Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

ROȘIA MONTANĂ – SĂRACI ÎN ȚARĂ BOGATĂ

AURUL NATIV Aurul este un metal nobil, fascinant,

misterios şi ademenitor. Din toate timpurile oamenii au fost atraşi de frumuseţea sa şi de calităţile sale deosebite. Este greu de stabilit exact, cât de departe în timp, primii oameni de pe planetă şi-au îndreptat atenţia asupra aurului dar descoperirile atestă faptul că în epoca de piatră aurul împodobea unele unelte şi unele morminte din acea perioadă îndepărtată. Din însemnările existente şi din obiectele găsite, se pare că aurul a fost cunoscut şi întrebuinţat cu 20000 de ani în urmă, înaintea cuprului, fierului şi bronzului, de către egipteni, babilonieni, fenicieni, greci, romani, chinezi.

Au fost secole din istoria omenirii când aurul a fost considerat obiect de adoraţie, fiind darul zeilor, materializarea Soarelui. In strălucirea aurului s-au născut civilizaţii unele dispărând însă şi toate din setea nebună de a deţine supremaţia asupra acestui metal galben strălucitor.

Treptat, în timp, însuşirile estetice şi fascinaţia pentru frumuseţea lui, au cedat în fata noilor sale calități dobândite odată cu dezvoltarea relaţiilor comerciale iar această nouă abordare, a transformat aurul într-un echivalent universal, cu ajutorul căruia se poate cumpăra totul.

Aurul, element nativ şi metal preţios este considerat „rege al lumii minerale Simbolul chimic al aurului este Au. Densitatea Aurului este 18,02 -20,8 t/m3. Duritatea Aurului: 2,5-3 pe scara lui Mohs. Aurul se caracterizează printr-o duritate redusă şi o temperatură înaltă de topire (1063 °C), (2930 °C temperatura de fierbere). Este un metal rezistent la diferite influente chimice, nu se oxidează în aer şi apă, nu se modifică sub acţiunea

acizilor, se dizolvă numai în „apa regală (aqua regia = 3HC1 + 1HN03 ) un amestec de acid clorhidric şi acid azotic. Datorită acestor calităţi aurul îşi păstrează întot-deauna culoarea şi strălucirea origi-nală iar obiectele făcute din aur sunt practic veşnice. Aurul este foarte bun conducător de electricitate şi căldură. Aurul este considerat cel mai plastic metal. Proprietăţile de maleabilitate şi ductilitate fac din aur o materie primă care se poate prelucra foarte uşor. Dintr-un gram de aur se poate obţine prin trefilare o sârmă de 2km lungime iar prin laminare se poate obţine o foiţă de 0,23x10"8mm grosime.

Aurul pur, numit şi aur rafinat (99,99% aur, 24 carate) este utilizat mai rar; (în domeniul electronic, pentru acoperiri galvanice şi la acoperirea unor obiecte cu pelicule subţiri de aur). Puritatea aurului se măsoară în carate. Aurul pur are 24 de carate. De exemplu, ..aur de 18 carate “ înseamnă de fapt un aliaj în care din 24 de părţi, 18 părţi (75%) îi revin aurului iar 6 părţi (25 %) îl constituie alte metale care formează aliajul. De asemenea, puritatea aurului este exprimată în părţi la mie. De exemplu, un aliaj cu titlul 585 înseamnă că

dintr-o mie de părţi, 585 părţi revin aurului şi 415 părţi revin celorlalte metale din aliaj. Aurul pur se consideră că are titlul 999,999 Au. Alte exemple: 14 carate : 58,5 % Au 12 carate : 50% Au 8 carate : 33,33 % Au 6 carate : 25 % Au 1 carat: 4,167 % Au Aurul pur are culoarea galben deschis (aurie), adaosurile de alte minerale schimbându-i

culoarea ( alb, roz, roşu, verde, bronzat). Aurul se aliază cel mai adesea cu : Argint, Cupru, Nichel, Platină, Zinc, Paladiu. Aurul alb se obţine prin alierea aurului pur cu argint şi nichel sau paladiu. Turnarea aurului în lingouri se face la o temperatură de 1100-1300 °C şi poate fi prelucrat la orice temperatură fără a necesita recoacere.

În natură aurul de cele mai multe ori preferă singurătatea şi este descoperit sub formă nativă dar se întâlneşte şi în amestecuri naturale cu unele metale, cel mai adesea cu argintul (electrum), cuprul, fierul, paladiul sau rodiul. Unitatea internaţională de măsură a aurului este uncia. Unei uncii îi corespund 31,1035 g Aur. Aurul este un element rar întâlnit. Concentraţia sa medie este de doar 0,3 g la o tonă din masa Pământului incluzând aici şi nucleul metalic. In scoarţa terestră a continentelor constituită din diferite tipuri de roci concentraţia este mult mai mică doar de 0,005 grame la o tonă de rocă. Avantajul constă în faptul că există zăcăminte în care pe suprafeţe restrânse se află aur în concentraţii mult mai mari de unde poate fi extras. Aurul se găseşte în roci solide, roci cristaline, cuarţ sau chiar în nisip şi pietriş mai mult sub formă de minereu . După estimările specialiştilor apele mărilor conţin peste zece miliarde tone de aur care însă în momentul de faţă nu poate fi extras prin procedee rentabile.

Ing. Rusu Valentin Directorul minei Roșia Montană

2

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

POPASURI LA VETRE FOLCLORICE ROMÂNEȘTI

- AUREL TĂMAȘ -

Motto: “Sclipirea e-n aer, în codri miros Și umbră adânc viorie; Și luna-i a cerului scut argintos

Și stele păzesc în tărie Și văile sunt

În aburi de-argint Pierdute-ntr-al doinelor șuier Din fluier.”

(M. Eminescu, Eco)

Încă din numărul trecut al revistei noastre, am început

o călătorie la vetrele folclorice românești, cu popasuri aprioric prezente și astăzi, și nu în ultim rând nici a celor de altă dată. Desigur că pentru început, am acordat prioritate iconografică în prezentare arhanghelului cântăreț al străbunei noastre Transilvanii - Dumitru Fărcaș.

Iar pentru această călătorie cu popasuri, amintiri, fapte, descrieri a oamenilor care sunt vrednici eroi de balade,

este suficient să avem la noi în inimă, răbdare și bunăvoință,

interes și mai ales dragostea pentru epos și popular, dragoste față de țară și de popor – adică să privim cu mare drag spre cei care prin glasul și harul lui Dumnezeu ne reprezintă aici în țară, cât și pe marile scene ale lumii.

Respectând cu sfințenie sintagma că „Românul s -a născut cântând” – a lui Nicolae Iorga, trebuie să apreciem la justa valoare viața strămoșilor noștri ca și pe propria noastră creație, vom opri apoi o clipă curgerea vremii, lăsând închipuirea, inima și cugetul să lunece spre cerul albastru al Clujului – cetate și capitală spirituală a Ardealului, pentru a vă

prezenta un „tânăr rapsod” – îndrăgit de toți românii – Aurel Tămaș – o voce inconfundabilă, senzațională, care-ți trezește

emoții și trăiri sufletești de netăgăduit. Domnul Aurel Tamaș s-a născut pe data de 16 aprilie

1961, trăindu-și anii fragedei copilării în localitatea Borșa din Cluj Napoca.

Primii fiori ai cântecului popular, la o vârstă adolescentină de numai 10 ani, i-au conturat pașii spre consacrarea vieții muzicale, iar apoi treptat în anii liceului –

unde a înființat prima sa orchestră în care s-a remarcat la acordeon și dirijor; apreciat apoi prin participarea la „Cenaclul

Azur” – din Cluj Napoca. Sub bagheta magică a Marelui Maestru Dumitru Fărcaș

– profesorul său de suflet, s-a format propriu-zis din anul 1992, ca împreună cu acesta să scoată primul album de

muzică populară în an ul 1994. Reiterez faptul că o mare înrâurire în formarea

caracterului domniei sale de mare cântăreț – l-a avut și formația Semnal M – a regretatului Iuliu Merca, care a trecut

prea timpuriu în eternitatea cerurilor, moment care l-a marcat

profund pe artist. După o experiență transatlantică în America, abia în anul 1995 își anunță participarea la concursul „Cerbul de Aur” – perioadă după care se creează oportunitatea apariției domniei sale pe posturile de

televiziune. Marele interpret Aurel Tămaș a cunoscut o ascensiune

rapidă în domeniul eposului popular, care în multe cazuri îl reprezintă și-l definesc ca „mare ardelean”.

Artistul Aurel Tămaș se bucură de un succes redutabil în rândul marelui public și cu precădere în rândul tineretului,

tocmai pentru declinarea vocațiunii domniei sale spre muzica ușoară – o schimbare de stil – care altminteri a fost o surpriză

pentru mulți care-l cunosc și care s-a concretizat de bun augur prin apariția albumelor: „Trup de vânt” și „Furtuni de vise” – ultimul de-o sincronizare sonoră sub glasul tânguios al

taragotului, o combinație telurică, mai rar întâlnită, care să creeze momente unice de armonizare melodică, care să

poleiască tristețea sau să domolească pasiunile efemere ale tinerilor îndrăgostiți.

Astfel, Aurel Tămaș – rămâne o speranță pentru tinerii care-l îndrăgesc, și-l urmează în ascensiunea carierei, domnia

sa trecând cu trup de vânt prin furtunile de vise, prins în panorama ideatică a Clujului legendar.

Ec. Nora Turdean Masterand UBB Cluj-Napoca

3

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

A fi pentru a şti, a şti pentru a avea, a avea pentru a putea, a putea pentru a face, a face pentru a fi oameni fericiţi!

F U N D A Ţ I A

„TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”

Sediul legal central: Bucureşti, Dr. Taberei nr.26/119, dosar 4375/303/2008 la jud. sect.6; cont CEC Bank, Ag. Dr. Taberei, Buc., sect.6, Cod IBAN R035CECEB60443RON0354455, cod fiscal nr. 4929150. Academia DacoRomână -A.D.R.- este instituție autonomă în cadrul Fundaţiei Academia DacoRomână ”T.D.C.” din 9.05.2008. Oficiul poștal 58, căsuța poștală 14, certificat de

înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial nr.35/PJ/2002. www.tempusdacoromania.ro, www.academiadacoromana, www.partidulromanieieuropene.ro, www.partiduldacilorliberi, geostroe@gmail.com

„Întru eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe Terra noastră comună, într -o lume comterristă, a fiecăruia şi a tuturora!”

_____________________________________________________________________________________________________________

Bucureşti, nr.3 din 24 ianuarie 2014 (10 014 după Calendarul dacoromânesc)

COMUNICAT DE IMPORTANŢA NAŢIONALĂ

„Totul trebuie dacizat...!”

Mihai Eminescu

Azi, 24 ianuarie 2014, a fost reactivată SOCIETATEA “CARPATII” la statuia Reintregitorului DACIEI, MIHAI VITEAZUL

din Bucuresti.

