Rev. Șt. Pol. Rel. Int., VII, 1, pp. 1–136, București, 2010

TOMUL VII Nr. 1 2010

CUPRINS

ALEGERI PARLAMENTARE. ISTORIE ªI ACTUALITATERUXANDRA IORDACHE, Sistemul electoral instituit în 1866 în procesul demodernizare a societãþii româneºti......................................................................

CRISTINAVOHN, Coordonate ale legislaþiei electorale din perioada interbelicã...SANDACINCÃ, Aspecte ale sistemului electoral românesc în perioada 1946-1989...GHEORGHE LENCAN STOICA, Sistemul electoral italian, reforma ºi implicaþiilelui politice ...........................................................................................................

TEORII POLITICE CONTEMPORANEDANIELARADU, Perspectiva lui John Rawls asupra construcþiei politice europene...FLORIN MITREA, Totalitarismul, ºtiinþa ºi intelectualii în gândirea politicã a luiCzeslaw Milosz ...................................................................................................

CONFERINÞELE INSTITUTULUIOANA SIMION, Gândirea geopoliticã în Rusia postsovieticã ................................FLORIN MÜLLER, Revoluþia fascistã — dimensiuni teoretice; cazul românesc.....

GÂNDIRE POLITICÃ ROMÂNEASCÃANTONIO MOMOC, Politica ªcolii sociologice de la Bucureºti ..........................

VIAÞA ªTIINÞIFICÃKosovo, o manifestare a globalizãrii (Viorella Manolache) � Geopolitica spaþiului ex-sovietic(Sanda Cincã) � Dimensiuni teoretice ale revoluþiei fasciste (Cristina Vohn)................

REVISTA DE ªTIINÞE POLITICEªI RELAÞII INTERNAÞIONALE

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., VII, 1, pp. 1–136, Bucureºti, 2010.

5142644

5568

8593

111

125

NOTE DE LECTURÃ / RECENZIIEdmund Husserl, Criza umanitãþii europene ºi filosofia (ºi alte scrieri), Traducere, note,comentarii ºi postfaþã de Alexandru Boboc, Cluj Napoca, Editura Grinta, 2009, 208 p.(Lorena Pãvãlan Stuparu) � George Cristian Maior, Incertitudine, gândire strategicã

ºi relaþii internaþionale în secolul XXI, Bucureºti, Rao, 2009, 256 p. (Ion Bulei) �HadrianGorun, Relaþii politico–diplomatice ºi militare ale României cu Franþa în primul rãzboimondial, Cluj- Napoca, Editura Argonaut, 2009, 376 p. (Ion Bulei) ...............................REVISTA REVISTELOR

International Political Science Review, nr. 4/2009 (Ruxandra Iordache) ..............................AUTORII.............................................................................................................

129

133134

(ROMANIAN JOURNAL OF POLITICAL SCIENCESAND INTERNATIONAL RELATIONS)VOLUME VII No. 1 2010

CONTENTS

PARLIAMENTARY ELECTIONS. HISTORYAND ACTUALITYRUXANDRAIORDACHE, Electoral System established in 1866 in theModernizationof Romanian Society ...........................................................................................

CRISTINAVOHN, Coordinates of the electoral Legislation in Interwar Period.....SANDACINCÃ, Aspects of the Romanian electoral System between 1946-1989.......GHEORGHE LENCAN STOICA, Italian electoral System, its Reformation andpolitical Implications...........................................................................................CONTEMPORARY POLITICAL THEORY

DANIELA RADU, John Rawls’s Perspective on the European politicalConstruction ........................................................................................................

FLORIN MITREA, Totalitarianism, Science and Intellectuals in the politicalThought of Czeslaw Milosz ................................................................................INSTITUTE’S LECTURE

OANA SIMION, Geopolitical Thought in post-Soviet Russia ................................FLORIN MÜLLER, The Fascist Revolution — theoretical Dimensions; theRomanian Case ....................................................................................................ROMANIAN POLITICAL THOUGHT

ANTONIO MOMOC, The Policy of Sociological School of Bucharest .................SCIENTIFIC LIFE..............................................................................................ANNOTATED BIBLIOGRAPHY.......................................................................THE REVIEW OF REVIEWS............................................................................THE AUTHORS..................................................................................................



5142644

5568

8593

111125129133134

(REVUE ROUMAINE DE SCIENCE POLITIQUEET RELATIONS INTERNATIONALES)TOME VII No. 1 2010

SOMMAIRE

ELECTIONS PARLEMENTAIRES. HISTOIRE ET ACTUALITÉRUXANDRA IORDACHE, Le système électoral mis en place en 1866 dans lamodernisation de la société roumaine ................................................................

CRISTINA VOHN, Les coordonnées de la législation électorale de l’entre-deuxguerres .................................................................................................................

SANDA CINCÃ, Les aspects du système électoral roumain dans la période1946-1989............................................................................................................

GHEORGHE LENCAN STOICA, Le système électoral italien, sa reforme et sesimplications politiques ........................................................................................THEORIES POLITIQUES CONTEMPORAINES

DANIELA RADU, La perspective de John Rawls sur la construction politiqueeuropéenne ..........................................................................................................

FLORIN MITREA, Le totalitarisme, la science et les intellectuels dans la penséepolitique de Czeslaw Milosz ...............................................................................LES CONFÉRENCES DE L’INSTITUT

OANA SIMION, La pensée géopolitique en Russie post-soviétique ......................FLORIN MÜLLER, La révolution fasciste — dimensions théoriques; le casroumain................................................................................................................PENSÉE POLITIQUE ROUMAINE

ANTONIO MOMOC, La politique de l’École sociologique de Bucarest ...............LA VIE SCIENTIFIQUE ....................................................................................NOTES DE LECTURE.......................................................................................LA REVUE DES REVUES.................................................................................LES AUTEURS...................................................................................................



5142644

5568

8593

111125129133134

SISTEMUL ELECTORAL INSTITUIT ÎN 1866 ÎN PROCESULDE MODERNIZARE A SOCIETÃÞII ROMÂNEªTIRUXANDRA IORDACHE*

Abstract. The modernization process always raises difficulties. The balancebetween past and future passes by the dramatic mission of the present, tointegrate the change. The Romanian society of the XIXth century lives thatmodernization, which in the political fields includes, among some otherthemes, the substantial issue of the people place and contribution to thepolitical life of the state, by the means of the electoral system.Keywords: modernization, electoral system, censitary suffrage.

Legea electoralã din 1866, publicatã înMonitorul Oficial nr. 166 din 30 iulie –1 august, elaboratã de guvernul conservator condus de Lascãr Catargiu, însoþeºteConstituþia adoptatã în acelaºi an ºi se constituie ca moment cu o semnificaþieaparte în procesul frãmântat de modernizare a României de la sfârºitul secoluluial XIX-lea. Este vorba de un proces de sincronizare a României cu civilizaþia oc-cidentalã, a cãrui strategie a fost gânditã ºi pusã în aplicare de liberali ºi conser-vatori. În cadrul acestei modernizãri, dezbaterile legate de drepturile politice ºicetãþeneºti, de existenþa lor realã sau formalã, de funcþionarea sistemului elec-toral ca mecanism ce reflectã principiul fundamental al guvernãrii reieºite dinparticiparea poporului la viaþa politicã ocupã un loc aparte. Sunt dezbateri ce re-dau tensiunea dintre tendinþa progresistã, al cãrei ideal era extinderea corpuluielectoral pânã la sufragiul universal ca expresie a democraþiei, ºi tendinþa con-servatoare, a cãrei preocupare era de a justifica menþinerea sistemului electoralexistent, cu colegiile sale ce fragmentau societatea dupã o logicã anume. Întrecele douã poziþii se contureazã o multitudine de atitudini mai nuanþate, unele du-rabile, altele de moment, indicând dinamica profundã a epocii. Toate aceste frã-mântãri sunt pânã la urmã expresii ale diferenþelor de opinii cu privire la ritmulºi conþinutul schimbãrii — modernizãrii — societãþii româneºti: pentru uniischimbarea risca sã se petreacã prea repede ºi într-o direcþie ce nu corespundeaîncã nivelului de dezvoltare a societãþii româneºti, pentru ceilalþi, prea încet,prea superficial, pentru a se putea vorbi cu adevãrat de un progres. Dinamica

ALEGER I PARLAMENTARE .I S TOR IE ª I ACTUAL ITATE


————————* Absolventã a Facultãþii de ªtiinþe Politice a Universitãþii Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific la ISPRI al Aca-demiei Române.

acestei confruntãri era complicatã ºi de lupta pentru putere a partidelor conser-vator ºi liberal, în sensul cã se întâmpla ca poziþii susþinute de liberali în perioadaîn care se aflau în opoziþie erau mult atenuate sau abandonate odatã ce partidulajungea la guvernare.Unul dintre punctele principale ce se aflã în centrul dezbaterii legate de mo-dernizare este sistemul colegiilor electorale, instituit de legea amintitã mai sus.În acest context, vom evoca, din textul Constituþiei din 1866, câteva articole careni se par relevante pentru problematica sistemului de vot cenzitar care, în fapt,instituie în corpul naþiunii douã paliere de separare: între cei ce se calificã pentrucalitatea de alegãtor (nefiind suficiente cetãþenia românã ºi vârsta împlinitã) ºiapoi între cei ce îºi pot exercita aceastã calitate, însã în mod diferenþiat, în func-þie de venit, deci de contribuþia prin plata dãrilor la avuþia statului. Gh. Tãtãrãscuaprecia astfel „aºezãmântul electoral“ din 1866 ca fiind un pas înapoi în raportcu legea electoralã a lui Cuza, prin aceea cã „perfecþioneazã chiar regimul claselor,amplificându-l, cãci introduce categorii în sânul uneia ºi aceleiaºi clase, iar fiecarecategorie va cântãri în balanþa politicã tot atât cât cântãreºte în balanþa economicã“1.Principiile proclamate de Constituþie,restricþionate prin legea electoralã

Drepturile politice sunt menþionate de articolul 6, care anunþã ºi existenþaunor legi speciale ce determinã, „osebit de calitatea de român, condiþiunile nece-sare pentru esercitarea acestor drepturi“2. Constituþia declara egalitatea tuturorromânilor în faþa legii, în faþa îndatoririlor ºi a sarcinilor publice. O lege specialãdispunea cu privire la condiþiile de admisibilitate ºi înaintare în funcþii ale statului3.Desfiinþarea definitivã a tuturor privilegiilor, scutirilor ºi monopolurilor de clasãeste prevãzutã de articolul 12 al aceluiaºi text4. Articolele 19 ºi 205 vorbesc des-pre principiul inviolabil al proprietãþii, invocatã fiind ºi legea ruralã ale cãrei be-neficii pentru þãrani sunt de asemenea de neatins. Articolul 236 vorbeºte despreînvãþãmântul public liber, gratuit ºi obligatoriu în ciclul primar, anunþând înfiin-þarea treptatã de ºcoli primare în toate comunele României. Articolul 38, inclusîn capitolul I, Despre reprezentarea naþionalã, din Titlul al III-lea, afirmã princi-piul reprezentativitãþii: „Membrii amândurora adunãrilor represintã naþiunea, iarnu numai judeþul sau localitatea care i-a numit“7. Acestor drepturi le erau impuserestricþii electorale, astfel cã în corpul legiuitor erau reprezentaþi mai degrabã ceice alcãtuiau o minoritate cultã ºi avutã8. Într-un anumit sens, legea electoralã „nu

6 RUXANDRA IORDACHE 2

————————1 Gh. Tãtãrãscu, Regimul electoral ºi parlamentar în România, Bucureºti, Editura Pro, 2004, p. 36.2 „Constituþiunea din 1866“, în Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Constituþiile Române. Texte. Note. Prezen-tare comparativã, Bucureºti, Editura Actami, 2000, p. 32.3 Ibidem, articolul 10.4 Ibidem, p. 33.5 Ibidem, p. 34.6 Ibidem, p. 35.7 Ibidem, p. 39.8 C. Racovski scria în 1914, în Sistemul electoral în România. Originea ºi istoricul, publicatã de Cerculde Editurã Socialistã, Bucureºti, pp. 20-21, cã legea din 1866 desfiinþa egalitatea politicã relativã dintre cetãþeniinstituitã de sistemul electoral al lui Cuza, în 1864. E un pas înapoi, care redã marilor proprietari puterea în le-gislativ, dã o reprezentare realã dar neînsemnatã oraºelor, iar satelor o reprezentare micã ºi fictivã.

corespundea principiilor liberale pe care le proclama Constituþia“9, accesul cetã-þenilor la viaþa politicã a þãrii fiind restrâns de condiþii economice, de nivelul in-telectual ºi cultural10. Vizavi de aceste principii, care erau însã argumentele pentrumenþinerea sistemului cenzitar? Pentru conservatori, existenþa colegiilor cu bazãcenzitarã era justificatã de imposibilitatea de a acorda drepturi politice ºi cetãþe-neºti unor categorii sociale care nu au capacitatea de a le aplica, de faptul cã par-ticiparea la viaþa politicã trebuie câºtigatã printr-o anumitã contribuþie adusã faþãde societate. Poporul era incapabil de a participa la viaþa politicã a þãrii, dat fiindcã ducea lipsã de temeiurile necesare care îl calificau pentru o astfel de funcþie:avuþia ºi alfabetizarea. Unii liberali, de cealaltã parte, vãd în colegii un meca-nism care în mod cert împiedica poporul sã capete deprinderea participãrii laviaþa politicã. Aceastã deprindere se poate cãpãta doar prin exercitarea dreptu-rilor politice ºi cetãþeneºti, în timp ce criteriul cunoaºterii de carte nu li se parecã ar califica în mod absolut pe un individ sã îºi exercite drepturile de cetãþean.În rândul liberalilor nu a existat însã o unitate de pãreri cu privire la chestiuneavotului universal. Acest lucru s-a vãzut cu ocazia dezbaterilor intense pe mar-ginea reformei electorale din adunarea electivã din 1866. Diversitatea de opiniia dus în cele din urmã la adoptarea — cam în pripã ºi în formulãri pe alocuri ne-clare11 — a unei legi pe care liberalii, ulterior, vor fi primii în a o contesta, pro-punând modificãri ale sistemului electoral, în sensul lãrgirii dreptului de vot. Li-beralul Nicolae Ionescu susþinea un sistem electoral compus din douã colegii —urban ºi rural —, votul fiind direct pentru populaþia cu un cens oarecare, ºi indi-rect pentru cea fãrã cens12. Dar, la momentul discuþiilor din ºedinþa adunãriielective din 16 iunie 1866, raportorul Aristid Pascal — un liberal — declara:„Admiterea votului universal, fãrã a separa în mai multe colegii votanþii care auun diferit grad de culturã ºi diferite interese, este paralisarea sau anihilarea votu-rilor claselor inteligente ºi cultivate… Experienþa a dovedit cã votul universal fãrãîmpãrþirea votanþilor în mai multe colegiuri, nu a avut alt efect, atât la noi cât ºiîn alte þãri mai înaintate în cultura intelectualã decât a noastrã, decât a îneca cutotul vocea claselor mai luminate, prin voturile unei mulþimi, care, prin lipsã delumini suficiente, prin lipsã de cunoºtinþã a afacerilor publice ºi în simpla sa nai-vitate, au servit totdeauna sau tendinþele despotice ale unui om sau ambiþiile vã-tãmãtoare ºi perturbatoare ale demagogiei“13. Acelaºi A. Pascal explica, cu

3 SISTEMUL ELECTORAL INSTITUIT ÎN 1886 7

————————9 Sorin Radu,Modernizarea sistemului electoral din România (1866-1937), Editura Institutul Eu-ropean, Iaºi, 2005, p. 24.10 C. G. Dissescu, în Dreptul constituþional, Bucureºti, 1915, p. 730 sintetizeazã distanþa dintre principiileproclamate de constituþie ºi sistemul electoral, afirmând cã este vorba de un „vot universalo-restrâns“.11 Cf. Sorin Radu, op. cit., p. 23: Jurnalul Consiliului de Miniºtri, în George D. Nicolaescu, Parlamentulromân. 1866-1901, Bucureºti, 1903, p. 13. Aºa cum rezultã din dezbaterile Adunãrii elective din 4 iulie 1866,publicate de Alexandru Pencovici, Dezbaterile Adunãrii Constituante din anul 1866 asupra Constituþiunii ºilegei electorale din România, Bucureºti, Tipografia Statului, 1883, p. 320, liberalul Nicolae Ionescu insista, încontra majoritãþii celor prezenþi, care doreau grãbirea procedurii de votare a proiectului de lege electoralã pro-pus de guvern, ca ºedinþa sã se desfãºoare în tihnã, respectându-se temeinic procedura, argumentând: „…oricâtsã fie deprinderea noastrã a discuta chestiuni politice constituþionale, totuºi în discuþiunea unei legi electoralesuntem novici cãci nu s-a discutat în nici o adunare o lege electoralã de când existã România. De aceea, soco-tesc cã trebuie sã urmãm prescripþiunile stricte ale regulamentului…“.12 Cf. Sorin Radu, op. cit., p. 33.13 Dezbaterile Adunãrii Constituante din anul 1866 asupra Constituþiunii ºi legei electorale din România,publicate de Alexandru Pencovici, ed. cit., pp. 29-30.

aceeaºi ocazie, raþiunea pentru care votul electoral nu este acordat tuturor: într-o þarã agricolã, cu populaþie predominant ruralã, sãracã, incultã ºi la mare dis-tanþã de treburile statului, votul „se întinde numai pânã la aceia care, prin mijloa-cele unei mici averi, se presupune a fi în stare de a dobândi instrucþie ºi cunoº-tinþe indispensabile pentru a înþelege gravitatea misiunii lor“14. Aceeaºi apropierede argumentaþia conservatoare se întâlneºte ºi la A.D. Xenopol, care considera ºi elcã societatea româneascã, cu starea sa de culturã, nu poate „recepta“ votul universal15.Cu toate defectele16 ei, unele identificate încã din stadiul de dezbatere în le-gislativ17, altele ieºite la luminã odatã cu aplicarea sa, aceastã lege poate fi înþe-leasã ca o fazã de tranziþie spre un regim democratic de participare egalã a tuturorcetãþenilor la viaþa politicã.Prevederile legii electorale din 1866

Vom prezenta în continuare, în detaliu, legea electoralã din 1866, încercândsã subliniem aspecte ce ni se par relevante în lumina acestei dezbateri cu privirela corpul electoral, la formarea, educarea, modernizarea lui. Vom constata cã textulacestei legi este rodul unei filosofii care îi serveºte drept fundament, cu principiicare reflectã concepþia despre democraþie, despre popor, despre drepturile poli-tice ºi care transpare din profunzimea textului, dar se prezintã sub forma unuienunþ tehnic, menit a arãta paºii concreþi ce trebuie fãcuþi pentru a pune în apli-care, cu ocazia alegerilor, concepþia. Legea a fost votatã de adunarea generalã aRomâniei în ºedinþa din data de 6 iunie 1866, cu 69 de voturi pentru ºi 3 contra,ºi promulgatã de Carol I la data de 28 iulie acelaºi an.Titlul I, Despre colegiile electorale, explicã sistemul colegiilor. Pentru celedouã camere ale legislativului — Camera Deputaþilor ºi Senatul — corpul electoraleste fragmentat în mod diferit, în patru, respectiv, douã colegii în fiecare judeþ.Criteriul care stabilea apartenenþa la un colegiu sau altul îl constituia venitulanual sau valoarea dãrii plãtite cãtre stat de cetãþean: pentru Camera Deputaþilor,un venit funciar anual de la 300 de galbeni în sus, pentru primul colegiu; pentrucolegiul al doilea, un venit anual între 100 ºi 300 de galbeni; colegiul al treileaal oraºelor este alcãtuit din comercianþi ºi industriaºi ce plãtesc statului o dare de80 de lei, dar ºi alþi cetãþeni care plãtesc aceeaºi sumã, la care se adaugã, cu scu-tire de cens, cei ce exercitã profesiuni liberale, ofiþerii în retragere, profesorii ºi


————————14 Ibidem, p. 30.15 Cf. Sorin Radu, op. cit., p. 34.16 Printre aceste defecte amintim: censul impus pentru calificarea alegãtorilor la colegiul I pentruAdunareaDeputaþilor era în România mai ridicat decât în Anglia, spre exemplu: posibilitatea de control asupra votului,înainte de punerea în urnã, prin intermediul agenþilor electorali, prevederea principiilor fundamentale ale legiielectorale chiar în Constituþie, aspect ce împiedica o revizuire uºoarã a lor. La aceste defecte se adaugã alte„fructe rele“— aºa cum le numea C.G. Dissescu: presiunile asupra electoratului, furtul urnelor, falsificarea voturilor.17 A se vedea în acest sens Dezbaterile Adunãrii Constituante din anul 1866 asupra Constituþiunii ºi legeielectorale din România, ed. cit., p. 321 sqq. Nicolae Ionescu, spre exemplu, acuzã cã legea electoralã nu garan-teazã suficient principiul excluderii ingerinþei puterii executive în desfãºurarea alegerilor, din cauzã cã listeleelectorale sunt întocmite de primari, care sunt ºi funcþionari administrativi ai puterii centrale. Tot N. Ionescuafirma cã ºi din punct de vedere al redactãrii existã nepotriviri, deoarece legea electoralã repetã în mod inutilprincipii care erau deja proclamate de constituþie.

pensionarii de stat; din colegiul al patrulea fac parte cei ce plãtesc cãtre stat odare, indiferent de valoarea ei, ºi care nu fac parte din primele trei colegii, pre-cum ºi preoþii care nu aparþin unuia din primele trei colegii. În privinþa moduluide alegere a deputaþilor, sunt precizate douã formule. Cea dintâi se referã la pri-mele trei colegii, între care existã de asemenea o diferenþiere, elementul unifi-cator al formulei fiind alegerea directã. Astfel, primele douã colegii aleg câte undeputat fiecare, iar al treilea alege un numãr stabilit de deputaþi pentru fiecaredistrict18 însumând un total de 58 de deputaþi. Toate oraºele unui district se con-stituie ca un singur colegiu cu oraºul de reºedinþã. La colegiul al patrulea, votuleste indirect ºi se concretizeazã în alegerea de cãtre alegãtorii primari a unui de-putat pentru fiecare district. Raportul de reprezentare între categoria de alegãtoriprimari ºi delegaþii care aleg deputatul, întruniþi la reºedinþa de district, este de1/50. Delegaþii aleg 1 deputat de judeþ, rezultând 33 de deputaþi.Conform acestei legi, colegiul I al proprietarilor cuprindea 3388 alegãtori,

care alegeau pentru Camerã 33 de deputaþi — 1 deputat/100 alegãtori; colegiulII, al proprietarilor mari de categoria II, era format din 4814 alegãtori, care trimi-teau în Camerã 33 de deputaþi — 1 deputat/144 alegãtori; colegiul al treilea, alburgheziei ºi funcþionarilor, numãra 15 382 alegãtori ºi alegea 58 de deputaþi —1 deputat/265 alegãtori; colegiul IV cuprindea 626 906 alegãtori ce alegeau indirect,prin intermediul a 12 657 delegaþi, 33 de deputaþi — 1 deputat/18 997 alegãtori19.

În cazul Senatului, dupã cum am amintit anterior, corpul electoral este împãr-þit în 2 colegii în fiecare judeþ. Primul este format din toþi proprietarii de fondurirurale cu un venit funciar minim de 300 de galbeni. Al doilea colegiu este com-pus din proprietarii de „nemiºcãtoare“ ai oraºelor, cu un venit funciar mai micde 300 de galbeni. În cazul în care, pentru acest al doilea colegiu, nu se întru-neºte un numãr minim de 100 de alegãtori, stabiliþi dupã criteriul enunþat maisus, numãrul poate fi completat cu proprietari din judeþ cu un venit funciar între300 ºi 100 de galbeni, în funcþie de nivelul impozitelor plãtite cãtre stat ºi prefe-rându-se proprietarii orãºeni. În cazul în care pentru a completa numãrul de ale-gãtori pentru colegiul al doilea al Senatului existã un numãr prea mare de poten-þiali alegãtori, ce se calificã în mod egal plãtind impozit ºi având acelaºi venit,atunci eliminarea celor în plus se face prin tragere publicã la sorþi, de cãtre con-siliul comunal, cu ocazia definitivãrii listei de alegãtori. Sunt luate în conside-rare pentru stabilirea censului ºi veniturile din fondurile deþinute în alte judeþe.Senatorilor aleºi de aceste douã colegii li se adaugã câte un senator ales de uni-versitãþile din Bucureºti ºi Iaºi ºi, respectiv, senatorii de drept: moºtenitorul tro-nului, de la vârsta de 18 ani, cu precizarea cã pânã la 25 de ani votul acestuia nueste deliberativ; mitropoliþii ºi episcopii eparhioþi. Legea electoralã fãcea dinSenat „cetatea numai a proprietarilor de imobile“, cu colegiul I care numãra 2355alegãtori ºi colegiul II, cu 4524 alegãtori20.


————————18 Bucureºti — 6, Iaºi — 4, Craiova, Ploieºti, Focºani, Bârlad, Botoºani — 3, Piteºti, Bacãu, Brãila, Roman,Turnu-Severin — 2, restul oraºelor câte unul.19 C. Racovski, op. cit., p. 21.20 Ibidem.

Titlul II, Despre capacitatea electoralã, stabileºte, pe lângã criteriile cenzitareprezentate mai sus, care determinã apartenenþa la un colegiu sau altul, cã alegã-torii trebuie sã mai corespundã ºi criteriului legat de cetãþenia românã (deþinutãprin naºtere sau dobânditã) ºi de vârstã — 21 de ani împliniþi. Condiþiile de censsunt dovedite de alegãtori prin documente de platã ce atestã contribuþia acestorala veniturile statului. Categoria cetãþenilor ce nu îºi pot exercita calitatea de ale-gãtori din alte considerente decât cele enunþate mai sus îi include pe cei incapa-bili de a fi alegãtori — românii aflaþi sub protecþie strãinã, servitorii cu simbrie,cerºetorii, cei ce sunt subiectul vreunei interdicþii judecãtoreºti, cei ce au decla-rat faliment, cei nereabilitaþi —, respectiv pe cei nedemni de calitatea de alegãtor— condamnaþii pentru crime, cei privaþi de exerciþiul drepturilor politice, ceicondamnaþi pentru furt, înºelãciune, atentat la bunele moravuri sau corupþieelectoralã, cei ce deþin case de prostituþie ºi de jocuri de cãrþi. Proprietarii de casede jocuri de noroc nu sunt privaþi de dreptul politic de a fi alegãtori decât dacãfac obiectul unei sentinþe judecãtoreºti definitive.Titlul III, Despre eligibili, se referã la criteriile de eligibilitate pentru deputaþiºi senatori. În cazul ambelor camere ale corpului legiuitor, condiþiile impuse sereferã la cetãþenia românã, deþinutã prin naºtere sau dobânditã, capacitatea deexercitare a drepturilor civile ºi politice; vârsta de 25 de ani împliniþi pentruAdunarea Deputaþilor ºi de 40 de ani împliniþi pentru Senat, domiciliul în Ro-mânia; în cazul senatorilor, se adaugã ºi condiþia unui venit de 800 de galbeni,de orice naturã, dovedit de asemenea prin documente de platã a impozitelor. Dis-pensa de cens se acordã preºedinþilor ºi vicepreºedinþilor uneia din adunãrile le-gislative, deputaþilor care au fãcut parte din trei sesiuni, generalilor, coloneilorcu vechime de 3 ani, miniºtrilor ºi diplomaþilor, celor ce au deþinut pentru celpuþin 1 an funcþia de preºedinte de curte, procuror general, consilier la curtea decasaþie, celor ce deþin diplomã de doctorat sau de licenþã, cu vechime de minim6 ani în domeniul profesiei lor. La fel ca ºi în cazul alegãtorilor, condiþiile de ne-eligibilitate, altele decât cele de cens, sunt aceleaºi ºi sunt exprimate în aceiaºitermeni: cetãþeni incapabili sau cetãþeni nedemni de a fi aleºi.Titlul IV, Despre incompatibilitãþi, precizeazã cã funcþionarii administrativipot candida pentru Adunarea Deputaþilor sau Senat cu condiþia de a demisionadin funcþie cu cel puþin douã sãptãmâni înainte de data alegerii, dar nu pot fi aleºidelegaþi (aceastã restricþie neaplicându-se primarilor); funcþionarii judecãtoreºtinu pot fi aleºi delegaþi sau membri ai uneia din cele douã camere în districtul încare îºi exercitã funcþia sau în districtele limitrofe. Incompatibilitãþile nu se aplicãmilitarilor în retragere, miniºtrilor, pentru ambele adunãri, generalilor ºi coloneilorpentru Senat.Titlul V, Despre domiciliul politic, aratã cã, în cazul cel mai simplu, domici-liul politic corespunde oraºului, judeþului, comunei în care alegãtorul plãteºteimpozitul direct, sau în care îºi are proprietatea sau principalul domiciliu. În ca-zul în care alegãtorul plãteºte impozite sau deþine proprietãþi în mai multe locuri,are libertatea de a-ºi alege domiciliul politic, cu precizarea cã nu poate exercitadreptul politic de a fi alegãtor decât într-un singur colegiu ºi cu obligaþia de a-ºiface cunoscutã, printr-o procedurã stabilitã, opþiunea.


Titlul VI, Despre listele electorale, descrie procedura întocmirii listelor elec-torale. Acestea sunt realizate de autoritãþile comunale, sunt permanente, iar mo-dificarea lor se face cu ocazia revizuirilor anuale, stabilitã pentru perioada 1 —15 ianuarie din fiecare an. Consiliul comunal al oraºului de reºedinþã din fiecarejudeþ, împreunã cu alte consilii comunale din judeþ, se ocupã de revizuirea liste-lor, împãrþind alegãtorii pe categorii, în funcþie de venitul dovedit de aceºtia prindocumente ce atestã plata dãrilor cãtre stat. Listele întocmite, cu datele deidentificare ale fiecãrui alegãtor, diferã în funcþie de adunarea legislativã ºi suntafiºate la intrarea în instituþiile publice precum ºi în alte locuri publice, alegãto-rilor revenindu-le un interval de 3 sãptãmâni pentru eventuale reclamaþii. Consi-liul comunal redacteazã listele dupã primirea reclamaþiilor ºi le face publice într-un interval de 3 zile de la încheierea celor trei sãptãmâni rezervate pentru recla-maþii. Hotãrârile consiliului pot fi atacate de alegãtori la tribunalele de judeþ sau,mai sus, la Curtea de casaþie, într-un termen de treizeci de zile, iar aceste foruristatueazã de urgenþã. Este prevãzutã ºi posibilitatea ca oricare alegãtor înscris pelistã sã reclame înscrierea sau ºtergerea unui alegãtor omis sau înscris pe nedreptpe lista colegiului din care face el însuºi parte. Procedura pe care o poate urmaun cetãþean în acest proces de revizuire a listelor este gratuitã. În cazurile în careexistã reclamaþii sau contestãri ale hotãrârilor consiliului comunal, acesta redac-teazã versiunea definitivã a listelor, în termen de 3 zile de la decizia luatã de jus-tiþie. Revizuirea listelor constã în înscrierea celor ce dobândesc calitãþile preci-zate de lege, ºtergerea celor decedaþi, a celor care prin decizie judecãtoreascã îºipierd calitatea de alegãtor, a celor ce nu mai corespund unuia sau altuia din crite-riile obligatorii prevãzute pentru a fi alegãtor. Titlul VI precizeazã faptul cã seîntocmeºte de cãtre autoritãþile comunale ºi o listã a eligibililor pentru Senat, înaceeaºi perioadã ºi dupã aceleaºi proceduri ca în cazul listei de alegãtori din ora-ºele reºedinþã.Titlul VII, Despre operaþiunile electorale, afirmã cã scrutinul pentru ambeleadunãri legislative este secret. Colegiile sunt convocate prin decret domnesctransmis de ministerul de interne primarului oraºului reºedinþã, care hotãrãºteîmpreunã cu ceilalþi primari din judeþ o datã de convocare a alegãtorilor, cu celpuþin 21 de zile înainte de data fixatã pentru alegeri. Alegerile au loc succesiv,în funcþie de colegiu. Colegiile electorale voteazã separat alegând numãrul dedeputaþi sau senatori în funcþie de cele prevãzute de legea electoralã. În cazul încare numãrul lor depãºeºte 500, alegãtorii direcþi din oraºe voteazã în secþii peculori, fiind repartizaþi dupã domiciliu, cea de-a doua secþie constituitã neputândavea un numãr mai mic de 250 de alegãtori. Alegãtorii din colegiul al patrulea— pentru deputaþi — se grupeazã dupã comune în grupe începând cu 50 500 dealegãtori, care aleg prin scrutin secret câte 1 delegat la 50 de alegãtori. Reparti-zarea surplusului de alegãtori indirecþi la comunele limitrofe se face prin tragerela sorþi, de cãtre consiliul comunal, cu ocazia realizãrii listelor. Alegãtorii dinoraºe nu pot vota decât în secþia de propria lor culoare, corespunzãtoare locuin-þei, sau în secþia imediat învecinatã. Fiecare secþie alege un numãr de delegaþi înfuncþie de numãrul de alegãtori. Alegerea delegaþilor se face cu cel puþin zecezile înainte de data stabilitã pentru alegerea deputaþilor, aceºtia primind în ter-


men de cel mult 24 de ore un certificat din partea biroului, prin care pot participala alegerea deputatului. Delegaþii se întrunesc în oraºul de reºedinþã al distric-tului, pentru alegerea deputatului, cu cel puþin 3 zile înainte de data fixatã pentrualegerea deputatului. Delegaþii sunt aleºi de fiecare datã când este convocatcolegiul, pentru alegeri generale sau parþiale pentru Adunarea Deputaþilor. ªe-dinþele colegiului sunt deschise de primar sau ajutorul acestuia, la ora fixatã prinlege în funcþie de calendarul de toamnã-iarnã ºi primãvarã-varã, constituindu-se,la jumãtate de orã dupã deschiderea ºedinþei, biroul provizoriu, format din 25 dealegãtori, cu un preºedinte — cel mai în vârstã alegãtor prezent — ºi doi se-cretari, dintre cei mai tineri alegãtori prezenþi. Biroul provizoriu constituie birouldefinitiv, format din preºedinte, doi secretari ºi doi scrutatori, aleºi prin votsecret, cu majoritate relativã, dintre membrii prezenþi. Preºedintele biroului seocupã de „poliþia adunãrii alegãtorilor“, putând cere ajutor din partea autoritãþilorcivile ºi militare în cazul unor tulburãri serioase ce s-ar produce în timpul ale-gerilor. Preºedintele face cunoscut adunãrii alegãtorilor numãrul persoanelor deales. Alegãtorii sunt chemaþi sã voteze în ordine alfabeticã, repetându-se striga-rea acestora pânã la ora 4 seara, ora de închidere a alegerilor. Alegãtorii care nupot scrie singuri numele candidatului ales pot cere ajutorul oricãruia dintre ale-gãtorii prezenþi. Celor care nu se aflã pe liste dar pot prezenta biroului o deciziea autoritãþii competente prin care li se recunoaºte calitatea de alegãtor, biroul leva permite sã voteze. Votarea se poate prelungi ºi a doua zi, încheindu-se dupãora 4 dupã-amiazã. Deschiderea urnelor este fãcutã de preºedintele de birou, iarnumele candidaþilor de pe biletele din urnã sunt contabilizate pe o listã dublã, re-zultatul fiind proclamat de preºedinte ºi trimis biroului central, aflat în acelaºisediu cu cel al consiliului comunal. Sunt anulate biletele cu scris indescifrabilsau cu semne de orice fel. Dupã proclamarea votului, biletele sunt arse în pre-zenþa colegiului. Deputaþii ºi senatorii sunt aleºi cu majoritate absolutã, iar la aldoilea scrutin cu majoritate relativã. În caz de paritate, preºedintele biroului efec-tueazã tragerea la sorþi. Întreaga desfãºurare a alegerilor face obiectul unui pro-ces-verbal, subscris de birou ºi de alegãtorii prezenþi voluntari, proces-verbal tri-mis apoi biroului central. Biroul înmâneazã persoanei alese un act semnat depreºedinte ºi de secretari ºi legalizat de autoritatea comunalã. În cazul universitã-þilor din Iaºi ºi Bucureºti, care aleg câte un senator, rectorul este preºedinte pro-vizoriu al biroului, alegerea decurgând dupã aceeaºi procedurã.Titlul VIII, Dispoziþiuni generale, include precizãri ce vin în completarea ar-ticolelor anterioare. Alegerile sunt verificate de adunarea generalã, care dispunecu privire la validitatea lor. Deputatul ales în mai multe colegii trebuie sã optezepentru unul dintre ele în termen de zece zile, comunicând opþiunea sa adunãriigenerale, în caz contrar adunarea decide prin tragere la sorþi. În caz de vacanþã,colegiul vizat a acoperi vacanþa respectivã este convocat în maxim douã luni.Demisia membrilor unuia din cele douã corpuri legislative este acceptatã doar decãtre corpul respectiv. Orice abuz din partea alegãtorilor este pedepsit cu amendãsau închisoare. Un numãr de cinci alegãtori au dreptul de a intenta proces pentrupedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor, în cazul în care ministerul pu-blic nu are iniþiativã.


Legea de la 1866 a suferit prime modificãri în anul 1884, când, dupã dezba-teri în Parlament ºi nu numai, regele Carol a promulgat Constituþia revizuitã,apoi o nouã lege electoralã. În spiritul modificãrilor susþinute de liberali — spreexemplu, proiectul din 1876, susþinut de C.A. Rosetti ºi I.C. Brãtianu, sau cam-pania susþinutã pe aceastã temã de ziarul Românul, începând cu 1881, sau dezba-terile din corpul legiuitor din 1882 — a fost extins dreptul la vot, reducându-senumãrul colegiilor electorale de la patru la trei pentru Adunarea Deputaþilor, di-minuându-se censul pentru unul din colegii, eliminându-se deosebirile dintrealegãtorii primari ºi cei direcþi ºi lãrgindu-se categoria celor scutiþi de cens. Lafel însã ca ºi precedenta lege electoralã, cea din 1884 lasã fãrã o prea mare repre-zentare în parlament clasa ruralã, ce forma marea masã a populaþiei române. Înfapt era vorba mai degrabã de modificãri de procedurã, pe care conservatorii leacceptau tocmai pentru cã lãsau sistemul electoral neatins în esenþa lui. Încer-carea liberalilor de a reforma sistemul electoral, cuprinsã în Programul de la Iaºidin 1892, elaborat de D.A. Sturdza, nou ales ºef al partidului liberal, recunoºteaca ideal sufragiul universal ºi reprezentarea proporþionalã. Votul universal tre-buia însã instituit prin reforme treptate, pe o cale evolutivã, pânã la atingereaacestui ideal fiind promisã aplicarea corectã ºi riguroasã a legii electorale exis-tente. Aceastã încercare nu se finalizeazã însã, cãci ajuns la putere în 1895 PNLlãsa deoparte promisiunea reformei21. Chestiunea sufragiului universal va face încontinuare obiectul disputelor dintre conservatori, liberali ºi socialiºti.

BIBLIOGRAFIEDezbaterile Adunãrii Constituante din anul 1866 asupra Constituþiunii ºi legei electorale din Ro-

mânia, publicate de Alexandru Pencovici, Tipografia Statului, Bucureºti, 1883;Dissescu, C. G, Dreptul constituþional, Bucureºti, 1915;Muraru, Ioan, Iancu Gheorghe, Constituþiile Române. Texte. Note. Prezentare comparativã, EdituraActami, Bucureºti, 2000;Racovski, C., Sistemul electoral în România. Originea ºi istoricul, publicatã de Cercul de EditurãSocialistã, Bucureºti, 1914;Radu, Sorin,Modernizarea sistemului electoral din România (1866-1937), Editura Institutul Euro-pean, Iaºi, 2005;Tãtãrãscu, Gh. Regimul electoral ºi parlamentar în România, Editura Pro, Bucureºti, 2004.


————————21 A se vedea în legãturã cu disensiunile ivite între liberali pe marginea sufragiului universal Sorin Radu,op. cit., pp. 48-55.

COORDONATE ALE LEGISLAÞIEI ELECTORALEDIN PERIOADA INTERBELICÃCRISTINA VOHN*

Abstract. The electoral legislation in the interwar period, in Romania,was the natural consequence of the deep changes of the Romanian societyafter the First World War and the Great Union. It was the reflection of thepolitical system of that times: a state found in a modernization process. Itsevolution was stopped by the dictatorial regime of the king Carol II. Thestudy presents some considerations about the framework of the electorallegislation before the Second World War.Keywords: electoral legislation, interwar period, universal suffrage,Constitution.

Sfârºitul primului rãzboi mondial a adus cu sine transformãri profunde ale în-tregii societãþi româneºti. Aceste schimbãri au marcat mentalul colectiv, organi-zarea politicã, socialã, economicã a statului unitar român. Unirea realizatã la fi-nele rãzboiului a impus modificarea întregii legislaþii, care trebuia sã aibã în ve-dere ºi teritoriile reunite cu þara. Legislaþia electoralã s-a înscris ºi ea pe aceeaºitraiectorie. Chiar înainte de sfârºitul rãzboiului, în 1917, sunt modificate douãarticole din Constituþie, prin care se stabileºte principiul votului universal, egal,direct ºi obligatoriu. Decretul-lege nr. 3 402 care consfinþeºte aceastã nouã reali-tate electoralã este adoptat pentru Vechiul Regat ºi Basarabia în 14 noiembrie1918. Un an mai târziu sunt adoptate decrete-lege similare pentru Bucovina (de-cretul-lege nr. 3 620 din 24 august 1919) ºi pentru Transilvania, Banat, Criºana,Sãtmar ºi Maramureº (decretul-lege nr. 3 621 din 24 august 1919). Ele îºi vor re-gãsi confirmarea constituþionalã prin adoptarea legii fundamentale a statului ro-mân din 1923. Singura lege electoralã, care unificã la nivel legislativ principiile,organizarea ºi funcþionarea alegerilor din România este adoptatã în 27 martie1926. În baza acesteia s-au desfãºurat toate alegerile din România democraticã,pânã la instituirea regimului monarhiei autoritare a regelui Carol al II-lea, caremodificã ºi Constituþia (în 1938) ºi legea electoralã (în 1939).


————————* Absolventã a Facultãþii de Istorie a Universitãþii Bucureºti în anul 1997, cercetãtor ºtiinþific la ISPRI alAcademiei Române.

Legislaþia electoralã din perioada interbelicã a fost, în cele mai multe privinþe,reflectarea sistemului politic al epocii: un stat în plin proces de modernizare, caretrebuia sã þinã seama de schimbarea mentalitãþilor la nivelul întregii societãþi ro-mâneºti, determinatã de rãzboi ºi de noua realitate statalã dupã de realizarea Uni-rii. Cadrul elaborãrii legilor electorale era asigurat de monarhia constituþionalã,de sistemul parlamentar democratic ce consfinþea separarea, cel puþin legislativã,a puterilor în stat. Dacã legile electorale din 1918 au vizat în primul rând decre-tarea votului universal, legea electoralã din 1926 a avut ca scop asigurarea uneistabilitãþi politice prin introducerea „primei majoritare“. În fapt ºi aceastã legereflectã sincopele democraþiei româneºti interbelice, deseori criticatã pentru in-suficienþele ei1. Ruptura majorã de dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondialintervine în 1938, când regele Carol al II-lea instituie monarhia autoritarã, unsistem dictatorial, susþin unii autori, pe când alþii cred cã se situeazã mai aproapede autoritarism. În cadrul noului sistem politic regele îºi atribuia rolul central ºiprimordial în viaþa politicã a þãrii, cu influenþe inclusiv asupra procesului electo-ral. De altfel, el va interzice activitatea partidelor politice, înfiiþând un partid unic,eliminând astfel competiþia ºi confruntãrile electorale.Principiile legislaþiei electorale

În anul 1917, prin modificarea articolelor 57 ºi 67 din Constituþie este intro-dus votul universal, egal, direct, obligatoriu, cu scrutin de listã ºi pe baza repre-zentãrii proporþionale în locul votului cenzitar, pe baza cãruia se desfãºuraserãtoate alegerile de dinaintea primului rãzboi mondial. Votul universal înlãturã toatecondiþionãrile de capacitate ºi de avere prevãzute în legile anterioare. Principiula fost pus în aplicare prin decretul-lege din 16 noiembrie 1918. Articolul 1 alacestui decret-lege stipuleazã faptul cã „toþi cetãþenii români majori, vor alegeprin vot obºtesc obligatoriu, egal, direct ºi secret ºi pe baza reprezentãrii propor-þionale, un numãr de deputaþi proporþionali cu populaþia“2. Se stabilea faptul cã undeputat era ales de 30 000 de locuitori cu drept de vot, iar un senator de 70 000de votanþi. În privinþa Senatului se menþinea ºi sistemul senatorilor de drept, pre-vãzut în legislaþia anterioarã. Senatori de drept erau: moºtenitorul Tronului dupãce împlinea vârsta de 18 ani, mitropoliþii ºi episcopii eparhioþi ºi cei aleºi de cã-tre Universitãþi, câte un reprezentant al fiecãreia. Cu toate cã aceastã ultimã dis-poziþie nu a fost înscrisã în Constituþie, ea a fost menþinutã conform tradiþiei le-gislaþiei electorale româneºti.Noua Constituþie votatã în anul 1923 a vizat uniformizarea instituþional-legis-lativã a României Mari3. Ea a menþinut sistemul parlamentar bicameral, conside-rat a fi deja o tradiþie a sistemului politic românesc. Menþinerea Senatului a fostcriticatã la vremea respectivã ca fiind o decizie greºitã, aceastã Camerã a Parla-

2 COORDONATE ALE LEGISLAÞIEI ELECTORALE DIN PERIOADA INTERBELICÃ 15

————————1Vezi Matei Dogan, Analiza statisticã a democraþiei parlamentare din România, Bucureºti, Editura Parti-dului Social Democrat, 1946.2 Monitorul Oficial, nr. 191 din 16 noiembrie 1918 ºi nr. 220 din 22 decembrie 1918.3 Sorin Radu, Electoratul din România în anii democraþiei parlamentare, Iaºi, Institutul Europeam 2004,p. 36.

mentului fiind consideratã a fi prea conservatoare. Sistemul celor douã corpurilegiuitoare, sistemul bicameral a fost însã preferat de legiuitori pe baza urmãtoa-relor argumente: „proiectele de legi fiind discutate de douã ori capãtã o formãmai bunã decât dacã ar fi fost discutate numai o datã; Camera fiind compusã, îngeneral, din deputaþi tineri, aceºtia sunt întotdeauna mai înflãcãraþi ºi voteazã, demulte ori, idei care nu totdeauna s-ar putea aplica în practicã; atunci e rândul Se-natului, compus din oameni mai în vârstã ºi cu experienþã — care modificã legeaºi pondereazã astfel acþiunea Adunãrii Deputaþilor“4.Constituþia din 1923 a înscris principiul votului universal, la art. 64 care pre-vedea faptul cã „Adunarea Deputaþilor se compune din deputaþi aleºi de cetãþeniiromâni majori, prin vot universal, egal, direct, obligatoriu ºi secret, pe baza re-prezentãrii minoritãþii“5. ªi Senatul era ales pe baza aceluiaºi principiu, cu dife-renþa cã se impunea o condiþie de vârstã, numai cetãþenii de peste 40 de ani pu-tând alege senatorii. Legea electoralã din 1926 a menþinut aceste prevederi, dara crescut numãrul senatorilor de drept prin includerea preºedintelui ConsiliuluiDirigent din Ardeal. O modificare fundamentalã a acestui sistem de alegere a se-natorilor survine în timpul regimului autoritar al regelui Carol al II-lea. Potrivitlegii electorale din 9 mai 1939, „Senatul se compune din senatori numiþi de rege,din senatori de drept ºi din senatori aleºi“6. Regele îºi aroga dreptul de a numiun numãr egal de senatori cu cel al senatorilor aleºi.Caracteristicile dreptului de vot

Dreptul de vot aºa cum a fost stabilit prin legea electoralã din 1926 prezintãcâteva caracteristici, printre care obligativitatea, egalitatea, principiul votului di-rect ºi al celui secret.Obligativitatea votului a fost introdusã odatã cu instituirea votului universalprin modificãrile Constituþiei din 1917. Ea este valabilã atât pentru alegerea de-putaþilor, cât ºi pentru cea a senatorilor. Legiuitorii vremii au considerat cã dreptulde vot nu este numai un drept pentru cetãþeni, dar în acelaºi timp este ºi o obli-gaþie. Ei au mai considerat cã „votul pãrãseºte forma dreptului individual pentrua o îmbrãca pe aceea a dreptului social, devenind astfel o funcþie socialã“7. Le-gea trebuia astfel sã fie expresia voinþei tuturor cetãþenilor, nu doar a unei cate-gorii (doar a celor care alegeau sã meargã la vot). Iar numai prin impunerea obli-gativitãþii votului se considera cã se asigurã implementarea acestui principiu.Existenþa Parlamentului care trebuia sã legifereze în numele statului trebuia va-lidatã prin participarea tuturor cetãþenilor la vot. În acelaºi timp, se considera cãvotul obligatoriu ajutã la lãrgirea orizontului politic al cetãþeanului, care va fi sti-mulat sã participe activ la manifestãrile vieþii publice8. Legea prevedea sancþiuni

16 CRISTINA VOHN 3

————————4 Ilie Gãnescu, Const. Gr. C. Zotta, Alex. Kostachi, Dreptul electoral român, Bucureºti, Institutul de ArteGrafice „Vremea“, 1937, p. 24.5 Ioan Scurtu (coordonator), Documente privind istoria României între anii 1918-1944, Bucureºti, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, 1995, p. 61.6 Monitorul Oficial, nr. 106 bis din 9 mai 1939.7 Ion Mamina,Monarhia constituþionalã în România. Enciclopedie politicã. 1866-1938, Bucureºti, Editura,Enciclopedicã, 200, p. 62.8 Ilie Gãnescu, Const. Gr. C. Zotta, Alex. Kostachi, op. cit., pp. 32-33.

pentru cei care nu se prezentau la vot. Astfel se stipula cã alegãtorii care nu îºivor exercita fãrã temei legitim dreptul de vot vor fi pedepsiþi cu amendã civilãde 500 de lei. Amenda alegãtorilor din colegiile senatoriale ale consilierilor co-munali ºi judeþeni ºi ale Camerelor profesionale era în cuantum de 10.000 de lei.Sancþiunile nu au fost însã puse în aplicare de guvernanþi. De exemplu, la ale-gerile din anul 1926 nu au votat 874 249 de cetãþeni, în 1931, 1 111 352 iar în 1937,1 577 468 cetãþeni9.Egalitatea votului vizeazã excluderea totalã a votului plural (dreptul unui ce-tãþean de a vota de mai multe ori în aceeaºi circumscripþie electoralã) dar ºi a vo-tului multiplu (dreptul unui elector de a vota în mai multe categorii electorale).În fapt, egalitatea de drept înseamnã cã toate buletinele de vot au aceeaºi valoare.Consecinþã a egalitãþii votului este ºi modalitatea de repartiþie în circumscripþiielectorale, modul de repartizare a mandatelor parlamentare între diferitele cir-cumscripþii electorale.De asemenea, legea mai prevede principiul votului direct ºi cel al votului se-cret. Ea introduce sistemul de listã ca element esenþial al unui sistem de repre-zentare proporþionalã. O circumscripþie electoralã este restrânsã la cuprinsulunui judeþ. Existã ºi excepþii pentru Senat, pentru care sunt formate unele cir-cumscripþii speciale, mai mari decât un judeþ.10Condiþii de eligibilitate

Conform Constituþiei din anul 1923 pentru a fi eligibil în Adunarea Depu-taþilor se cerea a fi cetãþean român, sã ai exerciþiul drepturilor civile ºi politice,sã ai vârsta de 25 de ani împliniþi ºi domiciliul în România. Senatul era formatdin senatori aleºi ºi senatori de drept. Pentru a fi ales senator trebuia sã fi cetã-þean român, cu vârsta de 40 de ani împliniþi. Aceleaºi prevederi sunt menþinuteºi în legea electoralã din 192611. Senatorii aleºi se împart în mai multe categorii:– senatori aleºi de cetãþenii români care au împlinit vârsta de 40 de ani, pecircumscripþii electorale, prin scrutin de listã;– senatori aleºi prin votul obligatoriu, egal, direct ºi secret de un colegiu com-pus din membrii aleºi ai consiliilor judeþene, câte unul în fiecare judeþ.– senatori aleºi prin vot direct, secret, egal ºi obligatoriu de cãtre Camerelede comerþ, secþia comercialã, Camerele de comerþ, secþia industrialã, Camerelede agriculturã, Camerele de muncã. Membrii acestor Camere se întrunesc în co-legii separate ºi aleg din rândul lor câte un senator din categoriile de mai sus ºipentru fiecare circumscripþie electoralã.– senatorii aleºi de Universitãþi. Fiecare Universitate alegea din rândul profe-sorilor câte un senator. Participau la vot toþi profesorii onoraþi, titulari, agregaþiºi conferenþiarii definitivi, întruniþi în colegii separate în fiecare Universitate.12Senatori de drept erau moºtenitorul Tronului dupã ce împlinea vârsta de 18ani (are drept de vot deliberativ dupã ce împlinea vârsta de 25 de ani); mitropo-


————————9 Ioan Scurtu, Ion Bulei,Democraþia la români. 1866-1938, Bucureºti, Editura Humanitas, 1990, pp. 39-40.10 Ion Mamina, op. cit., p. 62.11 Monitorul Oficial, nr. 71 din 27 martie 1926.12 Ilie Gãnescu, Const. Gr. C. Zotta, Alex. Kostachi, op. cit., p. 67.

liþii, episcopii eparhioþi ai Bisericii Ortodoxe Române ºi ai celei Greco-Catolice,capii confesiunilor recunoscute de stat, câte unul pentru fiecare confesiune dacãreprezintã mai mult de 20 000 de credincioºi, ca ºi reprezentantul superior reli-gios al musulmanilor din Regat ºi preºedintele Academiei Române. Deveneausenatori de drept: foºtii preºedinþi ai Consiliului de Miniºtri, foºtii miniºtri careaveau o vechime de cel puþin 6 ani în aceastã funcþie; foºtii preºedinþi ai Corpu-rilor Legiuitoare care au deþinut aceastã funcþie cel puþin 8 sesiuni ordinare; foº-tii deputaþi sau senatori aleºi în cel puþin 10 legislaturi, indiferent de durata lor;foºtii prim-preºedinþi ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie care au ocupat aceastãfuncþie cel puþin 5 ani; generalii în rezervã ºi în retragere; cei ce au exercitat co-manda unei armate în faþa inamicului timp de cel puþin 3 luni; cei ce au deþinutfuncþia de ºef al Marelui Stat Major sau de inspector general de armatã în timpde pace cel puþin 4 ani; foºtii preºedinþi ai Adunãrilor Naþionale de la Chiºinãu,Cernãuþi ºi Alba Iulia ce au declarat Unirea cu România. Mandatul senatorilorde drept înceta odatã cu demnitatea sau calitatea care le-o atribuia. În acest modnumãrul senatorilor de drept creºtea pânã la un numãr nelimitat. „Creºterea nu-mãrului senatorilor de drept a fãcut ca interesul partidelor politice pentru acestcorp legiuitor sã fie scãzut. În practicã, lupta electoralã s-a desfãºurat, în princi-pal, pentru obþinerea unui numãr cât mai mare de locuri înAdunarea Deputaþilor,care era o oglindã fidelã a rezultatelor înregistrate la urne. Durata mandatului,atât al deputaþilor cât ºi al senatorilor era de 4 ani.“13 Funcþia de deputat ºi sena-tor comportã anumite condiþii ºi reguli, care nu au ca scop limitarea la anumitecategorii de cetãþeni, ci doar un anumit statut de demnitate al celor aleºi. Acestdrept poate sã fie exercitat numai de cetãþeni români; pentru a lua parte la acestact, prin care cetãþenii îºi afirmã suveranitatea popularã, trebuie, avându-se învedere interesul public, ca alegãtorii sã prezinte oarecare garanþii de stabilitate,iar, din punctul de vedere al moralitãþii, sã nu devinã nedemni a exercita acestdrept.14 Aceleaºi prevederi sunt menþinute ºi în legea electoralã din 1939.Ceea ce aduce nou legea din 1926 faþã de Constituþia din 1923 se referã lamodalitatea de centralizare a rezultatelor ºi de repartizare a mandatelor, aºa-nu-mitul sistem al „primei majoritare“. Sistemul de repartizare a mandatelor estesistemul majoritar, care de fapt subinclude douã categorii: cel al majoritãþii abso-lute ºi al majoritãþii relative. Conform principiului majoritãþii absolute, dacã într-o circumscripþie electoralã candideazã mai multe partide iar unul dintre acesteaa obþinut jumãtate plus unu din numãrul voturilor, respectivul partid obþine toatemandatele din acea circumscripþie, iar celelalte niciunul. Astfel au valoare numaivoturile acordate partidului majoritar, iar celelalte voturi au o valoare nulã. Însistemul majoritãþii relative toate mandatele se atribuie partidului care a obþinutmajoritatea relativã a voturilor. Pe de altã parte sistemul proporþionalist atribuiefiecãrui partid un numãr de mandate proporþional cu numãrul de voturi pe carel-a obþinut. Legea electoralã din 1926 aduce un sistem de repartizare a mandatelorcare diferã esenþial ºi de principiile votului universal ºi de prevederile înscrise

18 CRISTINA VOHN 5

————————13 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureºti, Paideia, 1999,p. 102.14 Ilie Gãnescu, Const. Gr. C. Zotta, Alex. Kostachi, op. cit., p. 151.

formal în constituþie. Legea stabilea faptul cã toate voturile se centralizeazã lanivel naþional iar apoi se calculeazã procentul obþinut de fiecare grupare politicãfaþã de numãrul total de votanþi pe întreaga þarã. Partidul politic care obþinea celmai mare numãr de voturi, dar cel puþin 40% din totalul voturilor exprimate eradeclarat majoritar, iar celelalte minoritare. Pragul electoral pentru intrarea uneigrupãri politice în parlament era stabilit la 2%. Excepþie fãceau grupãrile politicecare într-o circumscripþie electoralã au obþinut majoritatea absolutã chiar dacã lanivel naþional aveau mai puþin de 2%. Mandatele se repartizau astfel: grupareamajoritarã obþinea jumãtate din mandate, iar cealaltã jumãtate se repartiza întretoate grupãrile politice, inclusiv cea majoritarã în funcþie de procentajul obþinut.În cazul în care nici un partid politic nu obþinea 40 la sutã din voturi, mandateleerau repartizate fiecãruia în funcþie de procentajul obþinut la nivel naþional. Nu-mãrul deputaþilor a fost stabilit la 387 ºi cel al senatorilor la 254 (din care 113erau aleºi). El va fi micºorat prin legea din 1939 la 258 pentruAdunarea Deputa-þilor ºi la 176 pentru Senat, la care se adaugã senatorii de drept (condiþiile pentrua fi senator de drept erau aceleaºi ca în legea din 1926).„În plan strict politic, legea urmãreºte sã permitã crearea unei majoritãþi par-lamentare consistente, menitã sã asigure stabilitate ºi sprijin guvernului în fiinþã, im-plicit sã limiteze numãrul formaþiunilor politice reprezentate în Parlament. De altfel,legea recunoaºte în mod egal, ca entitãþi juridice partidele ºi grupãrile politice.“15Restricþionãri ºi critici

Principiile generale ale Constituþiei din 1923, puse în aplicare prin Legeaelectoralã din 1926, au cunoscut în fapt numeroase restricþionãri. Prin modali-tatea de repartizare a mandatelor ea înseamnã în practicã o restrângere a votuluiuniversal. Conform prevederilor acestei legi sunt înlãturate toate restricþiile de-terminate de avere, capacitate sau ereditate pentru dreptul unui cetãþean de avota. Pe de altã parte însã s-a constatat chiar la vremea respectivã cã legea impunealte restricþionãri. În primul rând calitatea de naþional. Articolul 6 din Constituþieimpune ca o condiþie pentru exercitarea dreptului de a vota calitatea de român,condiþie care se regãseºte ºi în articolele privind alegerea Camerei Deputaþilor ºia Senatului. În fapt ceea ce s-a considerat la acea vreme a fi o restricþionare eraparte integralã a celui mai larg curent de gândire privind conducerea statului. Le-giuitorii vremii au considerat cã numai cei care au calitatea de român sunt preo-cupaþi de conducerea statului ºi, în consecinþã, numai ei pot avea drept de vot.A doua restricþie priveºte sexul masculin. Numai bãrbaþii au dreptul de a vota.Aceastã condiþionare este parte a mentalitãþii dominante în epocã, conform cã-reia bãrbaþii sunt superiori femeilor. Bãrbaþii erau consideraþi a fi singurii cu ca-pacitãþi intelectuale necesare unui cetãþean pentru a-ºi exercita dreptul de vot.Referitor la femei, legea prevedea numai faptul cã „legi speciale, votate cu majo-ritate de douã treimi, vor determina condiþiile sub care femeile pot avea exerci-þiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza depli-


————————15 Ion Mamina, op. cit, p. 62.

nei egalitãþi a celor douã sexe“16. Aceastã prevedere a fost modificatã prin legeadin 1939 în care se prevedea cã „au drept de vot pentru alegerea deputaþilor, cetã-þenii români bãrbaþi ºi femei“. Femeile nu erau însã eligibile înAdunarea Deputaþilor.Cea de-a treia restricþie se referã la maturitatea judecãþii. Legiuitorii din acea pe-rioadã au condiþionat dreptul de vot de existenþa unei maturitãþi a judecãþii. Ei austabilit astfel cã numai bãrbaþii majori, adicã cei care au împlinit 21 de ani pot sãvoteze. Vârsta de la care un cetãþean putea alege a fost ridicatã în 1939 la 30 de ani.A patra condiþionare priveºte aptitudinea intelectualã ºi este urmarea fireascãa maturitãþii judecãþii. Toþi cei care voteazã trebuie sã fie în deplinãtatea facultã-þilor mintale, pentru a fi în stare sã judece pentru a alege. Sunt excluºi din acestpunct de vedere cei consideraþi incapabili, cei puºi sub interdicþie sau consiliujudiciar (adicã acei care au o hotãrâre judecãtoreascã definitivã care sã constatenedeplinãtatea facultãþilor lor mintale).Ultima restricþionare este cea legatã de demnitate. Legiuitorii au consideratcã doar acei membri ai societãþii care nu sunt atinºi de nici un fel de nedemnitateau dreptul sã voteze. Ca ºi în cazul condiþionãrii legate de facultãþile mintale, eranecesarã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pentru a priva un cetãþean de dre-ptul de a vota. La acest capitol sunt încadraþi cei condamnaþi pentru crime saualte delicte. Mai existã o restricþionare care exclude din corpul electoral persoa-nele care au dat faliment. Art. 26 din legea din 1926 include starea de falimentprintre cazurile de incapacitate dar ºi de nedemnitate. Legea electoralã din 1939 pãs-treazã toate aceste restricþii ºi mai introduce încã una: ºtiinþa de carte, potrivit cãreiadoar cei care ºtiau carte aveau dreptul sã voteze. „Acest fapt a avut ca rezultat scã-derea numãrului de alegãtori de la 4,6 milioane în 1937 la 2 milioane în 1939.“17Existã ºi anumite incompatibilitãþi stabilite de legea electoralã din 1926. Laaceastã categorie sunt trecuþi militarii activi care nu au nici dreptul de a alege,nici de a fi aleºi. Justificarea acestei prevederi constã în faptul cã militarii activiau ca singurã datorie asigurarea ordinii statului ºi, din acest motiv, nu pot parti-cipa la niciun fel de manifestãri cu caracter politic. Incompatibili cu statutul deales în Camera Deputaþilor ºi în Senat erau consideraþi ºi toþi cei aflaþi într-ofuncþie de orice naturã retribuitã de stat, judeþ sau comunã ori de aºezãmintelede utilitate publicã ale cãror bugete se voteazã de Adunarea Deputaþilor. Incom-patibilitatea dispare însã dacã persoana ce candideazã demisioneazã din funcþiecel mai târziu cinci zile dupã convocarea corpului electoral. Existã ºi excepþii:primarii oraºelor pot candida fãrã a demisiona, urmând ca ei sã opteze pentru lo-cul de parlamentar sau de primar în cazul în care sunt aleºi. Pot fi însã aleºi depu-taþi ºi senatori fãrã condiþia de a demisiona miniºtrii, subsecretarii de stat, mem-brii corpului didactic, ai clerului, medicii cu titlul definitiv, avocaþii, inginerii ºiarhitecþii titraþi care nu ocupã funcþii administrative.Din punct de vedere constituþional, legii electorale din anul 1926 i se aducmai multe critici. Art. 65 al constituþiei prevede cã alegerea deputaþilor se facepe circumscripþii electorale care nu pot fi mai mari decât un judeþ, deci desem-

20 CRISTINA VOHN 7

————————16 Monitorul Oficial, nr. 71 din 27 martie 1926.17 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 346.

narea deputaþilor se face de corpul electoral al judeþului. În realitate însã, prinmodalitatea de repartizare a mandatelor, alegerea ºi desemnarea deputaþilor sefac de corpul electoral al întregii þãri.Art. 64 afirmã cã votul este egal. Dar legea electoralã, prin modul de reparti-zare a mandatelor, stabileºte inegalitatea votului. Prin stabilirea primei electoralese desfiinþeazã toate regulile sistemului proporþionalist, care asigurã egalitateavotului. Conform legii electorale, dacã un partid minoritar care într-o circumscripþieelectoralã a obþinut mai multe voturi decât partidul majoritar, dar nu a obþinutmajoritatea absolutã a voturilor, i se atribuie un mandat sau niciunul dacã la ni-velul þãrii nu a obþinut 2% din voturile exprimate la nivel naþional. În acest felvoturile acordate partidului majoritar au o putere mai mare de desemnare decâtcele acordate celorlalte partide. P. Negulescu ºi G.Alexianu remarcã faptul cã existãde fapt o inegalitate a votului care intrã în contradicþie cu principiile constituþionale.18Sistemul primei majoritare ce avea rolul de a da þãrii un guvern întãrit, susþi-nut de o majoritate parlamentarã confortabilã, a fost copiat de guvernanþii libe-rali dupã legea electoralã din Italia din 1923. Legea a fost primitã cu critici ex-trem de dure din acest punct de vedere de partidele de opoziþie, care erau nemul-þumite în primul rând de sistemul primei majoritare.19Opoziþia a susþinut cã odatãcu intrarea în vigoare a legii se va desfiinþa printr-o „loviturã de stat“ dreptul devot universal ºi egal, se vor încãlca principiile Constituþiei ºi se va promova „pseu-doparlamentarismul“.20 Reprezentanþi ai opoziþiei au mai reproºat cã „prin influ-enþa redusã din ultima vreme a alegãtorilor asupra rezultatului final al alegerilorîn ambele Camere — nu voinþa alegãtorilor decidea, ci o perfecþionatã tehnicãelectoralã —, guvernul urmãrea menþinerea sistemului dinaintea rãzboiului ºi,implicit, interesele sale de practicare a unei politici de forþã“21. Aceastã afirmaþieera valabilã mai cu seamã pentru Senat, unde exista sistemul senatorilor de dreptºi a celor din oficiu. De cealaltã parte, guvernul liberal, iniþiator ºi susþinãtor allegii, aducea ca argumente necesitatea unui „guvern puternic“, faptul cã un sis-tem parlamentar ar fi putut fi menþinut numai de guverne „omogene“, care s-arfi putut afirma astfel cu succes împotriva „ideilor subversive ºi a nebuniei ro-ºii“.22 De asemenea s-a mai argumentat cã noua lege asigura reprezentarea mi-noritãþilor. Dacã în sistemul anterior al majoritãþilor, de exemplu, din 100 de ale-gãtori 51 aleg toþi deputaþii iar 49 niciunul. Sistemul „primei majoritare“ ºi-a do-vedit însã eºecul practic la alegerile din 1937, când niciunul dintre partidele poli-tice înscrise în cursa electoralã nu a reuºit sã obþinã cel puþin 40% din totalul vo-turilor exprimate.Art. 127 al legii electorale din 1926 declarã cã deputaþii ºi senatorii sunt aleºiigrupãrilor politice, cã acel loc aparþine partidului ºi nu individului. Iar în cazul


————————18 Vezi P. Negulescu, G. Alexianu, Tratat de Drept public, tom I, Bucureºti, Casa ªcoalelor, 1942.19 Sorin Radu, Lucian Robu, „Douã lumi, douã sisteme— alegerile parlamentare din 1914 ºi 1937. Studiucomparativ“, în vol. Cultura politicã ºi comportamentul electoral în România în perioada democraþiei parla-mentare (1866-1937) — între modelele europene ºi specificul naþional, Sibiu, Editura Univesritãþii Lucian Blagadin Sibiu, 2006, p. 141.20 Hans-Christian Maner, Parlamentarismul în România (1930-1940), Bucureºti, Editura Enciclopedicã,2004, p. 35.21 Ibidem, p. 35.22 Ibidem, p. 35.

