: acesta tinde să amplifice

înţelegerea generală a fenomenului complex şi multidimensional al securităţii alimentare în Republica

Moldova şi să creeze baza pentru o agendă de amploare a politicilor în domeniul securităţii alimentare.

23. Raportul evaluează câte persoane se confruntă cu insecuritatea alimentară în Republica

Moldova, unde locuiesc aceşti oameni, cine sunt şi de ce se confruntă cu probleme de securitate

alimentară. Raportul adoptă conceptul internaţional şi cadrul analitic al securităţii alimentare în baza a

patru dimensiuni: (i) disponibilitatea alimentelor; (ii) accesul la alimente; (iii) utilizarea alimentelor; şi (iv)

stabilitatea acestor dimensiuni în timp.

24. Raportul este divizat în trei capitole. Partea ce urmează a Capitolului I explică metodologia

aplicată şi oferă o descriere sumară a sectorului agrar din Republica Moldova. Capitolul II al raportului se

axează pe efectele generale ale securităţii alimentare, evaluând câţi oameni se confruntă cu

insecuritatea alimentară în Republica Moldova, unde locuiesc aceştia, cine sunt şi când problemele

securităţii alimentare îi afectează cel mai mult. Capitolul III oferă o analiză cuprinzătoare a celor patru

dimensiuni ale securităţii alimentare (disponibilitatea, accesul, utilizarea şi stabilitatea) şi identifică

blocajele. Capitolul IV îi prezintă pe actorii instituţionali şi cadrul de politici. Raportul concluzionează cu

recomandări pentru domeniul politicilor.

I.2 METODOLOGIA

25. Conceptul securităţii alimentare este complex şi nu există vre‐un indice, care ar defini în mod

univoc cine este şi cine nu este protejat în sensul securităţii alimentar. Din această cauză raportul

adoptă o listă de indici, care permite evaluarea severităţii, a duratei şi altor trăsături caracteristice

securităţii alimentare. Aceşti indici cuantifică cantitatea şi calitatea alimentaţiei familiilor, dar şi

vulnerabilitatea lor economică din perspectiva unei perioade mai lungi de timp.1

1 Boxa 3 din Capitolul II oferă mai multe detalii cu privire la indicii folosiţi.

22

26. Raportul de asemenea oferă o analiză în profunzime a efectelor securităţii alimentare în

Republica Moldova pentru a înţelege originea cauzală a insecurităţii alimentare. Precum a fost

evidenţiat mai sus, analiza se bazează pe definiţia internaţională a securităţii alimentare şi pe cele patru

dimensiuni ale acesteia: (i) disponibilitatea alimentelor; (ii) accesul la alimente; (iii) utilizarea

alimentelor; şi (iv) stabilitatea celor trei dimensiuni în timp (Boxa 1).

27. Sursa principală a datelor raportului sunt seturile de date micro şi macro de la Biroul Naţional

de Statistică al Republicii Moldova (BNS), în particular, Sondajul reprezentativ al bugetelor

gospodăriilor casnice (SBGC). De asemenea, au fost folosite intensiv şi resursele altor instituţii publice.

Cel mai important, un şir de ministere a împărtăşit date şi informaţii concrete sectoriale şi de politici.

Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (ACSA) a oferit date bazate pe sondaje în privinţa productivităţii

agricole, iar Federaţia Naţională a Agricultorilor din Moldova, AGROinform, a împărtăşit cu autorii baza

de date cu privire la preţurile agricole. Alte date secundare au fost acumulate prin discuţii cu oficiali

guvernamentali şi diferite părţi interesate (de exemplu, organizaţii non‐guvernamentale şi reprezentanţi

ai sectorului privat). Au fost studiate şi citate, în cazurile oportune, documentele juridice relevante şi

alte rapoarte disponibile.

BOXA 1. METODOLOGIA PENTRU ANALIZA EFECTELOR SECURITĂŢII ALIMENTARE

Definiţia internaţională a securităţii alimentare fost adoptată în 1996 la Reuniunea Mondială la nivel înalt privind

Alimentaţia:

„Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii beneficiază în permanenţă de acces fizic şi economic la

alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor şi preferinţelor lor alimentare pentru a putea

duce o viaţă activă şi sănătoasă”

Definiţia introduce patru dimensiuni principale ale securităţii alimentare:

(i) Disponibilitatea fizică a alimentelor: abordează partea de aprovizionare a securităţii alimentare şi este

determinată de nivelul producţiei alimentelor, nivelurile de stoc şi comerţul net. Din moment ce a devenit tot

mai evident că o aprovizionare corespunzătoare a alimentelor la nivel naţional sau internaţional în sine nu

garantează securitatea alimentară la nivelul familiilor, accesul la alimente a fost recunoscut drept factorul

determinant cheie al securităţii alimentare.

(ii) Accesul economic şi fizic la alimente: este influenţat de factorii de piaţă şi preţurile la alimente, precum şi de

puterea de cumpărare a persoanelor, ceea ce este legat de oportunităţile de ocupaţie şi trai. Prin aceasta,

dimensiunea accesului aduce securitatea alimentară în proximitatea agendei de reducere a sărăciei.

(iii) Utilizarea alimentelor: este frecvent înţeleasă drept modul prin care organismul obţine maxima utilitate din

diverse substanţe nutritive în alimente. Aportul suficient energetic şi nutriţional al persoanelor este rezultatul

unei îngrijiri şi alimentaţii bune, a preparării produselor alimentare, a diversităţii alimentaţiei şi a distribuţiei

intra‐familiale a alimentelor. Combinată cu o bună utilizare biologică a alimentelor consumate, aceasta

23

determină statutul nutriţional al persoanelor.

(iv) Stabilitatea celor trei dimensiuni de mai sus în timp: pune accentul pe importanţa reducerii riscurilor de efecte

adverse din partea diferitor factori (naturali, sociali, economici şi/sau de natură politică) asupra celor trei

dimensiuni: disponibilitatea alimentelor, accesul la alimente şi utilizarea alimentelor.

Pentru ca obiectivele securităţii alimentare să fie atinse, toate cele patru dimensiuni trebuie să fie realizate

simultan.

‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐ Sursa: OAA (2008). O introducere la conceptele de bază ale securităţii alimentare

II. EFECTELE SECURITĂŢII ALIMENTARE

28. Capitolul următor prezintă constatările făcute cu privire la securitatea alimentară în Republica

Moldova şi identifică profilul familiilor, care sunt cele mai susceptibile la insecuritatea alimentară.

Efectele securităţii alimentare sunt evaluate în baza unui set de indici, care cuantifică cantitatea şi

calitatea alimentaţiei familiale (Boxa 2 conţine mai multe detalii) şi sunt axate pe oferirea răspunsurilor

la următoarele întrebări cheie:

(i) Care este magnitudinea insecurităţii alimentare?

(ii) Pe cine afectează cel mai mult insecuritatea alimentară?

(iii) Pe cât de severe sunt formele de insecuritate alimentară?

(iv) Există oare tipare sezoniere de insecuritate alimentară, legate de evenimentele externe?

BOXA 2. INDICII ALIMENTARI CHEIE

1) INDICII ALIMENTARI CANTITATIVI

Rata deficitului energetic alimentar (DEA) identifică familiile, care consumă mai puţin decât cantitatea

recomandată de kilocalorii pe zi, luând în consideraţie vârsta şi componenţa pe sexe a membrilor familiei.

Rata deficitului energetic alimentar ridicat (DEAR) identifică familiile cu un deficit alimentar mai serios, cu cel

puţin 300 kilocalorii per capita pe zi.

2) INDICIII CALITĂŢII ALIMENTAŢIEI

Rata aportului de alimente de bază ridicat (AABR) indică familiile în care alimentele de bază asigură mai mult

de 60% din aportul caloric. Aceste familii sunt vulnerabile la deficitul de proteine şi micronutrienţi.

3) INDICELE VULNERABILITĂŢII ECONOMICE

Rata cheltuielilor alimentare ridicate (CAR) indică familiile în care mai mult de 65% din cheltuieli sunt cele

24

alimentare – aceste familii sunt considerabile drept vulnerabile economic faţă de insecuritatea alimentară.

4) INDICELE INSECURITĂŢII ALIMENTARE SEVERE

Severitatea insecurităţii alimentare este cuantificată prin indicele aportului alimentar insuficient (AAI), care

este o combinaţie a indicelui cantitativ DEAR şi a indicelui calitativ AABR, şi este folosită pentru identificarea

familiilor, care se confruntă cu deficit alimentar atât în sens cantitativ, cât şi calitativ. În aceste familii starea de

lucruri în sensul securităţii alimentare este evaluată drept severă.

Note: Indicii îşi au originea în diferite abordări metodologice şi concepte acceptate, în acelaşi timp luând în consideraţie Sondajul bugetelor gospodăriilor casnice şi datele disponibile. Indicii DEA, AABR şi CAR sunt descrişi în manualul tehnic al IICPA "Cuantificarea securităţii alimentare folosind sondajele cheltuielilor gospodăriilor casnice", iar indicele DEAR este adaptat de la indicele OAA de 'profunzime a foametei'. Indicele AAI, care combină DEAR (cantitatea) şi AABR (calitatea) este în indice nou, care este folosit doar pentru această evaluare. Pe de altă parte, structura acestuia urmează aceeaşi logică ca şi indicele PAM de scor al consumului alimentar în baza cantităţii şi calităţii alimentelor consumate.

II.1 CÂTE PERSOANE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA?

29. Cota populaţiei Republicii Moldova, care consumă cantităţi zilnice insuficiente de energie

alimentară este destul de mare, în pofida faptului că cantitatea zilnică a consumului energetic

alimentar a fost în permanenţă mai înaltă decât norma pentru activitatea fizică uşoară.2 În 2013 circa

21% din populaţia Republicii Moldova s‐a dovedit a consuma mai puţină energie alimentară decât

necesarul de calorii pentru activitatea fizică uşoară. Din acestea, aproximativ 9% din familii au înregistrat

deficit energetic alimentar ridicat (Figura 1). Aceste cote sugerează că în prezent deficitul alimentar

rămâne a fi o problemă considerabilă în Republica Moldova.

30. Cu toate acestea, precum indică Figura 1, a fost constatată o tendinţă evidentă spre reducerea

deficitului energetic alimentar în rândurile familiilor Republicii Moldova pe parcursul ultimilor ani. De

la cota maximă de 36,5% în 2007, rata DEA a scăzut până la mai puţin de 21% în 2013. În mod similar,

rata DEAR a scăzut de la cota maximă de 24% în 2007 la mai puţin de 9%. Începând cu 2008 consumul

energetic zilnic de asemenea a început să se recupereze, deşi acesta încă nu a ajuns la valorile anului

2006 şi anterior. Există două limitări metodologice, care trebuie să fie luate în consideraţie la

interpretarea datelor DEA şi DEAR. Prima, indicii deficitului energetic nu iau în consideraţie compoziţia

tipurilor de alimente consumate, cu alte cuvinte, aceşti indici nu dezvăluie calitatea alimentaţiei. A

doua, sondajele gospodăriilor casnice în mod tipic suferă de erorile de memorie ale respondentului,

ceea ce conduce la sub‐raportarea consumului caloric. Acest fapt se datorează în principal la doi factori:

(i) caloriile din alimentaţia consumată în comun în afara domiciliului, şi fără a fi achitate, nu sunt

captate; şi (ii) numărul de membri ai familiei, prezenţi la domiciliu la fiecare masă, nu este cunoscut.

2 Raportul aplică recomandările aferente aportului caloric, sugerate de consultaţia experţilor la tema necesarului energetic uman, organizată de Universitatea Naţiunilor Unite, OMS şi OAA. Valorile recomandate pot fi văzute în manualul tehnic al IICPA "Cuantificarea securităţii alimentare folosind sondajele cheltuielilor gospodăriilor casnice", paginile 136‐137.

25

Figura 1. Indicii deficitului cantitativ al alimentaţiei (2006‐2013)

Sursa: SBGC. Notă: Deşi producţia agricolă a fost destul de similar afectată în anii de secetă (2007 şi 2008), în contextul

general economic al ţării au existat diferenţe importante, ceea ce, probabil, a contribuit la rezultatele diferite în securitatea

alimentară, demonstrate în Figura de mai sus: (i) PIB real al Republicii Moldova a crescut considerabil în această perioadă de timp;

(ii) producţia mondială de alimente în 2012 a fost mai înaltă decât cea din 2007 (când s‐a manifestat criza alimentară globală şi a

condus la penurie considerabilă); şi (iii) importurile agricole ale Republicii Moldova au crescut în 2012, comparativ cu 2007. Toate

acestea sugerează că în anul 2012 ţara era cu mult mai bine poziţionată pentru a‐şi satisface necesităţile alimentare prin comerţ, în

pofida faptului că producţia internă s‐a redus drastic, dar şi datorită creşterii veniturilor populaţiei, ceea ce a condus la

îmbunătăţirea accesului economic al oamenilor la alimente.

31. Comparativ cu valorile aportului nutriţional, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

(OMS), compoziţia alimentaţiei unui cetăţean mediu al Republicii Moldova cuprinde proporţii

adecvate de carbohidraţi şi proteine, însă conţine un anumit exces de grăsimi. În 2013 aportul nutritiv

mediu în Republica Moldova conţinea 54% de carbohidraţi, 35% de grăsimi şi 11% de proteine. Cotele de

carbohidraţi şi proteine se încadrează în limitele recomandate de OMS, însă cota grăsimilor este mai

mare decât aportul recomandat (Tabelul 1).

Tabelul 1. Aportul zilnic de nutrienţi: Republica Moldova vs. recomandările OMS

Recomandările OMS Republica Moldova (2013)

Ţintele aportului de

nutrienţi, % din calorii

Aportul zilnic

recomandat, calorii

Aportul real de

nutrienţi, % din calorii

Consumul caloric

zilnic

Carbohidraţi 55‐75 1155‐1575 54 1312.5

Grăsimi 15‐30 315‐630 35 833.1

Proteine 10‐15 210‐315 11 266.4

Sursa: OMS, SBGC.

32. În general, alimentaţia medie nu pare să fi suferit schimbări considerabile după 2006. În sensul

compoziţiei alimentaţiei, familiile Republicii Moldova au redus treptat consumul alimentelor de bază, au

menţinut nivelul de consum al cărnii şi peştelui, iar pe parcurs au majorat treptat consumul de produse

lactate, fructe şi legume, grăsimi şi uleiuri (Figura 2).

2050

2100

2150

2200

2250

2300

2350

2400

2450

2500

2550

0 5

10

15

20

25

30

35

40

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Rata DEA, %Rata DEAR, %Consumul energetic zilnic per capita, Kcal

Kcal %

26

Figura 2. Consumul mediu al diferitor grupuri de alimente (2006‐2013, % din calorii)


33. Reducerea consumului alimentelor de bază, în particular a pâinii, a fost cea mai evidentă, deşi

încă limitată în amploare. În 2013, circa 45% din caloriilor consumate de către o familie medie au

provenit din alimentele de bază, mai puţin decât cele 49% din 2006. În conformitate cu Organizaţia

pentru Alimentaţie şi Agricultură (OAA), procentajul energiei alimentare, provenite din alimentele de

bază, este în medie de circa 70% în ţările în curs de dezvoltare cu venituri reduse, şi 30% în ţările

dezvoltate industrializate. Cota familiilor Republicii Moldova, care înregistrează un aport ridicat al

alimentelor de bază, în sensul că obţin mai mult de 60 procente din calorii de la alimentele de bază, s‐a

redus rapid în perioada ultimilor ani, scăzând de la circa 17% la ceva mai mult de 3% în 2013 (Figura 3).

Figura 3. Indicele aportului alimentelor de bază ridicat (2006‐2013, % din gospodăriile casnice)


34. Vulnerabilitatea economică a populaţiei faţă de insecuritatea alimentară în general a scăzut,

însă aceasta a crescut semnificativ în rândurile celor ce trăiesc sub pragul sărăciei. În 2013, 8% fin

familiile moldoveneşti au fost clasificate drept având cheltuieli alimentare ridicate (CAR), fiind astfel

17

15, 115, 8

10, 6

8, 4

6, 2

4, 13, 1

0

2

4

6

8

10 12 14 16 18

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 % din

27

vulnerabile faţă de insecuritatea alimentară. Acest fapt reflectă tendinţa constantă de reducere

începând cu anul 2006, când prevalenţa CAR era de 17%. Cu toate acestea, pentru familiile care trăiesc

sub pragul sărăciei, indicele CAR demonstrează valori mult mai ridicate şi mai multă volatilitate. În

perioada 2006‐2013, prevalenţa CAR în familiile sărace a fost în intervalul de la 20% în 2009 (cea mai

joasă rată) la 35% în 2011 (cea mai înaltă). Cu 34% aceasta rămâne înaltă în 2013 (Figura 4).

Figura 4. Indicii vulnerabilităţii economice (2006‐2013)


35. Fiecare a opta familie din Republica Moldova a trecut prin cel puţin o formă de insecuritate

alimentară în 2013. Aceasta înseamnă că circa 12,5% din familii au trecut prin aceeaşi formă de

insecuritate alimentară cel puţin de două ori în perioada ultimilor trei ani. Cea mai comună formă de

insecuritate alimentară cronică este cea a cheltuielilor cronice alimentare ridicate, prin care au trecut

circa 6.3% din familii în general, şi până la 24,3% din familiile sărace. Alte două forme ale insecurităţii

alimentare cronice‐deficitul cronic energetic alimentar ridicat şi aportul cronic ridicat de alimente de

bază – au fost de asemenea înregistrate, însă la nivel mai redus, afectând respectiv 4,4% şi 1,8% din

familii (Tabelul 2). Nu au fost depistate familii, care ar fi suferit de mai mult de o formă de insecuritate

alimentară cronică.

Tabelul 2. Indicii de insecuritate alimentară cronică (2011‐2013)

2011‐2013 Toate familiile Familiile sărace*

Deficitul cronic energetic alimentar ridicat 4,4% 6,1%

Aportul cronic de produse alimentare de bază ridicat 1,8% 5,2%

Cheltuieli cronice alimentare ridicate 6,3% 24,3%

Sursa: SBGC.

Notă: ‘cronic’ presupune că insecuritatea alimentară s‐a manifestat de două ori pe parcursul ultimilor trei ani.

*"sărac” înseamnă sub pragul sărăciei în 2013

28

36. Doar 0,4% din familii au suportat limitări alimentare serioase, atât în termenii dimensiunilor

de cantitate, cât şi de calitate în 2013, ceea ce a condus la insecuritatea alimentară severă. Numărul

familiilor, care a înregistrat un aport alimentar insuficient a scăzut constant în perioada ultimilor ani de

la 4.5% în 2006 la mai puţin de 1% în fiecare an începând cu 2011.

II.2 UNDE LOCUIESC CEI CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ?

37. În ultimii ani prevalenţa familiilor cu deficit energetic alimentar (DEA) a scăzut rapid în spaţiul

urban şi, către 2013, prevalenţa acestuia în familiile urbane şi rurale era la paritate. În ceea ce priveşte

populaţia rurală şi urbană, circa 21% din familii sufereau de DEA în 2013, iar 8% sufereau de deficitul

energetic alimentar ridicat (DEAR). Cu toate acestea, datele generale ascund o importantă diferenţă

între familiile urbane şi rurale (Figura 5). De fapt, pentru familiile urbane schimbarea din perioada 2006‐

2013 a fost considerabilă: rata DEA a scăzut de la circa 48% la mai puţin de 21%, iar rata DEAR a scăzut

de la 35% la 8%. Familiile rurale au înregistrat îmbunătăţiri mult mai reduse: rata DEA a scăzut de la circa

24% la circa 21% pe parcursul aceleiaşi perioade, iar rata DEAR de la 15% la circa 8%.

38. Pe plan geografic, problemele aferente DEA sunt mai pronunţate în regiunile de Centru şi Sud

ale Republicii Moldova. În 2013 ratele DEAR în aceste regiuni au atins 14% şi 11% respectiv. Un număr

relativ mai mic de familii cu deficit energetic alimentar a fost înregistrat în regiunea de Nord a Republicii

Moldova: rata DEAR de 5,1% în spaţiul urban şi 6,5% în spaţiul rural.

Figura 5. Indicii deficitului energetic alimentar: familiile urbane şi rurale (2006‐2013)


39. Recentele şocuri (secetele, inundaţiile şi creşterea preţurilor alimentare) au avut un impact

diferit asupra securităţii alimentare a locuitorilor spaţiului urban şi rural. Deşi parţial surprinzător,

locuitorii spaţiului urban au majorat semnificativ aportul energetic alimentar, pe când locuitorii spaţiului

29

rural au suferit iniţial o schimbare spre mai rău, dar pentru prezent în mare măsură s‐au recuperat. În

2010 aportul urban mediu energetic alimentar a întrecut aportul alimentar rural pentru prima dată.

Acest fapt a marcat o schimbare majoră, deoarece locuitorii rurali anterior totdeauna aveau niveluri de

consum mai înalte decât locuitorii urbani, deşi diferenţa se reducea constant (Figura 6).

Figura 6. Aportul caloric zilnic per capita: locuitorii urbani şi rurali (2006‐2013)


40. Către 2013, aportul zilnic per capita al locuitorilor spaţiului urban era de 2.445 calorii,

comparativ cu 2.365 calorii în spaţiul rural. O combinaţie de factori pot explica această schimbare.

Familiile rurale au fost deosebit de afectate de seceta catastrofală din 2007, urmată de inundaţii pe

întreg teritoriul ţării şi de creşterea preţurilor alimentare în 2008. Ulterior, la nivel individual în mod

natural a avut loc o scădere a consumului agregat de calorii pentru cei implicaţi în activitatea agricolă.

41. Locuitorii urbani beneficiază de o alimentaţie de calitate mai bună, comparativ cu locuitorii

rurali. Compoziţia alimentaţiei familiilor urbane conţine mai puţine alimente de bază, dar mai multă

carne, peşte şi ouă, de rând cu un mai mare volum de produse lactate (Figura 7).3 De asemenea , cota

locuitorilor urbani, care consumă prea multe produse alimentare de bază (de exemplu, mai mult de 60%

din totalul aportului energetic) este relativ mică (1% în 2013), mai ales dacă este comparată cu cea a

locuitorilor rurali (4,9% în 2013). Cel mai important, consumul ridicat de alimente de bază s‐a aflat în

scădere pentru ambele grupuri de populaţie după 2006 (Figura 8).

3 Datele nu includ caloriile de la mesele consumate în afara domiciliului

2,000

2,100

2,200

2,300

2,400

2,500

2,600

2,700

2,800

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

urbani

rurali

30

Figura 7. Compoziţia alimentaţiei urbane şi rurale pe principalele grupuri de alimente (2013)


Figura 8. Rata aportului de alimente de bază ridicat (2006‐2013, % familii)


42. Insecuritatea alimentară cronică afectează familiile urbane şi rurale în mod diferit. În spaţiul

urban există mai multe probleme alimentare de caracter cronic în sensul cantitativ, pe când în spaţiul

rural insecuritatea alimentară cronică se referă în principal la calitatea alimentelor. Vulnerabilitatea

economică cronică este de asemenea mai înaltă în spaţiul rural. Nu întâmplător, incidenţa tuturor

formelor de insecuritate alimentară este în general considerată a fi mai înaltă in familiile sărace ale

ambelor grupuri (Tabelul 3).

973

1104

376

383

323

258

201

172

144

152

229

264

0 500 1000 1500 2000 2500

Urbană

Rurală

Cereale, rădăcinoase, tuberculiUleiuri şi grăsimi Carne, peşte şi ouă

Produse lactate Fructe şi legume Altele

0

5

10

15

20

25

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Urban

Rural

31

Tabelul 3. Insecuritatea alimentară cronică: familiile urbane şi rurale (2011‐2013)

Toate familiile Familiile sărace*

2011‐2013 Urbane Rurale Urbane Rurale

Deficit cronic energetic alimentar ridicat

(DEAR) 5,5% 3,6% 16,0% 3,3%

Aport cronic de alimente de bază ridicat

(AABR) 0,7% 2,6% 0,0% 6,7%

Cheltuieli cronice alimentare ridicate (CAR) 2,4% 9,2% 16,0% 26,7%

Sursa: SBGC.