La « Statute » se adaugă, după Bucovina, şi Basarabia, după cum urmează:

S T A T U T E L E S O C I E T Ă Ţ I I „C A R P A Ţ I I”

CAPITOLUL I Constituirea şi scopul societăţii Art. 1. Astăzi, 24 ianuarie 1882, se înfiinţiază în Bucureşti o societate cu numele „CARPAŢII”. Art. 2. Scopul societăţii este ajutorul reciproc şi schimbul de idei între membrii, şi în

genere sprijinirea după puteri a oricărui scop şi a oricărei întreprinderi românesci. Art. 3. Mijloacele pentru ajungerea scopului vor fi: înfiinţarea unui club, a unei biblioteci, conferinţe literare etc, etc. CAPITOLUL II Membrii societăţii Art. 4. Membrii societăţii se împart în: activi, onorifici şi asociaţi.

a) Membrii activi pot fi toţi românii născuţi în : Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia* , Maramureş şi Crişana, stabiliţi în permanenţă sau pentru un timp trecător în România liberă.

b) Membrii onorifici şi asociaţi se numesc de adunarea generală a

societăţii dintre toţi românii ; cei onorifici prin aclamaţii, iar cei asociaţi prin vot secret şi în urma unei cereri sprijinită de cel puţin doi membri.

Art. 5. Calitatea de a putea fi membru activ se moşteneşte de la tată la fii.

Art. 6. Fiecare membru activu plăteşte la înscriere o taxă de primire de 5 lei şi pe fiecare lună o taxă de 2 lei. Art. 7. Membrii asociaţi plătesc o dată pentru totdeauna o taxă de 5 lei ; ei beneficiază de clubul şi biblioteca societăţii ; nu iau însă parte la administrarea şi la adunările generali ale ei. Art. 8. Taxa de primire scuteşte pe

membru de cotisaţiunea pe luna care urmează înscrierii. Art. 9. Membrul, care nu plătesce cotisaţiunea pe trei luni consecutive, se consideră ca eşit din societate, el nu poate fi reprimit decât dacă pe lîngă restanţa de trei luni plăteşte încă o dată taxa de înscriere.

Art. 10. Membrii, cari prin conduita lor immorală sau neromânească se fac nedemni de societate, se exclud. Excluderea se face de către adunarea generală şi prin majoritatea a două treimi din membrii presenţi.

CAPITOLUL III Administraţiunea societăţii Art. 11. Societatea se administrează de un comitet compus din : un preşedinte, doi vice-preşedinţi, trei secretari, dintre cari unul pentru secţiuni, un casier, un comptabil şi şase membri. Societatea alege prin aclamaţiune şi un preşedinte onorific.

Art. 12. Membrii comitetului se aleg prin votu secret pe un an şi prin majoritate de voturi ; ei pot fi realeşi. Art. 13. Preşedintele convocă comitetul de cîte ori reclamă interesele societăţii.

4

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Art. 14. Decisiunile comitetului se iau prin majoritate absolută de voturi. Art. 15. Comitetul conduce afacerile societăţii şi esecută decisiunile ei. Art. 16. Comitetulu este responsabil înaintea societăţii de toate lucrările sale. Art. 17. În lipsa preşedintelui

atribuţiunile lui le îndeplinesce unul din vice-preşedinţii. Art. 18. Secretarii dresează procesele-verbale atît ale adunărilor societăţii, cît şi ale comitetului şi administrează arhiva şi biblioteca ei. Secretarul pentru secţiuni poartă corespondenţa cu secţiunile, conform art. 6 din anexul statutelor. Art. 19. Casierul şi comptabilul sub privegherea

comitetului, ţin registrele necesare pentru cassa societăţii. Art. 20. La sfîrşitul lui ianuarie a fiecărui ani comitetul, după ce face o dare de seamă de mersul societăţii, îşi depune mandatul în mîinile adunării generale. Pînă la verificarea socotelilor şi alegerea noului comitet, comitetul girează în mod provisoriu afacerile societăţii.

CAPITOLUL IV Fondul societăţii Art. 21. Fondul societăţii se compune din banii încassaţi de la membri, din donaţiuni şi alte venituri ce-şi va crea societatea, precum prin : baluri, concerte etc. Art. 22. Banii se administrează de cassier sub

privegherea comitetului. Cassierul nu va pute ţine la sine o sumă mai mare de 200 lei ; banii ce trec peste această sumă se vor preface în efecte de ale statului, cari se vor depune la Cassa de depuneri şi consemnaţiuni. Art. 23. Comitetul va decide în privinţa modalităţii depunerii ori ridicării efectelor menţionate în articolul precedentu. Art. 24. Cassierul poate face

cheltuieli mai mari de 10 lei numai cu autorisarea comitetului. Cheltuielile mai mari de 100 lei se autoriseasă numai de adunarea generală. CAPITOLUL V Adunările societăţii

Art. 25. Societatea va ţine, pentru administrarea afacerilor ei, în fiecare lună cîte o adunare generală. Dacă comitetulu află de trebuinţă ea poate fi convocată şi în adunare extraordinară. Art. 26. În fiecare adunare generală cassierul face dare de seamă despre averea societăţii.

Art. 27. Hotărîrile ei se iau cu majoritatea absolută de voturi a membrilor presenţi. CAPITOLUL VI Secţiunile societăţii Art. 28. Societatea înfiinţează în provincie secţiuni. Condiţiunile înfiinţării acestora, administrarea lor, precum şi raporturile dintre ele şi

societate se cuprind în anexul statutelor. CAPITOLUL VII Dispoziţiuni generale Art. 29. Ziua de 24 Ianuarie se va serba de societate ca aniversare a înfiinţării ei. Art. 30. Motive care nu atîrnă de voinţa membrilor, putend

vreodată să aducă desfiinţarea societăţii, societatea va dispune, la disolvare, de averea sa în acord cu scopul ce a urmărit. Art. 31. Aceste statute se pot modifica numai fiind de faţă două din trei părţi a membrilor din capitală şi cu maioritate de două treimi. Art. 32. Articolele 4 şi 7 nu se pot niciodată modifica.

A N E X Ă SECŢIUNILE SOCIETĂŢII „CARPAŢII”

Art. 1 Secţiunea e constituită din momentul în care într-o localitate se găsesc 15 membri ai societăţii „Carpaţii”. Art. 2 Secţiunea are unele şi aceleaşi statute cu societatea. Art. 3 Fiecare secţiune îşi alege un comitet conducător. El se compune din :

a) Un preşedinte, care în acelaşi timp va fi şi delegat al societăţii ;

b) Unu vice-preşedinte ; c) Unul sau doi secretari ; d) Un cassieru, şi e) Trei pînă la cinci membri.

Art. 4 Comitetul secţiunii începe a funcţiona îndată ce-şi primesce confirmarea din partea societăţii. Art. 5 Comitetul conduce secţia în sensul statutelor. Pentru orice lucrare el avisează societatea.

Art. 6 Secţia corespunde cu societatea prin preşedintele-delegat. Acesta se adresează societăţii prin secretarul ei de secţiune. Art. 7 Preşedintele-delegat raportează societăţii, la sfîrşitul fiecărei luni, despre mersul secţiunii : din trei în trei luni despre situaţia financiară, iar la sfîrşitul anului face un tablou general despre starea ei.

Societatea face din parte-i acelaşi lucru faţă cu secţiunea. Art. 8 Averea secţiunii se compune din :

a. Produsul cotisaţiunilor lunare de la membrii ei ;

b. Trei din patru părţi din produsul veniturilor estraordinare, precum : baluri, concerte, serate, etc. Ofrandele şi donaţiunile ce se fac anume secţiunii, rămîn la

disposiţia ei. A patra parte (25%) din veniturile estraordinare, precum şi taxele de înscriere se trimit în capitală pentru fondul comunu. Art. 9 Orice propunere ar face secţiunea, de un interes general ale întregei societăţi, se comunică acesteia care hotăresce asupra propunerii. Hotărîrile societăţii sunt obligatore pentru secţiune.

Art. 10 Secţiunea elaborează un regulament al ei interior, în care fixează ordinea şi numerul adunărilor, facerea proceselor-verbale, încassarea banilor etc. Acel regulament se va trimite societăţii spre cunoscinţă. Art. 11 Diplomele membrilor se dau de societate prin comitetul ei central. Art. 12 Secţiunea care nu se

va conforma statutelor şi articolelor din acest anex, se consideră ca eşită din sînul societăţii şi nu va mai putea purta numele acesteia. Art. 13 Într-o localitate cu mai puţin de 15 membri ai societăţii nu se poate forma secţiune. Pînă la ajungerea acestui numer membrii fac parte direct din societate şi cotisaţiunile se înaintează de-a dreptul în capitală de către delegat, care în acest cas e numit de societate.

Art. 14 Acest anex s-a votat în adunarea generală a societăţii la 24 februarie 1883 şi s-a primit în unanimitate.

Comitetul de reactivare al SOCIETĂŢII

“CARPAŢII” G.S., M.P., A.D.,M.V.

www.tempusdacoromania .ro, www.academiadacoromana.ro, www.partidulromanieieuropene.ro, E-mai l : geostroe@gmai l .com

5

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

ROMÂNIA ȘI PANSLAVISMUL

IDEALUL ISTORIC AL RUSIEI

Netăgăduit că istoria Rusiei, studiată în legătura ei de cauze şi

efecte, ni va arăta un fel de unitate de dezvoltare, precum n-o

întâlnim la un alt popor. La popoarele mari ale Europei observăm

mai cu seamă un fel de slăbitoare lupte interne; oricât de

însemnate ar fi succesele lor în afară, înlăuntru reapare după în-

cheerea oricării păci sămânţa vecinic vie a dezbinării; afară de aceea

statele europene, de câte ori sunt bătute, îşi mută oarecum

curentul lor istoric, văd lucrurile cu alţi ochi de cum le văzuse mai

înainte. N’are cineva decât să privească la Franţa de astăzi, pentru a

constata că ea, în politica ei în afară, nu mai este Franţa lui

Napoleon al III-lea. Tot astfel prin războiul de la 1866 painjinişul

istoric de planuri al Casei de Austria a suferit o ruptură atât de

mare, încât nici nu mai samănă cu dispoziţia de mai înainte a firelor

diplomatice şi războinice. C-un cuvânt statele Europei lucrează în

mod cazuistic, se schimbă în afară cu ori-ce schimbare din lăuntrul,

nu au acea fixitate energică pe care o manifestează Rusia. Aceasta

din urmă putere este poate unica, care

bătând ş’a lăţit, bătută n’a pierdut nimic, sau

aproape nimic, căci înlăuntrul ei toate s’au

făcut pe încetul, fără nici un fel de săritură;

nici o bătălie perdută n’a făcut-o să peardă

ţinta fixată înainte; de o mie de ani încă ea

nu vede cu alţi ochi decât cu aceeaşi pe

care-i avea la întemeierea uriaşei sale puteri.

Dela întemeierea dinastiei scandinave de

către Rurik (862 d. Ch.), dela mutarea

capitalei din Novgorod la Chiev, dela

răsboaele cu împăraţii bizantini, durează

această tragere de inimă a slavilor pentru

Ţarigrad, şi precum Roma era cuibul de aur spre care trăgeau

popoarele vechi germanice, tot astfel Roma nouă sau Ţarigradul a

fost visul neîmbătrânit al Slavilor de Nord. Din secolul al 13-lea până

la al 15-lea, domnia Tătarilor întunecă istoria rusească, dar îndată

ce cu Temerlan a intrat discordia între aceştia, Ivan Vasilievici

(1462—1503) adună într’o singură mână hăţurile triburilor ruseşti.

Acesta a luat în căsătorie o princesă bizantină (ca şi Vladişlav I~iu la

1015) şi toată politica a consistat în unificarea statului, pe care Ivan

al IV-lea cel Cumplit o şi aduce la îndeplinire cu toate mijloacele.