în care un parlamentar decide sã pãrãseascã formaþiunea politicã pe listele cãreiaa fost ales, el îºi pierde locul, acesta revenindu-i supleantului de listã. Dispoziþiaeste însã contrarã art. 42 din Constituþie ce afirmã cã „membrii Adunãrilor repre-zintã naþiunea“. Legea electoralã confundã de fapt naþiunea cu partidele politice.„Legea electoralã nu asigura o corespondenþã fidelã între voinþa alegãtorilorºi componenþa Corpurilor legiuitoare, încãlca principiul egalitãþii votului, întrucâtvoturile date grupãrii majoritare aveau o putere de desemnare mai mare decâtcele acordate grupãrilor minoritare. Legea electoralã se înscria în rândul legilorde unificare, deoarece a asigurat instituirea unui cadru unitar de organizare, des-fãºurare ºi stabilire a rezultatelor alegerilor la scara întregii þãri.“23 Pe de altãparte, „era evident cã noua lege electoralã nu putea fi explicatã doar din punctulde vedere al politicii de forþã, ci ºi din cel al unei politici realiste. În timp ce opo-ziþia atingea, prin criticile aduse, fundamentele stãrii de fapt, guvernul consideracã legea electoralã putea fi susþinutã, în conþinutul ei, prin rata ridicatã de analfa-betism ºi prin cultura politicã redusã. Aici ar mai trebui menþionat faptul cã nunumai „prima electoralã“ fãcea ca partidul sã devinã superputernic. Simplul faptcã un partid chemat de monarh la guvernare organiza alegerile îi asigura unavans care nu putea fi recuperat — în acest context se vorbea de „dota guverna-mentalã“ sau de „bonusul de la guvern“.24Sistemul de organizare ºi desfãºurare a alegerilor

Legiuitorii din perioada interbelicã au fost preocupaþi ºi de stabilirea unui sis-tem cât mai eficient pentru organizarea ºi desfãºurarea alegerilor. În acest scop,prin legile electorale (în special cea din 1926) erau create instituþii cu atribuþiispeciale. În întregul proces electoral rolul principal revenea listelor electorale, cecuprindeau numele tuturor alegãtorilor care aveau exerciþiul dreptului de vot.Listele electorale se întocmeau pentru fiecare comunã în parte (în Capitalã pesectoare) de cãtre delegaþia permanentã comunalã sau de o comisie interimarã,sub supravegherea primarului ori a preºedintelui comisiei interimare împreunãcu notarul. Alcãtuirea listelor electorale trebuia sã respecte trei principii: „suntîntocmite prealabil scrutinului, sunt permanente ºi sunt revizuite anual“25. Ceicare aveau dreptul sã-ºi exercite dreptul de vot primeau o carte de alegãtor, pebaza cãreia puteau vota. Ea nu putea fi înlocuitã de niciun alt document, votareaefectuându-se numai pe baza cãrþii de alegãtor. Prin introducerea utilizãrii ºtam-pilei, ce conþinea cuvântul „votat“ ºi care trebuia aplicatã înlãuntrul pãtratului culista de candidaþi, procedura de vot era foarte mult simplificatã.La nivel judeþean, în fiecare circumscripþie electoralã se forma un birou elec-toral, ce funcþiona pe lângã tribunalul judeþului ºi era prezidat de magistratul celmai înalt în grad. El era asistat de un judecãtor ales prin tragere la sorþi dintremagistraþii tribunalului care îl ajuta în îndeplinirea îndatoririlor, iar în lipsa aces-

22 CRISTINA VOHN 9

————————23 Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evoluþia regimului poltic de la democraþie la dicta-turã, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1996, p. 79.24 Hans-Christian Maner, op. cit., p. 36.25 Ion Mamina, op. cit., p. 65.

tuia, din diferite motive (boalã, deces etc), îl înlocuia [de un înlocuitor]. Birou-rile electorale din fiecare judeþ erau cele însãrcinate sã supravegheze imprimareaºi distribuirea cãrþilor de alegãtor ºi sã rezolve plângerile care puteau apãrea ladistribuirea lor. Tot ele primesc declaraþiile de candidaturã, stabilesc secþiile devotare ºi locurile în care se voteazã, centralizeazã voturile exprimate în circum-scripþie, pe care le comunicã Comisiei centrale electorale. Birourile electoraleelibereazã senatorilor ºi deputaþilor aleºi ºi supleanþilor certificatul constatator almandatului obþinut; primesc contestaþiile care ar putea apãrea în timpul alege-rilor ºi le înainteazã Comisiei centrale electorale sau birourilor Adunãrilor legiu-itoare. În acelaºi timp sunt însãrcinate sã ia toate mãsurile pentru menþinerea or-dinii publice în localurile în care se voteazã în ziua de vot.26 În perioada cuprinsãîntre convocarea corpurilor electorale ºi ziua votãrii candidaþii trebuiau sã de-punã declaraþia de candidaturã în faþa birourilor electorale. Declaraþiile de candi-daturã trebuiau propuse de cel puþin 20 de alegãtori din circumscrpþia în careconcura candidatul respectiv la Adunarea Deputaþilor ºi 10 pentru Senat. Aceºtisusþinãtori trebuiau sã se prezinte personal în faþa Birourilor electorale sau sem-nãturile lor sã fie legalizate. În cazul senatorilor aleºi de cãtre consiliile comu-nale ºi judeþene ºi de Camerele profesionale, declaraþia de candidaturã trebuiafãcutã de cel puþin 5 alegãtori din circumscrpþia electoralã respectivã.27Legea prevede înscrierea, pe fiecare listã electoralã, a unui semn distinctiv,un semn electoral, stabilite de Comisia centralã electoralã. Ele erau semne geo-metrice valabile pentru întreaga þarã sau numai pentru localitãþile în care candidao grupare politicã.28Pentru garantarea secretului votului ºi a legalitãþii alegerilor, candidaþii înscriºipe o listã aveau dreptul de a desemna cel mult doi delegaþi ºi doi asistenþi la fie-care secþie de votare, ei având împreunã cu candidaþii dreptul de control asupratuturor operaþiunilor Biroului electoral.29La nivel naþional se crea o Comisie centralã electoralã, ce funcþioneazã pelângã Ministerul Justiþiei, formatã din 5 membri: un preºedinte ºi un consilier dela Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, aleºi prin tragere la sorþi într-o ºedinþã pu-blicã; un preºedinte de la Consiliul Legislativ, desemnat tot prin tragere la sorþide primul preºedinte al Consiliului; doi preºedinþi ai Curþii de Apel Bucureºti,traºi la sorþi de primul preºedinte al Curþii. Existau ºi supleanþi: un consilier dela Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, doi consilieri ai Curþii de Apel, un consilierde la Consiliul Legislativ. Comisia centralã electoralã avea atribuþii administra-tive (întocmea tabloul de semne distinctive ºi dãdea autorizaþii Birourilor elec-torale judeþene pentru imprimarea lor pe buletinele de vot; centraliza rezultatelevoturilor exprimate, fãcea calculele cerute de lege, repartiza mandatele ºi pro-clama deputaþii aleºi ºi supleanþii lor). În acelaºi timp Comisia are ºi atribuþii ju-decãtoreºti (judecã contestaþiile îndreptate împotriva respingerii ilegale a uneipropuneri de candidaturã, prezentatã în termen legal autoritãþilor competente,


————————26 Ibidem.27 Ibidem, p. 66.28 Ibidem.29 Ibidem.

precum ºi toate contestaþiile ce s-ar putea face asupra neregularitãþii semnelordistinctive sau a numerelor de ordine ale listelor).30Preºedintele secþiei de votare este cel însãrcinat sã deschidã buletinele de vot,la finalul procesului de votare, în prezenþa delegaþilor, a asistenþilor ºi a candida-þilor. El citeºte cu voce tare rezultatul fiecãrui buletin de vot arãtând votul candi-daþilor ºi delegaþilor. Rezultatele se consemneazã în douã exemplare, una þinutãde grefier ºi alta de unul dintre asistenþi. În liste sunt trecute numãrul total al vo-tanþilor, numãrul voturilor nule ºi anulate, listele de candidaþi în ordinea înscrisãîn buletin ºi numãrul de voturi obþinut de fiecare listã. Dosarul alegerii se înain-teazã Biroului electoral judeþean care, la rândul sãu, înainteazã rezultatele scruti-nului din întreg judeþul Comisiei centrale electorale.31Comisia centralã electoralã este cea care centralizeazã rezultatele, reparti-zeazã mandatele ºi îi proclamã pe cei aleºi. Distribuirea mandatelor are loc doarîn cazul alegerilor pentru Adunarea Deputaþilor, pentru care mandatele se atri-buie pe baza sistemului proporþionalist. Comisia repartizeazã mandatele grupã-rilor politice pe þarã (cu toate cã votarea se desfãºura pe judeþe), repartizeazãmandatele atribuite fiecãrei grupãri politice pe circumscripþii ºi atribuie manda-tele candidaþilor aleºi.Legislaþia electoralã este parte integrantã a legislaþiei româneºti adoptate dupãprimul rãzboi mondial, care viza reconstrucþia þãrii. Unul din scopurile ei prin-cipale (în special a legii electorale din 1926) era asigurarea stabilitãþii politicenecesare reorganizãrii statului român. Aceasta putea fi realizatã mai eficient încondiþiile în care exista un sistem de partide simplu, solid ºi stabil. Intenþiile po-liticienilor vremii de a avea un numãr mic de partide ºi guverne care sã îºi ducãpânã la capãt mandatul s-au dovedit însã a nu avea aplicabilitatea practicã doritã.În afara „marii guvernãri liberale“ din perioada 1922-1926, guvernele din perioadainterbelicã s-au succedat la un interval de timp mult mai scurt decât mandatul lorde patru ani. Iar numãrul partidelor politice a rãmas mare (ºi chiar a cunoscut ocreºtere importantã în anii ’30), cu toate cã numai foarte puþine reuºeau sã aibãreprezentanþi în Parlament. Situaþia este „rezolvatã“ de regele Carol al II-lea caredesfiinþeazã partidele politice ºi înfiinþeazã partidul unic, în condiþiile în care le-gea electoralã adoptatã în timpul regimului sãu personal pãstra marea majoritatea prevederilor legii electorale din 1926. Astfel sunt încheiate toate discuþiile vi-zavi de modificarea legislaþiei electorale, care au apãrut imediat dupã adoptarealegii din 1926, ºi orice intenþie de perfecþionare a sistemului legislativ al Româ-niei interbelice.

24 CRISTINA VOHN 11

————————30 Ibidem, pp. 66-67.31 Ibidem, p. 67.

BIBLIOGRAFIECultura politicã ºi comportamentul electoral în România în perioada democraþiei parlamentare(1866-1937) — între modelele europene ºi specificul naþional, ed. Sorin Radu, Sibiu, EdituraUniversitãþii Lucian Blaga din Sibiu, 2006;Dogan, Matei, Analiza statisticã a democraþiei parlamentare din România, Bucureºti, Editura Par-tidului Social Democrat, 1946;Gãnescu, Ilie, Const. Gr. C. Zotta, Alex. Kostachi, Dreptul electoral român, Bucureºti, Institutulde Arte Grafice „Vremea“, 1937;Mamina, Ion,Monarhia constituþionalã în România. Enciclopedie politicã. 1866-1938, Bucureºti,Editura Enciclopedicã, 2000;Maner, Hans-Christian, Parlamentarismul în România (1930-1940), Bucureºti, Editura Enciclope-dicã, 2004;Neagoe, Stelian (coord.), Enciclopedia istoriei politice a României, 1859-2009, Bucureºti, EdituraInstitutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2009;Negulescu, P., G. Alexianu, Tratat de drept public, tom. I, Bucureºti, Casa ªcoalelor, 1942;Nica, Constantin, Liberalismul din România — Teorie ºi Practicã, Bucureºti, Editura Institutuluide ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2005;Preda, Cristian, România postcomunistã ºi România interbelicã, Bucureºti, Editura Meridiane, 2002;Radu, Sorin,Electoratul din Românai în anii democraþiei parlamentare, Iaºi, Institutul European, 2004;Radu, Sorin, Modernizarea sistemului electoral din România, Iaºi, Institutul European, 2005;Scurtu, Ioan, Istoria României în anii 1918-1940. Evoluþia regimului poltic de la democraþie ladictaturã, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1996;Scurtu, Ioan (coordonator), Documente privind istoria României între anii 1918-1944, Bucureºti,Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1995;Scurtu, Ioan, Ion Bulei, Democraþia la români. 1866-1938, Bucureºti, Editura Humanitas, 1990;Scurtu, Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureºti, Paideia, 1999.


ASPECTE ALE SISTEMULUI ELECTORAL ROMÂNESCÎN PERIOADA 1946-1989SANDA CINCÃ*

Abstract. The study presents briefly the historical evolution of the electoralsystem in the period 1946-1989 — the year in which held its first parliamentaryelections after the Second World War that allowed and legitimized the installationof a totalitarian regime until it returns to the democratic political regime. Thestudy includes an overview of the main basic rules contained in the electoral lawunder which were organized and held parliamentary elections and aspects ofparliamentary elections that took place during this period.Keywords: the electoral legislation, the electoral system, parliamentarianismand one-cameral parliamentary system, single vote with an absolute majority,proportional representation on ballot list.

În perioada istoricã 1946-1989 sistemul electoral românesc a cunoscut trans-formãri semnificative în contextul evoluþiei regimului politic. De-a lungul pe-rioadei la care ne referim s-a fãcut trecerea de la un regim democratic burghezcaracterizat prin pluripartidism, Parlament bicameral ºi separaþia puterilor înstat, la unul de aºa-zisã democraþie popularã care a evoluat cãtre totalitarism ºidictaturã ºi care a impus Parlamentul unicameral, monopartidismul, limitarea drep-turilor electorale, subordonarea instituþiilor statului forþei partidului unic — Par-tidul Comunist. Legislaþia electoralã a fost modificatã pentru prima oarã dupãcel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în anul 1946, în vederea organizãrii alegerilorparlamentare. Rezultatul acestor alegeri a favorizat instalarea noului regim politic,diferit de cele pe care le parcursese România în epoca interbelicã — un regimpolitic comunist de tip stalinist. Ultimele alegeri generale pentru Marea AdunareNaþionalã, desfãºurate în anul 1985, au încheiat aceastã etapã din istoria sistemu-lui electoral românesc.


————————* Absolventã a Facultãþii de Drept, Universitatea Hyperion din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific la ISPRI alAcademiei Române, departamentul de relaþii internaþionale.

Sistemul electoral în context politicÎn anul 1946, România se gãsea într-o situaþie specialã, deoarece, deºi Decre-

tul Regal ºi al Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri nr. 1626 din 31 august 19441repunea în funcþiune mecanismele democratice ale regimului parlamentar între-rupt de guvernele de dictaturã regalã, respectiv, militarã din timpul Regelui Carolal II-lea ºi Mareºalului Ion Antonescu, abroga Constituþia din 1938 ºi decretelespecifice acestor douã dictaturi dintre anii 1938 ºi 1944. Regimul politic parla-mentar interbelic fusese destructurat în 1938, iar ultimul for legislativ ales în1939, dupã instalarea regimului personal al Regelui Carol al II-lea, fusese dizol-vat în 1941. Decretul 1.626/1944 a repus în vigoare, cu unele modificãri, preve-derile Constituþiilor din 1866 ºi 1923 referitoare la drepturile cetãþenilor ºi exer-citarea puterilor în stat. Articolul al III-lea stipula cã „un decret al Consiliului deMiniºtri va organiza Reprezentanþa Naþionalã“ ºi pânã atunci, „puterea legisla-tivã se exercitã de cãtre Rege, la propunerea Consiliului de Miniºtri“. Astfel cãîn perioada 1944-1946 viaþa parlamentarã româneascã a lipsit cu desãvârºire, iarcele patru guverne care au funcþionat în acest interval s-au substituit puterii le-giuitoare ºi au condus þara prin decrete-legi.Practic, contextul istoric în care s-a aflat România, începând cu 23 august1944, nu a permis organizarea politicã a þãrii prin repunerea în funcþiune a tutu-ror instituþiilor ºi ramificãrii puterii, cu recunoaºterea ºi reactivarea principiilorreprezentativitãþii politice. Revenirea la sistemul democraþiei burgheze a fostparþialã chiar ºi dupã adoptarea Decretului nr. 1.626/1944, întrucât cel de alDoilea Rãzboi Mondial a continuat în afara graniþelor României, iar þara s-a aflatalãturi de Naþiunile Unite pânã la 9 mai 1945 ºi, ca atare, era dificil sã fie organi-zate alegeri pentru a constitui organisme naþionale reprezentative înainte de în-cheierea marii conflagraþii mondiale.Alegerile din 19 noiembrie 1946, organizate pe baza unei noi legi electorale,au confirmat, prin limitãrile impuse campaniilor electorale desfãºurate de „parti-dele istorice“ (Naþional Liberal ºi Naþional Þãrãnesc) ºi prin falsificarea rezulta-telor alegerilor, „limitele democraþiei de faþadã“ care caracteriza România înce-pând cu august 1944.2 Întregul proces electoral ºi, cu atât mai mult, rezultatul fi-nal al alegerilor din 1946, desfãºurate în condiþiile prezenþei trupelor de ocupaþiesovietice în þarã, au avut caracteristici asemãnãtoare cu procesele electorale dincelelalte þãri din Europa Centralã ºi Rãsãriteanã, intrate în sfera de influenþã aURSS. Altfel spus, instalarea regimului politic de democraþie popularã prin Gu-vernul Petru Groza, impus de Uniunea Sovieticã, susþinut de Partidul ComunistRomân ºi celelalte formaþiuni politice de stânga începând cu anul 1945, consolidatîn anii urmãtori, s-a datorat atât limitelor democraþiei interbelice româneºti cât,mai ales, factorilor externi — în primul rând ocupaþiei sovietice. Mãsurile luatede Guvernul Petru Groza între 1945 ºi 1947 (unele într-un cadru aparent constitu-þional) au constituit prima etapã a comunizãrii prin adoptarea modelului stalinist

2 ASPECTE ALE SISTEMULUI ELECTORAL ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1946-1989 27

————————1 Monitorul Oficial, partea I, nr. 202, din 2 septembrie 1944, anul CXII.2 Matei Dogan, „Dansul electoral în România interbelicã“, în Revista de Cercetãri Sociale, nr. 4/1995, p. 19.

în organizarea statului ºi a întregii societãþi, iar alegerile din 1946 ºi din 1948 aulegitimat noul regim social-politic de tip sovietic, impus de Partidul Comunist.Ascensiunea forþelor de stânga în viaþa politicã a României imediat dupã celde al Doilea Rãzboi Mondial a întrerupt pentru o perioadã lungã de timp (pânãîn 1989), evoluþia democraticã a societãþii româneºti ºi a regimului parlamentarpluripartidist ºi bicameral interbelic. Dacã în cadrul sistemului politic interbelic,Partidul Comunist, creat la 9 mai 1921, era un partid mic, irelevant, lipsit de legi-timitate ºi de popularitate, dupã 1945 a fost impus de sovietici ca partid centralal competiþiei politice. Apoi, a evoluat ca partid unic ºi element decisiv în reor-ganizarea regimului politic ºi a sistemului electoral, culminând cu transformareasa (dupã 1965), într-un organism unic, puternic implantat la nivel local, cu ostructurã organizaþionalã prezentã la toate nivelurile adminstrativ-teritoriale alestatului ºi cu o bazã de membri care reprezenta, la sfârºitul anilor ‘80, aproape15% din populaþia României3.În etapa preliminarã instalãrii comunismului în România (1946-1948), în ca-drul procesului electoral pentru alegerea forului legislativ, Partidul Comunist afost nevoit sã colaboreze cu o parte a partidelor politice tradiþionale (PNL, PNÞ),chiar dacã în condiþii de concurenþã politicã limitatã. Dupã proclamarea Repu-blicii, la 30 decembrie 1947, ºi abdicarea Regelui Mihai I, dupã ce „partidele is-torice“ au fost desfiinþate ºi liderii acestora arestaþi, a început construcþia ºi con-solidarea statului totalitar-stalinist ºi, în perspectivã, autoritar-comunist. Alege-rile generale pentru formarea Marii Adunãri Naþionale — MAN — care au ur-mat între anii 1952-1989 s-au desfãºurat în baza votului universal, dar au excluspluralismul politic. Rolul central deþinut de PRM/PCR în cadrul procesului elec-toral ºi în cadrul instituþiilor Statului a fost susþinut ºi întãrit de Constituþiile din1948, 1952 ºi 1965. Spre deosebire de primele douã legi fundamentale (care audesfiinþat principiul separãrii puterilor în stat, au îngrãdit drepturile ºi libertãþilecetãþeneºti, au interzis manifestarea oricãrei forme de opoziþie politicã), Consti-tuþia din 1965 a consacrat ºi fundamentat cel mai pregnant monopolul politic alunei unice formaþiuni politice, reprezentatã de Partidul Comunist Român4.Ca evoluþie importantã a sistemului electoral din aceastã perioadã, reþinem cãs-a menþinut sufragiul universal, înlãturându-se restricþiile de gen sau de capaci-tate profesionalã ºi s-a eliminat prima majoritarã prevãzutã de legislaþia electoralãanterioarã. Deºi s-a trecut la sistemul parlamentar unicameral, a rãmas în vigoarescrutinul de listã cu reprezentare proporþionalã, care s-a menþinut pânã în 1952,când s-a trecut la scrutinul uninominal majoritar cu normã de reprezentare.Formarea parlamentului pe baza scrutinului uninominal majoritar avantaja înmod determinant regimul comunist aflat la putere, deoarece folosea instituþiaparlamentarã pentru a-i putea controla ºi supraveghea mai uºor pe aleºii al cãrorunic rol era sã aclame în unanimitate legile propuse din iniþiativa PCR. De altfel,nici nu se putea opta sau practica un alt tip de scrutin în condiþiile dictaturii co-muniste care practica monopartidismul politic.

28 SANDA CINCÃ 3

————————3 Daniel Barbu, ªapte teme de politicã româneascã, Bucureºti, Editura Antet, 1997, p. 68.4 A se vedea Angela Banciu, Istoria constituþionalã a României. Deziderate naþionale ºi realitãþi sociale,Bucureºti, Lumina Lex, 2001, pp. 309-371.

De subliniat cã în vremea regimului comunist forþa legislativului a fost foarteslabã, deoarece MAN nu se reunea, în cele douã sesiuni anuale mai mult de 2-3zile, atât cât era necesar pentru a valida deciziile partidului unic. În perioada1948-1985 s-a consacrat gradual controlul integral al procesului electoral de cã-tre partid, culminând cu autonumirea, începând cu anul 1974, a unicului candidatla funcþia supremã în partid ºi în stat în funcþia de Preºedinte al RSR, ales de Ma-rea Adunare Naþionalã.Legislaþia electoralã

În acord cu principiile noului regim politic, în perioada 1946-1989, au fostelaborate o serie de legi electorale (în anii 1946, 1952, 1966 ºi 1974) ºi legi fun-damentale (Constituþiile din 1948, 1952 ºi 1965) care au trasat principiile nouluisistem electoral pe baza cãrora s-a derulat procesul electoral. Primul scrutin carea deschis seria alegerilor legislative din aceastã perioadã, a fost organizat ºi des-fãºurat în baza prevederilor Legii electorale nr. 560 din 13 iulie 1946 privindalegerile pentru Adunarea Deputaþilor5. Aceastã nouã lege electoralã a preluatdispoziþiile Decretului Regal nr. 2.218 din 13 iulie1946 privind exercitarea puteriilegislative6 ºi totodatã, a menþinut o serie de prevederi ale legislaþiei electoraleinterbelice. Decretul 2.218/1946 reorganiza Reprezentanþa Naþionalã pe bazasistemului unicameral, prin desfiinþarea Senatului, ceea ce însemna o derogarede la Constituþiile din 1866 ºi 1923 care prevedeau un Parlament bicameral. Puterealegislativã urma sã se exercite colectiv de Rege ºi Reprezentanþa Naþionalã, con-form dispoziþiilor prevãzute în Constituþia din 1923 cu privire la puterile statului,cu menþiunea cã “Reprezentanþa Naþionalã se va organiza într-un singur corp, de-numit Adunarea Deputaþilor“.Legea electoralã 560/1946 a instituit, aºadar, Parlamentul unicameral, a men-þinut votul universal pe care l-a extins prin includerea femeilor ºi a funcþionarilorpublici (militari ºi magistraþi), cu unele excepþii, ºi totodatã l-a limitat prin ex-cluderea de la vot a categoriei „nedemnilor“. Potrivit art. 1, aveau drept de vottoþi cetãþenii care au împlinit vârsta de 21 de ani, inclusiv militarii activi care în-deplineau funcþia de ministru sau subsecretar de stat, fãrã limitãri de sex, gradde culturã, profesiune sau durata domicilierii. Legea a extins categoria celor „ne-demni“ de a fi alegãtori sau eligibili ºi a interzis participarea lor la propagandaelectoralã. Din categoria celor „nedemni“ fãceau parte, conform art. 7: cei con-damnaþi pentru crime sau alte delicte prevãzute de Codul penal; cei condamnaþica fiind vinovaþi de dezastrul þãrii sau de crime de rãzboi; cei care în perioada 6septembrie 1940-23 august 1944 au îndeplinit funcþia de ministru, subsecretar destat, prefect de judeþ, prefect de poliþie, primar în municipii sau comune urbanereºedinþã de judeþ; cei cu funcþii de rãspundere în aparatul de stat din timpul dic-taturii antonesciene; legionarii ºi alte elemente fasciste; cei care au cerut sã lupte


————————5 Vezi, „Decretul nr. 2.219 privitor la alegerile pentru Adunarea Deputaþilor“, în Cristian Ionescu, Dezvol-tarea constituþionalã a Statului roman. Acte ºi documente (1741-1991), Bucureºti, Editura Lumina Lex, 1998,pp. 736-754.6 Monitorul Oficial, partea I, nr. 161, din 15 iulie 1946.

voluntar împotriva Naþiunilor Unite. Prin excepþie, s-a pãstrat dreptul de a fi aleºiºi de a vota cetãþenilor care au fost urmãriþi, condamnaþi sau internaþi în lagãreºi închisori pentru poziþii sau acþiuni cu caracter democratic, pentru infracþiunipolitice. Aceste derogãri îi vizau, în special, pe foºtii comuniºti ilegaliºti. În bazaacestui articol discriminatoriu au fost eliminaþi mulþi cetãþeni cu drept de vot.„Nedemnitãþile“ electorale respective au constituit temeiul în baza cãruia au fosteliminate din viaþa politicã „partidele istorice“, numeroase personalitãþi politiceºi s-a putut desfãºura procesul „Marii Trãdãri Naþionale“ („Procesul Iuliu Maniu,Ion Mihalache“). Dincolo de componenta politicã evidentã, extinderea interdic-þiilor a oferit posibilitatea interpretãrilor abuzive ale textului legii pentru a con-feri — prin presiuni politice de tot felul, într-o atmosferã de teamã — câºtig decauzã Blocului Partidelor Democratice — BPD, condus de comuniºti7. Legeaprevedea cã pot fi eligibili cetãþenii români care au împlinit 25 de ani, cu douãlimitãri: nu acorda dreptul de a fi aleºi militarilor activi — cu excepþiile menþionate— precum ºi judecãtorilor. Aceste limitãri ale dreptului de a fi ales se explicãprin aceea cã la acea datã armata nu fusese încã reorganizatã, iar judecãtorii erauangrenaþi în conducerea procesului electoral.8Noua lege prevedea, de asemenea, celelalte caracteristici ale votului (egal, directºi secret), organizarea circumscripþiilor (pe baza normei de reprezentare), felulscrutinului (scrutinul de listã) ºi modul de repartizare al mandatelor (pe baza re-prezentãrii proporþionale). Prin instituirea sistemului electoral bazat pe reprezen-tarea proporþionalã ºi desfiinþarea primei electorale prevãzutã de legea electoralãdin anul 1926, se considera cã egalitatea votului este reprezentatã într-o mai maremãsurã. Egalitatea votului viza excluderea totalã a votului plural (dreptul unuicetãþean de a a vota de mai multe ori în aceeaºi circumscripþie electoralã) dar ºia votului multiplu (dreptul unui elector de a vota în mai multe circumscripþiielectorale). Legea 560/1946 stipula, totodatã, cã aceeaºi persoanã nu putea can-dida decât pentru o singurã listã ºi numai într-o circumscripþie electoralã — aba-terea de la aceastã regulã atrãgând nulitatea candidaturii. În fine, se prevedea în-scrierea tuturor cetãþenilor cu drept de vot în registrul electoral ºi eliberarea cer-tificatelor de alegãtori care cuprindeau datele de identificare ale alegãtorului ºicircumscripþia electoralã, toate acestea fiind întocmite de judecãtori.Referitor la organizarea circumscripþiilor electorale, respectiva lega electo-ralã prevedea cã acestea se împart în secþii de votare. O circumscripþie electoralãera restrânsã la cuprinsul unui judeþ, iar Capitala þãrii, Bucureºti, constituia cir-cumscripþie separatã de judeþul din care fãcea parte. Numãrul deputaþilor pentrufiecare circumscripþie electoralã se stabilea în raport de numãrul populaþiei. Nor-ma de reprezentare prevãzutã era aceea de un deputat la 40.000 de locuitori, iarrestul populaþiei dintr-un judeþ, care depãºea 20.000 de locuitori, dãdea dreptulla alegerea a încã unui deputat, fracþiunile mai mici fiind neluate în consideraþie.Pentru fiecare circumscripþie se înfiinþa un birou electoral, condus de un magis-trat. Legea mai dispunea înfiinþarea Comisiei Electorale Centrale pe lângã Mi-

30 SANDA CINCÃ 5

————————7Angela Banciu, op. cit., p. 301.8 Nistor Prisca, Sistemul electoral în RPR, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965, p. 44.

nisterul Justiþiei, însãrcinatã cu centralizarea voturilor primite de la comisiileelectorale de circumscripþie.Portivit art. 56 din lege, repartizarea mandatelor de deputaþi se efectua pe fie-care circumscripþie electoralã de biroul electoral, pe baza reprezentãrii propor-þionale, astfel: numãrul voturilor obþinute de fiecare listã se împãrþea succesiv cunumerele 1, 2, 3, 4, etc. fãcându-se atâtea împãrþiri câte mandate erau de reparti-zat; dintre câturile astfel obþinute se înscriau în ordinea mãrimii lor un numãr e-gal cu cel al mandatelor ce urmau a fi repartizate; cel mai mic dintre aceste câturiservea drept coeficient electoral. Fiecãrei liste i se atribuiau atâtea mandate decâte ori coeficientul electoral se cuprindea în numãrul voturilor obþinute. Atribu-irea începea cu lista care a obþinut cele mai multe voturi ºi se continua, pânã larepartizarea completã a mandatelor, cu celelalte liste, în ordine descrescãtoare avoturilor obþinute de fiecare dintre ele. În cazul când douã liste obþineau acelaºinumãr de voturi, ordinea atribuirii mandatelor se stabilea prin tragere la sorþi.Atribuirea mandatelor candidaþilor de pe fiecare listã se fãcea în ordinea înscrieriilor pe listã. Ceilalþi candidaþi primeau numele de supleanþi ai listelor respective.Dacã era ales un singur deputat, mandatul se atribuia listei care a obþinut majori-tatea relativã, iar în caz de paritate între douã sau mai multe liste, atribuirea man-datului se fãcea prin tragere la sorþi.Cu privire la completarea locurilor vacante, legea dispunea, prin art. 59, caacestea sã fie ocupate de supleanþii de pe liste, iar în cazul în care nu erau suple-anþi pe listã, ori în caz de invalidare în întregime a alegerilor, corpul electoral alcircumscripþiei respective urma a fi convocat pentru alegeri parþiale.Pentru alegerile din 1946 au fost stabilite 414 circumscripþii electorale ºi aleºitot atâþia deputaþi. Legea a stabilit durata mandatului de deputat la 4 ani.În urma abolirii Monarhiei ºi a instaurãrii Republicii Populare Române, Le-gea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Român în Repu-blica Popularã Românã9 a abrogat Constituþia din 1923 repusã în vigoare prinDecretul 1.626/1944 ºi a prevãzut adoparea unei noi constituþii.În perspectiva organizãrii alegerilor din 1948 pentru Marea Adunare Naþio-nalã, a fost adoptatã Legea nr. 9 din 22 ianuarie 1948 pentru modificarea Legiielectorale nr. 560/194610. Modificãrile au vizat reducerea limitei de vârstã pen-tru alegãtori, de la 21 la 20 de ani ºi a celor care pot fi aleºi, de la 25 la 23 deani, ceea ce a dus la creºterea numãrului alegãtorilor. Au fost suspendate incom-patibilitãþile prevãzute în Legea 560/1946 asupra militarilor activi ºi a magis-traþilor — aceºtia dobândind dreptul de a deveni eligibili. Legea 9/1948 a stabilitalte discriminãri, sporind cazurile de nedemnitate electoralã, prin care erau eli-minate de la vot o serie de categorii sociale. În acest sens, art. 7 modificat pre-ciza cã sunt nedemni de a fi alegãtori sau aleºi „cei vinovaþi de atitudini antide-mocratice sau activitate colaboraþionistã“. Alte modificãri se refereau, în prin-cipal, la scurtarea termenelor pentru efectuarea unor operaþiuni premergãtoarealegerilor parlamentare.


————————9 Monitorul Oficial, partea I, nr. 300 bis din 30 decembrie 1947.10 Monitorul Oficial, partea I, nr. 19 din 23 ianuarie 1948.

La 24 februarie 1948, Adunarea Deputaþilor a adoptat Legea nr. 32 pentru di-zolvarea Adunãrii Deputaþilor, reglementarea convocãrii Marii Adunãri Naþio-nale ºi trecerea puterii legislative asupra Guvernului.11 Legea preciza normeledupã care urmau sã se desfãºoare alegerile pentru noul for legislativ suprem alRomâniei — denumit Marea Adunare Naþionalã — MAN ºi dispunea ca, pânãla constituirea MAN, puterea legislativã sã fie exercitatã de Consiliul de Mi-niºtri. La 25 februarie, Adunarea Deputaþilor s-a autodizolvat în vederea organi-zãrii alegerilor generale pentru MAN.Dupã alegerile generale din 28 martie 1948, MAN a adoptat prima lege fun-damentalã a Republicii Populare Române — RPR, Constituþia din 13 aprilie194812 (inspiratã din Constituþia URSS din 1936), care a consfinþit schimbarearadicalã de regim ºi instalarea progresivã a monopolului politic al PartiduluiMuncitoresc Român — PMR. Eliminarea multipartidismului a coincis cu întã-rirea rolului PMR în noua societate.13 Principiile democratice ale noului regim,consacrate prin noua Constituþie, erau asumate doar retoric prin sintagma „în-treaga putere de stat emanã de la popor ºi aparþine poporului. Poporul îºi exercitãputerea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct ºi se-cret“. Aceastã Constituþie a avut un caracter provizoriu, tranzitoriu ºi a avut rolulde a pune într-o ecuaþie constituþionalã în primul rând obiectivele economiceimediate ale PMR. Referitor la drepturile politice ºi electorale, Constituþia asi-gura pe mai departe egalitatea tuturor cetãþenilor în faþa legii, „fãrã deosebire desex, naþionalitate, rasã, religie sau grad de culturã“. Majoratul politic pentru ce-tãþenii cu drept de vot scãdea de la 20 la 18 ani. Se acordau pentru prima datãprin Constituþie drepturi depline pentru femei, la egalitate cu bãrbaþii, „în toatedomeniile vieþii de stat, economic, social, cultural, politic ºi de drept privat“ (art.21). Constituþia conþinea ºi anumite restricþii cu caracter politic. Astfel, nu aveaudrept de vot „persoanele interzise, lipsite de drepturi civile ºi politice ºi cele ne-demne, declarate ca atare de organele în drept, conform legii“ (art. 18). Prin a-ceastã prevedere erau lipsiþi de drepturi acei cetãþeni, adversari ai regimului poli-tic comunist, sub acuzaþia cã „desfãºoarã activitate fascistã, hitleristã, ostilã Uni-unii Sovietice“. Constituþia interzicea „orice asociaþie cu caracter fascist sau an-tidemocratic“ (art. 32). Privitor la instituþiile Statului, Constituþia desfiinþa prin-cipiul democratic al separãrii puterilor în stat ºi stabilea cã, „organul suprem alputerii în Stat este MAN a RPR“ (art. 37) ºi este „unicul organ legislativ al RPR“(art. 38). La începutul fiecãrei sesiuni parlamentare, dintre membrii MAN se ale-gea Prezidiul MAN — organ al puterii de stat cu caracter permanent ºi atribuþiiprezidenþiale.Un moment important în evoluþia sistemului electoral comunist, l-a constituitLegea nr. 6 din 7 septembrie 1950 pentru alegerea deputaþilor în sfaturile popularecare, folosind exemplul sistemului electoral sovietic, a introdus scrutinul unino-minal în locul scrutinului de listã. Pentru a putea pune în practicã acest tip descrutin, a fost nevoie de o nouã organizare administrativ-teritorialã a RPR, tot

32 SANDA CINCÃ 7

————————11 Monitorul Oficial nr. 46 din 25 februarie 1948.12 Monitorul Oficial partea I nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.13 Vezi Ghiþã Ionescu, Comunismul în România, Bucureºti, Editura Litera, 1994, p. 187.

dupã modelul sovietic, în regiuni, raioane, oraºe ºi comune14. Astfel, în baza noiiîmpãrþiri administrativ-teritoriale, Legea nr. 6 a prevãzut modalitatea pentru ale-gerea organelor puterii de Stat din aceste unitãþi administrativ-teritoriale.Pentru introducerea acestui nou tip de scrutin, au fost create circumscripþiielectorale deosebite de unitãþile administrativ-teritoriale, formate dintr-un numãregal de locuitori care aleg un singur deputat. S-a stabilit în felul acesta, principiulresponsabilitãþii deputatului faþã de alegãtorii sãi ºi o mai bunã reflectare a ega-litãþii votului. Potrivit acestei legi, scrutinul de listã a rãmas valabil pentru ale-gerea deputaþilor în sfaturile populare comunale15. O altã inovaþie a acestei legia reprezentat-o stabilirea unui nou mod de depunere a candidaturilor. Potrivit le-gilor electorale anterioare, dreptul de a depune candidaturi aparþinea doar parti-delor politice. Prin legea 6/1950 dobândeau dreptul de a depune candidaturi, alã-turi de PRM, atât organizaþiile de masã (tineret, femei, etc) precum ºi cetãþeniiîntruniþi în adunãri populare, iar controlul desfãºurãrii alegerilor a fost retras ma-gistraþilor ºi încredinþat „oamenilor muncii“.16Anul electoral 1952 a fost marcat de adoptarea unei noi Constituþii17 care nua adus modificãri de formã ci, mai degrabã, de fond asupra regimului politic ºide stat. Aceastã constituþie consacra în context, dependenþa de URSS ºi urma sãrealizeze interesele politice ale PMR. În logica aceluiaºi regim de monopol po-litic, art. 86 limita dreptul la asociere ºi la reprezentare politicã, în afara partidu-lui de guvernãmânt ºi a organizaþiilor acestuia. Dacã legile anterioare dãdeaudreptul de a depune candidaturi doar partidelor sau alianþelor politice, Constitu-þia din 1952 a preluat dispoziþiile Legii 6/1950 care, aºa cum am arãtat, ofereadreptul de a depune candidaturi pentru MAN — PMR-ului, organizaþiilor ob-ºteºti, precum ºi cetãþenilor întruniþi în adunãri populare. S-a introdus, în felulacesta, un fel de principiu al pluralismului reprezentãrii. Deºi Constituþia din1952 consfinþea egalitatea tuturor cetãþenilor, acest principiu era negat în prac-ticã, în numele unei diferenþe între, pe de o parte, cei înregimentaþi politic („cetã-þenii cei mai activi ºi cei mai conºtienþi din rândurile clasei muncitoare“) ºi, pede altã parte, restul populaþiei.Atât alegerile din 1952, cât ºi cele 1957, 1961 ºi 1965, au fost organizate con-form unei noi legi electorale, Legea nr. 9 din 25 septembrie 1952 pentru alege-rea deputaþilor în MAN18, care a abrogat legea din 1946 cu modificãrile aduse în1948. Referitor la pregãtirea alegerilor generale pentru MAN, Legea electoralãdin 1952 stipula cã acestea au loc în toatã þara, tot din 4 în 4 ani, ºi, atât data or-ganizãrii scrutinului, cât ºi numãrul ºi delimitarea circumscripþiilor electorale ur-mau a se stabili de cãtre Prezidiul MAN (din 1961 aceste atribuþii au fost pre-


————————14 Vezi Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950.15 Ulterior, prin Decretul nr. 391 din 24 septembrie 1953 a fost înlãturat scrutinul de listã ºi pentru alege-rea deputaþilor în sfaturile populare comunale.16 A se vedea N. Prisca, Drept de Stat al Republicii Populare Române, Editura de Stat Didacticã ºi Peda-gogicã, Bucureºti, 1962, pp. 541-54517 Ne referim la Constituþia din 24 septembrie 1952, publicatã în Buletinul Oficial al MAN a RPR nr. 1din 27 septembrie 1952.18 Buletinul Oficial al MAN al RPR, nr. 1 din 27 septembrie 1952.

luate de cãtre nou înfiinþatul Consiliu de Stat — ce înlocuia, de fapt, PrezidiulMAN ºi primea atribuþii prezidenþiale sporite; era tot organ permanent al puteriide stat, ales dintre membrii MAN).Principala noutate a acestei legi a constat în aceea cã a extins scrutinul unino-minal cu majoritate absolutã19 ºi pentru alegerea deputaþilor MAN, în locul scru-tinului de listã cu reprezentare proporþionalã, prevãzut de legea electoralã din1946. Se observã astfel cã scrutinul de listã, în baza cãruia repartizarea man-datelor se fãcea dupã sistemul proporþional, a fost menþinut atâta timp cât în Ro-mânia au existat mai multe partide politice. Dar, în condiþiile în care, la nivelulanului 1952 PRM era singurul partid din viaþa politicã a României, acest tip descrutin nu-ºi mai gãsea aplicabilitatea. Scrutinul uninominal presupunea desem-narea de cãtre votanþii dintr-o circumscripþie electoralã a unui singur deputat.Prin comparaþie, scrutinul de listã presupunea desemnarea de cãtre alegãtori amai multor deputaþi înscriºi pe aceeaºi listã.Legea mai prevedea pluralismul reprezentãrii, potrivit dispoziþiei constitu-þionale conform cãreia, au dreptul de a depune candidaturi atât PMR, cât ºi orga-nizaþiile oamenilor muncii: sindicate profesionale, cooperative, organizaþii de ti-neret, de femei, de alte naþionalitãþi, asociaþii culturale precum ºi cetãþenii (dinîntreprinderi, instituþii, gospodãrii agricole de stat, SMT-uri, militari) constituiþiîn adunãri populare. Totodatã, aceastã lege prevedea expres candidatura mul-tiplã. Astfel cã, pentru alegerea deputaþilor în MAN puteau fi propuºi unul saumai mulþi candidaþi pentru fiecare circumscripþie electoralã. Un cetãþean nu pu-tea candida decât într-o singurã circumscripþie electoralã20 a unui organ al puteriide stat de o anumitã categorie. Chiar dacã regimul comunist a permis partici-parea corpului social la viaþa publicã, aceasta era o participare simbolicã. Toateacele categorii sociale erau chemate „sã joace un rol de suprafaþã în privinþa ac-tului de decizie, dar semnificativ în privinþa legitimãrii sistemului, prin adeziu-nile unanime21.Norma de reprezentare a rãmas proporþia de un deputat la 40.000 de locuitori. Prinnorma de reprezentare se asigura principiul egalitatãþii votului — „fiecare cetãþeanare dreptul la un singur vot care are aceeaºi valoare astfel cã ºi circumscripþiilesunt egale“22 din punct de vedere al numãrului de locuitori (40.000) care trimiteun deputat pentru MAN. Dacã s-ar fi format circumscripþii electorale inegale23

34 SANDA CINCÃ 9

————————19 Acest tip de scrutin majoritar fusese introdus prin Legea nr. 6/1950.20 Sistemul electoral român a cunoscut ºi votul multiplu, adicã posibilitatea pentru un cetãþean de a aveadreptul la mai multe voturi în circumscripþii electorale diferite. Votul multiplu a existat pânã în 1939 la alege-rile pentru Senat. Legea electoralã din 1926 prevedea ca cetãþenii care aveau vârsta de 40 de ani (vârsta pentrua fi aleºi în Senat), beneficiau de un al doilea vot, de un al treilea ºi chiar de un al patrulea vot dacã îndeplineauanumite funcþii/criterii.21 Constantin Nica, Liberalismul din România — teorie ºi practicã, volumul IV, Bucureºti, Editura Insti-tutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2008, p. 219.22 Tipul de scrutin determinã mãrimea circumscripþiilor electorale. Spre exemplu, scrutinul de listã cerecircumscripþii electorale mari, care pot fi inegale — fiind identice cu unitãþile administrativ-teritoriale de bazã,ele alegând un numãr de deputaþi variabil, stabilit de legea electoralã.23 Inegalitatea votului sub aspectul puterii sale s-a realizat în perioada interbelicã în urmãtoarele situaþii:în cazul votului pe colegii (care, nefiind egale din punctul de vedere al numãrului de locuitori pe care îl cu-prind, aleg un numãr egal de deputaþi); procedeul primei electorale (prin care, voturile date partidului care

din punct de vedere al numãrului de locuitori, votul unui alegãtor dintr-o circumscrip-þie mai micã nu ar fi avut aceeaºi valoare cu votul unui alegãtor din circumscripþiicu un numãr mai mare de locuitori — de aici rezultând inegaliatea votului.24Scrutinul uninominal individualiza rãspunderea deputatului faþã de alegãtori.Posibilitatea ca alegãtorii sã poatã cere revocarea deputaþilor era asiguratã prinaceea cã votul se exercita direct. Cu alte cuvinte, candidatul propus era ales di-rect de cãtre alegãtori ºi nu printr-un delegat, care la rândul lui sã-l voteze pecandidat. Aceasta fãcea ca raportul de reprezentare sã se stabileascã nemijlocitîntre deputat ºi alegãtori ºi sã constituie temeiul juridic al responsabilitãþii depu-tatului faþã de alegãtori ºi dreptul alegãtorilor de a sancþiona deputatul înainte deîncheierea mandatului. Principiul responsabilitãþii deputaþilor faþã de alegãtori ºidreptul acestora de a cere revocarea lor a fost stabilit pentru prima oarã în art. 4din Constituþia din 1948, articol preluat ºi de Constituþia din 1952. Dispoziþiileconstituþionale prevedeau cã retragerea mandatului se poate face prin hotãrâreamajoritãþii alegãtorilor iar procedura revocãrii urma a fi stabilitã prin lege. Oastfel de lege care sã prevadã procedura revocãrii a fost adoptatã abia în anul 1974,ceea ce a fãcut ca, practic, revocãrile care au avut loc pânã atinci sã nu se desfã-ºoare în condiþii corespunzãtoare, legale.25Legea 9/1952 mai prevedea cã listele se întocmesc de cãtre Comitetele exe-cutive ale Sfaturilor Populare din comune, raioane, oraºe, spre deosebire de le-gea anterioarã conform cãreia listele se întocmeau de cãtre magistraþi. Legea asi-gura participarea maselor populare în procesul electoral, prin aceea cã comisiileelectorale se compuneau din reprezentanþi ai organizaþiilor oamenilor muncii ºinu din angajaþi ai administraþiei de stat, aºa cum prevedea legislaþia anterioarã.Referitor la sistemul majoritar pe baza cãruia se validau alegerile ºi se fãceadesemnarea candidaþilor câºtigãtori ai scrutinului, alegerile dintr-o circumscripþieerau valabile dacã din numãrul total de alegãtori participaserã la vot cel puþin ju-mãtate plus unu, dupã care, era declarat deputat cel care a întrunit cel puþin jumã-tate plus unu din totalul voturilor exprimate în circumscripþia respectivã.Legea prevedea trei situaþii în care se puteau organiza alegeri parþiale, anume:1) dacã au candidat mai multe persoane pentru aceeaºi circumscripþie ºi niciunuldintre candidaþi nu a întrunit majoritatea de jumãtate plus unu din voturi, comisiaelectoralã de circumscripþie declara balotaj între cei 2 candidaþi care au întrunitcel mai mare numãr de voturi ºi stabilea data noilor alegeri care urmau sã aibãloc cel mai târziu în 2 sãptãmâni de la data primelor alegeri, folosindu-se ace-leaºi liste de alegãtori; 2) dacã numãrul total de voturi exprimate într-o circum-scripþie era mai mic decât jumãtate plus unu din totalul alegãtorilor din acea cir-cumscripþie, comisia electoralã centralã dispunea organizarea unui al 2-lea tur descrutin ce urma sã aibã loc în acelaºi termen de 2 sãptãmâni urmãtoare primului


————————realizeazã procentajul prevãzut de lege se dubleazã sau se tripleazã sub aspectul puterii de reprezentare, faþãde cele date celorlalte partide participante la alegeri — cum prevedea legea electoralã din 1926); stabilirea decircumscripþii electorale inegale pentru alegerea reprezentanþilor în unul ºi acelaºi organ reprezentativ.24 Nistor Prisca, A. Carsian, Marea Adunare Naþionalã ºi Prezidiul MAN, Bucureºti, Editura ªtiinþificã,1959, p. 23.25 N. Prisca, Drept de Stat al RPR (…), p. 565.

scrutin; 3) când, din orice cauzã, un loc de deputat devenea vacant se fixau încircumscripþia electoralã respectivã noi alegeri care aveau loc în termen de celmult 2 luni de la data declarãrii vacantãrii.Atât Legea electoralã din 1952, cât ºi Decretul 391/1953 au stabilit o nouãcategorie de nedemnitãþi electorale, excluzând de la vot foºtii moºieri, indus-triaºi, bancheri, mari comercianþi, mari burghezi ºi chiaburi. Înlãturarea de la vota „nedemnilor“ s-a fãcut pe considerentul cã aceºtia acþionau împotriva „regimu-lui democrat-popular“ ºi urmãreau înlãturarea de la putere a celor ce muncesc ºirestaurarea capitalismului26. Prin aceste dispoziþii s-a statuat principiul cã „putereade stat ºi exercitarea ei aparþin oamenilor muncii de la oraºe ºi sate“, principiucuprins într-o formulare generalã în Constituþia din 1948. Ulterior, Legea nr. 7din 27 noiembrie 1956 pentru modificarea Legii 9/1952 ºi Decretul nr. 609 din1957 pentru modificarea Decretului nr. 391 din 1953— au abrogat toate nedem-nitãþile electorale. Se arãta cã, începând cu alegerile din 3 februarie 1957, nu vormai exista persoane declarate nedemne ºi înlãturate, din aceastã cauzã, de laexercitarea dreptului de vot.Urmãtoarea Constituþie, adoptatã la 21 august 196527, proclama RepublicaSocialistã România — RSR, reliefa ºi mai pregnant rolul conducãtor al Parti-dului Comunist în luarea decizilor, menþinea sistemul unicameral, prevedea exis-tenþa MAN a RSR drept „unic organ legiuitor“. Art. 26 crea o clasã de cetãþeniprivilegiaþi — membrii PCR, „cetãþenii cei mai avansaþi ºi mai conºtienþi ai so-cietãþii“ care nu erau recrutaþi pe baza criterilului de valoare, ci pe bazã de ade-ziune ºi de oportunism. Activitatea legislativã a MAN era limitatã prin compe-tenþele date Consiliului de Stat care, conform art. 64 pct. 2, putea stabili „normecu putere de lege“ în perioada dintre sesiunile MAN — ceea ce avea sã ducã laguvernarea þãrii prin decrete. Activitatea MAN se reducea de cele mai multe orila confirmarea, prin vot, a decretelor emise de cãtre Consiliului de Stat.În anul 1966 a fost adoptatã Legea electoralã nr. 28, cu privire la alegereadeputaþilor în MAN ºi în sfaturile populare28, care a abrogat Legea 9/1952 cucompletãrile din 1956 ºi ulterioare. Noua lege stabilea formarea a 465 de cir-cumscripþii pentru alegerea deputaþilor MAN. Într-o astfel de situaþie, când legeanu prevedea norma de reprezentare, ci numãrul circumscripþiilor, înseamna cãprin sporul natural de populaþie la fiecare nouã alegere nu va creºte numãrul dedepuataþi ci norma de reprezentare, care se stabilea prin împãrþirea numãrului delocuitori la numãrul de circumscripþii stabilite. Ulterior, printr-o lege de modifi-care a Constituþiei din 1974, s-a prevãzut cã norma de reprezentare va fi stabilitãprin decret al Consiliului de Stat. Legea 28/1966 mai prevedea cazurile de pro-ducere a vacanþei parlamentare (deces, pierderea dreptului de a fi ales sau revo-carea) ºi stabilea cã acelaºi Consiliu de Stat va dispune organizarea alegerilorparþiale în circumscripþiile rãmase sau devenite vacante, în cel mult 3 luni de laproducerea vacanþei.

36 SANDA CINCÃ 11

————————26 N. Prisca, Sistemul electoral în RPR, ed. cit., p. 46.27 Buletinul Oficial, partea I, nr. 65 din 29 octombrie 1985.28 Lege cu privire la alegerea deputaþilor în MAN ºi în sfaturile populare, Bucureºti, Editura Politicã, 1967.