Notă: (1) ‘cronic’ presupune că insecuritatea alimentară s‐a manifestat de două ori pe parcursul ultimilor trei ani; (2) cu excepţia Transnistriei

*"sărac” înseamnă sub pragul sărăciei în 2013

43. În ultimii ani, prevalenţa familiilor ce se confruntă cu insecuritatea alimentară severă a scăzut

până la niveluri foarte joase, atât pentru populaţia urbană, cât şi cea rurală (Figura 9). Pentru familiile

urbane prevalenţa a scăzut de la 6,7% în 2006 la 0,2% în 2013. Pe parcursul aceleiaşi perioade de timp,

prevalenţa familiilor rurale ce se confruntă cu insecuritatea alimentară severă a scăzut de la 2,9% la

0,7%.

Figura 9. Insecuritatea alimentară severă: familiile urbane şi rurale (2006‐2013)


II.3 CINE SUNT PERSOANELE CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATE ALIMENTARĂ?

44. Cum era de aşteptat, cele mai sărace familii au cea mai mare probabilitate de a se confrunta

cel mai mult cu insecuritatea alimentară. În 2013 circa 44% din familiile acestui grup sufereau de deficit

energetic alimentar, adică consumau mai puţină energice decât minimul necesar, iar 19% sufereau de pe

urma unui deficit alimentar mai serios, ajungând în categoria grupului cu deficit energetic alimentar

ridicat (Figura 10). Cu toate acestea, ratele din prezent de DEA şi DEAR reprezintă o îmbunătăţire

considerabilă comparativ cu anii precedenţi. De fapt, starea de lucruri pentru familiile din chintila cu cele

mai scăzute cheltuieli s‐a îmbunătăţit considerabil începând cu 2006: cota celor ce înregistrau DEAR

scăzând de la 51% la 19%.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Urbane

Rurale

%

32

Figura 10. Rata DEAR pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013, % gospodăriile casnice)


45. Cele mai sărace familii de asemenea au cele mai mari dificultăţi în structurarea unei

alimentaţii sănătoase. În 2013 o parte relativ mare a populaţiei (9%) din chintila inferioară a înregistrat

un aport al alimentelor de bază ridicat (AABR), mai ales comparativ cu media tuturor familiilor (3%). Cu

toate acestea, rata din prezent a AABR este considerabil mai joasă decât rata înregistrată în 2006 (33%).

Într‐adevăr, toţi indicii pentru chintila celei mai sărace părţi a populaţiei demonstrează îmbunătăţiri

marcante în perioada 2006‐2013.

46. Începând cu 2006 situaţia celor mai sărace familii s‐a îmbunătăţit considerabil în termeni de

aport caloric zilnic. Deşi diferenţa dintre aportul zilnic al celor mai înstărite 20% din populaţie (chintila V)

şi a celor mai sărace 20% (chintila I) rămâne a fi considerabilă (mai mult de 800 Kcal), aportul celor mai

sărace familii s‐a îmbunătăţit pe parcursul ultimilor ani, majorându‐se de la 1.726 Kcal în 2006 la 2.002

Kcal în 2013 (Figura 11). A fost înregistrată o îmbunătăţire modestă de asemenea şi la familiile mai puţin

sărace din chintila II, iar consumul chintilei de mijloc (III) a rămas în mare măsura acelaşi ca şi în 2006. Pe

de altă parte, aportul caloric zilnic a 40% din chintilele superioare (IV şi V) a scăzut considerabil pe

parcursul perioadei observate, în cazul celor mai înstărite 20% cu aproape 500 Kcal.

Figura 11. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013)


33

47. Precum demonstrează Figura 12, o parte disproporţională a celor mai sărace familii din

Republica Moldova locuieşte în spaţiul rural. Acest lucru este reflectat prin structura aportului caloric:

în 2013 aportul familiilor rurale era în medie cu 200 calorii mai jos decât al familiilor urbane din toate

chintilele de cheltuieli, cu unica relaţie inversă în chintila cea mai superioară (V).

Figura 12. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli ale populaţiei, gospodăriile casnice urbane şi rurale (2013)


48. În pofida unei rate relativ joase de sărăcie în familiile urbane pe parcursul ultimilor ani, ratele

deficitului energetic alimentar erau deobicei disproporţional de mari. Precum demonstrează Figura 13

doar recent această relaţie s‐a schimbat. Prevalenţa DEAR în cadrul familiilor urbane a scăzut până la

nivelurile familiilor rurale (circa 21% pentru ambele în 2013). Pe parcursul aceleiaşi perioade, ratele DEA

şi ale sărăciei au fost convergente, ambele înregistrând valori de mai puţin de 10% în 2013.

Figura 13. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul urban (2006‐2013)


49. Deşi îmbunătăţirile în nivelurile de aport energetic în spaţiul urban au fost vizibile şi

constante, imaginea rurală este mai puţin pozitivă. Corelaţia dintre ratele de sărăcie şi cele ale

deficitului alimentar în spaţiul urban este puternică, adică reducerea sărăciei urbane este acompaniată

de valori mai joase a DEA. De fapt, rata sărăciei urbane a scăzut de la 25% la 5% în perioada 2006‐2013,

iar rata DEA de la 48% la 21%. În spaţiul rural, pe de altă parte, rata sărăciei şi prevalenţa DEA nu se

1,500

1,700

1,900

2,100

2,300

2,500

2,700

2,900

3,100

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

100%

I II III IV V

Kcal%

Urbane Rurale Urbane Kcal Rurale Kcal

34

mişcă la fel de aproape în aceeaşi direcţie: deşi rata sărăciei populaţiei rurale a scăzut de la 34% la 18%

în perioada 2006‐2013, rata rurală de DEA s‐a redus de la 24% doar până la 21%.4

Figura 14. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul rural (2006‐2013)


50. În virtutea scăderii considerabile a ratelor DEA şi DEAR în rândurile populaţiei urbane, s‐a

produs convergenţa indicilor deficitului alimentar ale familiilor urbane şi rurale. Precum a fost

menţionat mai sus, populaţia rurală în mod tradiţional a suferit mai puţin de pe urma insecurităţii

alimentare, însă începând cu 2013 situaţia pare a nu mai este aceeaşi. Ratele DEA şi DEAR ale populaţiei

rurale şi urbane în prezent se află la niveluri comparabile.

51. Familiile conduse de femei au o probabilitate mai redusă de a se confrunta cu insecuritatea

alimentară, comparativ cu cele conduse de bărbaţi, şi par a sta mai bine la capitolul de asigurare a

resurselor alimentare pentru familii în perioadele de criză. Cantitatea de calorii consumată zilnic per

capita în familiile conduse de femei este consistent mai înaltă decât în cele conduse de bărbaţi, iar cota

familiilor conduse de femei se confruntă cu deficitul energetic alimentar de un nivel considerabil mai jos

şi cu o tendinţă descendentă mai rapidă (Figura 15). Curbele consumului zilnic energetic la bărbaţi şi

femei de asemenea demonstrează că familiile conduse de femei au înregistrat valori mai înalte în

perioada anilor dificili, astfel ca 2007 şi 2008. Insecuritatea alimentară este din nou mai caracteristică

pentru familiile conduse de bărbaţi.

4 O cauză principală a acestei discrepanţe rezidă în modalitatea prin care familiile selectează sursele de alimentare, acest

element este abordat de raport în Capitolul III.

35

Figura 15. Indicii cantitativi ai alimentaţiei familiilor conduse de femei şi bărbaţi (2006‐2013)


52. Prevalenţa insecurităţii alimentare creşte odată cu mărimea familiei. Există o discrepanţă

masivă între situaţia cu securitatea alimentară în familiile mici (1‐2 persoane) şi în familiile numeroase

(3+ membri). Deşi toate familiile în medie consumă un volum zilnic suficient de energie, discrepanţa de

calorii între familiile puţin numeroase şi celelalte este mare, ajungând în 2013 la circa 500 kilocalorii pe

zi per capita (Figura 16).

Figura 16. Consumul zilnic de energie per capita în dependenţă de mărimea familiei (2006‐2013)


53. Nu întâmplător imaginea se schimbă puţin în termenii indicilor deficitului alimentar: exista un

decalaj major între familiile mici şi mai mari. Mai surprinzător este că familiile din grupul cu numărul

mediu de membri au un indice al DEAR excepţional de înalt, ceea ce de fapt corespunde indicelui celor

mai numeroase familii (şi celor mai sărace). Un astfel de nivel ridicat al DEAR la familiile cu număr mediu

de membri este surprinzător, având în vedere diferenţa majoră în nivelurile sărăciei ale familiilor medii

după numărul de membri şi ale celor numeroase: în 2013, 25% din familiile numeroase erau sub pragul

sărăciei, deşi doar 10% din familiile cu număr mediu de membri erau în aceeaşi situaţie. Pentru familiile

mai mici, starea de lucruri în sensul alimentaţiei este cu mult mai bună decât s‐ar aştepta cineva, dacă e

2000

2050

2100

2150

2200

2250

2300

2350

2400

2450

2500

2550

0

5

10

15

20

25

30

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

% DEAR ‐ Bărbați % DEAR ‐ Femei

Energia zilnică‐ ‐ Bărbați Energia zilnică ‐ Femei

% Kcal

36

să privim doar la rata sărăciei: 2,5% din familiile acestui grup se confruntă cu DEAR, pe când mai mult de

10% trăiesc sub pragul sărăciei. (Figura 17).

Figura 17. Rata deficitului energetic alimentar ridicat şi a sărăciei pe familii după numărul de membri (2006‐2013)


54. Din toate grupurile socio‐economice, anume cei ce se identificau drept ’angajaţi’ (fie în

agricultură sau nu) au indicat cel mai redus aport energetic alimentar. Chiar dacă volumul mediu per

capita de calorii consumate de către fiecare grup socio‐economic este peste nivelul necesarului, multe

familii din cadrul majorităţii grupurilor consumă calorii insuficiente (Figura 18). Toate grupurile au

demonstrat îmbunătăţiri vizibile în ratele lor DEAR pe parcursul timpului, însă progresul a fost cel mai

lent pentru fermieri şi angajaţii din domeniul agrar.

Figura 18. Ratele deficitului energetic alimentar ridicat pe grupuri socio‐economice (2006‐2013)


55. Familiile conduse de către pensionari sau angajaţii din alte domenii decât cel agrar beneficiază

de o compoziţie mai bună a alimentaţiei, comparativ cu cea a altor grupuri socio‐economice.

Alimentaţia lor include o cantitate mai mare de carne, peşte şi produse lactate, şi o cotă mai mică de

0

5

10 15 20 25 30 35

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Fermieri Angajați ag. Angajaţi ne‐ag.‐

Pensionari Altele

37

produse alimentare de bază şi grăsimi (Figura 19). Calitatea alimentaţiei familiilor din domeniul agrar s‐a

îmbunătăţit pe parcursul ultimilor ani, de rând cu îmbunătăţirea accesului economic.5 Acest lucru, însă,

nu a condus la niveluri considerabil mai joase de deficit energetic alimentar, precum a fost cazul pentru

alte grupuri socio‐economice, cum ar fi angajaţii din domeniile ne‐agrare şi pensionarii.

Figura 19. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri socio‐economice de familii (2013)


56. Între diferitele categorii de familii afectate de insecuritatea alimentară, cele afectate de DEAR

(9% din toate familiile în 2013) demonstrează cele mai alarmante caracteristici de insecuritate

alimentară (Figura 20). Grupurile cu cheltuieli alimentare ridicate şi aport ridicat de alimente de bază se

confruntă cu mai puţine dificultăţi, iar familiile în aceste două grupuri consumă zilnic în medie mai multe

calorii decât e suficient. Este interesant faptul că grupul cu cheltuieli alimentare ridicate consumă o

cantitate de grăsimi mai înaltă decât este recomandat. Alimentaţia acestor familii, care trăiesc sub

pragul sărăciei (11% din familii),indică un deficit caloric redus al cantităţii zilnice, fiind compusă dintr‐o

cantitate de carbohidraţi şi proteine limitrofă cu suficienţa, şi o cantitate destul de excesivă de calorii

provenite din grăsimi.

5 Accesul economic îmbunătăţit este asociat cu reducerea cotei familiilor cu nivel ridicat de cheltuieli alimentare.

1085

1055

954

1148

1039

366

379

354

422

368

230

255

307

287

284

169

168

185

199

174

148

132

138

165

145

274

247

235

260

247

0 500 1000 1500 2000 2500 3000

Fermieri

Angajaţi agrari

Angajaţi ne‐agrari

Pensionari

Altele

PAB Ulei‐grăsimi Carne‐peşte Lactate Fructe‐legume Altele

38

Figura 20. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritatea alimentară pe nutrienţi (2013)

Sursa: SBGC.

Notă: Tunelurile verzi reprezintă limitele aportului alimentar, recomandate de către OMS, prezentate în Tabelul 1, şi au

fost aplicate la aportul caloric zilnic recomandat pentru o persoană medie.

57. Grupul de familii ce se confruntă cu DEAR s‐a dovedit a fi mult mai problematic, atât în

termeni de cantitate, cât şi calitate a alimentelor consumate. Datele prezentate în Figura 21 indică că

familiile din grupul DEAR se confruntă cu un deficit alarmant de înalt de circa 400 calorii pe zi, în medie,

şi ar trebui să consume cu circa 300 calorii mai mult de carbohidraţi şi circa 40 calorii mai mult de

proteine zilnic.6 Sub‐grupul aportului alimentar insuficient al grupului DEAR, care include familiile ce se

confruntă sever cu insecuritatea alimentară reprezintă o cotă minusculă (0.4% din familii), dar

demonstrează cele mai rele rezultate alimentare cu o rată foarte înaltă de calorii provenite din

produsele alimentare de bază.

6 Consumul real este de 1.618 calorii, comparativ cu 2.123 calorii recomandate pentru acest grup particular

1.462

528

2420

200 400 600 800

1000

1200

1400

1600

1800

Carbohidr. Grăsimi Proteine

AABR

1.182

657

212 0

200

400

600

800

1,000

1,200

1,400

1,600

1,800


Min.Rec. Aportul cal‐c real

SĂRACI

896

565

1790

200

400

600

800

1,000

1,200

1,400

1,600

1,800


DEAR

1,114

405

186

0

200

400

600

800

1,000

1,200

1,400

1,600

1,800

Carbohdr. Grăsimi Proteine

AAI

1,356

832

277

0.00 200.00 400.00 600.00 800.00 1000.00 1200.00 1400.00 1600.00 1800.00


CAR

39

Figura 21. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritate alimentară pe grupuri de produse alimentare (2013, kcal)


58. Prevalenţa familiilor ne‐sărace, care fac parte din grupul DEAR, rămâne mai înaltă în spaţiul

urban decât în cel rural, însă decalajul s‐a redus în perioada ultimilor ani datorită îmbunătăţirii rapide

a securităţii alimentare urbane. 8.1 procente din familiile urbane ne‐sărace aparţineau grupului DEAR în

2013, pe când rata respectivă a familiilor rurale a atins cifra de 6.1% (Figura 22). În 2006, 28% din

familiile ne‐sărace urbane se confruntau cu DEAR, comparativ cu 7.5% din familiile rurale. Reducerea

semnificativă a DEAR printre familiile urbane ne‐sărace a condus la convergenţa care, probabil, reflectă

reducerea nivelului costurilor relative urbane de trai – fenomen, care anterior a afectat abilitatea multor

familii urbane ne‐sărace să consume cantităţi suficiente de calorii. Precum demonstrează Figura 23,

ratele pentru familiile sărace, atât urbane, cât şi rurale, demonstrează o tendinţă similară, însă rămân

mult mai înalte.

Figura 22. Cota familiilor ce se confruntă cu DEAR în rândul familiilor ne‐sărace urbane şi rurale (2006‐2013)


40

Figura 23. Rata DEAR printre familiile sărace urbane şi rurale (2006‐2013)

58%

53%

43% 39%41%

35%25%

23%

31% 37%

31%23% 27%

23%

19% 17%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Saracii din urban

Saracii din rural


59. În termeni de cele mai rele rezultate în securitatea alimentară, este prevalent un şir de

caracteristici comune ale familiilor. În 2013, cele mai vulnerabile familii în sensul insecurităţii

alimentare aveau probabilitatea de: (i) a aparţine la cele mai inferioare chintile de cheltuieli; (ii) a avea

mai mult de patru membri ai familiei(iii) a fi conduse de bărbaţi, care sunt angajaţi în sectorul agrar, şi

(iv) a locui în afara oraşului Chişinău.

II.4 CÂND INSECURITATEA ALIMENTARĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ?

60. Fluctuaţiile ciclice în securitatea alimentară a familiilor în general urmează tendinţa sezonieră

normală, adică problemele insecurităţii alimentare se intensifică în perioada ne‐sezonieră (trimestrele

1 şi 2) şi apoi devin mai puţin grave în perioada sezonului de recoltare (trimestrele 3 şi 4).7 Astfel în

anii normali, familiile se confruntă cu cele mai mari provocării ale insecurităţii alimentare în perioada

trimestrelor 1 şi 2, trimestrul 3 presupune cele mai reduse riscuri, iar dificultăţile se agravează din nou

pe parcursul trimestrului 4. Totuşi, acest tipar este în mod constant întrerupt de diferiţi factori de

destabilizare ‐ aferenţi condiţiilor meteorologice sau de caracter economic ‐ care au loc în unii ani; şi

aceste devieri afectează populaţia urbană şi rurală în mod diferit. De exemplu (evidenţiat pe Figura 24),

când în Republica Moldova a avut loc o secetă severă în 2007, numărul familiilor grupului DEAR din

spaţiul rural a crescut după perioada de recoltare (trimestrele 3 şi 4): acest lucru s‐a datorat unei recolte

slabe pentru majoritatea culturilor şi prin aceasta a fost redusă oferta de produse alimentare. Ceea ce

este interesant, populaţia urbană, care contează în primul rând pe procurările de alimente nu a resimţit

o agravare similară. Un alt exemplu a fost anul 2008, când rata DEAR a crescut în trimestrul 3 din nou,

propulsată de factorii economici, astfel ca scăderea veniturilor combinată cu creşterea preţurilor

7 Raportul foloseşte trimestrele standard: (T1) ianuarie, februarie, şi martie, (T2) aprilie, mai şi iunie; (T3) iulie, august şi

septembrie; şi (T4) octombrie, noiembrie şi decembrie.

41

alimentare, însă a afectat locuitorii spaţiului rural şi urban în mod similar. De atunci tiparul acesta a fost

în mare măsură repetat.8

61. Mişcarea preţurilor agricole pare a avea un impact puternic asupra alimentaţiei rurale: dacă

preţurile agricole – un component cheie al veniturilor rurale‐se reduc, ratele rurale ale deficitului

alimentar cresc. Figura 24 demonstrează această corelaţie: când preţurile agricole au început să cadă în

trimestrul 2 al anului 2008, proporţia familiilor rurale din grupul DEAR a început să crească şi a atins

maximul în trimestrul 1 al anului 2009, care şi este timpul exact când preţurile agricole au ajuns la cel

mai redus nivel. Creşterea ulterioară a preţurilor în perioada 2009‐2013 a condus la reduceri

semnificative a ratelor rurale DEAR în acea perioadă.

Figura 24. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor DEAR şi indicii preţurilor (2006‐2013)

Sursa: SBGC, BNS. Notă: cu excepţia Transnistriei

62. Atât familiile urbane, cât şi cele rurale sunt sensibile la fluctuaţiile sezoniere ale preţurilor, iar

îmbunătăţirea accesului la alimente în perioada sezonului de recoltare (T3) este deosebit de

pronunţat în spaţiul rural (Figura 25). Deşi ocazional evenimentele climatice adverse într‐o oarecare

măsură schimbă tiparul, accesul economic facilitat la alimente în perioada T3 – când disponibilitatea

alimentelor este abundentă‐este deosebit de vizibilă la locuitorii spaţiului rural, în mare măsură datorită

consumului de produse de producţie proprie. Pentru locuitorii urbani, preţurile la produsele alimentare

rămân a fi cel mai important factor.

8 Este important de menţionat că convergenţa ratelor DEAR al familiilor urbane şi rurale tinde să se menţină pe întreaga

perioadă a fiecărui an. Divergenţele cele mai intense se produc în trimestrul doi.

42

Figura 25. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor CAR şi indicii de preţuri (2006‐2013)

Sursa: SBGC, BNS. Notă: cu excepţia Transnistriei

II.5 CONCLUZII

63. Sondajul recent al bugetelor gospodăriilor casnice (SBGC) demonstrează că necesităţile

cetăţenilor Republicii Moldova sunt în mare măsură satisfăcute şi că securitatea alimentară în general

a crescut în perioada ultimilor ani. Consumul individual energetic zilnic mediu era în jur de 2.400 Kcal,

cu mult mai înalt decât nivelul general recomandat de Organizaţia Mondiale a Sănătăţii de 2.050 Kcal.

Proporţia de familii, care au înregistrat deficit energetic alimentar, a scăzut de la recentul maxim de

36,5% în 2007, la mai puţin de 21% în 2013. În mod similar, proporţia de familii, care a înregistrat deficit

energetic alimentar ridicat (deficit mai mare de 300 Kcal) s‐a redus de la maximul de 24% în 2007 la mai

puţin de 9% în 2013. Rata familiilor ce se confruntă cu orice formă de deficit cronic a scăzut substanţial şi

doar o proporţie foarte limitată de familii (0.4%) a suferit de insecuritate alimentară severă în 2013.

64. Compoziţia alimentaţiei în linii mari a rămas neschimbată pe parcursul ultimilor ani: familia

medie continuă să consume proporţii adecvate de carbohidraţi (54%) şi proteine (11%), dar şi o

cantitate într‐o măsură excesivă de grăsimi (35%). Familiile Republicii Moldova au redus treptat

consumul alimentelor de bază, au menţinut nivelul consumului de carne şi peşte, şi au majorat treptat

consumul produselor lactate, a fructelor şi legumelor, şi a grăsimilor şi uleiurilor. Rata aportului ridicat

de produse de bază (care indică proporţia familiilor ce consumă 60% sau mai mult din caloriile zilnice

prin produsele de bază) s‐a redus rapid pe parcursul ultimilor ani, scăzând de la 17% în 2006 la ceva mai

mult de 3% în 2013.

65. Cu toate acestea, progresul a fost neuniform şi pot fi observate diferenţe considerabile în

tendinţele recente ale spaţiului urban şi rural. De fapt, rata familiilor cu deficit energetic alimentar în

spaţiul urban a scăzut de la 48% la 21% în perioada 2006‐2013, însă spaţiul rural a înregistrat o

îmbunătăţire mult mai modestă, aceiaşi cotă fiind în scădere de la 24% la 21% pe parcursul aceleiaşi

perioade. În mod similar, descreşterea prevalenţei deficitului energetic alimentar ridicat la din familiile

urbane (de la 35% la 8%) a fost mai mare decât cea din familiile rurale (de la 15% la 8%). Această

divergenţa în tendinţe de asemenea a condus la o schimbare în tiparul istoric al aportului caloric zilnic:

43

începând cu 2010 familiile urbane în medie consumă mai multe calorii decât familiile rurale (2.445 Kcal

vs. 2.365 Kcal în 2013).

66. Există doi factori promotori principali în spatele acestei schimbări: (i) creşterea mai rapidă a

venitului în spaţiul urban; şi (ii) evenimentele recente adverse aferente vremii. Deşi economia

Republicii Moldova a înregistrat o creşterea generală de 58% în perioada 2000‐2012, agricultura a

crescut cu doar 28% pe parcursul aceleiaşi perioade. Acest fapt a condus la creşterea mai rapidă a

venitului angajaţilor sectoarelor ne‐agricole, însă fermierii şi angajaţii din agricultură au beneficiat mai

puţin. În plus, secetele severe (2003, 2007 şi 2012) şi inundaţiile (2008 şi 2010) au produs un efect

devastator asupra producţiei agricole şi au pus în evidenţă vulnerabilităţile mai grave de insecuritate

alimentară din spaţiul rural. De fapt, datorită dependenţei considerabile a populaţiei rurale de consumul

propriei producţii, orice deteriorare în producţie poate conduce la insuficienţa alimentelor pentru

familiile rurale. Dacă adăugăm şi pierderile aferente de venit, acest fapt limitează capacitatea populaţiei

rurale de a gestiona riscurile şi a rezista şocurilor.

