Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat, atat aportul de oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.

 Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din aerul atmosferic si organism, constituie aparatul respirator.

 Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea plamanului, se disting doua componente structurale si functionale: arborele bronsic si tesutul pulmonar propriu-zis.

 Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare, constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.

 In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci -saci alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai jos).

 Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile respiratorii intrapulmonare.

 

Plamanii

 

 

 

 

Respiratia

 

 

Sistemul respiratorComponentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamânii.Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari,

iar în faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, încalzeste aerul inspirat. Mucusul, cât si firele de par din fosele nazale opresc înaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla în aerul inspirat.Faringele este organul în care se încruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam”. La intrarea în laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece în interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este înlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos în sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior. Bronhiile, în numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund în plamâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica în bronhii secundare: doua în plamânul stâng, trei în plamânul drept.Plamânii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate în cutia toracica, deasupra diafragmei.Plamânul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plamâni aflându-se inima.În fiecare lob patrunde câte o bronhie secundara, care se ramifica în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung sa aiba 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare.Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamânului.Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamânii nu au muschi.Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plamân, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte subtire, în care se gaseste o pelicula de lichid.Plamânii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund în plamâni printr-unloc numit hil, se ramifica si însotesc bronhiile pâna la sacii pulmonari, unde se ramifica în arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid în venule care înconjoara sacii, însotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare (câte doua de fiecare plamân) si ies din plamân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng.Un plamân este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m patrati. Astfel, sângele si aerul se gasesc în contactpe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai

capilarelor. Fiziologia sistemului respiratorFunctionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia, cuprinde, în principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara.Respiratia pulmonaraAceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului în plamâni (inspiratia); eliminarea aerului din plamâni (expiratia), care dureaza mai mult decât inspiratia.

Sistemul respirator este compus din organele care transporta oxigenul la sistemul circulator care il duce la celulele corpului. Oxigenul este esential pentru celule, care folosesc aceasta substanta vitala pentru eliberarea energiei necesare activitatilor celulare. In afara de transportarea oxigenului, sistemul respirator ajuta la scoaterea dioxidului de carbon din oraganism, prevenind intoxicarea tesuturilor cu aceasta substanta nefolositoare. Fara a fi constienti de acest lucru, sistemul respirator isi duce actiunile ce ne mentin in viata. Daca sistemul respirator este oprit pentru mai multe minute, deteriorari grave, ireversibile apar in tesuturi, urmate de oprirea activitatii tuturor sistemelor, in sfarsit moartea.

In timp ce inhalarea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon sunt functiiile primare ale sistemului respirator, acesta joaca si alte roluri importante in organism. Sistemul respirator ajuta la reglarea acizilor si bazelor din tesuturi, un proces crucial pentru functionarea normala a celulelor. Acesta protejeaza corpul impotriva organismelor ce produc imbolnavirea si impotriva substantelor toxice inspirate cu aerul. Sistemul respirator are in structura si celule ce detecteaza mirosul si care asista la producerea de sunete .

Organele sistemului respirator se intind de la nas pana la plamani si se divid in tractul respiartor superior si inferior. Tractul respirator superior consista din nas si faringe, sau gatul. Tractul respirator inferior include laringele, sau cutia vocala; traheea si bifurcatiile acesteia, bronhiile, mici ramificatii ale bronhiilor numite bronhiole si plamanii, niste organe buretoase. Nasul, faringele, laringele, traheea, bronhiile si bronhiolele conduc aerul de la si la plamani. Plamanii interactioneaza cu sistemul circulator care transporta oxigenul si elimina dioxidul de carbon.

Pasajul nazalFluxul de aer din afara corpului la plamani incepe cu nasul, care este impartit in pasajul nazal stang si drept. Pasajele nazale sunt acoperite de o membrana cu celele epiteliale. Fiecare celula epiteliala este impanzita cu mii de cili microscopici, extensii ale celulelor. Numeroase mici vase sangvine numite capilare stau chiar sub membrana mucoasa, in apropierea pasajelor nazale. In timp ce aerul este transportat la faringe, pasajele nazale au doua roluri importante: filtreaza aerul pentru a scoate particule ce pot provoca boli; si pentru a umezi si incalzi aerul pentru a proteja structurile sistemului respirator.