Deodată cu întărirea ideii statului se începe însă şi o politică

exterioară, care o consistat în folosirea de toate dezbinările

popoarelor străine, din sumuţarea chiar a acestora unul împotriva

altuia.

După stingerea dinastiei lui Rurik cu Teodor I-iu (1598) şi

după câţiva dinaşti aleşi, urmă la 1613 dinastia Romanovilor, cari au

continuat întru toate politica de unitate dinlăuntru, cucerire în afară

şi mai cu seamă înduşmănire. Atunci Polonia şi Suedia erau puteri

mari în Europa, cu toate acestea Alelei, tatăl lui Petru cel Mare, a

știut înduşmăni aceste două state şi a culege foloase. Când electorul

Friderich Wilhelm de Brandenburg se coaliză cu Suedia pentru a

scăpa Prusia de sub suveranitatea polonă, Ţarul cuceri Smolensk şi

Severia de la Poloni şi aduse pe Cazacii de Sud sub ascultarea sa. E

de prisos de a arăta cum Suedia şi Polonia ş’au topit puterile între

ele şi cum Rusia a câştigat însemnate şi mari provincii de la

amândouă şi cum mai târziu Polonia a fost împărţită de către ea.

Dar nu era perdut din ochi nici imperiul bizantin. Austria

câştigase pe acest teren mult. Cu toate acestea, vedem că şi aici

influenţa austriacă în Orient cedează încet-încet celei ruseşti, cum

Rusia câştigă provincie după provincie, cum le liberează cel puţin de

sub domnia turcească, cum în această liberare e secundată de

puterile Europei, de Engleji, de Franţuji ş. a.

Se poate spune că revoluţia franceză şi

coa-liţiunea contra ei, Napoleon l-iu şi coaliţiunea

contra lui au fost trepte pe scara cea mare a

înaintării ruseşti.

Dacă prin pacea dela 1856 Rusia a fost

depărtată dela Dunăre, o vedem câştigând prin

răsboiul străin dela 1870 aproape tot ceea ce

perduse.

Alături cu desvoltarea faptelor în afară, nu

va fi de prisos de-a urmări teoriile, pe care autori

ruşi însemnaţi le fac asupra cestiunii Orientului.

In opul său „Rusia şi Europa“ apărut în Petersburg la 1871,

d-nul N. I. Danilewski spune următoarele:

„Germanii sunt moştenitorii Romei Slavii ai Bizanţului şi

între ei există o luptă de sute de ani. Carol cel Mare, care 300 de ani

după căderea Romei, form-ează noul imperiu romano-germanic

creind temelia noului principiu de stat european, a fost în mod

foarte caracteristic cea dântâi cauză pentru despărţirea Răsăritului

dela unitatea ecumenică şi dela unitatea credinţa. Contimporan lui

Carol cel Mare a fost Rurik, întemeietorul de state, îra-prejurul

creaţiei căruia s’a grupat slavismul ameninţat în neatârnarea sa

despre Apus. Creştinismul nu-l primiră Slavii dela Roma, ci dela

rivalul Bizanţ şi cei doi apostoli slavi Metodiu şi Ciril au avut să lupte

toată viaţa lor cu dorinţa de predominare şi intoleranţa Germanilor.

{..}

Mihai Eminescu

6

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

CHIPUL MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN GÂNDIREA LUI MIHAI EMINESCU

Mai mult, poetul, de data aceasta gânditorul, cu excepţională înţelegere face o scurtă dar esenţială analiză comparativă cu alte doctrine filosofice şi religioase pentru a pune în lumină fiinţa Revelaţiei lui Hristos. Redăm aceste cuvinte aşa cum au fost scrise: „învăţăturile lui Buddha-observă Eminescu-viaţa lui Socrat şi principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului Lao-tse, deşi asemănătoare cu învăţămintele creştinismului, n-au avut atâta influenţă, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia, această simplă şi populară biografie a blândului nazarinean, a cărui inimă a fost străpunsă de cele mai mari dureri morale şi fizice, şi nu pentru El, pentru binele şi mântuirea altora. Şi un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie şi dispreţ de semenii lui; şi Socrat a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuţii civice a antichităţii. Nu nepăsare, nu dispreţ ; suferinţa şi amărăciunea întreagă a morţii au pătruns inima Mielului simţitor şi, în momentele supreme, a încolţit iubirea în inima Lui şi şi-a închinat viaţa pământească cerând de la Tatăl Său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel a se sacrifica pe sine pentru semenii Săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică ci din iubire a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existentei umane, acel sâmbure de adevăr care dizolvă adânca dizarmonie şi asprimea luptei pentru existenţă ce bântuie natura întreagă”. Mărturie adânc revelatoare şi neechivocă. înţelegerea lui lisus Hristos, a mântuirii Lui prin iubire, este profundă, deplin umană. Toate aşa-zisele înrâuriri orientale se clarifică luminos în spiritul Lui nedezrădăcinat din adevărul ultim, care determină mereu sensul existenţei prin Fiul lui Dumnezeu venit să ridice pe Adam, să-i redea : „Calea, Adevărul, Viaţa prin iubire.

Mihai Eminescu a înţeles, cum nu se poate mai bine, acest mesaj divin: „Omul, continuă el, trebuie să aibă înaintea lui un om ca tip de perfecţiune după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Precum arta modernă îşi datoreşte renaşterea modelelor antice, astfel creşterea lumii noi se datoreşte prototipului omului moral, lisus Hristos. După el încearcă creştinul a-şi modela viaţa sa proprie, încearcă

combătând instinctele şi pornirile pământeşti din sine. Este surprinsă aici legătura subtilă dintre om, ce poartă chipul divin dintru începuturile sale, şi lisus Hristos care, ca Fiu al lui Dumnezeu din veci, S-a întrupat şi S-a făcut Om pentru a descoperi concret Modelul dintotdeauna al omului. Pentru că, precizează poetul-„chiar dacă dezvoltarea cunoştinţelor naturale se îndreaptă adeseori sub forma filozofemelor...în contra părţii dogmatice a Scripturii, chiar dacă în clasele mai înalte, soluţiuni filosofice a problemei existenţei iau locul soluţiunii pe care o dă Biblia, caracterele crescute sub influenţa biografiei lui Hristos, şi care s-au încercat a se modela după al Lui, rămân creştine... Pentru a se îmbogăţi, pentru a-şi îmbunătăţi starea materială, pentru a uşura lupta pentru existenţă, dând mii de ajutoare muncii braţului, oamenii au nevoie de mii de cunoştinţe exacte. Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe alţii şi a-şi veni unul altuia în ajutor, au nevoie de relifie”. Se înţelege de cea dăruită de lisus Hristos, pe care o proclamă Eminescu fără rezerve. Şi, în viziunea lui, viaţa lui Hristos ca model şi modelare a vieţii noastre nu are, cum s-a mai observat,doar un scop etic, ci mai profund-existenţial. Conduce la transformarea în profunzime a vieţii, a caracterului, are valoarea întregimii existenţei vieţii.

Opera acestei transformări se împlineşte în Biserică, locul sfânt al harului în care lucrează Semănătorul divin. Analiza lui Mihai Eminescu continuă în acest sens; „Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de Nazarineanul răstignit a cătat să se îmbrace în formele frumoase ale Bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleţe artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor

religioase, asupra datinei frumoase, nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de care ne bucurăm în lume e în mare fapta altora şi că posesiunea lui trebuie răscumpărată printr-un echivalent de muncă”. Prin jertfă şi muncă jertfelnică, ziditoare de valori, jertfă pe măsura fiecăruia, cu diferenţe de nivel, dar de la fiecare. într-o lume a creaţiei şi jertfirii divine pentru ea, numai munca jertfelnică ne justifică în calitate de Chip al Creatorului. Iar Eminescu încheie această expunere, cu belşug de lumini ca şi scânteietoarele lui poeme, învăţându-ne: „Suferinţele de moarte ale Dascălului şi Modelatorului nostru nu ni se cer decât în momente excepţionale, nu se cer decât de la eroi şi de la martiri. Dar, întrucât ne permite imperfecţiunea naturii omeneşti, fiecine trebuie să caute a compensa prin muncă şi prin sacrificiu bunurile de cari se bucură. Atunci numai Domnul va petrece în mijlocul nostru precum adeseori cu bucurie au petrecut în mijlocul puternicilor şi religioşilor noştri străbuni”.

Dar dacă Eminescu arată o atât de adâncă înţelegere a jerfei, în primul rând a Mântuitorului, şi îi conferă o valoare divină creatoare, trebuie observat că şi pentru el chipul lui Hristos nu se conturează deplin doar în jertfă; nu se finalizează doar în răstignire.

Preot Prof. Dr. Constantin Galeriu

7

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

IMNUL EMINESCULUI ÎN NOUĂSPREZECE CÂNTURI

*…+

Starea a noua

Ecouri destrămate par vechile geneze. Mormânt cu plod, în tine’nceputurite-s treze.

Incendii calme parcă ar vrea să despresoare Neprihănite doruri în imimi de aşteptare.

Efemerida nopţii ţi-aruncă’n ploi de stete Seminţe ne’ncercate, grădini să faci din ele.

Culegem floare-albastră şi ştim că ni s’a scris Ursita de-a ne’ntoarce cu tine’n paradis.

Treapta a noua

Mirunsă frunte. Logos în treapta lui înaltă. Iluminata stemă’n vecia unui neam.

Harisma’n deznădejdea sub care ne’nclinăm Amurgului. Cu viii şi morţii laolaltă

leşimu-ţi în nuntire prin sfânt epitalam: bucură-te’nflăcărare adunată’ntr’o scânteie

bucură-te strop de rouă revărsat în curcubeie bucură-te ram pe care stelele’n ciorchin roiră

bucură-te alăuta’n zbor cu strunele spre liră bucură-te văz lăuntric ce’n auzul alb se’nscrie bucură-te Poezie !

bucură-te’ntregul nostru ce prin secoli s’a tot frânt bucură-te darul pâinii de-a se’ntoarce în cuvânt bucură-te ne’mpărţirea inimii ce ni se’mparte bucură-te bucurie din adânc şi de departe bucură-te cel ce’n moarte printr’o carte ni te dai bucură-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!

Starea a zecea

Extazele cernelii doar tu ni le’nfiori, Mihaiul nostru unic şi-al unicei splendori, izvoade noi de-am strânge, tot am culege’n cale Norocul de-a-l petrece pe-al tău din ale tale. Eternă stalagmită din stea stalactitară, Statura ta ne-adună sub cer şi peste ţară. Cuvântul tău din ziua-l purtăm cu noi prin ere, Uşure ca’ntr’o moarte şi greu ca’ntr’o durere.

+ IPS Bartolomeu Anania

8

Revista Roua Cerului Numarul 11 –

25 01 2014

DOR DE EMINESCU

A-l iubi pe Eminescu

Îți iubești de-a pururi țara;

Raiul dulce, românescu,

Grâul copt în lanuri vara.

Plâng tălăngile-n suspine

Pe sub murmur de izvor ...

Floarea albastră – o simți că vine

Tămâind un vis de dor.

Buciumul răsună-n crânguri

Sub aromele de brad,

De departe vezi în cârduri ..

Oaspeții sosind cu drag.

Iar opaițul trist din tindă

Fumegă din vremi – demult,

Așteptând ursit s-aprindă

Focul inimii-n tumult.