67. Nu întâmplător, insecuritatea alimentară este cea mai înaltă printre familiile mai sărace, atât

în spaţiul urban, cât şi în cel rural. În pofida îmbunătăţirii generale, cota familiilor sărace, care se

confruntă cu deficitul energetic alimentar rămâne înaltă: 44% din familiile sărace au consumat mai

puţină energie decât minimul necesar în 2013, iar 19% au suferit de deficitul energetic alimentar ridicat.

În plus, deşi vulnerabilitatea faţă de insecuritatea alimentară s‐a redus în rândurile populaţiei generale,

aceasta s‐a majorat notabil pentru cei ce trăiesc sub pragul sărăciei: cota familiilor sărace cu cheltuieli

alimentare ridicate (mai mult de 60% din totalul de cheltuieli) s‐a majorat de la 20% în 2009 la 34% în

2013.

68. În plus, SBGC indică că: (i) familiile conduse de bărbaţi au o probabilitatea mai înaltă de a se

confrunta cu insecuritatea alimentară decât cele conduse de femei; şi (ii) prevalenţa insecurităţii

alimentare creşte odată cu numărul membrilor familiei. Cantitatea zilnică de calorii, consumată per

capita în familiile conduse de femei este consistent mai înaltă decât în cele conduse de bărbaţi, iar cota

familiilor conduse de femei ce se confruntă cu deficitul energetic alimentar este semnificativ mai redusă

şi scade mai rapid. În sensul numărului de membri ai familiei, există un decalaj frapant în consumul de

calorii de circa 500 Kcal per capita pe zi între familiile mici (1‐2 membri) şi cele mai mari (3+ membri).

Într‐o oarecare măsură uimitor, însă există doar o mică diferenţă între ratele deficitului energetic

alimentar ridicat ale familiilor cu 3‐4 membri (17%) şi cele cu 5 membri şi mai mult (19.5%), în pofida

faptului că sărăcia este mult mai prevalentă în familiile numeroase.

44

III. ANALIZA DIMENSIUNILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE

69. Acest capitol cercetează cele patru dimensiuni ale securităţii alimentare (disponibilitatea,

accesul, utilizarea şi stabilitatea) în încercarea de a explica cauzele ce stau la baza insecurităţii

alimentare în Republica Moldova. Scopul este de a răspunde la întrebarea de ce unii oameni se

confruntă cu insecuritate alimentară şi/sau sunt vulnerabili faţă de insecuritatea alimentară în Republica

Moldova.

III.1 DISPONIBILITATEA ALIMENTELROR

Disponibilitatea alimentelor se referă la oferta economiei alimentare. Este volumul de

alimente prezent fizic într‐o ţară de la toate formele de producţie internă, stocurile

private şi publice, şi importurile comerciale.

PRODUCŢIA INTERNĂ

70. După servicii şi industrie, agricultura este al treilea după mărime sector al economiei

Republicii Moldova. Deşi cota agriculturii atât în produsul intern brut (PIB), cât şi în ocupaţie s‐a aflat în

declin pe parcursul ultimului deceniu, contribuţia sectorului la economie în 2012 a fost încă

considerabilă, reprezentând circa 11% din PIB si asigurând ocupaţia în câmpul muncii pentru circa 26%

din forţa de muncă (Figura 26). În spaţiul rural, activitatea agricolă rămâne predominantă, iar rolul

important al agriculturii este şi mai mult amplificat de industria de prelucrare a produselor agricole, care

cuprinde jumătate din producţia industrială şi reprezintă circa 40‐50% din totalul exporturilor Republicii

Moldova.

Figura 26. Contribuţia agriculturii la economie (2000‐2012)

51%26.4%

58% 58.3%

25%

11.2%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

2000200120022003200420052006200720082009201020112012

Cota agriculturii în ocupațieCota populației agrare din totalCota agriculturii în PIB


45

71. Deşi înconjurată de producători şi exportatori agricoli mari, Republica Moldova ‐ în pofida

dimensiunilor mici – este un producător important de produse agricole. Acest fapt este abia vizibil din

punctul de vedere al volumurilor absolute: Republica Moldova este un producător regional relativ mic în

majoritatea sub‐sectoarelor agricole, cu excepţia strugurilor – care reprezintă circa 23% din producţia

ţărilor selectate ‐ şi fructelor, care ocupă o cotă de 10% (Figura 27). Cu toate acestea, imaginea se

schimbă substanţial când se ia în consideraţie producţia per capita (Figura 28). Din nou, Republica

Moldova excelează în producerea fructelor şi strugurilor, pentru care ţara se află la nivelul superior al

producţiei per capita. Acest fapt reflectă specializarea Republicii Moldova în producerea vinului şi atât a

fructelor proaspete, cât şi a celor prelucrate. De fapt, vinul şi fructele proaspete sunt de asemenea şi

cele mai de amploare categorii de export, care reprezintă circa 40% din totalul exporturilor agro‐

alimentare ale Republicii Moldova.

Figura 27. Producţia agricolă a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate (% din total, media anuală pentru 2008‐2012)

Sursa: BNS, FAOSTAT. Notă: cu excepţia Transnistriei

46

Figura 28. Producţia per capita a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate (2008‐2012, media anuală)

Sursa: BNS, FAOSTAT. Notă: cu excepţia Transnistriei

72. Cu toate acestea, volumul producţiei este supus unei volatilităţi considerabile, îndeosebi în

rezultatul evenimentelor climatice adverse. Figura 29 ilustrează volumurile de producţie în perioada

2001‐2013 şi indică că secetele severe din 2003, 2007 şi 2012 nu doar au devastat sectorul culturilor, dar

de asemenea au avut un impact negativ (cu o întârziere în timp) asupra sectorului zootehnic.9 Reducerea

dramatică a culturilor cerealiere în anii de secetă, în consecinţă a condus la reducerea volumului de

producţie a sectorului zootehnic în perioada următorilor ani, datorită sacrificării animalelor/păsărilor din

cauza insuficienţei furajelor. Acest fapt este deosebit de vizibil în perioada 2007‐2008.

9 Volatilitatea înaltă a producţiei este caracteristică mai mult pentru culturi şi este cea mai pronunţată la culturile alimentate cu

apă din ploi, astfel ca grâul, porumbul, seminţele de floarea soarelui, sfecla de zahăr.

47

Figura 29. Evoluţia producţiei agricole interne (2001‐2013, mii TM)


73. Aplicarea limitată şi lentă a instrumentelor de gestionare a riscurilor agricole pentru

stabilizarea producţiei şi inabilitatea de a respecta standardele internaţionale de calitate şi siguranţă a

alimentelor reprezintă principalele obstacole din calea creşterii durabile a sectorului culturilor

agricole. Volatilitatea înaltă a volumului de producţie agricolă reflectă instrumentele subdezvoltate de

atenuare a riscurilor aferente vremii. Producţia agricolă a Republicii Moldova suferă de pe urma (i)

accesului limitat la irigaţie, (ii) ratei reduse de adoptare a practicilor şi tehnologiilor moderne

agronomice (astfel ca varietăţile rezistente la secete şi dăunători, instrumentele de protecţie anti‐

grindină), (iii) lipsei de mecanisme inovaţionale de asigurări în agricultură (cum ar fi asigurarea împotriva

evenimentelor climatice adverse în baza indicilor), de rând cu (iv) lipsa de informaţie meteorologică

timpurie, care ar permite aplicarea măsurilor eficiente împotriva evenimentelor climatice extreme. În

aspectul pieţei, sarcina cheie este ca oferta internă să satisfacă atât cererea internă, cât şi cea

internaţională. Majoritatea produselor agricole, cultivate în prezent în Republica Moldova, nu corespund

cerinţelor de piaţă în termeni de siguranţă, calitate, varietate şi ambalaj. În mod deosebit, acesta este

cazul pentru produsele de valoare înaltă, cum ar fi fructele, pomuşoarele, strugurii şi legumele.

74. Structura producţiei agricole a Republicii Moldova în mare măsură a rămas aceeaşi pe

parcursul ultimului deceniu, cu culturi care reprezintă aproximativ două treimi din Produsul Agricol

48

Brut (PAB). Clima favorabilă şi fertilitatea nativă înaltă a solului face Republica Moldova foarte

convenabilă pentru creşterea celor mai temperate fructe, legume, cereale şi seminţe oleaginoase,

aceste culturi cheie au un rol proeminent în economia din prezent, la fel ca şi din trecut (Figura 30).

Cerealele şi seminţele oleaginoase domina peisajul agrar, acoperind circa 70% din totalul terenurilor

cultivate. Fructele şi legumele, pe de altă parte, sunt crescute pe mai puţin de 20% din terenurile

cultivate. Aceste tipare de cultivare au persistat pe parcursul ultimului deceniu, sugerând că tranziţia

producţiei de la culturile de valoare joasă la cele de valoare înaltă nu este fără provocările sale.

Constrângerile posibile pentru expansiunea culturilor de valoare înaltă includ: (i) necesarul înalt de

capital; (ii) necesitatea irigaţiei; şi (iii) investiţiile costisitoare (livezile şi podgoriile).

Figura 30. Structura produsului agricol brut (2013)


75. Dezvoltarea sectorului zootehnic s‐a dovedit a fi într‐o oarecare măsură mai dificilă şi a fost

împiedicată de limitările de competitivitate cu rădăcini adânci şi constrângerile aferente pieţei.

Grupurile de produse zootehnice cheie sunt carnea, laptele şi ouăle. De asemenea se produce lâna şi

miere, dar producţia acestora este relativ mică. Spre diferenţă de culturi, producţia zootehnică este în

principal gestionată de producătorii mici, care contribuie circa 95‐98% din totalul producţiei de lapte şi

lână, 75‐90% din carne şi 60‐65% din totalul producţiei de ouă.10 Producţia serveşte în principal pentru

satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei rurale, surplusul fiind vândut pe piaţa locală. Sectorul

zootehnic a suferit un şoc profund după dezasamblarea producţiei şi a structurilor de piaţă specifice

fostei economii planificate, ceea ce a condus la decapitalizarea sectorului şi eroziunea bazei genetice a

şeptelului. Constrângerile interne de resurse (în particular de furaje şi energie), împreună cu creşterea

preţurilor de producţie (inclusiv la furaje şi energie), un acces dificil/instabil la pieţele externe cheie (UE,

Federaţia Rusă) şi concurenţa acerbă din partea importurilor, toate acestea au contribuit la performanţa

redusă a sectorului zootehnic din Republica Moldova. Prin crearea ZLSAC între Republica şi UE în 2014,

accesul la piaţa unică a UE ar fi trebuit să ofere noi oportunităţi, dar la moment a oferit doar

posibilitatea ca producătorii moldoveni să se asigure de respectarea standardelor europene exigente.

10 Intervalul procentual indicat este pentru perioada 2005‐2010.

49

76. Datele cu privire la recoltele Republicii Moldova sunt un subiect într‐o măsură controversat,

acest fapt estompează concluziile despre performanţa sectorului, şi despre productivitatea solului în

particular. Studiul bienal al agriculturii, realizat de către Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (ACSA) –

reţeaua de extindere rurală a Republicii Moldova, indică o productivitatea considerabil mai înaltă pentru

toate culturile, comparativ cu datele oferite de către Biroul Naţional de Statistică (BNS). Datele ACSA

indică că culturile de câmp, astfel ca cerealele şi seminţele de floarea soarelui, au o productivitate care

este cu 30%‐70% procente mai înaltă decât cea despre care informează BNS. Pentru culturile de valoare

înaltă, productivitatea raportată este de 2‐3 ori mai înaltă decât datele indicate de BNS (Figura 31).

Studiul ACSA de asemenea demonstrează creşterea productivităţii pe parcursul timpului pentru multe

culturi: cazul fiind de altă natură în datele BNS. Există câteva explicaţii, care ar putea lămuri aceste

discrepanţe dintre datele ACSA şi BNS:

‐ Se presupune că datele prezentate de către întreprinderile agricole în adresa BNS sunt sub‐

raportate, şi că întreprinderile fac acest lucru din cauze fiscale. Astfel, se admite că

productivitatea reală este mai înaltă decât cea pe care o prezintă statistica oficială.

‐ Deşi eşantionul ACSA ar trebui să fie considerat drept reprezentativ la nivel naţional,

întreprinderile agricole incluse în studiu sunt doar cele mici şi mijlocii (0‐100 ha). Întreprinderile

agricole ce funcţionează pe suprafeţe mai mari de 100 ha nu sunt cuprinse în studiu; având în

vedere că acestea funcţionează pe aproape 60% din terenurile agricole (în conformitate cu

recensământul agricol din 2011), decalajul este si mai semnificativ.

Figura 31. Productivitatea agricolă în conformitate cu datele BNS şi ACSA (2003‐2013

Sursa: BNS, ACSA. Notă: cu excepţia Transnistriei

50

77. În rezultat, o comparaţie regională oferă perspective mixte în ceea ce priveşte potenţialul de

performanţă al ţării. Precum s‐a discutat mai sus, există un decalaj considerabil între datele oficiale cu

privire la productivitatea agricolă (datele BNS) şi datele productivităţii acumulate prin sondaje (datele

ACSA). Dacă analizăm doar datele BNS, Republica Moldova înregistrează o productivitate agricolă

redusă, comparativ cu ţările comparate din regiune. Pe de altă parte, datele ACSA demonstrează o altă

imagine: productivitatea culturilor Republicii Moldova comparativ cu ţările din regiune, pentru 6 din cele

8 culturi selectate, a fost cea mai înaltă în anii 2012/2013, şi a fost aproape de nivelul superior pentru

culturile rămase (Figura 32).11 Acest fapt indică avantajul comparativ existent în Republica Moldova,

ceea ce reprezintă o bază bună pentru dezvoltarea sectorului agrar şi poziţionarea pe piaţă, atât internă,

cât şi externă.

Figura 32. Productivitatea culturilor selectate: Republica Moldova vs. ţările selectate (Hg/ha, 2006‐2012/2013)

Sursa: BNS, ACSA şi FAOSTAT. Notă: cu excepţia Transnistriei

11 Culturile concrete şi anii în Figura 34 au fost selectate în baza disponibilităţii datelor BNS, ACSA şi FAOSTAT.

51

78. Structura duală a sectorului agrar din Republica Moldova are impact asupra specializării

întreprinderilor. Întreprinderile agricole ale Republicii Moldova pot fi aproximativ divizate în două

grupuri: (i) mici, de subzistenţă, şi de semi‐subzistenţă; şi (ii) întreprinderi comerciale mari (Boxa 3).

Această structură duală a sectorului agrar într‐o mare măsură determină diferenţa în specializare.

Întreprinderile mai mici, în proprietate individuală, produc o varietate de culturi pentru a‐şi asigura

auto‐suficienţa, dar de asemenea deseori se axează pe producerea culturilor intensive în muncă şi de

valoare înaltă (fructele, nucile, strugurii, legumele, cartofii), care în mare măsură sunt realizate pe

piaţă.12 Întreprinderile mari, pe de altă parte, sunt specializate în producţia culturilor de valoare redusă,

astfel ca cerealele, seminţele oleaginoase, şi sfecla de zahăr. Sectorul comercial agricol al

întreprinderilor medii (10‐100 ha) se află în curs de apariţie treptată în spaţiul rural, cel mai des

specializându‐se în producţia culturilor horticole de înaltă valoare.

BOXA 3. PRIVIRE SUMARĂ DE ANSAMBLU ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE MOLDOVENEŞTI

Sectorul agrar al Republicii Moldova constă din două sub‐sectoare majore: (i) sectorul corporativ, care surprinde

întreprinderile mari; şi (ii) gospodăriile ţărăneşti şi terenurile de pe lângă casă. Aproape toate întreprinderile mari

se află în proprietate privată, cu un număr foarte limitat de întreprinderi în proprietatea statului. Sectorul

corporativ constă din circa 1000 întreprinderi mari, care ocupă circa jumătate din terenurile agricole. Cealaltă

jumătate este divizată între 380.000 gospodării ţărăneşti şi peste 700.000 terenuri de pe lângă casă, care cuprind

respectiv 32% şi 18% din terenurile agricole. Mărimea întreprinderilor corporative este de obicei între 400 ha şi

600 ha şi în 90% de cazuri terenurile sunt arendate de la gospodăriile mici/casnice. O mare majoritate a

gospodăriilor mici ţărăneşti de circa 10 ha funcţionează pe propriile terenuri, doar o mică parte oferă terenurile

gospodăriilor în arendă. Terenurile de pe lângă casă sunt gospodării foarte mici, care practică agricultura de înaltă

valoare şi cresc animale, în principal pentru scopuri de subzistenţă.

79. Acest fapt se datorează câtorva factori. De exemplu: culturile de valoare redusă necesită un

volum relativ redus de capital, maşinile agricole, care permit cultivarea rapidă a suprafeţelor mari, sunt

disponibile pe larg, necesităţile de procesare post‐recoltare sunt relativ simple şi de costuri reduse, iar

accesul la piaţă pentru aceste produse este lejer. Proprietatea asupra terenurilor agricole este un alt

factor important pentru deciziile de producţie. Produsele alimentare de bază şi de valoare redusă sunt

cultivate pe terenurile mari, luate în arendă, iar producţia culturilor de valoare înaltă (inclusiv livezile,

podgoriile şi terenurile legumicole protejate) este de obicei realizată pe terenurile proprii, deoarece

aceste culturi necesită investiţii de durată mai lungă.

80. Potenţialul şi specializarea producţiei agricole de asemenea urmează o diferenţiere spaţială.

Există trei regiuni agricole principale în Republica Moldova (i) Nordul; (ii) Centrul; şi (iii) Sudul.13 Partea

de nord este accidentată şi cu păduri, stepă şi vegetaţie de luncă. Ea posedă cel mai fertil sol cu o

12 De fapt, datele BNS demonstrează că micii producători cultivă produse de valoare redusă pentru consumul casnic, iar

culturile de valoare înaltă, fructele, strugurii şi nucile sunt cultivate pentru scopuri comerciale. 13 Banca Mondială (2013) Reducerea vulnerabilităţii sectorului agrar din Moldova faţă de schimbările climatice: evaluare a impactului şi opţiunilor de adaptare.

52

capacitate înaltă de reţinere a apei, ceea ca produce efectul că această regiune este cea mai bună

pentru culturile de câmp. Regiunea centrală, care de asemenea este accidentată, posedă văi adânci şi un

sol mai puţin fertil, şi este cea mai bună pentru culturile multianuale, cum ar fi livezile şi podgoriile.

Regiunea de sud posedă terenuri de stepă şi luncă cu soluri atât fertile, cât şi mai puţin fertile. Datorită

temperaturilor înalte, regiunea are doar o producţie marginală în lipsa irigaţiei.

81. Concentraţia producţiei agricole pe regiuni este mai pronunţată pentru culturi, decât pentru

creşterea animalelor (Figura 33). Cerealele, seminţele oleaginoase, fructele şi legumele sunt destul de

uniform distribuite pe suprafaţa celor trei regiuni. Cu toate acestea, Nordul produce majoritatea (mai

mult de 90%) din sfecla de zahăr şi cartofi. Strugurii, pe de altă parte, sunt într‐o mare măsură crescuţi în

partea de Sud şi parţial (circa 25%) în partea de Centru a ţării. Creşterea animalelor este răspândită mai

uniform.

Figura 33. Distribuţia producţiei culturilor agricole şi a creşterii animalelor pe regiuni (2011‐2013, media anuală)

46%

54%

96%

92%

63%

68%

1%

23%

21%

4%

5%

26%

22%

25%

31%

25%

0%

2%

11%

9%

74%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Cereale

Fl. soarelui

Sf. de zahăr

Cartofi

Legume

Fructe

Struguri

Nord Centru Sud

Vite Vaci Porcine Caprine/ovine

Nord 48% 49% 31% 29%

Centru 35% 34% 48% 30%

Sud 17% 17% 20% 42%


82. Aceste diferenţe în potenţialul de producţie de asemenea se extrapolează şi explică

diferenţele regionale în ratele de sărăcie şi efectele securităţii alimentare. Partea de Nord este cea mai

vibrantă regiune agricolă din Republica Moldova, iar sărăcia este cea mai redusă în spaţiul rural ale

acesteia, la fel şi insecuritatea alimentară (Tabelul 4).

53

Tabelul 4. Ratele sărăciei rurale în Republica Moldova şi ratele deficitului alimentar pe regiuni (2010 şi 2013)

Rata sărăciei

(2010)

Rata sărăciei (2013)

Rata DEAR

(2010)

Rata DEAR (2013)

Nord 28% 12% 13.3% 6.0%

Centru 29% 15% 16.0% 9.7%

Sud 31% 17% 15.0% 9.2%

Sursa: SBGC.

STOCURILE ALIMENTARE

83. O parte importantă a aportului alimentar al familiilor rurale şi urbane îţi are sursa în propriile

stocuri de alimente. Datele SBGC pun în evidenţă faptul că între 8% şi 12% din alimentaţia familiilor

rurale provine din propriile stocuri, însă aceste valori pentru familiile urbane sunt mai joase, între 5% şi

8%. Atât familiile rurale, cât şi cele urbane păstrează stocuri de legume puţin perisabile (de exemplu,

cartofi, ceapă, morcov), dar şi conservează fructe şi legume perisabile în timpul perioadei de recoltare,

care sunt consumate în perioada rece a anului. În plus, gospodăriile rurale păstrează anul împrejur

stocuri atât de produse agricole, cât şi de alimente, care includ o mare varietate de produse de propria

producţie cum ar fi grâul, porumbul, floarea soarelui, cartofii, leguminoasele, legumele de câmp, nucile,

dar şi mierea.

84. Vulnerabilitatea familiilor rurale faţă de şocurile aferente producţiei reflectă volatilitatea

stocurilor lor alimentare. Tabelul 5 arată stocurile an de an păstrate de către fermierii mici şi

gospodăriile rurale. Vulnerabilitatea gospodăriilor rurale la agravările anuale în producţie este reflectată

prin conduita lor în ceea ce priveşte păstrarea stocurilor: producţia redusă şi nivelurile de stocuri intr‐un

an de secetă induc o atitudine a refractării riscului, ceea ce în anul ce urmează conduce la volumuri mai

înalte ale stocurilor decât cele medii. În absenţa şocurilor majore pe parcursul următorilor ani, stocurile

gospodăriilor revin la nivelurile normale.

Tabelul 5. Stocurile gospodăriilor la sfârşit de an (% din totalul producţiei, 2007‐2013)

2007

An de

secetă:

stocuri

reduse

2008

An post‐

secetă:

stocuri mai

mari decât

media

2009

An normal:

stocurile

revin la

normal

2010

An normal:

stocuri medii

2011

An normal:

stocuri

medii

2012

An de secetă: stocuri reduse

2013

An post‐

secetă:

stocuri mai

mari decât

media

Grâu 27 47 33 35 38 33 43

Porumb 23 59 41 46 42 28 55

Leguminoase 20 46 35 46 39 20 44

Floarea 28 41 38 37 40 29 37

54

soarelui

Cartofi 27 32 23 32 30 24 32

Legume 13 18 11 14 14 13 16

Nuci 28 38 26 26 35 21 29

Miere 18 48 19 30 17 2 22


85. Guvernul Republicii Moldova păstrează rezerve alimentare publice, cu scopul de asigurare a

securităţii alimentare pentru populaţia ţării în cazul situaţiilor de urgenţă. Produsele alimentare sunt

păstrate de Agenţia Rezerve Materiale şi includ carnea conservată, pastele făinoase, uleiul de floarea

soarelui, zahărul, ceaiul, cafeaua. Unicul produs agricol păstrat în rezerve este grâul. Volumul anual de

grâu de gradul alimentar în rezerve variază între 30 şi 50 mii tone – un volum care este estimat drept

suficient pentru satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei pentru o perioadă de circa 1 – 1,5

luni. Volumul rezervelor de grâu reprezintă circa 5‐8% din totalul producţiei anuale a Republicii Moldova

în ani normali, şi aproximativ 10‐20% din producţia grâului alimentar.14 Rezervele de stat eliberează grâu

de câteva ori pe an, în particular în afara sezonului, iar reconstituirea rezervelor are loc la începutul

următoarei perioade de recoltare.