Legea nr. 1 din 16 februarie 1968, pentru modificarea unor articole din Con-stituþia din 196529, reglementa reorganizarea administrativã a teritoriului prinreîmpãrþirea þãrii în judeþe, înlocuind regiunile ºi raioanele constituite în anul1950 dupã sistemul sovietic. De asemenea, Sfaturile Populare primeau denumi-rea de Consilii Populare.Prin Legea nr. 1 din 24 aprilie 1972, cu privire la modificarea unor articoledin Constituþia30 în vigoare, s-a mãrit durata legislaturii MAN ºi a mandatuluiconsiliilor populare de la 4 la 5 ani. Prin aceastã modificare s-a dorit sincroni-zarea funcþionãrii MAN cu frecvenþa Congreselor PCR. În acest fel se sublinia,o datã în plus, subordonarea MAN faþã de hotãrârile Partidului Comunist.31În urma Congresului al XI-lea al PCR din anul 1974, în cadrul cãruia s-a ho-tãrât, printre altele, îmbunãtãþirea cadrului legislativ privind sistemul electoral, afost adoptatã ultima lege electoralã a acestei perioade în baza cãreia s-au des-fãºurat alegerile pentru MAN din 1975, 1980, 1985. Având în vedere prelungireaduratei mandatului MAN la 5 ani, Legea electoralã nr. 67/20 decembrie 1974 aRSR32 (care abroga Legea 28/1966) a reglementat, în primul rând, organizareaunitarã a alegerilor de deputaþi atât pentru MAN, cât ºi pentru consiliile popularejudeþene ºi al municipiului Bucureºti33, ºi a introdus dispoziþia potrivit cãreiaMAN putea prelungi mandatul sãu de 5 ani în cazul în care ar fi apãrut o împre-jurare care fãcea imposibilã efecturea alegerilor.Art. 1 prevedea cã statul garanteazã cetãþenilor exercitarea deplinã a dreptu-rilor electorale. Referitor la rãspunderea deputatului în faþa alegãtorilor, legeastabilea cã acesta se fãcea rãspunzãtor atât pentru activitatea proprie, cât ºi pen-tru activitatea organelor în care erau aleºi. În acest sens, legea simplifica proce-dura de revocare a deputatului înainte de expirarea termenului pentru care a fostales, prin retragerea mandatului. Legea enumera cazurile în care alegãtorii pu-teau cere revocarea deputaþilor: când nu-ºi îndeplineau îndatoririle ce le reve-neau sau când, prin „fapte contrare eticii ºi echitãþii socialiste“, pierdeau încre-derea alegãtorilor din circumscripþiile în care fuseserã aleºi. Dreptul de a pro-pune revocarea unui deputat aparþinea Frontului Unitãþii Socialiste — FUS, careîl exercita din proprie iniþiativã sau la cererea organizaþiilor care îl compuneau,ori a alegãtorilor. Dacã în cadrul adunãrii alegãtorilor, majoritatea celor prezenþise pronunþa prin vot deschis pentru revocarea deputatului, FUS propunea MANrevocarea deputatului. Dacã MAN valida revocarea, postul devenea vacant. Deremarcat cã, pânã la modificarea Constituþiei din 1965 ºi adoptarea legii elec-torale din 1974, nu exista în legislaþia noastrã o procedurã specialã de revocare.Legislaþia anterioarã prevedea cã revocarea se fãcea dupã aceeaºi procedurã du-pã care deputatul a fost propus ºi ales. Cu ocazia revocãrii în 1972 a unui numãrde 4 deputaþi ai Marii Adunãrii Naþionale, care, încãlcând „principiile eticii ºi


————————29 Buletinul Oficial, nr. 16 din 16 februarie 1968.30 Buletinul Oficial, nr. 41 din 24 aprilie 1972.31 Vezi Eleodor Focºeneanu, Istoria constituþionalã a României, ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Huma-nitas, 1998, p. 130-131.32 Buletinul Oficial, nr. 161 din 23 decembrie 1974.33 Durata mandatului consiliilor populare municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureºti, orãºeneºtiºi comunale a fost stabilitã la 2 ani ºi jumãtate.

echitãþii socialiste“, au pierdut încrederea alegãtorilor, s-a dovedit cã o astfel deprocedurã era prea greoaie. Aceasta era ºi cauza pentru care cetãþenii alegãtorinu-ºi exercitau dreptul de revocare34, chiar dacã se impunea. Aceste neajunsuriale procedurii de revocare au fost sesizate în cadrul Conferinþei Naþionale a PCRdin iulie 1972 ºi corectate apoi prin legea electoralã din 1974.Noile prevederi ale Legii 67/1974 defineau rolul ºi atribuþiile Frontului Uni-tãþii Socialiste — FUS, („cel mai larg organism politic permanent, revoluþionar,democratic, cu caracter reprezentativ, care constituie cadrul organizatoric deunire, sub conducerea PCR, a forþelor politice ºi sociale ale naþiunii socialiste, aorganizaþiilor de masã ºi obºteºti“) în cadrul procesului electoral (desemnareacandidaþilor, organizarea, sub conducerea PCR a campaniilor electorale). Cuaceastã ocazie, noua lege simplifica modul de organizare a alegerilor, alcãtuireacircumscripþiilor electorale, organizarea comisiilor electorale faþã de sistemulprevãzut de legile electorale anterioare; reglementa modul de votare ºi de stabilirea rezultatelor alegerilor ca urmare a introducerii candidaturii multiple. Potrivit a-cestor dispoziþii, propunerile de candidaturi se fãceau pe circumscripþii, de cãtreconsiliile FUS, în adunãri ale alegãtorilor organizate în întreprinderile ºi insti-tuþiile Statului. Legea a redus numãrul de deputaþi ai MAN (de la 465 la 349 con-form modificãrii Constituþiei) ºi ai consiliilor populare, ºi a fixat numãrul de cir-cumscripþii electorale la 349. Legea a menþinut candidatura multiplã introdusãprin Legea din 1966 oferind cetãþenilor posibilitatea sã aleagã pe „cel care se do-vedeºte mai competent ºi mai rãspunzãtor în îndeplinirea politicii partidului ºistatului“, urmând sã fie ales doar un singur deputat pe circumscripþie.Referitor la stabilirea rezultatelor pe baza sistemului majoritar, în cazul încare un buletin de vot conþinea mai mulþi candidaþi ºi numele tututror candida-þilor rãmâneau neºterse, se considera vot pentru toþi, iar buletinele respective ur-mau a se numãra distinct ºi a se trece separat în procesul-verbal care se comunicacomisiei electorale de circumscripþie. Apoi, comisia electoralã de circumscripþietotaliza, pe întreaga circumscripþie, separat pentru fiecare candidat în parte, nu-mãrul de voturi „pentru“ ºi cele „contra“, totalizând totodatã numãrul buletinelorcare cuprindeau mai mulþi candidaþi, pe care au rãmas neºterse numele tuturorcandidaþilor ºi se atribuiau aceste voturi aceluia dintre candidaþi în favoarea cã-ruia a votat cel mai mare numãr de alegãtori. În urma acestor reglementãri, la ur-mãtoarele scrutine din 1975, 1980 ºi 1985 au putut fi depuse, formal, mai multecandidaturi pe circumscripþie.Legea nr. 19 din 19 decembrie 1979 pentru modificarea art. 44 din Consti-

tuþie35 a desfiinþat numãrul fix al deputaþilor MAN, acesta urmând sã fie deter-minat de numãrul circumscripþiilor electorale care trebuia sã aibã acelaºi numãrde locuitori. Legea mai prevedea cã norma de reprezentare pentru alegerea depu-taþilor ºi delimitarea circumscripþiilor electorale urmau a fi stabilite prin decret

38 SANDA CINCÃ 13

————————34 Dreptul de revocare nu era prevãzut în legislaþia electoralã interbelicã, deoarece exista teoria manda-tului reprezentativ, potrivit cãreia, odatã ales, deputatul nu mai este reprezentantul alegãtorilor, ci devine repre-zentantul naþiunii în întregul sãu.35 Buletinul Oficial, nr. 103 din 19 decembrie 1979.

al Consiliului de Stat. Decretul Consiliului de Stat nr. 16/22 ianuarie 1980 a sta-bilit o normã de reprezentare de un deputat la 60.000 locuitori. Alegerile de de-putaþi în MAN organizate în 1980 ºi cele din 1985 s-au desfãºurat conform aces-tei norme de reprezentare, rezultând 369 deputaþi.Aspecte ale organizãrii ºi desfãºurãrii alegerilor

În continuare, vom realiza o succintã prezentare a alegerilor parlamentaredesfãºurate în perioada 1946-1985 din perspectiva procesualã ºi instituþionalã,precum ºi a actorilor politici implicaþi. Un loc aparte în istoria electoralã a Ro-mâniei îl ocupã scrutinul din 19 noiembrie 1946, primele alegeri parlamentareorganizate dupã cel de al Doilea Rãzboi Mondial. În vederea pregãtirii acestoralegeri, guvernul Petru Groza, consiliat de sovietici, controlat ºi sprijinit dePCR, ºi-a stabilit propria strategie electoralã. Primul pas a fost fãcut prin adop-tarea unui sistem parlamentar unicameral care sã uºureze guvernului controlulasupra procesului legislativ. Astfel, Decretul nr. 2.218/1946 a introdus Parlamen-tul unicameral prin suprimarea Senatulului (considerat reacþionar la acea vreme)ºi a anulat prerogativa Regelui de a dizolva Parlamentul. A fost adoptatã, apoi, onouã lege electoralã care prevedea cadrul legal pentru organizarea ºi desfãºu-rarea alegerilor — lege contestatã în epocã de cãtre „partidele istorice“. Legeaelectoralã introducea scrutinul de listã cu reprezentare proporþionalã ºi excludeade la vot însemnate categorii de cetãþeni.În vederea depunerii candidaturilor pentru alegerile din noiembrie 1946, la17 mai s-a format alianþa electoralã — Blocul Partidelor Democrate — BPD, al-cãtuitã din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plu-garilor, Partidul Naþional Popular, disidenþa Gh. Tãtãrescu desprinsã din PartidulNaþional Liberal ºi disidenþa Anton Alexandrescu desprinsã din Partidul NaþionalÞãrãnesc36. S-a constituit, totodatã, Comisia Centralã Electoralã alcãtuitã din re-prezentanþii celor ºase partide ale BPD. La 22 mai, reprezentanþii acestor formaþiunipolitice au semnat protocolul de alianþã electoralã ºi au adoptat platforma–program.Ulterior, au aderat la acea platformã politicã ºi electoralã Uniunea PopularãMaghiarã, Comitetul Evreiesc, Sindicatele Unite, Apãrarea Patrioticã ºi Fede-raþia Democratã a Femeilor — formaþiuni menite a sprijini BPD-ul în alegeri.În intervalul iulie-noiembrie 1946 s-a desfãºurat campania electoralã de uncaracter deosebit de virulent, care a avut ca bazã propagandisticã Platforma BPDºi noua lege electoralã, iar mitingurile electorale ale BPD au fost organizate subdirecta conducere a PCR. Au fost folosite tactici de intimidare ºi abuzuri elec-torale, în special împotriva „partidelor istorice“. Campania a fost secondatã de oserie de decrete-legi care limitau libertatea de asociere ºi fixau unele „nedem-nitãþi“ abuzive, în ideea de a exclude de la exerciþiul votului ºi de la candidaturãnumeroase grupãri ºi personalitãþi politice.37


————————36 Enciclopedia istoriei politice a României, Editura Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþio-nale, Bucureºti, 2003, p. 376.37Ase vedeaDinu C. Giurescu,Falsificatorii. „Alegerile“ din 1946, Bucureºti, Editura Rao, 2007, pp. 270-292.

La 3 octombrie, repartizarea mandatelor electorale în cadrul BPD s-a fãcutinegal. PCR, Frontul Plugarilor ºi PNL Tãtãrescu au primit un numãr egal demandate, dar per total mai multe decât celelalte trei formaþiuni din BPD. Datadesfãºurãrii alegerilor s-a stabilit abia la 15 octombrie, cu doar o lunã înainte dedesfãºurarea lor, iar la 1 noiembrie începea publicarea listelor de candidaþi. Cutoate cã pe listele electorale au fost înscriºi candidaþii mai multor partide, adver-sarii s-au grupat în douã tabere: pe de o parte, partidele tradiþionale care formauopoziþia — Partidul Naþional Liberal (C.I.C. Brãtianu) ºi Partidul Naþional Þã-rãnesc (Iuliu Maniu), Partidul Social Democrat Independent (C. Titel Petrescu)— cu platforme ce vizau refacerea României potrivit modelului democratic dinperioada interbelicã, ajustat noului context european postbelic; pe de altã parte,comuniºtii ºi aliaþii lor din BPD, care optau pentru modelul dictatorial sovietic.Aºadar, faþã în faþã s-au aflat BPD — care, deºi nu era gruparea cea mai agreatãde popor, era coordonatã de Partidul Comunist ºi sprijinit de sovietici — ºi, decealaltã parte, „partidele istorice“ care erau sprijinite ºi încurajate de cãtre anglo-americani, dar fãrã vreo intervenþie concretã. Cele trei „partide istorice“ care for-mau opoziþia au semnat, la 21 octombrie 1946, un Acord care prevedea o înþele-gere electoralã asupra unor „acþiuni comune de apãrare a libertãþii alegerilor“,fãrã alte angajamente politice38.Violenþele ºi acþiunile de intimidare generate de reprezentanþi ai BPD-ului aucontinuat ºi în ziua alegerilor, când s-au semnalat o serie de ilegalitãþi: furturi deurne ºi voturi, ocuparea localurilor de vot, atacarea candidaþilor opoziþiei, intimi-darea oficialitãþilor ºi a forþelor de ordine, împiedicarea simpatizanþilor opoziþieisã-ºi exercite dreptul la vot etc.La 25 noiembrie au fost fãcute publice rezultatele oficiale ale alegerilor frau-date, care arãtau înfrângerea opoziþiei. Din totalul celor 414 mandate, BPD a ob-þinut 348 (84% din voturi), Uniunea Popularã Maghiarã — 29 mandate, PartidulNaþional Þãrãnesc (Maniu) — 32 mandate; Partidul Naþional Liberal (Brãtianu)— 3 mandate, iar Partidul Þãrãnesc Democrat — dr. N.GH.Lupu, 2 mandate.39Potrivit surselor istoriografice reale, aceste rezultate au fost grosolan mãs-luite. Guvernul a falsificat rezultatele astfel încât voturile exprimate în favoareapartidelor politice tradiþionale, în special PNÞ-ului, au fost atribuite BloculuiPartidelor Democrate. PNL ºi PNÞ au protestat în zilele ºi lunile imediat ur-mãtoare, dar fãrã efect. În aceeaºi perioadã, Partidul Comunist ºi-a concentratacþiunile pentru a reduce la tãcere opoziþia ºi a câºtiga monopolului puterii. Ale-gerile din anul 1946 au constituit momentul legitimãrii abuzive a puterii comu-niste în România.Partidul Comunist a absorbit în februarie 1948 Partidul Social-Democrat —PSD, formând Partidul Muncitoresc Român — PMR.Aceastã unificare a însem-nat eliminarea PSD din viaþa politicã ºi ascensiunea comuniºtilor în toate orga-nele de conducere ale PMR— care prelua întreaga conducere politicã a statului.Instituþia monarhicã rãmãsese un simplu decor, fiind abolitã la 30 decembrie1947, dupã abdicarea silitã a Regelui Mihai I.40

40 SANDA CINCÃ 15

————————38 Enciclopedia istoriei politice a României, ed. cit., p. 381.39 Scânteia, 23 noiembrie 1946.40 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureºti, Editura Paideia, 1999, p. 518.

Urmãtoarele alegeri parlamentare pentru constituirea noului for legislativ —Marea Adunare Naþionalã — MAN (ce va funcþiona pânã în anul 1989) au avutloc la 28 martie 1948. Erau primele alegeri de dupã proclamarea RepubliciiPopulare Române — RPR. Organizarea ºi desfãºurarea alegerilor s-au fãcut dupãnormele prevãzute în Legea 9/1948 (de modificare a legii din 1946), menþi-nându-se acelaºi tip de scrutin de listã cu reprezentare proporþionalã. Anul 1948a fost „beneficiarul“ marilor procese politice, în urma cãrora „partidele istorice“au fost suprimate, iar conducãtorii ºi mulþi membri ai acestora au fost încarceraþica deþinuþi politici. În vederea depunerii candidaturilor pentru aceste alegeri, la27 februarie s-a constituit alianþa electoralã Frontul Democraþiei Populare —FDP, formatã din Partidul Muncitoresc Român, Frontul Plugarilor, Partidul Na-þional Popular ºi Uniunea Popularã Maghiarã, la care au aderat ulterior toate or-ganizaþiile de masã subordonate PMR. Scopul declarat al creãrii FDP era „sã asi-gure unitatea de acþiune a forþelor democraþiei populare din România“. Forma-þiunile politice din cadrul FDP s-au prezentat în alegeri pe o singurã listã.Alegerile din 28 martie 1948 au fost primele organizate efectiv dupã modelulsovietic, cu o singurã diferenþã — participarea pe liste separate, proprii, a douãmici rãmãºiþe de partide de opoziþie (Partidul Naþional Liberal — Petre Bejan ºiPartidul Þãrãnesc Democrat — dr. N. Gh. Lupu) care, mânate de oportunismulsupravieþuirii, au reuºit sã strecoare câþiva deputaþi în MAN, dar care au fost eli-minaþi cu totul la doar câteva luni de la validare (unii au trecut în Frontul Plu-garilor, alþii au înfundat puºcãriile ca deþinuþi politici) —, dar ºi ultimele alegeridin anii comunismului în care au mai existat ºi alte liste, alãturi de cea propusãde guvernul comunist. Aceste alegeri s-au soldat cu urmãtoarele rezultate: Fron-tul Democraþiei Populare a obþinut 405 mandate (90,80% din voturi) din totalulcelor 414 mandate; Partidul Naþional Liberal (Petre Bejan) — 7 mandate; Par-tidul Þãrãnesc Democrat (dr. N. Gh. Lupu) — 2 mandate41.Începând cu anul 1952, procesul electoral a devenit o problemã de rutinã alcãrui rezultat a rãmas constant în favoarea reprezentanþilor puterii comuniste,variind cu câteva procente peste 90% din voturi. Legea electoralã din 1952 a in-trodus scrutinul uninominal majoritar. Alianþa electoralã Frontul DemocraþieiPopulare a rãmas responsabilã cu depunerea candidaturilor în vederea alegerilorgenerale pentru MAN pânã în 1969. La alegerile pentru MAN din 30 noiembrie1952, candidaþii FDP au obþinut 98,84% din voturi ºi toate cele 423 de man-date42; la cele din 3 februarie 1957 au obþinut 98,88% din voturi ºi totalul de 437de mandate43; iar la alegerile din 5 martie 1961, au obþinut 99,77% din voturi ºitoate cele 465 de mandate44.În 1965, România a devenit Republicã Socialistã, iar Partidul MuncitorescRomân ºi-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român. La alegerile de


————————41 Scânteia, 2 aprilie 1948.42 Comunicatul Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MAN a RPR,Scânteia, 3 decembrie 1952.43 Comunicatul Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MAN a RPR,Scânteia, 6 februarie 1957.44 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RPR, Scânteia, 8 martie 1961.

deputaþi pentru MAN, din 7 martie 1965, candidaþii comuniºti au obþinut 99,85%din voturi, deci toate mandatele45; iar la alegerile din 2 martie 1969, FDP a ob-þinut 99,75% din voturi ºi toate cele 465 de mandate46.În mai 1974 s-a constituit Frontul Unitãþii Socialiste — FUS, organizaþie carea înlocuit FDP ºi care a devenit responsabilã cu depunerea candidaturilor pentruMAN. FUS includea, pe lângã Partidul Comunist, organizaþii sindicale, coope-rative, organizaþii de tineret, de femei, de alte naþionalitãþi, cultele ºi alte organi-zaþii populare ºi profesionale. Deºi legile electorale din 1948, 1952 ºi 1966 to-lerau candidaturi multiple, doar la ultimele trei alegeri — din 1975, 1980 ºi 1985— cetãþenii au avut de ales între mai mulþi candidaþi, toþi susþinuþi de FUS. Pen-tru alegerile din 9 martie 1975, FUS a depus câte douã candidaturi în 139 dincele 349 circumscripþii ºi a obþinut 98,80% din voturi, deci toate mandatele47;pentru alegerile din 9 martie 1980, din cele 369 de circumscripþii electorale, în151 circumscripþii au fost depuse câte douã candidaturi, iar în 39 circumscripþiicâte trei candidaturi ºi FUS a obþinut 98,52%48; în sfârºit, la alegerile din 17martie 1985, în 145 circumscripþii ºi-au depus candidatura câte doi candidaþi, iarîn 40 câte trei candidaþi din totalul de 369 de circumscripþii — rezultatul înre-gistrat a fost de 97,73% din voturi ºi toate mandatele.49La 12 decembrie 1989, Comitetul Central al Partidului Comunist Român sta-bilea printr-o decizie cã urmãtoarele alegeri pentru MAN vor fi organizate la 11martie 1990. Decizia a rãmas fãrã urmãri, deoarece la numai câteva zile a inter-venit schimbarea de regim politic.În ansamblul sãu, sistemul electoral românesc din perioada regimului de dic-taturã comunisã a avut coordonate total diferite prin comparaþie cu acela existentîn perioada interbelicã, într-o societate democraticã burghezã. Caracteristicaprincipalã a acestui sistem electoral a constat în faptul cã s-au practicat alegerinonconcurenþiale, controlate total din punct de vedere politic. Cele mai im-portante aspecte ale acestui tip de sistem electoral care a funcþionat într-un con-text de control politic ºi cenzurã au fost legate îndeosebi de trãsãturile nedemo-cratice sau de disfuncþionalitãþile evidente ale sistemului politic. Competiþia po-liticã nu a existat decât formal, întrucât cei care îºi depuneau candidatura eraudeja selectaþi de organizaþiile PCR. Faptul cã nu s-a respectat ceea ce oficial s-adeclarat a reprezentat un element consonant cu discrepanþa mai generalã întreideologie ºi activitatea politicã, specificã oricãrui regim comunist.

42 SANDA CINCÃ 17

————————45 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RPR, Buletinul Oficial al MAN a RPR, nr. 7 din 9 martie 1965, anul XIV.46 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RSR, Buletinul Oficial al RSR, nr. 39 din 4 martie 1969, partea a III-a.47 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RSR, Buletinul Oficial al RSR, nr. 40/11 martie 1975, partea a III-a.48 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RSR, Buletinul Oficial al RSR, nr. 45 din 12 martie 1980, partea a III-a.49 Cf. Comunicatului Comisiei Electorale Centrale cu privire la rezultatul alegerilor de deputaþi în MANa RSR, Buletinul Oficial al RSR, nr. 20 din 20 martie 1985, partea a III-a.

BIBLIOGRAFIEBanciu,Angela, Istoria constituþionalã a României. Deziderate naþionale ºi realitãþi sociale, Bucureºti,Lumina Lex, 2001;Barbu, Daniel, ªapte teme de politicã româneascã, Bucureºti, Antet, 1997;Betea Lavinia, Alexandru Bârlãdeanu despre Dej, Ceauºescu ºi Iliescu. Convorbiri, Bucureºti,Editura Evenimentul Românesc, 1997;Betea Lavinia, Maurer ºi lumea de ieri. Mãrturii despre stalinizarea României, Arad, FundaþiaCulturalã „Ioan Slavici“, 1995;Câmpeanu, Pavel, Ceauºescu, anii numãrãtorii inverse, Iaºi, Editura Polirom, 2002;Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 2006;Dogan, Matei, „Dansul electoral în România interbelicã“, în Revista de Cercetãri Sociale, nr. 4/1995;Enciclopedia istoriei politice a României, vol. I, Bucureºti, Editura Institutului de ªtiinþe Politiceºi Relaþii Internaþionale, 2009;Drãgan, Tudor, Curs de drept de Stat, Bucureºti, Litografia Învãþãmântului, 1956;Focºeneanu, Eleodor, Istoria constituþionalã a României 1859-1991, Bucureºti, Editura Huma-nitas, ediþia a II-a, 1998;Giurescu, Dinu C., Falsificatorii. „Alegerile“ din 1946, Bucureºti, Editura Rao, 2007;Ionescu, Cristian, Dezvoltarea constituþionalã a României. Acte ºi documente 1741-1991, Bucureºti,Lumina Lex, 1998;Ionescu, Dionisie, Dezvoltarea constituþionalã a Statului român, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1957;Ionescu, Ghiþã, Comunismul în România, Bucureºti, Bucureºti, Editura Litera, 1994;Nica, Constantin, Liberalismul din România — teorie ºi practicã, volumul IV, Bucureºti, EdituraInstitutului de ªtiinþa Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2008;Pãiuºan, Cristina, Ion Narcis Dorin, Retegan Mihai, Regimul comunist din România. O cronologie

politicã (1945-1989), Bucureºti, Editura Tritonic, 2002;Preda, Cristian, Soare Sorina, Regimul, partidele ºi sistemul politic din România, Bucureºti, Edi-tura Nemira, 2008;Prisca, Nistor, Democratismul sistemului electoral în Republica Socialistã România, Bucureºti,Editura Politicã, 1975;Prisca, Nistor, Drept de Stat al Republicii Populare Române, Bucureºti, Editura de Stat Didacticãºi Pedagogicã, 1962;Prisca, Nistor, Sistemul electoral în RPR, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965;Prisca, Nistor, Carsian A., Marea Adunare Naþionalã ºi Prezidiul MAN, Bucureºti, Editura ªti-inþificã, 1959;Scurtu, Ioan (coord.), România. Viaþa politicã în documente. 1946, Bucureºti, Arhivele Statuluidin România, 1996;Scurtu, Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX, Bucureºti, Paideia, 1999;ªandru, Dumitru, Comunizarea societãþii româneºti în anii 1944 — 1947, Bucureºti, Editura Enci-clopedicã, 2007.


SISTEMUL ELECTORAL ITALIAN,REFORMA ªI IMPLICAÞIILE LUI POLITICE

GHEORGHE LENCAN STOICA*

Abstract. The evolution of the electoral system in Italy after the approval of theConstitution until now date is characterized by a complex process aimed to trainnew reforms and improvements to the electoral system. During this time, Italywas and still is a republic with a parliamentary democratic system, with free,competitive elections, respecting the will of the electorate. The paper highlightsthe political consequences of introducing the electoral law in December 2005and the effects of the majoritarian bonus. In Italy, however, the reform spectrumof the electoral system is still on the agenda.

Keywords: First Republic, referendum, majoritarian bonus, exclusion clause,infinite transition, legal constructivism.

În cei peste 60 de ani care au trecut de la adoptarea Constituþiei italiene dindecembrie 1947, în peninsulã s-au obþinut mari succese economice ºi sociale. Ojumãtate de secol s-a vorbit în Italia despre un adevãrat „miracol“, iar în anii ’80,aproape în toate statisticile situaþia economicã italianã a fost consideratã în cepriveºte producþia globalã aproape mereu pe locul al VI-lea ºi chiar al V-lea dinlume. Toate acestea au fost posibile ºi datoritã unui stat edificat pe principiile ºivalorile „statului social“, în care exigenþele legate de securitatea socialã a cetãþe-nilor ºi problemele justiþiei sociale distributive au fost dintre cele mai avansatedin Europa, înscriindu-se printre respectivele elemente pozitive. Premisele unorasemenea elemente erau conþinute în Constituþia de care aminteam mai înainte.În articolul 41, de exemplu, se spune: „Iniþiativa privatã este liberã. Nu se poatedesfãºura în contradicþie cu utilitatea socialã sau într-un mod care sã aducã daunesecuritãþii, libertãþii ºi demnitãþii umane. Legea va determina programele ºi con-troalele oportune pentru activitatea economicã, publicã ºi privatã, care sã poatãfi îndreptãþitã ºi coordonatã în scopuri sociale“1.


————————* Prof. univ. dr. la Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific principalgradul II la ISPRI al Academiei Române.1 Constituþia italianã, în Italia oggi, p. 142.

Caracterul de democraþie republicanã nu este determinat numai de cãtre nor-mele constituþionale. Acelaºi lucru e în concordanþã ºi cu trãsãturile statului so-cial. Însã un element de extrem relief al Constituþiei italiene este reprezentat delegea electoralã care, deºi nu e inseratã în cadrul Constituþiei, este în mod iniþialfructul unui acord între principalele partide. Alegerea efectuatã în anul 1947pentru Camerã — dar pentru Senat substanþa nu a fost diferitã —, a fost în fa-voarea unui sistem proporþional cu scrutin de listã, unde alegãtorul alege întreliste ºi-ºi exprimã preferinþa pentru un candidat2. Nimic altceva nu este, în acestcaz, decât o lege electoralã proporþionalã. Ea a rãmas în vigoare în Italia din anul1947 ºi pânã în anul 1993. Aceastã perioadã este caracterizatã de cãtre specialiºtidrept partitocraþie, iar perioada a fost cunoscutã ºi sub numele Prima Republicã.Se favoriza astfel importanþa partidelor politice de masã, multipartidismul îndeosebidupã ieºirea din dictaturã când caracterul de democraþie republicanã e determinatnu numai de normele constituþionale, ci în special ºi de acordul dintre marile par-tide. Este un sistem care premiazã în mod evident partidele de masã, care dispunde organizaþii la nivel naþional, cu simboluri proprii, în dauna partidelor minore.De altfel, rolul de mare relief îl asumã partidele de masã (Democraþia creºtinã,Partidul comunist ºi Partidul socialist) emergând net în faza de tranziþie, caresunt în mãsurã de a coaliza ºi controla procesele de mobilizare „ce se manifestãla dreapta ºi la stânga, evitându-se crize asemenea celor din anii 1919-1922“3.

Timp de aproape 50 de ani în Italia, coincizând cu vremea Primei Republici,cum aminteam mai înainte, toate deciziile politice relevante erau luate de cãtrepersoane cu puterea obþinutã prin intermediul partidelor. Mai mult decât atât,chiar ºi alte importante însãrcinãri (chiar nepolitice, cum ar fi cele birocratice saudin comunicaþii), se fãceau prin desemnarea de cãtre partide.

Personalul de acest gen se schimba în acelaºi fel în care se schimbau miniºtriiºi guvernanþii de la toate nivelurile, în funcþie de rezultatele alegerilor4. Din a-ceastã cauzã, prin numãrul de însãrcinãri dobândite, controlate, distribuite departide; prin inamovibilitatea personalului partinic, prin lipsa oricãrei alternanþela guvern, regimul partitocratic italian echivala cu un sistem politic blocat. În ca-drul unui asemenea sistem, de exemplu, a funcþionat un aºa-zis conventio ad ex-cludendum.

Regimul partitocratic italian a fost, totuºi, în mod indubitabil un regim demo-cratic. Drepturile civile, politice ºi sociale au fost garantate, respectate, promo-vate ºi extinse de-a lungul timpului. Alegerile erau libere, competitive, respec-tându-se voinþa electoratului. Anii 1975 ºi 1976 au putut înregistra cele mai marisuccese ale P.C.I., de pildã.

Regimul politic italian din acei ani era clasificat în literatura politologicã in-ternaþionalã ºi Italia era aºezatã printre democraþiile definite „consociative“ sau

2 SISTEMUL ELECTORAL ITALIAN, REFORMA ªI IMPLICAÞIILE LUI POLITICE 45

————————2 Carlo Guarnieri, Il sistema politico italiano, Bologa, Il Mulino, 2006, p. 35.3 Ibidem.4 Storia dello Stato italiano dall Unita a oggi, Roma, Donzelli editore, 1995, p. 63.

„consensuale“. În orice caz, prima Republicã italianã a constituit un caz tipic dedemocraþie proporþionalã, dar conflictualã.

O tendinþã esenþialã, o încercare permanentã s-a manifestat în direcþia uneireforme a sistemului electoral italian. Încã din 1953, De Gasperi a încercat sãmodifice legea electoralã. Bazatã pe sistemul proporþional, legea, în intenþia luiDe Gasperi, trebuia sã stabileascã un „premiu“ consistent în mandate (douã tre-imi) pentru partidul sau coaliþia de partide care ar fi obþinut jumãtate plus unudin voturile valide5. Însã lipsa de succes a coaliþiei lui De Gasperi în alegeriledin 1953 îl determinã pe acesta sã-ºi dea demisia ºi înceteazã astfel ºi încercareasa reformatoare. De atunci asemenea tentative n-au mai fost fãcute, deºi desprenecesitatea unei reforme electorale s-a vorbit deseori de cãtre ambele partide(Democraþia creºtinã ºi P.C.I.) ºi chiar ºi de cãtre Partidul socialist. „S-a tins dejaîn 1953, precizeazã ºi Gianfranco Pasquino, la o reformã a sistemului propor-þional atât pentru cã un nou sistem electoral a constituit obiectul unor dorinþe ob-scure, cât ºi întrucât reforma sistemului electoral a constituit una dintre condiþiileiremediabile pentru criza primei Republici, care apoi a deschis tranziþia politico-in-stituþionalã italianã“6.

Evenimentele internaþionale din Europa anilor 1989-1990 au generat ºi în Ita-lia schimbãri esenþiale în direcþia reformei electorale. Dupã 1990 un prim efectcare se consemneazã este excluderea conventio ad excludendem, apoi în toatãItalia dupã anul 1992 se va vorbi despre Tangentopoli ºi revoluþia judecãtoreascã(Manni puliti). Totodatã, parlamentul se angajeazã în modificarea sistemuluielectoral, începându-se cu sistemul comunal ºi provincial, dar ºi la nivel naþio-nal. Noua lege la nivel comunal prevedea alegerea directã a primarului ºi a pre-ºedintelui provinciei prin mecanismul celor douã tururi (în al doilea tur tre-cându-se numai dacã niciun candidat n-a depãºit 50% din voturi). Se va schimbaºi sistemul electoral pentru Senat, italienii fiind chemaþi sã voteze un referendumprezentat de cãtre Mario Segni. Referendumul a fost câºtigat de cãtre partizaniiabrogãrii vechii legi electorale cu 82,7%.

Noua lege electoralã prevedea un mecanism prin intermediul cãruia se intro-duc la Camera Deputaþilor douã buletine de vot (unul de tip majoritar ºi altulproporþional) prin care se realizeazã 75% în cazul primului ºi 25% în cel de-alII-lea. Avem de-a face astfel cu un sistem complex, cu o lege electoralã mixtã,majoritarã ºi proporþionalã, chiar dacã aspectul majoritar tinde sã prevaleze întrucâtacestei componente îi sunt atribuite trei sferturi din voturile alegãtorilor7. Apãrã-torii noului sistem contribuie astfel la iniþierea cãii bipolariste în Italia, contri-buind la sfârºitul primei Republici. Nu lipsesc însã nici critici de mare prestigiuai sistemului bipolar, cum ar fi politologul Giovanni Sartori care numeºte legea

46 GHEORGHE LENCAN STOICA 3

————————5 Gianfranco Pasquino, Il sistema politico italiano, Bologna, University Presss, 2002, pp. 33-34.6 La Storia d’Italia, dalla fine degli ani ’80 a oggi, vol. 24, La biblioteca di Repubblica, Torino, UTET,2005, p. 133.7 Gianfranco Pasquino, op. cit., p. 106.

drept „Mattarellum“ dupã numele democrat creºtinului Sergio Mattarella, care apropus-o în parlament. De reþinut cã „mattarellum“ în italianã înseamnã fãcãleþ.Legea electoralã botezatã în acest fel a înfãptuit o importantã schimbare a votu-lui popular, un vot care s-a eliberat de tradiþionala condiþionare partidicã. Legeadin 1993 a fost fructul unui compromis între partide. Pe baza unei asemenea legis-au desfãºurat în Italia trei alegeri politice: 1994, 1996 ºi 2001. Deci, în ciudaimperfecþiunilor respectivei legi, timp de peste 12 ani legea electoralã mai susamintitã a funcþionat ºi a influenþat formele de guvern sau poate întreaga politicãitalianã. Prin urmare, se poate spune, aºa cum o face ºi Gianfranco Pasquino, cã„sistemul electoral constituie un element cardinal al regimului ºi funcþionarea saimperfectã, lipsa sa de reformã sau incompleta sa reformare sau acceptare continuãsã reprezinte un mare inconvenient ºi pentru sistemul politic în ansamblul sãu“8.

Reforma electoralã de tip majoritar întreprinsã în anul 1993 a fost rezultatulunui compromis. De aici apariþia unei legi electorale mixte, majoritarã ºi propor-þionalã. Pentru ambele camere locurile sunt distribuite dupã un sistem majoritarcu un singur tur. La Camerã, cele 630 de locuri au fost distribuite, rezultând încele din urmã 475 de locuri în colegiile uninominale ºi 155 în cele 26 de circum-scripþii electorale9.

Totuºi, legea electoralã din 1993 a determinat o fragmentare deosebitã, în careºi cele mai mici partide sunt importante, fãcând ca sistemul majoritar sã nu re-ducã, ci sã creascã numãrul partidelor din sistem.

În Italia deci, începând cu 1944, votul majoritar nu a fost aplicat în cazul par-tidelor, selectând cel mai puternic ºi mai capabil ºi condamnându-le irevocabilpe celelalte la fuziune sau dispariþie. Competiþia majoritarã a fost puternic legatãde votul proporþional al partidelor (cu intenþia iniþialã de a pãstra minoritãþile),mediatã de proporþionalitatea constituirii coaliþiei, pentru ca într-un final sã devinãun mecanism de prezentare a multipartidismului italian.

Dar în toamna anului 2005, într-o perioadã în care la guvern se afla SilvioBerlusconi (cu o mare majoritate atât la Camerã, cât ºi la Senat), s-a elaborat onouã lege electoralã revenindu-se la sistemul proporþional. În asemenea condiþiiextrem de favorabile s-a dorit menþinerea unui anumit avantaj chiar ºi prin noualege electoralã. Se considera pânã atunci cã, în urma legii din 1993, s-ar fi creatun avantaj în favoarea Centrului stânga. De exemplu, la alegerile pentru Camerãdin 1996 ºi din 2001 Centrul stânga ar fi reuºit sã obþinã mai multe voturi în cotãmajoritarã, iar Centrul dreapta n-a reuºit sã transfere spre votul majoritar toatevoturile culese în mod separat de partidele coaliþiei în plan proporþional. Deaceea, obiectivul Centrului dreapta a devenit atunci acela de a elimina aria majo-ritarã a competiþiei electorale.


————————8 Carlo Guarnieri, op. cit., pp. 108-109.9 Jean Blondel, Guvernarea majoritarã, 2009, Institutul European, Iaºi, p. 194, vezi ºi S. Pasqunio, op. cit.,p. 99.

În consecinþã, noua lege electoralã se configureazã ca o lege electoralã pro-porþionalã cu depãºirea unui anumit prag variabil ºi unei prime de majoritate aalianþei care la nivel naþional obþine mai multe voturi10. Erau astfel încurajatecoaliþiile în aºa fel încât partidele care acceptau intrarea într-o alianþã indicândchiar un program comun ºi un „lider“ beneficiau de un câºtig în cadrul compe-tiþiei electorale. S-a realizat în acest fel de cãtre „coaliþia“ lui Berlusconi omodificare(fãrã o veritabilã reformã electoralã) prin care puterea de desemnare de cãtre pre-ºedintele statului a preºedintelui de Consiliu a fost eliminatã în mod condiþionat11.

Analiºti avizaþi au evidenþiat faptul cã, dincolo de o asemãnare de faþadã,existã deosebiri naþionale ale legii electorale în Camerã în raport cu cea din Se-nat12. Deosebirile se referã în special la prima de majoritate naþionalã, care afost introdusã în ciuda faptului cã intra în contradicþie cu articolul nr. 57 dinConstituþie în care se prevede cã Senatul „este ales pe baze regionale“. Într-oasemenea situaþie, majoritatea guvernamentalã preocupatã de reformã n-ar fiputut fi aprobatã în timp util pentru alegerile din primãvara lui 2006, s-a grãbitsã introducã premii de majoritate regionalã, exceptându-se numai regiunile încare erau prevãzute garanþii pentru majoritãþile lingvistice. Consecinþele au apã-rut evidente dupã alegerile din 9-10 aprilie 2006. Existenþa unui premiu de majo-ritate ºi la Camerã, un premiu al coaliþiei învingãtoare a împins partidele sprealianþe dintre cele mai ample posibile. De exemplu, la alegerile din aprilie 2006Centrul stânga a obþinut victoria la Camerã cu numai 24 000 de voturi în plus,adicã cu doar 0,07% din totalul voturilor. ªi la Senat Centrul stânga a obþinutvictoria, dar cu o diferenþã de numai 2 voturi. De aceea, în cele din urmã guver-nul Prodi a fost instalat beneficiind ºi de sprijinul majoritãþii senatorilor pe viaþã.Dificultãþile guvernãrii aveau sã fie deosebite: tensiuni între principalele com-ponente ale coaliþiei, voturi contrare propriei coaliþii etc. ºi pânã la urmã sunt or-ganizate noi alegeri în primãvara anului 2008.

Legea electoralã din decembrie 2005 poate fi consideratã ca rezultatul ne-fericit al neînþelegerii dintre partidele participante la competiþia electoralã. Gu-vernul Berlusconi, aºa cum s-a vãzut, a „forþat“ adoptarea respectivei legi mo-tivat ºi de avantajul majoritãþii pe care a deþinut-o. Cu legea electoralã „refor-matã“ s-a introdus în Italia „un sistem proporþional pur“.

În „Introducere“, aceastã lege electoralã precizeazã cã normele pentru ale-gerea Camerei Deputaþilor ºi a Senatului sunt modificate, destinatarii votului potfi „numai partidele ºi nu candidaþii individuali“. Voturile sunt atribuite în bazaprocentelor obþinute de partide la scarã naþionalã pentru Camerã ºi pe plan re-gional la Senat. Nu mai existã nicio preferinþã, ci se voteazã partidul cuprins într-ocoaliþie specificã ce prezintã un program ºi un lider13.


————————10 Vezi La nuova legge elettorale nationale, numãrul 270 din 21 decembrie 2005, Torino, Osservatorio

eletorale.11 Carlo Guarnieri, op. cit., p. 109.12 „Introduzione“ în „La nuova legge elettorale“, op. cit., p. 1.13 Itanes, Il ritorno di Berlusconi, vincitori e vinti nelle elezioni del 2008, Bologna, Il Mulino, 2008, p. 7.

O altã noutate vizeazã scrutinul de vot, apoi reîntoarcerea la sistemul propor-þional a determinat reapariþia pragului electoral, legea prevãzând un prag de 4%la nivel naþional. O noutate este reprezentatã ºi de circumscripþia externã.

Legea, numitã ºi Porcellum, a fost mult discutatã ºi amplu comentatã de cãtrespecialiºti imediat ce a fost publicatã în „Gazeta oficialã“. Pier Luigi Petrillo14de la Centrul de Studii al Parlamentului aminteºte cum a fost pregãtitã aproba-rea legii electorale, în cursul rapidei examinãri din Comisia de la 28 septembrie2005. La 13 octombrie Camera a aprobat proiectul de lege cu 323 voturi pentru,6 contra, 6 abþineri, iar Centrul stânga a protestat neparticipând la votul final. LaSenat, dupã 11 ºedinþe, aprobându-se în cele din urmã pe 14 decembrie 2005 cu160 voturi pentru din partea Centrului dreapta ºi a minoritãþii lingvistice, 119contra din partea Centrului stânga ºi 6 abþineri.

Aspectele mai interesante ºi mai semnificative ale Legii electorale din 21 de-cembrie 2009 vizeazã introducerea primei majoritare ºi alocarea locurilor prinmetoda parlamentarã. Astfel, conform articolului 1, „mandatele sunt atribuiteproporþional cu ponderile (procentele) obþinute de partide la nivelul þãrii“15. Le-gea de reformã desfiinþeazã votul preferenþial ºi stabileºte cã ordinea candida-þilor de pe fiecare listã este determinatã de fiecare partid angajat în competiþie,acesta putând recurge ºi la procedura „listelor blocate“. Ca atare, votul pentrupartid este mai important decât votul pentru candidaþi, alegãtorul efectuând op-þiunea între partide, nu între personalitãþi. De asemenea, legea instituie trei pra-guri minimale în vederea repartizãrii mandatelor, urmãrindu-se eliminarea dis-persiei politice ºi concentrarea pluralismului de partide. Prin sistemul pra-gurilor acced în parlament doar: a) coaliþiile care au obþinut cel puþin 20% dinvoturile corect exprimate pe plan regional ºi în interiorul lor; b) listele comune,care au obþinut 3% din voturile corect exprimate pe plan regional; c) listele indi-viduale, care au obþinut minimum 8% din voturi la nivelul regiunii, ca ºi listelede coaliþii care — fãrã sã atingã cota amintitã de 20% — au obþinut cel puþin8% din sufragii pe plan regional16.

Efectul de eliminare a partidelor care nu au atins pragurile se reflectã în acor-darea unor bonificaþii de mandate partidelor mari. Astfel, la metoda proporþio-nalã pentru Camerã, prima majoritarã se acordã listei sau coaliþiei care obþinecele mai multe voturi la nivel naþional. Este egalã astfel cu 340 de locuri, ceeace înseamnã 54% din locuri, ºi este acordatã numai dacã o listã sau coaliþie deliste nu obþine 340 de locuri. Coaliþiile sunt oficializate printr-o declaraþie de le-gãturã reciprocã între listele prezentate. Se depune un mic program electoral îninteriorul cãruia se specificã numele persoanei indicate de coaliþie ca fiind li-


————————14 La Legge di 21 dicembre 2005 (n. 270) Modifiche alle norme per l’elezione della Camera dei deputatie del Senato della Republica (publicatã în Gazetta officiale, n. 303 del 30 dicembre 2005, Supplementoordinario n. 213), p. 7.15 Ibidem.16 Fulco Lanchester, I diritti di partecipazione politica nell’inovazione istituzionale incrementale italiana,Associazione Italiana dei Costituzionalisti, Dossier, 2006, p. 1.

derul ei. La Senat, în schimb, repartiþia locurilor ºi acordarea primei majoritarese face la nivel regional.

Consecinþele asupra sistemului de partide al ultimei legi electorale au fost di-ferite în cele douã alegeri care s-au desfãºurat dupã 2005. Nevoia coalizãrii a de-terminat în 2006 apariþia unei „situaþii de neguvernabilitate“. Dupã 2008, aceeaºiexigenþã a dus la dispariþia din parlamentul italian (atât la Camerã, cât ºi la Se-nat) a multor partide dintre care unele tradiþionale, avem în vedere în special P.S.Italian, „Verzii“ sau „Rifondazione comunista“.

Noul sistem a reintrodus votul de listã cu o formulã proporþionalã. Însã nueste vorba numai de o reîntoarcere pur ºi simplu la sistemul proporþional. În rea-litate, cum nu era numai majoritar precedentul sistem electoral, nu e numai pro-porþional nici urmãtorul sistem. Ceea ce s-a schimbat într-adevãr sunt uneleelemente majoritare sau proporþionale. Majoritatea de colegiu (cu recuperareaproporþionalã) a fost substituitã de proporþionalitatea cu premiu de majoritate. Acrescut componenþa proporþionalã ºi s-a schimbat componenþa majoritarã17.

Un comentariu foarte interesant ºi competent a fãcut în legãturã cu publicareaLegii electorale din decembrie 2005 ºi profesorul Fulco Lanchester, decanul fa-cultãþii de ªtiinþe politice a Universitãþii „La Sapienza“ din Roma din acel timp,ºi un reputat specialist în probleme constituþionale din Italia. Autorul supranu-meºte situaþia din peninsulã, care certificã persistenþa unei „tranziþii infinite“18,ca un fenomen deviant, iar el se manifestã ºi la nivelul aspectelor constituþionale.

Ceea ce s-a petrecut în timpul celei de-a XIV-a legislaturi (2001-2006), preci-zeazã Lanchester mai departe, este destul de relevant. Modificãrile, aproape toa-te incisive, au vizat aproape 40 de articole ale Constituþiei. Este vorba aici, dintr-operspectivã comparatistã, de o manierã neuzitatã în rândul þãrilor cu tradiþiedemocraticã din Europa. Astfel, în Germania într-o perioadã destul de înde-lungatã de la 1951 la 2002 s-au modificat doar 51 legi, iar prin revizuire ele s-auintegrat mult mai firesc în cadrul Legii fundamentale. Acelaºi lucru s-a întâm-plat ºi în Elveþia, dar pe parcursul a peste 150 de ani ºi în Belgia trecerea la fede-ralism s-a fãcut pe parcursul unor revizuiri constituþionale realizate între 1967 ºi1993. Aceste „modificãri“ formale vizând „constituþia“ ºi „calitatea“ interven-þiilor constituþionale induc dubii asupra compatibilitãþii lor cu cadrul democra-tico-pluralist, dar mai ales asupra eficacitãþii ºi eficienþei procesului instituþional.În ce priveºte forma de stat, susþine Fulco Lanchester mai departe, proiectul con-stituþional iniþiat prin intermediul noii legi electorale vulnerabilizeazã în mod ex-plicit circuitul democratic. Se respinge în acest fel concepþia privind democraþiade masã, organizatã de partide ºi bazatã pe reprezentarea politicã, prin substi-tuirea ei cu un raport semnificativ între corpul electoral ºi primul-ministru. Estede fapt un raport atât implicit, cât ºi explicit.


————————17 Itanes, Dov’è la vittoria?, Bologna, Il Mulina, 2006, p. 13.18 Fulco Lanchester, op. cit., p. 4.

Lanchester considerã cã legea din 21 decembrie 2005 „a constituit, în schimb,o loviturã de ciocan pur ºi simplu pentru toate discursurile privind sfârºitul tran-ziþiei italiene, ea redeschizând, revoluþionând regulile de distribuire a cãrþilor în-tre partide ºi în cadrul partidelor“19. Astfel, pentru Camera Deputaþilor, Legeaelectoralã a introdus un mecanism de transformare a voturilor în aleºi bazat pe oformulã nemajoritarã, colegiul plurinominal, scrutinul unic de vot, lista blocatã,premiul de majoritate ºi clauza de excludere la nivel naþional. La nivelul Sena-tului, dimpotrivã, a fost inventat un mecanism de transformare a voturilor în se-natori aleºi bazat pe formula nemajoritarã, colegiul plurinominal, scrutin de votunic, lista blocatã, premiul de majoritate ºi clauzã de excludere la nivel regional.

Au fost numeroase comentariile privind aprobarea legii electorale din 2005,totodatã au existat ºi contestaþii privind alocarea de voturi la Senat, unele aspecteprivind premiul de majoritate. În context, profesorul Lanchester atrage atenþiaasupra faptului cã tendinþa grupului politic italian contrazice flagrant premiselepuse la bazã prin utilizarea instrumentelor majoritare (de la colegiul uninominalmajoritar la premiul de majoritate). Mai existã un aspect straniu, evidenþiat deprofesorul Fulco Lanchester, este vorba despre cererea fãcutã de Berlusconi la 6aprilie 2006 de a invita observatori ONU pentru alegerile italiene (o cerere ca-racteristicã þãrilor din Lumea a treia). Încerca de fapt domnul Silvio Berlusconisã delegitimeze adversarii sãi în acest fel. Aºa au considerat mulþi analiºti gestulprim-ministrului italian. Dar „inovaþiile“ constituþionale ºi-au „manifestat“ dinplin efectele în timpul legislaturii rezultate din alegerile italiene din aprilie 2006.La respectivele alegeri, îndeosebi în cazul Senatului, noua lege electoralã ºi-ademonstrat cu multã evidenþã limitele. Într-adevãr, premiile de majoritate regio-nalã — combinate cu dimensiunile foarte diverse din circumscripþiile regionale,care merg de la 47 de aleºi din Lombardia la unul singur în Vale d’Aosta — s-auanulat ºi au produs un blocaj, cu Centrul dreapta care a obþinut 155 de aleºi sau50,2%, iar Centrul stânga 154 cu 49%. Determinant în cele din urmã a devenitastfel rolul senatorilor din circumscripþiile externe: 4 aleºi pentru Centrul stângaºi unul singur pentru Centrul dreapta ºi unul independent20. Centrul stânga a re-uºit sã cucereascã în acest fel ºi Senatul, dar cu o majoritate nesigurã, ajungându-sepânã acolo încât funcþionarea lucrãrilor se desfãºura uneori cu participarea „for-þatã“ a senatorilor pe viaþã. Aspect anormal în activitatea unui parlament dintr-o þarãcivilizatã europeanã. ªi toate acestea, cum aminteam, ca o consecinþã a noii legielectorale analizate în acest context.

Dar implicaþiile politice ale legii din 21 decembrie 2005 au mers mult mai de-parte, guvernul format în urma alegerilor din aprilie 2006 era bazat pe 8 forma-þiuni politice, printre care ºi o micã grupare numitã UDEUR, cu un lider ClaudioMastela, devenit ºi ministru al justiþiei ajuns în parlament cu doar 1,4% de vo-


————————19 Carlo Guarnieri, op. cit., p. 111.20 Giovanni Sartori, Il sultanato, Roma-Bari, Editori Laterza, 2009, p. 46.

turi. Rolul lui este, aºa cum afirma ºi Giovanni Sartori, „numai de a bloca Cen-trul stânga înãuntrul unui blocaj în care el îºi menþine puterea sa de ºantaj“21.

Problema a devenit foarte complexã ºi se discuta în acea vreme despre orga-nizarea chiar ºi a unui referendum pentru o nouã reformã electoralã. În cele dinurmã Mastela a fãcut, prin ºantajul sãu, sã cadã guvernul Prodi. La alegerile eu-ropene din vara anului 2009, el a fost rãsplãtit cu un loc de deputat european.

Consecinþele unei asemenea stãri de lucruri pentru sistemul politic italian audeterminat un climat de joasã legitimare politicã ºi existenþa unei clase politiceincapabile de decizii esenþiale. Alegerile din 2008 au fost organizate ºi pentrudepãºirea stãrii generale de indecizie. Berlusconi, împreunã cu aliaþii noi Fini ºiBossi au învins categoric atât în Camerã, cât ºi la Senat. Pentru unii analiºti unastfel de rezultat „închide lunga tranziþie ce s-a deschis cu criza Tangentopolis,stabilizând sistemul politic. Este vorba despre un nou «1948»“22. Dupã o aseme-nea victorie, pe plan electoral nu se mai vorbeºte despre reformã.

Recent, într-o cercetare colectivã, politologi ºi juriºti, dintre cei mai impor-tanþi experþi italieni au investigat sistemele cruciale ale sistemului electoral ita-lian cu probleme în discuþie cum ar fi candidaturile, criteriile de eligibilitate,cheltuielile electorale ºi finanþarea alegerilor ºi formarea grupurilor parlamen-tare, precum ºi coerenþa lor cu votul cetãþenilor. Printre marii experþi îi avem învedere aici pe Roberto d’Alimonte de la Universitatea din Florenþa ºi Carlo Fusarode la aceeaºi universitate etc.

Formarea grupurilor parlamentare, de exemplu, surprinde modalitatea ºi difi-cultatea relaþiilor dintre membrii grupurilor ºi votul cetãþenilor. Aceste relaþiisunt dependente de configurarea aleºilor, culorile lor politice ºi normele legisla-tive în vigoare.

Recunoaºterea juridicã a coaliþiilor este introdusã pentru prima oarã în ultimalege electoralã. Astfel, partidele obligate de sistemul electoral sã se coalizeze potapoi sã se dividã, constituind fiecare un grup propriu. În aceastã opticã, ne spuneSalvatore Curreri, recunoaºterea parlamentarã a coaliþiilor ridicã douã problemeinteresante: 1) raportul între coaliþie ºi grupurile parlamentare ºi 2) introducereaunui statut parlamentar al opoziþiei, în faþa celui constituit de majoritate23. Esteo noutate cu totul schimbatã faþã de „realitãþile“ parlamentare dinainte de ultimalegislaturã. Unii specialiºti numesc o asemenea stare de fapt „constructivism ju-ridic“24 ºi se referã la delicatul raport dintre drept ºi politicã. Totuºi, considerãaceºtia, regulamentele parlamentare nu sunt niciodatã cu totul neutre în raport cudatele politicii, ele interacþionând oricum cu ele, putând uneori sã le secondezesau alteori sã le devinã obstacole.


————————21 Itanes, Il ritorno di Berlusconi, op. cit., p. 7.22 Salvatore Curreri, „Partiti, coalizioni electorali e gruppi parlamentari“, în La legislazione elettoraleitaliana a cura di Roberto D’Alimonte, Carlo Fusaro, Bologna, Il Mulino, 2008, p. 351.23 Salvatore Curreri, Partiti, coalizioni elettorali e gruppi parlamentari, op. cit., p. 360.24 Itanes,, op. cit., p. 12.

În orice caz, rezultatele alegerilor politice din 2006 ºi cele din 13 ºi 14 aprilie2008 aratã cu mare evidenþã cã sistemul de vot în vigoare are defecte grave. Dinaceastã cauzã, ipotezele unei viitoare reforme electorale þin seama de asemeneadefecte. S-a optat asupra tezei cã viitoarea reformã electoralã (oricare ar fi aceasta)nu va putea fi cu adevãrat eficace dacã nu þine seama de faptul cã regulile de votproduc efectele aºteptate numai dacã sunt inserate într-un context instituþionalcomplex capabil de a însoþi funcþionarea sistemului politic. Cert este însã un altaspect privind legile electorale ºi anume acela cã ele sunt „inima pulsantã“ a uneidemocraþii (Stefano Ceccanti).

O cercetare explicitã ºi foarte atentã asupra rezultatelor ultimelor alegeri (pri-mãvara anului 2008) evidenþiazã efectele legii electorale ºi consecinþele supor-tate de cetãþenii italieni. Ne referim la investigaþia realizatã de un grup de cerce-tãtori constituiþi în Asociaþia Itanes, care au publicat cartea „Reîntoarcerea luiBerlusconi, învingãtori ºi învinºi în alegerile din 2008“. Sunt investigate în pro-funzime aspectele privind comportamentul electoral ºi opiniile politice asupraitalienilor25. Ultimele alegeri reprezintã o „cotiturã“, însã cotitura s-a realizat încondiþiile aplicãrii aceleiaºi legi electorale. Explicaþia politicã constã pe de oparte, din naºterea Partidului democrat (PD) ºi a Partidului democrat liberal (PDL);explicaþia tehnicã se referã la modalitatea funcþionãrii sistemului electoral ºi apragului de majoritate. Însã, alegerile din 2008 au deschis „o a doua infinitã tran-ziþie italianã“.

Dupã ultimele alegeri, aproape toþi specialiºtii se întreabã astãzi în ce direcþiese îndreaptã Italia, spre ce republicã? În Italia existã o societate civilã sãnãtoasã,capabilã sã orienteze þara spre depãºirea acelei stãri de „tranziþie infinitã“, însãpotenþialitatea sa e limitatã de o clasã politicã ineficientã sau de-a dreptul co-ruptã. Terapia care urmeazã e evidentã: a elibera societatea civilã de opresiuneapoliticii. Este o strategie care deseori are trãsãturi populiste— dacã prin populismse înþelege acea poziþie care vede necesitatea de a da voce directã intereselor po-porului, „mulþimii“, trecându-se peste mediaþiile instituþionale26. Dar selecþia ºidezvoltarea unei clase politice noi, eficiente ºi necorupte se poate realiza numaipe o singurã cale: alegerile. Însã alegerile sunt o soluþie doar dacã existã o legeelectoralã bazatã pe criterii clare. În consecinþã, în Italia spectrul reformei siste-mului electoral e încã la ordinea zilei.


————————25 Carlo Guarnieri, op. cit., p. 113.26 Ibidem.

BIBLIOGRAFIEConstituþia italianã, în Italia oggi;Curreri, Salvatore, „Partiti, coalizioni electorali e gruppi parlamentari“, în La legislazione eletto-

rale italiana a cura di Roberto D’Alimonte, Carlo Fusaro, Bologna, Il Mulino, 2008;Guarnieri, Carlo, Il sistema politico italiano, Bologa, Il Mulino, 2006;ITANES, Il ritorno di Berlusconi, vincitori e vinti nelle elezioni del 2008, Bologna, Il Mulino, 2008;La Legge di 21 dicembre 2005 (n. 270) Modifiche alle norme per l’elezione della Camera dei de-

putati e del Senato della Republica (publicatã în Gazetta officiale, n. 303 del 30 dicembre2005, Supplemento ordinario n. 213);Lanchester, Fulco, I diritti di partecipazione politica nell’inovazione istituzionale incrementaleitaliana, Associazione Italiana dei Costituzionalisti, Dossier, 2006;

La nuova legge elettorale nazionale, numãrul 270 din 21 decembrie 2005, Torino, Osservatorioeletorale;La Storia d’Italia, dalla fine degli ani ’80 a oggi, vol. 24, La biblioteca di Repubblica, Torino,UTET, 2005;Sartori, Giovanni, Il sultanato, Roma-Bari, Editori Laterza, 2009;Storia dello Stato italiano dall Unita a oggi, Roma, Donzelli editore, 1995;Pasquino Gianfranco, Il sistema politico italiano, Bologna, University Presss, 2002.


PERSPECTIVA LUI JOHN RAWLSASUPRA CONSTRUCÞIEI POLITICE EUROPENE

DANIELA RADU*

Abstract. In the process of the European political construction, one canobserve the value-based junction of two paradigms: the first one, thatdefines, at a supranational level, the individual’s rights, and the secondone, that is the international one, which includes the individuals’ law. Theage of the European democracy tries to sanction, at the level of theindividuals’ law, the values of the individual’s rights under their vastepalette: integrity rights, the right of participation and the right to solidarity.This paper will concentrate on how John Rawls approaches, from theconstructivist perspective of a well-ordered society of nations, the law ofpeoples (of men) and on the way in which Rawls’point of view contributesto a better understanding of the European political construction’s meaning.Keywords: European political construction, John Rawls, individual’s rights,individuals’law.