Noaptea tainică blând sfetnic

Varsă a lunii – argint pe dealuri,

Luminând ca-ntr-un pomelnic

Eminescu-n val – și-n valuri.

Toți iubim, și toți ne naștem

Dintr-o vrednică iubire ...

Dând tribut potop de lacrimi

Unei lumi pierdută-n fire.

Lumea tristă proletară

Ce-și cerea adesea drepturi;

Simte-se străin în țară,

Glas pribeag – fără înțelesuri.

De la Prut pe Criș în valuri,

Cad cosițe de fecioare ...

Iară frații plâng pe maluri

Despărțirea grea îi doare.

Unde-i domnul Eminescu ...

Mircea, Mihai, Mureșanu ... ?

Să-nalțe grai românescu

Și să spulbere dușmanul.

Doar aurul, Roșiei Montane

Pornitu-s-au asupra Roșiei Montane Hultanii saduchei a lumilor trecute, Pe ei nu-i doare azi, c-aici mureau cătane, Să țină România în lume – la vitute. Au fost românii robi ai hoardelor barbare, Ș-am fost și mai suntem – săraci, țară bogată; Străinii au vrut să smulgă inima și ne doare, La Roșia Montană-i pacea cea binecuvântată.

Aici e altarul dacic – cu poarta între lumi Și-o știu mai marii zilei – se fac a nu o ști ... Ne-am spoliat în secoli barbarii de romani, Clădind orașe-n aur, cum n-au fost în povești. Ș-acum ca și-n trecut, năzlesc iar saducheii Să ia scânteia sfântă din suflet de român; Ei ce vor să-și înalțe din temple iar mișeii, Pe Solomon – îl vreau rege – din lifta de păgâni.

Și pentru a rămâne-n sintagma de “ales” Vreau aurul cel sfânt din Roșia Montană Ei ce l-au răstignit pe Crist’ vin la cules, Sub aspre-amenințări – deschid o nouă rană. Aici pe vremi Zamolxis cu regii noștrii daci, Primeau ca musafir pe Darius lui Istaspe, Ș-acum în libertate române stai și taci ... Uitând cei ce-l făcură pământ cu sete-n ape. E vremea a te trezi – române din somn greu, Să nu lași saducheii să-ți fure iar credința, Căci țara asta sfântă-i aleasă-n Dumnezeu Să-i fii altar în veacuri cu trupul și ființa. Sodoma și Gomora – au păcatele-n istorii Iar cei ce au ținut omenirea-n lanț ... Ne cer din datorie – doar aur – nu te sperii, Că din pristolul Romei – nu-ngenunche un Bizanț.

Ne apără Mărite – Preasfinte Dumnezeu Și dă-ne minte Doamne în ceasul de pe urmă Și dă-le din voință pământ în copârșeu Să-l spele marea-n valuri eterne cu a sa spumă. Ing. Mircea Vac

9

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

EMANUIL GOJDU – BIOGRAFII COMPLEMENTARE

ARGUMENTARIUM

Conștientizând faptul că niciunul dintre noi cei muritori nu

putem deține adevărul în tot ceea ce facem, în cursul vieții noastre

pământești, și nu vom accede niciodată la culisele senzoriale ale

absolutului – și că adevărul absolut nu este la îndemâna noastră, și

nu-l cunoaștem – cunoscut fiind doar de Bunul Dumnezeu,

motivație pentru care am considerat ca drept necesar să continu

cercetările asupra datelor biografice ale părinților și a altor grade de

rudenie din arborele genealogic al Marelui Mecena – Emanuil

Gojdu, pentru a întări cu noi dovezi câteva date esențiale în

biografia acestuia.

Când simțim că timpul din clepsidra vieții, își urmărește cu

nerăbdare ultimele fire ce se scurg în detrimentul nostru, atunci

putem dispune, face testamente, lăsa cu “limbă de moarte”, fapte

care am dori să se realizeze chiar dacă noi ne pregătim să mergem

în altă entitate – lucruri care nu le-am putut realiza în misiunea ce

ne-a fost încredințată de Ziditorul Suprem în cursul vieții.

De cele mai multe ori, omul, ca ființă ontologică, în ciclul

efemer al acestei lumi, conștientizează apropierea timpului pentru

a se înscrie într-o altă cursă a temporalității – în veșnicia cerurilor –

și dacă a lăsat cu bună știință și înțelegere lucruri permisive, spre

soluționare în lipsa sa, pare-se că merge plin de liniște, căci aici pe

pământ lucrurile își vor continua mersul în elucubrațiile

inconștientului spre finalizare.

Trebuie să conștientizăm și să argumentăm trăirea, căci din

puținele lucruri ce au fost scrise despre cea mai puternică

personalitate a Județului Bihor din secolul al XVIII-lea, ilustrisimul

Emanuil Gojdu a îndeplinit în cursul vieții mai multe funcții: în anul

1861 a fost numit Comite Suprem – Prefect de Caraș și Membru al

Casei Magnaților al Parlamentului ungar; în anul 1865 a deținut

funcția de Deputat de Tinca – Bihor, iar în anul 1869 – a fost

Consilier la Curtea de Casație a Ungariei; iar din elogiile făcute la

adresa lui n-au rezultat lucruri certe; iar depre trecerea-n altă

entitate în veșnicia lui Dumnezeu – nu înseamnă că aidoma

„Testamentului lui Gojdu” lăsat nouă, citez din acesta de la punctul

6: “Astrucarea rămășițelor mele pământești o încredințez iubitei

mele soții, *...+ iar cu privire la înmormântarea mea mai fac

următoarele dispozițiuni: a) trupul meu pus provizoriu în sicriu de

aramă să fie așezat lângă sicriul primei mele soții în cripta familiei

Pometa ridicată de mine; b) după moartea soției mele Melania

Dumtsa să se facă o criptă nouă în despărțământul destinat pentru

Români, și atunci rămășițele mele să fie mutate în cripta cea nouă

lângă trupul soției mele a doua”, fapt ce înseamnă că avem

certitudinea că cei rămași din familie – soția, i-a și îndeplinit voia și

cerințele.

Mai mult, după cum însuși rezidă din testament, locația în

care s-a dispus: „să se facă o criptă nouă în despărțământul destinat

pentru Români – nu este în Kerepesi în Ungaria – ci mai degrabă în

Cimitirul Rulikovski din Oradea”; pentru că este reală adnotarea din

testament: “în despărțământul pentru Români – foarte real și

elocvent pentru că Cimitirul Rulikovski din Oradea la despărțămînt a

fost împărțit în acea vreme astfel: porțiunea de la jumătatea

cimitirului spre răsărit a fost dată Românilor de cult ortodox –

oriental, iar cealaltă jumătate a fost dată despățământului ungurilor

de cult: catolic, romano-catolic, reformat, iar apoi, ulterior, prin

anul 1906 în partea de Sud-Vest a cimitirului s-a făcut o locație și pe

pentru evrei”. Deci, concluzionăm în esență că Emanuil Gojdu este

înmormântat în Cimitirul Rulikovski din Oradea, după cum a cerut în

„testament” – dar nedumerirea mea este justificată de o întrebare

neconcludentă: „cine a dus Cripta la Kerepesi în Ungaria”, pentru că

piatra fundațională a locației unde este îngropată familia lui Gojdu

pe o dimensiune pătrată de 4x4 metri pătrați și azi se poate vedea

că există, prinsă la colțuri cu copcii (scoabe) metalice și după 187 de

ani.

Nu vă temeți de negustorii de moarte!

10

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Un alt fals vizibil, pentru cine are ochi de văzut și știe citi –

se răsfrânge asupra crucii: “Memoriei părinților fericitului fondator

Emanuil Gojdu, Atanasie Popovici Gozsdu, repausat în 25 julie 1821,

Ana Poynar de Kiralydorocz, repausată în 22 junie 1816, în semn de

recunoștință – Fundațiunea Gojdu”.

Deci, care recunoștințe ...? Aceasta este recunoștință în

urma furtului Criptei? ... Această cruce a unui sacrilegiu strigător la

cer ...? Pe cine cred ei că înșală ... și mint ...? Oare chiar până acum

nimeni nu s-a aplecat cu sfială să cerceteze aceste realități

dureroase?

Mai sunt și alte argumente care m-au determinat să fac

cercetări pentru a elucida o parte din mistificările și falsurile

închipuite asupra adevărului, prin diferite genuri comemorative,

plăci memoriale, simpozioane, cu ultima găselniță a „refacerii

mormântului funerar a lui Emanuil Gojdu din Cimitirul Kerepesi din

Budapesta”.

În această rușinoasă uvertură a „restaurării” s-au implicat

personalități importante ale statului român: președinți ai țării, prim-

miniștri, generali, rectori și profesori universitari, ingineri, prefecți,

primari, scriitori, poeți, filateliști, inclusiv președintele Fundației

Gojdu din Sibiu, Episcopi și Mitropoliți; și mai la urmă în scara

valorilor și câțiva muncitori de la SC DOMUS și SC PRECON SRL din

Oradea – și nu în ultim rând istoricii de chirpici ai urbei și din alte

zone ale României – toți s-au înhămat la caruselul minciunii și a

prostiei, doar, doar să rămână pomeniți prin cărți că au vrut să facă

și ei ceva ... fără a-și da seama că au fost înșelați de mai bine de

două secole.

Marea rușine națională și înșelăciune, cade asupra

istoricilor, care n-au făcut cercetările de rigoare – și au considerat

faptul că „făcându-se că lucrează câteva zile pentru cercetare

documentară, este suficient să scrie o istorie înșelătoare asupra

Marelui Mecena – Emanuil Gojdu” – dar s-au înșelat, și-au înșelat

însuși poporul român – cu precădere pe cel din Transilvania –

pentru că istoria nu se scrie în goana calului și în urma potcoavelor

lăsate pe glie.

În sarabanda fărădelegilor comise și atestate asupra vieții

lui Emanuil Gojdu și a morții acestuia, de către trepădușii istoriei se

impun căteva întrebări dacă le consideră că sunt oportune:

a) Câți dintre istoricii falsificatori au văzut în Cimitirul Kerepesi

din Ungaria – sicriul de aramă a lui Emanuil Gojdu ...?

b) Dacă se vor verifica dimensiunile Criptei lui Emanuil Gojdu

din Ungaria, acestea vor corespunde cu piatra fundațională din

Cimitirul Rulikovski din Oradea; (Cripta a plecat – și mortul a rămas)

c) Discursul funebral al lui Simion Botizanu la înmormântarea

lui Emanuil Gojdu din 05.feb.1870 a fost ținut la Cimitirul Rulikovski

din Oradea – chiar dacă a fost publicat în Revista – Federațiunea din

Budapesta;

d) Câte reviste românești existau la acea vreme în Transilvania

și își aveau sediul în țară și nu la Budapesta ...?

e) Care este realitatea provenienței numelui lui Emanuil Gojdu

care sub nume românesc a fost transformat în nume unguresc de “

Kiralydorocz” ...?

f) Unde-și are obârșia denumirea de “ Kiralydorocz” în

regiunea istorică a Transilvaniei ...?