Filtrarea previne bacteriile , virusii sau alte substante toxice sa intre in plamani, unde pot cauza o infectie. Filtrarea elimina deasemea si urmele de poluare si praful, ce pot infunda ingustele pasaje din cele mai mici bronhiole. Pasajele nazale umezesc si incalzesc deasemenea aerul pentru a preveni daunarea delicatelor membrane ale plamanilor. Membranele mucoase ale pasajelor nazale emana vapori de apa, cere umezesc aerul in timp ce acesta trece deasupra membranelor.

In timp ce aerul trece deasupra capilarelor in pasajul nazal, acesta este incalzit de sangele din capilare. Daca nasul este blocat sau “infundat” datorita unei boli sau unei alergii, persoana este fortata sa respire pe gura. Acesta este un lucru potential periculos pentru sistemul respirator deoarece gura nu filtreaza, incalzeste sau umezeste aerul.

In afara rolului ce il au in sistemul respirator, pasajele nazale contin receptori olfactivi, care sunt implicati in simtul mirosului. Cand chimicale intra in pasajul nazal, ele intra in contact cu receptorii olfactivi. Acest lucru face ca receptorii sa trimita un semnal catre creier, creand perceptia unui miros.Faringe

aerul paraseste pasajul nazal si intra in faringe, in scurt tub de aprox. 13 cm lungime care transporta aerul catre laringe. Ca si pasjul nazal, faringele este acoperit de o membrana mucoasa protectoare si celule cu cili care scot impuritatile din aer. In afara faptului ca servesc pe post de tub, faringele are in structura amigdalele, tesuturi limfatice care contin leucocite. Leucocitele ataca orice organism ce poate cauza boli si care au scapat de “trierea” de la parul, cilii si mucoasa nazala si de faringe. Amigdalele sunt de mai multe feluri depinzand de locul in care sunt situate: adenoida, amigdalele linguale si amigdalele palatine.

Prima pagina Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

consulta medicul online

comunitate

Pagina printabila CauzeCauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina reactii congestive (modificari circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei. Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor tesuturi, ajutand sau declansand actiunea microbilor.

Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita reprezentand inflamatia si secretia nazala abundenta. Inflamarea mucoasei nasului poate asocia si o afectare a faringelui (rinofaringita) ce se va manifesta cu dureri in gat. Adesea, o data cu mucoasa nasului, faringelui si traheii, se congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la pierderea vocii. O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii si anume a substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si

organice, scame, ciment, particule mici de origine vegetala si mai ales fumul de tutun) sau chimica (gaze iritante, gaze toxice, vapori iritanti ) factori din ce in ce mai des intalniti in prezent si mai ales in orasele mari, datorita dezvoltarii crescande a industriei. Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor respiratorii prin creearea unor conditii ce scad rezistenta organismului fata de cauzele determinate si favorizante. Sunt considerati factori predispozanti: - defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat - focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infectii dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si alveolelor pulmonare prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau pe cale limfatica) - starile debilitante pentru organism, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul, debilitatea generala, alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, bolile cronice de inima si rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice.

Toate aceste conditii favorizeaza si aparitia recidivelor. Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de sticla si in instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi de la gheata, respiratul pe gura cand este frig si umed, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte sumara) si frecventarea locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de epidemii de gripa, pojar, tuse convulsiva. Cuprins articolCauze

1. Guturaiul 2. Gripa 3. Raceala 4. Alte viroze respiratorii 5. Laringita acuta 6. Sinuzita 7. Bronsita acuta 8. Pneumonia bacteriana

GuturaiulSus

Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si toamna) favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unei atmosfere viciate cu gaze si pulberi iritante, fum de tutun.

Factorii determinanti sunt infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.

Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului cu usturime si uscaciune locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretie nazala apoasa abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a nasului si a urechilor. In cateva zile, secretia nazala devine purulenta-galbuie, pentru ca apoi in circa o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene generale, sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in instilarea nazala de substante decongestionante si dezinfectante, sub forma solutiilor medicamentoase apoase sau solutii uleioase (eventual mentolate). Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitata

la o perioada scurta de timp deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase cu fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea substantei de care bolnavul devine dependent. Medicamentele antihistaminice au actiune favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale, urmate de inhalatii sau vaporizatii pe nas cu substante volatile sau substante aromatizate, balsamice, recomandate si prescrise de medic, din care se adauga cateva picaturi la 1 litru de apa fierbinte si se aspira vaporii pe nas timp de 5-10 minute, in camera incalzita. Bolnavul va sta acasa cel putin o ora dupa inhalatie care va fi repetata de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul general medicamentos consta in antitermice, vitamine, preparate de calciu. Concediul medical este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferinta organica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un factor agravant.