IntroducereChiar dacã spaþiul european a creat concepte cheie ale vieþii internaþionale(echilibrul forþelor, imperiul universal), acesta rãmâne un ansamblu al lumii mo-derne care nu a cunoscut o structurã politicã unitarã. Se avanseazã ideea în me-diile academice cã idealul construcþiei politice europene va fi provocarea euro-peanã majorã a timpului european prezent ºi cã maniera în care se va încerca rea-lizarea acestui deziderat va influenþa substanþial statutul lumii, distribuþia puteriiîn planul relaþiilor internaþionale. Încã din perioada cristalizãrilor iniþiale ale Eu-ropei, a existat o contradicþie între principiul divizãrii suveranitãþii între statelemembre ºi reticenþa acestora de a subscrie practic acestui principiu. Adevãrataîncercare a Europei prezente este schimbarea percepþiei cetãþenilor, a capacitãþiiacestora de a vedea în noile perspective ale UE ºi în instituþiile acesteia rãspun-suri concrete la întrebarea Ce aduce Europa în cotidianul fiecãruia dintre noi încalitate de cetãþeni naþionali ºi europeni? Dincolo de schimbãrile de ordin insti-

TEOR I I POL IT ICE CONTEMPORANE


————————* Doctorand în ºtiinþe politice, specializarea relaþii internaþionale, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºiAdministrative, Bucureºti.

tuþional, doar o schimbare de percepþie a cetãþenilor va permite o consolidare aelanului european. Vehicularea tot mai frecventã a conceptului de Europã socialã1a presupus strategii de redefinire a criteriilor eficienþei pentru o cât mai bunãadaptare la procesul de mondializare. Trebuie avut în vedere faptul cã reformastructuralã nu se poate evalua doar în baza indicatorului eficienþã, suveranitateafiind de asemenea un punct sensibil care frâneazã de multe ori antrenarea în re-forme structurale de o anumitã anvergurã.Dimensiuni de ordin conceptual

Aanaliza consensul societãþilor democratice presupune a studia mai întâi mo-dul în care legãturile asociative se intersecteazã ºi insereazã individul în unitateacomplexã a unei societãþi. Dintre aceste asocieri cele mai evidente sunt asocie-rile politice, neînsemnând cã sunt neapãrat ºi cele mai importante.Consensul caracteristic democraþiilor moderne este supus pendulãrii de multeori conflictuale datoritã cadrului constituent: o societate care, pe de o parte, des-compune liantul social ºi, pe de altã parte, îl reface artificial prin invenþia diverselorcontracte care nu sunt altceva decât cadre sociale unde individualitãþi se înscriuîn proiecte personale în încercarea de a construi identitãþi individuale ºi sociale.Egalitatea condiþiilor pentru desfãºurarea activitãþilor cotidiene plaseazã in-divizii în spaþii proximale dar fãrã legãturile comune care i-ar uni. Legãtura dintrelibertate ºi egalitate este paradoxalã: indivizii construiesc dorinþa de libertatepentru a se putea simþi egali, dar egalitatea limiteazã manifestarea libertãþii, iarlibertatea este cea care obstrucþioneazã realizarea egalitãþii.Delimitarea a ceea ce este liber þine de o concepþie negativã a libertãþii care,dincolo de emergenþele sale cu tentã asceticã, este în centrul liberalismului po-litic. Aceastã noþiune de „libertate negativã“ este definitã de Isaiah Berlin2 dreptun rãspuns la întrebarea: care este câmpul în interiorul cãruia un subiect — indi-vidual sau colectiv — trebuie sau ar trebui sã facã sau sã fie ceea ce este capabilsã facã sau sã fie, fãrã intervenþia celuilalt? A fi liber presupune, în acest sens,„a fi liber în afara oricãrei imixtiuni exterioare“, în afara oricãrei constrângeri.Potrivit acestei concepþii, „cu cât aria noninfluenþei este mai mare, cu atât maimare este ºi gradul de libertate“. Astfel, se prezintã libertatea în sensul promovatde cãtre adepþii liberalismului, o libertate în esenþã individualã care corespundedomeniului privat, opunându-se sferei publice (ºi care se determinã în mod nega-tiv prin absenþa constrângerii). În Leviathanul, Hobbes definea omul liber cafiind persoana care datoritã forþei ºi inteligenþei care îi favorizeazã realizareaanumitor lucruri, nu este împiedicat sã le realizeze pe cele pe care vrea sã le rea-lizeze, ºi, în consecinþã, plasa libertatea subiecþilor „în toate domeniile de activi-

56 DANIELA RADU 2

————————1 Europa socialã are douã axe valorice, ºi anume coeziunea socialã ºi eficacitatea economicã. Coeziuneasocialã este justiþia înþeleasã ca liant social care devine un factor esenþial al dezvoltãrii economice. Se urmã-reºte o uniune unde justiþia ºi eficacitatea sunt piloni de bazã, luându-se desigur în calcul ºi diferenþele buge-tare. Reformele vizeazã repartizarea într-un mod mai echitabil a resurselor ºi o reorientare a politicilor socialecare devin factor productiv efectiv, nu un apendice al politicilor economice. Protecþia socialã nu trebuie privitãca fiind cauza, ci simptomul de dezechilibru al sistemului economic.2 Isaiah Berlin, L’éloge de la liberté, traduction par J. Carhaud et J. Lahana, Paris, Calmann-Lévy, 1998, p. 171.

tate ce au fost trecute sub tãcere sub efectul legilor“3. Pentru Mill, aceastã „re-giune proprie a libertãþii umane cuprinde mai întâi domeniul intim al conºtiinþeice presupune o libertate a conºtiinþei în sensul cel mai larg: libertatea de agândi ºi de a simþi, libertatea absolutã a opiniilor ºi a sentimentelor asupra tu-turor subiectelor, libertatea de a se exprima ºi de a a-ºi publica opiniile, liber-tatea gusturilor ºi a ocupaþiilor, libertatea de asociere între indivizi“4. Aceastãlibertate individualã este numitã negativã datoritã faptului cã se manifestã prinopoziþie cu autoritatea politicã ºi, indiferent de variaþia gradului sãu de expri-mare, este încadratã mereu în interiorul unui cadru care o protejeazã de orice inf-luenþã exterioarã, manifestatã de acþiunile alterilor sau de suveranitatea politicã.Libertatea pozitivã se manifestã la un actor social prin capacitatea unui su-biect de a fi propriul maestru. Aspectul de emergenþã a acþiunilor sale creeazã di-mensiunea autenticã a alegerilor actorilor sociali. Acest fapt este mai mult decâto expresie a independenþei faþã de constrângerile exterioare, este ceea ce numeºteKant autonomie. „Autonomia voinþei creeazã pentru subiect posibilitatea de a-ºiforma propria lege ºi de a-ºi determina el însuºi sensul ºi valoarea propriei acþiuni.Dacã libertatea este contrarã oricãrei constrângeri exterioare, aceasta nu ex-clude totuºi supunerea în faþa legii morale ce se exprimã imperativ în conºtiinþasubiectului practic“5.Dupã ce a ocupat o poziþie centralã în filosofia politicã a lui Hobbes, Locke,Rousseau, în calitate de independenþã originarã, individul este considerat ca fun-dament al liberalismului. O societate, oricare ar fi forma sa de guvernare, nueste liberã dacã nu respectã global libertãþile individuale ºi nicio societate nueste complet liberã dacã acestea nu sunt absolute ºi fãrã rezerve6 ºi, mai mult,libertatea noastrã, a modernilor, trebuie sã se compunã din plãcerea seninã ºiindependenþa privatã7. Se poate observa legãtura dintre liberalismul politic ºi li-beralismul economic care plaseazã interesele individuale în centrul sistemuluiiniþiativelor libere ºi schimbului liber: singura libertate demnã de acest numeeste de a munci pentru avansarea noastrã prin proprie voinþã, atât timp cât nucãutam sã-i privãm pe ceilalþi de eforturile lor pentru a o obþine8.Rawls ºi concepte-model de construcþie politicã europeanã

Una dintre cele mai originale abordãri liberale contemporane îi aparþine luiRawls. Conservînd libertãþile individuale, pe care le numeºte libertãþi de bazã, cafundamente etice ºi politice ale oricãrei societãþi bine ordonate, Rawls transformãlibertatea într-un principiu al dreptãþii unei astfel de societãþi (primul dintre celedouã principii rawlsiene). Pentru Rawls, trebuie sã existe egalitate de ºanse (ine-

3 PERSPECTIVA LUI JOHN RAWLS ASUPRA CONSTRUCÞIEI POLITICE EUROPENE 57

————————3Apud Antoine Hatzenberger (éditeur), La liberté, Flammarion, 2007, p. 37.4 John Stuart Mill, De la liberté, traduction par Laurence Lenglet, Paris, Gallimard, 1990, pp. 78-79.5 Emmanuel Kant, Vers la paix perpétuelle. Que signifie s’orienter dans la pensée? Qu’est-ce que lesLumières?, présentation par Françoise Proust, traduction par Jean-François Poirier et Françoise Proust, Paris,Flammarion, 1991, p. 49.6 În Antoine Hatzenberger (éd.), op. cit., p. 78.7 Ibidem (analiza asupra lui Benjamin Constant,De la liberté des anciennes comparée à celle des modernes),p. 602.8 John Stuart Mill, op. cit., p. 82.

galitãþile sociale ºi economice trebuie sã fie în avantajul fiecãruia ºi sã depindãde poziþiile deschise ale tuturor), dar „ în primul rând fiecare persoanã trebuiesã aibã un drept egal în sistemul libertãþilor de bazã egale pentru toþi care sã fiecompatibil ºi valabil pentru toþi ceilalþi9. Lista acestor libertãþi de bazã egalepentru toþi cuprinde libertãþile politice (dreptul la vot ºi dreptul de a ocupa unpost public), libertatea de expresie, libertatea de reuniune, libertatea de gândireºi cea a conºtiinþei; libertatea persoanei care implicã protecþie asupra opresiuniipsihologice ºi agresiunii fizice (integritatea persoanei); dreptul de proprietatepersonalã ºi de protecþie privind arestarea ºi privarea de libertate10.Rawls atribuie un rol prevalent principiului libertãþii egale pentru toþi, aceastãprioritate a libertãþii semnificând cã „revendicãrile de libertate trebuie sã fie sa-tisfãcute în primul rând“ ºi cã „libertatea nu poate fi limitatã decât în numelelibertãþii însãºi“11. Pentru el, libertatea este prioritate“, în tradiþia liberalã careconsiderã cetãþenii ca indivizi liberi ºi egali ºi care accentueazã ideea „realizãriianumitor libertãþi specifice“12.Intenþia lui Rawls este de a semnala importanþa dreptului popoarelor pentrufilosofia liberalã13 (nevoie resimþitã datoritã dimensiunii de apartenenþã cultu-ralã, a necesitãþii de a promova ºi proteja drepturile colective ale grupurilor cul-turale, dar ºi datoritã valorilor egalitariste care relevã justiþia distributivã). Înopinia lui, acest drept nu trebuie interpretat ca fiind în contradicþie cu principiilefundamentale ale egalitarismului liberal. Existã deci la Rawls un gen de dualitatefundamentalã între douã ordine de drept care nu sunt subordonate unul altuia: unregim de drepturi individuale ilustrat prin douã principii fundamentale ale justi-þiei ºi un regim de drepturi colective ilustrat în parte prin dreptul oamenilor.Una din tezele sale susþine cã principiile dreptului popoarelor aplicate la oanume comunitate de popoare ar fi aceleaºi cu cele care reprezintã obiectul unuiconsens pentru comunitatea restrânsã a societãþilor liberale.Conceptul de drept al oamenilor trimite spre individ ca adevãratul subiect alDreptului internaþional. Rawls precizeazã cã „the law of peoples“ nu trebuieconfundat cu Dreptul internaþional public („the law of nations“). Dreptul oame-nilor reprezintã ansamblul de principii care se referã la drepturile colective ºicare sunt aplicabile popoarelor. A Theory of Justice pune în evidenþã faptul cãcele douã principii ale justiþiei se aplicã structurii de bazã a unei comunitãþi poli-tice date, dar cã aceste principii se pot aplica ºi raporturilor dintre popoare. Altfelspus, principiile dreptãþii au deopotrivã o dimensiune internã, fiind aplicabile so-cietãþilor închise de forma statului-naþiune ºi o dimensiune externã constând înaplicabilitatea lor la o societate internaþionalã de state-naþiuni. Este important desubliniat cã modelul propus de Rawls simplificã realitatea (fiind un model, eleste ideal): la baza acestuia stã supoziþia cã fiecare stat suveran este constituit decãtre un popor (altfel spus, toate popoarele sunt constituite în stat) ºi cã socie-

58 DANIELA RADU 4

————————9 John Rawls, A Theory of Justice, Cambridge, M.A., Harvard University Press, 2005, p. 91.10 Ibidem, p. 92.11 Ibidem, p. 280.12 Ibidem, p. 348.13 Michel Saymour, „Rawls et le droit des peuples“, Philosophiques, 26/1, printemps, 1999, pp. 109-137.

tãþile (unde principiile justiþiei sunt aplicabile) sunt societãþi închise. Or, în mo-mentul extinderii la nivelul relaþiilor dintre popoare, principiile diferã.Principiile de justiþie avansate de Rawls prezintã un model al dreptãþii relati-vizate în cazul unei societãþi date constituite ca sistem închis (self contained na-tional community)14. Comunitãþile cunoscute în prezent sunt însã deschise pro-ceselor de migraþie care modificã componenþa structurii sociale ºi formeazã mi-noritãþi ºi chiar naþiuni, þesutul social fiind multicultural ºi plurietnic, într-o con-tinuã modificare structuralã ºi de conþinut.În plan extern se recurge, de asemenea, la o simplificare: popoarele sunt con-siderate state suverane, chiar dacã în realitate se poate constata existenþa multorpopoare care nu sunt suverane ºi a multor state multinaþionale. Conceptul de poporînglobeazã un ansamblu de cetãþeni în cadrul unei comunitãþi suverane consti-tuite, iar persoanele morale sunt cetãþenii care sunt agenþi raþionali: egali în mã-sura în care aceºtia pot participa la negocierea, la construcþia conceptului dedreptate; liberi în a revizui ideile lor. Importantã în acest context este axa mo-ralitãþii, fapt pentru care nu se impune ca persoanele morale sã fie caracterizateca indivizi având o limbã, o culturã sau o apartenenþã naþionalã specificã. În modrezonabil, se poate presupune cã într-o comunitate internaþionalã de state liberale— state în care concepþia despre dreptate ca echitate ar fi în vigoare — cele douãprincipii fundamentale ale lui Rawls ar coabita ºi ar fi în competiþie cu principiileaplicabile relaþiilor între popoare. Nu existã prioritate absolutã a unui principiuºi acest fapt ar fi valabil într-un stat liberal multinaþional.Se poate remarca15 în baza celor mai sus menþionate existenþa unei diferenþe(mai ales la nivelul implicaþiilor politice) între conceptul normativ de jus gentiumºi ideea statuatã încã la nivel filosofic de jus cosmopoliticum.Societatea naþiunilor, cãreia îi corespunde conceptul normativ de drept al oa-menilor, face cunoscutã o constituþie implicitã care sugereazã ideea unui em-brion de stat liberal. În virtutea aceluiaºi drept, statul internaþional ar trebui sãrealizeze ambiþiile politice rezultând din pretenþiile normative pe care le cuprinddrepturile fundamentale, indiferent dacã acestea sunt drepturi civile, civice, sociale,culturale sau morale.Preocupat de condiþiile posibilitãþii unei ordini internaþionale, Rawls are învedere o societate politicã dreaptã de popoare bine organizate. În lucrarea TheLaw of Peoples, Rawls se limiteazã la principiul liberal de „egalã libertate“ ig-norând faptul cã principiul social de solidaritate, care corespunde (în mod apro-ximativ) celui de-al doilea principiu al Teoriei dreptãþii, primeºte o consacrare lanivelul unui stat al societãþilor bine organizate. De altfel, Rawls refuzã per-spectiva unui stat mondial (în general) pe care îl înþelege în mod implicit într-omanierã convenþionalã. Problema este dacã ºi în ce mãsurã o astfel de manierã,de sorginte kantianã16, poate fi o metodã adecvatã de abordare a problemei posi-bilitãþii unui drept comun al popoarelor. Rawls nu cautã în mod absolut sã ino-


————————14 John Rawls, op. cit., p. 457.15 www.recim.org/dem/ Débat de stratégie mondialiste.16 John Rawls, „Le constructivisme kantien dans la théorie morale“, în vol. Justice et démocratie, traductionpar Catherine Audard, Paris, Seuil, 1993, p. 113.

veze conþinutul unui astfel de drept comun — „consider cã principiile dreptãþiiîntre popoarele libere ºi democratice vor include anumite principii familiare re-cunoscute de multã vreme ca niºte componente ale dreptului oamenilor“17. De-ducem de aici cã metoda constructivistã din teoria rawlsianã a dreptãþii ar puteafi relevantã ºi pentru domeniul drepturilor oamenilor? Preocuparea lui Rawlseste de a stabili în ce mãsurã societãþi cu regimuri diferite pot ajunge la un acordîn privinþa principiilor comune ale dreptãþii. Altfel spus, cum este posibilã o so-cietate a societãþilor politice întemeiatã pe un drept al popoarelor ca expresie aaderãrii lor la un minimum de valori asupra dreptãþii?Aplicatã spaþiului european, provocarea teoreticã a lui Rawls constã în a con-strui scheletul unei societãþi europene bine organizate, astfel încât principiile salede bazã sã satisfacã un minimum de justiþie, sã realizeze un acord cât mai largîntre naþiunile europene. Asocierea popoarelor drepte trebuie sã presupunã oalianþã de pace (principiu valabil ºi la Kant), cu scopul de apãrare a popoarelordrepte împotriva statelor hegemonice. Rawls se bazeazã pe virtuþile critice dinspaþiul public care ar determina societãþile sã respecte acest drept ºi sã devinãmembri autonomi ai societãþii popoarelor bine rânduite, garantând astfel în toatespaþiile culturale drepturile individului. Pot fi întrevãzute în cadrul acesteiconstrucþii elementele unui concept puternic, ºi anume cel de societate a naþiu-nilor. El sugereazã aceastã mare societate pe care Rawls o schiþeazã plecând dela ideea cã dreptul oamenilor reprezintã mai mult decât o coexistenþã paºnicã ba-zatã pe abþinerea de la conflict ºi rãzboi.Conceptul rawlsian de consens pozitiv privind principiile la care ar putea sub-scrie o fiinþã moralã ar putea sã justifice aderarea popoarelor, astfel încât ordineainternaþionalã proiectatã sã poatã contribui la realizarea reperelor concrete aleconceptului pozitiv de pace (diferit de ceea ce Kant ºi Habermas proiectau). Sepoate vorbi despre conceptul pozitiv de pace doar din momentul în care baza saconstã într-o dreptate politicã ale cãrei scopuri vizeazã mai mult decât condiþiileminime impuse de un comerþ internaþional, spre exemplu.Rawls introduce pentru construcþia idealã a dreptului indivizilor o bazã-eta-lon prin intermediul cãreia se poate realiza un minim de distribuire a drepturilorindividului, o schemã a unui drept intern a unei societãþi bine rânduite. Aceastaar reflecta scopul implicit al unei societãþi politice a naþiunilor juste care depã-ºeºte simplul concept de societate civilã. Conþinutul dreptului comun intern, acãrui condiþie o reclamã Rawls, se limiteazã la drepturile fundamentale vizândviaþa, proprietatea, cât ºi o egalitate formalã a tratamentului jurisdicþional întrepersoanele cu acelaºi statut. Cât despre dreptul comun-extern, care priveºte înmod deosebit dreptul indivizilor ºi nu al individului, adicã drepturile fundamen-tale ale popoarelor ºi nu ale indivizilor, se face apel cu precãdere la conþinuturileraportate la dreptul pozitiv (dreptul internaþional general), deºi acesta reia aspec-tele esenþiale ale dreptului individului.În lucrãrile sale The Law of Peoples ºi A Theory of Justice, Rawls face apella modelul contractualist al poziþiilor originare. În ceea ce priveºte construcþia

60 DANIELA RADU 6

————————17 Jürgen Habermas, John Rawls, Débat sur la justice politique, Paris, Le Cerf, 1997.

politicã a Europei, el avanseazã ideea unui contract social internaþional între na-þiunile drepte ale acesteia, pentru un drept comun al popoarelor. Aceastã idee di-ferenþiazã dreptul oamenilor în viziunea lui Rawls de un drept cosmopolit.Rousseau,Kant, Habermas au definit conceptul de drept cosmopolit (în timpurile prezentecu implicaþii instituþionale din ce în ce mai puternice). Trebuie reþinut însã faptulcã s-a pornit de la o bazã unde dreptul indivizilor nu pretinde sã încadreze în modspecific: relaþiile între cosmopoliþi înþeleºi liberal ca cetãþeni ai lumii; raporturileîntre statele naþionale ºi indivizii cetãþeni ai acestor state; raporturile dintre pu-teri publice meta-naþionale care sunt presupuse ca deþinând factori de controlefectiv pentru dreptul comun ºi cel al puterilor publice naþionale. „Înþeleg prindrepturile oamenilor o concepþie politicã a dreptului ºi justiþiei care se aplicãprincipiilor ºi normelor dreptului internaþional ºi practicii sale“ ºi, mai mult,„dreptul oamenilor conþine concepte ºi principii datoritã cãrora dreptul interna-þional poate fi judecat“18.Se poate remarca miza acestei diferenþe în ceea ce priveºte forma politicã aEuropei din momentul în care se acceptã o conceptualizare a reglementãrii de-mocraþiei cosmopolite. În jurul acestui ax se polarizeazã dezbaterea asupra siste-mului federal ºi a sistemului cofederal sau asupra statului federal sau a federaþieide state. Se porneºte de la premisa cã nu existã o contradicþie între solidaritateanaþiunilor ºi autonomia statelor. Dimpotrivã, putem concepe cã libertatea popoa-relor ar fi mai consistentã dacã ar exista o justiþie care impune drepturi funda-mentale ºi cadrul de responsabilitãþi destinat sã organizeze relaþiile reciproce în-tre popoare în spiritul principiului solidaritãþii. Pentru realizarea vieþii etice a na-þiunilor (ceea ce ar constitui substanþa însãºi a statului cosmopolit), integrareaacestora într-un stat unitar nu se impune ca o cerinþã imperioasã, dat fiind cãprincipiul de unitate ar fi contopit într-un spirit comun unic. Nu este necesarã osuprimare a medierii statelor naþionale considerate ca subiecte logice ale drep-tului oamenilor, ºi cu atât mai puþin suprimarea indivizilor consideraþi ca singu-rele subiecte posibile sau legitime de drepturi fundamentale.S-ar putea prefigura douã ipoteze19 privitoare la posibilitatea constituirii uneisocietãþi cosmopolite.Potrivit primeia, drepturile fundamentale ar urma sã devinã drepturi constitu-þionale la nivel metanaþional pentru a forma un drept comun intern al statelor.Importanþa statului cosmopolit ar creºte proporþional cu numãrul drepturilor fun-damentale reglementate constituþional. Tot în acest cadru este de luat în consi-derare ºi principiul subsidiaritãþii, detaliind aplicarea punerii în vigoare a fiecã-rui tip de drepturi. Dacã numai drepturile individuale fundamentale (drepturi aleindividului) sunt consacrate nivelului constituþional, se poate avansa ideea unuistat metanaþional unitar (concepþie pur teoreticã). Mai plauzibilã ar fi schemaunui stat metanaþional federal, deºi nu existã nici un exemplu real în prezent. Dinpunctul de vedere al constituþiei politice interne totuºi, idealul democratic al unuistat supranaþional impune consacrarea, în afara drepturilor individuale, a anu-


————————18 John Rawls, The Law of Peoples, Cambridge and London, Harvard University Press, 1999.19 Cf. Jean-Marc Ferry, La question de l’État européen, Paris, Gallimard, 2000.

mitor principii federale ale dreptului internaþional, adicã drepturile fundamen-tale ale popoarelor de a participa în mod egal la definirea politicii comune, de abeneficia de o anumitã autonomie pentru organizarea lor internã, de a se recu-noaºte reciproc.Potrivit celei de-a doua ipoteze, principiile generale de drept internaþional ge-neral, adicã elementele fundamentale ale dreptului oamenilor, sunt cele care artrebui sã fie consacrate pentru a forma, pe aceastã bazã juridicã, o federaþie destate suverane. Nu se pune problema constituirii unei federaþii a naþiunilor printr-o constituþie: o convenþie ar fi utilã, pentru cã existã tratate pentru a desemna ele-mentele juridice ce pot constitui o legãturã federativã între statele naþionale. Im-portant este cã elementul federativ nu este considerat în acest caz ca fiind esen-þial, acesta provenind din elementele fundamentale ale popoarelor ºi nu din drep-turile fundamentale ale indivizilor. Cu toate acestea, nu este exclusã existenþaunui model ce poate sintetiza o societate a naþiunilor care sã se manifeste subforma organizaþiei (OCDE), alianþei (OTAN), uniunii (UMO) sau asociaþiei(ALENA). Aceastã societate a naþiunilor ar putea sã fie statuatã politic, în sensulunei federaþii de state care considerã respectarea drepturilor fundamentale o con-diþie sine qua non de apartenenþã a acestora (statelor) la federaþie.Aceste idei se regãsesc ºi în teoria lui Rawls asupra societãþii politice a po-poarelor bine organizate. Interesant de vãzut este dacã ele se întâlnesc cu modulîn care este înþeleasã construcþia Uniunii Europene. Constituþia implicitã a UE20depãºeºte în mod specific perspectiva lui Rawls. În primul rând, pentru cã urmã-reºte o integrare politicã nedefinitã ºi, în al doilea rând, pentru cã organizarea in-ternã a relaþiilor dintre statele membre se bazeazã pe principii al cãror obiectivnu se limiteazã la o transpunere a drepturilor fundamentale. Drepturile de inte-gritate ºi de suveranitate care revin statelor membre nu sunt mai pregnant repre-zentate în profilul acestora, comparativ cu drepturile de participare ºi autonomiesau cele de solidaritate ºi cooperare. Aceasta s-ar traduce prin faptul cã comuni-tatea europeanã ar fi consacrat în planul dreptului comun al popoarelor elemen-tele transpuse care corespund drepturilor fundamentale individuale sau drep-turilor omului (civile, civice, sociale). Se desprinde originalitatea Uniunii care seva manifesta plenar în momentul maturitãþii constituþionale. Societãþile care vorfi componente ale Uniunii în aceastã perspectivã vor îndeplini condiþiile drep-tãþii politice minimale ale lui Rawls. Se poate vorbi de o comunitate politicãpostnaþionalã care, chiar dacã nu se extinde la totalitatea naþiunilor lumii, poatesã aibã în componenþã mai multe state integrate la nivelul lor sistemic, iniþial in-dependente unele de altele, libere în deciziile acestora, adicã autonome, benefi-ciind de toate drepturile recunoscute statelor suverane. Pentru ca o astfel de co-munitate sã se constituie se impune existenþa unui set minim de drepturi a cãrorconcretizare poate fi reflectatã într-o cvasiconstituþie, asemãnãtoare celei carerezultã din tratatele de tip particular (Roma, Maastricht, Amsterdam, Nisa ºi încurând poate Lisabona). Aceste tratate înglobeazã drepturi fundamentale civile,

62 DANIELA RADU 8

————————20 Helene Sjursen (editor), Enlargement in Perspective. The UE’s Quest for Identity, ArenaWorking PaperSeries, Centre for European Studies, University of Oslo, 2008.

civice, sociale, morale în planul relaþiilor între popoarele care constituie comu-nitatea. Astfel, aceasta din urmã dobândeºte cadrul sãu minimal în calitate de co-munitate juridicã metanaþionalã, fãrã a se impune dezvoltarea unui drept comunplecând de la drepturile fundamentale individuale constituþionalizate la nivelulUniunii. Aceasta ar fi perspectiva statului federal supranaþional.Construcþia unei democraþii cosmpolite, în contextul cerinþelor impuse de

statul modern, presupune ca anumite drepturi specifice sã fie consacrate consti-tuþional într-un drept comun metanaþional — de exemplu, libertatea migraþiei in-divizilor în interiorul confederaþiei sau drepturi destinate sã flexibilizeze opþiu-nea privitoare la statutul de cetãþean european.Aceste libertãþi sunt legate de conceptul de drept cosmopolit, concept similar

ca substanþã dar mai vast decât cel kantian. Edificarea unei comunitãþi cosmo-polite poate fi conceputã având ca rampã de lansare o strategie internaþionalã in-terguvernamentalã mai mult decât o strategie globalã sau supranaþionalã care arputea sã consacre ca drepturi fundamentale doar drepturile individuale ºi sã ex-cludã drepturile popoarelor. La nivel practic, modelul supranaþional ar trebui sãse descentralizeze în direcþia statului federal. Dar, ºi în acest caz, elementul dedrept al indivizilor care intervine pentru constituirea sa nu se dezvoltã sistematicprintr-o transpunere la nivel global a drepturilor fundamentale individuale, înplanul relaþiilor intrafederale. Transpunerea include principiile de integritate(drepturile civile fundamentale), de participare (drepturile civice fundamentale),de solidaritate (drepturi sociale fundamentale), de personalitate (drepturi moralefundamentale). Toate acestea se constituie în instrumente vitale pentru statuareapopoarelor, pentru încadrarea ºi normarea constituþionalã atît a relaþiilor statelorfederale, cât ºi a statului federal. În schimb, statul federal tinde sã reducã suvera-nitãþile naþionale la autonomii regionale ºi sã compenseze aceste pierderi princâºtigul de participare localã în folosul indivizilor. Se poate sesiza cã, chiar dacãnu este aliniatã pe principiul etatic, strategia de edificare a comunitãþii cosmopo-lite nu este similarã în acest caz cu cea a lui Rawls.

Europa politicã. Stare de faptAlterul la nivelul sistemului mondial reprezintã un etalon, un sistem valoricde comparaþie, astfel cã, se pune problema semnificaþiei Europei pentru restullumii, a formei ºi emergenþei sale pe fundalul politic internaþional. Habermas21,în discursul sãu asupra mondializãrii, considerã cã piaþa nu poate fi democra-tizatã, la fel tot ceea ce este legat de costuri ºi preþuri. Problema suveranitãþii, aºacum afirmam ºi la începutul acestui studiu, rãmâne deschisã ºi întrebãrile se fo-calizeazã în jurul semnificaþiilor pe care le presupune pierderea puterii în stat.Dacã Uniunea Europeanã se structureazã din punct de vedere politic sub o formãconsistentã, atunci este clar cã dincolo de a fi un sistem al mondializãrii econo-mice, aceasta poate reprezenta un rãspuns politic.


————————21 Vezi Jürgen Habermas, John Rawls, Débat sur la justice politique, ed. cit.

În încercarea sa de construcþie politicã, Europa are o strategie care se dife-renþiazã de cea americanã. Statele Unite ale Americii vizeazã o globalizare la ni-velul unui guvern economic mondial ale cãrui instanþe vizibile sunt cunoscutesub forma G7, FMI, OMC. Uniunea Europeanã vizeazã constituirea unei lumimultipolare sau multiregionale dorind sã ofere un model pentru celelalte entitãþimacroregionale care se formeazã în prezent în lume, spre exemplu în Americade Sud ºi în Asia de Sud-Est. Doar astfel puterea americanã ar putea sã fie echi-libratã la nivelul organismelor internaþionale.Construcþia unei uniuni politice europene având ca bazã statele naþionale seprofileazã ca fiind calea de urmat. Aceasta nu ar presupune ca rezultat final limi-tarea la o federaþie de state sau la federaþia statelor a cãrei suveranitate ar rãmâneexclusivã (limitatã în diviziunea sa) ºi absolutistã (nelimitatã). În cazul în carese acceptã o limitare a suveranitãþii statelor, aceasta ar trebui sã fie de ordin ju-ridic. Dacã se admite cã suveranitatea unui stat poate fi limitatã de drepturi ºiprincipii constituþionale care au fost analizate ºi acceptate de majoritatea statelormembre, atunci limitarea suveranitãþii statelor devine imposibilã printr-o politicãcomunã, adicã prin decizii de politicã publicã luate (spre exemplu de majoritateaConsiliului European).Existã deci anumite limite ale integrãrii. Un exemplu concret este modul deaplicare a regulii majoritãþii în luarea deciziilor politice, mai cu seamã în cazulmarilor decizii de politicã externã. Se angajeazã statele membre pentru intervenþiimilitare? Statele naþiuni ar putea face apel la o clauzã de conºtiinþã manifestatãprin dreptul de secesiune (capacitatea de a se abþine care nu blocheazã procesuldecizional ºi nici punerea sa în practicã). Statul membru nu va fi angajat în apli-carea în practicã a deciziei dar nici nu va împiedica acceptarea funcþionãrii înpracticã a acesteia. Suveranitatea statelor în Uniune va trebui sã fie împãrþitã ºiva necesita o aplicare în practicã prin proceduri de cooperare. Ar putea fi parteade început a unei Constituþii Comunitare ce ar avea la bazã drepturi transversalecare s-ar putea constitui în drepturi universale ale cetãþenilor Uniunii, chiar ºiîmpotriva propriei þãri dacã situaþia o impune. Acesta se constituie într-un ele-ment tipic cosmopolit. Crearea unui Tribunal Penal Internaþional permanent esteîn favoarea statelor ºi indivizilor, creând posibilitatea pentru individ de a recla-ma respectarea drepturilor fundamentale chiar ºi atunci când propriul stat-naþio-nal nu le respectã. Acesta ar fi un exemplu de construcþie politicã europeanã.Uniunea politicã europeanã presupune o reechilibrare a puterilor publice aleinstituþiilor: Comisia, Consiliul de Miniºtri ºi Parlamentul European. În modprincipal, diminuând puterile Comisiei Europene (puterea birocraticã) ºi abili-tând Consiliul cu mai multe competenþe s-ar putea reechilibra deficitul biro-cratic, logica bazându-se pe faptul cã miniºtrii, ºefii de guverne beneficiazã deun anumit privilegiu democratic. Dar intervine lipsa de tradiþie a Consiliului înluarea deciziilor, care sã contrabalanseze intenþia doctrinei de la Maastricht.Un alt aspect al construcþiei politice europene ar presupune reconsiderareaputerii de control a tuturor Parlamentelor Europei. Învestirea Parlamentuluieuropean cu mai multã putere, în spiritul democratizãrii, este o problemã deli-catã, deoarece, datoritã incapacitãþii de a participa efectiv la vot, cetãþenii au o

64 DANIELA RADU 10

reprezentare vagã a acestuia. Pe acest fundal de crizã a democraþiei reprezen-tative, cãile de urmat sunt cele convenþionale: întãrirea puterii de cenzurã, a pu-terii de investiturã, a puterii de control ºi a celei legislative. Codecizia este consi-deratã un progres, dar nu un pas sigur cãtre un corp politic unitar, pentru cã Par-lamentul nu are nici audienþa, nici vizibilitatea suficientã.Comunicarea la toate nivelurile ar putea reprezenta cheia parlamentelor politiceviitoare. Dar pot exista ºi alte sisteme parlamentare paralele celor politice: social,economic ºi cultural. Deciziile la nivelul Uniunii ar trebui instituite în urma uneicomplexe consultãri. Interesele organizate, corporaþiile, asociaþiile, sindicatele, gru-purile de lobby sunt elemente importante la nivelul procesului de luare a decizieiîn noile structuri parlamentare care, în anumite cazuri, pot contribui la o deformarea democraþiei. Un mijloc de fluidizare a proceselor decizionale cãtre un larg pu-blic nediferenþiat ar fi într-o primã etapã o parlamentalizare a intereselor.În privinþa garanþiilor democratice (a garanþiilor constituþionale) se poateafirma cã ºi Carta drepturilor omului ar fi probabil Carta drepturilor fundamen-tale ºi ar putea fi o cale tranzitorie a unei constituþii juridice europene. O con-stituþie adevãratã ar statua juridic Uniunea ºi emergenþa sa în plan extern ar fi,se presupune mai eficientã, univocã ºi omogenã. Carta actualã prefigureazã oConstituþie la nivelul unei structuri juridice a unei cetãþenii transnaþionale iar ce-tãþenia europeanã presupune drepturi în primul rând. Aceasta s-ar putea traduceprin faptul cã ar exista o prioritate a drepturilor cetãþeanului asupra drepturilorindividului. Garanþiile juridice22 se pare cã nu ar fi suficiente pentru a asigura odemocraþie vie la scarã europeanã deoarece Carta se limiteazã la drepturile ci-vile fundamentale, la drepturile ºi libertãþile din trecut, adicã la drepturile de pro-tecþie sau de integritate liberale. Nu trebuie omis faptul cã o cultura europeanãpresupune proiectarea libertãþilor, a drepturilor liberale de protecþie, a drepturilorde integritate ºi a celor de securitate, chiar dacã nu existã un echilibru al aces-tora. Un exemplu ar fi securitatea publicã care, datoritã serviciilor publice demulte ori carenþate, se aflã într-o perioadã de crizã, fapt ce se resimte la nivelulnaþiunilor. Drepturile civile, precum ºi drepturile sociale, sunt reprezentate înCarta Uniunii, iar în ceea ce priveºte drepturile civice nu existã comentarii supli-mentare, doar referiri la dreptul de vot al rezidenþilor strãini. O remarcã intere-santã s-ar putea face asupra drepturilor politice de participare, luând în calcul li-mitele democraþiei reprezentative ºi elementele democraþiei participative.Aceastã schimbare de opticã este o cerinþã a Europei viitoare, indivizii putând,în calitate de cetãþeni, sã fie autori-coautori ai principiilor ºi ai regulilor care gu-verneazã viaþa colectivã. Autonomia privatã a indivizilor garantatã de Carta eu-ropeanã ar trebui sã fie completatã de autonomia publicã a cetãþenilor. Pentru cadrepturile de participare sã fie efective ar trebui sã existe un spaþiu public euro-pean care ar fi matricea formatoare a unei culturi publice europene vitale. Înafara principiilor democratice ale statului de drept existã ºi reguli comunitarecare guverneazã indivizii ºi desigur nu se poate afirma cã acestea sunt aceleaºi


————————22 Dominique Strauss-Kahn, Building a political Europe. 50 proposals for tomorrow’s Europe, http://www.coe.int/DefaultEN.asp

pentru toate naþiunile europene, altfel spus nu existã un consens deplin în pri-vinþa acestora având în vedere desigur multitudinea identitãþilor culturale ale sta-telor membre. Astfel, conflictele de interese care ar putea apãrea ar putea fi neu-tralizate prin interpretãri juridice care þin de sensibilitãþile ºi tradiþiile naþionale.Astfel, în ciuda diferenþelor de interpretare, s-ar putea cristaliza o culturã publicãgeneratoare de perspective care ar putea deveni ulterior rezoluþii publice. Aceastane reaminteºte de distincþia lui Rawls între „consens prin interacþiune“ ºi „consensprin confruntare“. Potrivit lui, consensul prin interacþiune existã dacã fiecare statal Uniunii luat izolat ºi-ar racorda principiile constituþionale comune pentru ra-þiuni ce decurg din tradiþia sa naþionalã (ºi, în acest sens, considerate private).Diferit ar fi dacã aceste popoare ar putea, în urma unor discuþii deschise, sãajungã la un acord ce ar avea ca fundament principii ºi raþiuni împãrtãºite (caredevin publice) ºi astfel s-ar putea vorbi de un consens prin confruntare. Forþa ve-ritabilã a acestei puteri parlamentare nu ar consta în diversitatea puterii de de-cizie sau de codecizie, dar s-ar putea manifesta în elemente de sesizare a opinieipublice, un factor de control indispensabil într-o democraþie funcþionalã.Prin intermediul liberalismul sãu politic, Rawls focalizeazã discuþia asupra

modului în care indivizi diferiþi (prin culturã, valori, interese) ar putea sã se ra-cordeze unei structuri de bazã ce ar constitui cadrul unei societãþi drepte ºi bineorganizate. Demersul sãu teoretic este centrat pe întrebarea: cum oameni cu va-lori diferite, reprezentãri diferite ale lumii ºi interese diferite, chiar conflictuale,pot sã respecte normele comune de coexistenþã ºi de cooperare? Rawls încearcãsã demonstreze posibilitatea ca indivizi (dincolo de popoarele înseºi) cu principiiierarhice ºi egalitare diferite sã adere la un set de norme comune fãrã sã formezeo comunitate care subscrie aceloraºi valori ºi concepþii. De pe poziþiile liberalis-mului politic, el propune ca soluþie o „republicã proceduralã“ care, întemeiatã perecunoaºterea diversitãþii de valori ºi interese individuale, presupune totodatãacceptarea de cãtre indivizi a unui minim de norme indispensabil convieþuirii lorsociale. Distincþia lui Rawls între „republica proceduralã“ ºi „republica substan-þialã“ asociatã distincþiei pragmatic-ideologic ar putea oferi un punct de plecareviabil în abordarea cãilor construcþiei politice europene.

Repere finaleEuropa se aflã în faza de început (în ceea ce priveºte o comparaþie cu încer-

cãrile din America ºi Asia) a construcþiei entitãþilor macroregionale precumALENA în America de Nord, Mercosur în America latinã, ASEAN în Asia deSud-Est. Aceste entitãþi macroregionale se limiteazã la constituirea zonelor de li-ber schimb sau la uniuni vamale vizând unificarea pieþei. Dacã Europa ar puteasã realizeze o uniune politicã consistentã, o integrare politicã nu numai funcþio-nalã, dar ºi politicã (care ar construi identitatea cetãþeniei europene), atunci integrareapoliticã, raportatã la o dimensiune politicã continentalã, ar putea oferi un modelaltor entitãþi regionale în formare ºi ar putea sã inspire o cale (care ar putea fi realistã)

66 DANIELA RADU 12

de recuperare a economicului prin politic. O cale realistã23 ar fi cea a unei lumimultipolare, multiregionale, strategie tipic europeanã. Astfel, s-ar putea construitermenii concurenþei reale între Uniunea Europeanã ºi SUA, în mod special în ceeace priveºte sfera politicii externe ºi, de ce nu?, cea a democraþiei externe. Dar aceastãstrategie europeanã latentã impune depãºirea stadiului relaþiilor internaþionalecãtre un nivel continental, prin mecanisme ºi proceduri care ar permite sã asigureelemente de control, de participare democraticã la nivelul marilor unitãþi regionale.Acesta ar fi centrul problemei europene în construcþia sa politicã.Elitele sunt cele care vor putea dialoga la nivel continental ºi acest dialog arfi posibil sub forma marilor grupuri financiare bancare, singura raþiune politicãîn acest caz fiind cea a interesului capitalist general ce ar presupune reglemen-tarea circulaþiei bunurilor ºi persoanelor, a mãrfurilor ºi capitalurilor. Dar nu tre-buie omis faptul cã toatã aceastã raþiune a interesului capitalist general prezintãlimite ºi aceste limite ar putea fi depãºite doar dacã se va simþi prezenþa unei de-mocraþii în cadrul Uniunii. Este deosebit de importantã democraþia internã la ni-velul Uniunii Europene. Astfel se va putea spera într-o promovare viitoare a uneidemocraþii externe în relaþiile intercontinentale. Aceastã democraþie externã arputea reprezenta calea posibilã de recuperare a mondializãrii economice prin po-litic (nu direct prin globalizarea politicã).Rawls profileazã o societate politicã a societãþilor politice bine ordonate, in-diferent dacã acestea sunt de tip ierarhic sau egalitar. Profesorul ºi cercetãtorulRawls prevede o vastã constituþie planetarã fãrã stat, asemenea unei societãþi.O societate care-ºi fixeazã reperele dincolo de piaþã ºi de societatea civilã, o so-cietate politicã guvernatã de drepturi care merg dincolo de dreptul concurenþei.Drepturile fundamentale ar putea coordona aceastã societate a societãþilor,aceastã societate a naþiunilor.

BIBLIOGRAFIEBerlin, Isaiah, L’éloge de la liberté, traduction par J. Carhaud et J. Lahana, Paris, Calmann-Lévy, 1998;Ferry, Jean-Marc, La question de l’État européen, Paris, Gallimard, 2000;Kant, Emmanuel, Vers la paix perpétuelle. Que signifie s’orienter dans la pensée? Qu’est-ce queles Lumières?, présentation par Françoise Proust, traduction par Jean-François Poirier etFrançoise Proust, Paris, Flammarion, 1991;Mill, John Stuart, De la liberté, traduction par Laurence Lenglet, Paris, Gallimard, 1990;Rawls, John, A Theory of Justice, Cambridge, M.A., Harvard University Press, 2005;Rawls, John, The Law of Peoples, Cambridge and London, Harvard University Press, 1999;Rawls, John, „Le constructivisme kantien dans la théorie morale“ în vol. Justice et démocratie, tra-duction par Catherine Audard, Paris, Seuil, 1993;Rawls, John, Habermas, Jürgen, Débat sur la justice politique, Paris, Le Cerf, 1997;Saymour, Michel, „Toward a Cosmopolitan Law of Peoples: Asserting the rights and obligationsof persons and nations“, în vol. The Fate of the Nation-State, Montréal/Kingston, McGill-Queen’s University Press, 2004.


————————23 Michel Saymour, „Toward a Cosmopolitan Law of Peoples: Asserting the rights and obligations of per-sons and nations“, în The Fate of the Nation-State, Montréal/Kingston, McGill-Queen’s University Press,2004, pp. 403-411.

TOTALITARISMUL, ªTIINÞA ªI INTELECTUALIIÎN GÂNDIREA POLITICÃ A LUI CZESLAW MILOSZFLORIN MITREA*

Abstract. This article presents the analysis made by Czeslaw Miloszabout the relation between intellectuals and communist ideology, as animportant contribution to the field of the philosophical critique oftotalitarianism. The most meaningful element of Milosz’s political thought,from this point of view, is the idea that, in the context of a communistregime, the intellectuals represents the most vulnerable social stratum infront of the danger of becoming victims of an inner captivity. Milosz refersto those intellectuals who remained without metaphysical and religiousfoundations, as a consequence of the appearance of the modern science asidolatry. The most powerful basis for resistance against this kindof captivity is represented, in Polish thinker’s opinion, by the nativestrength of language, by art’s authenticity and, especially, by the keepingof the verticality of the Christianity. The author of the article shows thatMilosz’s political thought is based, particularly, on the following ideas:the impossibility of a moral neutrality under a communist regime,the apocalyptical character of the XXth century, the nihilism as thefundamental principle of modernity and also as a source of totalitarianism.Keywords: Intellectualls, communist ideology, totalitarianism, innercaptivity, modern science, resistance, XX century.

Scientismul ca sursã a ideologiei totalitareUnul dintre reperele cele mai semnificative pentru abordarea filozoficã a pro-

blemei totalitarismului este reprezentat, fãrã îndoialã, de scrierile lui CzeslawMilosz. O dimensiune esenþialã a gândirii politice a cunoscutului scriitor polo-nez este reflectatã în evidenþierea raporturilor dintre ºtiinþã, ideologie ºi regimultotalitar comunist. Structura acestei analize se degajã din radiografia pe careCzeslaw Milosz o face intelectualului în totalitarism ºi din care reies, cu pre-


————————* Doctorand în ºtiinþe politice al Universitãþii din Bucureºti.

cizie, breºele prin care ideologia a putut sã pãtrundã în forul interior al reprezen-tanþilor acestei categorii sociale, determinându-le implozia moralã. Este vorba,în principal, de descrierea conflictului dintre ideologia oficialã ºi intelectuali ºia fenomenului cedãrii multora dintre aceºtia în faþa „menghinii dialecticii“1. Po-trivit gândirii politice milosziene, materialismul dialectic reprezintã apogeulunui fenomen de ideologizare a ºtiinþei ºi de transformare a ei într-o forþã uzur-patoare, început cu mult timp înainte de secolul XX. Aceastã explicaþie trimitela perspectiva analiticã a luiAlain Besançon care, dupã ce trece în revistã stadiiledezvoltãrii leninismului, ajunge la concluzia cã ideologia nu ar fi putut sã aparãînainte ca ºtiinþa modernã sã se fi impus prin succese spectaculoase2.

Pornind de la aceastã premisã, Czeslaw Milosz identificã drept principalãcauzã a forþei persuasive a dialecticii marxiste tocmai întâlnirea dintre logica to-talitarã ºi ipostaza idolatrizatã a ºtiinþei. Din aceastã întâlnire a luat naºtere, po-trivit autorului pe care-l analizãm, impresia de infailibilitate a materialismuluidialectic (prezentat ca expresie a unei Istorii zeificate, în faþa cãreia omul aparedoar ca „unul din instrumentele unei orchestre“ dirijate3). Într-un mod asemã-nãtor, Besançon aratã cã forþa ºi impresia de certitudinemanifestate de ideologieîi sunt conferite de ºtiinþã4.

Astfel, intelectualul, a cãrui raþiune de a fi rezidã în propria sa creativitate,ajunge sã creadã, potrivit lui Milosz, cã singurul mod în care îºi poate valorificavocaþia este prin racordare la fluxul ideologiei atotputernice. Cu alte cuvinte,este vorba de „teama de sterilitate“ din care decurge „teama de a gândi pe contpropriu“5. Astfel, se instaureazã teroarea (interiorizatã deplin) a „bunului de tipar“care „semnificã acordul cãrþii cu doctrina, adicã faptul cã autorul ºtie sã se men-þinã în singurul flux rodnic, rodnic deoarece reflectã cu rigoare ºtiinþificã trans-formãrile realitãþii“6. Modul în care autorul Gândirii captive foloseºte aici diho-tomia sterilitate vs rodnicie este, bineînþeles, unul ironic. Acest lucru devine evi-dent dacã avem în vedere ºi analiza aplicatã pe care Milosz o face evoluþiei lite-raturii poloneze dupã cel de-al doilea rãzboi mondial7. Referindu-se la anul 1949(când a fost dat decretul de impunere a realismului socialist în Polonia), Miloszconsiderã cã perioada începutã atunci ºi încheiatã în 1955 este cea mai sãracã în

2 GÂNDIREA POLITICÃ A LUI CZESLAW MILOSZ 69

————————1 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã. Eseu despre logocraþiile populare, traducere din polonã deConstantin Geambaºu, Bucureºti, Humanitas, 1999, p. 25.2 Cf. Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului, traducere de Lucreþia Vãcar, Bucureºti, Hu-manitas, 1993, p. 22.3 Czeslaw Milosz, op. cit., p. 24.4 Cf. Alain Besançon, op. cit., p. 22.5 Czeslaw Milosz, op. cit., p. 24.6 Ibidem, p. 25.7 Cf. Czeslaw Milosz, Histoire de la littérature polonaise, traduit de l’anglais par André Kozimor, Paris,Fayard, 1986, pp. 612-613. În aceastã lucrare, Milosz împarte cele douã decenii ale literaturii poloneze postbeliceîn trei perioade distincte: 1945-1949 (o perioadã de dezbateri despre ceea ce trebuie sã devinã literatura într-oþarã angajatã pe drumul spre socialism; cenzura era încã selectivã, fapt pentru care „creºterea organicã a litera-turii n-a cunoscut piedici“); 1949-1955 (perioada sterilã a realismului socialist) ºi perioada de dupã 1956 (bo-gatã în realizãri valoroase, reuºindu-se „restaurarea continuitãþii experimentãrii care fusese temporar ruptã“).

opere valoroase din toatã istoria postbelicã a literaturii poloneze. Acest lucru afost cauzat de faptul cã operele care se îndepãrtau cât de puþin de la linia realis-mului socialist îºi pierdeau ºansele de publicare. Consecinþa acestui fenomen afost, aratã Milosz, cã literatura polonezã a ajuns sã fie „sterilizatã, redusã la oimitaþie a modelelor sovietice“, cãzând în izolare ºi mediocritate8. Aºadar, dacãîn Gândirea captivã noþiunile de sterilitate ºi rodnicie artisticã sunt raportate laun criteriu subiectiv (cel al prezenþei scriitorului în spaþiul public, prin opere edi-tate), în Istoria literaturii poloneze, Milosz foloseºte aceste noþiuni prin rapor-tare la criteriul obiectiv al valorii artistice. ªi într-o ipostazã ºi în cealaltã, însã,Milosz porneºte de la premisa, subînþeleasã, cã nivelul unei literaturi la un mo-ment istoric se evalueazã prin lucrãrile publicate.

Prin urmare, cedãrile scriitorilor în faþa regimului comunist totalitar nu se potpune numai pe seama instinctului de conservare, a dorinþei fireºti de „a-ºi apãrapielea“, ci trebuie avut în vedere un aspect mult mai profund ºi anume frica depierdere a legãturii cu ceea ce se credea a fi sursa ºi criteriul valorii (ca ºi înþelesdrept convenþie socialã a unei anumite perioade istorice), adicã ideologia. O datãce a cãzut în capcanã, în „cleºtele dialecticii“, asumându-ºi efortul conºtient dea se menþine „pe linie“ ca ºi drept condiþie a creativitãþii, intelectualul devine in-capabil sã-ºi mai punã o stavilã în faþa compromisurilor9. Aºadar, aratã Milosz,momentul cheie al cãderii este prima acceptare a ipotezelor ºi a weltanschaunguluiWeltanschauung-ului propuse de ideologie (potrivit cãrora în afara concepþieimaterialist-dialectice nu se poate crea nimic de valoare). Aceasta este prima pas-tilã de Murti-Bing (concept-metaforã preluat de Milosz de la scriitorul StanislawWitkiewicz, autor al romanului Nesaþul, o distopie în care este înfãþiºatã des-compunerea civilizaþiei moderne ºi cucerirea ei de o tiranie asiaticã, aducând cusine murtibingismul ca metodã de transmitere pe cale organicã, printr-o pastilã,a concepþiei despre lume) care are drept efect rezolvarea conflictelor interioareprin asumarea principiilor impuse de ideologia totalitarã10. Aºadar, potrivit grileiinterpretative milosziene, capacitatea materialismului dialectic de a lua în stãpâ-nire mintea oamenilor, suspendându-le spiritul critic, se sprijinã pe douã elemente:prestigul zdrobitor conferit de pretenþia de ºtiinþificitate (în condiþiile generali-zãrii raportãrii idolatre la ºtiinþã) ºi specularea nevoii fireºti de armonie lãuntricãa omului. Cel de-al doilea element este evidenþiat de Milosz, poate pe urmele luiÉtienne de La Boétie (cel care a introdus în filozofia politicã ideea de servitutevoluntarã), ca fiind în special responsabil pentru cedarea moralã a intelectualilorfaþã de regimul comunist, întrucât „dincolo de teama fireascã, de dorinþa de apã-rare în faþa mizeriei ºi a distrugerii fizice, acþioneazã dorinþa armoniei interioareºi a fericirii“11. Vulnerabilitatea deosebitã a intelectualilor faþã de ideologia mar-

70 FLORIN MITREA 3

————————8 Ibidem, p. 613.9 Cf. Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, ed. cit., p. 25.10 Cf. Ibidem, pp. 17-18.11 Ibidem, p. 19.

xist-leninistã este evidenþiatã ºi de Witold Gombrowicz, care considerã cã „dacãpentru mulþi comunismul a devenit un fenomen atât de fascinant, e din cauzã cãalcãtuieºte cea mai puternicã materializare de pânã acum a intelectualitãþii — eca ºi cum formulele magice ale celor mai luminate spirite ar fi scos în cele dinurmã din neant o forþã socialã, alcãtuitã din oameni, capabilã de o acþiune con-cretã. Acest lup trebuia scos din pãdure, e vorba acum sã nu ne înfulece“12.

Pierderea reperelor metafizice, preludiu al cedãrii intelectualilorCeea ce particularizeazã în mod deosebit perspectiva analiticã miloszianã este

refuzul soluþiilor facile. De aceea, gânditorul polonez nu explicã cedãrile uneiimportante pãrþi a elitei intelectuale din þara sa faþã de marxism-leninism,punându-le pe seama unui caracter esenþialmente ºi definitiv rãu al oamenilorrespectivi, ci încearcã sã înþeleagã resorturile profunde ale acestui fenomen. Maiîntâi, evidenþiazã vulnerabilitatea structuralã a acestei categorii sociale faþã deefectele ideologiei totalitare, arãtând cã aceasta „prezintã pentru intelectual oatracþie incomparabil mai mare decât pentru þãrani sau chiar pentru muncitori“13întrucât ea le oferã promisiunea ostoirii „nesaþului filozofic“14. De fapt, aratãMilosz, acest nesaþ nu este altceva decât expresia subiectivã a unei realitãþi mo-delate de spiritul epocii moderne ºi anume pustiirea lãuntricã a omului generatãde uzurparea locului religiei ca urmare a idolatrizãrii ºtiinþei, a filozofiei ºi a ar-telor. Conflictul dintre ºtiinþã ºi religie apare, astfel, ca fiind definitoriu pentrumodernitate întrucât, aºa cum explicã ºi Eric Voegelin, ºtiinþa este privitã ca „uninstrument de putere asupra naturii“, folosit pentru a construi exclusiv un paradisterestru15. Chiar în distopia lui Witkiewicz, pe care Milosz o are drept model, so-cietatea descrisã se caracterizeazã prin absenþa religiei. În mod similar, subli-niazã autorul Gândirii captive, „în þãrile democraþiei populare, ca pretutindeni,religia a încetat de mult sã mai fie filozofie a societãþii întregi, adicã a tuturorclaselor“16. Prin aceastã concluzie, Milosz dã, indirect, o confirmare în plusresortului esenþial care a fãcut posibil fenomenul rezistenþei anticomuniste polo-neze ºi anume reactivarea Bisericii naþionale ca liant între toate nivelurile societãþii.

Odinioarã, în societatea tradiþionalã, aratã Milosz, dezbaterile teologice re-prezentau principala preocupare a elitei intelectuale, ceea ce fapt care o puneaupe aceasta în strânsã legãturã cu poporul credincios. Astfel, religia funcþiona ca„un sistem de gândire al întregului organism social, iar problemele care-i preo-cupau pe cetãþeni în cea mai mare mãsurã erau raportate la ea ºi analizate în limbajulei“17. Pierderea treptatã a acestui „sistem unitar de concepte“, odatã cu afirmarea


————————12 Witold Gombrowicz, Jurnal, selecþie, traducere ºi note de Olga Zaicik, Bucureºti, Editura Univers,1998, p. 119.13 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, p. 20.14 Ibidem, p. 19.15 Cf. Eric Voegelin, La nouvelle science du politique. Une introduction, traduction, preface et notes parSylvie Courtine-Denamy, Paris, Éditions du Seuil, 2000, p. 240.16 Czeslaw Milosz, op. cit., pp. 20-21.17 Ibidem, p. 21.

modernitãþii secularizatoare, a creat intelectualitãþii un sentiment frustrant de„rupere“, de „abstracþie“, de pierdere a legãturii cu celelalte categorii sociale. Întimp ce intelectualii au îmbrãþiºat filozofia (ale cãrei concepte ºi teme erau inac-cesibile oamenilor simpli), masele au rãmas ataºate de Bisericã, însã „în chipdoar emoþional ºi tradiþional, întrucât lipsesc pregnanþa ºi reînnoirea intelec-tualã“18. Aºadar, secularizarea apare ca principalã cauzã a dispariþiei punþii dintreintelectuali ºi popor (aici intrând inclusiv clasa cu studii medii). De pe urmaacestui clivaj are de suferit întregul organism social ºi fiecare categorie în parte:intelectualii îºi pierd sensul ºi utilitatea iar poporul nu mai beneficiazã de pros-peþimea pe care elita o putea aduce în transmiterea ºi asumarea mesajului creºtin.Punctul de apogeu al acestei rupturi este reprezentat de afirmarea teoriei carepretindea cã arta trebuie sã devinã un substitut al religiei, dimensiunea metafi-zicã urmând sã fie subordonatã formei pure. Acest moment, desfãºurat dupã anul1848, când începe „Secolul Progresului“, coincide cu triumful viziunii ºtiinþificeasupra lumii ºi cu glorificarea invenþiilor ºi a tehnicii19. Printre cei mai ilustrativireprezentanþi ai acestui profil intelectual la nivel european, erau membrii boe-mei, cei care au lansat un puternic atac la adresa valorilor burgheze, considerândcã oamenii se împart în douã categorii: cei aleºi pentru artã ºi vulgarii mâncã-tori de pâine. Relevant în acest sens, aratã Milosz, este modul în care simboliºtiifrancezi îºi exprimã tranºant convingerea cã scara de valori asumatã pânã atuncide cetãþeni ºi întemeiatã pe religie, este perimatã. De aceea, pentru reprezentanþiiacestei categorii intelectuale, „religia nu e decât o nucã gãunoasã“ iar „arta îºiasumã funcþia de ultim refugiu al sacrului“. Astfel, simboliºtii mergeau pânãacolo încât vroiau sã realizeze un poem care sã fie „o entitate autonomã, autarhicã,menitã nu sã descrie lumea, ci sã existe în locul ei“20. În opinia lui CzeslawMilosz, importanþa acestei mentalitãþi, reflectatã la nivel artistic, este enormã, întrucâtpoezia secolului XX ºi, implicit, spiritul acestui veac a moºtenit „conflictul esen-þial al boemei cu burghezii, cu filistinii“21. Prin urmare, având în vedere acesttraseu (de)formativ (care, de fapt, a coincis cu o constantã ºi progresivã pierderea reperelor metafizice), Milosz evidenþiazã drept cauzã esenþialã a vulnerabili-tãþii multor intelectuali faþã de ideologia marxist-leninistã tocmai îndepãrtareade religie, pe mãsura creºterii idolatrizãrii ºtiinþei, filozofiei ºi a artei. Acest fe-nomen a generat un tip de intelectual mãcinat de câteva slãbiciuni enorme: lipsadimensiunii metafizice, izolarea faþã de restul societãþii, pierderea sentimentuluiutilitãþii, aversiunea faþã de axiologia tradiþionalã ºi reprezentanþii ei. Ajuns cuastfel de tare în secolul XX, ºi în special în faþa materialismului-dialectic, inte-lectualul modern nu putea beneficia de resorturile esenþiale pentru rezistenþã.

72 FLORIN MITREA 5

————————18 Ibidem.19 Cf. Czeslaw Milosz, Témoignage de la poésie, Ecriture, traduit du polonais par Christophe Jezewski etDominique Autrand, Paris, Presses Universitaires de France, 1987, p. 32.20 Ibidem, p. 33.21 Ibidem.

Statul totalitar ºi imposibilitatea neutralitãþii moraleDin modul în care Czeslaw Milosz prezintã relaþia dintre intelectuali ºi ideo-

logia marxist-leninistã, reiese concluzia cã una dintre principalele consecinþe aleinstaurãrii unui regim totalitar este punerea tuturor oamenilor, din teritoriul pecare-l controleazã, într-o stare de conflict lãuntric. Dacã faþã de orice alt regimpolitic este posibil ca un mare numãr de oameni sã fie indiferenþi sau puþin in-teresaþi, în cazul unui sistem totalitar nimeni nu mai poate sã se sustragã conflic-tului interior. Cu atât mai mult intelectualii, care prin structura ºi formarea lor,au dimensiunea reflexivã ºi analiticã bine dezvoltate, nu mai pot face abstracþiede o realitate politicã totalitarã, întrucât nimeni nu poate rezista pe termen lungcrizei interioare fãrã a se prãbuºi. De aceea, în faþa puterii totalitare ºi a ideolo-giei sale, fiecare persoanã se aflã în faþa unei alegeri obligatorii ºi urgente. Fieprimeºte sistemul axiologic al regimului, cu preþul încãlcãrii propriei conºtiinþe,fie refuzã ideologia ºi îºi asumã consecinþele acestei opþiuni. Bineînþeles, întreaceste douã posibilitãþi pot exista numeroase grade intermediare (un exemplu înacest sens este practica limbajului dublu), mai apropiate de una sau de cealaltãdintre cele douã variante atitudinale. Cert este cã, în contextul unui regim tota-litar, neutralitatea moralã nu este posibilã. De ce se întâmplã acest lucru? Filo-sofii politici au încercat sã rãspundã.