IMPORTURILE AGRO‐ALIMENTARE

86. Valoarea importurilor agro‐alimentare ale Republicii Moldova a crescut consistent pe

parcursul ultimului deceniu pe fundamentul unei pieţe de consum a produselor alimentare cu creştere

rapidă şi tot mai sofisticată. Creşterea importului a fost mai slabă doar în 2009, ca răspuns la efectele

crizei – scăderea remiterilor şi creşterea preţurilor alimentare au redus consumul intern – însă a

restabilit rapid ritmurile pe parcursul următorilor ani şi în prezent se află la un nivel mai înalt decât în

perioada ante‐criză din 2008 (Figura 34). Valoarea bunurilor importate a crescut considerabil pe

parcursul ultimului deceniu: în 2012 ea era de aproximativ cinci ori mai mare decât în 2001.15 Acest fapt

indică că cantitatea, calitatea, varietatea şi filabilitatea aprovizionării interne cu alimente nu totdeauna

corespunde cererii în creştere, atât în ceea ce priveşte volumul, cât şi sofisticarea.

14 Grâu de grad alimentar, adică grâu cu nivelul de gluten mai înalt de 18% reprezintă circa 30‐50% din totalul producţiei de grâu

în Republica Moldova. 15 De asemenea este necesar de menţionat că majorarea valorii importurilor a avut lor pe fundalul scăderii numărului populaţiei

Republicii Moldova: de la4.04 milioane locuitori în 2001 la 3,51 milioane în 2012.

55

Figura 34. Importurile şi exporturile agro‐alimentare ale Republicii Moldova (2000‐2012)


87. Diversificarea limitată a producţiei agro‐alimentare interne este un factor cheie ce

promovează creşterea valorii importurilor. Diversificarea redusă a producţiei interne şi a exporturilor

este clar vizibilă din datele dezagregate de export. Volumurile absolute sau valorile mari pentru

majoritatea grupurilor de export agro‐alimentar sunt de fapt rezultatul a doar unul sau două produse

majore de export, care constituie cea mai mare pondere în valoarea totală. De exemplu, în 2011 vinul a

constituit circa 70% din valoarea totală a grupului băuturilor alcoolice – cel mai voluminos grup ce

reprezintă circa 25% din totalul exportului produselor agro‐alimentare. Merele proaspete şi nucile

decojite reprezintă 68% din valoarea totală a grupului mere şi nuci – un alt grup mare, care cuprinde 20%

din totalul exporturilor agro‐alimentare. În mod similar, seminţele de floarea soarelui reprezintă circa

85% din valoarea totală a grupului seminţe oleaginoase şi ulei – din nou, un mare contribuitor la

exporturi cu 9% din totalul exporturilor agro‐alimentare. Nu întâmplător partea majoră a alimentelor

prezente pe rafturile magazinelor este importată.

88. Agricultura Republicii Moldova produce un surplus de cereale, fructe, cartofi şi ouă, dar nu

satisface necesităţile de consum pentru produsele animaliere, a legumelor şi laptelui (Figura 35).

Structura comerţului confirmă acest fapt (Figura 36): Republica Moldova este un exportator net de

cereale, fructe şi vinuri, dar un importator net de produse din carne şi produse lactate. Legumele

proaspete de asemenea sunt o categorie netă de import, deoarece producţia internă de legume este

insuficientă în perioada în afara sezonului, iar pe de altă parte, spectrul de legume produse pe interior

nu este suficient pentru a satisface cererea. Cu toate acestea, cifrele producţiei scoase din context ar

putea fi în unele cazuri înşelătoare. De exemplu, chiar dacă Republica Moldova este un mare exportator

de grâu (în principal nealimentar), ea de asemenea este –în unii ani‐un importator net de grâu de

calitatea alimentară şi de făină din grâu de înaltă calitate. Datorită calităţii reduse a grâului produs,

brutăriile importă făină de calitate mai înaltă. Ritmurile rapide de import din prezent în mod evident

reprezintă o oportunitate pentru producţia agricolă a Republicii Moldova, deoarece aceasta ar putea –

prin îmbunătăţirea producţiei interne – să satisfacă cererea deja existentă.

56

Figura 35. Producţia per capita versus consumul per capita a alimentelor principale (media pentru 2010‐2012)


Figura 36. Structura exporturilor şi importurilor agro‐alimentare ale Republicii Moldova pe principalele categorii de produse (2001‐2013)

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Importuri

57

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

900,000

1,000,000

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Alimente, băuturi, tutun

Grăsimi și uleiuri

Produse vegetale

Produse animale

Exporturi


89. În pofida creşterii valorii importurilor agro‐alimentare, volumurile importate de bunuri

primare alimentare cheie – grâul şi făina din grâu, fructele şi legumele, carnea şi produsele lactate‐nu

urmează o tendinţă proeminentă în sus. Pe de altă parte, volatilitatea anuală a volumurilor de exporturi

ale acestor produse de bază este relativ înaltă şi reflectă volatilitatea înaltă a producţiei interne (Figura

37).

Figura 37. Volumul importului dă către Republica Moldova a bunurilor primare alimentare cheie (2004‐2012)

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

120,000

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Carne Lapte și lactate Legume Fructe Grâu Făină și panificație


90. În termeni de parteneri comerciali regionali, atât destinaţia importurilor, cât şi a exporturilor

Republicii Moldova, au fost supuse unei diversificări accelerate, însă vulnerabilităţile oricum persistă.

Ultimul deceniu a fost martorul unor evenimente semnificative în acest sens. Precum demonstrează

Figura 38, sursele de import au fost diversificate pe parcursul mai multor ani, însă exporturile abia

58

recent au început să fie distribuite mai uniform între UE, CSI şi alte destinaţii. De fapt, circa 80% din

exporturile agro‐alimentare ale Republicii Moldova în 2001 au fost vândute în ţările CSI, astăzi cota CSI

este de aproape 40%. CSI şi UE de asemenea domină importurile, cotele lor respective rămânând relativ

stabile pe parcursul ultimului deceniu.

91. Din ţările CSI, în principal Federaţia Rusă şi Ucraina, rămân destinaţii principale pentru

exporturile alimentare ale Republicii Moldova, însă problemele de calitate limitează accesul

produselor agro‐alimentare de înaltă valoare pe piaţa UE. Acest fapt în mare măsură se datorează

reputaţiei istorice a produselor Republicii Moldova, dar şi standardelor similare şi normelor de siguranţă

alimentară pe întreg spaţiul CSI. Cota UE în exporturile alimentare ale Republicii Moldova include în

principal produsele cu valoare adăugată redusă, astfel ca bunurile agricole primare (cerealele şi

seminţele de floarea soarelui) şi produsele semi‐procesate în vrac, care necesită procesare de bază şi

limitată (fructele uscate, nucile decojite, sau sucul concentrat de mere‐în ambalaj de vrac). Intrarea pe

piaţa cu cerinţe înalte a UE cu produse de înaltă valoare este o provocare pentru viitor: acest lucru va

necesita investiţii costisitoare în modernizarea producţiei interne şi în metodele de procesare, in

tehnologii şi infrastructură, de rând cu conformarea standardelor exigente de siguranţă alimentară şi

controalelor de calitate.

Figura 38. Comerţul agro‐alimentar al Republicii Moldova: principalele surse şi destinaţii (2001‐2013)


92. Slăbiciunile şi riscurile unei astfel de poziţii competitive au fost pe deplin expuse în perioada

recentelor interdicţii ruseşti. În contextul evenimentelor geo‐politice din regiune, Federaţia Rusă a

introdus un şir de interdicţii asupra exporturilor agricole moldoveneşti în perioada 2013‐2014. Produsele

care au avut de suferit au fost vinurile, urmate de interdicţia asupra cărnii şi produselor din carne, şi de

interdicţia aproape totală asupra fructelor şi legumelor, şi a bunurilor conservate. Înainte de interdicţiile

comerciale, aproximativ 30% din exporturile de vinuri ale ţării (în valoare de circa 35,0 milioane dolari

SUA), 93% din exporturile de mere (în valoare de 43,7 milioane dolari SUA) şi 80% din exporturile de

59

prune (în valoare de 21,1 milioane dolari SUA) erau exportate în Federaţia Rusă.16 În pofida acordului

recent adoptat cu privire la crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător cu UE şi în pofida

unei creşteri a cotelor de rate tarifare europene la importuri, producătorii moldoveni nu au fost în stare

să găsească puncte de vânzare pe piaţa UE. Acest fapt a condus la o saturare a pieţei interne,

acompaniată de căderea bruscă a preţurilor interne (cu 50% la mere şi prune, şi cu 40% la strugurii

tehnici) şi consecinţe ulterioare negative pentru veniturile producătorilor interni.

III.2 ACCESUL LA ALIMENTE

Accesul se referă la capacitatea gospodăriilor casnice şi a persoanelor de a obţine

alimentele necesare, fie prin propria producţie, sau prin procurarea pe piaţă, sau prin

obţinerea acestora prin transferuri. Accesul la alimente este în mare măsură influenţat

de factorii de piaţă şi preţul la produsele alimentare, de rând cu puterea de cumpărare a

persoanelor.

ACCESUL FIZIC LA ALIMENTE: SURSELE DE ALIMENTE

93. Există o diferenţă esenţială în modalitatea prin care familiile urbane şi rurale din Republica

Moldova obţin alimentele lor. Locuitorii din spaţiul urban procură circa 85% din totalul alimentelor de la

magazine şi de pe piaţă ‐ şi sunt astfel dependenţi de disponibilitatea acestora şi de propria capacitate

de cumpărare – iar locuitorii din spaţiul rural contează mult pe ceea ce produc singuri la domiciliu

(Figura 39). În 2013, magazinele (cota de 65%) erau sursa principală de procurare a alimentelor în spaţiul

urban, iar pieţele (20%) erau la mare distanţă pe locul doi. În spaţiul rural magazinele şi pieţele

împreună asigurau circa 55% din alimentele locuitorilor, restul era obţinut de la propria activitate

agricolă (30%), dar şi de la stocurile din gospodărie (12%). Ultimele în cele mai multe cazuri erau

produsele din sezonul anterior ale propriei activităţi agricole. Transferurile de alimente de la familie şi

prieteni nu se dovedeşte a fi o sursă substanţială.

16 Banca Mondială (2015). Document de proiect asupra uni credit adiţional propus pentru Proiectul de Finanţare Adiţională a Proiectului Competitivităţii Agriculturii Republicii Moldova.

60

Figura 39. Sursele alimentelor: familiile urbane şi rurale (2013)

65%

20%

9%4% 3%

42%

13% 12%

3%

30%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Procurări de lamagazine

Procurări de la persoane private și

de pe piețe

Stocuri alegospodăriilor

Familia și prietenii Activitatea agricolă

Urbane Rurale


94. O imagine similară se reliefează şi la analiza surselor grupurilor individuale de produse:

producţia proprie este foarte importantă pentru locuitorii din spaţiul rural pentru toate grupurile, iar

procurările sunt principala sursă de alimente pentru locuitorii spaţiului urban. Figura 40 de asemenea

demonstrează că locuitorii urbani procură fructe şi legume de pe piaţă într‐o măsură mai mare decât de

la magazine, şi că ei, nu e de mirare, contează pe transferurile alimentare de la familie şi prieteni într‐o

măsură mai mare decât locuitorii rurali. Locuitorii rurali, pe de altă parte, demonstrează că se bazează

predominant (la circa 70%) pe leguminoasele produse personal, dar şi pe fructe şi legume. În mod

similar, propria producţie este de asemenea importantă pentru carne, peşte şi ouă (39%), dar şi legume

(51%). Produsele alimentare de bază şi produsele lactate sunt în mare măsură procurate. Trei grupuri

alimentare, care sunt stocate în proporţii relativ mari de către locuitorii urbani şi rurali în mod similar,

sunt uleiurile şi grăsimile, fructele uscate şi legumele, şi produsele alimentare de bază.17

17 Locuitorii rurali stochează volumuri considerabile de cereale, rădăcini şi tuberculi, precum este tipic pentru gospodăriile rurale să producă propria pâine pentru toată perioada anului. Locuitorii urbani deobicei stochează fructele şi legumele pentru consum în perioada rece a anului.

61

Figura 40. Sursele grupelor alimentare: locuitorii rurali şi urbani (2013)


95. Modalitatea de obţinere a alimentelor în spaţiul rural treptat se schimbă. Precum

demonstrează Figura 41, importanţa propriei producţii s‐a redus constant şi este câte puţin înlocuită

prin modalitatea procurării alimentelor. Schimbări se produc de asemenea şi în spaţiul urban, însă în cel

rural ele sunt cu mult mai pronunţate. De fapt, locuitorii rurali au majorat procurarea alimentelor de la

magazine în ultimii ani şi acest lucru s‐a produs în virtutea consumului redus al alimentelor din propria

producţie. Două evoluţii se produc simultan şi sunt cel mai probabil factorii promotori ai acestor

transformări: (i) o parte a gospodăriilor ţărăneşti s‐ia consolidat specializarea şi orientare de piaţă şi

astfel produce mai mult pentru piaţă şi mai puţin pentru consumul domestic; şi (ii) părţi ale populaţiei

rurale au părăsit agricultura (ceea ce este confirmat în fiecare an prin scăderea ocupaţiei în câmpul

muncii în agricultură) şi/sau reducerea activităţii lor agricole, prin aceasta faptul că oamenii contează

mai mult pe procurarea alimentelor devine inevitabil. Cât priveşte locuitorii urbani, cea mai vizibilă

schimbare este trecerea de la pieţe la magazine ‐ o tendinţă care cel mai probabil se corelează cu

expansiunea recentă a lanţurilor de supermarket‐uri atât în oraşele mari, cât şi cele mici.

62

Figura 41. Evoluţia surselor de alimente în spaţiul rural (2006‐2013)


Accesul fizic la alimente: Infrastructura pieţei alimentare

96. Infrastructura pieţei alimentare în Republica Moldova este destul de bine dezvoltată şi

prezentă în toată ţara. În 2010 în Republica Moldova erau circa 100 supermarket‐uri şi peste 1000 de

magazine de bunuri agricole primare şi alimentare. Supermarket‐urile sunt în principal amplasate în

oraşe, mai recent şi în centrele raionale, iar magazinele alimentare mai mici sunt prezente în fiecare sat.

Creşterea rapidă şi expansiunea lanţurilor de supermarket‐uri a fost destul de evidentă pe parcursul

ultimilor ani, atât în oraşe, cât şi în spaţiul rural. Aceasta este o evoluţie majoră: cu doar câţiva ani în

urmă supermarket‐urile se limitau la spaţiul urban, în principal la capitala ţării, oraşul Chişinău.

97. Adiţional la magazinele alimentare mari şi mici, există o reţea cuprinzătoare de pieţe agricole

şi alimentare în aer liber în toată ţara. Pieţele agro‐alimentare pot în general fi grupate în trei categorii:

(i) locale (de sat), acestea există aproape în fiecare sat, sau cel puţin în fiecare al doilea sat; (ii) pieţe

raionale, amplasate în oraşele mai mari şi care includ atât comerţul cu amănuntul, cât şi cel en gros; şi

(iii) de nivel urban/de oraş‐există două pieţe en gros la Chişinău şi una la Bălţi. Plus la aceasta, există

pieţe cu amănuntul de nivel administrativ‐teritorial în oraşe (în Chişinău sunt 12 astfel de pieţe).

98. Oferta de alimente este abundentă şi diversificată, compusă atât din produse locale, cât şi din

cele de import. Nu întâmplător oferta este mai diversificată în aglomeraţiile urbane mai mari decât în

localităţile depărtate. Pe de altă parte acest lucru nu reflectă o nereuşită a aprovizionării, ci mai degrabă

un tipar al cererii curente. În afară de aceasta, distanţele geografice în Republica Moldova sunt destul de

mici, iar centrele raionale se află la o distanţă rezonabilă de orice sat într‐un raion dat (la distanţa de

până la 20‐30 km). Pieţele săteşti sunt în principal aprovizionate cu produse agricole locale şi vândute de

către înşişi fermierii, dar la pieţele din satele mai mari de asemenea sunt oferite produse vândute de

intermediari. Aceste pieţe locale funcţionează în regim sezonier, când sunt disponibile produsele locale,

63

şi sunt deschise o zi sau două pe săptămână. Pieţele raionale sunt accesibile pe tot parcursul anului.

Fermierii, de rând cu intermediarii, vând produsele agricole şi alimentare la aceste pieţe. O mare parte

din comerţul en gros de pe pieţele raionale este asigurat prin produsele procurate de pe pieţele en gros

de la Chişinău (sau în anumite cazuri de la Bălţi).

99. Majoritatea locuitorilor urbani sunt clienţi permanenţi ai pieţelor agro‐alimentare cu

amănuntul, care sunt convenabil amplasate în practic orice raion al oraşului. Aceste pieţe oferă o gamă

largă de produse alimentare, inclusiv fructe şi legume proaspete, produse proprii şi conservate, dar şi

produse de origine animală: carne, lapte şi produse lactate, ouă şi miere. Chiar şi cumpărătorii de la

supermarket‐uri preferă să procure produsele proaspete de pe piaţă, mai ales în perioada sezonului de

vârf când produsele locale sunt proaspăt recoltate. Pieţele en gros urbane vând în principal produse

horticole proaspete locale, dar şi importate (inclusiv fructe exotice şi tropicale). Principalii clienţi ai

pieţelor en gros sunt pieţele raionale en gros, supermarket‐urile şi magazinele alimentare,

restaurantele, dar şi o multitudine de vânzători cu amănuntul. În perioada sezonului agricol (din luna

mai până în octombrie‐noiembrie) produsele locale domină atât pieţele cu amănuntul, cât şi cele en

gros, iar în perioada în afara sezonului dominante sunt bunurile de import.18

100. Reţeaua de drumuri a Republicii Moldova este extinsă, însă în stare nesatisfăcătoare. Toate

satele sunt accesibile pe drumuri asfaltate, chiar şi cele mai depărtate gospodării agricole sunt situate la

distanţa de câţiva kilometri de drumurile pavate. Cu toate acestea, mai puţin de 10% din reţeaua

naţională de drumuri sunt în stare satisfăcătoare, iar cele locale într‐o stare şi mai rea. Menţinerea

proastă a drumurilor conduce la daune aferente transportului: vehiculelor, dar şi bunurilor transportate,

îndeosebi în cazul produselor proaspete. Această stare de lucruri nu doar majorează costurile de

transportare, şi respectiv a preţurilor pe întreg lanţul de aprovizionare, dar şi afectează advers calitatea

produselor.

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: PREŢURILE LA ALIMENTE

101. Preţurile la alimente au crescut constant în Republica Moldova pe parcursul ultimului deceniu,

însă cu ritmuri mai lente şi cu mai puţină volatilitate decât preţurile alimentare mondiale. Pe parcursul

a 6 ani (2005‐2011) preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut cu circa 50%. În acelaşi timp,

preţurile alimentare în lume mai mult decât s‐au dublat în această perioadă. În plus, se pare că şocurile

preţurilor alimentare din 2008 şi 2010 au fost resimţite mai puţin în Republica Moldova decât în restul

lumii. Acest lucru se datorează faptului că stocurile locale de produse agricole şi alimentare – 2008 şi

2019 au fost ani deosebit de buni pentru agricultura Republicii Moldova – au atenuat efectele creşterii

preţurilor globale asupra pieţelor interne alimentare.

18 Turcia şi Polonia sunt principalii furnizori de produse agricole horticole, iar Ucraina ‐ de produse lactate.

64

Figura 42. Evoluţia IPC alimentar: Republica Moldova şi lumea (2011‐2013, 2010=100)

Sursa: Banca Mondială.

102. Preţurile interne la majoritatea alimentelor cheie în 2013 au fost cu 50‐80% mai înalte decât în

2005. Fructele au înregistrat cea mai mare creştere a preţurilor – mai mult de 100%‐pe parcursul

perioade de opt ani (Figura 43). Evoluţia preţurilor a fost influenţată de două seturi de factori:

insuficienţa ofertei interne şi structura preţurilor regionale. Fie unul, sau altul, au fost mai mult sau mai

puţin pronunţate la o anumită perioadă în timp, de asemenea în dependenţă de tipul produsului. Cu

toate acestea, această dinamică a fost modificată de evoluţia comerţului din 2014, ceea ce a înrăutăţit

termenii comerciali pentru produsele agro‐alimentare şi a avut un impact negativ asupra veniturilor

producătorilor de vinuri şi produse horticole.

Figura 43. Dinamica preţurilor interne la alimentele cheie (anual, 2005=100)


103. Piaţa alimentară a Republicii Moldova demonstrează o volatilitate înaltă a preţurilor

sezoniere. Volatilitatea preţurilor sezoniere se dovedeşte a fi cea mai înaltă pentru fructe şi legume, mai

joasă pentru produsele din carne şi lactate, şi aproape inexistentă pentru pâine şi produsele de

65

panificaţie. Preţurile la zahăr şi uleiul din floarea soarelui sunt foarte dependente de mişcările de preţuri

în regiune, dar de asemenea şi de preţurile materiei prime interne.

Figura 44. Sezonalitatea preţurilor interne la alimentele cheie (lunar, luna precedentă =100)

70

80

90

100

110

120

I‐2006

IV‐2006

VII‐2006

X‐2006

I‐2007

IV‐2007

VII‐2007

X‐2007

I‐2008

IV‐2008

VII‐2008

X‐2008

I‐2009

IV‐2009

VII‐2009

X‐2009

I‐2010

IV‐2010

VII‐2010

X‐2010

I‐2011

IV‐2011

VII‐2011

X‐2011

I‐2012

IV‐2012

VII‐2012

X‐2012

I‐2013

IV‐2013

VII‐2013

X‐2013

Pâine

Produse dincarne

Lapte șiproduselactateZahăr

Ulei vegetal


104. Pieţele în întreaga ţară par a fi relativ bine integrate, deoarece nu au fost observate decalaje

substanţiale de preţuri. Preţurile înregistrate pe pieţe (en gros şi cu amânuntul, urbane şi regionale) pe

tot parcursul anului reflectă un amestec de preţuri la produsele interne şi cele importate, cota

produselor interne prevalând în perioade de vârf, iar cota produselor de import ‐ în perioada în afara

sezonului. În timpul perioadei de recoltare importurile practic dispar, deoarece există stocuri abundente

locale, însă după reducerea acestora importurile se întorc pe rafturi. Piaţa en gros din Chişinău, care este

cea mai mare din ţară, (şi care de asemenea serveşte drept piaţă de aprovizionare pentru pieţele interne

teritoriale) oferă cea mai largă diversitate de produse, dar şi cel mai înalt grad de disponibilitate a

produselor pe parcursul întregului an. În perioada de recoltare, când preţurile sunt cele mai joase, piaţa

de la Chişinău demonstrează preţuri ceva mai înalte comparativ cu pieţele teritoriale, iar în perioada în

afara sezonului, pieţele teritoriale au preţuri ceva mai scumpe pentru unele produse importate

(majoritatea din care sunt deseori aduse de pe piaţa de la Chişinău).