GripaSus

Gripa - Boala infectioasa determinata de virusul gripal, se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 4 -5 zile, cu cefalee si dureri musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza pneumonii si alte complicatii. Fiind tipul cel mai des intalnit de raceala, gripa este contagioasa, aparand de obicei in epidemii. Manifestata prin forme variate (simple guturaiuri, rinofaringite, laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul rino-faringita, larigo-traheo-bronsita, complicabile cu pneumonii, inflamarea alveolelor pulmonare) gripa nu are tratament specific. Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la intregul glob), cat si prin gravitatea imbolnavirilor. Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt responsabile de excesul de mortalitate in anii epidemici. Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1. Izvorul de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate virusuri gripale (porcine, cabaline). Perioada de incubatie este scurta: 1-3 zile. Antibioticele nu au nici o eficacitate, decat in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul traheitelor, bronsitelor - picaturi dezinfectante in nas, gargara dezinfectanta, tablete de faringosept, aspirina tamponata (3-4 tablete pe zi) contraindicata la copii si adolescenti (srd. Reye), paracetamol (4-5 tablete pe zi), antinevralgice, antitusive, expectorante (sirop expectorant sau bromhexin), comprese calde, 2-3 tablete de vitamina C pe zi. Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii. Se recomanda evitarea contactului cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii nerationale la frig si umezeala; vaccinarea antigripala.

Simptomatologia: debut brusc, cu febra si frison, mialgii, cefalee, secretii nazale abundente, astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. Febra dureaza 3-5 zile si este insotita de cefalee si dureri ale globilor oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita, traheita, bronsita), Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente.

Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza. Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa circa 7 zile, aspirina, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frectii. Antibioticele sunt fara efect in formele necomplicate. Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la spital. Atentie mare trebuie acordata ,,persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici, batrani, bolnavi cronici (pulmonarii cardiaci, diabetici). Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul epidemic).

RacealaSus

Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare. Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate. Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit, cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sunt: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra. Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei alergii. Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalindu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului. Particulele pe care noi le inhalam, ca praful, polenul, virusurile si bacteriile, sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate. Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului: - prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp; - prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat. Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa poata preveni raceala. In cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aspirina si

paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde, vitamina C.

Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa, creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza pin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului. Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, ele fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, ca sinuzita sau infectiile gatului.

Alte viroze respiratoriiSus

In afara de gripa exista numeroase alte viroze respiratorii, date de peste 150 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator. In acest mod ne explicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat - un copil face in medie 6-7 viroze respiratorii in cursul unui an, iar un adult 2-4 viroze respiratorii pe an. Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie sunt evidente (15 -30% din zilele de incapacitate de munca).Aceste viroze sunt: - adenovirozele sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.; - virozele paragripale (4 serotipuri) se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii;- viroza cu virusul sincitial respirator este grava cind apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala; - alte viroze respiratorii sint date de: rinovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor.

Laringita acutaSus

Este inflamatia acuta a mucoasei laringiene favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig, umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tutun, abuzul vocal (efort vocal prelungit), cauza determinanta tinand alteori o infectie virala sau mai rar microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de citeva zile pana la o saptamana, fenomenele cedeaza, raguseala se diminueaza pina la disparitie. La profesionistii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, in camera incalzita, aerul fiind umezit cu vapori de apa (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apa sau un prosop umed aplicat pe calorifer), regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice, alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul, se interzic pulverizarea de substante iritante, care agraveaza tulburarile mucoasei laringiene.

Local se recomanda instilatii nazale cu fedrocaina, oleu eudaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de 3-4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice si hidrocortizon, antitermice (aspirina, piramidon), antitusive (codenal), vitamine. Aplicarea de comprese calde in jurul gatului poate fi utila. La copii, laringita acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat, respira zgomotos, cu greutate), cu asa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a

aerului prin lumenul stramtat al laringelui, datorita prezentei edemului din regiunea subglotica), mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa. Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice. Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen. La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

SinuzitaSus

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala). Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta, infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta. Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala). Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 - 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau „Inhalant" (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3 - 4 ori pe zi. La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2 - 3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav. Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor. Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina. In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.