Mai întâi este vorba de tendinþa monopolistã a regimului totalitar. Aºa cumaratã Carl Friedrich, un astfel de regim se bazeazã pe o ideologie oficialã, axatãpe obiective milenariste (promisiunea unei societãþi perfecte) care-ºi propune sãacopere toate aspectele vitale ale existenþei umane ºi sã obþinã aderenþa tuturormembrilor societãþii, chiar dacã în cazul unora doar pasiv. O altã caracteristicãeste existenþa unui partid de masã organizat ierarhic ºi oligarhic, cu un condu-cãtor unic. La acestea se adaugã cvasi-monopolul condiþionat tehnic asupra mij-loacelor de luptã armatã efectivã ºi asupra tuturor mijloacelor efective de comu-nicare, precum ºi cvasi-monopolul asupra economiei în ansamblul ei, supusãplanificãrii centralizate22. Un alt ingredient indispensabil sistemului totalitar estepoliþia secretã care „deþine monopolul asupra anumitor informaþii vitale“ ºi acãrei misiune „nu e de a descoperi, ci de a trece la acþiune când guvernul decidesã aresteze o anumitã categorie a populaþiei“23. Mai mult decât atât, poliþia se-cretã îndreaptã mijloacele de violenþã ºi mijloacele de comunicare ale puterii nunumai împotriva duºmanilor regimului ci ºi împotriva unor categorii ale populaþieiarbitrar alese (aceastã selecþie fiind o practicã necesarã supravieþuirii sistemu-lui)24. Astfel, partidul unic devine, aºa cum aratã ºi Raymond Aron, „tiranul co-lectiv, Principele care guverneazã potrivit propriilor dorinþe ºi în propriul sãu in-


————————22 Cf. Carl J. Friedrich, The nature of totalitarism, apud Dominique Colas, Sociologie politicã, traducerede Vasile Savin, Cãtãlin Simion, Diana Crupenschi, Bucureºti, Editura Univers, 2004, pp. 322-323.23 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur ºi Mircea Ivãnescu, Bucureºti, Huma-nitas, 1994, pp. 552-553.24 Cf. Carl J. Friedrich, apud D. Colas, op. cit., p. 323.

teres“25. Tuturor acestor trãsãturi li se adaugã o serie de derivate precum: accen-tul pus pe industrializare, instituirea monopolului asupra tuturor organizaþiilorsociale ºi politice, mãsuri de secularizare a societãþii ºi persecutarea Bisericii26.

Dincolo de toate aceste trãsãturi pe care filosofii politici le-au identificat cadefinitorii pentru un regim totalitar, trebuie subliniat rolul central pe care ideo-logia marxist leninistã îl ocupã în cadrul totalitarismului comunist. Aceastã pozi-þie privilegiatã este pusã deAlexandr Soljeniþîn pe seama faptului cã stalinismul,cu teroarea sa, a fost posibil prin întâlnirea dintre sceleraþi (acei oameni care, în-lãuntrul lor, au trecut „pragul nelegiuirii“) ºi ideologie (definitã ca „acea teoriesocialã care îl ajutã [pe scelerat] sã-ºi justifice faptele faþã de sine ºi faþã de alþii,ºi sã nu audã reproºuri, nici blesteme, ci doar laudã ºi vorbe de cinstire“)27. Aºadar,ideologia este, în primul rând, un element fãrã de care regimul nu poate funcþiona,întrucât chiar ºi torþionarii au nevoie de justificare (faþã de sine ºi faþã de alþii)pentru faptele lor. Aceastã realitate se datoreazã faptului cã, în mod natural, pen-tru a face rãul, „omul trebuie mai întâi sã-l perceapã ca bine sau ca pe o faptã fi-reascã ºi înþeleasã ca atare“28. În al doilea rând, ideologia este o forþã de expansiunea puterii totalitare în sufletul celor pe care încearcã sã-i supunã, speculându-leslãbiciunile lãuntrice. În acest sens, Maurice Cranston aratã cã un regim totalitarideal este cel în cadrul cãruia „populaþia nu este doar supusã ci ºi spãlatã pe creier“.De aceea, se poate spune cã „cel mai totalitar regim este cel în care pãtrunderearegimului în sufletul omului este completã“. Astfel, avem de-a face cu un regimal cãrui principal scop este de a-ºi extinde monopolul ºi asupra personalitãþiiumane29. Aceastã pretenþie vine, aºa cum explicã ºi Leonard Schapiro, din însãºinatura regimului totalitar care întruchipeazã o formã de tiranie nemaiîntâlnitã înistorie, care combinã mai multe puteri specifice atât Statului cât ºi Bisericii. Deaceea, aratã Schapiro, Biserica reprezintã o forþã de rezistenþã în cadrul societã-þilor totalitare întrucât ea oferã un standard moral alternativ faþã de cel impus deregim ºi sprijinã moralitatea privatã împotriva asaltului controlului total30.

Din aceste caracteristici ale totalitarismului comunist deducem cã, prin însãºinatura sa, acest tip de regim politic vizeazã instaurarea unui control absolut asu-pra societãþii ºi, în cele din urmã, subjugarea conºtiinþelor oamenilor. Dacã pen-tru atingerea primului scop, regimul se foloseºte de monopolul asupra tuturorsectoarelor mecanismului social ºi, mai ales, de poliþia secretã ca instrument alterorii, pentru pãtrunderea în interiorul sufletelor oamenilor, sistemul totalitar

74 FLORIN MITREA 7

————————25 Cf. Raymond Aron, Ideology and Totalitarianism, apud Maciej Pomian-Srzednicki, Religious Changein Contemporay Poland: Secularization and Politics, London, Boston, Melbourne and Henley, Routledge andKegan Paul, 1982, p. 2.26 Ibidem.27 Alexandr Soljeniþîn, Arhipelagul Gulag, 1918-1956, Încercare de investigaþie literarã, vol. I, traducereºi note de Nicolae Iliescu, Bucureºti, Editura Univers, 2008, p. 145.28 Ibidem.29 Maurice Cranston, Should we cease to speak of totalitarianism?, apud Maciej Pomian-Srzednicki,op. cit., pp. 2-3.30 Cf. Shapiro Leonard, Totalitarianism, London and Basingstoke, The Macmillan Press Ltd, 1972, pp. 63-64.

are nevoie de persuasiune (responsabilã cu aceastã dimensiune fiind ideologia).Însã nici aparatul represiv, nici ideologia nu pot obþine rezultatele scontate dacãomul nu consimte, la un moment dat, sã pactizeze cu rãul. De aceea, în ultimãinstanþã, rezistenþa la totalitarism se dovedeºte a fi, înainte de toate, o luptã lãun-tricã. Acest lucru se explicã prin aceea cã, aºa cum aratã Soljeniþîn, „linia careseparã binele ºi rãul intersecteazã inima fiecãrui om“, astfel încât, „în decursulvieþii unei inimi, aceastã linie îºi schimbã locul în ea fie împinsã de bucuriarãului, fie eliberând spaþiul pentru binele înfloritor“31. O perspectivã asemãnã-toare asupra rezistenþei ca rãzboi spiritual întâlnim la Pãrintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa care în cel de-al cincilea cuvânt al sãu cãtre tineri, rostit în PostulMare al anului 1978 la Biserica Radu Vodã, afirma cã „existã un rãzboi continuuîntre bine ºi rãu, între dreptate ºi nedreptate, între libertate ºi prizonieratul deidei, între puritate ºi corupþie; ºi toate aceste bãtãlii se dau pe un singur câmp deluptã, care este inima omului“32.

În cazul investigaþiei filozofice întreprinse de Czeslaw Milosz asupra totalita-rismului, observãm cã accentul cade nu atât pe dimensiunea exterioarã, a forþeibrute, specificã regimului comunist, cât mai ales pe latura privind rãzboiul dininteriorul omului, încercând sã surprindã dinamica deplasãrii acelei linii de de-marcaþie dintre bine ºi rãu despre care vorbea Soljeniþîn. De aceea, pentru a afla„cum poþi trãi ºi gândi în þãrile stalinismului“ ºi „cum se adapteazã fiinþa umanãla condiþii neobiºnuite“33, gânditorul polonez analizeazã categoria cea mai expusãla presiunea destructurantã, prin contradicþiile pe care le determinã, a Diama-tului, ºi anume elita intelectualã din þãrile democraþiei populare. Ceea ce carac-terizeazã viaþa acestor oameni este o totalã „vigilenþã a spiritului“, o neîntreruptã„concentrare interioarã“, transpuse într-o „actorie de fiecare zi“ care sfârºeºte, decele mai multe ori, prin identificarea actorului cu rolul sãu34.

Captivitatea interioarã ºi caracterul apocaliptical secolului XXAºadar, aºa cum am arãtat mai sus, Czeslaw Milosz identificã drept cauzã a

coabitãrii dintre o parte a elitei intelectuale din þara sa ºi regimul totalitar co-munist cedarea în faþa ideologiei materialist-dialectice. Noutatea modelului ex-plicativ miloszian constã în faptul cã pune accent pe cedarea lãuntricã în faþaMetodei. Intelectualul radiografiat de Milosz trãieºte un sentiment aproape reli-gios în faþa Diamatului, vãzut ca un fel de misterium tremendum, concept princare Rudolf Otto descria esenþa sacrului. Cu alte cuvinte, intelectualii instrumen-talizaþi de sistemul totalitar sunt, în primul rând, victime ale unei captivitãþii in-


————————31 Alexandr Soljeniþîn, op. cit., p. 141.32 Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Rãzboiul întru Cuvânt. Cuvintele cãtre tineri ºi alte mãrturii, ediþieîngrijitã, prefaþã ºi note de Rãzvan Codrescu, Bucureºti, Editura Nemira, Bucureºti, 2001, p. 46.33 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, ed. cit., pp. 14-15.34 Cf. Ibidem, pp. 64-65.

terioare, declanºate de sacralizarea ideologiei. De aceea, forþa persuasivã a Me-todei constã în faptul cã reuºeºte sã determine în sufletul celor cãrora li se adre-seazã un sentiment de fascinaþie ºi de fricã, în acelaºi timp.Aºa cum aratã Milosz,aceastã fricã este mai mult de naturã ontologicã decât psihologicã întrucât vizeazãnu atât perspectiva represaliilor fizice cât pe cea a pierderii sensului ºi a izvo-rului creativitãþii. Mai mult decât atât, „Metoda este tainicã ºi nimeni nu o înþe-lege bine, ceea ce-i sporeºte puterea magicã“35.

Caracterul tainic al Diamatului este, de fapt, rezultatul uzurpãrii Tainei auten-tice despre care Milosz36 spune cã este prezentã în istoria biblicã. Dacã experi-enþa religioasã trezeºte un respect faþã de Tainã, o trãire de evlavie care îmbogã-þeºte sufletul, pseudotaina cu care se înconjoarã ideologia marxist-leninistã stri-veºte persoana umanã, creându-i un sentiment de fricã ºi de angoasã. În acestsens, demonstraþia miloszianã aratã cã forþa de subjugare lãuntricã de care s-adovedit capabil materialismul-dialectic provine din natura sa uzurpatoare, întrucâts-a prezentat ca emanaþie a unei Istorii care „a luat locul divinitãþii“ în sufleteleoamenilor secolului XX37. Consecinþa acestei uzurpãri nu poate fi decât încer-carea de preluare a unor atribute supraumane, respectiv plãsmuirea unui om nouºi dreptul de viaþã ºi de moarte asupra acestuia. Cu toate acestea, Milosz afirmãtranºant cã ideologia uzurpatoare, ascunsã dupã masca infailibilitãþii ºtiinþei, seva dovedi neputincioasã în faþa enigmei omului38. Acest aspect îl evidenþia ºi IoanIanolide, care sublinia cã „Dumnezeu este realitatea care doare ºi umple de nã-dejde omul secolului XX“39. Prin urmare, analiza lui Milosz se construieºte înjurul conflictului dintre doctrina materialist-dialecticã uzurpatoare ºi caracterultainic al universului ºi al omului.

De asemenea, potrivit grilei interpretative milosziene, „influenþa magneticã“exercitatã asupra oamenilor de metoda dialecticã este rezultatul insistenþei, fãrãprecedent în istorie, asupra „fluiditãþii ºi interdependenþei fenomenelor“. Astfel,noutatea radicalã adusã de ideologia marxist-leninistã constã tocmai în reflec-tarea principalei caracteristici a secolului XX ºi anume dispariþia firescului caurmare a unor condiþii sociale cu totul diferite de ceea ce fusese anterior. De fapt,este vorba de o ieºire progresivã a lumii din matca ei naturalã, de o pierdere dince în ce mai mare a aºezãrii tradiþionale a vieþii, „fluiditatea ºi interdependenþadevenind vizibile chiar ºi pentru cei mai tâmpi“. În consecinþã, era inevitabil cao ideologie bazatã pe „gândirea în categoriile miºcãrii“ sã fie receptatã drept „celmai sigur mijloc de a surprinde realitatea în flagrant“40. O astfel de înþelegere a

76 FLORIN MITREA 9

————————35 Ibidem, p. 61.36 Cf. Czeslaw Milosz, Europa natalã, traducere din polonã, prefaþã ºi note de Constantin Geambaºu,Bucureºti, Editura Univers, 1999, p. 88.37 Idem, Gândirea captivã, p. 42.38 Ibidem, p. 239.39 Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, Bucureºti, Mãnãstirea Diaconeºti,Asociaþia Filantropicã Medicalã Christiana, 2006, p. 509.40 Cf. Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, p. 61.

ideologiei comuniste, ca reflectare la nivel conceptual a unui principiu dinamic,o întâlnim ºi la RaymondAron care defineºte marxismul ca „filozofie a miºcãrii“41.Din acest raþionament reiese faptul cã Czeslaw Milosz îºi întemeiazã perspectivacriticã asupra totalitarismului comunist pe identificarea ºi analizarea naturii pa-tologice a secolului XX. Astfel, ideea cã secolul XX se caracterizeazã printr-onoutate radicalã faþã de epocile anterioare traverseazã ca un fir roºu întreagaoperã miloszianã. Ceea ce îi atrage atenþia în mod deosebit gânditorului polonezeste accelerarea fãrã precedent a dinamicii schimbãrilor. În acest sens, Miloszconsiderã cã secolul XX este „fãrã îndoialã, mai multiplu ºi mai proteiform decâtoricare altul“42. Perceperea specificitãþii extrem de pronunþate a acestei perioadeistorice este exprimatã la Milosz într-un mod asemãnãtor celui în care OswaldSpengler descria secolul XX ca fiind „un secol de extensie purã a activitãþii, ex-cluzând producþia artisticã ºi metafizicã înaltã — s-o spunem sincer, o epocã fãrãspirit religios, ceea ce traduce în întregime conceptul de mare metropolã — esteo epocã decadentã“43. Identificarea rãdãcinilor totalitarismului în fluiditatea spe-cificã secolului XX, ca efect negativ ºi cumulat al întregii epoci moderne (a cãreiesenþã este cultul ºtiinþei), îl apropie pe Milosz ºi de alte interpretãri clasice pri-vind aceastã problematicã. Un reper în acest sens este Hannah Arendt care evi-denþiazã un raport de cauzalitate între anumite caracteristici ale modernitãþii(precum conferirea unei abstracþii deterministe conceptului de istorie sau modi-ficarea perspectivei asupra muncii44) ºi apariþia totalitarismului.

Centrul de greutate al raportului cauzal modernitate — totalitarism cade,însã, potrivit paradigmei interpretative arendtiene, pe apariþia societãþii de masse,înþeleasã ca o consecinþã a prãbuºirii societãþii de clasã dominatã de burghezieºi, implicit, a sistemului de partide. Toate acestea, aratã Arendt, au dus la depoli-tizarea populaþiei, fapt care a permis „majoritãþilor aþipite din spatele partidelorpolitice“ sã devinã o singurã masã dezorganizatã ºi nestructuratã de indivizi fu-rioºi45. Acest fenomen al pierderii simþului politic de cãtre populaþie este semna-lat de Milosz ca fiind prezent ºi în cadrul civilizaþiei vestice, unde virtuþile civileau decãzut atât de mult, încât tinerele generaþii din aproape toate þãrile nu mai auconºtiinþa faptului cã Statul este un bun al lor pe care, la nevoie, trebuie sã-l aperepânã la moarte46.Aºadar, atât pentru HannahArendt, cât ºi pentru CzeslawMilosz,potenþialul totalitar al modernitãþii rezidã în prãbuºirea, relativizarea ºi diluareareperelor axiologice ºi sociale tradiþionale. Relevant, în acest sens, este faptul cã


————————41 Raymond Aron, Introducere în filozofia istoriei, traducere de Horia Gãnescu, Bucureºti, Humanitas,1997, p. 377.42 Czeslaw Milosz, Témoignage de la poésie, ed. cit., p. 12. În acest pasaj Milosz se referã atât la naturasecolului XX cât ºi la multitudinea punctelor de vedere ºi a criteriilor de evaluare privind aceastã epocã.43 Oswald Spengler, Declinul Occidentului. Schiþã de morfologie a istoriei, traducere de Ioan Lascu, Cra-iova, Editura Beladi, 1996, p. 74.44 Cf. Phillip Hansen, Hannah Arendt. Politics, History and Citizenship, Stanford, California, StanfordUniversity Press, 1993, pp. 26-35.45 Cf. Hannah Arendt, op. cit., pp. 415-416.46 Cf. Czeslaw Milosz, Temoignage de la poesie, ed. cit., p. 138.

Milosz afirmã cã Metoda este „ca un ºarpe“, întrucât „ºarpele este neîndoielnico fãpturã dialecticã“ al cãrei corp este format exclusiv dintr-o coadã47. Tocmaiacest caracter ºerpuitor inaugurat ºi consolidat pe parcursul modernitãþii repre-zintã, pentru gânditorul polonez, un semn în funcþie de care „ar trebui sã recu-noaºtem evenimentele apocaliptice ale secolului XX“48. Mai mult decât atât, po-trivit lui Milosz „cãderea comunismului nu înseamnã sfârºitul apocalipsei, pen-tru cã apocalipsa se leagã de fluiditate, de absenþa bazelor solide“49. Aceastã ideeo gãsim exprimatã ºi de Valeriu Gafencu, simbol al rezistenþei intelectualilor ro-mâni în închisori, care, în penitenciarul de la Târgu-Ocna, avertiza, în mod pro-fetic, cu puþin înainte de a muri: „Comunismul va pieri, dar important este cu ceva fi înlocuit“, întrucât „e grea sãrãcia, e gravã întemniþarea omului în sistem,dar nimic nu e mai înspãimântãtor ca determinarea conºtiinþei, care transformãomul într-o unealtã teleghidatã“50. Atunci când se referã la natura apocalipticã asecolului XX, Milosz are în vedere, pe de o parte, un coºmar palpabil „care ºi-agãsit expresiile extreme în lagãrele de concentrare ºi în camerele de gazare“51 iarpe de altã parte are în vedere o anumitã „stare de spirit particularã care încearcãsã explice disperarea adãugând raþiuni a posteriori“52. Despre dimensiunea apo-calipticã a istoriei vorbeºte, în mod explicit, ºi Leszek Kolakowski atunci cândse referã la secolul XX ca la un moment de apogeu al luptei dintre bine ºi rãu.De aceea, potrivit filozofului polonez, domeniul politicii trebuie privit ca o arenãpredilectã a rãzboiului dintre Dumnezeu ºi diavol. Începând cu primele perse-cuþii anticreºtine ºi continuând cu toate formele de secularizare ºi de eliberarenihilistã a domeniilor vieþii publice de sub sancþiunea divinã ºi ecleziasticã, isto-ria se înfãþiºeazã ca un lung ºir de ofensive ale rãului ºi de contraofensive ale bi-nelui, acest rãzboi cu mizã ºi întemeiere metafizicã crescând în intensitate ºicomplexitate pe parcusul trecerii timpului53. Noutatea radicalã a veacului XXconstã tocmai într-o acumulare fãrã precedent a tensiunii apocaliptice ºi a mij-loacelor de manifestare a ei. De data aceasta, aratã filozoful, atacul rãului s-aconcretizat în relansarea ideii de politicã bazatã pe adevãr (în opoziþie cu con-tractul sau consensul). Rezultatul instrumentalizãrii ideii de adevãr în scopuripolitice a fost apariþia statelor ideologice (a cãror legitimitate se bazeazã pe pre-tenþia cã cei care le conduc sunt ºi deþinãtorii adevãrului).Astfel, aratã Kolakowski,„pãrintele minciunii s-a folosit de ideea de adevãr ca de o armã puternicã“, dinacel moment rãzboaiele purtându-se în numele adevãrului universal ºi fãrã cru-

78 FLORIN MITREA 11

————————47 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, ed. cit., p. 61.48 Czeslaw Milosz, „Trebuie sã te trezeºti dimineaþa devreme“ (dialog Adam Michnik – Czeslaw Milosz)în volumul Restauraþia de catifea, traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, Cristina Chevereºan, DanaCrãciun, Ioana Copil-Popovici, Iaºi, Editura Polirom, 2001 p. 154.49 Ibidem, pp. 154-155.50 Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, ed. cit., p. 500.51 Czeslaw Milosz, Témoignage de la poésie, ed. cit., p. 27.52 Ibidem.53 Leszek Kolakowski, Modernitatea sub un neobosit colimator, traducere de Mihnea Gafiþa, Bucureºti,Editura Curtea Veche, 2007, p. 253.

þare faþã de cei care i se opun54. Consolarea pe care o are omul în faþa acesteiciocniri apocaliptice dintre bine ºi rãu este, subliniazã filosoful, promisiunea Re-velaþiei cã lupta se va încheia cu biruinþa binelui ºi faptul cã nu suntem simplispectatori la aceastã competiþie „ci ºi participanþi la ea, drept care destinul nostruse hotãrãºte chiar pe pista pe care alergãm ºi noi“55. O altã ilustrare asupra aces-tei perspective o gãsim ºi la Ioan Ianolide, intelectual român trecut prin expe-rienþele comuniste ºi autor al unor profunde reflecþii asupra fenomenului tota-litar. Privind lucrurile prin prisma experienþei martirice a secolului XX, Ianolidesubliniazã cã „nimic nu este mai real decât sensul apocaliptic al istoriei“ ºi cã„lupta este inevitabilã ºi necruþãtoare între puterile binelui ºi ale rãului“. Deaceea, istoria trebuie înþeleasã ca o arenã în care „stau faþã în faþã douã oºtiri an-trenate de douã duhuri“56. Prin urmare existã „o încleºtare apocalipticã pe planpolitic, pe plan economic, pe plan artistic, în gândirea filozoficã, în formele ºti-inþifice, în orânduirile sociale, cât ºi în conflictele militare“57. Atitudinea potri-vitã faºã de aceastã realitate, este, potrivit lui dupã Ianolide, redescoperirea per-spectivei istorice a spiritualitãþii creºtine ºi asumarea unui creºtinism eroic nuneutral în faþa provocãrilor veacului58.

Un alt aspect care conferã secolului XX un caracter excepþional este, potrivitlui Milosz, „apariþia umanitãþii în calitate de entitate, acolo unde nu existau decâtoameni împãrþiþi în caste diferite prin costume, mentalitate ºi moravuri“59. Estevorba, aºadar, de o tendinþã de fluidizare a identitãþilor care aduce dupã sine oprogresivã dispariþie a imaginilor mitice (precum cele ale þãranului muncito-rului, intelectualului) considerate, înaintea secolului XX, ca fiind eterne. Aceastãumanitate ca entitate este specificã secolului XX întrucât ea este rezultatul dez-voltãrii fãrã precedent a tehnologiei ºi a învãþãmântului universal60. În mod pa-radoxal, aratã Milosz, acest acces ridicat la informaþie devine un mijloc de decã-dere a omului întrucât el este menþinut în mod deliberat la un nivel intelectualscãzut, prin intermediul televiziunii ºi al revistelor ilustrate. Astfel, în ciuda pro-gresului tehnic, mijloacele media ale secolului XX s-au dovedit a avea pentruspirit aceleaºi efecte pe care le aveau pantofii care rãneau picioarele femeilor înChina anticã. Pe de altã parte, cultura practicatã de elitã tinde sã se reducã la unansamblu de rituri „impuse de snobism ºi suportate cu plictisealã“61. Aceastãconcluzie a lui Milosz a fost confirmatã ºi de cercetãri de antropologie culturalãprivind societatea occidentalã. Potrivit unei astfel de cercetãri, orice sistem poli-tic ce tinde sã devoreze formele culturale din jur, poate fi catalogat drept totali-tar. Aceastã formã de sistem politic se poate manifesta fie prin impunerea cu aju-


————————54 Cf. Ibidem, pp. 271-272.55 Ibidem, p. 275.56 Ioan Ianolide,Deþinutul profet, ediþie îngrijitã la Mãnãstirea Diaconeºti, Editura Bonifaciu, 2009, pp. 52-53.57 Ibidem, p. 55.58 Ibidem, pp. 168-169.59 Czeslaw Milosz, Témoignage de la poésie, ed. cit., p. 141.60 Cf. Ibidem.61 Ibidem, pp. 142-143.

torul baionetei, fie mai subtil, cum e în cazul regimurilor tehnocratice. Totalita-rismul tehnocratic nu mai apeleazã la coerciþia prin forþã ci preferã sã exploatezeîncrederea populaþiei în perspectiva ºtiinþificã asupra lumii ºi sã manipuleze si-guranþa ºi confortul pe care ºtiinþa promite cã le oferã. Potenþialul unui astfel detotalitarism tehnocratic este vãdit ilustrat, potrivit lui Roszak, de societatea oc-cidentalã postbelicã62.

Þinând cont de cele analizate pânã acum, putem afirma cã o caracteristicã amodelului explicativ miloszian este evidenþierea caracterului inaugural, de nou-tate radicalã al secolului XX, în sensul cã acesta este vãzut pe de o parte ca o su-mã a tuturor proceselor modernitãþii iar, pe de altã parte, ca moment de începutal unui alt tip de experienþã istoricã. Astfel se explicã faptul cã, pentru gânditorulpolonez, fenomenul totalitar nu este un accident petrecut, întâmplãtor, în secolulXX, ci este consecinþa degradãrii conºtiinþei religioase a umanitãþii ºi întroni-zarea ºtiinþei ca idol al omului modern. De aceea, analizând perioada cu care afost contemporan ºi, în special, experienþa comunistã, Milosz îºi îndreaptã privi-rea atât cãtre trecut, cât ºi cãtre secolul XXI pe care nu-l vede deloc izbãvit deprincipiul nihilist afirmat cu atâta putere în veacul XX. Elementul de continui-tate dintre cele douã secole este, potrivit lui Milosz, relaþia dintre spiritul scien-tist ºi mentalitãþi, astfel încât devine „imposibil de trasat o frontierã precisã întreimaginaþia inspiratã de tehnicã ºi reflecþia filozoficã“63. Este vorba, în primulrând, de faptul cã ideea progresului tehnic necontenit, implicatã de idolatrizareaºtiinþei, a dus la conturarea unui tip specific de perspectivã asupra viitorului. Dacãsecolul XIX, venit dupã secolul Raþiunii ºi caracterizat prin instalarea scientis-mului pe poziþia de curent dominant, se manifestã, din acest punct de vedere, caun secol al entuziasmului64, al unui optimism neþãrmurit legat de viitor, cu totulaltfel stau lucrurile în ceea ce priveºte secolul XX. În esenþã, este vorba de ten-siunea dintre curentul romantic (înþeles atât din punct de vedere literar cât ºi caopþiune filozoficã) ºi tipul de sensibilitate specific scriitorilor din veacul XX. Înceea ce priveºte paradigma romanticã, este vorba, în special, de o speranþã ne-condiþionatã în venirea unui nou mileniu al umanitãþii, perspectivã rezultatã dinpreluarea unei versiuni laicizate a lui Joachim de Fiore (care vorbea de inevitabi-litatea instaurãrii unui veac al Spiritului)65.

Soluþia rãsãriteanã: rezistenþa prin cuvântAºadar, pentru Milosz, totalitarismul comunist nu este o particularitate geo-

graficã sau culturalã ci reprezintã, în primul rând, ipostazierea politicã a nihilis-mului specific modernitãþii. De aceea, prãbuºirea comunismului ca regim politic

80 FLORIN MITREA 13

————————62 Cf. Theodore Roszak, The Making of a Counter Culture. Reflections on the Technocratic Society andIts Youthful Opposition, New York, Anchor Books, 1969, p. 9.63 Czeslaw Milosz, L’Empereur de la terre, traduit de l’anglais et du polonais par Laurence Dyevre,Fayard, 1987, p. 30.64 Cf. Czeslaw Milosz, Témoignage de la poésie, p. 25.65 Ibidem, p. 24.

nu înseamnã decât consumarea unei ipostaze a nihilismului ºi debutul alteia.Aceastã concluzie i-a fost facilitatã gânditorului polonez de contactul cu socie-tatea apuseanã ºi de analizarea acesteia din perspectiva unei experienþe de inte-lectual rãsãritean care a cunoscut regimul totalitar produs de ideologia marxist-leninistã. Aceastã experienþã îi permite lui Milosz identificarea unui principiu ni-hilist ca sursã a douã tipuri de totalitarism: cel comunist, bazat pe represiune ºicel occidental bazat pe relativizarea ierarhiei axiologice. Situându-se pe aceastãpoziþie, Milosz indicã drept simptom al totalitarismului faptul cã „graniþa dintrecuvânt ºi realitate se estompeazã, pentru cã totul a devenit relativ“66. Astfel, per-vertirea limbajului (prin subminarea relaþiei dialogice dintre cuvânt ºi realitate)s-a realizat în þãrile blocului comunist prin ideologie (fapt pentru care regimurilepolitice din aceastã zonã sunt descrise ca logocraþii populare) ºi continuã, po-trivit lui Milosz, în Occident, prin extinderea nelimitatã a unei filozofii care neagãexistenþa unei realitãþi obiective. Totalitarismul comunist a arãtat cã dezrãdãci-narea limbajului din matca realitãþii creazã posibilitatea instrumentalizãrii arbi-trare a cuvântului ºi transformarea lui într-o armã ideologicã „mai puternicã decâttancurile“, menitã sã demonstreze „ceea ce este necesar suveranilor la momentulrespectiv“67. De aceea, vãzând în nihilismul civilizaþiei occidentale o pervertirea funcþiilor cuvântului asemãnãtoare celei petrecute în spaþiul prins de menghinaideologiei marxist-leniniste, Milosz afirmã necesitatea unei rezistenþe împotrivarelativismului generalizat, prin apãrarea unuia dintre ultimele bastioane ale lumiivechi, respectiv limba nealteratã. În condiþiile în care „filosofie nu mai existã, iarºtiinþa nu mai ajutã la nimic“, Milosz considerã drept necesarã afirmarea cu tãriea existenþei unei realitãþi obiective ºi a faptului cã „arta înseamnã contactul cuaceastã realitate în încercarea de-a o cuprinde“68. Aceastã focalizare asupra im-portanþei cuvântului ca energie de rezistenþã antitotalitarã nu trebuie sã ne sur-prindã, întrucât ea se încadreazã într-un foarte bine reprezentat filon al tradiþieigândirii politice. Mai mult decât atât, ceea ce considerãm a fi critica central-eu-ropeanã ºi rãsãriteanã a totalitarismului se centreazã tocmai pe valorificarea lup-tei ºi rezistenþei prin cuvânt. Emblematic în acest sens este, fãrã îndoialã, mode-lul preotului ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa care prin cele ºapte predicicãtre tineri rostite în perioada Postului Mare al anului 1978 a reuºit sã arate cãprin cuvânt se poate înfrunta ºi birui un întreg mecanism ideologic ºi de repre-siune. De aceea, Nicolae Steinhardt avea sã afirme, tranºant, cã „singura ºansãde supravieþuire a creºtinismului rãsãritean este aceea a unui rãzboi întru Cu-vânt“ astfel încât „soluþia noastrã e aceea a lui Calciu-Dumitreasa...“69. Rezis-tenþa prin cuvânt adicã prin rostirea adevãrului ºi prin zidirea unor zone de liber-tate spiritualã într-o lume totalitarã poate fi consideratã, aºadar, drept marcã


————————66 Ibidem, p. 155.67 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, p. 62.68 Ibidem, pp. 155-156.69 Cf. Preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ªapte cuvinte cãtre tineri, Bucureºti, Editura Anastasia, 1996,citat în prefaþa lui Rãzvan Codrescu.

identitarã a modului rãsãritean de a înþelege raportul dintre spiritual ºi politic. Înacest sens argumenteazã ºi Leszek Kolakowski prin afirmarea convingerii cã „ºicuvântul este o formã deosebitã de acþiune ºi poate avea cele mai bune ºi celemai proaste consecinþe“70. Aleksandr Soljeniþîn, la rândul sãu, constatând cã înfaþa cuvântului care rosteºte adevãrul sistemul totalitar se clatinã din temelii, îºiexprima convingerea cã „simplul cuvânt trebuie sã urneascã din loc blocul inertal materiei“, întrucât „la un simplu strigãt se pornesc uneori avalanºele în munþi“71.

Revenind la Milosz, trebuie adãugat cã remediul pe care gânditorul polonezîl propune pentru situaþia de progresivã degradare a lumii este deosebit de repre-zentativ pentru dimensiunea teologico-politicã a filozofiei sale. Este vorba despreindicarea „menþinerii dimensiunii verticale a creºtinismului“ ca singur antidoteficient împotriva fenomenului (cel mai vizibil în sistemul educaþional occiden-tal) de pierdere a „criteriilor de selecþie“ ºi a „bazelor ferme“, care a adus socie-tatea contemporanã în situaþia de a se târîi de la o zi la alta72.

Destinul popoarelor mici: transfigurarea suferinþeiPe de altã parte, deºi este adept al unei interpretãri a istoriei în funcþie de par-

ticularitãþile geografice, scriitorul polonez subliniazã universalitatea spaþialã aspiritului timpului. În acest sens, Milosz ia similitudinile dintre miºcãrile literareºi autorii secolului XX din întreaga lume, drept un argument pentru ideea cã ex-istã „o substanþã misterioasã a timpului“ care determinã asemãnãri profunde întreoamenii care trãiesc în aceeaºi epocã73. Intuim aici o corespondenþã cu perspec-tiva spenglerianã asupra relaþiei dintre timp ºi spaþiu. Pentru filosoful germanmodul în care mentalitatea ºtiinþificã, modelatã de Aristotel ºi Kant, înþelegerelaþia dintre timp ºi spaþiu este artificialã ºi cu o putere explicativã redusã. Po-trivit lui Spengler, înþelegerea spaþialã, geometricã, a timpului (prin reprezen-tarea liniarã a acestuia), aºa cum este ea descrisã de categoriile kantiene, rateazãesenþa temporalitãþii. Mult mai aproape de înþelegerea acestei esenþe decât fi-losofii sistematici sunt gânditorii contemplativi, muzicienii sau poeþii întrucât„numai sentimentul nostalgiei originilor ºi interpretarea lui prin ideea de destinîngãduie de acum accesul la problema timpului“74. Astfel, potrivit perspectiveispengleriene, întrucât viul nu poate fi determinat mecanic, timpul, având un ca-racter organic, se aflã în opoziþie cu spaþiul mort, fiind o antinomie, nu un core-lativ al acestuia. De aceea, în timp ce „spaþiul e un concept“, „timpul este un nu-me pentru desemnarea Incoercibilului, un simbol sonor înþeles greºit când vrem

82 FLORIN MITREA 15

————————70 Leszek Kolakowski, Conferinþe mici pe teme mari, traducere ºi cuvânt înainte de ConstantinGeambaºu, Bucureºti, Editura Paidea, 2003, p. 43.71 Aleksandr Soljeniþîn, Viþelul ºi stejarul. Însemnãri din viaþa literarã, volumul I, traducere din rusã deMaria ºi Ion Nastasia, Bucureºti, Humanitas, 2002, p. 204.72 Ibidem, p. 155.73 Ibidem, p. 21.74 Oswald Spengler, op. cit., p. 174.

sã-l tratãm drept concept ºtiinþific“75. Prin urmare, timpul este mai degrabã unmister care trebuie adulmecat prin sensibilitate ºi nostalgie, aºa cum au fãcutPlaton ºi Goethe. Totodatã, aratã Spengler, ceea ce scapã perspectivei mecani-ciste este legãtura profundã dintre timp ºi noþiunile de destin ºi vocaþie, specificecategoriei viului. Într-un mod asemãnãtor, Milosz înþelege temporalitatea ca mi-ster ºi ca realitate dinamicã a cãrei reprezentare este filtratã de experienþa, des-tinul, vocaþia ºi sensibilitatea persoanelor ºi popoarelor. De aceea, raportându-seprin prisma experienþei personale la specificul tragic al secolului XX, Miloszeste capabil sã vorbeascã despre destinul popoarelor mici din Europa Centralã ºide Est. Din momentul în care acest destin a fost hotãrât de pactul Ribbentrop-Molotov76, timpul pentru aceste popoare a curs altfel decât pentru cele din Apus,ºi anume filtrat ºi decantat prin suferinþã. Astfel, subliniazã Milosz, nu numai ex-perienþa de viaþã îºi pune amprenta asupra timpului ci ºi invers, „elementul tim-pului schimbã calitatea faptelor“ întrucât „teroarea practicatã multã vreme nece-sitã un aparat permanent ºi capãtã caracterul durabil al unei instituþii“77. Totodatã,pentru Milosz esenþa timpului, ca substanþã tainicã a Istoriei, poate fi surprinsãprin intermediul unui detaliu de viaþã concretã (precum cel al mâinii de refugiat careoferã, grijuliu, o ceaºcã de ceai unui copil pe peronul unei gãri)78, comprimândîn acea clipã de observaþie un întreg destin personal, colectiv ºi de generaþie.

BIBLIOGRAFIEArendt, Hannah, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur ºi Mircea Ivãnescu, Bucureºti,

Humanitas, 1994;Aron, Raymond, Introducere în filozofia istoriei, traducere de Horia Gãnescu, Bucureºti, Huma-

nitas, 1997;Besançon, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, traducere de Lucreþia Vãcar, Bucureºti,

Humanitas, 1993;Calciu-Dumitreasa, Gheorghe Pr., Rãzboiul întru Cuvânt. Cuvintele cãtre tineri ºi alte mãrturii,

ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de Rãzvan Codrescu, Bucureºti, Editura Nemira, 2001;Colas, Dominique, Sociologie politicã, traducere de Vasile Savin, Cãtãlin Simion, Diana Crupen-

schi, Bucureºti, Editura Univers, 2004;Gombrowicz, Witold, Jurnal. Teatru, traducere de Olga Zaicik, Bucureºti, Editura Univers,

Bucureºti, 1988;Ianolide, Ioan, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, Mãnãstirea Diaconeºti,

Bucureºti, Editura Christiana, 2006;Ianolide, Ioan, Deþinutul profet, Mãnãstirea Diaconeºti, Bucureºti, Editura Bonifaciu, 2009;Kolakowski, Leszek, Modernitatea sub un neobosit colimator, traducere de Mihnea Gafiþa,

Bucureºti, Editura Curtea Veche, 2007;Michnik, Adam, Restauraþia de catifea, traducere de Daciana Branea, Dana Chetrinescu, Cristina

Chevereºan, Dana Crãciun, Ioana Copil-Popovici, Iaºi, Editura Polirom, 2001;


————————75 Ibidem, p. 175.76 Czeslaw Milosz, Gândirea captivã, p. 219.77 Ibidem, p. 229.78 Cf. Ibidem, pp. 238-239.

Milosz, Czeslaw, Gândirea captivã. Eseu despre logocraþiile populare, traducere din polonã deConstantin Geambaºu, Bucureºti, Humanitas, 1999;

Milosz, Czeslaw, Europa natalã, traducere din polonã, prefaþã ºi note de Constantin Geambaºu,Bucureºti, Editura Univers, 1999;

Milosz, Czeslaw, Témoignage de la poésie, traduit du polonais par Christophe Jezewski et DominiqueAutrand, Paris, Presses Universitaires de France, 1987;

Milosz, Czeslaw, Histoire de la litterature polonaise, traduit de l’anglais par Andre Kozimor,Paris, Fayard, 1986;

Milosz, Czeslaw, L’Empereur de la terre, traduit de l’anglais et du polonais par Laurence Dyevre,Paris, Fayard, 1987;

Roszak, Theodore, The Making of a Counter Culture. Reflections on the Technocratic Society andits Youthful Opposition, New York, Anchor Books, 1969;

Schapiro, Leonard, Totalitarianism, London and Basingstoke, The MacMillan Press Ltd, 1972;Soljeniþîn, Alexandr, Arhipelagul Gulag, 1918-1956, Încercare de investigaþie literarã, 3 vol.,

traducere ºi note de Nicolae Iliescu, Bucureºti, Editura Univers, 2008;Spengler, Oswald, Declinul Occidentului. Schiþã de morfologie a istoriei, traducere de Ioan Lascu,

Craiova, Editura Beladi, 1996;Srzednicki-Pomian, Maciej, Religious Change in Contemporary Poland: Secularization and

Politics; London, Boston, Routledge and Kegan Paul Ltd., 1982;Voegelin, Eric, La nouvelle science du politique. Une introduction, traduction, preface et notes par

Sylvie Courtine-Denamy, Paris, Éditions du Seuil, 2000.

84 FLORIN MITREA 17

GÂNDIREA GEOPOLITICÃ ÎN RUSIA POSTSOVIETICÃOANA SIMION*

Rusia a avut întotdeauna o poziþie esenþialã în geopolitica clasicã. Încã de laînceputul secolului al XX-lea, în scrierile lui Halford Mackinder1, „pãrintelegândirii geopolitice“, se constatã cristalizarea viziunii geopolitice care descrieRusia ca heartland-ul Eurasiei ºi al întregului sistem internaþional2. Atât în tim-pul Rãzboiului Rece, cât ºi în perioada de dupã sfârºitul acestuia, viziunea rusãeurasianã s-a bazat pe ideile geopolitice conturate de Mackinder, cu scopul de ase înþelege foarte clar cã Rusia are o „identitate unicã“, distinctã de cea a Vestului3.Renaºterea gândirii geopolitice reprezintã unul dintre cele mai interesante fe-nomene din Rusia postsovieticã. Începând cu a doua jumãtate a anilor ’90, po-litica externã rusã a început sã se întoarcã din ce în ce mai mult la concepþiilegeopolitice ale sferelor de influenþã. În ciuda faptului cã Rusia, ca succesor alURSS, s-a confruntat cu mari probleme economice, politicile strategice aleKremlinului au fost ºi sunt bazate pe gândirea geopoliticã. În cele ce urmeazã nevom referi la douã dintre tendinþele cele mai proeminente de gândire geopoliticãdin Rusia: eurasianismul ºi curentul prooccidental.I. Eurasianismul

Unul dintre conceptele cheie pe care se bazeazã gândirea geopoliticã din Ru-sia este cel de eurasianism. Acest concept presupune ca Rusia, un stat eurasiancare cuprinde naþionalitãþi diferite, sã urmeze propria cale socialã ºi geopoliticã,distinctã de cea a Vestului4. Eurasianismul este orientat cãtre sud ºi cãtre est ºivizeazã contopirea populaþiilor ortodoxe ºi musulmane. Din perspectivã geopo-liticã eurasianismul este un amestec neobiºnuit în care ideologia comunistã, na-þionalismul ºi fundamentalismul ortodox coexistã. Ideea eurasianicã este sus-þinutã de trei mari ºcoli de gândire geopoliticã: Noua Dreaptã, Comuniºtii Eura-siani ºi Centraliºtii Democraþi.

CONFER INÞELE INST I TUTULU I


————————* Absolventã a Facultãþii de Relaþii Internaþionale ºi Studii Europene a Universitãþii „Spiru Haret“ dinBucureºti (2005), cercetãtor ºtiinþific la ISPRI al Academiei Române.1 The Geographical Pivot of History (1904), Democratic Ideals and Reality (1919).2 În viziunea lui Mackinder, cine stãpâneºte heartland-ul va domina lumea.3 Charles Clover, „Dreams of the Eurasian Heartland“, Foreign Affairs, vol. 78, no. 2, March-April 1999, p. 9.4 David Kerr, „The New Eurasianism: The Rise of Geopolitics in Russia’s Foreign Policy“, Europe-AsiaStudies, vol. 47, no. 6, 1995, pp. 977-988.

Noua Dreaptãªcoala de gândire eurasianã Noua Dreaptã a apãrut la începutul anilor ’90 ºise bazeazã pe naþionalismul rusesc. Puternica propagandã fãcutã de ziarul extre-mist Zavtra acestui concept geopolitic i-a consacrat pe Aleksandr Prohanov, edi-torul ziarului, ºi pe Aleksandr Dughin, fostul director al ziarului, ca principalisusþinãtori ai eurasianismului. Alehsandr Dughin este unul dintre cei mai influ-enþi specialiºti în materie de politicã externã (cunoscut ºi ca unul dintre ideologiiMarelui Stat Major al Forþelor Armate). A publicat în anul 1997 lucrarea Osnovygeopolitiki: geopoliticheskoe budushchee Rossii (Principiile geopoliticii: viito-rul geopolitic al Rusiei), în care descrie scopurile Rusiei în raport cu vecinii sãidin Vest. Dughin face distincþia între societãþile orientate cãtre mare ºi cele ori-entate cãtre uscat, subliniind suprapunerea Vestului cu puterea maritimã ºi a Es-tului cu cea a uscatului. Mai concret, susþine cã o alianþã între Rusia, Germania,Japonia ºi Iran ar putea deveni o barierã în calea influenþei americane în Europaºi Asia5. Pentru Dughin frontierele noi sunt inevitabile, iar unele regiuni ar tre-bui, din nou, împãrþite. În ambele cazuri, cel mai important scop ar fi, dupã pãrereasa, crearea amiabilã de zone neutre în cadrul cãrora sã existe libertate maximã însfera culturalã, economicã ºi socialã, dar care sã fie dependente strategic deMoscova. Scopul final, în aceastã perspectivã, ar fi „finlandizarea“6 întregii Eu-rope, dar teritoriile strâns legate de Rusia ar trebui mai întâi reorganizate7. Mulþispecialiºti considerã cã lucrarea Osnovy geopolitiki: geopoliticheskoe budushcheeRossii este rezultatul unei contribuþii semnificative a ofiþerilor de la AcademiaMilitarã a Statului Major General8.În timpul primului mandat al fostului preºedinte Vladimir Putin, reprezen-tanþii eurasianismului mesianic, conduºi de radicalul de dreapta Aleksandr Du-ghin, au devenit din ce în ce mai direcþi. Dughin a reuºit sã reuneascã sub stindardulmiºcãrii Eurasia, pe care a constituit-o în aprilie 2001, forþele de securitate ºi militareruse, instituþiile politice, Biserica Ortodoxã Rusã ºi comunitatea musulmanã. Ela devenit, de asemenea, consilierul politic al preºedintelui Dumei, Ghenadi Selezniov,ºi membru al Consiliului de Geopoliticã, afiliat biroului prezidenþial.Pentru Dughin ºi discipolii sãi, „Eurasia este bazatã pe ideea unui duºman co-mun — Lumea Atlanticistã“ ºi, mai ales, Statele Unite ºi Marea Britanie. Rusia,argumenteazã aceºtia, poate sã se opunã influenþei lor distrugãtoare prin creareaUniunii Eurasiei (în cadrul graniþelor fostei URSS), ai cãrei principali aliaþi vorfi Iran, India, China ºi þãrile arabe din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord9. Po-trivit lui Dughin, „civilizaþia eurasianicã“ este, cu siguranþã, noneuropeanã pen-tru cã respinge complet valorile liberale ale Europei. Într-un articol publicat în

86 OANA SIMION 2

————————5 Olga Koulieri, Russian „Eurasianism“ & the Geopolitics of The Black Sea, National Defence Minister’sStaff, p. 28, www.da.mod.uk/colleges/arag/document-listings/.../S43.pt46 Influenþa pe care o are o þarã puternicã asupra politicii unei þãri învecinate mai mici.7 Aleksandr Dughin, Osnovi geopolitiki: Geopoliticheskoye budushchee Rossi, Moscow,Arktogeza, 1997,p. 369.8 Charles Clover, op. cit., p. 11.9 Yitzhak M. Brudny, Jonathan Frankel, Stefani Hoffman, Restructuring post-Communist Russia, Cambridge,Cambridge University Press, 2004, p. 174.

Krasnaia Zvezda, 29 mai 2001, el a susþinut cã eurasianismul e pe cale sã devinãideologia comunã a întregii clase politice. Dupã apariþia, în noiembrie 2000, aarticolului lui Putin „Rusia întotdeauna s-a considerat o þarã eurasianã“, Dughina declarat cã Putin este, cu siguranþã, în tabãra eurasianicã. În acel articol, Putinvorbea despre o „casã eurasianicã comunã“ ºi despre Rusia ca „un centru de inte-grare ce leagã Asia, Europa ºi America“10. Comentând articolul, Dughin s-a arã-tat însã împotriva includerii Americii pe lista continentelor între care Rusia artrebui sã fie element de legãturã11.Unele aspecte ale politicii externe ruse din anul 2000 ºi din prima jumãtate aanului 2001 au dat impresia unei legãturi între acþiunile lui Putin ºi viziunea geo-politicã a lui Dughin. De exemplu, relaþia specialã cu Germania (cãreia îi furni-zeazã circa 70% din necesarul energetic), vizitele preºedintelui în India ºi China,dialogul cu Japonia ca ºi relaþiile din ce în ce mai strânse cu Iranul au fost vãzuteca semne ale influenþei lui Dughin12.Aleksandr Prohanov, în plus faþã de Dughin, susþine cã Noul Imperiu Eura-siatic ar trebui sã se constituie ca o societate multietnicã, mai curând, decât cauna monoetnicã13. El considerã cã, în scopul menþinerii puterii ºi creºterii influ-enþei sale, Rusia trebuie sã aibã relaþii bune cu Iran, Irak ºi Turcia.Un alt susþinãtor al modelului eurasian Noua Dreaptã este fostul prim-minis-tru rus, Evgheni Primakov, a cãrui politicã este identificatã cu promovarea idei-lor orientalismului. În lucrarea sa, publicatã în anul 1983, Vostok posle krakhakolonialnoy sistemy (Estul dupã cãderea sistemului colonial), Primakov argu-menteazã cã rolul Rusiei a fost sã fie tutorele drepturilor „Estului prigonit“14.Aceastã idee a fost reflectatã în politica lui Primakov ca prim-ministru, perioadãîn care a promovat dezvoltarea relaþiilor Rusiei cu aºa-numitele statele „rogue“15din Orientul Mijlociu.

Comuniºtii euroasianiCea de-a doua ºcoalã de gândire geopoliticã eurasianicã este reprezentatã deabordarea neo-sovieticã sau viziunea comunistã asupra Rusiei în cadrul URSS.Comuniºtii eurasiani susþin ideea eurasianismului ºi fac apel la amintirea vremu-rilor când ruºii erau respectaþi pe plan internaþional ºi aveau un statut aparte subumbrela Uniunii Sovietice.Principalul susþinãtor al comuniºtilor eurasiani este liderul Partidului Comu-nist, Ghenadi Ziuganov. În cartea sa, Za Gorizontom (La orizont), publicatã înanul 1995, Ziuganov argumenteazã cã existã o legãturã istoricã între interpretarearusã a termenului de „comunitate“ ºi „comunalismul“ dogmei ortodoxe. Din aceastã

3 GÂNDIREA GEOPOLITICÃ ÎN RUSIA POST-SOVIETICÃ 87

————————10 Ibidem.11 Vezi comentariile lui Dughin la articolul lui Putin pe www.arctogaia.com/public/putin.html.12 Ilan Berman, „Slouching toward Eurasia?“, Perspective, The Institute for the Study of Conflict, Ideologyand Policy at Boston University, 12, no. 1, September-October 2001.13 Graham Smith, „TheMasks of Proteus: Russia, geopolitical Shift and the new Eurasianism“, Transactionsof the Institute of British Geographers, New Series, vol. 24, no. 4, 1999, p. 484.14 Olga Koulieri, op. cit., p. 28.15 Termen aplicat de cãtre unii teoreticieni internaþionali pentru statele considerate un pericol pentru pacea lumii.

perspectivã, Ziuganov pledeazã ca Rusia sã fie „apãrãtorul“ tuturor societãþilortradiþionale, care pentru el sunt de tip socialist16.În lucrarea sa de referinþã, Geografiia pobedii: osnovi Rossiiskoi geopolitiki(Geografia Victoriei: fundamentele geopoliticii ruse), publicatã în anul 1997,Ziuganov întãreºte argumentele formulate anterior pentru a demonstra existenþa„incompatibilitãþii“ totale între civilizaþia vesticã ºi Rusia. Motivele profunde pentrunonconvergenþa acestor douã civilizaþii se gãsesc în „infrastructura“ politicã a sta-telor vestice, ce reflectã forma de guvernãmânt democraticã de tip atenian.Aceastadin urmã, accentueazã Ziuganov, mai înglobeazã ºi o altã caracteristicã a demo-craþiei clasice greceºti, ºi anume împãrþirea societãþii între cetãþeni ºi sclavi.În opinia lui Ghenadi Ziuganov, toate conceptele geopolitice ale Rusiei, de la„Moscova — a Treia Romã“ la „doctrina Brejnev“, au avut douã scopuri funda-mentale ce asigurã securitatea naþiunii. Primul implicã Rusia ca stat ce trebuiesã-ºi defineascã o „autarhie politico-militarã“, al doilea implicã constituirea încadrul graniþelor sale naturale a unui „Spaþiu Larg“17. Acestea au rolul de a asi-gura popoarelor o securitate totalã. Acest concept stabileºte prioritãþile geopo-litice ale Rusiei, prin recunoaºterea importanþei prosperitãþii economice ºi stabi-litãþii sociale ca fundament al asigurãrii securitãþii naþionale. Aceiaºi factori con-tribuie la pãstrarea integritãþii teritoriale ºi la consistenþa unei forþe geopolitice,distincte de Vest, care îºi defineºte interesele în cadrul „Spaþiului Larg“ apropiat.În privinþa orientãrii Rusiei înspre Est, geopoliticianul rus considerã cã „lasfârºitul secolului al XX-lea, devine din ce în ce mai evident cã o alternativã lahegemonia civilizaþiei vestice o reprezintã calea Islamului“. În acest sens, Rusiatrebuie sã formeze o coaliþie compactã în care populaþiile ortodoxe, ce vor aveadrept scop dezvoltarea unor relaþii apropiate cu Islamul radical, vor coexista ar-monios cu acesta. Potrivit lui Ziuganov, punctele forte de interes geopolitic ºistrategic pentru Rusia le reprezintã teritoriile fostei URSS: „Rusia se aflã, dinnou, în faþa nevoii de a rezolva trei sarcini geopolitice pe care le-a înfruntat ºiacum patru sute de ani: accesul laMarea Neagrã, accesul laMarea Balticã, împreunãcu teritoriile ruseºti, ºi determinarea exactã a frontierelor în sud ºi sud-est. Daracum nu avem la dispoziþie trei sute de ani pentru a rezolva aceste sarcini“18.Într-un stil expansionist neo-Mackinderian, Ziuganov insistã cã „principalulobiectiv geopolitic“ pentru Rusia este asigurarea controlului „heartland-ului“ ºicã „doar obþinerea acestuia va garanta securitatea naþionalã a statului rus“. Acest„control“, vital pentru securitatea Rusiei, poate fi cel mai bine realizat printr-o„uniune interstatalã“, cel puþin sub forma unei confederaþii în cadrul cãreia prin-cipalii candidaþi sunt Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan ºiArme-nia; mai puþin promiþãtoare sunt Ucraina, Uzbekistan, Georgia ºi Moldova. Delocsurprinzãtor, aderarea Letoniei este vãzutã ca fiind o posibilitate îndepãrtatã19.Pentru Ziuganov, un principiu fundamental în care crede cu tãrie este acela cã înepoca actualã implementarea principiilor geopolitice a devenit de extremã ur-genþã ºi, prin urmare, Rusia ar trebui sã aibã o strategie geopoliticã clarã.

88 OANA SIMION 4

————————16 Olga Koulieri, op. cit., p. 28.17 Ghenadi Ziuganov, Geografiia pobedi: Osnovi rossiiskoi geopolitiki, Moscow, 1997, p. 130.18 Ibidem, pp. 134-135.19 Ibidem, p. 255.

Centraliºtii democraþiO altã ºcoalã de gândire geopoliticã este reprezentatã de Centraliºtii Demo-

craþi. Fiind cei mai moderaþi eurasianiºti, ei pledeazã pentru un stat puternic, ba-zat pe o democraþie de tip occidental, pe neonaþionalismul rus ºi identitatea luiunicã20. Centraliºtii democraþi vãd Rusia ca o civilizaþie distinctã, al cãrei destingeopolitic este de a uni Europa ºi Asia prin stabilizarea Eurasiei ºi sporirea influ-enþei geopolitice ruse. Valorile culturale ruse, interesele ºi politica sa sunt in-compatibile cu Occidentul. Scopul Rusiei este de a-ºi urma tradiþia culturalã prindezvoltarea identitãþii naþionale ºi cooperarea cu naþiunile din Eurasia. Centra-liºtii susþin dezvoltarea economicã rusã în cadrul economiei de piaþã ºi iau înconsiderare cooperarea cu Vestul ºi organizaþiile internaþionale.Directorul Centrului pentru Studii Militare Strategice al Marelui Stat Major,

Vladimir Ostankov, este unul dintre reprezentanþii centraliºtilor democraþi. Os-tankov considerã cã în sistemul în schimbare al relaþiilor internaþionale Rusia artrebui sã regândeascã prioritãþile sale ºi noul sãu potenþial geopolitic21. El vedeRusia, care este centrul Eurasiei, ca o legãturã ºi un spaþiu geopolitic în triun-ghiul Oceanul Atlantic — Oceanul Pacific — Oceanul Indian22. Potrivit lui Os-tankov, Federaþia Rusã trebuie sã-ºi foloseascã spaþiul de influenþã geopoliticã,potenþialul economic ºi reþelele de transport, conductele de petrol ºi gaze na-turale pentru a-ºi asigura dezvoltarea economicã ºi legãturi cu diferite culturi ºicivilizaþii. Interacþiunea în spaþiul ex-sovietic, cooperarea cu Uniunea Europeanãºi SUA sunt vãzute ca mãsuri necesare pentru politica externã rusã. Cu toateacestea, Ostankov susþine cã o cooperare pe termen lung cu SUAeste periculoasã,deoarece ambele puteri au interese în Eurasia. El se opune extinderii NATO ºisprijinã o cooperare politicã ºi economicã strânsã cu Orientul Mijlociu23.

II. Curentul prooccidentalªcoala de gândire geopoliticã „prooccidentalã“ este reprezentatã de Dmitri

Trenin, director pentru programele de politicã externã la Carnegie Center de laMoscova24. Lucrarea lui Trenin, The End of Eurasia: Russia on the Border BetweenGeopolitics and Globalization (Sfârºitul Eurasiei: Rusia între geopoliticã ºi glo-balizare), publicatã în anul 2002, reprezintã un rãspuns dat proiectelor geopoli-tice ruse de tip conservator ºi expansionist. Potrivit geopoliticianului proocci-dental, Federaþia Rusã, pãstrându-ºi cea mai mare parte a teritoriului fostei URSS,a fost aproape în mod firesc aruncatã în rolul geopolitic al URRS — doar ca sãdescopere cã era imposibil sã joace rolul predecesoarei sale. Federaþia Rusã cu-


————————20 Graham Smith, op. cit., pp. 481-494.21 Mark A. Smith, „Russian Nationalist Movements and Geopolitical Thinking“, Defence Academy of theUnited Kingdom: Conflict Studies Research Center, Russian Series, September 2005, p. 13.22 Ibidem.23 Ibidem.24 Centrul aparþine de „Carnegie Endowment for International Peace“, proeminentã organizaþie americanãde orientare liberalã.

prinde încã elemente fundamentale ale statului tradiþional rus, este localizatã întreEuropa ºi Asia, însã ºi-a pierdut calitatea de centru de gravitaþie al continentului25.Teza lui Trenin este cã rolul Rusiei în spaþiul euroasiatic s-a încheiat. Dupãtrei secole de „expansionism“ ºi „imperialism“ a intervenit inevitabilul declin al„imperiului“26. Ca realitate naturalã, dar ºi ca idee, Eurasia nu mai existã. A fostdistrusã de colapsul definitiv al imperiului rus, de ascensiunea noilor state ºi denoile cerinþe antiimperiale cum ar fi globalizarea27.Trenin considerã cã indiferent ce alegeri vor fi fãcute, epoca în care Eurasiaînsemna Rusia s-a terminat, iar conceperea unei noi identitãþi ruse este o condiþiesine qua non pentru stabilitatea internã a þãrii28. Pentru cã Eurasia nu oferã refu-giu Rusiei în eforturile sale pentru o nouã identitate, ruºii trebuie sã se îndreptespre Europa. În opinia lui Dmitri Trenin, Rusia aparþine Europei din motive atâtspirituale cât ºi practice, în pofida dificultãþilor care pot apãrea, inclusiv a celorcreate de situaþia internã din Rusia29.Cea mai mare parte a lucrãrii The End of Eurasia: Russia on the BorderBetween Geopolitics and Globalization se ocupã de „ajustãrile“ necesare Rusieipentru a cãpãta o identitate pur europeanã. Trenin numeºte aceste ajustãri „fa-þadele“ Rusiei ºi le diferenþiazã în funcþie de zonele geopolitice. Astfel, în sud,Rusia trebuie sã participe la „stabilitate“, prin reconstrucþia Ceceniei ºi iniþiereaunui amplu program economic. În Asia Centralã, Trenin considerã drept priori-tarã securitatea militarã a Rusiei. Autorul defineºte un „perimetru de securitate“al Rusiei, indispensabil în faþa ameninþãrilor islamiste care vin mai ales din Af-ganistan. În Orientul Îndepãrtat al Rusiei, Trenin considerã cã soluþia constã învalorificarea enormelor resurse —mai ales energetice — pe fondul modernizãriiexploatãrii acestei regiuni30.În pofida guvernãrii proaste ºi a economiei întârziate, Rusia, susþine Trenin,este esenþialã în sistemul internaþional prin poziþia sa geograficã unicã în Eurasia.Prin urmare, modul în care Rusia se va organiza în cadrul noilor sale graniþe vaavea impact direct asupra regimului intern rus ºi indirect asupra sistemului inter-naþional. Cu certitudine, Eurasia va fi regiunea urmãritã cel mai atent la începutulºi la mijlocul secolului al XXI-lea. În orice caz, Eurasia nu va mai însemna Rusia31.În lucrarea Vremia Iuga: Rossiia v Cecenie, Cecenia v Rossi (Timpul Sudului:Rusia în Cecenia, Cecenia în Rusia) Trenin insistã asupra ideii cã rãzboiul ceceneste, de asemenea, un simbol unic al pierderii statutului de imperiu pentru Rusia.