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: VENITUL ŞI CHELTUIELILE

105. Venitul nominal al familiilor moldoveneşti, al familiilor sărace în particular, a crescut

semnificativ în perioada 2006‐2012 şi în general mai repede decât preţurile la alimente (Figura 44). Cel

mai important, veniturile celei mai sărace chintile (I) s‐au dublat în perioada observată, atât în spaţiul

urban, cât şi în cel rural. Pe de altă parte, veniturile familiilor sărace au scăzut cel mai mult în 2009, când

efectele crizei economice au fost cele mai grave – cu excepţia chintilei superioare (V) în spaţiul rural

(Figura 45). Acest fapt indică vulnerabilitatea familiilor, ceea ce în practică conduce la o mai înaltă

volatilitate a veniturilor. În perioada 2010 – 2012 veniturile tuturor chintilelor au revenit consistent cu

creşterea deosebit de pronunţată a veniturilor familiilor mai sărace. În spaţiul rural – unde majoritatea

66

populaţiei este fie parţial, sau total implicată în activitatea agricolă, revenirea veniturilor a fost

promovată de creşterea preţurilor agricole şi de restabilirea fluxurilor de remiteri.

Figura 45. Evoluţia veniturilor nominale ale familiilor şi preţurile alimentare (2006‐2012, 2006=100)

Sursa: BNS.

Figura 46. Creşterea venitului nominal pe chintilele populaţiei: spaţiul urban şi rural (2006‐2012, 2006=100)


106. În pofida creşterii veniturilor, care a fost mai mare decât creşterea preţurilor alimentare, cota

cheltuielilor alimentare în totalul de cheltuieli al familiilor sărace rămâne înaltă atât în spaţiul rural,

cât şi cel urban. De fapt, în perioada 2009‐2013, cota cheltuielilor alimentare a familiilor urbane şi rurale

s‐a schimbat foarte puţin, poate deloc, pe întreg spectrul grupurilor de venit – unicele excepţii fiind cele

mai sărace chintile urbane şi cele mai înstărite chintile urbane şi rurale, pentru care cota a crescut

(Figura 47). Precum a fost ilustrat anterior, acest fapt se datorează evoluţiilor multiple, inclusiv pozitive,

pe parcursul perioade observate: (i) majorarea aportului caloric; (ii) reducerea ratelor de aport ridicat al

produselor de bază; (iii) reducerea nivelurilor deficitului energetic alimentar şi ale insecurităţii

alimentare severe, în mod deosebit printre familiile urbane, şi nu doar. Cota persistent înaltă de

cheltuieli alimentare este, astfel, rezultatul creşterii cheltuielilor alimentare în termeni absoluţi şi o

tranziţie spre alimente mai bune şi mai nutritive.

67

Figura 47. Cheltuielile alimentare, procentaj din cheltuielile totale: per capita, pe chintile de cheltuieli (2009‐2013)


107. Fermierii şi angajaţii din agricultură reprezintă două grupuri socio‐economice cu cele mai

reduse niveluri de venit (Figura 48). Partea cea mai mare a venitului fermierilor provine de la activitatea

agricolă şi reprezintă 30‐40% din totalul veniturilor (în dependenţă de an), iar remiterile (25‐35%) şi

salariile (15‐25%) reprezintă restul. Fermierii contează cel mai mult din toate grupurile socio‐economice

pe remiteri. Angajaţii din agricultură obţin circa 40‐60% din venitul lor de la salariile din agricultură şi

alte 20‐30% din propriile activităţi agricole. Remiterile reprezintă o cotă mai mică (5‐10%) din venitul lor.

Figura 48. Veniturile medii lunare per capita pe grupurile socio‐economice (2009‐2013, în MDL)

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

Fermieri Angajați agricoli Angajați ne‐agricoli Activitate

individuală

Pensionari

2009

2010

2011

2012

2013

MDL

Sursa: BNS

108. Nu întâmplător, mişcarea preţurilor agricole este reflectată în starea venitului fermierilor, dar

şi, la un nivel mai redus, în mişcarea salariilor angajaţilor din agricultură. Precum demonstrează Figura

49, veniturile fermierilor, dar şi salariile angajaţilor din agricultură au reacţionat, cu o mică întârziere, la

scăderea preţurilor agricole din perioada 2007‐2009. Scăderea veniturilor fermierilor a fost cu mult mai

pronunţată, de asemenea reflectând căderea bruscă a remiterilor. În mod similar, odată cu relansarea

creşterii preţurilor agricole, atât veniturile fermierilor, cât şi a angajaţilor din agricultură, au început să

crească din nou, însă diferenţa în ritmurile de creştere a fost şi mai evidentă. Ceea ce este pus în

Chintile

68

evidenţă în Figura 49 este faptul că fermierii continuă să fie considerabil expuşi fluctuaţiilor preţurilor de

piaţă – ceea ce poate fi abordat în viitor prin tranziţia spre produsele cu valoare adăugată mai înaltă şi

dezvoltarea instrumentelor de stabilizare a veniturilor agricole.

Figura 49. Veniturile fermierilor şi a angajaţilor din agricultură vs. preţurile agricole (schimbarea indexată comparativ cu anul precedent, 2007‐2012)

Sursa: BNS Notă: cu excepţia Transnistriei

109. Creşterea în preţurile produselor agricole a rămas în urma creşterii costurilor de producţie în

agricultură cu o marjă considerabilă, punând presiune pe veniturile fermierilor (Figura 50). În plus,

creşterea preţurilor produselor a fost mai volatilă decât creşterea relativ uniformă şi constantă a

costurilor de producţie. Creşterea preţurilor agricole începând cu 2010 temporar a ridicat veniturile

fermierilor, însă provocările fundamentale persistă, atât în amonte (de exemplu, accesul la piaţă,

standardele de calitate) cât şi aval (de exemplu, productivitatea, tehnologia de producţie) a lanţului

valorii. Dacă aceste provocării nu vor fi abordate, venitul fermierilor va continua să sufere.

Figura 50. Preţurile mijloacelor de producţie, a produselor agricole şi a produselor alimentare (2004‐2012,

2004=100)

Sursa: BNS; Notă: cu excepţia Transnistriei

110. Nu întâmplător, cota persoanelor angajate în agricultură se află în declin continuu. Precum

demonstra Figura 26 mai sus, cota ocupaţiei în agricultură în totalul ocupaţiei în câmpul muncii s‐a

69

înjumătăţit în perioada 2002‐ 2012, scăzând de la 50% la 26,4%. Majoritatea angajaţilor ce au abandonat

agricultura au emigrat, iar o parte a obţinut locuri de muncă în serviciile interne în curs de creştere,

concentrate în principal în spaţiul urban. Începând cu 2009, numărul de persoane angajate în agricultură

a rămas relativ stabil, acest fapt fiind sprijinit de creşterea preţurilor şi veniturilor agricole.

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: TRANSFERURILE PUBLICE ŞI PRIVATE

111. Transferurile publice şi private sunt o sursă majoră de venit pentru populaţia Republicii

Moldova, îndeosebi pentru populaţia rurală. Transferurile reprezintă circa 30‐50% din veniturile urbane

şi 40‐50% din veniturile rurale. Figura 51 ilustrează valorile nominale absolute ale transferurilor publice

şi private în adresa tuturor chintilelor populaţiei şi demonstrează că transferurile au crescut în perioada

2008‐2012 atât pentru grupurile urbane, cât şi pentru cele rurale, dar şi în general pe întreg spectru al

grupurilor de venituri. În plus, cu cât mai înalt este venitul persoanei, cu atât mai înalt este nivelul

absolut de transferuri al acesteia.

Figura 51. Evoluţia transferurilor de venit pe chintilele de venit ale populaţiei (2008‐2012, în MDL)


112. Toate transferurile publice reprezintă circa 10‐30% din venitul total al familiilor, fără diferenţe

semnificative între spaţiul urban şi rural. Pensiile reprezintă cota majoră a transferurilor publice (80‐

90%) şi o reţea importantă de protecţie socială. Cu toate acestea, ele reprezintă doar jumătate din

venitul persoanelor pensionate (jumătatea rămasă este completată de salarii, activitatea agricolă şi

remiteri) şi cuprind mai puţin de 60% din coşul minim de consum (Figura 52). Însă, datele pentru anul

2012 pun în evidenţă o tendinţă pozitivă: în perioada înainte de 2009, pensiile acopereau mai puţin de

50% din coşul minim de consum.19

19 Plăţile de pensii reprezintă un element major al cheltuielilor publice: 25% din totalul cheltuielilor publice şi 13% din PIB în

2010. Acest fapt se datorează în principal numărului mare de beneficiari de pensii (19% din populaţia Republicii Moldova în

2013), ceea ce la rândul său este o consecinţă a vârstei relativ joase de pensionare în Republica Moldova: 62 ani pentru bărbaţi

şi 57 ani pentru femei.

70

Figura 52. Pensiile şi coşul minim de consum (2005‐2012)

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

0

200

400

600

800

1,000

1,200

MDL

Pensiile (2005 prețuri constante) % din coșul minim de consum


113. Partea rămasă a transferurilor publice‐plăţile necontributive de asistenţă socială – reprezintă

un component relativ mic de venit, şi pare a fi insuficient de focalizat în direcţia familiilor cu venituri

reduse. Asistenţa socială în Republica Moldova este asigurată prin programul de beneficii financiare,

direcţionate spre păturile sărace, sub denumirea de ajutor social (vezi Secţiunea IV.2), introdus în

2008/9, care a înlocuit programele categoriale realizate anterior. În general, cu cât mai redus este

venitul familiilor, cu atât este mai mare este cota de venit din contul plăţilor de asistenţă socială: ceea ce

reprezintă circa 9% din venit în cazul beneficiarilor cu venituri reduse (Figura 53).

Figura 53. Plăţile necontributive de asistenţă socială pe chintile de venit: valorile absolute şi % din venit (2006‐2012)


114. Transferurile private, cota cea mai mare aparţinând remiterilor, sunt un element determinant

crucial pentru nivelul de venit al familiilor. Transferurile private reprezintă circa 15‐30% din veniturile

familiilor, iar remiterile reprezintă circa 70‐80% din toate transferurile. Categoriile de transferuri private

de amploare mai mică includ mijloacele financiare şi bunurile nerambursabile, pensiile alimentare şi alte

venituri. Familiile rurale din toate grupurile de venituri obţin sume de două ori mai mari decât media

remiterilor primite de către familiile urbane (Figura 54). Acest fapt sugerează că majoritatea migranţilor

Republicii Moldova, care trimit remiteri din străinătate, sunt de origine din spaţiul rural. Pe de altă parte,

diferenţele volumului de remiteri de care beneficiază familiile rurale sunt considerabile: familiile din

chintila superioară de venit primesc de zece ori mai multe remiteri decât cei din chintila cu cel mai redus

71

venit. În timp ce remiterile primite de către grupul socio‐economic 'alţii' (inclusiv multe persoane

neangajate în câmpul muncii) reprezintă circa 40‐50% din venitul acestui grup, remiterile în adresa

fermierilor sunt de asemenea extrem de importante pentru bunăstarea lor. De fapt, remiterile

reprezintă de la 25% la 40% din venitul fermierilor şi –deoarece fermierii sunt grupul socio‐economic cu

cel mai redus venit mediu din Republica Moldova – asigură o resursă cheie împotriva sărăciei, inclusiv a

sărăciei extreme pentru fermierii din chintila cu cele mai reduse venituri.

Figura 54. Evoluţia fluxurilor de remiteri, pe spaţiul de reşedinţă şi chintilele de venit (2006‐2012, constant 2005 MDL)


115. Transferurile private, remiterile în particular, sunt în prezent considerate drept un instrument

mai important pentru reducerea sărăciei şi a insecurităţii alimentare decât transferurile publice, în

pofida faptului că datele sugerează că atât transferurile private, cât şi cele publice, sunt componente

semnificative ale veniturilor familiilor în Republica Moldova. Principala cauză a acestui fapt este că

efectul pozitiv al venitului din contul transferurilor private este mai puternic şi mult mai cuprinzător

pentru toate grupurile de populaţie. Pensiile‐cel mai mare fond de transferuri publice‐asigură un venit

important pentru persoanele pensionate, dar sunt prin definiţie limitate la impactul asupra unui singur

grup concret al populaţiei. Celelalte instrumente în mod tradiţional au fost prea ineficiente.

BOXA 4. REMITERILE ŞI ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA

Republica Moldova se află în rândurile ţărilor cu economiile cele mai dependente de remiteri din lume. În 2013

remiterile reprezentau un sfert relativ la produsul intern brut al ţării, doar în Nepal şi Republica Kârgâzstan

remiterile reprezintă cote mai mari relativ la PIB, respectiv de 28,8% şi 31,5%.

În perioada 2000‐2006 fluxurile de remiteri în direcţia Republicii Moldova a cuprins o cotă şi mai mare din PIB,

majorându‐se de la circa 14% la 34,5% (Figura 60). În contextul creşterii economice puternice din 2007 şi 2008,

cota acestora s‐a redus la 31,2%, iar în 2009 a scăzut cu aproape 10 puncte procentuale din cauza extinderii crizei

economice. Începând cu anul 2010, fluxul de remiteri a început să crească lent din nou, deşi a rămas, in termeni de

raportare la PIB, la un nivel mult mai jos decât în jurul anului 2008, inclusiv datorită performanţei puternice a

economiei Republicii Moldova.

72

Figura 55. Remitentele şi economia Republicii Moldova (2000‐2013)

Sursa: Banca Mondială, FMI.

III.3 UTILIZAREA ALIMENTELOR

Utilizarea alimentelor este în mod normal înţeleasă drept folosirea de către corp a

diferitor nutrienţi din alimente. Utilizarea adecvată a alimentelor presupune o

alimentaţie cu suficientă energie şi nutrienţi esenţiali, alimente sigure şi apă potabilă,

igienă corespunzătoare şi asanare, acces la serviciile de sănătate, practici adecvate de

alimentare şi gestionare a îmbolnăvirilor.

Efectele nutriţionale cheie

116. Cel mai recent Sondaj de tip cluster cu indicatori multipli (SCIM), realizat în 2012, informează

despre nivelurile generale relativ joase de malnutriţie în Republica Moldova, dar şi despre

îmbunătăţiri pe tot spectrul de categorii în sensul malnutriţiei.20 În perioada 2005‐2012 rata copiilor

sub cinci ani, care erau subdezvoltaţi a scăzut de la 8,4% la 4,4%, iar rata copiilor subponderali a scăzut

de la 4,3% la 3,2%, şi rata copiilor cu masă musculară redusă a scăzut de la 3,9% la 1,4%. Pe parcursul

aceleiaşi perioade, rata copiilor sub cinci ani, care sunt sever afectaţi de malnutriţie a scăzut sub 1% în

toate categoriile (0.9% ‐ subdezvoltaţi sever, 0.1% ‐ subponderali şi 0.2% ‐ cu masă musculară redusă). În

general, în conformitate cu clasificarea OMS a severităţii malnutriţiei, adoptată pe plan internaţional,

nivelul de malnutriţie în Republica Moldova poate astfel fi considerat drept redus (Tabelul 6).21

20 Această parte a raportului în mare măsură se bazează pe următoarele surse: (i) Studiul demografic şi de sănătate (SDS),

raportul final privind Republica Moldova, publicat în 2005 şi accesibil pe pagina http://dhsprogram.com/what‐we‐

do/survey/survey‐display‐258.cfm; şi (ii) Sondajul UNICEF de tip cluster cu indicatori multipli, publicat în 2014 şi accesibil pe

pagina http://dl.dropboxusercontent.com/u/18545482/Moldova_2012_MICS.pdf.; a fost folosită definiţia UNICEF pentru

malnutriţie (http://www.unicef.org/progressforchildren/2006n4/malnutritiondefinition.html) 21 În mod special dacă de comparat cu evaluările similare pentru alte ţări ale Europei de Est şi Eurasiei.

73

Tabelul 6. Clasificarea OMS a severităţii malnutriţiei

Severitatea malnutriţiei Subdezvoltare Subponderalitate Masa musculară redusă

Redusă <20% <10% <5%

Medie 20‐29% 10‐19% 5‐9%

Ridicată 30‐39% 20‐29% 10‐14%

Foarte ridicată ≥ 40% ≥ 30% ≥15%

Ratele în Republica Moldova (2012)

4.4% 3.2% 1.4%

Sursa: OMS, UNICEF.

117. Cu toate acestea, cota copiilor afectaţi de malnutriţie în spaţiul rural este mai mare decât cea

a omologilor lor rurali. Precum indică Figura 56, deşi în perioada 2005‐2012 ratele s‐au îmbunătăţit atât

pentru spaţiul urban, cât şi pentru cel rural, diferenţa dintre acestea persistă: (i) drept subponderali au

fost depistaţi cu 2,5% mai mulţi copii în spaţiul rural, decât în cel urban; (ii) cu 2,4% mai mulţi copiii

subdezvoltaţi; şi (iii) cu 0.4% mai mulţi copii cu masa musculară redusă. În acelaşi timp, ratele pentru

spaţiul rural sunt mai înalte decât media naţională în toate categoriile.

Figura 56. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova: spaţiul urban şi rural (2005, 2012)

Sursa: UNICEF.

118. Ratele copiilor cu deficienţe de creştere de asemenea a scăzut în toate grupurile pe nivel de

venit (Figura 57). Copiii din familiile cu venituri reduse continuă să fie mai vulnerabili faţă de unele

deficienţe de creştere decât copiii din familiile cu venituri mai înalte, dar nu în mod uniform: cota

copiilor subdezvoltaţi şi cu masa musculară redusă în două chintile cu cele mai reduse venituri este în

unele cazuri chiar mai joasă decât a celor din grupurile cu venituri mai înalte.

74

Figura 57. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova pe grupurile de venit (2005, 2012)

Sursa: UNICEF.

119. Raportul SDS 2005 a pus în evidenţă faptul că majoritatea femeilor în Republica Moldova

(52,6%) au înregistrat valori normale ale Indicelui Masei Corporale (IMC).22 Cota femeilor cu deficit

energetic cronic era destul de redusă, la 6%, iar cota femeilor extrem de subţiri (cu IMC < 16) era de

doar 0,4%. Obezitatea, pe de altă parte, pare a fi o problemă mai serioasă, cota femeilor supraponderale

era de circa 42%, iar cota femeilor obeze se afla la nivelul de 18%. Raportul SDS de asemenea

menţionează că procentajul femeilor cu valori mai înalte ale IMC era mai mare în spaţiul rural decât în

oraşe.

22 IMC este un indice antropometric adiţional, folosit pentru a evalua starea nutriţională a adulţilor. Un IMC în intervalul de

18,5‐24,9 indică norma, iar un IMC de mai puţin de 18,5 este considerat drept indice al deficitului energetic cronic. Valorile IMC

de la 25 la 29,9 indică că persoana este supraronderală, iar valoarea de 30 şi mai sus indică obezitate.

75

BOXA 5. EVALUAREA STĂRII NUTRIŢIONALE A PERSOANELOR

Starea nutriţională a persoanelor este în general evaluată prin:

(i) Măsurările antropometrice folosite pentru a cuantifica creşterea copiilor şi schimbările masei corporale la

adulţi. Există trei indici antropometrici principali pentru copiii sub cinci ani: copiii subdezvoltaţi (statura

redusă pentru vârstă), ceea ce reflectă malnutriţia cronică, copiii cu masa musculară redusă (greutatea

redusă faţă de statură), ceea ce reflectă malnutriţia acută, şi copiii subponderali (greutatea redusă pentru

vârstă), ceea ce indică fie malnutriţie acută sau cronică, sau ambele.

(ii) Examinarea clinică şi testarea biochimică folosite pentru a diagnostica deficitul de micronutrienţi. Indicii

cheie folosiţi pentru a evalua deficitul de micronutrienţi include anemia feriprivă, deficitul vitaminei A şi

deficitul de iod.

120. Aportul insuficient de iod şi fier par a fi deficienţele principale de micronutrienţi în Republica

Moldova, îndeosebi în rândurile populaţiei rurale, şi această tendinţă este îngrijorătoare. Datele

raportului SDS cu privire la aportul de iod a pus în evidenţă faptul că circa 60 procente din toate familiile,

77% din familiile urbane şi 49% din familiile rurale consumă sare iodată adecvat. Nivelul de iodizare a

fost cel mai înalt la Chişinău, unde 84% din familii consumau sare iodată în alimentaţie, iar cel mai

problematic nivel a fost cel de (44%) iodizare în partea de Sud a ţării. În 2005, această stare de lucruri a

reprezentat o îmbunătăţire considerabilă comparativ cu datele precedente din 2000, când doar 33% din

populaţia Republicii Moldova consuma sare iodată.23 Cu toate acestea, către 2012, doar 44% din familii

au fost apreciate drept consumând sarea iodată în mod adecvat, o scădere de 16 puncte procentuale

comparativ cu 2005. Tendinţa negativă a fost înregistrată în familiile urbane, unde consumul de sare

iodată a scăzut de la 77% la 61%, dar şi în familiile rurale, cu cota în scădere de la 49% la 34%. Nivelul de

iodizare a rămas cel mai înalt la Chişinău (68%) şi cel mai redus în partea de Sud (34%) şi la Nord (37%).

Diferenţa între familiile diferitor grupuri de venit era evidentă: cele mai înstărite familii consumau sare

iodată în mod adecvat, de trei ori mai frecvent (68%) decât cele mai sărace familii (24%).

121. Raportul SDS 2005 a constatat că consumul alimentelor bogate în vitamina A s‐a dovedit a fi

destul de constant în perioada lunilor de vară în Republica Moldova. S‐a constatat că peste 90% din

copiii de 12‐35 luni beneficiază de o alimentaţie, care include fructe şi legume bogate în vitamina A.

Datele raportului SCIM 2012 indică că în perioada de şase luni înaintea sondajului, o pătrime (26%) din

copiii de 6‐59 luni consumau o cantitate înaltă a suplimentului vitaminei A, punând accentul că nu a fost

constatată vre‐o diferenţă evidentă în suplimentarea copiilor cu vitamina A la divizarea pe sex, regiune,

spaţiu, vârstă, nivelul de studii al mamei şi bunăstarea familiei.

122. Nivelul estimat al anemiei la copiii şi femeile din Republica Moldova a fost evaluat de către

OMS drept de îngrijorare medie pentru sănătatea publică. Datele raportului SDS 2005 au pus în

23MICS 2000 este sursa datelor pentru anul 2000.

76

evidenţă faptul că 28% din femei aveau un oarecare nivel de anemie (în principal uşoară şi moderată) şi

32% din copiii de 6‐59 luni aveau anemie uşoară sau moderată. Femeile şi copiii ce locuiau în spaţiul

rural erau mai mult predispuşi la anemie decât cei din spaţiul urban, cu toate acestea, anemia severă

între femei şi copii practic lipsea. Nivelurile de anemie atât pentru copii, cât şi pentru femei, tind să se

reducă pe fundalul creşterii venitului familiilor. Prevalenţa anemiei între femeile şi copiii Republicii

Moldova era în general mai joasă decât în alte ţări ale Europei de Est şi Eurasiei.

123. Alăptatul la sân este practic universal în Republica Moldova: în conformitate cu raportul SCIM

2012, 97% din copii sunt alăptaţi o anumită perioadă de timp, nu au fost depistate diferenţe

semnificative între copii născuţi în spaţiul rural şi cei din spaţiul urban, aceeaşi se referă şi la grupurile

de venituri. Cu toate acestea, copiii sunt alăptaţi pentru o perioadă relativ scurtă de timp şi primesc

suplimente de la vârstă fragedă. 36% din copiii de 0‐5 luni sunt exclusiv alăptaţi, iar către vârsta de 12‐15

luni mai mult de jumătate din ei (52%) nu mai sunt alăptaţi. Copiii care continuă să fie alăptaţi, de

asemenea consumă apă plată, lichide pe baza de apă sau sucuri, lapte adiţional la laptele matern, şi

alimente complementare.

