Tradari de Lili St Crow

Ei bine, titlul acestei carti e potrivit pentru modul in care ma simt eu acum. De ce? Pentru ca ma simt tradata de asteptarile pe care le-am avut de la acest volum.

Adevaru' e ca nu mai stiam exact cum e primul volum pe care l-am citit acum mult timp, dar acest volum m-a lasat total indiferenta.

Da, cartea are secvente amuzante. Da, Dru Anderson este o persoana speciala. Dar de ce? De ce toti o considera atat de speciala? Doar pentru ca este o svetocha (sper ca am scris corect). E cam ipocrit, nu credeti? Am inteles de ce ,,baietii o plac(sangele ei si toate alea), dar nu inteleg de ce e atat de important asta in desfasurarea actiunii. Ma enerveaza ca apare acel etern triunghi amoros care pare a fi tot mai omniprezent in cartile YA. Si de ce? Chiar ne place asta atat de mult? Ei bine, eu m-am plictisit. De ce nu poate fi un patrat? Sau un pentagon?

* ma scuzati daca exagerez*

Dru e doar o fata care e coplesita de sentimentele ei, care desi incearca sa faca ceva si sa convinga, pe ea si pe ceilalti, ca stie ce face, cand de fapt ea habar nu are ce face. Si totusi, cei din jurul ei o urmeaza orbeste. Oamenii(bine, bine, creaturile noptii) se sacrifica si mor pentru ea si reactiile ei nu sunt cele asteptate. Nu din partea mea, cel putin. Vrea ea afle adevarul, sau cel putin asa sustine, dar renunta prea usor atunci cand nu I se raspunde din prima. De ce? De ce? De ce?

Dru Anderson a reusit in acest volum sa ma enerveze asa cum nu a mai facut-o de mult vreun personaj. De ce? Pentru ca e perfecta si, in momentele in care nu e, tot perfecta e. Toti o inteleg si o ajuta fara sa intrebe sau sa comenteze, chiar daca asta i-ar putea costa viata. Pentru ca e atat de speciala (nu o fi ea singura Svetocha, dar cu siguranta e mai draguta decat cealalta care s-ar putea dovedi o tradatoare), pentru ca are toate puterile supranaturale pe care ti le poti imagina(arunca blesteme, serios?) si atunci cand nu le are, le au ceilalti la dispozitie pentru ea.

Oricat de indurerata ar fi de pierderea tatalui ei, ea merge inainte. Pentru ca face asta pentru tatal ei. Inteleg ca asta poate fi marcant, dar amintirile despre tatal ei apar doar in anumite momente. Nu cred ca viata functioneaza asa. Nu pentru majoritatea. Dar bineinteles, cine sunt eu sa spun ca nu asa se intampla, tinand cont ca nu sunt parte din Lumea Reala. (ma enerveaza si ticul ei de a repeta la fiecare 50 de pagini ca ea stie Lumea Reala si ca ea l-a implicat pe Graves in lumea reala)

Dru Anderson si povestea ei(care, btw, se termina simetric: o noua tradare, o noua scoala, aproape sansa de a o lua de la inceput increzandu-ne orbeste in C., chiar daca nu aveam niciun motiv rational sa facem asta) nu sunt nimic mai mult decat un clicheu spus sub alte nume, sub alte date.

Poate ca seria va progresa. Acest volum a fost, in opinia mea, doar un volum ,,de umplutura'' care nu a reusit sa stirbeasca totusi, gustul lasat de primul. Acum sa vedem ce urmeaza, cum o voi mai judeca pe Dru!