Bronsita acutaSus

Bronsita acuta - Rar izolata, face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoase intregului aparat respirator sau a bronhiilor, datorita infectiei cu virusuri (in 80% dintre cazuri, bacterii ca pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete) sau cu microbi.

Apare indeosebi toamna si iarna cand aerul inhalat este rece, corpul se raceste, fiind expus la frig, cand hainele si incaltamintea umeda provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii favorabila inmultirii microbilor existenti si cresterii virulentei lor. Continuare a inflamarii mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita), bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput) urmata de expectoratie intai mucoasa, apoi muco-purulente sau net purulenta. Bolnavul va sta in casa in perioada febrila, intr-o camera nu mai calda de 18-20 grade celsius, aerisita si cu aerul umezit.

Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana care apare in evolutia unei bronsite acute virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal nazofaringele.

Tratamentul consta in administrarea de aspirina, paracetamol. Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se pot abtine de la fumat li se racomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care nu va face decat sa prelungeasca suverinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia evenutualelor complicatii. Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului in jur de 10-15 zile, iar la copii si persoanele varstnice perioada de vindecare este mai lunga.

Pneumonia bacterianaSus

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de bacterii sau de virusuri. Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii fac forme mai grave deoarece au rezistenta mai scazuta la boli. De asemenea persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu bronsiectazii, ciroza, etc. Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei boli. Dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.

Igiena

Igiena sistemului respiratorOmul poate traii cinci saptamani fara hrana , cinci zile fara apa, dar nu poate rezista nici macar cinci minute fara aer. Creierul si inima nu pot suporta lipsa de oxigen. Viata si sanatatea noastra depind , in primul rand , de aportul respirator, de calitatea earului respirat , cat si de prevenirea factorilor de risc.

Factori de risc Mecanicifizicichimicibiologici-obiecte introduse pe caile respiratorii-particule de praf din atmosfera-temperatura earului prea scazuta sau prea ridicat -vapori toxici emanati in atmosfera de mijloacele de transport ,fabrici-nicotina cianhidric, gudroanele din fumul de tigara

-microbi-ciuperci microscopice

Efectele actiunii factorilor de ris-asfixie-hemoragie-intoxicatie-silicoza-amigdalita-laringita-intoxicatie-asfixie-bronsita-cancer-gripa-amigdalita-laringita-bronsita-pneumonie-tuberculoza

In cazul necunoasterii efectelor factorilor de risc asupra sistemului respirator , apar diverse boli care afecteaza starea intregului organism.Amigdalele, aflate la baza limbii, se pot infecta adesea.Amigdalita poate dauna maxilarelor si chiar inimii . Este de preferat inlaturarea lor prin operatie.Gripa este o boala infectioasa , care se datoreaza unui virus si poate fi periculoasa mai ales pentru copii si la persoanele in varsta . Este reomandabila vaccinarea anuala contra virusului.Laringita este inflamarea mucoasei laringelui datorita iritarii acestuia prin consumul de bauturi reci, suprasolicitarii coardelor vocale, inspirarii pe gura a aerului rece.Bronsita este inflamare bronhiilor datorita frigului , prafului, gazelor toxice. Forma tabacica a bronsitei , duce la acoperirea cililor mucoasei bronhiilor, cu formarea unui strat ce se incearca a fi eliminat prin accesele de tuse.Pneumonia este o boala infectioasa ..ta de cea a uni nefumator. Tutunul contine numeroase substante toxice nicotina, substante iritante, gudronul, monoxid de carbon.Din pacate si nefumatorii care traiesc in preajma fumatorilor se inbolnavesc de astm bronsicIn zilele noastre , agravata prin dezvoltarea industriei , inalzirea locuintelor cu carbuni sau petrol si extinderea traficului rutier , poluarea aerului a devenit o sursa importanta a bolilor respiratorii , chiar daca se incearca limitarea cantitatilor de praf si de produsi toxici eliminati in atmosfera.

Igiena nasului. întreţinerea curăţeniei nasului se face cu batiste curate, individuale ; este interzis să fie împrumutate după folosire. Elevii trebuie dezvăţaţi de obiceiul de a-şi curaţi nasul cu ajutorul degetelor. Aceasta, pe lângă gest urât, constituie un mod de vehiculare a microbilor în nas, ducând la apariţia unor furuncule sau abcese nazale.