Diversitatea alimentaţiei

124. Diversitatea alimentaţiei unei familii medii în Republica Moldova se încadrează în limitele

valorilor recomandate de OMS referitor la carbohidraţi şi proteine, dar într‐o anumită măsură se

atestă un exces de grăsimi (Figura 58). Există o diferenţă nesemnificativă între alimentaţia medie

urbană şi rurală, cu o singură excepţie reală, aceasta fiind cota ceva mai înaltă de grăsimi în alimentaţia

urbană: atât familiile urbane, cât şi cele rurale consumă o cantitate de grăsimi, care este considerabil

mai înaltă decât valorile recomandate de OMS. Diferenţă în consumul de proteine şi carbohidraţi de

asemenea există, însă aceasta nu este semnificativă.

125. Deşi alimentaţia curentă urbană şi rurală nu diferă mult, tendinţele recente sugerează o

posibilă divergenţă. De fapt, creşterea aportului zilnic energetic alimentar în spaţiul urban a fost

acompaniat de consumul majorat de proteine şi grăsimi, iar scăderea consumului zilnic de alimente în

spaţiul rural a produs efectul scăderii aportului de calorii pentru toate cele trei grupuri de nutrienţi. Cota

locuitorilor rurali cu aport ridicat de produse de bază (peste 60% din aportul alimentar total) s‐a redus în

perioada ultimilor ani – de la 20% în 2006 la 5% în 2013. Consumul de calorii pe contul grăsimilor a

continuat să crească atât în familiile urbane, cât şi în cele rurale.

77

Figura 58. Aportul caloric individual pe grupuri de nutrienţi: familiile urbane şi rurale (2013)


126. Îmbunătăţirea diversităţii alimentaţiei are loc în paralel cu majorarea nivelurilor de venit, atât

în spaţiul urban, cât şi cel rural. Familiile cu venituri înalte tind să consume mai multe calorii pe zi prin

carne, peşte, ouă, produse lactate, dar şi fructe şi legume, în acelaşi timp reducând consumul

alimentelor de bază, a grăsimilor şi uleiurilor (Figura 59). Pe de altă parte, familiile rurale cu venituri

înalte până în prezent consumă mai multe produse alimentare de bază, iar familiile urbane cu venit înalt

consumă ceva mai multă carne şi produse lactate decât omologii lor rurali, consumul grăsimilor în

familiile urbane din toate grupurile de venit este ceva mai mare decât cel al familiilor rurale.

Figura 59. Aportul caloric pe grupuri de alimente: familiile urbane şi rurale (2013)

1.273

920

280

1.331

800

261 200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

Carbohidr. Grasimi Proteine Carbohidr. Grăsimi Proteine

Urban Rural

Kcal

Aportul caloric recomandat Aportul caloric real

78


Siguranţa alimentelor

127. Cadrul de reglementare şi instituţional în domeniul siguranţei alimentelor a realizat un

progres considerabil pe parcursul ultimilor ani. Reformele din domeniul siguranţei şi calităţii

alimentelor au fost iniţiate prin intermediul Strategiei de siguranţă a alimentelor 2011‐2014, care a

promovat crearea unei singure autorităţi competente (Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor‐

ANSA), cu obiectivul de unificare a tuturor funcţiilor şi regulamentelor aferente siguranţei alimentelor.

Legislaţia care a pus în vigoare crearea şi funcţionarea autorităţii prevăzute a fost adoptată în perioada

anului 2012, astfel asigurând fundamentul juridic pentru noua instituţie, care a fost creată şi a devenit

funcţională la începutul anului 2013. Noua agenţie este responsabilă pentru asigurarea controlului

întregului lanţ alimentar, ”de la întreprinderea agricolă până la furculiţă”, şi este subordonată

Guvernului. Aceasta este un rezultat al fuzionării câtorva instituţii publice, care anterior erau

responsabile pentru diferite componente ale siguranţei alimentelor şi gestionării calităţii. Obiectivul de

lucru al noii instituţii, reformarea domeniului siguranţei alimentelor şi a calităţii în Republica Moldova,

este într‐adevăr o sarcină imensă, respectiv, va fi studiată prioritizarea şi selectarea domeniilor/sub‐

sectoarelor agro‐alimentare.

128. Cu toate acestea, cadrul din prezent încă nu asigură un control adecvat al siguranţei

alimentelor comercializate în ţară, acest fapt creând riscuri considerabile pentru sănătatea publică.

Controlul asupra siguranţei alimentelor comercializate pe parcursul întregului an pe pieţele deschise

este în prezent destul de slab. Informaţiile ce parvin de la participanţii pe piaţă sugerează că controalele

siguranţei producţiei de origine animală sunt în prezent mai bine puse în aplicare decât cele a

produselor de origine vegetală, iar decalajele persistă. Cele mai multe cazuri de depistare a decalajelor

în sistemul curent de control al siguranţei alimentelor pe pieţele deschise deobicei se manifestă prin

producerea unor intoxicaţii sezoniere ale populaţiei din cauza nivelului excesiv de nitraţi la începutul

79

primăverii (castraveţii, în particular), dar şi din cauza pepenilor. Nu există controale ale siguranţei

alimentelor comercializate la nivelul pieţelor din sate, deşi unele controale şi inspecţii sunt realizate pe

pieţele alimentare regionale şi orăşeneşti. În general supermarket‐urile şi magazinele alimentare solicită

de la furnizori documentele ce atestă siguranţa alimentelor, dar nu sunt la fel de exigenţi în ceea ce

priveşte produsele proaspete de origine vegetală.

129. O problemă cheie a sistemului curent este faptul că şi prezenţa certificatelor de siguranţă

alimentară nu garantează siguranţa produsului. Acest lucru se datorează unui şir de cauze. În primul

rând, există decalaje în procedurile de selectare a probelor, ceea ce conduce la lipsa de acurateţe în

concluziile finale ale testării. În rândul doi, există în general un nivel foarte jos de credibilitate a

rezultatelor testării de laborator, deoarece laboratoarele sunt sub‐aprovizionate şi slab echipate, iar

situaţia lasă suficient spaţiu pentru corupţie. Integritatea rezultatelor testărilor de către laboratoarele

moldoveneşti au fost contestate de către partenerii comerciali ai Republicii Moldova (în principal

Federaţia Rusă, dar de asemenea şi UE) de mai multe ori în trecutul recent.

III.4 STABILITATEA ALIMENTELOR

Expresia "toţi oamenii, la toate timpurile” este integrală pentru definiţia securităţii

alimentare, recunoscând că securitatea alimentară a oamenilor se poate schimba în

timp. Astfel, dimensiunea stabilităţii pune accentul pe importanţa reducerii şocurilor

pentru celelalte trei dimensiuni: disponibilitatea alimentelor, accesul la alimente şi

utilizarea alimentelor. Securitatea alimentară va fi asigurată doar dacă aceste trei

dimensiuni vor fi stabile în timp şi nu vor fi afectate negativ de factorii naturali, sociali,

economici şi politici.

Stabilitatea disponibilităţii alimentelor

130. Disponibilitatea alimentelor la nivel naţional în Republica Moldova nu a demonstrat careva

semne de instabilitate şi/sau perturbări în perioada recentă, însă pe parcursul a câţiva ani

aprovizionarea cu alimente la nivel de gospodării a familiilor rurale a fost afectată negativ de

insuficienţa recoltei interne din cauza vremii adverse. No au fost depistate perturbări ale stabilităţii

aprovizionării cu alimente în Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani. Disponibilitatea alimentelor

la nivel naţional este pedeplin şi constant asigurată atât prin producţia internă, cât şi prin alimentele

importate. Cu toate acestea, deoarece consumul populaţiei rurale este în mare măsură bazat pe

alimentele de propria producţie, orice formă a perturbării producţiei locale afectează stabilitatea

aprovizionării familiilor cu alimente. Acest fapt este confirmat prin dinamica în timp a efectelor

(in)securităţii alimentare. De exemplu, seceta din 2007 a condus la înrăutăţirea securităţii alimentare a

populaţiei rurale, securitatea alimentară a continuat declinul şi a ajuns la cel mai jos nivel în 2008 în

rezultatul unei combinări a factorilor negativi, astfel ca epuizarea stocurilor gospodăriilor (rezultatul

secetei din anul precedent), efectele nefaste ale vremii ce au urmat (inundaţii în toată ţara), dar şi

creşterea preţurilor la produsele alimentare.

80

131. Asigurarea unei stabilităţi mai înalte a productivităţii agricole este de importanţă critică

pentru îmbunătăţirea stabilităţii disponibilităţii alimentelor (dar de asemenea şi a accesului la

alimente) la nivel de gospodărie, îndeosebi în vederea schimbărilor climatice prognozate, care

presupun creşterea frecvenţei evenimentelor climatice extreme în Republica Moldova şi în regiune.

Volatilitatea înaltă a productivităţii agricole la nivel de întreprindere este o reflectare a stării de

subdezvoltare a instrumentelor pentru atenuarea riscurilor aferente vremii, dar şi datorită accesului

limitat la irigaţie, a practicilor vechi de activitate agricolă şi a tehnologiilor învechite (folosirea limitată a

varietăţilor rezistente la secetă şi dăunători, optimizarea aplicării îngrăşămintelor, instrumentele de

protecţie anti‐grindină, inclusiv plasele împotriva grindinii şi tunelurile plastice) şi lipsa de mecanisme

inovaţionale de asigurări în agricultură. Furnizarea informaţiei meteorologice operative, care ar permite

fermierilor să reacţioneze în timp util la fenomenele extreme ale vremii de asemenea ar contribui la o

stabilitate mai durabilă a productivităţii agricole.24

132. Structura importurilor agro‐alimentare ale Republicii Moldova demonstrează că majorarea

diversităţii producţiei agricole interne ar putea contribui la îmbunătăţirea stabilităţii ofertei. O

producţie mai diversificată a produselor agricole interne ar avea un impact pozitiv asupra stabilităţii

tuturor dimensiunilor securităţii alimentare, care afectează populaţia rurală cu ocupaţie în agricultură.

Producerea unei varietăţi largi de produse agricole ar contribui direct la îmbunătăţirea stabilităţii

alimentaţiei (în termeni atât cantitativi, cât şi calitativi ai produselor consumate) al acelor gospodării ce

contează pe propria producţie, acest fapt afectând pozitiv atât disponibilitatea, cât şi utilizarea

alimentelor pentru un număr considerabil al populaţiei rurale. În plus, accesul la alimente de asemenea

ar fi afectat pozitiv de creşterea veniturilor: răspunsul la cererea pieţei prin furnizarea varietăţii necesare

de produse ar majora oportunităţile de comercializare pentru fermieri, acest fapt ajutându‐i să obţină

venituri mai înalte.25

Stabilitatea accesului la alimente

133. Tendinţele preţurilor alimentare interne şi evoluţia cheltuielilor alimentare sugerează că

accesul la alimente în Republica Moldova, atât pentru populaţia rurală, cât şi cea urbană, nu a suferit

de şocuri considerabile în perioada ultimilor ani. Creşterea consistentă a venitului şi o creştere relativ

lentă a preţurilor alimentare în perioada ultimilor ani a condus la îmbunătăţirea accesului economic la

alimente, ceea ce este reflectat în scăderea cotei de cheltuieli pentru alimentaţie, dar şi diminuarea

cotei familiilor cu cheltuieli alimentare ridicate. Unica excepţie, care recent a afectat negativ

continuitatea generală a tendinţei, a constat în salturile preţurilor alimentare din 2010, ceea ce în

principal a condus la înrăutăţirea accesului la alimente pentru populaţia urbană săracă.

24 Drept parte a proiectului Băncii Mondiale cu privire la gestionarea dezastrelor şi riscurilor climatice, iniţiat în 2010 25 Interviurile realizate în Republica Moldova pentru acest raport au pus în evidenţă faptul unei reale lipse de corelaţie între

cerere şi ofertă. De exemplu, reprezentanţii METRO Cash & Carry din Republica Moldova au declarat că importă varză din Italia

din cauza că au dificultăţi în identificarea unor furnizori locali, care ar asigura o aprovizionarea fiabilă.

81

134. Variaţiile sezoniere de preţ ‐ o sursă potenţială a unui acces instabil la alimente – se dovedesc

a fi considerabile în primul rând pentru produsele horticole proaspete. Într‐adevăr, cota cheltuielilor

familiilor, alocată pentru alimentaţie în perioada sezonului de vârf (trimestrul 3), este cu circa 3‐6% mai

joasă decât pentru partea rămasă a anului. O comparaţie a ţărilor în baza preţurilor anului 2010 a

demonstrat că decalajul intra‐sezonier pentru fructe şi legume a fost mai mare în Republica Moldova

decât în ţările vecine: deşi preţurile la produsele proaspete în Republica Moldova în perioada sezonului

de vârf sunt mai reduse, pentru perioada în afara sezonului acestea sunt similare sau chiar mai înalte

(pentru unele produse) decât preţurile în ţările vecine.26 În acest sens se reliefează patru factori cheie: (i)

există o supra‐producţie a produselor proaspete în perioada de recoltare în Republica Moldova, iar

producătorii se confruntă cu dificultăţi în identificarea pieţelor alternative, şi acest lucru este reflectat în

preţul redus; (ii) produsele proaspete interne sunt de o calitate sau de un aspect relativ mai inferior

decât în general în regiune; (iii) nivelul redus de adoptare a tehnologiilor intensive în capital (astfel ca

pepinierele sau alte forme de terenuri protejate), ceea ce ar putea oferi produse proaspete pentru o

perioadă extinsă de timp; şi (iv) disponibilitatea limitată de infrastructură post‐recoltare pentru stocarea

produselor proaspete, prelucrarea şi ambalarea. Toate patru necesită atenţie pentru a îmbunătăţi

stabilitatea accesului la alimente în continuare.

135. Spre diferenţă de preţurile alimentare, cele agricole în Republica Moldova sunt în general mai

joase şi mai volatile decât preţurile agricole mondiale, ceea ce conduce la efecte adverse asupra

stabilităţii veniturilor populaţiei dependente de agricultură, a fermierilor în particular. Nu întâmplător

fermierii reprezintă grupul socio‐economic cu cel mai redus nivel de venit din Republica Moldova şi cu o

incidenţă foarte înaltă a sărăciei (a doua după angajaţii agricoli). Volatilitatea a fost clar observată

recent: venitul fermierilor a scăzut substanţial în 2009 ca rezultat al scăderii preţurilor agricole, urmată

de creşterea de 43% a preţurilor agricole în 2010, ceea ce a majorat considerabil (cu 27% în termeni

nominali) veniturile şi a redus rata lor de sărăcie cu 10%.

136. Pentru a beneficia de preţurile agricole globale înalte în perspectiva unei perioade mai lungi

de timp, fermierii Republicii Moldova trebuie să se axeze pe amplificarea competitivităţii produselor

lor, ceea ce presupune îmbunătăţiri în siguranţă şi calitate, de rând cu creşterea cantităţii şi varietăţii.

Producătorii şi comercianţii Republicii Moldova au reuşit să culeagă cu succes beneficiile lor competitive

de piaţă cu produse de preţ redus, dar şi calitate redusă, în timpul perioadei de creştere a preţurilor din

2010. Însă acel eveniment a fost unul unic şi astfel de situaţii nu sunt frecvente. Pieţele produselor cu

preţuri reduse şi calitate redusă se micşorează, respectiv, fermierii Republicii Moldova trebuie să se

ajusteze la această situaţie prin modernizarea procesului de producţie, dar de asemenea şi a practicilor

de recoltare, post‐recoltare, prelucrare şi gestionare.

137. Politicile guvernamentale de auto‐suficienţă, care la anumite perioade de timp se materializau

în restricţii ad‐hoc la export, sunt un factor destabilizator considerabil, care contribuie la perturbarea

26 Analiza comparativă a ţărilor s‐a bazat pe preţurile săptămânale ale anului 2010 ale pieţelor din 4 ţări: piaţa en gros din

Chişinău (Republica Moldova), piaţa en gros din Odesa (Ucraina) piaţa en gros din Moscova (Federaţia Rusă) şi piaţa en gros din

Braniste (Polonia). Sursa: www.agravista.md.

82

veniturilor fermierilor şi suprimarea producţiei. Numeroase studii, unele din acestea fiind special

realizate pentru Republica Moldova, demonstrează că interdicţiile exportului în general cauzează mai

multe daune decât beneficii pentru economiile interne: acestea conduc la scăderea producţiei,

procesarea inhibată, comerţul deteriorat şi astfel reduc stimulentele pentru efectuarea investiţiilor în

agricultură şi în sectorul rural.27 În calitate de exportator net de cereale, cu dependenţă redusă de

importurile cerealelor, şi în proximitatea imediată a pieţelor internaţionale de grâne, efortul Republicii

Moldova de a asigura auto‐suficienţa în cereale în detrimentul producătorilor şi comercianţilor agricoli

interni poate fi cu greu justificat.

138. Transferurile de peste hotare, care în prezent sunt un instrument important de reducere a

sărăciei, de asemenea sunt o sursă a vulnerabilităţii veniturilor, deoarece fluxurile acestora rămân

imprevizibile. Vulnerabilitatea gospodăriilor Republicii Moldova a devenit evidentă în 2009, când criza

globală economică şi financiară a afectat negativ fluxurile de remiteri, cu o scădere deosebit de

dramatică în remiterile adresate populaţiei din spaţiul rural. În combinaţie cu scăderea simultană a

preţurilor agricole, impactul reducerii veniturilor asupra populaţiei dependente de agricultură a fost dur.

În perioada 2008‐2009 rata sărăciei fermierilor a crescut cu 10 puncte procentuale (de la 37 la 47%), iar

rata sărăciei angajaţilor din agricultură ‐ cu 5 puncte procentuale (de la 43% la 48%). Familiile din chintila

cu cele mai reduse venituri (atât în spaţiul urban, cât şi în cel rural) au suferit atunci de pe urma celei

mai mari scăderi în remiteri şi venit. Există doi factori principali, care implică reducerea fluxurilor de

remiteri în perioada medie‐lungă: (i) familiile tind spre reunire peste hotarele ţării, iar legăturile

familiilor slăbesc în timp; şi (ii) mediul extern este imprevizibil, precum demonstrează încetinirea

economică din Federaţia Rusă şi Ucraina (ambele fiind destinaţii majore ale emigraţiei). Din aceste cauze

consolidarea şi optimizarea sistemului curent de transferuri publice, axate pe atenuarea

vulnerabilităţilor produse prin scăderea remiterilor, şi reducerea nivelurilor de sărăcie sunt de

importanţă crucială.

Stabilitatea utilizării alimentaţiei

139. Riscurile de perturbare a utilizării stabile a alimentaţiei sunt mai înalte în spaţiul rural, din

cauza dependenţei mai mari de propria producţie şi a volatilităţii mai înalte a veniturilor. Alimentaţia

familiilor rurale este astfel mai instabilă decât cea a familiilor urbane. Familiile rurale în mare măsură

depind de alimentele de propria producţie, la fel şi de veniturile în natură şi schimburile de bunuri ‐ din

aceste cauze alimentaţia rurală este mai dur afectată în eventualitatea oricăror dificultăţi de producţie.

De exemplu, deşi pe parcursul anilor normali calitatea şi diversitatea alimentaţiei se îmbunătăţeşte

vizibil în timpul sezonului de vârf (T3), în 2007, când agricultura a fost afectată de o secetă severă, acest

tipar a fost destrămat şi, contrar regulii generale, populaţia rurală a majorat consumul de alimente de

bază. Consumul ridicat de alimente de bază a continuat pe tot parcursul anului 2008 din cauza recoltei

slabe din 2007 şi a epuizării stocurilor domestice. Schimbări alimentare în spaţiul urban în aceeaşi

27 Banca Mondială (2008). Studiul securităţii alimentare şi stabilizării preţurilor la cereale în Republica Moldova; Banca Mondială

(2005). Note cu privire la politicilor agrare în Republica Moldova – pieţele agricole.

83

perioadă nu au fost depistate. De fapt, calitatea alimentaţiei familiilor urbane s‐a îmbunătăţit consistent

pe parcursul ultimului deceniu.

140. Populaţia rurală este negativ afectată de un acces cu mult mai redus şi instabil la apa potabilă

de calitate, condiţiile adecvate de igienă şi sistemele de canalizare. Cuprinderea şi accesul la serviciile

de sănătate de asemenea sunt mai rele în spaţiul rural, şi se reduc în dependenţă de starea venitului

individual. În rezultat, familiile mai sărace beneficiază mai puţin de pe urma serviciilor medicale decât

familiile cu venituri mai înalte. În plus, controlul siguranţei alimentelor comercializate pe pieţele satelor

este practic inexistent şi acest fapt reprezintă o ameninţare gravă şi constantă pentru sănătatea

locuitorilor rurali. Nu întâmplător, starea de sănătate şi cea nutriţională, înregistrate în spaţiul rural, sunt

mai rele decât cele din spaţiul urban.

84

III.5 CONCLUZII

DISPONIBILITATEA ALIMENTELOR

141. Disponibilitatea alimentelor la nivel de ţară nu pare a fi o problemă, cu toate acestea spaţiul

rural se confruntă cu o insecuritate alimentară mai gravă în perioadele de reducere a producţiei. Atât

producţia internă, cât şi importurile de alimente, pedeplin asigură aprovizionarea cu alimente la nivel de

ţară. Importurile agro‐alimentare în creştere indică la creşterea rapidă a magnitudinii şi sofisticării pieţei

de consum din Republica Moldova, ceea ce creează atât oportunităţi, cât şi probleme pentru sectorul

intern de producţie. Şocurile diferite din ultimii ani (secetele şi inundaţiile) au generat o perturbare

considerabilă a producţiei agricole în Republica Moldova, iar sectorul s‐a confruntat cu volatilitatea

producţiei. Instrumentele subdezvoltate de stabilizare a veniturilor şi de atenuare a evenimentelor

climatice adverse aduc populaţia rurală faţă în faţă cu evenimentele climatice adverse şi astfel aceasta

devine mai vulnerabilă faţă de o mai mare insecuritate alimentară. Chiar şi perioadele cu productivitatea

limitată (adică lunile în afara perioadei de recoltare) sunt asociate cu deteriorarea indicilor de securitate

alimentată în spaţiul rural, demonstrând puterea limitată de cumpărare şi lipsa de infrastructură pentru

stocare.

142. Volatilitatea înaltă a productivităţii agricole este reflectarea subdezvoltării instrumentelor de

atenuare a fenomenelor climatice adverse. Acestea includ: (i) accesul limitat la irigaţie; (ii) rata redusă

de adoptare a tehnicii şi tehnologiilor moderne pentru activitatea agricolă (de exemplu varietăţile

rezistente la secete şi dăunători, optimizarea aplicării îngrăşămintelor, instrumentele de protecţie anti‐

grindină); (iii) absenţa unor mecanisme inovaţionale de asigurări în agricultură (de exemplu, programele

da asigurări împotriva evenimentelor climatice adverse în baza indicilor de gravitate); dar şi (iv) lipsa

informaţiei meteorologice timpurii, care ar fi disponibilă fermierilor. Schimbările climatice doar vor

exacerba toate cele menţionate mai sus.

ACCESUL LA ALIMENTE

143. Accesul la alimente în spaţiul urban şi rural este determinat de un şir numeros da factori,

întrucât familiile urbane şi rurale îşi asigură alimentaţia din surse diferite. În timp ce familiile urbane în

general trebuie să procure alimentele, familiile rurale într‐o mare măsură contează pe alimentele de

propria producţie. În rezultat, accesul la alimente pentru familiile urbane este aproape în totalitate

dependent de puterea de comparare a acestora şi de configuraţia preţurilor alimentare, iar pentru

familiile rurale activitatea lor agricolă reprezintă nu doar o sursă de venit, dar şi o reţea de securitate în

sensul alimentaţiei propriu zise. Desigur, este adevărat şi contrariul: familiile rurale se confruntă cu

pericolul adiţional direct în forma evenimentelor adverse care le afectează recolta. Implicările a astfel de

metode distincte în practică sunt manifestate prin faptul că familiile urbane sărace mai frecvent suferă

de pe urma deficitului aferent cantităţii de alimente (de exemplu, de rate mai înalte ale deficitului

85

energetic alimentar), pe când familiile sărace rurale suferă mai mult de pe urma deficitului aferent

calităţii alimentelor (de exemplu, de rate mai ridicate a aportului de alimente de bază).