Pentru a demonta “neadevărul” de la caruselul minciunii și

a cunoaște cu exactitate Adevărul asupra morții Marelui Mecena și

Patriot Român Emanuil Gojdu, a locației unde este îngropat,

reiterez cu sfințenie un verset spre trezvire: “Deșteaptă-te române

din somnul cel de moarte,/În care te-azvârliră barbarii de tirani!” –

pentru a-i aduce un omagiu binemeritat pentru tot ceea ce a făcut

în vederea propășirii nației române, iar dacă se va impune –

Onorata Patriarhie Ortodoxă Română – să facă demersurile

necesare pentru a fi dezgropat, pentru a cunoaște realitatea acestui

brav român și adevărul în plenitudinea lui, pentru că a iubit prea

mult acest popor – și-n anumite momente în pelegrinajul său

pământesc spunea: „Sărmana mea nație românească! Cât de

suferitorie mai ești! Cum te maltrata nedreptatea! Multe și grele

sunt durerile tale! De ce nu pot, Doamne, să mai am o viață pe

acest pământ, să o consacru națiunii mele, să ajut a-i vindeca ranele

seculare!” – INFANDUM REGINA JUBES RENOVARE DOLOREM! [..]

Ing. Mircea Vac

11

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

CODUL LEGILOR BELAGINE DATE DE ZAMOLXIS DACILOR Reguli de precumpănire pentru oamenii cetății

• Voi cei ce v-ați zămislit pe acest pământ sub altarul Vredniciei Mele, căutați-mă când veți avea nevoie pentru orice sfat când aveți nevoie de Mine – pentru lucruri pe care voi nu le veți înțelege – iar inima voastră nu va fi în măsură să cearnă și să aleagă răul de bine, precum voi înșivă alegeți grâul din neghină – pentru a nu cădea în necugetare și-n neascultare, că altfel prin faptele voastre să nu purcedeți a făptui ceea ce-mi este Mie neplăcut și aproapelui vostru;

• Să ții veșnic trează flacăra focului viu pe care ți l-am dat; și cu credință să-ți îndeplinești îndatoririle de martor al

iubirii celor drepți, plăcuți Mie și prin faptele tale să fii un serv de devoțiune celor aleși de mine, să vă conducă cetatea – și să iubești tot ceea ce e plăcut feței mele și ochiului priveghetor din înălțimile albastre ale cerurilor; • Să nu făptuiești lucruri rele care să întoarne gândul și mintea ta de la buna înțelegere și purtare între cei aidoma ție – să faci numai fapte bune care să fie de sprijin și ajutor celor din cetate, să îndeplinești cu credincioșie orice faptă – și să fii cumpătat și drept în luarea oricărei hotărâri, căci numai lucrul bine făcut și cu dreptate sfântă va viețui și va

sta în puterea și fața Mea; • Să nu-ți învârtoșezi inima în desfrâu și la fapte rele, să

nu poftești frumosul ce-i urât pe dinlăuntrul trupului, oricâte dulcegării îți vor aprinde în necuget inima; căci neascultarea,

trădarea și pofta nebuniei trupești te va îndepărta de lumina

credinței și-ți va slăbi și bolnăvi mădularele – și nu te vei mai putea apropia de Mine și nici de cei ce lăcuiesc cu tine – pietrele din zidul cetății și cele din drumul tău îți vor fi piedica de-a mai trăi și a fi primit și apropiat Mesei Altarului Străbun – vei pierde înfățișarea Sfințeniei Mielului din turma ce-o vei păstori, iar scaii, fulgerele și focul pustiitor va fi pieirea ta; • Să nu-ți desfrânezi ochii și poftele inimii într-alte îmbuibeli ale poftelor și năsațului măririi, purcedând spre cele

rele și să fii pavăză de credință celor ce ți-au pus scutul apărării în mână și să nu lași să intre peste pragul cetății

neofiții, cei ce prin înșelăciune și prefăcătorie vor să acapareze femeile și pruncii voștri, care nu vor veni cu gând de pace și

sălășluire, să-i faci să bată în retragere și pe aripile vântului pe care au venit să-i trimiți în pulberea cetății pe cei

necredincioși, și să-i faci să se-ngrozească de gândurile nedrepte ce le-au înțețoșat mințile prin vuietul hăului gurilor peșterii și a steagului ce urlă cu vrednicie; • Să ascultați glasul pietrei ce se desprinde din brâul muntelui și al cetății tale; că negreșit de acolo, sub vuietul

nemărginit, va țâșni izvorul cel dătător de viață; iar devalanșa pietrelor îți va întări sălașul tău și va opri pe cei neașteptați –

care vor pieri sub privirile vulturilor ce și-au făcut sălaș sub crestele cerului, ei sunt cei credincioși ție și Marelui Zamolcsis,

care veghează din Sfințenia Cerurilor asupra voastră, asupra liniștii vremurilor și a sufletelor voastre;

• Când vei privi albastrul nemărginit al cerului, unde EU sălășluiesc întru Sfințenia Lăcașului Divin – inima ta și sufletul tău să se bucure de sfințenia Lui și să cinstească după cum se

cuvine pe Ziditorul Tău – și aceste legi pe care din focul

conștiinței Lui spre binele întregului pământ le dă Preacinstitei Hestia, să le primești din tot dragul sufletului tău – că-n ele vei

afla orânduirea puterii devenirii voastre pe aceste dragi meleaguri ale Daciei, și-n ele se află puterea dreptății Lui; • Trăitorule al cetății care sub vatra conștiinței tale preamărești credința sufletului tău, să crezi cu putere numai în adevărul ce se sălășluiește în mintea ta, să asculți de binevoitorul tău, făcătorul și de poruncile date de El pentru a-ți putea orândui puterea numai după dreptatea Lui cea sfântă și sub nici o formă să nu te împotrivești, să nu pui ură în sufletul tău, ca să nu cazi în focul fățărniciei și să primești cu bună credință toate orânduirile date de El asupra vremii și trăiniciei voastre – căci vremurile se vor împărți sub puterea cerurilor în devălmășia timpurilor; iar toți lăcuitorii cetății prin

tainic Legământ în inimile lor cu MINE vor trăi după poruncile MELE fără a se depărta de El, de frica unei temeri a unor

înfricoșări sau a unor încercări de foc, fie că este pus din ceruri pentru pedeapsă divină – fie că este pus de rău voitorii necredinței tale – tu să-L preamărești toată viața pe El în veacul – veacului ... AMIN! Dr. Ec. Lucia Pojoca

12

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Tehnologiile RP şi RM şi materiale utilizate în fabricarea directă a protezelor şi implanturilor

Cap. 4 Materialele utilizate la fabricarea protezelor şi implanturilor

ortopedice

Cele mai utilizate materiale pentru fabricarea protezelor şi implanturilor sunt metalele iar din domeniu materialelor plastice o polietilenă specială cunoscută din punct de vedere comercial sub numele de PEEK (PolyEtherEtherKetone - polietereterchetonă) *20+.

în timp ce unele metale pure au caracteristici excelente pentru a fi utilizate ca proteze/implanturi, cele mai multe proteze/implanturile metalice sunt fabricate dintr-un amestec de două sau mai multe metale. Aceste metale combinate se numesc aliaje. Prin combinarea metalelor, un nou material poate fi creat, acesta având un bun echilibru ale

caracteristicilor dorite. Există patru obiective majore care se urmăresc în

realizarea unui material implantabil la nivelul ţesutului osos: stabilitatea mecanică, osteoconductivitatea, osteoinducţia şi

osteogenicitatea [21]. Cele mai frecvente aliaje metalice folosite în protezele

şi implanturile ortopedice sunt oţeluri inoxidabile, aliajele

cobalt-crom şi aliajele cu titanul. 4.1 Principalele materialele utilizate la fabricarea

protezelor/implanturilor ortopedice 4.1.1 Oteluri inoxidabile

L. Colombier a definit oţelurile inoxidabile ca „materiale cu rezistenţă mecanică şi chimică ridicată la

coroziune şi oxidare în medii uscate sau umede, medii ce nu depăşesc 300°C”.

Acestea sunt aliaje Fe-C cu adaosuri de Cr sau Ni-Cr, cu rezistenţă mecanică ridicată, proprietăţi bune de

refractaritate, anticorozive în contact cu mediile oxidante, soluţiile acide sau bazice. Posedă un coeficient de dilatare

termică mic, în zona temperaturilor de lucru nefiind permisă înregistrarea transformărilor structurale. în funcţie de numărul şi cantitatea elementelor de aliere conţinute în

compoziţie, oţelurile inoxidabile se pot clasifica în patru clase: oţeluri inoxidabile feritice (15-5-30% Cr; 0,1+0,35% C), oţeluri

inoxidabile austenitice (12+25% Cr; 8+30% Ni şi 0,1% C), oţeluri inoxidabile marterisillco (UJ* 17% Cr; 0,1-^-1% C) şi

oţeluri inoxidabile austenito-feritice (20-^30% Cr; 8-5-12% Ni; max. 0,05% (:)4.1.2 Aliajele cu baza cobalt

Aliajele cobaltului au început să se impună pe piaţa produselor biomedicale după 1970, ca o alternativă la

neajunsurile create de aliajele cu baza nichel. Cobaltul s-a dovedit a nu produce inflamaţii, congestii,

ulceraţii locale, nu e alergen şi nici carcinogen, având totodată o foarte bună rezistenţă la coroziune în contact cu umorile apoase din organism. Din aceste considerente, în ortopedie, dar mai ales în stomatologie, protezele scheletate se recomandă a fi fabricate din acest gen de aliaje.

Cobaltul s-a dovedit, la fel ca şi în aliajele destinate sculelor de prelucrare, ca fiind un foarte bun liant, o masă de

înglobare excelentă

cu stabilitate termică ridicată, prin aliere rezultând aliaje de o înaltă calitate, cu omogenitate şi raport

rezistenţă / elasticitate

controlabil. Toate

produsele din aliajele cu baza cobalt,

indiferent de destinaţia acestora,

conţin în compoziţie obligatoriu crom şi, aproape întotdeauna

şi molibden, la care, în funcţie de producător, se mai adaugă fier, nichel, mangan,

siliciu, carbon sau aluminiu. Dintre aliajele cu baza cobalt, aliajele cobalt-crom sunt

folosite la o varietate de proteze ale articulaţiilor ortopedice, precum şi la implanturi pentru tratarea fracturilor care

necesită o durată de viaţă mai lungă.

4.1.3 Aliaje cu baza nichel Aliajele cu baza nichel cu destinaţie medicală au apărut

ca o alternativă la aliajele nobile, scumpe, pe bază de aur, paladiu, platină. Mult mai ieftine, cu caracteristici fizico mecanice mult mai bune, modul de elasticitate de două ori mai mare, duritate cu 35% mai mare, aliajele de nichel s -au impus repede pe piaţă, mai ales pentru faptul că au turnabilitate bună şi se pot îndoi, poliza, lustrui bine. Datorită faptului că au cel mai bun coeficient de dilatare dintre toate

aliajele metalice destinate protezelor sunt recomandate mai ales lucrărilor dentare metalo-ceramice.

Totuşi, trebuie amintite câteva dezavantaje: turnare mai puţin precisă ca la aur, sensibilitatea unor pacienţi la implantele cu baza nichel, care duc la diverse reacţii alergice sau chiar de respingere a implantului. Cauza este eliberarea de ioni ai elementelor ce alcătuiesc aliajul (Ni, Co, Fe, Mo, etc.) rezultate ca urmare a proceselor de coroziune.

Concluzionând putem spune că aliajele cu baza nichel cu destinaţie medicală au apărut ca o alternativă la aliajele nobile, scumpe, pe bază de aur, paladiu, platină fiind mult mai ieftine, cu caracteristici fizico mecanice mult mai bune, modul de elasticitate de două ori mai mare, duritate cu 35% mai mare.