Bolile nasului influenţează în mod nefavorabil funcţia olfactivă şi respiraţia şi cauzează

respiraţia pe gură. Respiraţia defectuoasă, datorită, în special, vegetaţiilor adenoide şi deviaţiilor de sept, inhibă dezvoltarea întregului organism şi reprezintă o cauză de debilitate şi de scădere a capacităţii de muncă şcolară, iar respiraţia pe gură favorizează, aşa cum s-a arătat, apariţia i

nfecţiilor căilor respiratorii. Bolile nasului mai frecvente la copii sunt : furunculul nazal, guturaiul, vegetaţiile adenoide, deviaţiile de sept şi hipertrofiile de cornete.

Furunculul nazal se previne prin respectarea regulilor de întreţinere a curăţeniei nasului.

Guturaiul este o inflamaţie a mucoasei nazale cu germeni banali, o infecţie. Se încadrează în grupul rinitelor. Acestea pot avea cauze alergice, iritative, microbiene etc. Guturaiul apare cel mai frecvent ca urmare a debilitării organismului datorită răcelii cauzată de schimbările bruşte de temperatură. Datorită respiraţiei pe gură şi prin vehicularea descendentă a microbilor poate duce la infecţii ale căilor respiratorii inferioare.

Cronicizarea guturaiului este favorizată de existenţa deviaţiilor de sept şi a hipertrofiilor de cornete, prin reţinerea secreţiilor şi a microbilor ca urmare a împiedicării drenajului normal al foselor nazale. Prin extinderea infecţiei, guturaiul cronic produce sinuzite (inflamaţii ale sinusurilor) şi este cauza cea mai frecventă a polipilor , a vegetaţiilor adenoide, a faringitelor şi astfel a amigdalitelor şi a otitelor medii cronice. Se naşte un cerc vicios în sensul că aceste boli întreţin în continuare guturaiul cronic, constituind o sursă permanentă de germeni către fosele nazale, iar polipii şi vegetaţiile adenoide împiedică totodată drenajul lor normal. Rezultă că pentru prevenirea guturaiului trebuie să se evite răceala şi toţi acei factori care duc la debilitarea organismului, iar pentru prevenirea cronicizării guturaiului trebuie tratate deviaţiile de sept, hipertrofiile de cornete, polipii, vegetaţiile adenoide, sinuzitele, faringitele, amigdalitele şi otitele.

Vegetaţiile adenoide sunt hipertrofii inflamatorii ale amigdalei faringiene, reprezentând o complicaţie a rinitelor (guturaiuri), amigdalitelor şi faringitelor repetate pe un teren predispus. La apariţia vegetaţiilor adenoide contribuie subnutriţia, rahitismului, tuberculoza latentă, sugerea degetului (sursă de microbi vehiculaţi către amigdala faringiană), praful, aerul iritant foarte rece sau supraîncălzit şi uscat, bolile infecţioase (factori favorizanţi) şi constituţia limfatică (factor predispozant). Profilaxia vegetaţiilor adenoide constă în prevenirea şi tratarea guturaiurilor, faringitelor şi amigdalitelor repetate, a rahitismului, tuberculozei şi a bolilor infecţioase şi în evitarea celorlalte cauze amintite.

Igiena faringelui. Faringele copiilor este mai susceptibil la infecţii, datorită fragilităţii mucoasei sale, datorită constituţiei limfatice a multor copii şi ca o consecinţă (complicaţie) a infecţiilor nasului şi a răcelilor mai frecvente la copii.

Faringitele şi amigdalitele se manifestă prin roşirea mucoasei faringiene, hipertrofia inflamatorie a amigdalelor, dureri în gît şi febră neobligatorie. La apariţia lor, în special a amigdalitelor, contribuie aceeaşi factori predispozanţi şi favorizanţi ca în cazul vegetaţiilor adenoide, dar, în special, răceala, aerul iritant rece respirat pe gură, sau reprezintă complicaţii ale bolilor nasului. Infecţiile faringiene sunt dăunătoare, în special, prin complicaţiile lor : otite, sinuzite, laringite şi bronşite, iar amigdalitele constituie totodată focare de infecţie care pot cauza reumatismul cardioarticular acut şi nefrita acută. Profilaxia faringitelor şi amigdalitelor se face prin evitarea răcelilor, a respiraţiei pe gură, în special când e frig, prin prevenirea şi tratarea bolilor nasului, prin evitarea fumatului şi prin talazoprofilaxie (cură la mare).