144. Sursele de asigurare cu alimente în regiunile rurale ale Republicii Moldova se schimbă treptat.

Importanţa propriei producţii s‐a redus constant (de la circa 50% din consumul alimentar total în 2006 la

30% în 2013) şi este lent înlocuită de o pondere mai mare a alimentelor procurate (de la mai puţin de

30% la mai mult de 40%). Această tranziţie este cel mai probabil cauzată de doi factori: (i) creşterea

specializării întreprinderilor agricole şi orientarea lor spre piaţă, ceea ce conduce la un consum domestic

mai redus; şi (ii) o parte a populaţiei rurale a abandonat activitatea agricolă, şi respectiv contează mai

mult pe procurarea alimentelor. Veniturile financiare devin astfel mai importante pentru familiile rurale,

precum totdeauna au fost pentru omologii lor urbani. Acest fapt are implicări importante pentru ţintirea

asistenţei sociale împotriva sărăciei atât în spaţiul urban, cât şi în cel rural, ceea ce au promovat

autorităţile prin Programul de ajutor social, lansat în 2008.

145. Infrastructura de piaţă în Republica Moldova este destul de bine dezvoltată şi prezentă pe

întreg teritoriul ţării. De o importanţă deosebită este creşterea recentă rapidă şi expansiunea reţelei de

supermarket‐uri atât în oraşe, cât şi în spaţiul rural. Aceasta este o schimbare majoră: cu doar câţiva ani

în urmă supermarket‐urile se limitau la spaţiul urban, în principal la capitală, oraşul Chişinău. Adiţional la

magazinele alimentare mari şi mici, există o reţea de amploare de pieţe agricole şi alimentare în aer liber

pe întregul teritoriul al Republicii Moldova. În general, oferta de alimente este abundentă şi

diversificată, compusă atât din produsele locale, cât şi din cele de import. Nu întâmplător oferta este

mai diversificată în conglomeratele urbane mai mari decât în localităţile rurale mai îndepărtate.

146. Preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut relativ lent şi constant pe parcursul

ultimului deceniu, însă au demonstrat o înaltă volatilitate sezonieră. Preţurile interne la majoritatea

alimentelor cheie în 2013 erau cu circa 50%‐80% mai înalte decât în 2005. Pe de altă parte, atât

veniturile nominale urbane, cât şi cele rurale, au crescut mai rapid, majorând astfel puterea de

cumpărare a familiilor. Stabilitatea generală este într‐un fel subminată de volatilitatea înaltă sezonieră a

preţurilor: fiind cea mai mare pentru fructe şi legume, mai redusă pentru produsele din carne şi lactate,

şi aproape inexistentă pentru pâine şi produsele de panificaţie.

UTILIZAREA ALIMENTELOR

147. Factorii ce asigură o utilizare adecvată a alimentelor sunt mai accesibili în spaţiul urban, decât

în cel rural. Indicii nutriţionali şi de sănătate, înregistraţi în spaţiul urban, demonstrează rezultate mai

bune comparativ cu cele similare rurale. Condiţiile de bază care asigură utilizarea adecvată a alimentelor

în spaţiul rural sunt considerabil mai rele decât în spaţiul urban: decalajul urban‐rural este deosebit de

frapant în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, condiţiile de igienă şi sistemele de canalizare. Accesul

locuitorilor rurali la serviciile de sănătate este de asemenea mai redus şi instabil. Familiile urbane

manifestă o diversitate a alimentaţiei ceva mai bună decât a familiilor rurale, deşi diferenţele se reduc în

timp, în plus, ambele categorii majorează aportului lor de grăsimi. Controlul public asupra siguranţei

86

alimentelor este mai bine realizat în spaţiul urban, dar familiile rurale beneficiază de un control mai sigur

asupra alimentelor datorită consumului propriilor produse.

148. Nivelul malnutriţiei copiilor se menţine la nivel redus. În perioada 2005‐2012 rata generală pe

ţară a copiilor sub cinci ani subdezvoltaţi a scăzut de la 8,4% la 4,4%, rata copiilor subponderali a scăzut

de la 4,3% la 3,2%, iar c copiilor cu masa musculară redusă – de la 3,9% la 1,4%. În aceeaşi perioadă de

timp, rata copiilor sub cinci ani, care erau dur afectaţi de malnutriţie, a scăzut sub 1% pentru toate

categoriile (0,9% subdezvoltaţi sever, 0,1% subponderali şi 0.2% cu masa musculară redusă).

STABILITATEA

149. Cercetarea dimensiunii de stabilitate a securităţii alimentare a pus în evidenţă câteva domenii

de îngrijorare. În primul rând, stabilitatea disponibilităţii alimentelor pentru familiile rurale este

perturbată de scăderile permanente ale producţiei din cauze evenimentelor extreme ale vremii.

Volatilitatea înaltă a productivităţii agricole creează pericole serioase atât pentru dezvoltarea sectorului

agrar, cât şi pentru securitatea alimentară a familiilor rurale, în mod deosebit având în vedere

intensificarea frecvenţei fenomenelor aferente schimbărilor climatice. În rândul doi, accesul la alimente

atât pentru populaţia urbană, cât şi pentru cea rurală în Republica Moldova nu pare să fi suferit de pe

urma unor şocuri considerabile pe parcursul ultimilor ani datorită creşterii relativ lente a preţurilor

alimentare, care a fost surclasată de creşterea veniturilor. Cu toate acestea, preţurile agricole volatile în

mod evident s‐au reflectat asupra stabilităţii veniturilor populaţiei agrare a Republicii Moldova. De fapt,

recentele scăderi ale preţurilor agricole au propulsat ratele deficitului alimentar rural. O altă sursă a

vulnerabilităţii venitului, îndeosebi în timpul crizelor externe, sunt remiterile, care asigură un venit

suplimentar considerabil pentru familii şi este un instrument important pentru ieşirea din starea de

sărăcie, în mod deosebit pentru populaţia rurală. În rândul trei, utilizarea alimentelor este expusă

riscurilor multiple în Republica Moldova şi, precum a fost accentuat anterior, aceste riscuri se dovedesc

a fi considerabil mai înalte în spaţiul rural. Soluţiile potenţiale ar trebuie să se extindă mai departe de

mandatul agriculturii sau misiunea securităţii alimentare în direcţia politicii sociale, a prestării serviciilor

publice, a investiţiilor în infrastructura publică şi alte domenii.

87

IV. MANDATELE INSTITUŢIONALE ŞI CADRUL DE POLITICI PRIVIND

SECURITATEA ALIMENTARĂ

IV.1 MANDATELE INSTITUŢIONALE PRIVIND POLICITILE SECURITĂŢII ALIMENARE

150. Agenda securităţii alimentare a Republicii Moldova de‐a lungul istoriei a fost dominată de

scopurile auto‐suficienţei, şi promovată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA), deşi

deobicei în coordonare cu Cabinetul de Miniştri. MAIA şi‐a asumat rolul de conducere pentru

elaborarea, coordonarea şi implementarea politicii statului de asigurare a gestionării strategice eficiente

a resurselor alimentare. Acesta coordonează activităţile aferente dezvoltării agriculturii, siguranţa şi

securitatea alimentară fiind factori fundamentali pentru asigurarea atât a sănătăţii consumatorului, cât

şi a competitivităţii. MAIA de asemenea monitorizează îndeaproape pieţele agricole naţionale pentru a

preveni apariţia dezechilibrelor ce ar conduce la lipsa de produse alimentare şi ar genera insecuritate

alimentară. Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) este instrumentul cheie al MAIA în

exercitarea mandatului său în politicile agricole. AIPA a fost creată la începutul anului 2010 pentru a

gestiona alocarea fondului anual de subvenţii în agricultură.

151. Cu toate acestea, încă un şir de instituţii publice este implicat în formularea şi/sau realizarea

activităţii de combatere a efectelor unor eventuale crize alimentare sau pentru îmbunătăţirea

securităţii alimentare în general (Figura 60). Adiţional la MAIA, există un şir de ministere şi agenţii de

stat, implicate în procesul de definire şi implementare a politicii securităţii alimentare şi a dimensiunilor

multiple ale acesteia:

(i) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) – controlul siguranţei şi calităţii

produselor alimentare (înainte de 2014 acest domeniu era inclus în mandatul

Ministerului Sănătăţii);

(ii) Ministerul Economiei – politicile de dezvoltare economică şi reducere a sărăciei; de rând

cu politicile comerciale;

(iii) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF) – politicile de asistenţă socială,

inclusiv reţeaua de protecţie/programele alimentare;

(iv) Ministerul Sănătăţii – a păstrat responsabilităţile cheie privind siguranţa alimentaţiei

copiilor şi a unor aditive alimentare

(v) Ministerul Mediului şi Agenţia acestuia Apele Moldovei – gestionarea şi menţinerea

sistemelor de irigare, aflate în proprietatea statului; programele de gestionare durabilă

a terenurilor (inclusiv drenarea, fâşiile forestiere, protecţia barajelor, etc.) axate pe

îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a agriculturii.

152. Agenţia Rezerve Materiale (ARM), un organ guvernamental separat, are mandatul de a

gestiona stocurile naţionale strategice. În practică, acesta autorizează ARM (i) să acumuleze, stocheze şi

menţină rezervele materiale; şi (ii) să elibereze rezervele materiale. Guvernul Republicii Moldova

88

menţine o rezervă publică de alimente, cu obiectivul da a asigura securitatea alimentară a populaţiei

ţării în cazul unor situaţii de urgenţă. Produsele alimentare ce se conţin în rezervele de stat includ

carnea conservată, pastele, uleiul de floarea soarelui, zahărul, ceaiul, cafeaua. Unicul produs agricol

păstrat în rezerve este grâul. Agenţia nu este specializată doar în rezervele alimentare; ea de asemenea

cuprinde combustibilul, consumabilele umanitare şi militare pentru situaţii de urgenţă, dar şi alte

rezerve. Structura curentă a acesteia pare a fi moştenită de la fosta Uniune Sovietică, când rezervele

strategice erau gestionate printr‐o modalitate integrată. În prezent, deşi multe ţări păstrează rezerve

publice pentru reducerea efectelor instabilităţii preţurilor alimentare şi a insecurităţii alimentare,

acestea tind să conteze pe agenţiile de rezerve alimentare specializate. Chiar şi aşa, astfel de organe

necesită să respecte standardele critice pentru a se asigură că nu provoacă perturbări ale pieţei, să

beneficieze de o anumită autonomie şi să fie gestionate la modul profesionist. Ele de asemenea ar putea

să liciteze operaţiuni, inclusiv de stocare, sectorului privat. De fapt, în ţările OECD, majoritatea stocurilor

alimentare sunt păstrate de fermieri, comercianţi şi prelucrători.

153. Datorită implicării unui număr mare de ministere şi agenţii în formularea şi implementarea

politicilor din domeniul asociat cu conceptul cuprinzător al securităţii alimentare, cooperarea şi

coordonarea rămân o problemă. De fapt, există doar o interacţiune limitată în aspectele securităţii

alimentare între diferitele instituţii, deoarece înţelegerea caracterului inter‐sectorial al securităţii

alimentare este limitată. Astfel de domenii, cum ar fi serviciile de sănătate, siguranţa alimentelor şi/sau

practicile durabile ale activităţii agricole cu greu sunt văzute drept parte integrală a agendei securităţii

alimentare. MAIA, în calitate de instituţie cu rol de conducere în domenii, ar trebui să vină cu

propunerea unui mecanism pentru o planificare inter‐instituţională şi pentru o coordonare mai bună.

89

Figura 60. Mandatele instituţionale în domeniul politicii securităţii alimentare

90

IV.2 CADRUL POLITICILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE

154. Precum este descris mai sus, atribuţiile politice distincte ale instituţiilor abordează separat

diferitele dimensiuni ale securităţii alimentare. Pentru prezent, există puţine dovezi că problemele

securităţii alimentare sunt abordate de toate agenţiile guvernamentale responsabile de domeniu printr‐

o modalitate integrată. MAIA şi‐a asumat rolul de conducere în asigurarea disponibilităţii alimentelor,

deşi gestionarea stocării acestora revine ARM, iar sistemele de irigare (un component important pentru

reducerea volatilităţii aprovizionării cu alimente) se află sub controlul agenţiei Apele Moldovei, care la

rândul său este subordonată Ministerului Mediului. Accesul economic la alimente cade sub incidenţa

atribuţiilor politicii sociale, cu rol de conducere din partea MMPSF, deşi Ministerul Economiei de

asemenea are un rol major prin reglementarea comerţului. Asigurarea accesului fizic la alimente este

într‐o mare măsură delegat în comun Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi MAIA,

iar utilizarea alimentelor se află sub egida responsabilităţii comune a MAIA şi Ministerului Sănătăţii.

155. Analiza rezultatelor securităţii alimentare şi a dimensiunilor acesteia în Republica Moldova a

pus în evidenţă faptul că cele mai critice probleme, ce urmează să fie abordate sunt: (i) îmbunătăţirea

disponibilităţii alimentelor, în mod deosebit prin abordarea volatilităţii producţiei interne şi a

majorării integrării comerciale, şi (ii) îmbunătăţirea accesului economic la alimente pentru cele mai

vulnerabile grupuri ale populaţiei. În rezultat, discuţia de mai departe se va axa pe producţia agricolă,

preţuri şi reglementarea pieţei, pe comerţ şi asistenţa socială, drept piloni cheie ai politicilor care pot

îmbunătăţi securitatea alimentară în Republica Moldova.

Producţia agricolă

156. Până nu demult, agenda securităţii alimentare a Republicii Moldova se axa în principal pe

aspiraţiile de auto‐suficienţă şi stabilizare a preţurilor, ceea ce s‐a materializat în restricţii comerciale

şi perturbări ale pieţei. Asigurarea securităţii alimentare a populaţiei ţării era considerată drept

prioritate şi declarată astfel în documentele strategice ale Guvernului înainte de 2014. Agenda securităţii

alimentare tinde spre consolidarea producţiei interne a produselor agricole şi alimentare, şi sprijinirea

substituirii importului: un raţionament care, de asemenea, a justificat intervenţiile pentru stabilizarea

preţurilor în perioadele şocurilor interne şi/sau regionale. În rezultat, agenda securităţii alimentare era

ocazional folosită pentru a proteja grupurile de producători locali, în particular pe cei mai mari. Măsurile

politice, asociate cu securitatea alimentară, în principal constau din restricţiile comerciale ad hoc şi

intervenţiile pe piaţă, în mod deosebit pe piaţa cerealelor. Acest fapt a condus la perturbări ale pieţei

prin suprimarea preţurilor producătorilor şi prin daune considerabile aduse concurenţei din cadrul

sectoarelor aferente.

157. Strategia curentă de dezvoltare agrară şi rurală (DAR) în Republica Moldova consideră

modernizarea sectorului şi îmbunătăţirea capacităţii de adaptare climatică drept principalele

instrumente pentru o mai bună securitate alimentară. Strategia pentru DAR cuprinde perioada 2014‐

2020 şi a fost adoptată prin Decizia Guvernului în 2014. Structura şi configuraţia acesteia reflectă

91

aspiraţiile Republicii Moldova la o aliniere mai conformă cadrului politicilor şi cerinţelor pieţelor UE.

Strategia se bazează pe trei piloni: (i) consolidarea competitivităţii sectorului prin transformarea

structurală şi modernizarea pieţei agro‐alimentare; (ii) asigurarea gestionării durabile a resurselor

naturale în agricultură; şi (iii) îmbunătăţirea calităţii vieţii în spaţiul rural. Deşi securitatea alimentară mai

bună nu este un obiectiv ca atare, ea rămâne a fi componentul omniprezent în tot documentul. Astfel de

măsuri precum ar fi investiţiile în modernizarea întreprinderilor, promovarea tehnologiilor de

economisire a apei şi practicile agricole cu capacitate avansată de adaptare climatică, de rând cu

investiţiile de amploare în reabilitarea sectorului irigaţiei, pot fi în general considerate drept propice

pentru efecte mai bune ale securităţii alimentare.

158. Guvernul a abordat aceste constrângeri în cadrul agendei sale de competitivitate prin

acordarea în jur de 30‐40 milioane28 de dolari SUA pe an, livrate prin intermediul AIPA. Măsurile de

stimulare a fermierilor întru adoptarea unor instrumente de atenuare a riscurilor agricole includ

subvenţionarea primelor de asigurări în agricultură, co‐finanţarea echipamentelor de irigare, precum şi

finanţarea unor sisteme anti‐grindină şi anti‐îngheţ. Subvenţiile pentru consolidarea producţiei sunt în

principal axate pe sprijinirea componentului agriculturii cu valoare înaltă (AVÎ) pentru producerea

fructelor şi legumelor prin adoptarea tehnologiilor avansate de producţie şi crearea structurilor post‐

producţie, care ar facilita accesul la piaţă pentru agricultori. Cota de subvenţionare variază între 30% şi

50% din investiţia totală. Cu toate acestea, numărul de beneficiari ale subvenţiilor anuale este limitat din

cauza constrângerilor bugetare.

Reglementarea preţurilor şi pieţei

159. Rezervele de stat, în particular de grâu, sunt folosite în calitate de instrument de intervenţie

pentru cazurile de urgenţă, dar şi pentru stabilizarea preţurilor interne la cereale şi menţinerea

preţurilor reduse la pâine. Înainte de 2009, mecanismele de procurare şi eliberare a grâului erau

sumbre şi deseori destabilizau sectorul privat (Boxa 6). Încercările de a limita creşterea preţurilor

sezoniere reduceau dorinţa sectorului privat de a procura produse după recoltare pentru stocarea

internă. Acest lucru a condus la preţuri mai joase pentru producători, exporturi mai mari şi astfel a redus

disponibilitatea internă. Intervenţia politică axată pe stabilizarea preţului sezonier al grâului pe termen

scurt a destabilizat piaţa pe termen lung. În plus, presiunea spre reducerea preţurilor producătorului a

avut un impact considerabil asupra economiei rurale ca atare: aceasta a redus veniturile producătorilor

de cereale, dar şi a forţei de muncă rurale şi a rentierilor funciari (renta este deseori achitată în natură

printr‐o cotă din recoltă).

28 Pachetul financiar disbursat pentru măsurile de consolidarea a competitivităţii în 2014 a fost de 38,75 milioane dolari SUA.

Conform datelor AIPA.

92

BOXA 6. FOLOSIREA REZERVELOR STATULUI ÎNAINTEA ANULUI 2009

Deosebit de destabilizatoare erau trei tipuri de intervenţii:

i) Rezervele stabileau un preţ fix pentru procurarea grâului de la producători, şi aceste preţuri erau deobicei fie

mai mari, sau mai mici decât preţul de piaţă – ceea ce conducea fie la supra‐solicitare sau sub‐solicitare,

acest tip de intervenţie a avut un efect general de destabilizare a pieţei prin crearea aşteptărilor false şi

stimularea tiparelor de conduită ambiguă în sensul păstrării stocurilor de către sectorul privat.

ii) Prin oferirea din contul rezervelor a accesului preferenţial la un grâu mai ieftin pentru brutăriile mari (vezi de

asemenea mai jos), Guvernul a subminat viabilitatea brutăriilor mici şi mijlocii. În mod normal,

întreprinderile beneficiare trebuiau să întoarcă grâul primit din rezerve câtre perioada următoarei recolte,

cu toate acestea, au fost cazuri în trecut (2008 şi mai înainte) când grâul era oferit pe gratis celor mai mari

două brutării de stat din Chişinău şi Bălţi, astfel ca acestea să fie în stare să menţină preţul ieftin la pâine.

iii) Politica de rotaţie a grâului, adoptată de către rezerva de stat, cu procurarea când grâul este cel mai ieftin (în

perioada post‐recoltare) şi vândut/eliberat când acesta este cel mai scump (în perioada pre‐recoltare)

submina activitatea producătorilor privaţi, al morarilor, comercianţilor şi brutarilor. Aşteptările că rezervele

de stat vor vinde masiv în perioada pre‐recoltă în general reducea dorinţa sectorului privat de a menţine

stocuri. Acest fapt, la rândul său, era reflectat în preţurile mai joase ale producătorului în perioada post‐

recoltare, ceea ce majora stimulentele de a exporta. Respectiv, astfel de evoluţii au condus la îngustarea

pieţei pentru tot restul sezonului şi tendinţa amplificată de mişcări speculative ale preţurilor.

160. Începând cu 2009, în funcţionarea rezervelor de grâu ale statului a fost introdusă mai multă

transparenţă, însă cadrul politicilor măsurilor de intervenţie nu a fost înlăturat. Procesul de selectare a

beneficiarilor grâului din rezerve a devenit mai transparent, iar numărul brutăriilor care primeau grâu

din rezerve (ce urma să fie returnat din contul următoarei recolte) a crescut considerabil şi a inclus atât

întreprinderile mari, cât şi cele mijlocii. În prezent grâul este "împrumutat” brutăriilor pe condiţii

concesionale, iar beneficiarii trebuie să suplimenteze rezervele folosite pentru aceste scopuri la o

anumită perioadă de timp, deobicei în afara sezonului. În cazul nerespectării termenului limită, pot fi

aplicate penalităţi financiare. Cantităţile alocate brutăriilor se bazau pe cererile primite de la potenţialii

beneficiari, iar decizia se adopta de un grup de lucru, în activitatea căruia participau reprezentanţii MAIA

şi ARM. La începutul anului 2013 a fost eliberat un total de 31,94 mii tone de grâu29, într‐o încercare de a

atenua insuficienţa ofertei locale şi saltul ulterior al preţului, care a urmat după seceta din 2012. Însă,

controlul statului asupra preţurilor la pâine rămâne în vigoare, iar posibilitatea ca rezervele de grâu să

fie folosite drept instrument de "stabilizare” pe termen scurt de asemenea rămâne o opţiune.

29 În conformitate cu Decizia Guvernului Nr. 151 din 26 februarie 2013, accesibil la: http://lex.justice.md/index.php?action

=view&view=doc&lang=1&id=346878.

93

161. Deşi rezervele de grâu pot fi folosite în calitate de subvenţii directe ale preţurilor, controlul

preţurilor de asemenea persistă, fiind motivat în primul rând de raţionamentele sociale; acestea

continuă să fie aplicabile mai mult universal decât ţintit spre grupurile vulnerabile. Guvernul continuă

să menţină politica de „pâine ieftină pentru fiecare”, care constă dintr‐un amalgam de acordare a

grâului pe gratis brutăriilor din contul rezervelor de stat şi de exercitare a controlului asupra preţurilor la

pâine. Respectiv, brutăriile în proprietatea statului sunt nevoite să respecte plafoanele de preţuri la

pâinea simplă (de asemenea denumită „pâine sociala”, însă sunt libere să stabilească preţurile la pâinea

şi produsele de panificaţie mai sofisticate. Nu întâmplător, Franzeluţa30 şi alte întreprinderi de

panificaţie suportă pierderi considerabile în prezent, iar menţinerea artificială a preţului la pâine

suprimă dezvoltarea brutăriilor private mici şi mijlocii. În rezultat, recent întreprinderea (luna ianuarie

2015) a solicitat liberalizarea preţului la pâine, cu eventuale compensaţii guvernamentale ţintite spre

cele mai vulnerabile grupuri sociale. Această opţiune în mod cert ar fi o măsură mai oportună şi

eficientă, pe care Guvernul ar putea să o ia în consideraţie spre a fi realizată.

162. Reglementarea de către stat a preţurilor la pâine s‐a limitat la controlul preţurilor şi stabilirea

plafoanelor marjelor de profitabilitate aferente unor alimente cheie. Definite drept "socialmente

importante”, produsele alimentare – făina din grâu, produsele de patiserie, zahărul, uleiul de floarea

soarelui, carnea şi produsele din carne, laptele şi produsele lactate – sunt supuse unei plafonări de 20%

la marja de profitabilitate a vânzărilor interne, unica excepţie fiind pâinea, pentru care plafonul este şi

mai redus, de doar 10%. Controlul preţurilor la pâine este în practică realizat prin brutăria de stat

Franzeluţa, cea mai mare brutărie din Republica Moldova (80% din cota de piaţă la Chişinău şi circa o

treime din cota naţională a pieţei pâinii şi produselor de panificaţie). Franzeluţa este obligată ca o parte

din producţia sa să fie din categoria celui mai redus preţ, care este cu mult sub costurile de producţie.