Dr. Ing. Vasile Dănuț Leordean

<<Continuarea în numărul următor >>

13

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

REGULI GENERALE PRIVIND MOŞTENIREA

CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE

Moştenirea, ca mod de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor civile, prezintă anumite particularităţi faţă de celelalte moduri de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor civile, exprimate în caracterele ei juridice, §1. Transmisiunea moştenirii este o transmisiune pentru cauză de moarte (mortis causa) Având loc numai în momentul morţii unei persoane fizice, fie că este vorba de moarte fizic constatată, fie de moarte declarată prin hotărâre judecătorească, moştenirea este o transmisiune pentru cauză de moarte. Astfel, ceea ce deosebeşte transmisiunea succesorală de transmisiunea prin acte între vii este faptul morţii persoanei fizice, al cărei patrimoniu urmează a fi transmis către moştenitorii săi12. Prin urmare, normele privind moştenirea nu se aplică actelor de transmisiune între vii guvernate de dreptul obligaţional şi nici în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. §2. Transmisiunea moştenirii este o transmisiune universală Transmiterea moştenirii este o transmitere universală deoarece are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca universalitate juridică, format din toate drepturile şi obligaţiile defunctului cu valoare economică care au aparţinut defunctului. Transmisiunea succcesorală se deosebeşte" de transmisiunea prin acte între vii sub următoarele aspecte: a) prin moştenire se transmite un patrimoniu sau o fracţiune din acesta, pe când transmisiunea prin acte între vii poate avea ca obiect numai bunuri singulare. b) patrimoniul succesoral, fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii, în mod necesar prin moştenire acesta se transmite în întregime, adică transmisiunea succesorală are ca obiect totalitatea drepturilor şi obligaţiilor defunctului. Potrivit Noului Cod civil, în prezent este posibilă şi transmiterea de datorii, care poate îmbrăca două forme: cesiunea contractului şi preluarea datoriei. Conform art. 1315-1320 Cod civil, cesiunea unui contract este un contract prin care o parte transmite unei alte persoane ansamblul drepturilor şi obligaţiilor născute dintr-un alt contract. Preluarea datoriei este reglementată în art. 1599 Cod civil, care prevede că obligaţia de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestaţie poate fi transmisă de debitor unei alte persoane, fie printr-un contract încheiat între debitorul iniţial şi un alt debitor, prin care acesta din urmă îşi asumă obligaţia sub rezerva acordului creditorului, fie printr-un contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă îşi asumă obligaţia. Cu toate acestea, distincţia dintre transmiterea moştenirii şi transmisiunea prin acte între vii subzistă deoarece prin cesiunea contractului şi preluarea datoriei se transmite doar o datorie singulară şi nu universalitatea datoriilor defunctului, ca şi în cazul moştenirii13. c) drepturile care au aparţinut defunctului se transmit moştenitorilor şi sunt opozabile terţilor fără a fi nevoie de îndeplinirea formalităţilor cerute de lege pentru transmiterea de drepturi prin acte între vii. Astfel, dreptul de proprietate şi celelalte

drepturi reale referitoare la un imobil, aflate în masa succesorală, se vor transmite prin moştenire şi vor fi opozabile terţilor, fără ca moştenitorul să fie obligat a îndeplini formalităţile de publicitate imobiliară. Potrivit art. 887 din Codul civil, „drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire". Transmisiunea prin moştenire nu este supusă publicităţii, indiferent dacă este universală, cu titlu universal sau cu titlu particular. §3. Transmisiunea moştenirii este o transmisiune unitară Caracterul unitar al transmisiunii succesorale înseamnă că, în principiu, întreaga moştenire se transmite moştenitorilor după asibilă şi aceleaşi norme juridice, indiferent de natura, provenienţa sau cesiunea originea bunurilor ce o compun. Astfel, indiferent că bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanţă ori bunuri tract este moştenite pe linie paternă sau maternă, se vor transmite după ansamblulaceleaşi reguli. În doctrină sunt prevăzute şi excepţii de la caracterul unitar al avii, care transmisiunii succesorale, excepţii derivate din considerente de ordin social, economic sau de echitate.

Prof. Dr. Carmen Teodora POPA

14

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

CU IUBIRE, MÂNDRIE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DESPRE ROMÂNI ADEVĂRAȚI CREȘTINI

Știam, eram conștiente că suferința noastră este binecuvântată. Acesta era sentimentul binecuvântării. De aceea una dintre noi a găsit sintagma asta frumoasă, «binecuvântată fii, închisoare».

Au fost și momente în care noi am avut căderi dar cel de alături, care a observat că ai un moment de întunecare ca să zic așa, venea lângă tine și te ajuta. N-am să uit niciodată gestul lui Gigi Indreica, una dintre fetele care a făcut parte din lotul al doilea de condamnări a studenților din Cluj, a avut aceeași pedeapsă ca și mine și ca atare am stat destul de mult timp împreună. Paturile noastre erau suprapuse ca să putem încăpea toate acolo. *…+ În împrejurarea pe care v-o povestesc acum, era un pat cu trei etaje. Eu eram jos de tot și ea era la mijloc. Și m-a auzit plângând. De obicei, noi care aveam chef de plâns, ne puneam zeghea în cap ca să nu se audă, să nu le demoralizăm pe celelalte și - vă rog să îmi iertați emoția, că de fiecare dată am aceeași emoție când îmi aduc aminte gestul, nu vă puteți da seama câtă iubire era în acest gest - a venit, s-a așezat lângă mine și a spus: «Hai să plângem împreună.» (Spunând acestea, doamna Oțel Petrescu a mișcat, tremurând de emoție, mâinile, arătându-ne cum fusese ea mângâiată cu delicatețe, pe cap, de colega sa de suferință.) Și sigur, ne-am liniștit amândouă, am spus amândouă rugăciunea către Maica Domnului și ne-am liniștit. Erau și momente din acestea dar cel de lângă tine te ajuta să treci.

Împrejurarea cea mai cumplită era la izolator, când erai singur absolut, pe puterile tale. Regimul unicelular: am făcut aproape un an de zile în acest regim. Singurătatea în închisoare era într-adevăr cea mai mare calamitate, cea mai mare pedeapsă pentru că a suferi împreună este mult mai ușor decât a suferi singur. Acolo într-adevăr am simțit singurătatea ca o mare povară și o mare răspundere.”

Vorbind despre credința în Dumnezeu, cea care a ținut, fără nici o îndoială, atâția deținuți în viață în temnițele comuniste, doamna Aspazia Oțel Petrescu ni s-a confesat: „Eu personal am convingerea că Dumnezeu are căi de mântuire pentru toată creația Sa, că planul de mântuire al Domnului este universal, nu poate fi împărțit în gubernii și în state. Dar a dat fiecărui pământ rolul în acest plan de mântuire, fiecare dintre popoare are o chemare, de aceea sunt popoare, sunt

neamuri. Și că ele sunt chemate, înțelegem asta din pilda cu ospățul pe care Domnul l-a pregătit pentru ai Lui și n-au vrut să vină. Fiecare avea câte o preocupare. Deci nici unul din cei care erau chemați nu știa că are un rol, o chemare la care ei trebuiau să răspundă. Și-atunci Domnul a zis: «Ieși în stradă și cheamă-i pe toți cei care vor să vină!» Deci cred că există posibilități, căi de mântuire și pentru cei care nu sunt ortodocși. Acum noi suntem fericiți că pe noi ne-a chemat ca neam în ortodoxie pentru că într-adevăr și părerea mea este că noi suntem cumva mai intimi în relația cu Dumnezeu pentru că noi nu am părăsit tradiția. Dumnezeu Sfântul știe dacă teologia ortodoxă, așa cum s-a diferențiat și constituit ea, este cea adevărată. Eu, fiind ortodoxă, sigur cred asta și cred că suntem mai aproape de adevăr pentru că suntem cei care n-am plecat nicăieri, unde ne-a găsit misiunea apostolică acolo am rămas și Dumnezeu să ne ajute să rămânem fiindcă sunt foarte multe posibilități de a pleca.

Trăim vremuri grele, nu ne dăm seama, că cei care au sensibilitate, cum a fost Părintele Justin Pârvu, au auzit vijeliile care deja se aud pentru cei care au urechi să audă și ochi să vadă și «dovlecel» să înțeleagă.

Părintele Justin a fost de foarte multe ori acuzat că sperie lumea. Într-adevăr, dacă iei Apocalipsa și o citești cuvânt cu cuvânt, te înspăimânți, nu poți să nu te sperii de cât ai putea să scoți de acolo, să înțelegi, și câte ai putea să vezi că s-au realizat deja. Acesta este lucrul cel mai înfricoșător, căci reușești să înțelegi tocmai

pentru că ai trăit multe din lucrurile care au fost anunțate acolo și atunci spui: dacă până acum s-au realizat, sigur că și de acum înainte se vor împlini. Adevărul e că noi nu știm când și cum. Și nu știm și unde și în ce fel. Nu știm pentru că Dumnezeu, ca energie necreată sub formă de iubire, este atemporal și aspațial. Deci din punct de vedere creștin, «aici», «atunci», «cândva», «altădată», toate sunt noțiuni care se contopesc în prezent. El este omniprezent, este totdeauna prezent și în orice secvență a vremii El este acum, El este aici. De aceea nouă ne vine foarte greu să înțelegem învățăturile foarte criptice din Apocalipsă. Dar vom vedea, vom desluși fiecare lucru când ne va ajunge din urmă, când se va împlini.”

Arhimandritul Justin Pârvu urma să ne aștepte la Mănăstirea Petru Vodă, mai sus, la munte. Acolo erau adunați oameni de pe tot cuprinsul țării și poate nu numai, căci glasul și înțelepciunea sa au trecut granițele României. Dar întâlnirea noastră cu Părintele Justin nu mai avea cum să înceapă, de astă dată, ca întotdeauna: cu așteptarea, în rugăciune și cumințenie, la ușa chiliei sale. Acum eram toți, laolaltă, în curtea mănăstirii. Urma să înceapă, din clipă în clipă, slujba de Parastas, trecuseră deja 40 de zile de când Părintele nostru iubit plecase la Domnul.

Prin smerenia sa, Părintele Justin Pârvu atinsese libertatea. În cartea sa, „Puterea duhovnicească a deznădejdii”, Părintele Savatie Baștovoi ne explică etimologic înțelesul cuvântului smerenie: „Noi românii avem termenul, cuvântul «smerenie» din slavonă. «Mera» înseamnă măsură, iar «smeriți» - înseamnă a aduce în măsură. «A te smeri» înseamnă a-ți veni în măsură, a reveni, a deveni ceea ce ești tu. Cu alte cuvinte, a fi smerit înseamnă a cunoaște adevărul despre tine însuți, a-ți cunoaște măsura, a fi realist.” Dumnezeu mi-a îngăduit să îl văd și să îi ascult povețele în câteva rânduri. Un om de o bunătate, răbdare, modestie și înțelepciune nemăsurată! Un adevărat luptător în armata Lui Hristos! Părintele Justin Pârvu este, pentru noi toți care îl iubim, modelul de iubire și luptă aici pe pământ

* continuare in numărul următor+

Irina Ionescu

15

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

AM FOST IN LUMEA DE DINCOLO

Această mărturie a Gloriei Polo a ajuns în mâinile mele printr-o persoană care îmi este bun prieten. Când am citit-o, am simţit datoria

de a o publica: realităţile de credinţă care sunt relatate aici, îmi erau deja cunoscute. Dar conştiinţa îmi spunea că ele trebuie să ajungă la cât mai multe persoane,mai ales la tineri, de

aceea am cerut Gloriei Polo autorizaţia de a publica această experienţă a ei. Ceea ce citeşti nu conţine nimic în plus şi nimic în minus faţă de

ceea ce poţi găsi în Sfânta Scriptura, dar în zilele noastre, când mulţi nu reuşesc să accepte adevărul de după-moarte, Dumnezeu face ca cineva să experimenteze, să trăiască pe viu

aceste realităţi din viaţa viitoare, despre care ne vorbeşte Biblia. Acest „cineva” este Gloria Polo care, întorcându-se în această viaţă, devine ca

un far ce aruncă lumină asupra unor realităţi care ne privesc pe toţi .Sper ca această mărturie a Gloriei Polo să te poată ajuta şi pe tine în căutarea adevărului. Această broşură vrea pur şi

simplu să-ţi vorbească despre o realitate vie, căreia nu-i dai atenţie, deşi s-ar putea s-o cunoşti măcar în parte, dacă citeşti sau asculţi în Biserică fragmente din Biblie.