Igiena laringelui. Laringele este în plină dezvoltare începând de la vârsta de 5 ani şi, în special, în perioada de maturizare sexuală. în această ultimă perioadă are loc modificarea vocii şi diferenţierea ei la băieţi şi la fete. Igiena laringelui se referă la prevenirea laringitelor şi astfel la

protejarea funcţiei sale respiratorii şi a vocii, şi la stimularea dezvoltării vocii prin cântatul şi declamatul raţional, cu evitarea exceselor, mai ales la pubertate.

Laringitele sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene exteriorizate prin răguşeală şi scăderea intensităţii vocii, putând merge până la dispariţia totală a vocii pentru o scurtă perioadă de timp, în cazul laringitei acute. Printre cauzele favorizante ale laringitei banale sunt incriminate răceala, datorită schimbărilor bruşte de temperatură, aerul rece respirat pe gură ca efect al bolilor nasului, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi amigdalitele, fumatul şi excesele de vorbire, râs, cântat, ţipat. Fragilitatea mucoasei laringiene a copiilor reprezintă cauza predispozantă. Profilaxia laringitelor constă în evitarea tuturor cauzelor favorizante, inclusiv prevenirea şi tratarea bolilor căilor respiratorii superioare şi a amigdalitelor.

Igiena traheei şi bronhiilor. Datorită particularităţilor căilor respiratorii ale copiilor (prezentate anterior) şi ca urmare a frecvenţei mai mari a răcelilor şi a infecţiilor căilor respiratorii superioare, copiii fac mai frecvent traheite şi bronşite.

Traheitele şi bronşitele sunt inflamaţii ale mucoaselor traheei şi a bronhiilor exteriorizate prin tuse, expectoraţie şi febră neobligatorie. La apariţia lor contribuie, în general, aceleaşi cauze ca ale laringitelor, cu excepţia exceselor de vorbire, râs, cântat şi ţipat. Sunt, de asemenea, cunoscute bronşitele tabagice şi bronşitele cauzate de praf în cursul unor munci fără respectarea măsurilor de protecţie. Profilaxia traheitelor şi bronşitelor constă în evitarea tuturor acestor cauze.

Igiena plamânilor. Aceasta se referă la prevenirea bolilor pulmonare şi la protejarea şi stimularea funcţiei lor prin respectarea tuturor regulilor generale de igienă ale aparatului respirator prezentate o dată cu obiectivele igienei acestui aparat. Bolile mai frecvente ale plamânilor sunt infecţiile acestora. Datorită cauzelor prezentate în cadrul particularităţilor aparatului respirator, copiii fac mai lesne şi mai des infecţii pulmonare. Mai importante sunt : pneumonia, bronho-pneumonia şi tuberculoza pulmonară.

Pneumonia este o inflamaţie acută a alveolelor pulmonare dintr-un lob pulmonar, dintr-un întreg plămân sau din ambii plamâni, manifestată prin junghi puternic, frison iniţial puternic, ascensiune bruscă a temperaturii, respiraţie grea şi accelerată, tuse şi expectoraţie specifică. Bronhopneumonia este o inflamaţie acută a bronhiolelor mici şi a alveolelor acinilor pulmonari. Frisonul nu este unic şi nici iniţial, febra nu se instalează atât de brusc, iar starea generală a copilului este mai puţin alterată.

Pneumonia şi bronhopneumonia pot avea ca origine infecţiile bronhice, dar, în general, ele sunt cauzate de răceală ca efect o influenţei schimbărilor bruşte de temperatură asupra unui organism necălit. Profilaxia lor constă deci în prevenirea şi tratarea bronşitelor şi în prevenirea răcelii. în acest scop, copiii trebuie să evite să iasă în frig dezbrăcaţi, în special dacă sunt transpiraţi, trebuie să se evite supraîncălzirea încăperilor, lipsa de mişcare în frig, iar copiii transpiraţi în timpul jocurilor în curte vor trebui să intre imediat la căldură, în special iarna.

Trebuie să se folosească o îmbrăcăminte adecvată temperaturii ambiante, ştiind că îmbrăcămintea prea groasă favorizează transpiraţia, iar aceasta favorizează pierderile de căldură. Copiii trebuie, de asemenea, să evite băile excesiv de reci în aer liber, primăvara şi toamna, şi culcatul pe zăpadă în timpul jocului sau pe pământ umed în timpul excursiilor. Trebuie să se evite folosirea apei de la gheaţă, în special dacă elevul este asudat.