90 OANA SIMION 6

————————25 Dmitri Trenin, The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and Globalization,Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002, p. 2, http://www.carnegieendowment.-org/files/ Eurasia _intro.pdf.26 Vladimir Alexe, „Geopolitica Rusiei post-sovietice“, Ziua, nr. 3802, 9 decembrie 2006 http://www.ziua.ro/display. php?data=2006-12-09&id=212512.27 Dmitri Trenin, The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and Globalization,Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002, reviewed by Robert Legfold, ForeignAffairs, January/February 2002, http://www.foreignaffairs.com/articles/57559/robert-legvold/the-end-of-eurasia-russia-on-the-border-between-geopolitics-and-globalization.28 Dmitri Trenin, op. cit., p. 4, 18.29 Dmitri Trenin, reviewed by Robert Legfold, Foreign Affairs, loc. cit.30 Vladimir Alexe, loc. cit.31 Dmitri Trenin, op. cit., p. 19.

Uniunea Sovieticã a fost o continuare a Imperiului Rus. „Federaþia Rusã nu maieste tocmai un imperiu, dar nicio democraþie în adevãratul sens al cuvântului.Problema Ceceniei se aflã între aceste douã condiþii ale statalitãþii ruse. Succesulevoluþiei pozitive a statului depinde, într-o mare mãsurã, de rezolvarea chestiuniicecene“32.De altfel, Trenin susþine în majoritatea lucrãrilor sale cã Rusia ar trebui sãaccepte un rol global mai mic, sã recunoascã rolul preponderent al Statelor Uniteîn Eurasia ºi sã încerce sã se integreze în spaþiul occidental. Mai mult decât atât,o relaþie strânsã cu Statele Unite este indispensabilã pentru modernizarea,integrarea economicã ºi securitatea Rusiei33.** *

Analiza ºcolilor de gândire geopoliticã din Rusia relevã preocuparea pentruo situaþie geostrategicã în care realitatea dominantã este cea a pierderii de cãtreRusia a hegemoniei sale geopolitice dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice. Raportatla aceastã situaþie, modelele de politicã externã pe care le propun direcþiile geo-strategice la care ne-am referit relevã orientãri aproape dihotomice: pe de o parte,dinspre eurasianism, tendinþa de recâºtigare a influenþei Rusiei în lume ºi, pede altã parte, dinspre curentul prooccidental, evaluarea realistã a resurselor, abi-litãþilor ºi capacitãþilor ruse actuale în contextul internaþional al zilelor noastre.Aflatã în faþa unor tendinþe dihotomice, actuala politicã externã rusã are posi-bilitatea de a opta „nedihotomic“ în planul practicii politice prin cãi de adecvarediverse la realitãþile curente ale politicii internaþionale, deºi este greu de prevãzutmaniera în care o astfel de adecvare mai poate fi concordantã cu teza consacratãa Rusiei ca pivot, heartland al Eurasiei ºi al întregului sistem internaþional.

BIBLIOGRAFIEAlexe, Vladimir, „Geopolitica Rusiei post-sovietice“, Ziua, nr. 3802, 9 decembrie 2006 http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-12-09&id=212512;Berman, Ilan, „Slouching toward Eurasia?“, Perspective, The Institute for the Study of Conflict,Ideology and Policy at Boston University 12, no. 1, September-October 2001;Brudny, Yitzhak M., Jonathan Frankel, Stefani Hoffman, Restructuring post-Communist Russia,Cambridge, Cambridge University Press, 2004;Cimbala, Stephen J., The Russian military into the twenty-first century, London, Frank Case Publi-shers, 2001;Clover, Charles, „Dreams of the Eurasian Heartland“,ForeignAffairs, Vol. 78, No. 2,March-April 1999;Dughin, Aleksandr, Osnovi geopolitiki: Geopoliticheskoye budushchee Rossi, Moscow, Arktogeza,1997;


————————32 Dmitri Trenin, Alexei Malashenko, Vremia Iuga: Rossiia v Cecenie, Cecenia v Rossi, Moscow,Carnegie Moscow Center, 2002, p. 257.33 Dmitri Trenin, Russia’s Strategic Choices, Policy Brief, Carnegie Endowment for International Peace,May 2007, no. 50, p. 7, http://www.carnegieendowment.org/files/pb50_trenin_final.pdf.

Kerr, David, „The New Eurasianism: The Rise of Geopolitics in Russia’s Foreign Policy“, Europe-Asia Studies, vol. 47, no. 6, 1995;Koulieri, Olga, Russian „Eurasianism“ & the „Geopolitics of The Black Sea“, National DefenceMinister’s Staff, www.da.mod.uk/colleges/arag/document-listings/.../S43.pt4;Mark A. Smith, Mark A., „Russian Nationalist Movements and Geopolitical Thinking“, DefenceAcademy of the United Kingdom: Conflict Studies Research Center, Russian Series, September2005;McFaul, Michael, Nikolai Vladimirovich Petrov, Andrei Ryabov, Between dictatorship and demo-cracy: Russian post-communist political reform, Washington D.C., Carnegie Endowment forInternational Peace, 2004;Smith, Graham, „The Masks of Proteus: Russia, geopolitical Shift and the new Eurasianism“,Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, vol. 24. no. 4, 1999;Trenin, Dmitri, Alexei Malashenko, Vremya Yuga: Rossiza v Chechne, Chechnya v Rossi, Moscow,Carnegie Moscow Center, 2002;Trenin, Dmitri, „Russia’s Strategic Choices“, Policy Brief, Carnegie Endowment for InternationalPeace, May 2007, no. 50; http://www.carnegieendowment.org/files/pb50_trenin_ final.pdf;Trenin, Dmitri, The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and Globalization,Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002 http://www.-carnegieendowment.org/files/Eurasia_intro.pdf;Trenin, Dimitri, The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and Globali-zation, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002 reviewed by RobertLegfold, Foreign Affairs, January/February 2002;http://www.foreignaffairs.com/articles/57559/robert-legvold/the-end-of-eurasia-russia-on-the-border-between-geopolitics-and-globalization;Ziuganov, Ghenadi, Geografiia pobedi: Osnovi rossiiskoi geopolitiki, Moscow, 1997.

92 OANA SIMION 8

REVOLUÞIA FASCISTÃ — DIMENSIUNI TEORETICE;CAZUL ROMÂNESCFLORIN MÜLLER*

Discuþia în jurul sintagmei „revoluþie/revoluþia fascistã“ impune precauþii ºiexplicitãri mult mai consistente decât ar solicita precizarea separatã a celor doitermeni.Atât despre revoluþie, cât ºi despre fascism existã o literaturã prea extinsã,dar asupra definirii „revoluþiei fasciste“ nu existã decât abordãri tangenþiale sau„minoritare“ în economia bibliografiei exhaustive dedicate fascismului, naþional-so-cialismului, dictaturii, totalitarismului sau altor concepte ºi realitãþi conexe. A-ceastã succesiune amintitã indicã, fie ºi foarte sumar, dificultatea explicitãrii unuiconcept/realitate istoricã; în primul rând nu existã unanimitate asupra naturiireale a unei astfel de „revoluþii“; gândirea stângii de tip stalinist acceptã cel multvarianta existenþei unei contrarevoluþii a (extremei) drepte împotriva revoluþieireale constituite/reprezentate de comunism, ca unic ºi legitim reprezentant alacesteia1. Acest conglomerat de concepte/realitãþi impune reîntoarcerea la ter-menii de bazã „revoluþie“ ºi „fascism“ pentru a proba istoric ºi teoretic capacita-tea cuplãrii celor doi termeni, ca definire eficientã ºi raþionalã a lor ºi nu ca purãspeculaþie ideologicã, interesatã de afirmarea autenticitãþii, legitim alãturate re-voluþiilor clasice. În primul rând, ce se poate înþelege prin revoluþie/revoluþii;existã un model teoretic cu valoare euristicã, capabil sã conducã cãtre o accepta-bilitate în lumea academicã? Sunt relevante concepte precum „dreapta“ ºi „stân-ga“ în explicaþia revoluþiei, a fascismului, dar mai ales a „revoluþiei fasciste“;existã o definire exactã a „revoluþiei fasciste“ în ideologia specificã acestui tipde coagulare politicã? Are revoluþia fascistã o temporalitate, mai exact, este po-


————————* Prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific la ISPRI alAcade-miei Române1 Pentru o discuþie a teoriilor marxiste, fie incluse în perimetrul strict dogmatic al stalinismului, fie des-chise interpretãrilor mai echilibrate ºi noncanonice, de vãzut: A. James Gregor, Feþele lui Ianus. Marxism ºifascism în secolul XX [The Faces of Janus: Marxism and Fascism in the twentieth century, Yale University,2000], Bucureºti, Editura Univers, 2002; în privinþa celei de-a doua direcþii de cercetare asupra fascismuluiasumatã de stânga marxistã se pot aminti tezele heterodoxe ale lui Otto Bauer ºi Franz Borkenau; pentru fascismºi naþional-socialism ca tipuri de revoluþie de consultat: Ian Kershaw,Der NS-Staat Geschichtsinterpretationenund Kontroversen im Überblick, Rowohlt Taschen Verlag, 2006, pp. 246-279 [Das Dritte Reich: «SozialeReaktion» oder «soziale Revolution»?] (lucrarea originalã a apãrut în 1985 sub titlul The Nazi Dictatorship:Problems and Perspectives of Interpretation, Edward Arnold Ltd., London, ºi a cunoscut numeroase ediþii îm-bunãtãþite de autor; Emilio Gentile s-a exprimat asupra cazului italian, în special, în Fascismo Storia e inter-pretazione, Editori Laterza, pp. 91-113, [Il fascismo fu una rivoluzione?]; argumentele, trimiterile ºi concluziileconduc mai curând cãtre varianta fascismului ca tip de revoluþie.

sibilã o încadrare cronologicã a „revoluþiei“ în cadrul fascismului? Ar fi absurdãideea unor rãspunsuri echivalente în abordãrile istorice ºi politologice intersatede „revoluþie“, „fascism“, „comunism“, „dreapta“ ºi „stânga“2; nonidentitatearãspunsurilor nu se poate explica numai prin durata istoricã mult mai amplã a co-munismului în raport cu fascismul/fascismele, cât ºi prin câºtigarea conflictuluipolitico-academic de cãtre comunism în defavoarea gemenului heterozigot (fas-cismul)3; victoria politicã a comunismului a inhibat abordarea fascismului ca po-tenþial dinamic istoric al revoluþiei, ca factor activ al mobilizãrilor social-politiceidentificabile cu o vastã rupturã istoricã ce impune noi coduri de existenþã, onouã axiologie juridicã în societate, noi configuraþii ale elitelor ºi distrugerea ca-drelor naturale (pânã atunci) ale existenþei celor afectaþi de fenomenul definitdrept revoluþie.Metoda de lucru sugeratã ar fi explicitarea interogativã a marilor concepteasupra cãrora existã o literaturã evident mai consistentã ºi apropierea de descrie-rea raþionalã a „revoluþiei fasciste“. Aceastã afirmaþie induce automat ideea ac-ceptãrii ideii existenþei de fapt (atât în praxisul politic, cât ºi în realitatea ideolo-giei) a revoluþiei fasciste. Pentru a stabili caracteristicile paradigmatice ale revo-luþiei se poate apela la comasarea, la sintetizarea principalelor caracteristici alerevoluþiilor majore existente ºi raportarea acestora la revoluþia fascistã. Cele douãmodele care vor fi aduse în discuþie sunt revoluþia francezã demaratã în 1789 ºicea comunistã demaratã în 1917. Folosesc în mod intenþionat termenul demaratãtocmai pentru a insista asupra caracterului de vast interval istoric pe care-l repre-zintã/ocupã revoluþia, fãrã a acorda, în cazul comprehensiunii comunismului,credit tezei „revoluþiei permanente“. Aceastã tezã nu intereseazã, cel puþin înacest stadiu al discuþiei. Pe linia studiilor lui François Furet, nici nu aloc vreo re-levanþã gnoseologicã, ci, dimpotrivã, consider o instrumentalizare ideologicã an-ticiparea de cãtre dictatura iacobinã a dictaturii comuniste sovietice. Precizez nu-mai cã cele douã revoluþii dispun de un spaþiu maxim de explicitare/vizualizarea caracteristicilor istorice, psihologice, cultural-ideologice care pot impune fãrãrestricþie termenul de revoluþie. Nici nu consider revoluþia comunistã demaratãîn 1917 o simplã loviturã de stat a unui grup radical, urmatã la scurt timp (cel maiprobabil începând din 1922 dupã numirea lui I.V. Stalin în funcþia de secretar ge-neral al Partidului Comunist) de o birocratizare, stagnare ºi chiar recul al oricã-ror practici de tip revoluþionar. Conturarea parametrilor revoluþiei franceze arconduce cãtre realitatea distrugerii reale a conþinutului puterii politice ºi a tu-turor componentelor de structurã ale societãþii franceze; nici asupra acestei tezenu existã unanimitate, cãci unul dintre cei mai radicali critici ai Revoluþiei, CharlesMaurras, considerã cã Revoluþia preia fraudulos o serie dintre reperele instituitede monarhia absolutistã (centralizare, politicã externã expansionistã), fãrã a con-feri Franþei ºi statutul de mare putere în care societatea sã fie real reprezentatã ºi

94 FLORIN MÜLLER 2

————————2 Asupra naturii politico-teoretice a celor douã ultime concepte m-am exprimat, cu privire la situaþia Ro-mâniei interbelice, în studiul meu: „«Dreapta» ºi «Stânga» în dezbaterea de idei din România interbelicã“, în:Revista de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, volumul V, nr. 2, 2008, pp. 105-115.3 Expresia aparþine lui Pierre Chaunu, amintitã ºi de Alain Besançon, Nenorocirea secolului despre comu-nism, nazism ºi unicitatea „ªoah“-ului, Humanitas, 2007 (1998, ediþia orig.), p. 7 (ediþia rom.).

nu prin intermediari ilegitimi4. „Distrugerea realã“ este consonantã, pentru o re-voluþie, cu propunerea unui set de valori þinând, în primul rând, din recompu-nerea spaþiului public, mai clar conferirea de atribute corpului civil (societãþii)inexistente pânã atunci decât în aparatul ideologic de contestare a „vechiului re-gim“ (cu alte cuvinte în ideologia iluministã); 2) o altã caracteristicã a revoluþieifranceze, ce va trebui adoptatã ca referenþial pentru modelele exportate, ar fi gra-dul foarte ridicat de acceptabilitate a noului proiect politic, mai ales în existenþaconsensului distrugerii vechilor simboluri instituþionale ale vechiului regim, cudeosebire în privinþa formei de guvernãmânt ºi, în sens mai larg, a acordului asupraschimbãrii formei de guvernãmânt; 3) un al treilea parametru ar fi compunereaacceleratã a unor raporturi de antinomie între corpul civil aderent la revoluþie ºiduºmanii reali sau (cu cât revoluþia se radicalizeazã) imaginari ai acesteia; iaco-binismul insistã asupra purificãrii violente a corpului social nu numai de duº-manii reali, din tabere ideologico-politice radical opuse, ci, mai ales, de foºtiialiaþi consideraþi insuficient de radicali faþã de proiectul lor total.Chiar dacã François Furet ar putea considera inflexibilã, dogmaticã, aceastãreprezentare a revoluþiei5, cu siguranþã, relevantã pentru înþelegerea revoluþieieste dictatura iacobinã (1793-1794), cea care contureazã cel mai clar conflictulcu anterioritatea istoricã. Comparaþia indusã de istoricii marxiºti Mathiez ºi So-boul între dictatura iacobinã ºi cea leninistã este marcatã de irelevanþã doar înmãsura în care recunoaºtem ca potenþial pozitive efectele de lungã duratã ale Re-voluþiei, în mãsura în care grupul radical leninist este mai intim legat de structurasocietãþii ruseºti decât iacobinii de societatea francezã; thermidorienii ruºi suntînvinºi pentru cã nu au niciun fel de consistenþã istoricã în raport cu radicalitateagrupului leninist, iar Rusia a trebuit sã facã un ocol de peste 75 de ani pentru aajunge în situaþia Franþei Directoratului, Consulatului ºi a Imperiului. Relevanþapentru înþelegerea conceptului de Revoluþie a discuþiei despre cazurile francez ºirusesc constã în conferirea de model pentru alte miºcãri similare, dar ºi pentrumasiva încãrcãturã pozitivã autoasumatã, dar ºi atribuitã de observatori neutri;sensul negativ al comunismului, natura sa criminalã, nu constituie un loc comunal abordãrilor exterioare, ale gânditorilor sociali, aºa cum se întâmplã în cazulnazismului; aceasta nu înseamnã cã sensul antidemocratic, totalitar nu ar fi fostsesizat încã din faza de emergenþã a sistemului de tip leninist, dar acest sens sefãcea în corespundenþã cu natura totalitarã similarã a fascismului italian ºi, maitârziu, a nazismului. Abordãri precum cea a lui lui A. James Gregor, considerãcã nu poate fi operatã, cu onestitate gnoseologicã, o distincþie clarã între compo-nenta distructivã a celor douã totalitarisme, sau cã departajarea între extrema stân-gã ºi cea dreaptã nu este consistentã ºi nu conduce decât la o judecatã de tip

3 REVOLUÞIA FASCISTÃ — DIMENSIUNI TEORETICE; CAZUL ROMÂNESC 95

————————4 Asupra concepþiilor politice ale lui Charles Maurras de vãzut Ernst Nolte, Fascismul în epoca sa. Actionfrancaise, Fascismul italian, Naþional-Socialismul, traducere ºi note de Viorel Bucur, Bucureºti, Editura Vivaldi,2009, p. 117-349 (publicatã pentru prima datã, în 1963, în Germania, aceastã lucrare este deja clasicã în pri-vinþa analizei comparative a celor trei tipuri de fascsime; în limba românã lipsesc încã discuþii, chiar menþiuni,asupra acesteia; în Occident, dezbaterile asupra cãrþii ºi a celor care au urmat (cu aceeaºi temã) au umplut dejarafturile bibliotecilor).5 François Furet, Reflecþii asupra revoluþiei franceze, traducere de Mircea Vasilescu, Bucureºti, Humanitas,1992 [Penser la Revolution francaise, Gallimard, 1978].

ideologic. Totuºi acest tip de distincþie poate fi formulatã nu numai în virtuteanoilor cunoºtinþe asupra celor douã totalitarisme dobândite mai ales dupã prãbu-ºirea comunismului, sau în asumarea civicã (dar nu ºi deschisã criticii) a tezeiunicitãþii Holocaustului. Inserarea violenþei printre categoriile legitimatoare alerevoluþiilor autentice nu determinã, în niciun caz, asumarea vreunui sens moral;cu atât mai mult trebuie insistat asupra irelevanþei discuþiei despre moralã încontextul dezbaterii despre revoluþie ºi despre istorie în general. Sensul absolutal binelui s-ar putea manifesta numai în contextul abolirii înseºi a istoriei, într-opostistorie purificatã de evenimente ºi ca atare blocatã, închisã.Pentru înþelegerea marilor paradigme ale istoriei am folosit cu consecvenþãnumai dimensiunea politicã ºi corelatele ei secundare: moralã, psihologie socialã,valori. Nu am menþionat nimic despre cauzele strict marxiste ale generãrii schim-bãrilor sociale din recompuneri majore ale sistemului de forþe de producþie, carear solicita cu maximã pregnanþã un nou sistem de relaþii de producþie, ca necesi-tate legicã a sistemelor sociale. Aceastã atitudine nu semnificã desconsiderareadimensiunilor economice ºi, nici mãcar, considerarea marxismului drept un eco-nomism vulgar, în care o dezvoltare economicã sã solicite cu obligativitate un altsistem de relaþii sociale. Apreciem numai cã dimensiunile politice sunt cele maivizibile atât contemporanilor revoluþiilor, cât ºi observatorilor neutri, care reflec-teazã asupra „evenimentelor“ dupã o perioadã considerabilã de timp. Istoricita-tea revoluþiilor atribuie ºi un grad mai ridicat de rigurozitate academicã, herme-neuticã analizelor istoricilor sau politologilor. Mai importantã este camuflareadinamicii structurilor economice în spatele celor de naturã politicã, în sensul atâtal vizibilitãþii, cât ºi al determinãrii economicului (în sensul precizat anterior) decãtre dinamica politicului. Aceastã schemã nu reprezintã o inversiune simplistãa tezei de tip marxist, cât recunoaºterea prioritãþii politicului în raport cu structu-rile de adâncime; politicul este mai relevant prin asumarea deschisã a riscurilorfizice ale revoluþiilor, prin vizualizarea mai deplinã, mai raþionalã a taberelor,chiar dacã în revoluþii sintagmele ºi mai ales stigmatele ideologice se schimbã,sunt utilizate de deþinãtorii temporari ai puterii pentru a se putea întoarce mai târ-ziu chiar împotriva lor.Revoluþiile, indiferent de natura lor, nu se identificã cu un sens prestabilit alistoriei, cu alte cuvinte nu poate fi invocat un istoricism clar conturat pentrucomprehensibilitatea lor, revoluþiile nu reprezintã necesitatea legicã a istoriei, nusemnificã singura variantã posibilã a istoriei, chiar dacã, dupã cum am menþionatanterior, existã forþe sociale mai pregnante care se impun în faþa agenþilor pasiviai istoriei; ambiþia marxismului de a considera revoluþia proletarã drept singuravariantã legicã a istoriei nu poate rezista în faþa configuraþiilor reale ale revo-luþiilor; acestea nu sunt absolut necesare, ci mai curând variante ultime ale exa-sperãrii sau, în cazul sovietic/bolºevic, impuneri ale unor grupãri radicale anti-sistemice, perfect organizate în faþa slãbiciunii evidente a adversarilor.Ce loc ocupã fascismul în acest context? Sunt atributele acordate revoluþiilorde stânga suficiente înþelegerii fascismului sau, mai precis, posedã fascismul ge-neric punctele capabile identificãrii cu proiectul revoluþionar? Una dintre carac-teristicile revoluþiilor, nemenþionate pânã acum, este capacitatea de aplicare isto-

96 FLORIN MÜLLER 4

ricã, mai concret obþinerea victoriei. ªi fascismul posedã aceastã caracteristicã,dar ea nu este comparabilã paradigmelor invocate pânã acum; victoria revoluþieifranceze ºi a celei comuniste din Rusia aparþin duratei lungi istorice, ele au posi-bilitatea de a-ºi exercita efectele pe un interval lung de timp; chiar dacã în cazulcomunismului se poate vorbi de un eºec la sfârºitul anilor ’80 ai secolului XX,se poate concede cã acest regim, ºi ideologia sa aferentã, au avut suficient timppentru a-ºi face simþite efectele ºi au deþinut atributul victoriei mãcar pânã la ju-mãtatea anilor ’80, când prãbuºirea a fost determinatã de cu totul alþi factori de-cât cei care antrenaserã accederea spre putere de la sfârºitul celui de-al doilea de-ceniu al secolului XX. Victoria fascismului (ºi a formei sale radicale exprimatede naþional-socialismul german) a fost ºi mai puternic delegitimatã prin necesi-tatea conflictului militar cu puterile de tip democratic sau antifascist, chiar dacãprintre ultimele se numãra ºi regimul dictaturii sovietice. Radicalizarea totalitarãa regimului fascist a fost sincronã în timp cu angajarea într-un conflict ideologiccu adversarii sãi, chiar dacã aceºtia nu au dorit rãzboiul în faza ultimei expan-siuni a acestui tip de regim. Am precizat cã se justificã considerarea fascismuluica tip de revoluþie, numitã în ideologia acestuia drept ºi „revoluþie naþionalã“.Definirea revoluþiei fasciste drept una „naþionalã“ induce atât ideea recu-renþei proiectului politic de la jumãtatea secolului XIX, cât, mai ales, caracterulincomplet social al pandantului fascist. În gândirea politicã a extremei drepte ro-mâneºti nu s-a operat o identificare a revoluþiei de la 1848 cu cea fascistã6.Aceastã osmozã, în mod explicit, nici nu avea cum sã fie operatã de gândirea po-liticã democraticã, inclusiv de cea de stânga. Fascismul italian a cãutat o racor-dare incompletã la Risorgimento, considerând cã plenitudinea proiectului politicde secol XIX a fost realizatã cu deosebire în fascism. În gândirea politicã a naþio-nal-socialismului, cât ºi în cea a teoreticienilor legionari sau aliaþi ai Miºcãrii,dimpotrivã, revoluþia de la 1848 a fost disjunsã categoric de reperele „revoluþieilegionare“. Este cert însã cã nici ideologii, ºi cu atât mai puþin practicienii „revo-luþiei legionare“ nu au elaborat o teorie foarte sofisticatã asupra acestei sintagme.În prima jumãtate a anilor ’30 (1933) Mihail Polihroniade, intelectual rataºatrevistei Axa, a cãutat o cale personalã de rafinare teoreticã a sintagmei „revoluþielegionarã“, considerând-o o secvenþã istoric superioarã antisemitismului de tipcuzist. Mai mult, antisemitismul retoric al lui A. C. Cuza, inclusiv violenþa realãa LANC, au fost depreciate prin comparaþie cu radicalitatea practicii politice aMiºcãrii Legionare. Insistenþa pe antisemitism, ca variantã unicã de rezolvare atotalitãþii problemelor României, a fost vizualizatã ca un traseu închis altransformãrilor sociale, ca o variantã blocatã pe calea restructurãrii masive a sta-tului ºi a societãþii. Ideologul legionar nu a demonstrat însã în ce constã diferenþaradicalã adusã de „revoluþia legionarã“, deoarece proiecte de reformare radicalãa structurii statului veneau atât din zona stângii democrate, cât ºi din aceea adreptei antisemite. Ideea centralã a teoreticianului a fost posibilitatea manifes-tãrii inofensive a antisemitismului cuzist în cadrele parlamentarismului demo-crat, principiul „coexistenþei“ producând antinomii radicale între principiile afi-


————————6 M-am exprimat deja asupra acestui aspect în lucrarea mea,Metamorfoze ale politicului românesc 1938-1944,Editura Universitãþii din Bucureºti, 2005, pp. 104-114.

ºate ºi atitudinile de politicã curentã. Pentru Mihail Polihroniade, numai depã-ºirea antisemitismului „parlamentar“ cuzist ºi integrarea într-o eticã revoluþio-narã antisistemicã în acord cu miºcãrile similare din Italia, dar mai ales Germa-nia, puteau oferi o legitimitate realã unei forþe precum cea a Miºcãrii Legionare.Depãºirea antisemitismului de tip parlamentar cuzist oferea caracterul real revo-luþionar atribuit Miºcãrii Legionare ºi posibilitatea integrãrii ostilitãþii manifestefaþã de evrei într-o platformã politicã absolut novatoare: „Confuziile, atât teore-tice, cât ºi practice, sunt totdeauna vãtãmãtoare. Efortul nu este rodnic decât atuncicând e precis delimitat. Totuºi nimic nu-i mai comun decât confuzia ºi deci nimicmai necesar decât risipirea ei. Iatã de ce socotim cã o delimitare precisã între na-þionalism ºi cuzism trebuie fãcutã...A fi cuzist nu înseamnã a fi naþionalist? Naþionalismul ºi cuzismul nu trebuiesã se confunde în România, unde hotãrât cã existã o problemã semitã de o covâr-ºitoare importanþã? Iatã confuzia! Cuzismul diferã de naþionalism prin douã lip-suri esenþiale: 1) este lipsit de o viziune organicã, unitarã ºi totalitarã ca sã între-buinþãm o expresie fascistã a naþiunii; 2) este lipsit de o înþelegere realistã a lu-crurilor. Dar mai diferã de naþionalism ºi printr-un plus inutil, o adevãratã nece-sitate metafizicã de a dovedi cã tot ce este rãu în lume se datoreºte evreilor.Acestelipsuri ºi plusuri combinate dau cuzismului un aspect caricatural, iar cuziºtilor oatitudine de hipnotizaþi, de maniaci. Asta nu înseamnã cã pericolul semit nu existã.Cã România n-are o necesitate vitalã de a rezolva cât mai neîntârziat problemasemitã... Cuzism înseamnã o atitudine defensivã, de apãrare, de negaþie, spre di-ferenþã de atitudinea naþionalistã de elan, de ofensivã, de creaþie. Vedeþi, e ridi-col, la noi în România, de pildã, sã crezi cã vei pune ordine în finanþe, vei des-fiinþa frauda, vei liniºti pe unguri, vei garanta fruntariile noastre rezolvând numaiproblema evreiascã. Acest arealism antisemit este cauza ineficienþei miºcãrii cu-ziste. Cercetaþi care sunt rezultatele practice ale activitãþii d-lui A.C. Cuza. Pa-truzeci de ani de luptã, de risipã de inteligenþã, de vervã, de talent spre a ajungela ce? Acum patruzeci de ani România n-avea nici pe sfert atâþia evrei ca astãzi,iar aceºtia n-aveau nici a mia parte din drepturile ºi mai ales din puterea pe careo au astãzi. Dupã patruzeci de ani de antisemitism, dupã ce dl. A.C. Cuza a do-vedit negru pe alb cã Isus a fost arian, cã evreii sunt sifilitici ºi cã Talmudul ecriminal, evreii sunt astãzi stãpânii vieþii economice româneºti, au la dispoziþieo presã formidabilã ºi au în parlament cam tot atâþi, sau mai mulþi, reprezentanþica d. A.C. Cuza.ªi era firesc ca d. A.C. Cuza ºi antisemitismul sãu sã ajungã aici. În timp celumea întreagã se transforma, trecea prin grozava încercare a rãzboiului, sufereaasaltul revoluþiilor ºi al dictaturilor, d. A.C. Cuza, omul de talent ºi de caracter,cufundat în hipnozã, nu fãcea decât sã repete: «Jos Jidanii! Jos Jidanii!». Arealis-mul sãu este atât de organic, încât acum câteva luni, în timp ce în lumea întreagãdemocraþia parlamentarã agoniza, d. A.C. Cuza declara, în aplauzele deliranteale Camerei, expresie a democraþiei francmasone, cã este un credincios al demo-craþiei parlamentare. Apostolul antisemitismului are naivitatea sã creadã cã într-unregim parlamentar, supus puterilor banului, a presei ºi a demagogiei, problemasemitã va putea fi abordatã, necum rezolvatã... cuzismul... va rãmâne o miºcare

98 FLORIN MÜLLER 6

de negaþie, lipsitã de spirit ºi de posibilitãþi creatoare. Ca atare el trebuie depãºit!Realitatea româneascã cere o acþiune organic naþionalã, pentru care problemasemitã sã se integreze celorlalte probleme care sunt de rezolvat. O acþiune hotã-râtã, categoricã, care sã rãstoarne rânduiala veche, în frunte cu parlamentul dragd-lui A. C. Cuza ºi sã creeze o lume româneascã nouã.Salvarea ne va veni de la un naþionalism mãsurat, antidemocratic ºi antima-sonic, iar nu de la cuzismul care îndrãgeºte democraþia ºi nãdãjduieºte sã înlo-cuiascã în ungherele lojilor masonice triunghiul cu svastica“7.Mult mai explicit se contureazã soluþiile pragmatice ale „revoluþiei naþionale“într-un articol ulterior al lui Mihail Polihroniade8. Ideologul legionar stabileºteobligativitatea existenþei unor precondiþii pentru producerea revoluþiei, cât ºi aunei „forþe politice revoluþionare“. Aceasta din urmã este identificatã în Miº-carea Legionarã/Garda de Fier. Mihail Polihroniade sesizeazã cã Garda de Fiernu ºi-a precizat de la început proiectul politic, atât din cauza presiunii realitãþiiºi ostilitãþii faþã de utopie, cât ºi a caracterului ei de „reacþie instinctivã, pro-fundã, obscurã ca toate miºcãrile ce pornesc din adâncul sensibilitãþii naþionale“.Faza iniþialã a dezvoltãrii Gãrzii de Fier ar aparþine „copilãriei“, unde obligati-vitatea „empirismului organizator“ prima asupra definirilor teoretice. Stadiulideatic ar veni ca o complinire la un nivel superior de manifestare a Gãrzii deFier. Mihail Polihroniade îºi asumã, cu un puþin disimulat orgoliu, sarcina pre-cizãrilor programatice; prima sarcinã a Gãrzii de Fier ar fi „revoluþia eticã“; pro-iectul de revoluþionare antropologicã ar viza distrugerea caracteristicilor nega-tive, prezente, cu deosebire, în lumea urbanã româneascã: venalitatea, lichelis-mul, „oportunismul de ambiþii ºi de interese“; definirea racilelor lumii urbane nuindicã, cu necesitate, o cale de eradicare a acestora, nici subiecþii preciºi ºi con-secvent conturaþi care vor fi vizaþi de cãtre „revoluþia eticã“; generalitatea expre-siei „lumea politicã ºi administrativã“ indicã atât radicalismul proiectului politic,dar, ca o consecinþã finalã, ºi lipsa de concreteþe a acestuia; un concept atât devag precum „lumea politicã ºi administrativã“ nu poate fi suficient în definireaconflictualã a adversarului ºi nici nu impune marcarea ostilitãþii faþã de acesta;„duºmanul“ nu se poate simþi vizat direct de un concept social cu un grad atât deridicat de generalitate. Universul valorilor morale, care ar disloca presiunea ne-gativitãþii, este constituit din cinste, dezinteresare, simþul rãspunderii, puterea desacrificiu, credinþã, ataºament faþã de idei. Educaþia legionarului în cadrul con-stituit de aceste valori ar forma „ºcoala moralã a Legiunii“. Garda de Fier ar fi,în ordine spiritualã, cu prioritate „o ºcoalã moralã“. Educaþia în interiorul Miº-cãrii ar fi insuficientã dacã aceasta nu oferã cãi de intruziune, chiar violentã, încorpul social, nu ar translata cãtre lumea româneascã material de modelare poli-ticã. Puterea formativã ar trebui complinitã, în concepþia lui Polihroniade, de oterapie violentã aplicatã societãþii, politicii ºi administraþiei, „menite sã arate cãexistã judecãtori la Bucureºti, cã furtul, cinismul, sfidarea se pedepsesc. Fãrãaceastã curã severã, fãrã conºtiinþa cã existã o sancþiune rapidã ºi necruþãtoare a


————————7 Mihail Polihroniade, „Naþionalism ºi cuzism“, în Axa, 1933; exemplar distrus în dreptul menþionãrii zileiºi lunii de apariþie.8 Mihail Polihroniade, „Sensul revoluþiei naþionale“, în Axa, anul I, nr. 13, 15 iunie 1933.

tuturor turpitudinilor restaurarea cadrului moral nu e posibilã. Societatea cita-dinã româneascã trebuie sã trãiascã cu frica sancþiunii pentru a uita lunga epocãîn care, singurã, depravarea moralã era rãsplãtitã“9.Ideologul legionar impune acum ca soluþie cu adevãrat revoluþionarã, nere-cognoscibilã în alte programe politice ce clameazã restaurarea moralitãþii pu-blice, lichidarea fizicã a cadrelor administrative ºi politice ce ar fi delapidat teza-urul românesc. Din nou incoerenþa precizãrilor, specifice exprimãrilor discursuluiradical, poate diminua forþa de transformare în act al terorii verbale. Virulenþalimbajului ºi stabilirea unor acte de lichidare fizicã a unor adversari nedetermi-naþi concret poate diminua, în fapt, radicalismul exprimat de ideologul legionar.Stabilirea unor etape obligatorii ale programului politic al Legiunii nu mai eraînsã de competenþa lui Mihail Polihroniade, ci numai resortul exclusiv al lui Cor-neliu Zelea Codreanu. Numai acesta putea stabili, chiar ºi în contradicþie cu aº-teptãrile unui intelectual interesat de câºtigarea unei poziþii „oficiale“ de ideologal Gãrzii de Fier precum Mihail Polihroniade, reperele concrete ale lichidãrilorfizice, adversarii precis determinaþi ai Miºcãrii. În rest, radicalitatea limbajuluise putea dilua în lipsa de precizie ºi stabilirea unor parametri morali, decelabiliºi în programele altor adversari. Mai precis, era al treilea prag politic al Miºcãrii,aºa cum era conturat de Polihroniade. Autorul stabileºte ca obiectiv politic obli-gatoriu al Miºcãrii „reforma statului românesc“. Reforma statului era înþeleasãprin comprimarea aparatului birocratic, transformarea armatei (ca în UniuneaSovieticã ºi Italia, dupã aprecierea publicistului) într-un vast aparat modern încare funcþiile de apãrare sã fie completate de atribute de educaþie sanitarã ºi cul-turalizare, anihilarea corupþiei, lichidarea „infiltrãrii“ masive de strãini în corpulnaþional, „sub ochii complici ai administraþiei noastre de stat“, blocarea atitu-dinii corupte, abuzive ºi tiranice a administraþiei, lichidarea oricãror forme deabuz fizic sau vexatorii asupra populaþiei din partea birocraþiei, simplificareaprin comprimare a aparatului de stat, instaurarea unui sistem de sancþiuni severe,practic prin „suspendarea statutului funcþionarilor ºi a legii contenciosului“10.Formularea unor astfel de mãsuri, care sã aboleascã lipsa controlului socialasupra birocraþiei, condiþii obligatorii ale reformei cadrului juridic, comportã de-pãºirea cadrului strict politic ºi a radicalismului susþinut oficial de Miºcare. Pro-iectul politic al lui Polihroniade în care reforma „gospodãreascã“, asanarea mo-ralã, simplificarea, rapiditatea actului de administrare ºi justiþie sunt precedenteîn timp reamenajãrii juridice a statului, indicã atât originalitatea soluþiilor suge-rate, dar ºi dificila aplicabilitate a acestora. Pragmatic ºi sintetic, revoluþia legio-narã era anticipatã de conturarea unei comunitãþi închise, exclusiviste moral, alegionarilor, care, inclusiv prin violenþã, ar fi trecut la transformarea „gospodã-reascã“, tehnocratic/managerialã într-un limbaj actualizat, a statului român; trans-formarea primordial administrativ-juridicã a acestuia se concretiza în simpli-ficare, accelerare a adoptãrii deciziilor, ridicarea imunitãþii castei birocratice, in-troducerea unui nou ethos în corpul funcþionãresc, armatã ºi justiþie. Menþiona-rea reformãrii juridice ca ultim stadiu al revoluþiei preconizate de Miºcare poate

100 FLORIN MÜLLER 8

————————9 Ibidem.10 Ibidem.

fi interpretatã ºi drept o neglijenþã de redactare sau de concepþie, dar mai curândde ostilitate, specificã ºi naþional-socialismului, faþã de codificarea juridicã aatribuþiilor ºi competenþelor, inclusiv a responsabilitãþilor. Este evidentã ºi prefe-rinþa deschisã faþã de natura comisarialã a puterii, în care comportamentul anar-hic/voluntarist revoluþionar constituia regula de acþiune.Instaurarea statului naþional-legionar ºi, în cadrul acestui eveniment istoric,reapariþia cotidianului Cuvântul, ca organ de presã al Miºcãrii Legionare, a con-struit cadrul explicitãrii unor alte puncte de vedere asupra sensului revoluþiei le-gionare. A contura însã într-o manierã cât mai coerentã concepþia Legiunii asu-pra revoluþiei fasciste, a revoluþiei proprii, impune însã lecturarea unor texte po-litice diferite ca centru de greutate. În astfel de texte, unde, de multe ori, nu esteexprimatã mãcar intenþia clarã de a formula semnificaþia sintagmei în dezbatere,Leon Þopa se poziþioneazã ostil faþã de ceea ce el defineºte drept un cliºeu al ve-chii lumi politice, unde toate strategiile politice ºi cel mai complet mixaj ideo-logic au fost puse în practicã pentru a bloca ascensiunea Miºcãrii Legionare:„concuraþi-i pe evrei“. Pentru Leon Þopa, o astfel de lozincã era „o vorbã arun-catã pentru a scãpa de insistenþe neplãcute, pentru a-ºi spãla mâinile. În faþa cre-ditului evreesc, organizat ºi puternic, în faþa perfectei lor solidaritãþi, care urmã-reºte ºi circumscrie imediat orice încercare de afirmare a românului singur, nea-jutat ºi lipsit de experienþã, politicianii vorbeau de concurenþã liberã de întrecere.Revoluþia legionarã însemneazã, în acest domeniu, primatul politicului asupraeconomicului; închiderea liberei concurenþe ºi ajutorarea din rãsputeri a româ-nului. Acþiunea individualã trebuie dirijatã, condusã dupã un plan bine întoc-mit... Problema economicã în Statul legionar nu este o chestie de particulari, cio problemã naþionalã. Ea se rezolvã pe bazã de rãsturnare completã a vechii con-cepþii. Numai în felul acesta economia þãrii va fi româneascã“11.Petre P. Panaitescu considera cã ruptura totalã cu trecutul recent reprezintãesenþa revoluþiei legionare. Repere legitimatoare ale trecutului pentru prezentullegionar erau oferite numai de viziunea transfiguratã mitic a trecutului: „tradiþiareligioasã a acestui popor“, „figura de martir pentru credinþã a lui Brâncoveanu“,lupta pentru apãrarea creºtinãtãþii medievale împotriva turcilor, „sângele dac“ ºiformele patriarhale de existenþã autosuficiente ale lumii rurale medievale; înmod absurd, Panaitescu echivala stadiul cercetãrii istorice al vremii sale cu ni-velul cronicarilor, plasând Miºcarea Legionarã într-un orizont mai curând vetust,ostil modernitãþii. Punctul de rupturã istoricã, de unde debuta modernitatea mis-tificatoare a sufletului naþional, era, în concepþia medievistului, revoluþia fran-cezã de la 1789 ºi epifenomenul ei românesc de la 1848. Miºcarea Legionarã nunumai cã-ºi construia, în textul directorului Cuvântului, recurenþa istoricã dinsecvenþele prerevoluþionare ale unei medievalitãþi reconfigurate mitic, dar plasanecesitatea istoricã în conflict cu modernitatea „agresivã“ de dupã 1848. Paseis-mul legitimator era cuplat însã cu recunoaºterea istoricitãþii dinamice a MiºcãriiLegionare, în sensul cã istoricul medievist accepta ca obligatorie ideea transfor-mãrii în timp a Legiunii, constituirea de noi motivaþii ºi provocãri: „MiºcareaLegionarã a pornit sã schimbe oamenii. Ea creºte energii ºi virtuþi sufleteºti noi,


————————11 Leon Þopa, „Între politic ºi economic“, în Cuvântul, anul XVII (serie nouã), nr. 9, 22 octombrie 1940.

le dã putere de luptã ºi în formele din afarã, rãstoarnã aºezãrile învechite în rele,înlocuindu-le cu altele alcãtuite dupã nevoile cele mari ºi adânci ale neamului.În acest sens se poate vorbi de o revoluþie legionarã ºi cei care nu vãd în cârmui-rea de azi decât o simplã schimbare de regim, n-au nici o perspectivã a vieþii po-litice în mijlocul cãreia trãiesc. Noi trãim azi o mare revoluþie, cea mai adâncãºi mai rãscolitoare de suflete ºi de temelii economice ºi politice din câte a cunos-cut neamul românesc... Miºcarea Legionarã e dinamicã prin esenþa ei, ea luptãîn continuu pentru mai bine, va descoperi noi þeluri de izbândã, dupã ce celevechi vor fi atinse; istoria cârmuirii legionare nu poate cuprinde opriri, ci numaimersul neobosit spre noi orizonturi. Revoluþia legionarã este deci permanentã ºiea coincide cu însãºi istoria miºcãrii“12. Petre P. Panitescu nu dezvoltã în acestarticol o definire a revoluþiei Miºcãrii Legionare în parametrii troþkiºti; istoriculintegrat Legiunii oferã mai curând perspectiva unei istorii dinamice formaþiuniiîn care era integrat fãrã a stabili care ar fi fost obiectivele de depãºit, fãrã a con-feri o consistenþã realã adversarului ce ar fi trebuit depãºit prin lichidare, ca întroþkism; în teoria politicã clasicã a revoluþiei permanente obstacolele ce urmaua fi depãºite prin violenþã sau dislocare politicã interne erau chiar mai importantedecât finalitãþile exterioare, decât exportul de revoluþie. Concepþia politicã a ideo-logului legionar oferã, mai curând, posibilitatea construirii unor ipoteze, ca ºi încazul lui Mihail Polihroniade; istoria Legiunii era în curs de desfãºurare, duºma-nii acesteia sau sarcinile revoluþionare nu erau stabilite, dar fiinþau într-o stare depotenþialitate. Ele ar fi apãrut chiar ca urmare a unei necesitãþi de fier; aceastaobliga Miºcarea Legionarã sã o transforme în act tocmai pentru a-ºi justificaexistenþa ulterioarã. Teoria construitã de Mihail Polihroniade a unui stat liberalanchilozat ce urma a fi distrus printr-o modernitate revoluþionarã nu-ºi gãsea uncorespondent clar în acceptarea conferitã de C. Z. Codreanu. În cazul directo-rului Cuvântul, acceptul lui Horia Sima nici nu mai era necesar. ComandantulMiºcãrii Legionare îºi exprimase fãrã echivoc, la 10 decembrie 1940, public,într-o cuvântare prilejuitã de aniversarea declanºãrii în 1922 a miºcãrilor naþio-nalist-antisemite studenþeºti, ostilitatea manifestã faþã de excesul de legalism înaplicarea diferitelor acte de putere ale singurei forþe partidiste din stat. HoriaSima insista asupra discrepanþelor radicale dintre lipsa de consistenþã spiritualãa „lumii vechi“ ºi dinamica ethos-ului revoluþionar al Miºcãrii Legionare; dis-juncþia dintre „lumea veche“ ºi „lumea nouã“ era explicitatã ºi în sintagma revo-luþiei; fractura dintre „vechi“ ºi „nou“, cãile de anihilare a lipsei de „ideal“ aepocii trecute erau conturabile revoluþiei. Corpul politic al studenþimii, la co-manda naþiunii ºi a Miºcãrii Legionare, trebuia sã devinã levier al construcþieiEuropei noi, alãturi de „tineretul revoluþiilor naþionaliste“, din care fãcea organicparte. Miºcarea Legionarã era identificatã cu „þara“, iar imposibilitatea distrugeriiacesteia (inclusiv a frontierelor sale) decurgea din identitatea dintre þarã ºi con-ducerea politicã asiguratã de Legiune: „Însã, acelor care profetizeazã prãbuºireaþãrii sub conducerea regimului legionar, le rãspund cã nu se poate prãbuºi, pentrucã astãzi însãºi þara conduce“. În noul regim legionar era „pe cale sã disparã lu-


————————12 P.P. Panaitescu, „Revoluþie ºi tradiþie în Miºcarea Legionarã“, în Cuvântul, anul XVII (serie nouã), nr. 10,23 octombrie 1940.

mea consiliilor de administraþie, a jafului din averea statului, a fondurilor secrete,a exploatãrii þãranilor, muncitorilor ºi intelectualilor“, „lumea hrubelor maso-nice, lumea celor care se simþeau atât de bine în tovãrãºia rentabilã a iudeilor“.Singurul ideal posibil al lumii „vechi“ era, în concepþia lui Horia Sima, „o reve-nire a vremii“. Textual, perioada demaratã de momentul întemeierii Miºcãrii Le-gionare, în iunie 1927, era consideratã de Horia Sima o „reacþiune organizatã“în care s-a integrat studenþimea, ca forþã de ºoc în cadrele Legiunii13. Horia Simaera explicit nu numai în conturarea ostilitãþii faþã de lumea „veche“, conotatã ne-gativ la modul absolut, dar ºi consecvent în exprimarea cadrului logicii ideolo-gice totalitare: limbajul cu grad maxim de generalitate, „separarea apelor“, maiexact disjuncþia între grupuri sociale, între „lumi“ ºi epoci, transferul conþinu-tului „pozitiv“ exclusiv în lumea ideologicã proprie, perspectiva militant violentãa distrugerii adversarului, soliditatea ºi predictibilitatea totalã a comportamen-tului militanþilor proprii, lipsa unui ethos militant formativ al duºmanului, a lip-sei de funcþie istoricã a acestuia. Lupta Miºcãrii Legionare, în acest context, pringrupul radical al studenþimii, nu era o tacticã conjuncturalã limitatã în timp, cuobiective fixe ºi tangibile; dinamica conflictualã devenea o necesitate constantã,o logicã internã, axiologicã a Miºcãrii Legionare, ca proiect politic al reconstruc-þiei totalitare (în sens de totalitate ºi violenþã cumulativã) a României. Horia Simagira astfel, prin autoritatea câºtigatã dupã moartea lui C. Z. Codreanu, proiecþiapoliticã a lui Petre P. Panaitescu: istoria dinamicã a Miºcãrii Legionare îºi stabilea,în timp, noi obiective revoluþionare, dupã acelea intrate în patrimoniul realizãrilor.În alt context, Traian Brãileanu cãuta sã expliciteze natura preluãrii politicede cãtre legionari ca revoluþie politic totalitarã în care elita de tip nou distrugeaprimatul economic, în calitatea acestuia de camflaj al conducerii evreieºti asuprastatului: „Revoluþiile totalitare în Italia ºi Germania au eliminat prin restabilireaierarhiei celor douã ordine, deci prin instituirea primatului politic asupra econo-micului, pe jidovime de la conducerea statului. Revoluþia totalitarã înseamnãdeci o ridicare la suprafaþã a unei noi elite politice, a unei noi aristocraþii eroice“14.Pentru Traian Brãileanu distrugerea vechiului sistem nu însemna, ca pentru co-munism, distrugerea burgheziei, fie ea naþionalã sau evreiascã. Revoluþia provo-catã de noua elitã, elita eroicã, conserva poziþiile economice ale capitalismului,conceda dreptul burgheziei de a-ºi urma vocaþia economicã sau, altfel spus, dea-ºi prezerva poziþiile economice: „Burghezia înlocuitã de la cârma Statului prinnoua elitã politicã îºi poate vedea mai departe de ocupaþia ei specificã, cu finan-þele, industria ºi comerþul, dar cu condiþia ca din prisosul ei de bogãþie acumulatãsã dea Statului cele de trebuinþã pentru împlinirea menirii sale“15.Nici Mihail Polihroniade, nici P. P. Panaitescu ºi nici Horia Sima nu stabileaucã proiectul politic revoluþionar legionar urma a fi realizat exclusiv de un corp


————————13„«Acelora care profetizeazã prãbuºirea þãrii sub conducerea regimului legionar, le rãspund cã nu se poateprãbuºi, pentru cã astãzi însãºi þara conduce». Importantele declaraþii politice ale d-lui Horia Sima, coman-dantul Miºcãrii legionare, cu prilejul sãrbãtoririi zilei de 10 decembrie în Capitalã“, în Cuvântul, anul XVII,nr. 61, 13 decembrie 1940.14 „Statul ºi Miºcarea Legionarã Conferinþa d-lui ministru Traian Brãileanu, þinutã Duminicã la Bârlad, cuprilejul inaugurãrii sediului Miºcãrii Legionare“, înCuvântul, anul XVII (serie nouã), nr. 11, 24 octombrie 1940.15 Ibidem.

politic distinct al Legiunii. Perspectiva asupra sistemului de clasã al României,în gândirea Legiunii, nu contura clar un potenþial revoluþionar în integralitateaacestuia. Þãrãnimii legionare, spre exemplu, nu-i erau conferite, în mod inechi-voc, atribute de distrugere a sistemului existent (a celui prelegionar), chiar dacãTraian Herseni, ca ºi o întreagã tradiþie de gândire antiliberalã, recunoaºtea cãsistemul reformei agrare nu lichidase masiva retardare de civilizaþie a lumii ru-rale. Traian Herseni, ideolog interesat cu precãdere de palierul social al fenome-nului legionar, considera cã întemeietorul Legiunii ar fi fost orientat cãtre trans-formarea aderenþilor Legiunii din mediul rural (cu trimitere explicitã la þãrani) înmodele pentru întreaga zonã de pauperitate înconjurãtoare, în capacitatea de in-fluenþare pozitivã a nivelului de existenþã, meliorism ce nu poate fi asimilat recu-noaºterii unei vocaþii revoluþionare explicite a acestei categorii profesionale ºisociale: „Þãrãnimea legionarã, spunea Cãpitanul, trebuie sã devinã elita þãrãni-mii româneºti, adicã model pentru ceilalþi þãrani ºi factor de înaintare ºi înãlþarepentru neam. Þãranii legionari dintr-un sat trebuie sã formeze o singurã familie,de dragoste ºi încredere reciprocã. Ei trebuie sã se ajute între ei. Cel mai sãractrebuie ajutat cel dintâi. Toþi legionarii dintr-un sat sã ajute pe cel mai sãrac din-tre ei, sã-i dreagã casa, sã-i punã ordine în gospodãrie, sã-i cureþe ograda etc. ªiaºa pe rând pânã la cel mai bogat. Prin strãduinþã comunã la o bunã stare comunã.Lãsat singur, fãrã dragostea camarazilor, omul sãrman luptã ºi este înfrânt, îºipierde nãdejdea ºi este scos din rândul oamenilor. De aceea el trebuie ajutat. Nunumai cu banul bogatului sau cu mila deaproapelui, ci cu dragostea ºi sprijinulfratelui, cu încadrarea lui în camaraderia legionarã“16. Asistenþa acordatã maicurând ideologic, în acest context, þãrãnimii, nu a privat însã Miºcarea Legionarãde un puternic suport politic acordat de þãrãnime, chiar în condiþiile conflictuluidin ianuarie 1941 cu generalul Ion Antonescu.Susþinerea efortului politic de tip revoluþionar, prin lichidarea componentelorvechiului regim, implica ºi o reevaluare a poziþiilor deþinute de muncitorime;aceasta fusese permanent supusã exploatãrii unui sistem capitalist (în concepþialegionarã), în care nu au contat numai semnele evidente ale failibilitãþii mate-riale, dar ºi ostilitatea permanentã a capitalului evreiesc faþã de orice miºcare na-þionalã/fascistã care ar fi încercat lichidarea dependenþei ºi construirea comu-nitãþii naþionale de muncã; sensul direct revoluþionar al concepþiei legionare des-pre muncã, capitalism ºi muncitorime nu apare în chip explicit decât în invoca-rea necesitãþii conflictului violent cu sistemul constituit; altfel, radicalitatea con-flictului cu sistemul capitalist este mult mai vizibilã ºi decelabilã în chip real înideologia ºi practica politicã a miºcãrilor comuniste.Iminenþa conflictului deschis cu generalul Ion Antonescu, consacrat în isto-riografie prin expresia „rebeliunea legionarã“, a condus la declanºarea unei ma-sive ºi disperate ofensive ideologice ºi propagandistice de marcare a identitãþiicu naþional-socialismul german ºi fascismul italian. Cu prilejul conferinþelor dinBucureºti ºi alte oraºe din þarã, intitulate „Lupta Germaniei ºi a Italiei pentru in-staurarea unei noi ordini în Europa“, o serie de membri ai elitei Miºcãrii Legio-nare, inclusiv reprezentanþi ai acesteia în guvern, au susþinut identitatea de struc-


————————16 Traian Herseni, „Þãrãnime Legionarã“, în Cuvântul, anul XVII (serie nouã), nr. 9, 22 octombrie 1940.

turã dintre cele trei grupãri politice totalitare. Marcarea echivalenþei avea dreptscop asigurarea adeziunii celor doi conducãtori ai statelor respective cu Miºca-rea Legionarã aflatã într-un punct critic. Acesta se putea transforma, prin depã-ºirea lui victorioasã, într-o consolidare a regimului legionar, fie, dupã cum s-a ºiîntâmplat, prin înfrângerea în conflictul cu generalul Ion Antonescu în ieºirea dela guvernare ºi eºecul Miºcãrii Legionare ca formulã istoricã, ca variantã viabilãºi legalã pe scena politicã româneascã. La sfârºitul lunii ianuarie 1941, consecin-þele de lungã duratã ale înfrângerii Miºcãrii Legionare nu au pãrut atât de clarenici învinºilor, nici învingãtorilor ºi nici mãcar opiniei publice neutre. Îndepãr-tarea de la putere a exclus definitiv Miºcarea din cadrul sistemului partidist ro-mânesc ºi a împins-o în zona perifericã a unei formaþiuni conspiraþioniste, vio-lente. Miºcarea Legionarã a fost instrumentatã, dupã caz ºi posibilitãþi, fie de aliaþide conjuncturã din zona democraticã (PNÞ, cu deosebire prin voinþa lui IuliuManiu), fie prin ataºarea sa ca forþã de ºoc a Partidului Comunist Român în aniimarºului acestuia cãtre puterea totalã. În ultimele zile ale lunii ianuarie 1941,desfãºurarea unor vaste resurse de militanþi legionari din grupul conducãtor alMiºcãrii nu a avut un exclusiv scop pragmatic; asigurarea camaraderiei ºi, maiales, a intervenþiei împotriva reacþiei militare a generalului Ion Antonescu, eraucompletate de explicitarea superfluã a identitãþii ideologice totalitare între Miº-care, naþional-socialism ºi fascismul italian. Ion Antonescu a preferat (nici nu aavut o altã soluþie) prezentarea propriei variante asupra situaþiei din România înfaþa factorului deciziei ultime în Reich (Hitler, cãci Mussolini juca, în acest caz,ca ºi în multe altele, dupã 1940, un rol secundar, ºi nu era necesarã medierea lui).Conducãtorului statului român nu-i stãtea la dispoziþie, ºi nici nu avea timpulmaterial necesar, explicitarea excesivã ºi bombasticã a identitãþii ideologice întrefilosofia sa politicã ºi cea a partenerilor principali din Pactul Tripartit. Ion Anto-nescu s-a adresat dictatorului german, Adolf Hitler, în calitatea sa de conducãtoral Reich-ului ºi mai puþin în aceea de ºef al unui partid similar partenerului sãude guvernare, cu care se afla acum în conflict. Însuºi Führer-ul a înþeles sã con-ducã discuþia la o soluþie de stat ºi nu la una de partid ºi s-a adresat conducãto-rului statului român, prioritar, în calitatea sa de ºef al statului german17.Mult mai importante pentru construcþia ideologicã a paradigmei legionare arevoluþiei de tip fascist sunt însã tribulaþiile precipitate ale conferinþelor susþi-nute de elita legionarã în faþa unui auditoriu format în marea lui majoritate dinmilitanþi ºi simpatizanþi legionari. Singurul beneficiu nu putea fi decât reiterareaconstructului ideologic legionar, act de propagandã ºi elaborare ideologicã încondiþii de crizã ale unui ansamblu deja existent. Politic el nu putea avea eficaci-tate; numai istoria intelectualã a fascismului mai poate gãsi beneficiu în succe-siunea textelor publicate în ziarul oficial al partidului. Vasile Iasinschi încadraMiºcarea Legionarã nu numai în sistemul forþelor politice fascist-totalitare, daro considera variantã „a unui naþionalism de reconstrucþie integralã“ opus inter-


————————17 Cu privire la întreaga problematicã de vãzut: Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea om alAxei, ediþie pregãtitã pentru tipar de V.F. Dobrinescu, Institutul European, Iaºi, 1992, p. 35-37; Ion Calafeteanu,Români la Hitler, Bucureºti, Univers enciclopedic, Bucureºti, 1999, p. 71-81; Gh. Buzatu, Mareºalul Anto-nescu în faþa istoriei, vol. I, Iaºi, 1990, pp. 172-185.

naþionalismului „de tendinþe formale de pacifism fãrã termen“. Dacã aderenþa laconceptul de revoluþie fascistã nu poate pãrea foarte concludentã, cãci, în acestcaz, adversarul sãu, „internaþionalismul democratic“, trebuia sã aibã cel puþin oforþã comparabilã prin care sã se opunã schimbãrii revoluþionare de tip fascist.Mai evidentã apãrea sinonimia între Miºcare ºi fascism prin conturarea atribu-telor fascismului italian ºi ale naþional-socialismului: „În acest timp ºi paralel,Italia Fascistã, biruitoare, sub conducerea Ducelui Mussolini, inaugureazã o erãnouã împotriva democraþiei; o singurã gândire împotriva diverselor pãreri, o sin-gurã acþiune împotriva iniþiativelor oricui, o disciplinã împotriva frãmântãrilorpersonale, o supunere unui singur comandament... Ducele Mussolini ridicã aceastãnaþiune, o integreazã într-o nouã formã statalã, îi dã viaþã, ordine, ierarhie, disci-plinã, în locul libertãþii anarhice care nu se pricepe decât la criticã, negativism ºiadularea individualismului comod ºi laº. Restaureazã adevãrul instransigent, eli-minã hatârurile, desfiinþeazã putinþa unei guvernãri fãrã simþul duratei ºi al res-ponsabilitãþii“18. O astfel de „eticã“ nouã nu corespundea numai conducãtoruluifascist italian, ci era extinsã la grupul mai amplu al revoluþiilor naþionale, cãroraaparþinea ºi Miºcarea Legionarã. Caracteristica revoluþiei fasciste ar fi fost astfeldislocarea modernitãþii politice de secol XIX, care încercase conturarea priori-tãþii individului ºi a individualitãþii în faþa masificãrii ºi uniformitãþii. „Naþionalul“,formulã a revoluþiei democratice era transferat exclusivist în categoria revolu-þiilor novatoare ale fascismului, care propunea(u) o eticã a dizolvãrii individua-lului în corpul social de tip nou. Exigenþele etice ale acestuia din urmã se defi-neau prin abolirea simþului critic, prin acceptarea tacitã a unei noi formule de in-tegrare socialã, prin asumarea entuziastã a valorilor specifice societãþilor tra-diþionale ºi corpurilor militarizate: ordine, ierarhie, disciplinã. Spaþiul de mobi-litate socialã a individului, prin exercitarea spiritului critic, era exclus din nouaantropologie politicã ºi conotat negativ de ideologia fascistã, inclusiv de cea aMiºcãrii Legionare. Textul conferinþei nu putea explica dislocarea sensului pri-mar al „naþiunii“ ºi „naþionalului“ ºi nici nu conceda naþiunii un sens activ, capa-bil sã rãspundã negativ presiunii politicii totalitare. Revoluþia „naþionalã“, de tipfascist, prefigura un grup social cu opþiuni închise la obedienþa în faþa monoteis-mului ideologic al fascismului. Noua religie politicã îºi atribuia ºi puterea de adistruge orice tip de contestare, avertisment dat, în acele condiþii, puterii conser-vatoare a statului, reprezentat de generalul Ion Antonescu: „Este putere care sãne opreascã în loc, este uneltire care mijeºte la suprafaþã, este rea credinþã careîncearcã sã întunece iluminarea generaþiilor izbãvitoare? Sã nu încerce nimeni“19.O explicitare coerentã a componentei politice a revoluþiei asumatã de Miºca-rea Legionarã transpare dintr-un text al lui Ion Veverca, militant legionar, aplicatmai curând domeniului economic. Pentru Veverca, Miºcarea Legionarã era ungrup politic ce se manifesta, dupã atmosfera „decadenþei morale“ ºi a „dezmã-þului politic“, „ca un protest istoric al sufletului þãrii, umilit ºi batjocorit de o cla-sã conducãtoare coruptã ºi fãrã ideal“. Sensul Miºcãrii Legionare era „afirmarea