Preţul pentru cel mai accesibil tip de pâine, de asemenea numit pâine a "bunăstării", a fost menţinut

neschimbat începând cu 2004.

163. În pofida politicii de plafonare a preţului la pâine, consumul acesteia încă variază la diferite

grupuri pe venit urbane şi rurale. Precum demonstrează Figura 61, chintila celor mai sărace grupuri ale

populaţiei, consumă cea mai redusă cantitate de pâine şi produse de panificaţie, în comparaţie cu

chintilele cu veniturile mai înalte. Acest fapt ar putea sugera că grupurile cu venituri mai înalte

beneficiază mai mult de pe urma plafonului la preţ ne‐ţintit. O altă consecinţă neintenţionată a politicii

plafonului la preţuri se referă la sectorul hranei animalelor: preţul pentru pâinea bunăstării (3 MDL

pentru o pâine de 0,5 kg) este cu mult sub preţul curent la furajele pentru animale (de exemplu, circa 8‐

10 MDL pe kg pentru hrana porcinelor), respectiv, producătorii de produse animaliere sunt foarte

stimulaţi să substituie produsele pentru hrana animalelor cu pâinea bunăstării.

30 Franzeluţa este amplasată la Chişinău şi ocupă peste 80% din cota de piaţă în municipiu, dar si circa o treime din cota de piaţă

a pâinii si produselor de panificaţie din tară.

94

Figura 61. Consumul zilnic de către populaţia urbană a pâinii pe chintilele de cheltuieli (grame per capita)


164. Plafonul pe preţurile la pâine afectează producătorii existenţi şi periclitează apariţia unui

sector durabil. Precum demonstrează Figura 62, plafonul la preţuri nu a fost ajustat spre a reflecta

creşterea preţului grâului, ceea ce a condus la dificultăţi economice suportate de brutării. Adiţional la

plafonul pe preţuri, cel de 10% pe marja profitabilităţii brutăriilor, valabil şi pentru Franzeluţa, lasă

brutăriilor oportunităţi foarte mici pentru a‐şi compensa pierderile suportate de pe urma unor categorii

de produse (de exemplu, pâinea "socială”) prin profiturile de la alte categorii. Ambele politici de

asemenea expulzează sectorul privat prin crearea dificultăţilor pentru brutăriile locale în concurenţa

preţurilor cu brutăriile mari în proprietatea statului, ceea ce în final periclitează durabilitatea acestora pe

termen lung.

Figura 62. Evoluţia preţurilor: pâinea vs. grâul (2005=100)


Comerţul

165. În timp ce strategia agrară continuă să perceapă securitatea alimentară prin prisma

producţiei, ţara a depus eforturi considerabile în termeni de îmbunătăţire a accesului la piaţă şi a

0

20 40 60 80

100 120 140 160 180 200 220

I II III IV V

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

gr /

day

95

comerţului, cu beneficii implicite pentru securitatea alimentară. În documentul cu privire la strategia

dezvoltării agrare şi rurale, securitatea alimentară este până în prezent corelată cu performanţa

sectorului cerealier; o îmbunătăţire a producţiei grâului şi a productivităţii este, respectiv, considerată

drept o contribuţie majoră la securitatea alimentară. În schimb, îmbunătăţirea accesului la un volum mai

mare de produse alimentare prin comerţ este insuficient evidenţiată şi recunoscută.

166. Republica Moldova este o economie mică cu un regim liberalizat la importurile şi exporturile

bunurilor şi serviciilor. Ţara a devenit membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) în 2001 şi

da atunci politica tarifară a Republicii Moldova s‐a bazat pe regimul comercial şi normele stabilite de

OMC. Republica Moldova nu aplică interdicţii sau restricţii cantitative asupra importurilor, care nu s‐ar

conforma prevederilor OMC, şi nici nu aplică taxe vamale, interdicţii sau alte măsuri asupra exporturilor.

Taxele vamale medii asupra importurilor agro‐alimentare sunt de circa 12%, ceea ce este mai mult decât

media de 5% aplicată bunurilor importate, deşi este relativ joasă comparativ cu realităţile internaţionale.

167. Semnarea acordului Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) cu UE în 2014 a

marcat un pas decisiv în direcţia unor oportunităţi comerciale mai bune. ZLSAC prevede, printre altele,

eliminarea treptată a taxelor pe import sau a cotelor ratelor tarifare pentru multe produse agro‐

alimentare, inclusiv unele considerate drept sensibile prin prisma producţiei interne (de exemplu,

carnea de porc şi pasăre, lactatele, zahărul şi îndulcitoarele). În plus, şi înainte de aceasta, în 2006

Republica Moldova de asemenea s‐a alăturat Acordului de Comerţ Liber în Europa Centrală (ACLEC) şi a

semnat acorduri bilaterale de comerţ liber cu ţările din Comunitatea Statelor Independente (CSI).31

168. Cu toate acestea, construirea capacităţii de satisfacere a cerinţelor sanitare şi fitosanitare ale

UE (SFS) va reprezenta o piatră de hotar considerabilă pentru beneficierea din plin de avantajele

ZLSAC. Pentru produsele agricole şi alimentare, cea mai mare problemă în acest context este da a

realiza conformarea deplină cerinţelor SFS ale EU şi standardelor de calitate, inclusiv celor private. Însă,

chiar şi în afara UE, o reformă cuprinzătoare a sistemului intern de gestionare a siguranţei şi calităţii

alimentelor este o prioritate şi aceasta trebuie să asigure sănătatea publică, să ajute industria agro‐

alimentară internă să menţină cota pe piaţă şi să amplifice creşterea exporturilor spre pieţele

tradiţionale, dar şi spre cele noi.

169. Restricţiile la export (asupra grâului) au fost folosite doar ocazional în ultimii ani. În luna

februarie 2011 Guvernul a introdus o interdicţie asupra exportului grâului, argumentând, la acel timp, că

această măsură va consolida securitatea alimentară, deoarece stocurile interne ar fi fost epuizate din

cauza preţurilor externe mai înalte la grâu. Guvernul era îngrijorat că disponibilitatea limitată a grâului

produs pe interior în final va conduce la preţuri mai mari, reducând astfel accesibilitatea la produsele de

panificaţie pentru consumatorii Republicii Moldova.32 Această interdicţie a fost menţinută timp de trei

31 Republica Moldova este de asemenea membru al Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), a

Organizaţiei pentru democraţie şi dezvoltarea economică (GUAM), a Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud‐Est (ICESE) şi a

altor iniţiative economice regionale. 32 La acel timp preţurile la grâu în Ucraina şi Federaţia Rusă erau cu circa 40% mai înalte decât cele din Republica Moldova.

96

luni şi ridicată când piaţa regională s‐a stabilizat, dar de asemenea şi din cauza angajamentelor

Guvernului Republicii Moldova aferente acordului cu Fondul Monetar Internaţional (FMI).33 Cu toate

acestea, participarea mai de amploare a Republicii Moldova la acordurile de comerţ liber, astfel ca

ZLSAC, probabil va limita menţinerea interdicţiilor asupra exportului.

Asistenţa socială

170. Programele de asistenţă socială pot avea un impact pozitiv puternic de îmbunătăţire a

accesului economic la alimente pentru cele mai vulnerabile grupuri; în prezent se implementează

diferite instrumente dedicate acestui acest scop, în principal în forma de mese subvenţionate.

Începând cu 2003, MMPSF a coordonat un program al cantinei sociale, ţintit în principal spre copii,

bătrâni şi şomeri. Programul este realizat prin autorităţile locale, care asigură mijloacele financiare.

Această iniţiativă a fost complementată printr‐un program de alimentare şcolară pentru copiii din

clasele 1 – 4, care lărgeşte cuprinderea acestui segment al populaţiei prin asigurarea satisfacerii

necesităţii nutriţionale cruciale. Prin finanţare adiţională, oferirea meselor şcolare a fost extinsă în

direcţia instituţiilor preşcolare şi claselor mai mari (5 şi mai sus), ceea ce şi mai mult va îmbunătăţi

securitatea alimentară prin modalităţile existente şi cu o mai bună funcţionare.

171. În sens mai general, programul de ajutor social s‐a dovedit foarte important pentru extinderea

asistenţei şi o mai bună ţintire, căci a fost îmbunătăţită cuprinderea persoanelor cu necesităţi. Ajutorul

social este un program inovaţional de asistenţă financiară, axat pe protecţia celor săraci; acesta combină

veniturile şi mijloacele folosind indicii indirecţi ai mijloacelor disponibile pentru a determina eligibilitatea

şi a canaliza beneficiile spre cei săraci. Programul a intrat în vigoare în 2008 pe bază pilot şi a fost extins

în 2009. În paralel, programele categoriale care l‐au precedat (Boxa 7) au fost treptat reduse în

amploare, iar în luna aprilie 2012 programul de compensaţii nominative a fost anulat. Numărul lunar al

familiilor beneficiare ale Programului de ajutor social s‐a majorat de la 30.000 în 2010 la 50.000 în 2012,

mărind cuprinderea generală a persoanelor din cea mai săracă chintilă de la 14% în 2010 la 19% în 2012.

În acelaşi timp, cota transferurilor alocate celor mai sărace 20% din populaţie a trecut peste 70%

începând cu 2010.34

172. În general, recentele reforme ale sistemului de asistenţă socială, şi în mod deosebit

introducerea şi expansiunea programului direcţionat de ajutor social, inspiră încredere. Construirea

unei reţele mai consolidate de protecţie a celor mai vulnerabili faţă de volatilitatea şi reducerea

potenţială a transferurilor private este de importanţă cheie, iar reforma de continuare a programelor de

asistenţă socială va permite amplificarea efectelor transferurilor publice asupra reducerii sărăciei.

33 În linii mari, interdicţia a fost considerată drept ineficientă, deoarece exporturile făinii din grâu au crescut considerabil în

perioada când interdicţia era în vigoare. 34 Banca Mondială (2014). Consolidarea reţelei de protecţie socială pentru cele mai sărace familii din Republicii Moldova. URL:

http://www.worldbank.org/en/results/2014/04/15/enhanced‐social‐safety‐nets‐for‐moldovas‐poorest‐households (15 aprilie

2014)

97

BOXA 7. SISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ AL REPUBLICII MOLDOVA Înainte de 2010, structura reţelei de asistenţă socială era dominată de diferite programe, care s‐au dovedit a fi de

cea mai slabă performanţă din regiunea Europei şi Asiei Centrale în termeni de cuprindere şi acurateţe a

direcţionării. Următoarele programe categoriale erau anterior parte a sistemului de asistenţă socială:

1) Compensaţiile Nominative (30% din toată asistenţa socială în 2010): transferuri financiare în beneficiul a

14 categorii ale populaţiei pentru a sprijini achitarea facturilor pentru termoficate, consumul apei,

consumul gazului natural şi alte utilităţi.

2) Beneficiile pentru familie şi copii (27%): includ o îndemnizaţie unică nerambursabilă la naşterea copilului,

plăţile lunare pentru copil şi pentru concediul de maternitate.

3) Pensiile sociale (14%): pentru persoanele în etate, cu dizabilităţi şi pentru copii, este un tip categorial de

plăţi oferit lunar pentru 5 categorii de oameni ce nu corespund criteriilor pentru a primi pensie în baza

Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.

4) Asistenţa materială (5%): sprijin unic financiar pentru 5 categorii de grupuri vulnerabile ale populaţiei.

Recunoscând performanţa slabă a acestor programe, Guvernul a iniţiat reforma asistenţei sociale, începând cu

Programul de ajutor social în 2008/2009, şi eliminând treptat programele categoriale.

În prezent Guvernul este angajat în reformele politice pentru integrarea reţelei generale de securitate socială pe

platforma oferită de programul direcţionat de ajutor social. Banca Mondială a susţinut aceste eforturi prin

proiectul de Consolidare a Eficacităţii Reţelei de Asistenţă Socială. Promovând o finanţare în baza rezultatelor

(ABR), creditul de 37 milioane dolari SUA al ADI co‐finanţează costurile interimare de tranziţie pentru extinderea

Programului de ajutor social, consolidând pe parcurs alte beneficii. Proiectul de asemenea investeşte în

îmbunătăţirea eficienţei administrative a reţelei de securitate socială de rând cu consolidarea rolurilor şi

capacităţilor instituţionale, a mecanismelor de funcţionare şi sistemelor, şi a activităţii de comunicare pentru

reducerea rezistenţei şi generarea susţinerii pentru reformă.

Surse: Banca Mondială (2010). Sumar al programelor reţelei de securitate socială din Republica Moldova; Banca Mondială, "Proiectul pentru consolidarea eficacităţii reţelei de securitate socială”, document de evaluare a proiectului, mai 2011, şi Banca Mondială, Parteneriatul cu Republica Moldova – sumar al programului de ţară, octombrie 2014

98

IV.3 REZUMATUL RECOMANDĂRILOR

173. La nivel instituţional, Guvernul ar putea îmbunătăţi în continuare formularea şi

implementarea politicilor. De fapt, în domeniul pregătirii pentru eventuale situaţii de calamităţi şi

gestionarea atenuării efectelor acestora, el deja a realizat un lucru remarcabil în trecut. Toţi factorii de

decizie – organele publice centrale şi locale, dar şi donatorii – s‐au dovedit capabili să‐şi unească eficient

forţele în vremuri de nevoie, fie sub conducerea MAIA sau, în unele cazuri, sub auspiciile Cabinetului de

Miniştri. Exemple de lucru de succes, în particular acţiunile post‐calamitate, au fost văzute în cazul

multor şocuri cauzate de vreme, astfel ca secetele din 2003, 2007 şi 2012, dar şi inundaţiile din 2008 şi

2010. Mai presus de toate, cadrul instituţional al securităţii alimentare necesită claritate de direcţionare

spre obiectivele politice şi un accent mai ponderabil pe coordonare.

174. Rolul şi structura AMR ar putea fi abordată ulterior, în conformitate cu bunele practici

internaţionale din prezent şi în direcţia unei mai bune transparenţe şi de piaţă. În prezent,deşi multe

ţări păstrează rezerve publice pentru a reduce instabilitatea preţurilor şi insecuritatea alimentară, ele

tind să conteze pe agenţiile dedicate de rezerve alimentare. Chiar şi aşa, astfel de organe necesită să

respecte standardele critice pentru a se asigura de faptul că nu reprezintă o cauză a dezechilibrării

pieţei, să beneficieze de un anumit nivel de autonomie să fie gestionate la modul profesionist. Ele de

asemenea ar putea organiza licitaţii de servicii, inclusiv de stocare, cu participarea sectorului privat. De

fapt, în ţările OECD, majoritatea stocurilor alimentare sunt menţinute de către fermieri, comercianţi şi

prelucrători.

175. Experienţa internaţională sugerează că cea mai eficientă modalitate de a folosi stocurile

alimentare este preponderent în calitate de parte a unei abordări de reţea cuprinzătoare de siguranţă,

direcţionată spre cei săraci şi vulnerabili35. Astfel de sisteme ar putea include mecanismele de prevenire

timpurie, şi să se bazeze pe rezerve publice mici (şi de aici eficiente în costuri) cu o direcţionare spre cei

săraci, ceea ce permite ţărilor să obţină timp, în eventualitatea unor crize, până vor sosi importurile

adiţionale. În acelaşi timp, acestea nu se implică prea mult în activitatea forţelor de piaţă, ceea ce

permite producătorilor să răspundă la preţurile mai înalte prin majorarea producţiei. În termeni de

asigurare a unei direcţionării mai bune şi a unui răspuns instituţional eficient în costuri în caz de urgenţe

alimentare, Republica Moldova ar obţine un beneficiu major punând în discuţie reformarea AMR, care

prin aceasta s‐ar alinia bunelor practici internaţionale.

176. În particular, controlul preţurilor ar putea fi anulat şi înlocuit prin măsuri direcţionate social,

spre beneficiul celor mai vulnerabile grupuri. Analiza de mai sus a demonstrat că chintila celei mai

sărace populaţii rămâne în urma grupurilor cu o bunăstare mai bună în termeni de consum al pâinii, în

pofida subvenţionării masive a preţului. În plus, plafoanele pe preţurile la pâine aduc daune brutăriilor

existente prin erodarea marjelor de profit, şi descurajează brutăriile şi întreprinderile de patiserie să

35 Banca Mondială (2012). Folosirea stocurilor publice de grâne alimentare pentru consolidarea securităţi alimentare,

septembrie 2012.

99

intre pe piaţă. Un program de asistenţă socială – integrat adecvat în cadrul existent al politicilor sociale‐

ar permite o mai bună direcţionare şi o eficienţă mai înaltă a asistenţei publice, şi ar evita generarea

dereglărilor pieţei grâului şi a produselor din grâu.

177. Ar fi o sugestie bună ca Guvernul să continue reformele şi investiţiile, care ar încuraja o

productivitate mai înaltă a sectorului, o mai bună integrare de piaţă şi o capacitate mai înaltă de

adaptare la riscurile climatice şi condiţiile pieţei. Aceasta ar reduce vulnerabilităţile ţării în faţa

şocurilor externe, care produc un impact negativ similar asupra producătorilor şi consumatorilor, si sunt

acompaniate de creşterea masivă a insecurităţii alimentare.

178. Productivitatea sectorului: programul curent de investiţii în sectorul agrar este un pas major de

abandonare a fostului sistem de subvenţii (înainte de 2009). Cu toate acestea, programul în prezent

duce lipsă de resurse suficiente relativ la necesităţile şi ponderea sectorului în economie36, ceea ce

produce efectul că rezultatele sectorului sunt încă modeste. În plus, ar putea fi făcute unele îmbunătăţiri

printr‐o direcţionare mai bună şi consolidare a echităţii cuprinderii programului.

179. Pieţele şi comerţul: evoluţiile recente în direcţia unei integrări amplificate în comerţul regional şi

internaţional sunt salutabile, şi oferă oportunităţi importante pentru economia şi pieţele Republicii

Moldova. Ţara necesită să continue focalizarea pe îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii produselor sale

alimentare pentru a putea obţine un avantaj mai mare de pe urma recentelor bariere reduse pe

diferitele pieţe de export, inclusiv UE. În plus, diversificarea şi modernizarea bazei de producţie agro‐

alimentară a Republicii Moldova de asemenea ar reduce dependenţa de pieţele străine.

180. Gestionarea riscului: deşi agricultura este tot mai mult afectată de evenimente adverse,

instrumentele disponibile pentru gestionarea riscului se află încă la etapa incipientă. Sectorul agrar din

Republica Moldova ar beneficia de pe urma unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor, urmată de schiţarea

unui cadru de gestionare a riscului, ceea ce ar oferi instrumentele politice, care ar fi cele mai oportune în

contextul ţării şi sectorului.

181. Este necesar un cadru politic revăzut pentru a ajuta fermierii să gestioneze mai bine diferitele

şocuri externe. Deşi volatilitatea agriculturii şi vulnerabilitatea acesteia în faţa şocurilor a fost înaltă pe

parcursul ultimilor ani, acţiunile de răspuns continuă să fie reactive şi axate mai mult pe compensarea

pierderilor şi daunelor, decât pe prevenire şi atenuare. Această stare generează sentimentul de

nesiguranţă la fermierii afectaţi, conduce la perioade îndelungate de remediere şi nu este propice

pentru focalizarea eficientă a cheltuielilor publice. Diferitele tipuri de riscuri (de exemplu cele aferente

vremii, pieţei, fitosanitare şi veterinare – astfel ca focarele de dăunători sau epidemiile de maladii la

animale), necesită să fie gestionate strategic, printr‐un cadru integrat. Acesta este de asemenea necesar

pentru încurajarea fermierilor şi a sectorului privat să‐şi asume o responsabilitate mai mare în pregătirea

pentru şocuri, şi să reducă dependenţa lor de sprijinul public de urgenţă.

36 Banca Mondială (2012). Studiu al cheltuielilor publice – cheltuielile de capital: Investiţiile publice trebuie să lucreze pentru

competitivitate şi creşterea incluzivă în Republica Moldova, mai 2012.

100

182. În particular, unele din instrumentele curente de politici, destinate sa‐i ajute pe fermieri să

abordeze riscurile aferente vremii ar trebuie să fie revăzute. Un şir de subvenţii de tip investiţional ar

încuraja adoptarea practicilor de gestionare a riscurilor pentru gospodăriile agricole, cum ar fi granturile

pentru procurarea de echipament pentru irigare, a tehnologiilor anti‐grindină şi anti‐îngheţ, a producţiei

culturilor pe teren protejat. Există de asemenea o subvenţie recurentă, axată pe stimularea adoptării

asigurărilor în agricultură prin subvenţionarea primelor de asigurare pentru fermieri. Un serviciu de stat

pentru prevenirea efectelor grindinii, bazat pe rachete cu amplasare terestră şi staţii radar funcţionează

în Republica Moldova deja de mulţi ani. Activitatea precedentă sectorială a Băncii Mondiale37 a pus în

evidenţă neajunsurile sistemului şi a recomandat un şir de opţiuni politice pentru a aborda mai bine

aceste riscuri.

37 A se vedea “Productivitatea rurală în Republica Moldova‐gestionarea vulnerabilităţilor naturale”, Banca Mondială, mai 2007. Acest raport recomandă că subvenţionarea primelor de asigurare împotriva grindinii – în cadrul unei perioade clare de timp– ar putea reprezenta o folosire mai bună a resurselor publice limitate. Acelaşi studiu indică că sistemul tradiţional de asigurări nu este potrivit pentru gestionarea riscurilor naţionale sistemice cum ar fi seceta, şi din această cauză nu este o opţiune recomandabilă pentru Republica Moldova. În mod alternativ, a fost recomandată pilotarea unei modalităţi de asigurare, realizată de sectorul privat în baza indicilor vremii pentru situaţiile de magnitudine majoră, cum ar fi seceta şi îngheţul.

101

REFERINŢE

OAA (2008). O introducere la concepţiile de bază ale securităţii alimentare.

Smith, Lisa C. şi Ali Subandoro (2007). Măsurarea securităţii alimentare folosind sondajele bugetelor

gospodăriilor casnice. Securitatea alimentară în practică, seria ghidurilor tehnice. Washington, D.C.:

Institutul Internaţional de Cercetare în Domeniul Politicii Alimentare (IICPA).

Banca Mondială (2005). Note de politici agricole în Republica Moldova‐pieţele agricole.

(2007). Productivitatea rurală în Republica Moldova – Gestionarea vulnerabilităţii naturale;

(2008). Securitatea alimentară a Republicii Moldova şi Studiul pentru stabilizarea preţului la

grâne;

(2010). Sumar al programelor reţelei de securitate socială în Republica Moldova.

(2011). Proiectul consolidării eficienţei reţelei de securitate socială. Document de evaluare a

proiectului, mai 2011.

(2012). Folosirea stocurilor de grâne publice pentru consolidarea securităţii alimentare,

septembrie 2012.

(2012). Studiu al cheltuielilor publice – Cheltuielile capitale: Investiţiile publice trebuie să lucreze

pentru competitivitate şi creşterea incluzivă în Republica Moldova, mai 2012.

(2013). Reducerea vulnerabilităţii sistemelor agricole ale Republicii Moldova în faţa schimbărilor

climatice: Evaluarea impactului şi opţiunile de adaptare.

(2014). Parteneriatul cu Republica Moldova. Sumar al programului de ţară.

(2015). Document de proiect cu privire la creditul adiţional propus pentru Proiectul de finanţare

adiţională a competitivităţii agriculturii Republicii Moldova.

Documents

Republica Moldova Evaluarea Securităţii Alimentaredocuments.worldbank.org/curated/en/192371468000282307/pdf/ACS13175... · provocările pentru securitatea alimentară pot fi abordate