Padre Macedo SCJ Dacă cineva are îndoieli, sau gândeşte

că Dumnzeu nu există, că viaţa de Dincolo e o

poveste de film, sau că odată cu moartea totul se sfârşeşte, să aibă curajul de a citi această mărturie, de la început până la sfârşit. S-ar putea ca opinia lui, chiar şi cea mai sceptică, să

se schimbe...Este vorba de un fapt întâmplat în mod real, Gloria Polo fiind o femeie „care” a murit, a trecut înviaţa de dincolo, şi i s-a îngăduit să se întoarcă pentru a da mărturia sa atâtor

increduli. Dumnezeu ne dămulte dovezi, dar noi negăm existenţa Lui, sau a vieţii de Dincolo

Doamna Gloria Polo este un medic

stomatolog, a facut facultatea in Bogota, traieste in Colombia (Bogota), si a fost lovita de un fulger in anul 1995.

Fratilor, sunt fericita sa fiu aici cu voi si sa va povestesc acest mare dar pe care Dumnezeu mi l-a dat acum 10 ani in urma. S-a intimplat in ziua de 8 mai 1995 langa Universitatea Nationala din Bogota (Colombia)

Eu sunt dentista, impreuna cu nepotul meu care se specializa in odontologie, mergeam la Facultatea de odontologie sa luam niste carti Era o dupa-amiaza de vineri. Sotul meu era cu noi. Ploua foarte puternic, eu si nepotul meu mergeam protejandu-ne sub o umbrela mica. Sotul meu avea impermeabilul, si pentru a se proteja de ploaie, mergea pe langa peretele bibliotecii. Eu si nepotul meu mergeam sarind peste balti, fara sa ne dam seama ca ne apropiam de copaci.

Cind incercam sa saltam o mare balta de apa, am fost loviti de un fulger care ne-a carbonizat (ars). Nepotul meu a murit pe loc. El era un baiat care, desi foarte tanar, era foarte credincios, se incredinta lui Dumnezeu si avea un mare devotament pentru Copilul Iisus. Autoritatile spun ca a fost chiar cuartul care a atras fulgerul, pentru ca acesta a intrat

prin medalionul de cuart, atingandu-i inima, arzandu-l innauntru si iesindu-i prin picior; pe dinafara nu era ars, a ramas intact, nici macar o arsura.

Cat despre mine, trasnetul mi-a intrat prin mana si m-a ars inspaimantator, tot corpul, in afara si in interior.Nu mai aveam sanii, mai ales cel stang, in locul acestuia a ramas o gaura. Mi-a disparut carnea de pe pantece, picioare si coaste. Ceea ce vedeti acum, e corpul meu complet reconstruit , cu

mila si ingaduinta lui Dumnezeu.Ficatul era complet carbonizat. Rinichii, plaminii si ovarele erau arse. Trasnetul a iesit prin piciorul stang.

Eu avem un dispozitiv contraceptiv intrauterin in forma de "T" de arama, care este un bun conducator de energie electrica, pentru aceasta au ars, devenind cenusa, ovarele mele. Am avut un stop cardiac si am ramas , fara viata. Trupul meu salta pentru ca acumulase multa energie electrica.

Pe lumea cealalta Dar aceasta s-a intamplat doar in

lumea fizica, materiala. Cel mai frumos este ca, in timp ce trupul meu era aici, ars, carbonizat, eu, in acelasi timp, ma gaseam in interiorul unui splendid tunel complet alb de lumina, o lumina care ma incanta, care imi transmetea o pace si o fericire pentru care nu exista cuvinte a o descrie. Era ca si cum as fi intrat in extaz. Eu cutreieram fericita, plina de satisfactie si nimic nu ma tulbura in interiorul

tunelului. La capatul tunelului am vazut o lumina alba, ca un soare, o lumina deosebita, minunata. Eu zic ca era alba, doar ca sa-i dau o culoare, dar nici o culoare cunoscuta poate fi comparata cu acea lumina. Era o lumina speciala. Eu simteam ca acea lumina era motivul acelei senzatii de pace (liniste), de acea iubire…

Am murit

In timp ce mă aflam în acel tunel, spre lumina, mi-am zis "Este miercuri! Eu sunt

moarta!" M-am gândit la copiii mei şi spuneam "Oh , Dumnezeul meu, copiii mei! Ce-or sa se intample cu ei? Ce-or să spuna de acea mama atât de ocupata, care nu avea niciodata timp pentru ei?." In realitate, eu ieseam din casa dimineata devreme şi ma intorceam acasa foarte târziu, pe la 11 noaptea.

In acel moment am văzut realitatea din viaţa mea şi m-am simtit foarte trista. Am iesit din casa determinata să cuceresc lumea, dar acasă, lasam copiii mei singuri, aproape ca erau o povara pentru mine.

În acel moment de goliciune, din cauza copiilor mei, m-am uitat şi am văzut ceva foarte frumos ... corpul meu nu mai era

un prizonier al timpului si al spatiului ... Vedeam persoanele din viaţa mea, toate în acelaşi timp, în acelaşi timp, vii sau morti. Am îmbrăţişat pe străbunicii mei, bunicii şi părinţii mei, care erau deja morţi. Le-am îmbrăţişat toate în acelaşi timp. A fost un moment plin, minunat! Am realizat atunci că am fost înşelata de teoria reincarnarii. Da, pentru că eu aparam teoria incarnarii. Mi se spusese că bunicul meu fusese reîncarnat, şi acum, cu toate acestea, il vedeam acolo. I-am întâlnit şi

i-am îmbrăţişat pe toţi oamenii care aveau de-a face cu viata mea, din toate locurile, şi în acelaşi timp. Doar fiica mea de 9 ani ( în viaţă) s-a speriata când am imbratisat-o, ea a simţit îmbrăţişarea! Puteam îmbrăţişa toată lumea, chiar şi pe cei vii, numai că ei nu-si dau seama, nu simt.

Nu realizam trecerea timpului, acel moment era atât de frumos! Ce minunat e să fii fără un corp! Nu vedeam lucrurile la fel ca înainte. Înainte, când ma intilneam cu cineva,

nu faceam altceva decat să-l critice: ori era prea gras, ori prea slab, urât, negru sau alb, bine îmbrăcat sau prost imbracat, judecam după criteriile omenesti. Acum nu, puteam vedea inlauntrul persoanelor. Citeam gândurile şi sentimentele lor, şi le îmbrăţişam. Ce frumos e sa vezi sufletul oamenilor!

Eu inaintam plina de liniste şi bucurie şi, cum incercam sa urc, am simtit ca ma bucuram de o viziune fantastică. Când am ajuns la capătul tunelului , am văzut un lac

frumos, cu multi copaci frumosi, atat de frumosi, si flori frumoase de orice culoare. Acesta era un loc atat de frumos şi nu există cuvinte pentru a-l descrie , totul era iubire. La intrare mi s-a părut a vedea doi copaci şi, în acel moment, l-am văzut pe nepotul meu intrand in această grădină frumoasă. Eu ştiam, simteam ca nu trebuie, ca nu puteam intra in acea gradina.

Prima intoarcere In acel moment, am auzit vocea

soţului meu plângând şi cu un strigăt profund,

dureros, imi spunea: "Gloria, te rog nu ma parasi! Gloria, întoarce-te, gandeste-te la copii, copiii au nevoie tine! Gloria, întoarce-te! Nu fi indiferenta, Intoarce-te! "

În acel moment m-am uitat in jurul meu, şi l-am vazut plângand pe sotul meu, cu multa durere. Atunci Domnul mi-a permis să ma întorc, dar eu nu voiam să vin înapoi! Acea

16

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

liniste şi bucuria imi placeau. Putin cate putin, am început să cobor spre corpul meu, pe care il vedeam fără viaţă. Se gasea in infirmeria Universitatii Nationala, vedeam medicii care dadeau socuri electrice inimii pentru a mă salva de la bloc. Eu si nepotul meu, am fost mai mult de două ore intinsi pe podea, deoarece nu puteam fi atinsi, din cauza descarcarilor electrice. Doar mai târziu,

sfarsite descarcarile electrice , au incercat sa ma reanimeze.

M-am uitat la corpul meu şi am pus picioarele mele, apartinand sufletului meu, peste cap (sufletul are o formă umană în calitate de organ) şi cu violenţă, am intrat in corpul meu. Am simtit cum corpul meu m-a supt în interior, a fost foarte dureros a intra, ieseau scantei din toate părţile, dar am reuşit să intru în trupul meu, ma simteam încapsulata în ceva "foarte mic”. Am simţit o

durere foarte mare, carnea mea ardea, ce durere! Iesea fum şi aburi. Am auzit medicii strigand de bucurie pentru intoarcerea mea, dar nu pot descrie durerile prin care am trecut.

Dar era o alta durere, mai teribile, aceea a vanitatii unei femei de lume, aşa cum eram eu. O femeie eficienta şi practica, un savant şi intelectual, un sclav al corpului meu, al frumusetii fizice si al modei: Petreceam patru ore pe zi în sala de gimnastică, sclava

corpului meu frumos, faceam masaje, diete, preparate injectabile ... tot ce vă puteţi imagina. Aceasta a fost viaţa mea, o rutină, sclava corpului meu. Imi spuneam: "Ei bine, dacă am sani frumosi este pentru a-i arăta, de ce sa ii ascund? Acelaşi lucru pentru picioarele mele frumoase. Dar acum, deodată, am văzut acest lucru cu groază. O viaţă pentru a scolpi corpul. Este adevărat că acesta a fost punctul central al vieţii mele, iubirea pentru corpul meu. Şi

acum, acum nu mai aveam nici un corp! În loc de sani, aveam nişte găuri impresionante,sanul stang era practic dispărut, şi picioarele mele - aceasta a fost cu adevărat îngrozitor - piese dezgolite, fără carne, toate negre, carbonizate, ganditi-va un pic…părţile pe care le-am iubit si le-am respectat mai mult, au fost complet arse, practic fara carne pe ele.

La Spital M-au dus la spital si m-au operat de

urgenţă. Au început să rada toate ţesuturile mele arse. În timp ce mi-au facut anestezia, am iesit din nou din corpul meu şi priveam medicii şi ceea ce-mi faceau. Eram deosebit de îngrijorata de picioarele mele, când, brusc, s-a întâmplat ceva groaznic! ...