————————18 „Lupta Germaniei ºi a Italiei pentru instaurarea unei noi ordini în Europa. Cuvântarea d-lui ministruVasile Iasinschi“, în Cuvântul, anul XVIII (serie nouã), nr. 96, 22 ianuarie 1941.19 Ibidem.

drepturilor naþionalismului integral“, definire pragmatic-ideologicã a recon-strucþiei totale a statului ºi societãþii. Acþiunea de reconstrucþie nu viza numai in-terioritatea existenþei României, ci cumula sensul activismului istoric transna-þional, asimilarea vocaþiei istorice. Renovarea politicã nu era suficientã, ea ur-mând a fi complinitã, într-un plan superior, de activismul istoric, de participareala istorie, fãrã a fi stabilite totuºi paliere de echivalenþã cu istoria mare a spaþiilorde civilizaþie occidentale, nici mãcar cu cea a Germaniei. Atributele activismuluiistoric erau realismul politic, decizia ºi lupta. Militantismul realist ºi stabilireaparametrilor de expansiune istoricã nu erau totuºi atribute ale unei istorii activespecifice întregii ideologii legionare, ci exprimau, mai curând, similaritãþi cudiscursurile radical naþionaliste de la periferia culturii politice totalitare legio-nare. Accelerarea ritmului istoric þinea însã de canoanele discursului revoluþio-nar în integralitatea exprimãrilor sale fasciste clasice (fascist italiene ºi naþional-so-cialiste), care dispuneau ºi de resursele expansiunii exterioare a propriei ideo-logii ºi reconstrucþii antropologice. România, în concepþia lui Ion Veverca, ieºisedin ritmul istoric dupã domniile marilor voievozi ªtefan cel Mare ºi Mihai Vitea-zul, rataºati ilegitim ideologiei Miºcãrii; Veverca distorsionase ºi întreaga inter-pretare a istoriei naþionale de dupã aceste momente ale medievalitãþii ºi treceriispre modern; lectura închisã asupra lipsei de vocaþie istoricã a modernitãþii ro-mâneºti era coerentã însã cu noul plan de reamenajare a istoricitãþii româneºti;starea de periferializare, de dependenþã istoricã, era depãºitã prin realismul actival Miºcãrii Legionare. Veverca resemnifica ºi „politicul“ în sine; chiar dacã îlpoziþioneazã încã în siajul „spiritualului“, ideologul legionar nu ezitã sã cono-teze pozitiv activitatea politicianului de tip fascist legionar. Ideologul legionarconcilia într-o sintagmã schizoidã a „revoluþiei cu caracter universal“ politica ºimorala, dislocând (în intenþia sa) inerþiile impuse de lecturile partizane, univoceºi superficiale din Machiavelli20. Conducãtorii Miºcãrii, pornind cu întemeieto-rul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, au modificat raportul existent între forþelepolitice ºi baza moralã. Prioritatea fusese acordatã, în acþiunea Legiunii, bazeimorale, care permisese chiar obþinerea unui raport de forþe fãrã „sforþare deose-bitã“. Interpretarea conturatã de Veverca, în contradicþie chiar cu standardele mi-litante ºi eroice ale viziunii asupra istoriei ºi politicului stabilite de ideologia ºisimþul comun legionar, era completatã însã de obligativitatea „jertfei de sine, cacea mai puternicã armã împotriva tiraniei“. Nici nu se prefigura o interpretarecoerentã asupra sensului real pozitiv al acestei jertfe, nu se stabilea semnificaþiamorþii militanþilor legionari în raport cu subiecþi diferiþi, ci numai cu propria co-munitate. Corpul naþional era unitar, în direcþia valorizãrii exemplare a factoruluipolitic, camuflându-se sensul natural al unitãþii: lipsa contrariilor, a divergen-þelor activ istorice specifice democraþiei; a doua componentã a valorizãrii politi-cului de cãtre Miºcare era, în concepþia lui Veverca, „identitatea de aspiraþii întreclasa conducãtoare ºi naþiune“. Revoluþia politicã a Miºcãrii Legionare era sem-nificatã prin negaþia absolutã faþã de adversarii sãi: comunism, iudaism, demo-craþie, umanitarism, oligarhii politice ºi economice, capitalism, ateism, libera-lism, materialism, oportunism. Generalitatea punctelor de conflict nu estompa


————————20 Acesta fiind sensul dat de Veverca întregii interpretãri a teoreticianului italian al politicului.

vastul front pe care trebuia sã acþioneze Miºcarea prin propria sa revoluþie poli-ticã. Erau vizate un tip de totalitarism, cu care se puteau gãsi teme de confluenþãºi împotriva cãruia se desfãºura ºi un puternic conflict pentru adeziunea munci-torimii (comunismul), un tip de comunitate ºi civilizaþia sa (evreitatea, numitãostil iudaism), grupurile de putere care existau în orice tip de regim politic, for-mele moderne de organizare economicã ºi socialã (capitalismul), consecinþeleprãbuºirii statutului privilegiat al Bisericii (ateismul), ideologii economice, poli-tice ºi de vocaþie filosoficã, adversare, de fapt, între ele (liberalismul ºi materia-lismul), atitudinile existenþiale nonpolitice. Incoerenþa ideologiei era însã com-plinitã de radicalismul ei; chiar dacã, în mod specific, nu se puteau defini adver-sari real istorici, proiectul politic totalitar al naþionalismului integral viza o re-construcþie împotriva modernitãþii, definitã mai curând ca lipsitã de vocaþietransformatoare istoricã. Revoluþia era, în cultura politicã legionarã, numai apa-najul vocaþiei politice a Miºcãrii. În planul real, Ion Veverca recunoºtea cã Miº-carea Legionarã „s-a pus fãrã ezitare în slujba guvernãrii generalului Anto-nescu“. Acesta exprimase fugitiv, este drept, convingerea cã „regimul naþional-le-gionar nu este un regim politic, ci o revoluþie spiritualã, o mare acþiune naþio-nalã“21. Vectorul construcþiei revoluþionare a statului românesc, antiliberal ºi an-tiþãrãnist nu era însã Ion Antonescu22, ci, prin omitere, marginalizarea implicitãa conducãtorului Statului (acesta era menþionat numai ca „ºef politic“). Unicita-tea Miºcãrii Legionare ca grup partidist în stat era amintitã, alãturi de finalitãþiidentice cu ale structurilor statale dintotdeauna23.Disjuncþia radicalã între „românitate“ ºi „clasa iudeo-masonicã“ era categoricexprimatã ºi în alte texte politice: „Caracterul principal al ideii legionare estemântuirea neamului românesc de clasa iudeo-masonicã, care a frânt trupul þãrii,a prãbuºit fruntariile ºi l-a împiedicat ºi-l împiedicã de a fi el singur stãpân în þa-ra ºi în Patria lui. Nu se mai poate ca bogãþiile acestei þãri sã fie [în] procent de80% în stãpânirea iudeo-masonilor ºi numai 20% în stãpânirea creºtinilor, iar înstãpânirea totalitãþii românilor, funcþionarilor, þãranilor de la sate, maselor mun-citoreºti de la oraºe, martirilor rãzboiului, sã fie sãrãcia cea mai lucie, mizeriacea mai cumplitã ºi odatã cu ele stãpâne peste jumãtate din suflete, tuberculoza,sifilisul ºi degenerescenþa. Schimbarea acestei stãri de lucruri este primul obiec-tiv al legionarismului“. Cãile de amelioare ale acestei situaþii specificate erau


————————21 În cuvântarea sa, IonAntonescu a insistat asupra dimensiunilor de reconstrucþie a statului din materialulistoric al regimurilor precedente, descurajând formulele de revoluþionare violentã: „Camarazi, Ceea ce a fãcutîntotdeauna fala poporului nostru, a fost puterea cu care ºi-a stãpânit destinul în ceasurile de grea cumpãnã ºiîn frãmântãrile de restriºte. De pretutindeni, dupã un vifor de deznãdejde, dupã o luptã zbuciumatã, rãzbate aziîn cugete voinþa de unire ºi de reconstrucþie. Aceasta este datoria ceasului de faþã. Lãsând la o parte tot ce ne-a despãrþit; Amuþind în noi orice urã ºi orice frãmântare; Întinzând pe întregul cuprins al þãrii voinþa neînduple-catã de muncã, de ordine, de zidire; Sã ne cãlim voinþele, sã ne unim conºtiinþa ºi sã purcedem fãrã zãbavã lamuncã. Din trupul sfãrâmat, din graniþele zdrobite, din inimi zbuciumate, sã facem o þarã nouã, sã creãm unnou suflet. Muncind, putem turna în formã nouã o viaþã veche. Regimul naþional-legionar deschide tuturor ini-milor credincioase drumuri noi de luptã ºi de împlinire. El nu este un regim politic, ci o revoluþie spiritualã, omare acþiune naþionalã“ („Regimul naþional-legionar nu este un regim politic, ci o revoluþie spiritualã, o mareacþiune naþionalã“ a declarat d. General Ion Antonescu la marea manifestaþie de solidaritate naþionalã de laMormântul Eroului Necunoscut“, în Cuvântul, anul XVII, nr. 59, 11 decembrie 1940).22 Rolul lui Ion Antonescu era ocultat de Ion Veverca într-o manierã mai curând indirectã.23 Ion Veverca, „Revoluþia politicã a Legiunii“, în Cuvântul, anul XVIII (serie nouã), nr. 79, 4 ianuarie 1941.

opera de asistenþã socialã ºi Ajutorul Legionar. Criteriul de recrutare a cadrelorlegionare era cel rasial: români cu „sângele curat“ ºi „sufletul purificat“. „Proce-deul legionar este procedeul totalitar al unei singure comande, al unei singure ac-þiuni ºi miºcãri, al unei singure discipline, aceea de fier, pornitã din convingereºi din consimþire cã numai astfel se va putea atinge obiectivul“; „Nu este uºor sãprefaci ºi sã rãstorni un edificiu de beton armat iudeo-masonic“; „Opera deprefacere ºi de rãsturnare a edificiului economic de beton armat iudeo-masonic,ca ºi al sistemului profesioniºtilor lui, este grea ºi metoda legionarã cere sforþãriºi stãruinþe continue ºi în adâncime. Dar nu trebuie dezarmat ºi nici nu trebuiecompromisã ideea ºi metoda legionarã. Totalitatea capitalului, ca ºi a averilor dinRomânia nu mai poate fi de acum înainte decât a românilor organizaþi politiceºteîn stat legionar“24. Dislocarea poziþiilor economice deþinute de „clasa iudeo-ma-sonicã“ ºi a profesioniºtilor „dependenþi“ de ea poate fi înþeleasã/lecturatã ºi cao formã concretã a revoluþiei legionare; cãile imediate prin care se acþiona înacest vast proces de dislocare economicã erau structurile imediate de salvgardaresocialã: asistenþa socialã (formule ale Monarhiei ºi soþiei generalului IonAntonescu),dar ºi Ajutorul Legionar, structurã a Gãrzii. Praxis-ul legionar era clar definit caunul de facturã totalitarã, al unicitãþii conducerii; etica politicã era aceea a acþiunii,disciplinei de fier, convingerii, ºi liberei consimþiri. Autorul articolului anticipaînsã necesitatea recunoaºterii de cãtre „clasa iudeo-masonicã“ ºi „profesioniºtiisãi“, a fracturii sociale dintre starea claselor paupere ºi propriul sãu statut.Dupã ce descrie exact mecanismul de emergenþã istoricã a burgheziei în Ro-mânia, în acord ºi cu perspectiva liberalã asupra acestui fenomen, Petre P. Panai-tescu considerã cã rolul acestei clase în România legionarã nu este epuizat; nuputea fi vorba de o identitate de structurã ºi opþiuni, atitudini politice sau alianþeîntre Miºcarea Legionarã ºi marea burghezie. Aceasta din urmã îºi putea pãstralocul în stat, alãturi de alte clase sociale, prin acceptarea renunþãrii la mentali-tatea ºi activitatea liberalã. „Liberalism“, în concepþia istoricului semnifica, într-omanierã distorsionatã, „individualism, adicã, în economie fiecare pentru sine,concurenþã liberã, nepãsare ºi lipsã de rãspundere pentru organismul social alneamului“25. Chiar dacã perspectiva justiþialismului radical, specific ºi extremeistângi, distrugea raþionalitatea ºi justificarea existenþei liberalismului, faptul cãdirectorul ziarului oficial al Miºcãrii nu propunea distrugerea in integrum a bur-gheziei, ci numai corecþii ale atitudinii ºi practicii ei economice, este relevantpentru perspectiva consensului social propus de Miºcare (dar cu excluderea„burgheziei plutocratice“); acest consens nu era derivat obligatoriu (ci numaiideologic) din naþionalism, cum credea Panaitescu („Naþionalismul, dupã cum îlaratã ºi numele, nu poate practica lupta de clasã, ci are ca principiu armonizareasocialã“26), ºi nici din natura pervertitã a democraþiei (de fapt consideratã „o dic-taturã cumplitã ºi egoistã a plutocraþiei“). Textul istoricului legionar era mai pu-þin consonant, în fapt, cu ideologia radicalã a Legiunii, care prefera sã constru-iascã retorica revoluþionarã prin exprimarea ostilã inechivocã faþã de „vechea lume“(în care se putea include, la rigoare, ºi burghezia etnic româneascã), de „clasa iu-


————————24 Genvra, „Primul obiectiv“, în Cuvântul, anul XVIII (serie nouã), nr. 92, 18 ianuarie 1941.25 P.P. Panaitescu, Burghezia româneascã, în Cuvântul, anul XVIII (serie nouã), nr. 86, 12 ianuarie 1941.26 Ibidem.

deo-masonicã“, sau faþã de vacuum-ul istoric dintre domniile medievale ºi victo-ria politicã a Miºcãrii Legionare. Consubstanþialã discursului politic al Miºcãriiera ostilitatea radicalã faþã de deriva istoricã, inactualitatea sau anistoricitatea încare împinsese România burghezia în ansamblul ei, afectatã de „viruºii“ alogeni,condamnând-o la declasare. Pragmatic, Miºcarea Legionarã nici nu a avuttimpul material necesar pentru a distruge vechea elitã economicã ºi a o înlocuicu una proprie; procesul demantelãrii trecutului era demarat numai la nivelulgarniturii politice sau de propagandã27, lãsând relativ intactã elita „capitalistã“din zona economicã (cu excepþia exceselor comisarilor de românizare; lichidareaacestei instituþii hibride a ºi fost preludiul imediat al Rebeliunii).Lectura criticã, nonideologicã, a textelor de epocã având drept referenþial, ex-plicit sau implicit, conceptul de revoluþie, permite conturarea unor rãspunsuri laîntrebãrile schiþate la începutul studiului: 1) un model al revoluþiei de tip fascistimpune recunoaºterea legitimitãþii de existenþã, chiar în raport cu cele clasicespecificate (fãrã a fi un rãspuns negativ în oglindã faþã de comunism); un modelal revoluþiei de tip fascist ar trebui sã recunoascã, în primul rând, preocupareaunor ideologi legionari (în cazul românesc) de a gãsi reperele „revoluþiei pro-prii“; aceste repere ar fi: 1.a. o voinþã explicitã de a distruge „lumea veche“, co-notatã de multe ori „etnic“, fãrã ca prin aceasta sã se recunoascã restrângereaclar programaticã ºi acþionalã în raport cu duºmanul sinomim etnic; 1.b. preci-zarea diferenþierilor masive dintre conþinutul noii antropologii politice ºi decla-sarea psihologicã, socialã, politicã ºi istoricã a lumii vechi; 1.c. dorinþa de a con-strui o lume nouã în care reperele noii etici sunt dominante, dar ajutã la redefini-rea politicului; 2) conceptele de „dreapta“ ºi „stânga“ sunt translatate mai curândsub forma binomului „revoluþie moralã naþionalã“ (Miºcarea Legionarã) ºi co-munism (cu forma sa tranzitorie, democraþia); cu alte cuvinte, „dreapta“ ar fi re-prezentatã de noul tip de revoluþie, iar extrema stângã (cãci stânga democraticãnu intereseazã, ºi nici nu este identificatã) ar fi „comunismul“, cu aliaþii sãi, ne-configuraþi exact, sociologic vorbind, „iudeomasoneria“ ºi „plutocraþia“; 3)atenþia a fost concentratã pe segmentul temporal reprezentat de statul naþional-legionar, moment (toamna anului 1940) când forþa unicã de guvernare (cea de tippartidist) a cãutat sã-ºi precizeze mai clar (în condiþiile generate de administrareaputerii) identitatea ideologicã; închiderea „parantezei“ statului naþional-legionarnu a semnificat renunþarea la idealul „revoluþiei“, cât marcarea incapacitãþii deaplicare a acestuia.


————————27 Chiar Petre P. Panaitescu se pronunþa radical ostil libertãþii presei: „România naþional legionarã este unstat totalitar, ca ºi Italia ºi Germania ºi aceasta înseamnã un stat în care o elitã politicã luptãtoare dominã toateasociaþiile de muncã materialã sau intelectualã ale naþiunii, neutralizând egoismele ºi particularismele de grup.Într-o asemenea organizaþie libertatea presei în sensul democratic n-are ce cãuta. Socotim decãzutã ideea de-mocraticã a presei, «a patra putere în stat», a presei care controleazã actele guvernului ºi reprezintã curente di-vergente de idei. Statul totalitar are alte mijloace de a afla nevoile ºi nemulþumirile drepte: miºcarea conducã-toare, spre deosebire de tirania poliþistã lipsitã de contact cu masele, are fibre ce pãtrund în toate straturile princelulele ei, la noi numite cuiburi, ºi care o pun în contact permanent cu neamul întreg. Presa în statul totalitarare un mare rol educativ, în sensul idealului fixat de misiunea neamului, nicidecum acela de control ºi de cri-ticã“, în P.P. Panaitescu, „Presa în statul totalitar“, în Cuvântul, anul XVII, nr. 74, 29 decembrie 1940; para-doxal, directorul ziarului Cuvântul credea cã într-un stat totalitar poate lipsi cenzura presei: „Socotim deci cen-zura presei ca trecãtoare, nu pentru revenirea în viitor la libertatea presei definitiv îngropatã, ci pânã la forma-rea presei totalitare la noi“ (Ibidem).

POLITICA ªCOLII SOCIOLOGICEDE LA BUCUREªTI

ANTONIO MOMOC*

Abstract. Concerned with the „state of nation“, the Romanian interwarelites have intented to identify and implement the best way to modernizeRomanian society affected by World War I and the international economiccrisis later on. The political projects, whether autochtonist or progressive,and current public policies raised the reformation problem of the newlycreated national state. The major political reform project — the Constitution— involved the compromise between the political actors in relation tomultiple political views about the young Romanian state.The Sociological School of Bucharest has entered in this undeclaredcompetition with other social and political actors of the Romanianpolitical stage. The project of modernization of Dimitrie Gusti (Sociologiamilitans) puts the social/scientific research at the base of any political oradministrative action. The solutions advanced by members of GustiSchool located outside or inside of the Gustian major project has enteredin disagreement with one another as the Monograph School suffereddissidents. Some members of the School have embraced, since the ’30s,other (political or religious) solutions for national reconstruction than theone advocated by the founder of the Romanian School of Sociology.Keywords: Sociological School of Bucharest, state of nation, modernization,reform, positive science, social policies, progress.

Originile sociale ale proiectului political lui Dimitrie GustiProiectul de modernizare aparþinând fondatorului ªcolii de Sociologie de laBucureºti, Dimitrie Gusti, a fost definitivat la finele perioadei studiilor sale dinstrãinãtate. Viziunea asupra sociologiei, politicii ºi eticii era desãvârºitã la în-toarcerea lui Gusti din Germania ºi Franþa, dovadã cã a fost expusã public înanul 1910. În sistemul gustian— Sociologie, Politicã, Eticã— fundamentalã eracercetarea socialã, care nu putea fi separatã de acþiunea politicã.

GÂNDIRE POL IT ICÃ ROMÂNEASCÃ


————————* Lector doctor la Catedra de Comunicare ºi Antropologie Culturalã, Universitatea Bucureºti.

Gusti ºi-a început studiile la Universitatea din Iaºi, la Facultatea de Litere,Drept ºi ªtiinþe. Tinerele elite din Þãrile Române erau atrase de Franþa ºi Ger-mania, astfel cã dupã un an studentul Gusti s-a înscris la Berlin la Facultatea deFilosofie. În Germania socialiºtii luptau împotriva autoritarismului lui Wilhelmal II-lea, iar împãratul se folosea de politicile statului social pentru a atrage mun-citorimea de partea monarhiei. Politicile „statului bunãstãrii“ funcþionau înGermania din anii ’80 ai secolului al XIX-lea, impuse prin cancelarul conser-vator Bismarck împotriva ascensiunii socialismului.Mãsurile sociale luate în numele Coroanei frânau simpatia pe care o câºtigauideile republicane. Gusti nu a rãmas imun la aceastã confruntare politicã. Modelulgerman de a face politicã socialã în vremea lui Wilhelm al II-lea nu avea cum sãnu îl influenþeze atunci când ºi-a elaborat concepþia intervenþionistã. În aceeaºiperioadã, în Franþa izbucnea scandalul Dreyfus, iar sociologul Émile Durkheim,cu care Gusti avea sã studieze câþiva ani mai târziu, semna lista de susþinere a luiDreyfus în Les Temps în 18971. Semnificativ este faptul cã Gusti nu avea sã scrienicãieri despre afacerea Dreyfus, care a divizat Franþa la sfârºitul secolului XIX— începutul secolului XX.La vârsta de 18 ani ºi jumãtate, Gusti a cunoscut direct modelul german alstatului autoritar social. Ca bursier, Gusti a trãit în Sozialstaat-ul german. În mo-narhia socialã germanã studentul moldovean a petrecut douã semestre într-un in-ternat la Universitatea din Berlin în 1899.Pentru gânditorii politici monarhiºti ai vremii2, intervenþia Regelui era de na-turã conservatoare (în sensul de garantare a drepturilor recunoscute categoriilorsociale existente) sau de naturã socialã (când urmãrea îmbunãtãþirea situaþiei cla-selor de jos). Regimul lui Wilhelm I era o monarhie adaptatã la noile raporturisociale care chema poporul de partea ei. Din aceste motive era apreciatã drept omonarhie socialã3.Tânãrul Gusti se formezã într-un regim în care monarhul îºi asuma rolul deprotector al claselor de jos. Deloc întâmplãtor, Gusti va imagina mai târziu, dinpoziþia de director al Fundaþiei Culturale Regale „Principele Carol“, intervenþiamonarhicã în plan social. Regele Carol al II-lea va fi supranumit (în anii ’30) decãtre directorul Fundaþiei „Principele Carol“ în presa finanþatã de stat Regele þã-ranilor ºi al satelor româneºti4.Dupã un an de filosofie ºi eticã neokantianã la Berlin, atras de activitatea psi-hologului Wilhelm Wundt, Gusti pãrãseºte Berlinul ºi merge în 1900 la Univer-

112 ANTONIO MOMOC 2

————————1 Michel Winock, Secolul intelectualilor, Chiºinãu, Editura Cartier, 2001, pp. 22-23. Pe 15 ianurie 1898,Les Temps publicã prima listã de protest semnatã de profesori universitari, oameni de litere, avocaþi ºi studenþicare cereau revizuirea procesului Dreyfus. Printre aceºti semnatari se aflã numele lui Émile Zola, AnatoleFrance, Marcel Proust, Georges Sorel. În zilele urmãtoare lista devine mai lungã: Claude Monet, Jules Renard,Émile Durkheim.2 Mihail Fãrcãºanu (1940), Monarhia Socialã, ediþie îngrijitã de Andrei Pippidi, Bucureºti, Editura Do-mino, 2006, pp. 220-221.3 Ibidem.4 Fundaþia Culturalã Regalã Principele Carol, 1934-1938, cu prilejul celei de a IV-a Expoziþii a EchipelorRegale Studenþeºti Atelierele „Luceafãrul“ din Bucureºti, cu materialul arhivei fotografice a Fundaþiei Cultu-rale Regale „Principele Carol“, Bucureºti, 1938, p. XXIII, p. XXXI.

sitatea din Leipzig. Timp de trei ani lucreazã la Institutul de Psihologie Experi-mentalã al lui Wundt5. În faþa comisiei compuse din profesorii Wundt, Bücher ºiLamprecht în 1904, la Leipzig, Gusti îºi va lua doctoratul în Filosofie cu tezaEgoismus und Altruismus, cu subtitlul Zur soziologicshen Motivation des prak-tischen Wollens.În 1905, dupã scurte întoarceri în þarã, Gusti merge din nou în Germania ºi seînscrie la Universitatea din Berlin pentru studii de Drept, Economie, Politicã ºiSociologie. În 1908 a plecat iar în strãinãtate, de data asta la Paris, spre a lua con-tact direct cu ªcoala lui Émile Durkheim6. Probabil cã în Franþa tânãrul intelec-tual s-a apropiat de opera lui Auguste Comte ºi mai ales de cea a lui Saint-Simon.În secolul al XIX-lea între sociologia de tip german ºi cea de tip francez existaudiferenþe semnificative. Sociologii germani ºi-au acomodat disciplina mai uºorla tutela filosofiei ºi nu au trasat atât de clar graniþa dintre sociologie ºi filosofie, aºacum au fãcut francezii.Dimitrie Gusti era conºtient cã lui Émile Durkheim i se datora instituþionali-zarea sociologiei. ªi Durkheim studiase în Germania cu Wundt ºi tot el urma sãfie primul om de ºtiinþã care a deþinut o Catedrã de ªtiinþe Sociale la Sorbona.Instituþionalizarea sociologiei însemna emanciparea sociologiei, în domeniul cu-noaºterii, în raportul cu filosofia.Viziunea multidisciplinarã asupra cercetãrii sociale era practicatã în Franþa decercetãtorii grupaþi în jurul revistei L’Année Sociologique, fondatã de ÉmileDurkheim. Gusti a studiat jumãtate de an la Paris ºi a împrumutat ideea ªcoliiSociologice a lui Durkheim de a asocia sociologia cu istoria, etnologia, econo-mia politicã, ºtiinþele juridice ºi de a lucra multidisciplinar prin cooperarea întrespecialiºti de formaþii diferite7.Întors de la studii, Gusti îºi va îndreapta atenþia asupra cercetãrii þãrãnimii ro-mâne care reprezenta majoritatea populaþiei. Gusti nu a uitat cã provenea dinMoldova, în care izbucnise în 1907 ultima mare rãscoalã þãrãneascã din estul Eu-ropei. Asemãnarea structurilor sociale din România cu cele din Rusia þaristã (dupã1917, leninistã) ºi preocuparea lui Gusti pentru starea þãrãnimii au dat impresiacolaboratorilor sãi cã profesorul ar fi fost sub influenþa doctrinei poporaniste anarodnicistului Vasili Pavlov Voronþov — influenþa poporanismului asupra luiGusti a fost sugeratã de asistentul H.H. Stahl8.Suporter latent al monarhiei din anii ’20, Gusti era însã departe de modelulradical-revoluþionar. Politica lui Gusti era înscrisã proiectului sãu de cercetare aîntregii naþiuni ºi a intervenþiei sociale pe baza informaþiilor oferite de ºtiinþã.

3 POLITICA ªCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCUREªTI 113

————————5 Dimitrie Gusti, ªtiinþa ºi pedagogia naþiunii, Bucureºti, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, Im-primeria Naþionalã, 1941, pp. 3-4,6 G. Vlãdescu-Rãcoasa, „Profesorul D. Gusti (Viaþa, opera ºi personalitatea lui)“, în Omagiu ProfesoruluiD. Gusti, XXV de ani de învãþãmânt universitar (1910-1935), în Arhiva pentru ªtiinþã ºi Reformã Socialã, AnXIV, Bucureºti, Editura Institutului Social Român, 1936, p. 1074.7 Maria Larionescu, „Sociologia monograficã a lui D. Gusti: legitimitatea unei sinteze“, în Sociologie ro-mâneascã, vol. III, nr. 2, revistã editatã de Asociaþia Românã de Sociologie, Universitatea Bucureºti, InstitutulSocial Român, în colaborare cu Editura Polirom, Iaºi, 2005, p. 17.8 Henri H. Stahl, Amintiri ºi gânduri din vechea ºcoalã a „monografiilor sociologice“, Bucureºti, EdituraMinerva, 1981, p. 417.

Prima expunere a sistemului Sociologie – Politicã – EticãDupã un an petrecut la Paris, Gusti înainteazã Ministerului Educaþiei un me-moriu de activitate ºtiinþificã ºi este numit la 1 aprilie 1910 profesor la Catedrade Istoria Filosofiei Antice, Eticã ºi Sociologie de la Facultatea de Litere dinIaºi. Gusti a ocupat Catedra Universitãþii din Iaºi în titulatura cãreia sociologiaapãrea pentru primã oarã în mod oficial9.Lecþia inauguralã a cursului Istoria filosofiei greceºti, eticã ºi sociologie din8 aprilie 1910 se deschide printr-un „adevãrat manifest intelectual, în care-ºi ex-pune sistemul, metoda ºi ambiþiile universitare“10.„Dacã avem vreo ambiþiune, este sã întemeiem un Seminar de sociologie ºieticã, pe care sã îl punem în legãturã cu Instituþiile de cercetare ºtiinþificã simi-lare din Apus [...] Un seminar de sociologie, aºa cum l-am cunoscut în studiiledin Germania, unde profesorul ºi studenþii discutã ºi cerceteazã nu doar proble-mele ºtiinþelor speciale, dar ºi problemele de însemnãtate socialã imediatã. [...]Sã îndrãznim a spera cã prin activitatea unor viitoare seminare ºi asociaþii sã seschimbe fundamental în þara noastrã modul îngrozitor de superficial cum se tra-teazã astãzi sociologia ºi problemele sociale româneºti, în special?“11În Introducere la Cursul de istoria filosofiei greceºti, eticã ºi sociologie,Gusti face mãrturisirea de credinþã a proiectului sãu politic cã societatea româ-neascã putea fi reformatã prin intermediul personalitãþilor sociale, a specia-liºtilor în probleme sociale formaþi în universitãþi ca oameni de ºtiinþã. Prin cer-cetarea socialã se puteau obþine informaþii care sã fie puse la dispoziþia omuluipolitic, pentru ca politicianul sã nu mai recurgã la improvizaþii, ci la soluþii baza-te pe date ºtiinþifice:„Politica ºi etica nu se ocupã ca ºtiinþele sociale particulare ºi sociologice delumea socialã aºa cum este ea în mod necesar; politica ºi etica se ocupã de lumeasocialã aºa cum ea ar trebui sã fie [...] ªtiinþele sociale, Sociologia, Politica, Eticaformeazã o serie riguros logicã, fiecare ºtiinþã este o consecinþã logicã a celeicare o precedã. Sociologia este o consecinþã a ºtiinþelor sociale, Politica ºi Eticasunt o consecinþã logicã a sociologiei ºi a ºtiinþelor sociale.“ (s.m.)12Dupã 10 ani de muncã la Catedra de la Iaºi, dupã rãzboi, în 1920 Gusti s-atransferat la Facultatea de Litere ºi Filosofie în Bucureºti, capitala noului statnãscut ca urmare a Marii Uniri din 1918 dintre Vechiul Regat ºi Transilvania. LaBucureºti va organiza Seminarul de Sociologie ºi va transforma în 1921 Asocia-þia pentru Studiul ºi Reforma Socialã în Institutul Social Român.Dacã Seminarul de Sociologie ºi înfiinþarea de asociaþii civice de dezbateresunt idei împrumutate din Germania, în privinþa sistemului sãu de gândire asuprapersonalitãþilor culturale destinate sã salveze naþiunea, Gusti se afla, aºa cumvom arãta, sub influenþa filosofiei franceze ºi în special în apropierea gândiriipolitice reformiste a pozitivismului lui Comte ºi a contelui de Saint-Simon.

114 ANTONIO MOMOC 4

————————9 Traian Herseni, Istoria sociologiei româneºti, Bucureºti, Editura Renaissance, 2007, p. 147.10 Mircea Vulcãnescu, ªcoala Sociologicã a lui Dimitrie Gusti, Bucureºti, Editura Eminescu, Bucureºti,1998, p. 39.11 Dimitrie Gusti, Introducere în Cursul de istoria filosofiei greceºti, eticã ºi sociologie, Bucureºti, Insti-tutul de Arte grafice Carol Gobl, 1910, pp. 24-26.12 Ibidem, p. 17-23.

Dintre colaboratorii lui Gusti, asistentul Mircea Vulcãnescu a recunoscut in-fluenþa francezã a lui Émile Durkheim ºi a lui Auguste Comte asupra profe-sorului Gusti, dar pânã acum este surpinzãtor cã s-a vorbit atât de puþin despreinfluenþa filosofului Saint-Simon asupra sistemului gustian. S-a scris cã Gusti apreluat intenþia lui Comte de a întemeia o politicã bazatã pe ºtiinþã care sã devinão politicã pozitivã13.

Gândirea pozitivã domina a doua parte a secolului al XIX-lea ºi începutul se-colului XX, cel puþin în Franþa, alãturi de darwinism. Gusti i-a studiat pe Saint-Simon ºi pe Comte, probabil la Paris, atunci când a lucrat alãturi de Durkheim.Este destul de curios faptul cã istoricii sociologiei româneºti nu au sesizat in-fluenþa filosofului Saint-Simon asupra sistemului gustian în condiþiile în care celemai multe lucrãri de sociologie ºi de filosofie francezã au fost traduse ºi editateîn limba românã în anii ’20 ai secolului XX sub îngrijirea lui Dimitrie Gusti14.

Cât priveºte pozitivismul, Gusti era conºtient cã A. Comte inaugura un noutip de gândire socio-politicã în care D-zeu era înlocuit cu ªtiinþa. Interpretareareligioasã a fenomenelor naturale ºi apoi a celor sociale era înlocuitã cu interpre-tarea ºtiinþificã. Pozitivismul se constituia ca un mesianism ºtiinþific care atri-buia puterea savanþilor, iar sistemul lui Gusti acordã întreaga putere de transfor-mare socialã acestor noi elite.

Gusti înþelegea cã, pentru Comte, socio-craþia reprezenta societatea umanãviitoare care ar instaura o reformã a moravurilor. Reforma moralã a socio-craþieiera destinatã sã asigure preponderenþa altruismului ºi înlãturarea individualis-mului în favoarea cultului umanitãþii, iar savanþii urmau sã ridice politica la ran-gul ºtiinþelor observaþiei.

Viziunea reformatoare pe care o expunea Gusti în 1910, la doar un an dupãstudiile din Paris, este dependentã de ideea formãrii personalitãþilor culturale, denecesitatea unei elite social-politice care sã preia din Laboratorul Seminarului deSociologie instrumentele ºtiinþifice cu care sã opereze apoi în societatea tradiþio-nalã româneascã pe care sã o modernizeze. Teza fundamentalã a proiectului po-litic gustian a personalitãþilor culturale, o dezvoltare a schemei din 1910, va ficoncentratã mai târziu în lucrarea Sociologia Militans:

„Societatea actualã trebuie sã fie compusã din personalitãþi. Ea trebuie sã fieo aristocraþie democratã ºi o democraþie aristocratã — o democraþie de supraoa-meni, cum o numeºte Shaw — în care sã domneascã acraþia, — în sensul lipseide exploatare de orice naturã, — ºi socio-craþia, adicã socializarea democraþieibazatã pe personalitate. Înãlþarea valorii personalitãþii aduce dupã sine înãlþareanaþiunii între naþiuni.“15


————————13 Mircea Vulcãnescu, „Dimitrie Gusti, Profesorul“, în Omagiu Profesorului D. Gusti, XXV de ani de în-vãþãmânt universitar (1910-1935), în Arhiva pentru ªtiinþã ºi Reformã Socialã, an XIV, Bucureºti, Editura In-stitutului Social Român, 1936, p. 1286.14 Claude-Henri de Saint-Simon, Catehismul industriaºilor. Noul creºtinism, ediþie îngrijitã de DimitrieGusti, Bucureºti, Editura Cultura Naþionalã, 1924.15 Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Cunoaºtere ºi acþiune în serviciul naþiunii, vol. I.: Cunoaºtere,Bucureºti, Fundaþia Regele Mihai I, 1946, p. 22.

Gusti se îndepãrta astfel de socialismul democratic al lui Durkheim ºi seapropia de aristocratismul democratic al lui Comte16. Argumentul gustian aristo-democratic împotriva corporatismului pur este cã reprezentarea intereselor cor-porative ºi sindicale nu se poate niciodatã substitui funcþiei unificatoare a insti-tuþiei politice care reprezintã interesele generale ale naþiunii, Parlamentul sau in-stituþia Coroanei17.Colaboratorii lui Gusti au arãtat cã sistemul Sociologie-Politicã-Eticã pe careîl expunea în 1910 a fost construit sub influenþa scrierilor lui Durkheim ºiComte. Surprinzãtor, nici colaboratorii sãi ºi nici istoricii sociologiei româneºtinu au observat cã sistemul gustian se inspirã într-o mãsurã ºi mai mare din operafilosofului francez Claude Henri de Saint-Simon. Gusti se opreºte însã pe largasupra sistemului lui Saint-Simon în studiul Comunism, socialism, anarhism,sindicalism, bolºevism. Lucrarea a fost publicatã prima oarã în 1920 în revistaArhiva pentru ªtiinþã ºi Reformã Socialã. În acest text, Gusti18 mãrturisea cã:„Propunerile de reformã a metodei de legiferare ale lui Saint-Simon se aflã labaza Asociaþiei pentru Studiul ºi Reforma Socialã (fondatã în 1918) ºi meritã toatãatenþia noastrã. Politica, accentueazã Saint-Simon, trebuie sã fie subordonatãªtiinþei, ea trebuie sã devinã o ºtiinþã de observaþie, o ºtiinþã pozitivã. Dacã sis-temul vechi se caracterizeazã prin tendinþa de a domni aupra oamenilor, de a-isupune ºi exploata, sistemul nou constã dintr-o administrare a lucrurilor cu aju-torul ºtiinþei ºi atât. Saint-Simon preconizeazã o formã politicã de guvernareunde puterile politice sã fie înlocuite cu capacitãþi profesionale, iar autoritateaasupra oamenilor cu administrarea lucrurilor. Pentru a organiza societatea nouãSaint-Simon era pãtruns de necesitatea de a-i da nu numai o bazã nouã econo-micã, ci ºi o bazã moralã, adicã o nouã religie, pe care el e expus-o în NouveauCrestianism“19.Pentru Saint-Simon sistemul industrial-ºtiinþific nu e altceva decât creºtinismulînsuºi devenit constituþie politicã.Noul Creºtinism încheia cele trei momente succe-sive de evoluþie a gândirii lui Saint-Simon. În Lettres d’un Habitant de Geneveridica problema ªtiinþei, în Catechisme des Industrieles problema Industriei, iarîn Nouveau Christinisme problema reînnoirii Religiei. ªtiinþa, Industria ºi Reli-gia sunt cele trei principii ale unei noi organizãri a societãþii saint-simoniene.Sub influenþã saint-simonianã, sistemul Politicã-Sociologie-Eticã al lui Gustipropunea în 1910 modernizarea societãþii tradiþionale româneºti prin mijloaceºtiinþifice în acord cu un ideal etic. Cercetarea sociologicã era doar punctul depornire pentru transformarea social-politicã. În comunicarea fãcutã de D. Gustipe 19 ianuarie 1940 la Academia Românã, intitulatã Consideraþii asupra unuisistem de sociologie, eticã ºi politicã, profesorul recunoºtea public inspiraþia dinsistemul de gândire al lui Saint-Simon ºi reafirma necesitatea cultivãrii elitelorîn toate domeniile ca personalitãþi sociale:

116 ANTONIO MOMOC 6

————————16 Mircea Vulcãnescu, ªcoala Sociologicã a lui Dimitrie Gusti, ed. cit., pp. 61-62.17 Ibidem, p. 63.18 Dimitrie Gusti, Comunism, socialism, anarhism, sindicalism ºi bolºevism. Clasificarea sistemelor pri-vitoare la societatea viitoare, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1993, p. 53.19 Ibidem.

„Dacã etica se ocupã de sistemul scopurilor, din care se desprinde ca pro-blemã centralã ideaul etic, politica se ocupã cu sistemul mijloacelor pentru reali-zarea valorilor ºi normelor sociale ºi etice ale realitãþii sociale viitoare [...] Siste-mul nostru de eticã ºi politicã duce la o moralã ºi o politicã a creaþiei de valoriculturale. Toate acþiunile omeneºti trebuie sã ducã la formarea de personalitãþiculturale. Întemeiem astfel o pedagogie naþionalã a creaþiei ºi formãrii persona-litãþii sociale ale cãrei principii le desprindem din eticã ºi politicã.... Prin siste-mul nostru de sociologie, eticã ºi politicã se înlãturã opoziþia care se susþine ºidominã gândirea contemporanã, între cunoaºtere ºi acþiune, intelectualism ºi ac-tivism. [...] Din aceastã înfrãþire a cunoaºterii cu realul prin acþiune se creeazãnoi datorii ºi responsabilitãþi morale. Este programul vieþii lui Saint-Simon, carecu mândrie afirmã în cele mai dificile momente ale vieþii sale, «Încã trãiesc înviitor». Este programul monografiilor sociologice ºi al acþiunii la sat.“20Concepþia politicã a lui Dimitrie Gusti

Sfârºitul secolului al XIX-lea aducea în dezbaterea publicã europeanã darwi-nismul social, traducerea în termenii sociologiei a ideilor lui Darwin privind „se-lecþia naturalã“ ºi „supravieþuirea celui puternic“. Unii contemporani au vãzut înaceste idei un nou fundament pentru promovarea „competiþiei libere“ ºi un argu-ment în favoarea ideii „rolului minimal al statului“, în timp ce alþii, cei mai mulþide altfel, au descoperit argumente pentru susþinerea necesitãþii unui stat interven-þionist, care prin intermediul eugeniei sã asigure un fond genetic superior naþiu-nii lor ca întreg21.În concepþia politicã a lui Gusti nu sunt de gãsit cele douã extreme, nici po-ziþia liberalismului radical, nici îmbrãþiºarea unei perspective ultranaþionaliste,rasiste. Sub influenþa perioadei studenþeºti trãite în Monarhia socialã a luiWilhelm al II-lea, sociologul român se va apropia mai degrabã de o înþelegeresocialã a politicilor economice ºi culturale ale statului monarhic. Deºi conser-vator ºi tradiþionalist din punct de vedere politic, Gusti era un reformist din punctde vedere social. Monarhia în slujba cãreia se va pune în anii ’30 era pentruGusti apãrãtoarea clasei de jos, a þãrãnimii române.Regele era factorul care întrupa continuitatea, autoritatea, tradiþia, unitatea,organicitatea statului ºi a societãþii. O societate tradiþionalã, organicã, ierarhicãºi profund diferenþiatã trebuia sã posede o forþã etaticã independentã, prin caresã poatã menþine echilibrul pluralismului social22.La aceastã viziune politicã monarhistã, Gusti adaugã rolul social salvator,mesianic al ºtiinþei. Nici aici Gusti nu se îndepãrteazã de Saint-Simon, ci dimpo-trivã. Pentru filosoful francez „schimbarea socialã nu va afecta instituþia regali-tãþii. Existenþa monarhiei nu e legatã de sistemul politic actual sau de vreun sis-tem politic oarecare. Regalitatea va conveni tuturor sistemelor de organizare so-


————————20 Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, ed. cit., pp. 59-6121 Mihai Chioveanu, Feþele fascismului: politicã, ideologie ºi scrisul istoric în secolul XX, Bucureºti, Edi-tura Universitãþii din Bucureºti, 2005, p. 81.22 Mihail Fãrcãºanu, op. cit., p. 240.

cialã pe care le va cere progresul civilizaþiei“23. Pentru Gusti, ca ºi pentru con-tele Saint-Simon, intervenþia ºtiinþificã ºi politicile sociale în sprijinul maselorsunt compatibile cu regimul monarhic.Doctrina monarhicã a creat cadrul favorabil ameliorãrii stãrilor sociale24. Sis-temul gustian adãuga cã îmbunãtãþirea situaþiei sociale a þãrãnimii se putea ma-terializa în noul stat românesc cu asistenþa omului de ºtiinþã. Intervenþia socialãtrebuia fãcutã cu sprijinul direct al unei monarhii autoritare, dar numai dupã cesavanþii au cercetat realitatea socialã unde se va produce intervenþia.Monarhia era singura aptã sã asigure echilibrul în competiþia în care intrauactorii politici cu programe de acþiune diferite. Monarhia constituia pentru Gusticadrul favorabil pentru organizarea naþiunii. Instituþia monarhicã este axa în ju-rul cãreia se miºcã istoriceºte elementele naþiunii: cultura naþionalã, arta, bisericamajoritarã, tradiþia, familia, proprietatea25.La sfârºitul secolului al XIX-lea era o certitudine cã marxismul se impuseseîn cele mai importante þãri ale Europei continentale în faþa concurenþilor — faþãde anarhismul lui Bakunin, de sindicalismul lui Prudhon, faþã de socialismul destat al lui Lassalle, faþã de teoria insurecþionistã a lui Blanqui. Marxismul era unfenomen la scarã mondialã, deºi nicãieri nu participa la guvernare26. Odatã cedreptul de vot universal s-a impus, mulþi teoreticieni îºi imaginau cã partidelemuncitoreºti urmau sã câºtige majoritatea în toate statele Europei ori sã joace unrol de partener în luarea deciziilor. Marxismul a constituit ideologia speranþelorºi a protestelor, care ar fi urmat sã se impunã peste tot unde transformãrile radi-cale produse de revoluþia industrialã au distrus formele de viaþã tradiþionalã ºi auobligat masele sã intre în relaþii economice noi27.În dimensiunea sa politicã, concepþia gustianã respingea marxismul ºi teoriapoliticã revoluþionarã. Încã din anii ’20, Gusti se opunea leninismului ºi, la doarcâþiva ani dupã revoluþia din noiembrie 1917, atrãgea atenþia contemporanilorasupra pericolului bolºevic. În dezbaterile de la Institutul Social Român din de-ceniul al II-lea28 ºi în clasificarea pe care o face sistemelor utopice29, ca apãrã-tor al regimului de partide, Dimitrie Gusti respinge practica Partidului Comunistdin Rusia, precum ºi mijloacele politice radicale.Comunismul înseamnã o negare a continuitãþii ºi a permanenþei statului30.Monarhia este incompatibilã cu anarho-comunismul. În vreme ce Monarhia în-seamnã ordine, organicitate, unitate, comunismul este antagonic social ºi urmã-reºte nivelarea brutalã a societãþii, o reducere a structurii organice a comunitãþiila o egalitate artificialã. Monarhia ºi comunismul se exclud întrucât comunismul

118 ANTONIO MOMOC 8

————————23 Saint-Simon, op. cit., p. 49.24 Mihail Fãrcãºanu, op. cit, p. 243.25 Ibidem, p. 241.26 Ernst Nolte, Rãzboiul civil European 1917-1945, Naþional socialism ºi bolºevism, Bucureºti, GrupulEditorial Corint, Runa, 2005, p. 64.27 Ibidem, p. 65.28 Dimitrie Gusti, Partidul politic. Sociologia unui sistem al partidului politic, Bucureºti, Editura Culturanaþionalã, 1922. Gusti reia în dezbaterile publice de la Institul Social Român critica severã (juridicã ºi politicã)la adresa bolºevismului ºi a Partidului Comunist din Rusia.29 Dimitrie Gusti, Comunism..., ed. cit.30 Mihail Fãrcãºanu, op. cit., p. 206.

înseamnã dictatura unei clase, a muncitorimii, asupra celorlalte clase din socie-tate. Monarhia este în schimb produsul unei societãþi diferenþiate, având misiu-nea istoricã de a menþine echilibrul între categoriile sociale existente31.La puþin timp dupã revoluþia leninistã, într-una din dezbaterile publice pe carele organiza32, Gusti observa cã partidul „model“ de clasã, P. Comunist din Rusiaera în realitate un partid care „reprezenta un fragment mic din clasa þãranilor ºia muncitorilor ºi un infim de mic fragment din întreaga populaþie“. Sociologulromân ducea mai departe moºtenirea politicã a filosofului francez Saint-Simon,care respingea cu 100 de ani mai devreme comunismul pentru cã antagonismulacestuia ar fi condus la apariþia a douã clase, a producãtorilor (baza societãþii) ºia neproducãtorilor (trândavilor, paraziþilor societãþii), precum ºi la apariþia a douãpartide: unul naþional (al clasei productive) ºi altul antinaþional (al clasei de ne-producãtori).Saint-Simon identifica în secolul al XIX-lea mecanismul care sã asigure pre-ponderenþa sistemului ºtiinþific-industrial asupra sistemului anterior feudal-teo-logic. El recomanda pentru organizarea puterii clasei producãtoare înfiinþarea atrei camere: douã consultative (camera de invenþie ºi de examinare) ºi una deexecuþie. Camera de invenþie avea drept scop a inventa ºi descoperi proiecte uti-le, care vor fi apoi cercetate de camera de examen. Camera de execuþie va hotãrîîn ultimã instanþã. În noul sistem politic propus de Saint-Simon afacerile publiceurmau sã fie conduse de capacitãþi competente din domeniul ºtiinþelor, artelorfrumoase ºi meseriilor; astfel, arbitrariul legislativ ar fi fost exclus, iar dilentan-tismul înlãturat.Acest model a fost preluat de Dimitrie Gusti în proiectele sale legislative33.Dacã idealul etic gustian îl constituia aristodemocraþia, practica politicã ime-diatã cerea asistenþa ºtiinþei, a sociologiei. Ideea cã oamenii de ºtiinþã trebuie in-tegraþi în luarea deciziilor politice ºi administrative va fi reluatã de Ministrul In-strucþiunii, Artelor ºi Cultelor D. Gusti în activitatea din 1932-1933, atunci cândpropune Parlamentului României un Senat cultural prin Legea organizãrii culturale34.Critic al marxismului ºi opozant al bolºevismului, ca majoritatea intelectua-lilor timpului sãu, Gusti nu a sesizat pericolul fascist. Spre deosebire de Lenincare a rãsturnat regimul þarist, Mussolini a coabitat cu Regele Italiei. Din punctde vedere constituþional, Regatul Italiei a fost o Monarhie constituþionalã, deºidupã 1925 a fost o dictaturã fascistã. Partidul fascist constituia un model de or-ganizare a naþiunii pentru Gusti.Spre deosebire de dezintegrarea socialã pe care o cultivã conflictul social an-tagonic bolºevic, naþional-socialismul italian construit corporatist oferã lui Gustiun model de coeziune socialã ºi unitate naþionalã sub autoritatea moralã a unuiRege. Aceastã armonie a corpului comunitãþii politice putea fi asiguratã doar decãtre Monarhie, de care Gusti se va apropia politic în a doua jumãtate a anilor ’30.


————————31 Ibidem, p. 242.32 Dimitrie Gusti, Partidul politic, ed. cit., p. 8.33 Dimitrie Gusti, Comunism..., ed. cit., p. 53.34 Dimitrie Gusti, Un an de activitate la Ministerul Instrucþiunii, Cultelor ºi Artelor 1932-1933, Bucureºti,Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu, pp. 1458-1462, proiect aprobat de Consiliul Legislativ din 15 martie 1933.

Italia fascistã contemporanã ºi Germania autoritarã în care studiase au repre-zentat un model cultural pentru Dimitrie Gusti în anii ’20-’30. În prelegereapublicã despre partide susþinutã în 1922 la ISR, Gusti sublinia trãsãturile modelale naþional-socialismului italian. Spre deosobire de dezintegrarea socialã cau-zate de conflictul social-economic promovat de comunismul bolºevic, naþional-socialismul italian construit corporatist oferea lui Gusti un model de coeziunesocialã ºi unitate naþionalã:

„Laboratorul politic al timpului nostru pune cu generozitate la dispoziþie cer-cetãtorilor partidului politic unul dintre cele mai sugestive experimente. Estevorba de un partid care la început a fost o grupare minunatã de combatanþi, ceurmãreau numai interese economice, fasci dei combattenti, ºi care a luat apoiproporþii grandioase ºi a devenit un foarte mare partid politic. Este aºa zisul fas-cism, o nouã nomenclaturã politicã, dar care înseamnã ºi un program politic.Cãci în fascism nu avem de a face, cum se crede, cu o miºcare avântat nebuloasãºi sentimentalã, ci cu un program bine înjghebat de reconstrucþie naþionalã ºi so-cialã ºi care se poate caracteriza ca un naþionalism socialist sau socialism naþio-nal. Ei bine, ce a adunat pe membrii acestui partid la un loc ºi ce face tãria lui?În primul rând iubirea aprinsã de patrie ºi reacþiunea împotriva slãbiciunii autori-tãþii Statului care, la un moment dat, a fost incapabil a se opune invaziei misticis-mului venit din Rusia. În jurul acestui program s-au strâns elementele cele maidisparate posibil, reprezentanþii tuturor claselor sociale.“35

Ca Ministru al Învãþãmântului (1932-33), Gusti avea sã laude modelul de po-liticã culturalã holistã, naþional-socialistã, care se instituia în Germania dupã1933, precum ºi naþionalismul în sens cultural, etnic36. Una dintre explicaþiile re-zonabile care s-a dat faptului cã mulþi intelectuali (printre care ºi Gusti) sim-patizau cu doctrina fascistã este aceea cã în Europa interbelicã antibolºevismul nuera doar un fenomen german, ci unul majoritar european, unul general occidental37.

Orientãri ºi proiecte politice ale membrilor ªcoliide la Bucureºti

Dupã 1934, anul în care Regele l-a numit pe Gusti Preºedinte Activ, directorGeneral al Fundaþiei Culturale Regale „Principele Carol“, o parte dintre disci-polii lui s-au încadrat în instituþiile de stat monarhiste. Aceºtia constituie Grupulde la Fundaþia „Principele Carol“. Tehnicianul monografiei, Henri H. Stahl, aocupat postul de Director de Studii din cadrul Fundaþiei. Octavian Neamþu eraorganizatorul principal al echipelor regale ºi împreunã cuAnton Golopenþia s-audedicat muncii culturale. În acest mod gustiºtii din grupul activiºtilor culturaliîndeplineau idealul politic al lui Gusti cã specialiºtii trebuie sã serveascã naþiu-nea prin intermediul statului.

120 ANTONIO MOMOC 10

————————35 Dimitrie Gusti, Partidul politic, ed. cit., pp. 9-10.36 Dimitrie Gusti, Un an de activitate..., ed. cit., p. XV.37 Ernst Nolte, op. cit., pp. 103-104.

Doctrina Fundaþiei sub conducerea lui Gusti se concentra pe triada Rege-tine-ret-þãrani. Revista Curierul Echipelor Studenþeºti38 a fost folositã pentru propa-gandã în rândul studenþilor ºi ca ghid de instructaj pentru promovare la sat a con-cepþiei monarhiei sociale potrivit cãreia Regele Carol al II-lea era Regele tinere-tului ºi al satelor româneºti:„De la început am avut ca principiu esenþial al doctrinei noastre creºterea ti-neretului în spirit creºtinesc ºi renaºterea satului pe baze noi creºtineºti, pe bazeprofund, curat ºi sincer creºtineºti. Acestea sunt dispoziþiile, principiile pe careRegele tineretului ºi Regele þãranilor ni le-a dictat ºi le-a pus în fruntea miºcãriinoastre. [...] Grija noastrã de sufletul tineretului ºi de sufletul satului este grijacea dintâi, cãci în primul rând opera noastrã este operã de educaþie întemeiatã pecreºtinismul pe care Majestatea Sa Regele de atâtea ori l-a formulat: creºtinismulactiv, creºtinismul creator, de fapte care fie cã înnobileazã românismul, fie cã în-nobileazã colectivitatea, întotdeauna înnobileazã naþiunea ºi Statul român.“39De la conducerea Fundaþiei Culturale Regale „Principele Carol“ (iunie 1938),Gusti expunea cultul regal-naþional pe care ªcoala de Sociologie de la Bucureºtiîl dezvolta, prin Grupul de la Fundaþie, ca promotoare a doctrinei acþiunii culturale:„Satul românesc a pornit pe toate drumurile încoace ca sã poatã sã stea astãzi,prin mii ºi mii de fruntaºi ai lui, zid în jurul Regelui Þãranilor. El vine ca o întru-pare însãºi a Þãrii cu graiul, cu portul, cu jocul, cu cântecul ºi cu sufletul fãuritîn timp de veacuri ca sã-ºi arate credinþa ºi iubirea. [...] Venim în fiecare an îna-intea Marelui nostru Comandant, ca sã îi arãtãm cã suntem plini de aceeaºi cre-dinþã ºi putere ºi sã ne legãm solemn a fi oricând gata la datorie. Noi, oºtirea cul-turalã a Maiestãþii Sale Regelui la sate, trimeºii a peste douã mii de cãmine cul-turale, cu peste douã milioane de sãteni, sã strigãm de aici ca sã ne audã întreagaþarã: Trãiascã Regele Þãranilor ºi al satelor româneºti.“40ªcoala Sociologicã de la Bucureºti nu s-a dezvoltat totuºi ca un bloc unitar.Pe fondul crizei democraþiei parlamentare ºi a atracþiei spre promisiunile extre-mei drepte, au apãrut tendinþe centrifuge în interiorul ªcolii. Unii monografiºtis-au îndepãrtat de proiectul de modernizare al ªcolii ºi s-au apropiat de proiec-tele altor actori politici.O parte dintre gustiºti au îmbrãþiºat activismul cultural-regal de la Fundaþieintrând în competiþie cu Legiunea, în vreme ce alþii au refuzat mai mult sau maipuþin fãþiº. Monografiºti precum Mircea Vulcãnescu, Xenia Costa-Foru sau teo-reticianul metodei monografice Traian Herseni au refuzat direcþia activismuluicultural de la Fundaþia Regalã „Principele Carol“ din anii ’30.Sub presiunea naþionalismului legionar, ªcoala Gusti a suferit în anii ’30 con-flicte interne. Grupul de la revista Rânduiala, Arhivã de gând ºi faptã româ-neascã se va dezice de Monografie ºi va promova politicile legionare. Grupul a


————————38 H.H. Stahl ºi Octavian Neamþu au fost redactorii revisteiCurierul echipelor studenþeºti între 1935 ºi 1939.39 Dimitrie Gusti, „În frunte cu Biserica, o Cuvântare a d-lui prof. D. Gusti, preºedintele Serviciului So-cial, rostitã întru întâmpinarea I.P.S.S. Nicodim, o limpede ºi vibrantã mãrturisire a temeiurilor creºtine alemiºcãrii noastre“, în Curierul Serviciului Social, Fundaþia Culturalã Regalã „Principele Carol“ anul V, nr. 15,15 octombrie 1939, p. 1.40 Fundaþia Culturalã Regalã „Principele Carol“, 1934-1938 (1938), p. 23, p. 31.

fost format din Dumitru Cristian Amzãr, Ernest Bernea, Ion I. Ionicã ºi Ion Sa-marineanu. Ei se vor delimita de proiectul monografic ºi se vor lãsa seduºi depoliticile Legiunii. În primele 4 numere ale revistei Rânduiala, atacurile lor îm-potriva ªcolii Monografice au fost timide. Din al doilea an de apariþie revista aluat forma unor Caete, cu caracter legionar, în care semna editoriale „Cãpitanul“Corneliu Zelea-Codreanu.Din 1935 a fost clarã ruptura grupului Amzãr-Bernea de restul monogra-

fiºtilor. Textul lui Bernea din primul numãr al revistei Rânduiala, „Monografiasociologicã, Între raþionalism ºi empirism în sociologie“41, este o criticã laadresa studiului lui Gusti Sociologia monograficã ºtiinþã a realitãþii sociale, dartotodatã ºi un amendament adus lucrãrilor Teoria monografiei sociologice a luiT. Herseni ºi Tehnica monografiei sociologice a lui H. H. Stahl. Atacurile suntîndreptate mai ales împotriva lui Herseni, deºi ºi acesta trecuse de partea drepteifasciste42. În Caetul 1 al revistei Rânduiala, Bernea semna recenzia cãrþii luiCorneliu Zelea-Codreanu Pentru legionari, pe care pune eticheta de „carte deeducaþie intelectualã“43.

„Pentru legionari este cartea unui început de veac. Cãpitanul nu este un filo-sof, dar este un om de adâncã ºi autenticã gândire, nu este un cercetãtor ºtiinþifical vieþii sociale, dar este un om de mare ºi verificatã experienþã directã cu fap-tele. [...] Cartea Cãpitanului vine fãrã erudiþie, fãrã aparat sofisticat ºi ne lãmu-reºte problemele politice ale rumâniei noastre. [...] Cãpitanul a înþeles sã dea prinMiºcarea legionarã o revoluþie totalã, adicã o adevãratã revoluþie.“44

Atitudinea lui Gusti vis-à-vis de aceste opþiuni politice a fost conciliatorie.Monografistul putea adera la orice doctrinã politicã, religioasã ori economicãatâta vreme cât adera la proiectul sãu de modernizare a naþiunii prin cercetare ºiacþiune socialã. Deºi nu a fost suporter al hitlerismului ori al bolºevismului, Gustinu i-a îndepãrtat din ªcoala de Sociologie pe studenþii cu simpatii legionare(Traian Herseni), cum nu i-a îndepãrtat nici pe cei cu vederi de stânga (H.H.Stahl se afla sub influenþa marxismului revizionist austriac al lui Karl Kautskyºi a social-democraþiei lui Dobrogeanu-Gherea). De fapt, legionarii din grupulAmzãr-Bernea sunt cei care s-au despãrþit de ªcoala Monograficã.

Analiza grupurilor informale care au alcãtuit ªcoala Monograficã scoate înevidenþã efemeritatea grupurilor, dizolvarea lor rapidã. În acest sens este edi-ficatoare participarea unor gustiºti la conferinþele asociaþiei Criterion ºi eºeculcristalizãrii unui grup în jurul unor idei politice pluraliste, democratice. Traseeleideologice ºi politicile îmbrãþiºate de colaboratorii lui Dimitrie Gusti s-au înscrisîn genere în zona curentelor politice sistemice, cu excepþia grupului Rânduialaºi a celor care, ca T. Herseni, au aderat la Miºcarea Legionarã.


————————41 Ernest Bernea, „Monografia sociologicã, Între raþionalism ºi empirism în sociologie“, în Rânduiala.Arhivã de gând ºi faptã româneascã, Bucureºti, Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu, an I, nr. 1, ianuarie-mar-tie, 1935, pp. 60-71.42 Ibidem, p. 62, 68.43 Ernest Bernea, „Cartea unui început de veac“, în Rânduiala. Arhivã de gând ºi faptã româneascã, volu-mul II, Caetul 1, Bucureºti, Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu, 1937, p. 37.44 Ibidem, pp. 38-39.

În loc de concluziiConfruntat dupã 1918 cu dificultãþile administrative de dupã unirea unor re-gimuri social-politice ºi administrative foarte diferite ºi cu criza financiarã dinanii ’30, statul român interbelic a ales calea omogenizãrii culturale ºi a centra-lizãrii naþionale (prin ªcoalã, Administraþie, Armatã naþionalã ºi Bisericã majori-tarã) ca rãspuns la aceste probleme.Actor politic semnificativ al perioadei interbelice, cu proiect ºtiinþific propriude modernizare a societãþii româneºti, ªcoala de Sociologie de la Bucureºti a in-trat inevitabil în competiþie cu alte organizaþii politice sau culturale care ºi-aupropus „salvarea“ naþiunii româneºti. Prin Grupul de la Fundaþie, în a doua partea anilor ’30, ªcoala de Sociologie de la Bucureºti a constituit unul dintre aceleinstrumente care promovau politica puterii de stat ºi care au intrat în competiþiecu Miºcarea Legionarã45.Proiectul politic „mesianic“ al lui Dimitrie Gusti propunea, în ton cu ideolo-giile politice radicale ale epocii, „salvarea naþiunii“ prin intermediul „omuluinou“. Numai cã, în vreme ce „omul nou“ al legionarilor este un român moral, le-gionar, desigur, nãscut din nou (într-o concepþie semnificativ încãrcatã de misti-cism), „omul nou“ al lui Dimitrie Gusti este þãranul sau muncitorul român careacceptã sã fie modelat în ºcoala savantului pe care o „deschide“ ªcoala Gusti însatul românesc. Pentru Gusti ºi pentru discipolii sãi, în special pentru cei anga-jaþi la Fundaþia Culturalã Regalã „Principele Carol“, „salvarea“ satului românescºi a naþiunii se petrece prin ºtiinþã ºi culturã, adicã prin sociologia naþiunii.

BIBLIOGRAFIEBernea, Ernest, „Monografia sociologicã, Între raþionalism ºi empirism în sociologie“, în Rân-

duiala. Arhivã de gând ºi faptã româneascã, Bucureºti, Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu,an I, nr. 1, ianuarie-martie, 1935;Bernea, Ernest, „Cartea unui început de veac“, în Rânduiala. Arhivã de gând ºi faptã româneascã,volumul II, Caetul 1, Bucureºti, Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu, 1937;Chioveanu, Mihai, Feþele fascismului: politicã, ideologie ºi scrisul istoric în secolul XX,Bucureºti, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2005;Fãrcãºanu, Mihail (1940), Monarhia Socialã, ediþie îngrijitã de Andrei Pippidi, Andrei, Bucureºti,Editura Domino, 2006;Fundaþia Culturalã Regalã Principele Carol, 1934-1938, cu prilejul celei de a IV-a Expoziþii aEchipelor Regale Studenþeºti Atelierele „Luceafãrul“ din Bucureºti, cu materialul arhivei fo-tografice a Fundaþiei Culturale Regale „Principele Carol“, Bucureºti, 1938;Gusti, Dimitrie, Introducere în Cursul de istoria filosofiei greceºti, eticã ºi sociologie, Bucureºti,Institutul de Arte grafice Carol Gobl, 1910;Gusti, Dimitrie, Partidul politic. Sociologia unui sistem al partidului politic, Bucureºti, EdituraCultura naþionalã, 1922;Gusti, Dimitrie, Un an de activitate la Ministerul Instrucþiunii, Cultelor ºi Artelor 1932-1933,Bucureºti, Tipografia „Bucovina“, I.E. Torouþiu, 1934;Gusti, Dimitrie, Sociologia militans. Introducere în sociologia politicã, vol. I, Bucureºti, EdituraInstitutului Social Român, 1934;


————————45 Zoltán Rostás, Atelierul Gustian. O abordare organizaþionalã, Bucureºti, Editura Tritonic, 2005, pp. 75-83.

Gusti, Dimitrie, ªtiinþa naþiunii, Bucureºti, Imprimeria Centralã, Institutul Social Român, 1937;Gusti, Dimitrie, ªtiinþa ºi pedagogia naþiunii, Bucureºti, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Sta-tului, Imprimeria Naþionalã, 1941;Gusti, Dimitrie, Sociologia Militans, Cunoaºtere ºi acþiune în serviciul naþiunii, vol I.: Cunoaº-tere, Bucureºti, Fundaþia Regele Mihai I, 1946;Gusti, Dimitrie, Sistemul de sociologie, eticã ºi politicã. A. Sociologia: sistemul de cunoaºtere arealitãþii sociale prezente, ºtiinþa realitãþii sociale, Principiile unui sistem de sociologie, eticãºi politicã, în Opere, vol. 1, Bucureºti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1968;Gusti, Dimitrie, Comunism, socialism, anarhism, sindicalism ºi bolºevism. Clasificarea sistemelorprivitoare la societatea viitoare, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1993;Gusti, Dimitrie, Sociologia naþiunii ºi a rãzboiului, Ediþie îngrijitã de Ilie Bãdescu, Bucureºti, Edi-tura Floarea albastrã, 1995;Herseni, Traian, Istoria sociologiei româneºti, Bucureºti, Editura Renaissance, 2007;Larionescu, Maria, „Sociologia monograficã a lui D. Gusti: legitimitatea unei sinteze“, în Socio-logie româneascã, vol. III, nr. 2, revistã editatã de Asociaþia Românã de Sociologie, Universi-tatea Bucureºti, Institutul Social Român, în colaborare cu Editura Polirom, Iaºi, 2005;Nolte, Ernst, Rãzboiul civil European 1917-1945, Naþional socialism ºi bolºevism, Bucureºti, Gru-pul Editorial Corint, Runa, 2005;Rostás, Zoltán (2005), Atelierul Gustian, O abordare organizaþionalã, Bucureºti, Editura Tritonic;Saint-Simon, Claude Henri, Catehismul industriaºilor. Noul creºtinism, Bucureºti, Biblioteca so-cialã, 1924;Stahl, Henri H., Amintiri ºi gânduri din vechea ºcoalã a „monografiilor sociologice“, Bucureºti,Editura Minerva, 1981;Vlãdescu-Rãcoasa, G., „Profesorul D. Gusti (Viaþa, opera ºi personalitatea lui)“, Omagiu Profeso-rului D. Gusti, XXV de ani de învãþãmânt universitar (1910-1935), în Arhiva pentru ªtiinþã ºiReformã Socialã, An XIV, Bucureºti, Editura Institutului Social Român, 1936, p. 1070-1093;Vulcãnescu, Mircea „Dimitrie Gusti, Profesorul“, Omagiu Profesorului D. Gusti, XXV de ani deînvãþãmânt universitar (1910-1935), în Arhiva pentru ªtiinþã ºi Reformã Socialã, an XIV,Bucureºti, Editura Institutului Social Român, 1936, p. 1198-1288;Vulcãnescu, Mircea, ªcoala Sociologicã a lui Dimitrie Gusti, Bucureºti, Editura Eminescu,Bucureºti, 1998;Winock, Michel, Secolul intelectualilor, Chiºinãu, Editura Cartier, 2001.


KOSOVO, O MANIFESTARE AGLOCALIZÃRII

Conferinþa susþinutã de cercetãtoarea Henrieta Aniºoara ªerban la Institutul de ªtiinþe Politiceºi Relaþii Internaþionale ºi-a propus trasarea coordonatelor unei naraþiuni speciale, care a vizat, es-tomparea balansului dintre memoria individualã ºi pluralitatea memoriilor colective exfoliate din„experienþa slabã“ în care historia devine propriul sãu subiect.

Pornind de la ceea ce Roland Robertson desemna prin glocalizare (ca relaþie între/dintre globalºi local, (supra)punând discursului despre localitate, comunitate, casã un discurs global, ca reþeainterconectivã culturã globalã-culturã localã), Henrieta Aniºoara ªerban ºi-a propus ca ipotezã delucru confirmarea faptului cã noþiuni precum globalitate ºi localitate sunt relative, considerândutilã corelarea discuþiei despre condiþiile de producere a pluralismului cultural, datelor pluralismu-lui geografic. Cu menþiunea cã rescrierea unui numãr infinit de istorii ideosincretice a exacerbatparticularismele de tot felul, naþionalismele ºi miºcãrile etnic-separatiste.

Termenul glocalizare rãmâne (multi)faþetat, mozaicat, rãsturnat în/de reflexii ºi irizãri (auto)re-flexive. Confuzia unor atari sufixe, prefixe, alipiri oximoronice (supra)liciteazã micro-naraþiunimultiple care nu îºi propun o stabilizare sau o legitimare universalizantã. Perspectivele multiplemodificã optica fenomenului: cultura postmodernã renunþã a mai fi rezultatul unei rupturi faþã deproiectul modernitãþii, ci devine consecinþa radicalizãrii acestuia, tema traductibilitãþii intercultu-rale devenind axã pentru o schemã funcþionalã a postmodernismului (drept — „non-credibilitateaasupra metanarativului“ ºi — epistemologic — drept respingere a unicitãþii metateoriei, metodeiºi a adevãrului).

Potrivit Henrietei Aniºoara ªerban, globalizarea a împins Kosovo cãtre autonomie.Democraþia kosovarã devine un construct mai degrabã teoretic ºi disfuncþional, în a cãrui

existenþã comunitatea internaþionalã joacã un rol extrem de important.(Supra)punând logica modernã a imperiului, ecuaþiei lumii în miºcare (de facturã postmoder-

nã), imperiile edificate într-o lume statocentricã încep sã fie percepute ca vechi, depãºite de noimodele globaliste, racordate la logica teoriilor dependenþei, a imperiilor cu structurã dualã (mar-cate de dihotomii evidente: centru/periferie, exploatare, împrumut cultural sau modernizare), încare separaþiile rigide dintre state dispar, sub presiunea unor entitãþi ce dinamiteazã însãºi existenþaºi rolul tradiþional al statului-naþiune.

Efectând o analizã de conþinut a titulaturilor partidelor kosovare care au obþinut peste 5% înalegerile generale din 2007, se poate observa, potrivit Henrietei Aniºoara ªerban, cã un atare etni-cism nu este decât o formã de naþionalism albanez. Numãrul mare de partide nu aduce ºi o realãdiversitate în reprezentarea de interese democratice, dat fiind cã majoritatea reprezintã interesulnaþional kosovaro-albanez.

Operând cu instrumente specifice inventarierii politicii economice, educaþiei ºi culturii, demo-craþiei kosovare, evaluãrile ºi cercetãrile Henrietei Aniºoara ªerban concluzioneazã faptul cã unstat precum Kosovo este mai mult un „stat neterminat“ ºi care deºi ºi-a declarat independenþa estemai degrabã doar suveran, fiind de fapt un stat divizat între un nord sârbesc ºi un sud dominat dealbanezi, având ca indicatori negativi depresia economicã, corupþia, crima organizatã de importalbanez (dar nu numai), problemele etnice ºi naþionalismul albanez, instabilitatea statului.

Cu o menþiune: studiile de evaluare ale situaþiei politice ºi ale democraþiei din Kosovo apre-ciazã cã organismele principale ale Uniunii Europene care opereazã în teritoriu (EULEX, EUSRsau ECLO), cuantificate cu realizãri modeste, au eºuat. UE nu a fãcut demersuri pentru a integraKosovo în Procesul de stabilitate ºi asociere pentru o ºansã realã la integrare în Uniune!

V IAÞA ªT I INÞ IF ICÃ / M I SCELLANEA


Discuþiile care au urmat comunicãrii au fost moderate de directorul Institutului de ªtiinþe Poli-tice ºi Relaþii Internaþionale, Ion Bulei, care a remarcat deschiderea ºi provocarea actualã a uneiatari problematici.Pentru Ion Goian, din perspectivã filosoficã ºi geopoliticã, sfârºitul metanaraþiunilor reprezintãdoar un deghizaj postmodern, în spatele acestora fiinþând altele naraþiuni gata sã îºi dispute întâie-tatea.Dacã Gheorghe Stoica propunea o întoarcere la tarele moderne ale ideii de dominaþie — im-periu, pentru Aristide Cioabã ºi Cristian Ion Popa termenul de postmodernism ar circula încã fala-cios, într-un context contort, marcat de confuzie ºi manipulãri, întreþinând bãnuiala cã ar fi vorba,de fapt, de una dintre nenumãratele „mode moderne“ sau de una dintre „multele depãºiri“.Pentru Viorella Manolache, neîncrederea în metapovestiri (cãderea în desuetudine a dispozi-tivului metanarativ de legitimare) cere ea însãºi o naraþiune teoreticã (chiar dacã una “imperfectãºi impurã“, aproximativã ºi ezitantã uneori, care este în mod necesar parazitarã faþã de alte siste-me) ale cãrei reziduuri ºi valori, inconºtient preluate, mãrturisesc cã epoca postmodernã nu este oepocã culturalã de o noutate radicalã.(Re)aduse în perimetrul cronosofiilor, desemnele unei geografii transparente propuse de Hen-rieta Aniºoara ªerban confirmã faptul cã istoria se regenereazã (chiar dacã, în cazul Kosovo, prin-tr-un mecanism de autoconstrucþie exercitat din afarã) spre a ni se recomanda drept (historio)grafie.Lumea postistoricã a devenit o variantã în care dorinþa de „tihnitã autoconservare“ a fost pla-satã deasupra dorinþei de a risca într-o luptã pentru prestigiu. O competiþie în care recunoaºtereauniversalã ºi raþionalã a înlocuit lupta pentru dominaþie ºi în care eforturile lumii contemporanetind la refacerea stãrii pierdute de uniune paºnicã.Viorella Manolache

TENDINÞE ÎN GEOPOLITICA SPAÞIULUI EX-SOVIETIC

La data de 27 ianuarie 2010, Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al AcademieiRomâne a gãzduit prima conferinþã din acest an, din seria conferinþelor sale lunare, cu tema „Geo-politica spaþiului ex-sovietic: între hegemonia Rusiei ºi structurile euroatlantice“, susþinutã de drdOana Simion, asistent cercetãtor în cadrul ISPRI.Structura conferinþei a fost deosebit de generoasã ºi a reflectat tendinþa Rusiei de a-ºi menþineinfluenþa politicã ºi geopoliticã asupra fostelor state sovietice. În expunerea sa, autoarea a pornitde la definirea termenului de geopoliticã în concepþia unor teoreticieni precum Friedrich Ratzel,Rudolf Kjellen, Halford J. Mackinder, Ion Conea, oprindu-se, evident, asupra celor mai semnifica-tive curente din geopolitica Rusiei, aparþinând lui Aleksander Dughin, Dmitri Trenin ºi GhenadiZiuganov, dupã care s-a ocupat de delimitarea geograficã ºi tendinþele geopolitice ale spaþiului ex-sovietic.Referitor la orientãrile politicii externe ale Rusiei postsovietice, conferenþiara a precizat cãMoscova este preocupatã în special de „vecinãtatea apropiatã“ asupra cãreia încearcã sã-ºi menþinãinfluenþa politicã ºi sã-ºi exercite controlul ºi este deranjatã de extinderea NATO în acest spaþiu.Relaþia Rusiei cu NATO din cadrul Parteneriatului existent este una destul de tensionatã ºi limitatã,cu multiple sincope. Iar dintre fostele state sovietice, doar Georgia ºi Ucraina manifestã aspiraþiiclare de integrare în structurile euroatlantice.În continuare, conferenþiara a surprins, ca element esenþial al poziþiei geostrategice a Rusiei înzonã, resursele energetice ºi a precizat cã politica energeticã ruseascã reprezintã atuul cel mai im-portant ºi mijlocul de presiune asupra statelor dependente de gazele ruseºti, în încercarea de a-ºimenþine controlul în „vecinãtatea apropiatã“.Un alt subiect fierbinte al acestei zone, abordat de vorbitoare, a fost existenþa conflictelor dinCaucazul de Sud, în legãturã cu care a semnalat o implicare redusã a organismelor internaþionaleîn stabilizarea zonei. Spre exemplu, implicarea UE prin „politica de vecinãtate“ nu a contribuit

126 VIAÞA ªTIINÞIFICÃ / MISCELLANEA 2

semnificativ la ameliorarea acestor conflicte. Aceasta pentru cã, a explicat vorbitoarea, pe de oparte, nu existã un consens general în interiorul UE referitor la aceastã regiune ºi, pe de altã parte,pentru cã nici Rusia nu agreeazã o astfel de implicare activã, ci mai degrabã o respinge. Cum osoluþie pacifistã pe termen scurt nu se întrevede referitor la soluþionarea acestor conflite, conferen-þiara a considerat cã o posibilã soluþie ar consta într-un „management eficient al acestor conflicteprin acþiuni care sã împiedice reactivarea acþiunilor militare în zonele conflictuale“.În ultima parte a expunerii, conferenþiara s-a concentrat asupra miºcãrii separatiste din Trans-nistria — regiune în care Rusia are propriile interese strategice ºi de securitate — prin care poateþine Republica Moldova sub tutela sa politicã. Ca o concluzie vorbitoarea a afirmat cã Rusia seaflã în poziþia de arbitru în acest spaþiu al concurenþei dintre NATO, UE ºi SUA.Conferinþa a trezit vii dezbateri care au pus în discuþie o serie de probleme precum: cãtre cineanume se îndreaptã cu precãdere prioritãþile Rusiei în acest spaþiu — cãtre Caucaz sau cãtreUcraina; care sunt interesele UE în acest spaþiu ºi ce rol joacã statele din spaþiul ex-sovietic; ceposibilitãþi de implicare are România ca membrã a UE în privinþa Basarabiei, în condiþiile în careunirea Basarabiei cu România nu-i doritã de niciuna dintre pãrþi; relaþia ºi totodatã distincþia întreRusia ºi SUA; apropierea Rusiei de Germania care ridicã serioase probleme SUA care se simtconcurate de Europa Occidentalã. Au solicitat intervenþia mai mulþi cercetãtori (prof. univ. dr. IonBulei — directorul institutului, Ion Goian, Cristian Pantelimon, Constantin Nica, Aristide Cioabã)care au apreciat acest proiect ºi au fãcut sugestii ºi recomandãri bibliografice.Textul acestei conferinþe este publicat, parþial, în actualul numãr al Revistei de ªtiinþe Politiceºi Relaþii Internaþionale.Sanda Cincã

DIMENSIUNI TEORETICE ALE REVOLUÞIEI FASCISTE

Se poate vorbi despre o teorie a revoluþiei fasciste în România? Este o întrebare la care în-cearcã sã ofere un rãspuns cercetãtorul Florin Müller care a susþinut conferinþa cu titlul Revoluþiafascistã – dimensiuni teoretice: cazul românesc, în data de 24 februarie la Institutul de ªtiinþe Po-litice ºi Relaþii Internaþionale. Specialist în fenomenul extremei drepte româneºti, Florin Müllerabordeazã aceastã temã cu multã precauþie datoritã faptului cã „asupra definirii «revoluþiei fas-ciste» nu existã decât abordãri tangenþiale, sau «minoritare»“. Acesta este motivul pentru care pro-pune „reîntoarcerea la termenii de bazã «revoluþie» ºi «fascism» pentru a proba istoric ºi teoreticcapacitatea cuplãrii celor doi termeni“. Privitor la revoluþie, modelele care sunt avute în vederesunt revoluþia francezã începutã în 1789 ºi cea comunistã începutã în 1917. Astfel Florin Müllersusþine cã revoluþiile, indiferent de natura lor, nu se identificã cu un sens prestabilit al istoriei, cualte cuvinte nu poate fi invocat un istoricism clar conturat pentru comprehensibilitatea lor; nu re-prezintã necesitatea legicã a istoriei; nu semnificã singura variantã posibilã a istoriei, chiar dacã,existã forþe sociale mai pregnante care se impun în faþa agenþilor pasivi ai istoriei.Pentru definirea fascismului sunt aduºi în discuþie intelectualiii de dreapta ai perioadei interbe-lice. Mihail Polihroniade, de pildã, considerã cã „revoluþia legionarã“, este o secvenþã istoric supe-rioarã antisemitismului de tip cuzist, ºi insistã asupra diferenþelor dintre naþionalism ºi cuzism.Polihroniade stabileºte ºi obligativitatea existenþei unor precondiþii pentru producerea revoluþiei,cât ºi a unei „forþe politice revoluþionare“, pe care o identificã în Garda de Fier ºi a cãrei primãsarcinã ar fi „revoluþia eticã“. Aceasta poate fi realizatã prin distrugerea caracteristicilor negative,prezente, cu deosebire, în lumea urbanã româneascã: venalitatea, lichelismul, „oportunismul deambiþii ºi de interese“. Polihroniade stabileºte ºi obiectivul politic obligatoriu al Garzii de Fier,care era “reforma statului românesc“.În discuþie sunt aduse ºi mai multe texte publicate în Cuvântul, ziarul oficial al Miºcãrii Legio-nare. Între acestea se remarcã cele scrise de P.P. Panaitescu, în opinia cãruia esenþa legionarismuluio reprezintã ruptura totalã cu trecutul recent. Traian Brãileanu argumenteazã în favoarea instituirii


primatului politicului asupra economicului, elitei politce de tip nou revenindu-i misiunea de a dis-truge primatul economic, în calitatea acestuia de camuflaj al conducerii evreieºti asupra statului.Pe de altã parte, Traian Herseni a fost interesat mai cu seamã de palierul social al noii construcþiisociale, în care rolul cel mai important revenea þãrãnimii. Aderenþii Miºcãrii din mediul rural tre-buiau sã devinã modele pentru întreaga zonã de pauperitate înconjurãtoare. Pentru Ion VevercaMiºcarea legionarã era un grup politic ce se manifesta, dupã atmosfera „decadenþei morale“ ºi a„dezmãþului politic“, „ca un protest istoric al sufletului þãrii, umilit ºi batjocorit de o clasã condu-cãtoare coruptã ºi fãrã ideal“. Sensul Miºcãrii Legionare era, în opinia lui Veverca, „afirmareadrepturilor naþionalismului integral“.În finalul conferinþei, Florin Müller constatã existenþa preocupãrilor ideologilor legionari de agãsi de fapt repere ale unei „revoluþii proprii“. Între aceste repere se aflã: o voinþã explicitã de adistruge „lumea veche“; precizarea diferenþierilor masive dintre conþinutul noii antropologii poli-tice ºi declasarea psihologicã, socialã, politicã ºi istoricã a lumii vechi; dorinþa de a construi o lumenouã.Dezbaterile asupra conferinþei susþinute de Florin Müller au suscitat interes printre partici-panþi. Cercetãtorul ºtiinþific Ion Goian a remarcat demersul de readucere în discuþie a unor intelec-tuali ai epocii, fãrã a le aplica niºte grile prestabilite. De asemenea Ion Goian a þinut sã precizezefaptul cã deºi la origini termenul de revoluþie înseamnã întoarcerea într-un cerc, ea a ajuns sãînsemne ieºirea dintr-un cerc. „Astãzi când vorbim de revoluþie ne gândim la evoluþie“, a maiprecizat Ion Goian. El a mai a adus în discuþie ºi un alt aspect, viazvi de faptul cã fascismul apareîn Italia ºi cautã rãspunsuri la problemele Italiei similar nazismului în Germania. Legionarismulromânesc este sau nu fascist?, se întreabã Ion Goian. Miºcarea legionarã se proclamã ca aparþi-nând miºcãrii fasciste, dar de fapt nu încearcã sã rãspundã unor probleme ale societãþii româneºti,în condiþiile în care problema fundamentalã a societãþii româneºti dupã primul rãzboi mondial esteproblema construcþiei unui stat care sã rãspundã necesitãþilor celor mai profunde ale societãþii ro-mâneºti. Cercetãtorul ºtiinþific Lucian Jora precizeazã în acest context cã nu este vorba doar de unfenomen românesc, ci ºi polonez, austriac, de fapt unul european ce s-a manifestat în perioadainterbelicã.Cercetãtorul ºtiinþific Cristian Popa are obiecþii viazvi de termenul revoluþie. „Dacã o numimrevoluþie, ea nu s-a împlinit, era ºi foarte greu sã fie aplicatã“, susþine Cristian Popa. În opinia sa,fascismul ºi comunismul sunt reacþii împotriva modernitãþii, ambele miºcãri având un cult al sta-tului, care trebuia sã rezolve toate problemele societãþii. Întrebându-l pe conferenþiar unde se si-tueazã, ca poziþie, în peisajul editorial prolific dedicat temei legionarismului din România, cerce-tãtorul ºtiinþific Gabriela Tãnãsescu a considerat cã sintagme precum „descriere raþionalã“, folo-sitã în cursul prezentãrii, oarecum pleonasticã dacã este aplicatã unei cercetãri teoretice de tip aca-demic, au avut menirea de a semnala într-un mod impropriu delimitarea de abordãrile focalizateasupra «temeiurilor» spirituale ale legionarismului.Profesorul Ion Bulei remarcã faptul cã aceste probleme sunt discutate ºi în Italia, unde existão dezbatere intensã legatã de lãmurirea fascismului. Noi suntem încã obsedaþi de comunism.Cristina Vohn


Volumul apãrut în colecþia „Mica bibliotecã defilosofie germanã“ coordonatã de Vasile Muscã laeditura mai sus menþionatã reuneºte, pe lângã celebraconferinþã þinutã de Husserl la Viena care îi dã titlul,studiile „Ideea de culturã filosoficã“ ºi „Despre lo-gica semnelor (Semiotica)“.

Pe lângã notele introductive ºi de subsol, pelângã o bibliografie selectivã ºi o substanþialã post-faþã semnate toate de Alexandru Boboc, lucrarea be-neficiazã de o „Anexã“ ce cuprinde textele „Feno-menologia ca teorie transcendentalã a istoriei“(Ludwig Landgrebe) ºi „Dedublarea eului“ (GerhartSchmidt).

Importanþa unei astfel de traduceri ºi reeditãrieste incontestabilã oricare ar fi momentul istoric, daraceasta apare cu atât mai utilã în momentele de crizã:moralã, economicã, instituþionalã, geopoliticã.

Aºa cum aflãm din nota introductivã, „Crizaumanitãþii europene ºi filosofia“ (1935) cuprindeideile de bazã ale lucrãrii „Criza ºtiinþelor europene ºifenomenologia transcendentalã“, elaboratã în 1935-1936, unde autorul se referã la „criza fiinþãrii euro-pene“ înrãdãcinatã într-un raþionalism „ce s-aîncurcat în sine“, ceea ce „nu înseamnã nicidecumeºuarea raþionalismului“, ci a „exteriorizãrilor sale“,moment în care umanitatea europeanã se aflã în faþaalternativei „adversitate faþã de spirit ºi barbarie“ sau„renaºtere“. (Cf. Andrei Marga, Introducere în filo-sofia contemporanã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1988, p. 123-124).

Textul husserlian tradus de Alexandru Boboceste o pledoarie pentru rostul filosofiei în ceea ce senumeºte „Europa“, în configurarea spiritualã a aces-tei noþiuni: „În sens spiritual, de Europa aparþin înmod evident ºi dominioanele engleze, Statele Uniteetc. Nu însã eschimoºii sau indienii din menajeriiletârgurilor sau þiganii ce vagabondeazã mereu în Eu-ropa! Este vorba aci de unitatea unei vieþi spirituale,a unei acþiuni, a unei creaþii spirituale, incluzând ºiscopurile, interesele, grijile ºi eforturile, instituþiile,modalitãþile de organizare. Indivizii acþioneazã aci însocietãþi multiple de diferite grade, în familii, rase,naþiuni, toate corelate interior în mod spiritual“ (p.17). Dintr-un astfel de „caracter atotunificator“ senaºte „configuraþia spiritualã Europa“, adicã „faptulde a dovedi ideea filosoficã imanentã istoriei Europei(Europei spirituale) sau, ceea ce este acelaºi lucru,teleologia imanentã ei, care, din punctul de vedere al

omenirii universale în genere, se face cunoscutã cabreºa ºi începutul dezvoltãrii unei noi epoci a ome-nirii, care de aci înainte, vrea sã trãiascã ºi poate sãtrãiascã, în configurarea liberã a existenþei sale con-crete (ihres Daseins), a vieþii ei istorice, numai dinideile raþiunii, din teme infinite“ (p. 18). Cãci dacãtipic atitudinii teoretico-filosofice este spiritul critic,acela care nu poate accepta nicio opinie ºi nicio tradi-þie înainte de a le examina cu etalonul „adevãrului însine“ ºi al idealitãþii, filosofia nu se reduce, totuºi, nu-mai la o atitudine pur gnoseologicã ºi aici apare rolulformator ºi transformator pe care aceastã practicã aminþii îl joacã într-o societate civilizatã: „Din exi-genþa de a supune întreaga experienþã unor normeideale, anume cele ale adevãrului necondiþionat, re-zultã ºi o transformare profundã a întregii practici aexistenþei umane, ºi, deci, a întregii vieþi a culturii; eanu mai poate fi reglementatã de experienþa naivã avieþii cotidiene ºi de tradiþie, ci numai de adevãrulobiectiv“, iar „în felul acesta, corelativ cu crearea uneinoi culturi, rezultã atât o umanitate (Menschentum)aparte, cât ºi o menire specificã a vieþii“. Dincole deaceste efecte specifice, cunoaºterea filosoficã a lumiiare drept rezultat „ºi un comportament uman care seimprimã de îndatã în tot restul vieþii practice“. Dato-ritã scopurilor ºi exigenþelor sale, acest comporta-ment „preia ºi scopurile tradiþiei istorice în care a fostprodus ºi în care îºi aflã chiar sursa de valabilitate“(p. 35).

Astfel filosofia, în ideea ei, apare ca o „sarcinãinfinitã“, dincolo de ceea ce înseamnã ea ca fapt isto-ric într-o anumitã epocã, ºi dintr-o astfel de ipostazãeste chematã sã ia atitudine faþã de problema crizeiumanitãþii europene, sesizatã de altfel în aceeaºi de-cadã ºi de René Guenon drept crizã a lumii moderne.Din aceastã perspectivã, pentru Husserl, „Europa“ numai apare ca „o juxtapunere de naþiuni diferite“, caun conglomerat economic ºi militar, cât mai ales ca„un nou spirit, unul provenit din filosofie ºi din ºtiin-þele particulare ce depind de ea“, având acest statutnu numai pentru indivizi, dar ºi pentru naþiuni. Nu-mai raportatã la filosofie poate fi recunoscutã „teleo-logia imanentã“ ca principiu al proiectului european,ca scop al conservãrii demnitãþii umane în configu-raþie politicã: „Existã, în fine, ºi idealuri infinite pen-tru sinteza totdeauna mai vastã a naþiunilor, în carefiecare naþiune, chiar prin faptul cã aspirã la propria-isarcinã idealã în spiritul infinitãþii, dãruieºte ceea ce

NOTE DE LECTURÃ / RECENZ I I


Edmund Husserl,Criza umanitãþii europene ºi filosofia (ºi alte scrieri), traducere, note, comentarii ºi postfaþã deAlexandru Boboc, Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2009, 208 p.

are ea mai bun în comoara naþiunilor asociate“ (p.38).

Cât priveºte raþionalismul tipic european ca sursãa crizei acelor ani, susþinãtorul fenomenologiei trans-cendentale este cât se poate de nuanþat: „ªi eu suntsigur de faptul cã numita crizã europeanã îºi aflã rã-dãcinile într-un raþionalism care a pierdut drumuladevãrat. Aceasta nu autorizeazã însã pãrerea cã ra-þionalitatea ca atare sau în întregul existenþei umanear avea numai o importanþã subordonatã. Raþionali-tate: în sensul elevat ºi autentic, singurul de care vor-bim, în sensul în care devenise idealul însuºi în peri-oada clasicã a filosofiei greceºti, raþiunea ar necesitaastãzi mai mult ca oricând o temeinicã elucidare; cãciea este chematã sã ghideze dezvoltarea omenirii sprematuritate. Pe de altã parte, concedem oarecum vo-luntar (iar idealismul german ne este în aceastã pri-vinþã predecesor) cã forma de dezvoltare a numiteiratio ca raþionalism al perioadei luminãrii a constituito rãtãcire, deºi una comprehensibilã“ (p. 39).

Întrucât „criza existenþei umane europene“ semanifesta, în anii ’30 ai secolului trecut, „în nenumã-rate simptome de decãdere a vieþii“, aceasta nu era,pentru filosof, de ordinul neinteligibilului al cãrui re-zultat ar fi resemnarea fatalistã în faþa acestui „destinsumbru“, ci, dimpotrivã, ca supremã dovadã a utili-tãþii filosofiei, ea poate fi înþeleasã din perspectiva„teleologiei istoriei europene“ având ca premisãsesizarea, „în esenþa sa veritabilã“, a fenomenului„Europa“. De la acest nivel, criza apare ca un feno-men neesenþial: „Pentru a putea face inteligibil carac-terul inesenþial al «crizei» contemporane, trebuia sãse fi degajat conceptul de Europa ca fiind teleologiaistoricã a scopurilor raþiunii infinite; trebuia sã searate cum «lumea» europeanã s-a nãscut din ideileraþiunii, adicã din spiritul filosofiei. «Criza» putea sãse clarifice atunci ca eºecul aparent al raþionalismu-lui. Temeiul refuzului unei culturi raþionale constaînsã — cum s-a spus — nu în esenþa raþionalismuluiînsuºi, ci numai în alienarea sa, în cufundarea sa în«naturalism» ºi «obiectivism»“ (p. 51). Acestã crizãcãreia filosofia îi poate gãsi o soluþie se datoreazãacelui fenomen sesizat de postmoderni drept „isto-vire“ a lumii moderne, pe care Husserl nu îl contestã,dar pe care îl priveºte, lucid, ca imbold la mobilizare:

„Pericolul cel mai mare care ameninþã Europa îl con-stituie oboseala. Sã luptãm împotriva acestui pericolal pericolelor ca «buni europeni», animaþi de curajulpe care nici chiar o luptã fãrã de sfârºit nu-l sperie“(p. 52).

În acest sens, rolul culturii filosofice (subiectulcelui de-al doilea text din volum) se aflã în chiar me-nirea filosofiei examinatã în istoria sa, „anume aceeade a fãuri o conºtiinþã universalã ºi pe deplin raþio-nalã a omenirii“, ca singurã cale a unei umanitãþi au-tentice, cãci: „Toate chestiunile practice ascund în elechestiuni teoretice care, la rândul lor, trebuie în generesesizate ºi ridicate în planul ºtiinþei“ (p. 58). Iar pozi-þionarea corectã în aceastã problemã nu poate ignoraraportul dintre logica semnelor ºi operaþiilor simboli-ce în practica vieþii ºi în ºtiinþã, ceea ce permite mode-larea judecãþii astfel încât orice „procedeu natural ºilogiceºte nejustificat“ sã devinã „un procedeu ce ga-ranteazã nu numai simpla convingere, ci însãºi cu-noaºterea în felul acesta pe deplin asiguratã“ (p. 103).

Vechimea crizei ca senzaþie de impas, de neîm-plinire, de debusolare, de lipsã de logicã, de amora-litate, de stare conflictualã ce se perpetueazã la nes-fârºit face ca acest concept sã fie mereu actual pentrucontemporanii unor stãri de lucruri sau evenimentecare, raportate la o scarã idealã a valorilor, apar dreptrãu întocmite ºi chiar catastrofice, de unde rezultã cão stare „paradisiacã“ nu a existat nicicând în viaþa te-restrã a oamenilor, iar indivizii ºi instituþiile prin in-termediul cãrora s-au organizat social-politic s-ausimþit mereu în crizã.

Concludente pentru capacitatea filosofiei de astabili un sens de rotaþie în acest cerc vicios ºi final-mente de a „consilia“ orice crizã sunt cuvintele princare Alexandru Boboc sintetizeazã concepþia filoso-fului german: „Husserl formula astfel un vast pro-gram de redresare nu numai a conºtiinþei ºtiinþifice, cia umanitãþii europene în genere, proiectând sub spe-cia valorii ºi a acþiunii istorice raþiunea ºi filosofia.(...) Iatã destule motive pentru a-l situa pe întemeie-torul fenomenologiei în rândul celor ce au contribuitîn mod hotãrâtor la ridicarea omului european la con-ºtiinþa de sine ºi la conºtiinþa valorii unei Europeunite sub semnul raþiunii ºi al valorilor perene“ (p.145-146).

130 NOTE DE LECTURÃ / RECENZII 2

Lorena Pãvãlan Stuparu

George Cristian Maior,Incertitudine, gândire strategicã ºi relaþii internaþionale în secolul XXI, Bucureºti, Rao, 2009, 256 p.Sub titlul Incertitudine, gândire strategicã ºi re-

laþii internaþionale în secolul XXI, George CristianMaior îºi publicã articolele sale din revista Culturaîntr-o carte de sine stãtãtoare care se încheagã foartebine într-un tot unitar. Sunt articole privitoare la evo-luþia relaþiilor internaþionale, unele circumscrise unor

evenimente anume din politica internaþionalã, altelederivate din viziunea autorului privind sistemul glo-bal de putere, interdependenþele ºi echilibrele care secontureazã la începutul secolului al XXI-lea.

Pentru George Maior începutul noului secol esub semnul incertitudinii. Este o caracteristicã pe

care autorul o constatã pretutindeni, pânã ºi în docu-mentele recente ale Consiliului Naþional pentru Infor-maþii al SUA. Conceptul, constatã autorul, „tinde sãcapete valenþe operaþionale în câteva dintre scenariilepropuse în scopul exploatãrii tendinþelor pe termenlung din universul internaþional“ (p. 43). Autorul in-troduce în discuþie semnificaþii metaforice de tip bor-gesian ale diverselor „cãrãri“ existenþiale al cãror tra-seu se schimbã pe parcurs în umbra unor forþe obscu-re, „fãrã o logicã descifrabilã imediat“. Incertitudineadevine astfel un cuvânt cheie, „care tinde, din pãcate,sã caracterizeze mult mai des decât ne-am dori dis-cursul analitic ºi prospectiv despre realitãþile ºi pro-vocãrile secolului XXI, secol în care ne adâncim ra-pid“ (p. 43).

Nu e prea tragicã concluzia dlui Maior? Autorulia rând pe rând diverse concepte contemporane, totatâtea realitãþi ale zilelor noastre: echilibrul puterii,limitele puterii în era globalizãrii, statul reþea, non-statul, realismul lui Reinhold Niebuhr, noua geopoli-ticã, postmodernismul nuclear, „grand strategy“, di-plomaþia cunoaºterii, terorismul global, kim ºi trans-formarea serviciilor de informaþii în era globalizãrii...

Observaþiile lui George Maior privind toate acesteconcepte ºi altele sunt cu deosebire sugestive ºi per-tinente. A fost spânzurat poetul dictator, adicã SaddamHussein, scrie autorul într-unul din eseurile sale (nuîntâmplãtor ultimul). A fost condamnat astfel naþio-nalismul arab. Dar ce a rãmas în loc? Vacuumul dedupã aceastã dispariþie care e umplut de „fervoareairaþionalã ºi incontrolabilã a fundamentalismelor reli-gioase de tip ºiit ºi de reacþiile pe mãsurã ale suniþi-lor“ (p. 240). Tot Maior observã însã cã poetul Saddamera un prost poet ºi întreaga sa viziune doctrinarãpleacã de la o poezie fãrã nicio valoare. ªi ce nu arevaloare nu are nici rezistenþã în timp, tragem noiconcluzia. E însã o umbrã de îndoialã în orice afirma-þie tranºantã. Aceasta vrea sã ne ºi spunã cartea luiGeorge Maior. Cã 11 septembrie a aruncat incertitu-dinea în viaþa noastrã ºi în tot ce ne înconjoarã. Olecturã cu adevãrat incitantã cartea sa. Îi propunemautorului sã participe la o dezbatere cu cercetãtoriinoºtri, dezbatere care sã plece de la „incertitudine“ ºicare în urmã sã fie publicatã. Cartea dlui Maior va fiastfel valorificatã o datã în plus deopotrivã în mediulacademic ºi intelectual în genere.


Relaþiile româno-franceze în anii Marelui Rãz-boi, cum îi zic francezii, sau ai Rãzboiului Reîntre-girii, cum îi zic românii primului rãzboi mondial,pãreau suficient de bine cunoscute prin publicareacolecþiilor de documente Documents diplomatiquesfrançais (1871-1914) ºi Documents diplomatiquesconcernant les rapports entre l’Autriche-Hongrie etla Roumanie: 22 Juillet 1914-27 Août 1916, 1918 laromâni. Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a po-porului român, precum ºi a publicãrii de Documentestrãine despre români sau a memoriilor lui I. G. Duca,Vasile Rudeanu, Alexandru Marghiloman, RaduRosetti, Constantin Argetoianu, ale reginei Mariaa României, ale lui Alexandru Averescu, ªtefanZeletin, Gheorghe I. Brãtianu, ale contelui AugusteCharles de Saint-Aulaire, Maurice Georges Paléo-logue, Raymond Poincaré, Maurice Sarrail, F. J.Deygas, Jacques-Joseph Joffre, Victor Pétin, RenéChambe, sau prin cunoaºterea corespondenþei gene-ralului Henri Berthelot, publicatã de istoricul ame-rican Glenn E. Torrey. De asemenea, asupra su-biectului au stãruit, pe lângã Nicolae Iorga sauConstantin Kiriþescu, istorici ca Vasile Vesa sauGeorge Cipãianu (vezi volumele lor remarcabile: Laprésence française en Roumanie pendant la GrandeGuerre, respectiv La fin de la première Guerre Mon-diale et la nouvelle architecture géopolitique euro-péenne, care sunt chiar pe tema abordatã de H. Go-run).

Totodatã, despre aceastã temã au scris oamenipolitici, diplomaþi ºi militari români, francezi, ruºi ºibritanici precum Constantin Diamandi, MauriceGeorges Paléologue, Raymond Poincaré, SergheiSazonov, Iuri Nikiforovici Danilov, David LloydGeorge, William Robert Robertson, Take Ionescu. Demenþionat ºi contribuþiile lui Albert Pingaud, PierreRenouvin, Rene Moulin, John Keegan sau excelentaRomania and World War, a istoricului american GlennE. Torrey. La toate acestea ar mai trebui adãugateîncã altele. Între ele menþionãm ºi cele douã volumede documente italiene publicate de Rudolf Dinu ºiIon Bulei: 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani ºi La Romanianella grande guerra 1914-1918, cu multe referiri ºi larelaþiile româno-franceze. Ar trebui adãugate ºi amin-tirile lui Gheorghe Gh. Mârzescu din anii 1917-1918.

Deci, la o primã impresie, un subiect ca acestapropus de H. Gorun pare destul de bine cunoscut pen-tru a mai fi nevoie sã se revinã asupra lui. Iatã însã cão nouã cercetare în principalele arhive franceze ºiromâne ºi o reluare din alte unghiuri a acestui subiectaduc alte numeroase elemente de noutate informa-þionalã ºi de analizã istoricã. Ele îmbogãþesc saunuanþeazã ceea ce se ºtia pânã acum, cu însemnatecâºtiguri pentru istoriografie. De asemenea, metodo-logia folositã de autor, prin punerea în evidenþã arelaþiilor româno-bulgare ºi judecarea prin unghiuldeschis de ele a relaþiilor româno-franceze, mi se

Hadrian Gorun,Relaþii politico-diplomatice ºi militare ale României cu Franþa în primul rãzboi mondial,Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, 376 p.

pare aducãtoare de un plus de interes. Aici era defolosit ºi lucrarea lui Alberto Basciani despre conflic-tul dintre Bulgaria ºi România pentru Cadrilater,publicatã în 2001 în Editura Periferia din Roma ºi lu-crarea Românii ºi bulgarii. Provocãrile unei vecinã-tãþi, publicatã în 2007 la Cartea universitarã dinBucureºti. Autorul aduce date noi privind acþiunileAntantei pentru normalizarea raporturilor româno-bulgare în vederea reconstituirii unui bloc al statelorbalcanice ºi relaþiile României cu Franþa ºi Rusia încontextul potenþialului pericol bulgar. Noi informaþiiºi noi interpretãri avem prin lucrarea dlui Gorun pri-vind nerespectarea de cãtreAntanta a obligaþiilor asu-mate prin convenþiile din august 1916, impactul aces-tor consecinþe asupra relaþiilor politico-diplomatice ºimilitare franco-române. Sunt date noi privind relaþiilemilitare româno-ruse, poziþia Franþei faþã de posibili-tatea evacuãrii armatei, populaþiei ºi autoritãþilor ro-mâne în Rusia, privind conferinþele interaliate dinprimul rãzboi mondial ºi problemele balcanicã ºi ro-mâneascã, relaþiile româno-franceze ºi România-An-tanta în apropierea momentului semnãrii armistiþiuluide la Focºani, în ultimele luni ale guvernului Brã-tianu, în timpul guvernãrii Alexandru Averescu ºiAlexandru Marghiloman.

H. Gorun, întemeiat pe documentele diplomaticela îndemânã, explicã limpede faptul cã I.I.C. Brãtianunu a voit sã arunce România în rãzboi fãrã a aveasemnãtura tuturor aliaþilor, Franþa, Rusia, Anglia, Ita-lia, pe harta de revendicãri româneºti. Explicã, prinpunerea în circulaþie a unor noi mãrturii, faptul cãRusia, principalul partener de discuþii, s-a opus pânãîn 1916 la încadrarea Banatului întreg ºi a Bucovineiîntregi la România. De aceea au trecut toate momen-tele favorabile din punct de vedere militar, din 1914,1915, 1916, ºi România n-a intrat în rãzboi. Aceasta

a fost politica lui I.I.C. Brãtianu. El voia ca patrumari þãri europene sã-ºi punã semnãtura pe un tratatde recunoaºtere a României Mari. A voit un succespolitico-diplomatic. ªi l-a obþinut pânã la urmã. Dinpãcate, din punct de vedere militar momentul a fostcomplet nefavorabil ºi prima parte a campaniei româ-neºti a fost un dezastru.

În cartea sa autorul recurge aproape exclusiv ladocumentul diplomatic. Uneori ºi când nu e cazul, depildã, atunci când face referire la evenimente interne(cum ar fi intrarea conservator-democraþilor înguvern în decembrie 1916). În mod normal se uzeazãîn astfel de cazuri de izvoarele interne. Informaþia do-bânditã din documentele diplomatice credem cã tre-buie subordonatã mai strâns ideilor urmãrite de autor.Se evitau astfel unele repetãri.

Ne aflãm în faþa unei lucrãri foarte bine susþinutedocumentar, în primul rând cu material informativ dearhivã, o lucrare care aduce multe elemente noi încunoaºterea rãzboiului României, al desfãºurãrii deansamblu a primului rãzboi mondial pe frontul sãurãsãritean. H. Gorun se dovedeºte a fi un foarte buncunoscãtor al arhivelor franceze ºi româneºti. Infor-maþia abundentã ºi de prima mânã susþine mereu afir-maþiile cãrþii sale. Din acest punct de vedere contri-buþia sa e cu adevãrat o reuºitã ºtiinþificã. Cu lucrareasa, care continuã cartea anterioarã referitoare la rela-þiile româno-franceze din anii neutralitãþii României,Hadrian Gorun confirmã ºi aplecarea tinerilor repre-zentanþi ai noii generaþii de istorici spre o cercetareistoriograficã temeinicã, metodicã, de perspectivã, învremea noastrã de un crescut interes pentru cunoaº-terea popoarelor europene într-o Europã unitã deo-camdatã mai mult politic. Hadrian Gorun rãspundeunor îndemnuri proprii, dar ºi generale ale generaþieicãreia îi aparþine.


Ion Bulei

Numãrul 4, vol. 30 (2009) al revistei INTER-NATIONAL POLITICAL SCIENCE REVIEW,publicatã de SAGE pentru International PoliticalScience Association, vine cu un sumar de cinci arti-cole, care, aºa cum anunþã editorul Kay Lawson, nuse grupeazã în jurul unei teme — nefiind acesta spiri-tul voit al publicaþiei —, dar invitã la fel de mult lareflecþie pe marginea unor probleme de interes, cãu-tându-se ca acestea sã fie cu adevãrat identificate ºisã se dea mai mult decât jumãtãþi de rãspunsuri laîntrebãrile ce se ivesc.Primul articol, The Assassination of Rafik Ha-riri: Foreign Policy Perspectives, semnat de RobertM. Bosco, are drept punct de plecare constatarea cã:„Datã fiind frecvenþa cu care asasinatele politice suntfolosite de state ca instrumente politice în relaþiile lorexterne, precum ºi întrebãrile semnificative pe careacestea le ridicã cu privire la forþa normelor interna-þionale, surprinde faptul cã asasinatele politice auprimit atât de puþinã atenþie din partea cercetãrilor îndomeniul politicii internaþionale“ (p. 350). Autoruldoreºte sã demonstreze, pornind de la cazul premie-rului libanez, dar evocând ºi o serie de alte asasinatecelebre ale unor personalitãþi — precum liderii miº-cãrilor de eliberare din Africa ºi Orientul Mijlociu —, cã asasinatele politice la originea cãrora se aflã stateputernice ºi care vizeazã eliminarea unei ameninþãrireale sau imaginate la adresa hegemoniei lor nu suntfenomene periferice, izolate, în cadrul sistemului in-ternaþional ºi cã meritã sã fie luate în considerare caobiect de studiu de cãtre ºtiinþa politicã, în ciuda fap-tului cã imaginarul popular le ataºeazã caracterulocult de activitãþi ale serviciilor secrete.Articolul The Changing Challenge of Europeni-zation to Politics and Governance in Turkey, semnatde Kivanç Ulusoy, analizeazã europenizarea Turcieiîn contextul condiþiilor impuse de Uniunea Euro-peanã pentru aderarea acestei þãri. Autorul remarcãspecificul inedit al provocãrii la care este „convo-catã“ Turcia pentru a rãspunde cerinþelor integrãrii,afirmând cã este vorba de condiþii cu un caracterrevoluþionar, ce pretind transformarea structurilor debazã de guvernare ºi a mentalitãþilor. Imperiul Oto-man îºi îndreptase privirea cãtre Vest încã din secolulal XIX-lea, încercând o reformã a structurilor de gu-vernare, iar la început de secol XX a avut loc trans-formarea acestui imperiu multireligios în stat-na-þiune. Spre deosebire de transformãrile de atunci, celecãrora trebuie sã le facã faþã Turcia de astãzi au o di-mensiune ºi un impact aparte: democratizarea acesteiþãri se înscrie în procesul europenizãrii. Însã europe-nizarea Turciei stârneºte rezistenþa unei pãrþi din so-

cietatea turcã, iar pe de altã parte alimenteazã atitu-dinile eurosceptice.Urmãtorul articol, Explaining Differences inChild Care Policy Development in France and theUSA: Norms, Frames, Programmatic Ideas, este sem-nat de Linda A. White. Autoarea face o comparaþieîntre politicile de protecþie a copilului în Franþa ºi înSUA, cu intenþia de a explica de ce astfel de politiciºi de programe susþinute de guvern rãmân la un nivelslab în Statele Unite, în ciuda faptului cã participareafemeilor la piaþa muncii a crescut, iar miºcarea femi-nistã este puternicã. Spre deosebire de SUA, în Fran-þa cele douã aspecte amintite mai sus sunt mai puþinaccentuate, dar politicile de protecþie a copilului suntsensibil mai dezvoltate. Linda A. White se raporteazãpentru a explica aceastã situaþie la perspectiva teo-reticã mai bogatã furnizatã de idei ce stau la bazaunor astfel de policy choices: norme, cadre ºi ideiprogramatice. Astfel de idei „determinã dezvoltareade politici ºi permit noilor idei sã iasã la suprafaþãîntr-un cadru normativ deja stabilit“ (p. 385).În articolul How the Military Competes for Ex-penditures in Brazilian Democracy: Arguments foran Outliner, Jorge Zaverucha ºi Flavio da Cunha Re-zende aduc în discuþie teoria conform cãreia demo-craþiile cheltuiesc pe politici militare mai puþin decâtstatele autoritare. Cazul Braziliei este pentru cei doiun exemplu de stat aflat într-un proces de democra-tizare caracterizat de creºterea cheltuielilor militare.Explicaþia provine din faptul cã preºedinþii acestuistat se confruntã cu ameninþãri din partea grupurilorde stânga, revenindu-le militarilor misiunea de a-iproteja. Pornind de la aceastã situaþie concretã, au-torii încearcã sã determine în ce condiþii se poateconstata într-adevãr o reducere a cheltuielilor militareîn statele ce traverseazã tranziþia de la autoritarism lademocraþie.Cel din urmã articol, Democracy’s Friend orFoe? The Effects of Recent IMF Conditional Lendingin Latin America, semnat de Chelsea Brown, anali-zeazã efectele controversate ale condiþiilor impuse decãtre FMI pentru acordarea de împrumuturi statelorcare traverseazã situaþii de dificultate economicã. Au-toarea doreºte sã vinã în completarea analizelor eco-nomice ale acestor consecinþe, concentrându-se asu-pra consecinþelor politice: „În ce fel afecteazã demo-craþiile condiþiile din acordurile de împrumut?“ (p.431). Folosindu-se de exemplul Americii Latine, înperioada 1998-2003, autoarea concluzioneazã cãacordurile de împrumut care includ drept condiþii unnumãr mare de reforme au un efect nociv asuprapracticilor democratice.

REV I STA REV I STELOR

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., VII, 1, pp. 133, Bucureºti, 2010.Ruxandra Iordache

AUTORII

Ruxandra Iordache, absolventã a Facultãþii de ªtiinþe Politice a UniversitãþiiBucureºti. Cercetãtor ºtiinþific la Institutul de ªtiinþe Politice ºi RelaþiiInternaþionale al Academiei Române. Domenii de cercetare: teorie politicã, teo-ria relaþiilor internaþionale, traducãtor al unor lucrãri de specialitate din francezãºi spaniolã. Autoare a unor studii ºi articole ºtiinþifice în Revista de ªtiinþe Po-litice ºi Relaþii Internaþionale. Coautor la volumele: Enciclopedia istoriei politi-ce a României, ediþia I ºi a II-a (2004, 2009), România ºi integrarea euro-atlan-ticã (2004), România ºi UE, cronologie istoricã (2004), Statele Uniunii Euro-pene (2006).

Cristina Vohn, absolventã a Facultãþii de Istorie a Universitãþii Bucureºti înanul 1997. Cercetãtor ºtiinþific la Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Interna-þionale al Academiei Române. Domenii de cercetare: istoria contemporanã a Ro-mâniei, relaþii internaþionale în epoca contemporanã. Autoare a unor studii ºi ar-ticole ºtiinþifice în reviste de specialitate. Coordonator al mai multor volume,printre care România ºi Uniunea Europeanã. Cronologie istoricã, Omagiu isto-ricului Stelian Neagoe.Autor ºi secretar de volum la Enciclopedia istoriei poli-tice a României, ediþiile I-II (2002, 2009).

Sanda Cincã, absolventã a Facultãþii de Drept, Universitatea Hyperion dinBucureºti. Cercetãtor ºtiinþific la Institutul de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Interna-þionale al Academiei Române, Departamentul de relaþii internaþionale. Domeniide cercetare: istoria politicã a României, integrare euro-atlanticã, teoria relaþiilorinternaþionale. Studii ºi articole publicate în Revista de Teorie Socialã ºi Revistade ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale. Coautor la volumele: Enciclopediaistoriei politice a României, ediþii I ºi a II-a (2004, 2009), România ºi integrareaeuro-atlanticã (2004), România ºi UE, cronologie istoricã (2004), Statele Uniu-nii Europene (2006).

A U TO R I I


Gheorghe Lencan Stoica, profesor universitar doctor, Facultatea de ªtiinþePolitice, Universitatea din Bucureºti; cercetãtor ºtiinþific, Institutul de ªtiinþe Po-litice ºi Relaþii Internaþionale (ISPRI), Academia Românã; profesor asociat, Uni-versitatea Roma 3, Universitatea „Federico II“ Napoli. A scris printre altele:Gramsci, cultura ºi politica (Editura politicã, 1987);Machiavelli, filosof al poli-ticii (Editura ªtiinþificã, 2000); Concepte, idei ºi analize politice (Editura Dio-gene, 2000); Machiavelli, filosofo della politica (Città del Sole, Napoli, 2003);Intelectualii ºi politica (Editura ISPRI, 2006). Peste 130 de studii ºi articole ºtiin-þifice publicate în þarã ºi strãinãtate (Italia, Ungaria, Chile, Marea Britanie etc.).Arii de interes: teorii ºi idei politice, elite politice, filosofia italianã, probleme alesocial-democraþiei, ºtiinþe politice.

Daniela Radu, absolventã a Facultãþii de Filosofie a Universitãþii „AlexandruIoan Cuza“ din Iaºi (1995), masterat la Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pe-dagogie a Universitãþii din Bucureºti (1997), doctorand în ºtiinþe politice, spe-cializarea relaþii internaþionale la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Admi-nistrative, Bucureºti (2006). În prezent lector universitar la Facultatea de ªtiinþePolitice a Universitãþii „Dimitrie Cantemir“. Autoare a 19 studii publicate în re-viste ºi lucrãri din þarã, coordonatoare ºi coautoare la volumul Principalele ele-mente de evaluare a gradului de integrare/participare socialã a persoanelor cudi-zabilitãþi (2008). Domenii de interes: politica externã ºi de securitate comunãa UE, asistenþa socio-psiho-pedagogicã a imigranþilor ºi a persoanelor cu dizabilitãþi.

Florin Mitrea, absolvent al Facultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative,Universitatea Bucureºti (2000), master în ºtiinþe politice în cadrul aceleiaºi fa-cultãþi (2002), doctorand în ºtiinþe politice al Universitãþii din Bucureºti cu tema„Intelectualii în totalitarism. Fundamentele culturale ale criticii poloneze a co-munismului (1945 – 1989)“. Articole publicate în revistele Observator culturalºi Idei în dialog.

Oana Simion, absolventã a Facultãþii de Relaþii Internaþionale ºi Studii Euro-pene a Universitãþii „Spiru Haret“ din Bucureºti (2005), Masterat la ªcoala Na-þionalã de Studii Politice ºi Administrative din Bucureºti (2008) în domeniul Re-laþii internaþionale, analiza ºi soluþionarea conflictelor. A publicat studiul „Uniu-nea Europeanã ºi vecinii sãi — spre legãturi din ce în ce mai strânse. Caucazulde sud din perspectiva Politicii Europene de Vecinãtate“, în volumul colectivDin politica externã a UE. Politica de vecinãtate, Bucureºti, Editura ISPRI,2008. Domenii de interes: Politica externã a UE, NATO în actualul context inter-naþional.

2 AUTORII 135

Florin Müller, profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie, Univer-sitatea din Bucureºti, cercetãtor ºtiinþific principal III la Institutul de ªtiinþe Poli-tice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române. Direcþii de interes: evoluþiaideologicã ºi social-politicã a miºcãrilor totalitare din România ºi spaþiul eu-ropean, elite parlamentare ºi dinamicã electoralã în România interbelicã, me-morie ºi conºtiinþã istoricã în secolul XX. Cãrþi publicate: Politicã ºi istorio-grafie în România 1948–1964 (2003). Metamorfoze ale politicului românesc1938–1944 (2005). Studii ºi articole de specialitate publicate în reviste precumRevista de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale, Revista istoricã, Analele Uni-versitãþii din Bucureºti — seria istorie, stagii de specializare în Marea Britanie,Germania ºi Italia.

Antonio Momoc, lector doctor la Catedra de Comunicare ºi AntropologieCulturalã, Universitatea din Bucureºti. Amai publicat: „O istorie nefardatã a so-ciologiei“, în Sfera Politicii, nr. 90-91/2001; (împreunã cu Zoltán Rostás) „Con-cepþia ºi activitatea politicã a ªcolii Sociologice de la Bucureºti, Ipoteze de lu-cru“, în Petru Iluþ, Laura Nistor, Traian Rotariu (coord.), România socialã. Dru-mul schimbãrii ºi al integrãrii europene, volumul II, Cluj-Napoca, EdituraEikon, 2004; „Sociologul Dimitrie Gusti, consilier de imagine?“, în Sfera Politicii,nr. 135/2009.

136 AUTORII 3