Da, vă spun, fraţilor, eu sunt credincioasa, am fost toată viaţa mea credincioasa. Dar relaţia mea cu Dumnezeu se reducea la o slujba de duminica, care dura 25 de minute. Alegeam o biserica unde preotul vorbea puţin, altfel ma plictiseam. Asta a fost relaţia mea cu Dumnezeu! Din acest motiv, atractiile din lume m-au târât. Am fost lipsita de protecţia rugaciunii personale, facuta cu credinţă.

Intr-o zi am auzit un preot spunind că iadul şi diavolii nu există! Am tras concluzia: m-am gândit , dacă diavolul nu există, ne ducem toţi la cer. Nu mai aveam nici un motiv să-mi fie frică! Dar trebuie să recunosc cu ruşine că, în acel moment, singurul lucru care inca ma mai tinea legata de Biserica era chiar frica de diavol. Dar de când mi-au spus că nu există, nici iad, nici diavolul, m-am gândit, "Ei bine ... dacă nu există, ne ducem toţi la cer, indiferent de modul în care ne comportăm."

Acest fapt a dus la indepartarea mea definitiva de Dumnezeu.

M-am indepartat de Dumnezeu, de biserica,vorbeam rau de biserica spunând lucruri urate… Nu aveam nici o frica de pacat iar relaţia mea cu Dumnezeu era în continuă deteriorare. Am început să le spun tuturor că diavolul nu există, că a fost o invenţie a preoţilor, idei inventate pentru a manevra oamenii. Spuneam aceste lucruri si colegilor mei de facultate şi am fost în măsură să

influenţez mulţi oameni. Ei bine, am spus că Dumnezeu nu există şi că suntem rezultatul evoluţiei. Şi acum, dintr-o data, ce mare zdruncinare! În cele din urmă, există un Dumnezeu, demonii există, şi nu numai ca există, dar vin sa ma ia ... De fapt, vedeam nişte demoni care veneau sa-si ceara răsplata cuvenită pentru că am acceptat oferta lor cu păcatul. Plata era eu insami: Cine sunt eu!

Păcatele au consecintele lor

In acel moment am început să văd că prin pereţii salii de operatie ieseau multi oameni. Aparent păreau oameni de rând, dar aveau o privire de ură,de rău, înfricoşătoare, care ma făcea să tremur de frica. Am devenit conştienta de faptul că acestia erau demoni. Era ca şi cum primisem înţelepciunea speciala, înţelegând că fiecarui dintre ei aveam ceva de dat, păcatele nu sunt gratis, si cea mai mare infamie si minciuna a mea a fost sa sustin ca diavolul nu există. Să ne faca sa credem că nu există, este cel mai mare truc al diavolul,

fiindu-i permis in asa fel sa lucreze fara a fi deranjat! Acum am descoperit cu groază că nu numai ca există, dar e aici, în jurul meu, si vrea sa mă ia. Imaginaţi-vă ce spaima! Ce teroare!

Mintea mea intelectuala şi ştiinţifica nu-mi este de nici un folos acum. Mă rostogolesc pe podea încercand sa intru din

nou in trupul mea, dar în zadar. O spaimă teribilă!

Speriata, am fugit, nu ştiu cum am trecut prin peretele din sala de operatie, am vrut să fug, sa ma ascund prin coridoarele spitalului, dar o dată ce am trecut peretele ... "Vai", am căzut in gol...

Am trecut printr-o serie de galerii, tot mai spre jos. La început, vedeam nişte lumini,

ca roiuri de albine, unde erau o mulţime de oameni, tineri, bărbaţi mai în vârstă şi femei şi eu, înfrânta, mergeam tot mai jos, lumina se micsora tot mai mult şi rătăceam în tuneluri învelite în frica întunericului, până la un intuneric atat de intens, incat nu exista comparaţie cu cele cunoscute de noi. Imaginati-va intunericul cel mai intunecat, este ca lumina de amiază, doar ca e întuneric, e un intuneric viu! În acel loc nimic nu este mort sau inert. E un întuneric, în sine

determinind durere, ruşine şi un groaznic miros urat.

După coborâre, în final, am ajuns intr-un loc plat (o platforma), eram disperata si cu o vointa de fier pentru a ieşi de acolo, aceeasi vointa de fier pe care o aveam in viata, numai ca acum nu-mi folosea la nimic. Am văzut că pământul s-a deschis ca o gura mare. Era viu, viu! Simteam un gol impresionant în tot corpul meu, iar sub mine, era o prapastie teribila, oribila ... era atât de înfricoşător,

deoarece nu se simteam nici macar un pic din dragostea lui Dumnezeu, nici cea mai mică picătură de speranţă. În acea deschizatura era ceva care te aspira. Am început să ţip ca o nebuna, speriata, îngrozita, pentru că, oricit de mult as fi vrut, nu puteam opri acea coborâre. Ştiam că nu exista nici o cale de salvare, am fost destinata să merg acolo, şi stiam de asemenea că, o dată intrata, nu mai puteam ieşi. Acesta a fost moartea spirituală a sufletului meu, condamnarea mea veşnică.

Eram chinuita de o frica mare, dar când eram pe cale de a intra în acea gaură, Sfantul Mihail Arhanghelul m-a tinut, prinzandu-ma de picioare. Corpul meu intrase deja, dar picioarele mele au ramas afara , tinandu-ma deasupra. A fost un moment teribil, foarte dureros. Aveam încă o licărire de lumină, şi acest lucru deranjau demonii, care se repezeau la mine, ca niste lipitori. Erau fiinte oribile. Va puteti imagina, ce oribil, văzându- ma acoperita de aceste creaturi oribile. Continuam sa tip ca o nebuna! Acele

creaturi ma ardeau. Erau intuneric viu, ura arzatoare, care devoreaza! Nu am cuvinte pentru a le descrie.

.:Continuare în numărul următor:.

17

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

Studiază, şi analizează predici, dar nu ca să le ţii, ca şi când ar fi ale tale proprii; copiile rămân copii. Iar cei ce le pun în circulaţie ca originale, sunt nişte oameni neserioşi.

Studiază şi analizează ca să înveţi, cum studiezi de obicei stilistica, poetica, retorica şi prozodia, pe modele de stil, de poezii, de discursuri şi metrică, ca să creezi şi tu, într-unul din aceste domenii ideale, ceva valabil, care să poarte pecetea personalităţii tale. Aşa dar, nu predica niciodată predicile altora. Afară numai de cazul când nu te-ai putut pregăti. Pentrucă e mai bine să predici decât să taci, sau să improvizezi mediocru. Dar, în acest caz, citeşte predica respectivă, sau lasă să se citească, la strană, Cazania. Iar, dacă citeşti predica altcuiva, fii onest şi anunţă pe credincioşi, justificându-te, în acelaşi timp, de ce tu nu-ţi ţii predica ta.

Altfel, ar fi acelaşi lucru, ca şi cum ai recita din Psalmi, cu aerul că citeşti o compoziţie originală.

Citeşte, deci, cât mai multe predici celebre cu caietul în faţă, cu creionul în mână, sau fă note marginale.

Nu este, precum cred unii bibliofili, o barbarie să subliniezi şi să faci adnotări pe marginea cărţii. Recitindu-le mai târziu, nu vei fi nemulţumit. Lucrul acesta îşi are valoarea lui, în biografia unui predicator.

Acum altă chestiune: auzim, adeseori, pe credincioşi spunând despre unii predicatori sau cuvântători: «cutare spune într-adevăr lucruri de valoare, dar e greu să-l urmăreşti. Trebuie să fii foarte încordat ca să-l urmăreşti». Evident, asemenea predicatori consumă mai multă energie în efortul lor, dar efectele nu sunt totdeauna corespunzătoare efortului. Totuşi, aceşti oameni sunt mai folositori Bisericii decât acei inşi a căror fluentă, volubilitate si stil ascund de cele mai multe ori o totală absenţă de gândire solidă. Cu drept cuvânt, te poţi întreba, ascultându-i după o jumătate ele oră de foc bengal şi de artificii multicolore: ce-a spus oare?» De sigur, nimic sau foarte puţin.

Dar dacă ţi-ai pus această întrebare, după predica unuia sau altuia şi ai răspuns cum ai răspuns, nu te menaja nici pe tine.

Dacă nu predici decât ca să umpli cu nişte vorbe sonore 15—20 minute, renunţă la predică, aruncă proiectul ia coşul cu hârtii (cel mai sincer prieten al predicii slabe) şi gândeşte-te la altă predică, care să spună ceva cuiva, să aibă o ţintă, să învingă o eroare şi să mobilizeze o conştiinţă.

Predica se adresează minţii, voinţei şi simţirii, uneia din ele sau tuturor laolaltă. Prin urmare, putem clasifica predicile grosso modo: 1) predici adresate intelectului:

doctrinale, practice, expozitorii, istorice; cele adresate voinţei: în vederea întoarcerii la credinţă, prin mustrare şi pentru îndreptare, sau ca îndemnuri şi apeluri la o anumită acţiune; 3) Cele adresate simţirii: pentru a trezi iubirea de Dumnezeu sau de aproapele, pocăinţa, încrederea în purtarea de grijă a Providenţei, interesul pentru viaţa duhovnicească.

Făcând această clasificare, n-am înţeles în niciun chip, că orice predică poate sau oarecum trebuie să se încadreze exclusiv în vreuna din aceste clase.

O predică în care predicatorul încearcă să înfăţişeze credincioşilor învăţătura Bisericii asupra unui adevăr de credinţă şi care, deci, ar putea fi clasată ca o predică doctrinală, nu va avea efectul aşteptat, dacă ea nu va fi şi un apel la voinţa ascultătorilor, ca ei să primească învăţătura, şi în acelaşi timp şi un apel ia sentimentul lor, ca să le încălzească astfel inimile pentru Dumnezeu, izvorul a tot adevărul.

Predica aceea care are de scop suprem întoarcerea celor păcătoşi şi rătăciţi, se va întemeia, de sigur, pe oarecari texte scripturistice şi va trebui să înmoaie inimile ascultătorilor pentru smereniile şi lacrimile pocăinţii, şi, în acest chip, ea se va adresa şi minţii şi simţirei şi voinţei.

Dar nu este rău dacă facem oarecare distincţie între tipul instructiv, hortativ şi emoţional al predicii şi între diferitele alte clase de predici.

Acest lucru ne va feri să cădem într-o manieră stereotipă. Monotonia predicii face goi în jurul amvonului. Varietate, deci, cât mai multă varietate.

Deşi predicile variază după subiect, nu variază, însă, şi metoda predicatorului. Şi atunci predica suferă şi rămâne fără ecou. Una este atmosfera unei predici din Postul Mare, alta din timpul de după înviere, până la Cincizecime, alta înainte de Naşterea Domnului. Predicatorul trebuie să se lase absorbit în atmosfera, atât de variată şi de nuanţată, a anului liturgic.

Şi încă ceva: să predicăm realităţile vieţii supranaturale unor fiinţe reale, bine şi de-aproape cunoscute, cu care să fi avut contact personal prin vizite pastorale, care, acestea, au un deosebit caracter de intimitate şi, mai ales, prin duhovnicie.

Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l stabilesc când mă aşez să-mi întocmesc

predica este «despre ce voi predica?». Nu ne lipsesc, de sigur, ajutoarele.

Anul bisericesc este cel dintâi ajutor, cu ciclurile sau anotimpurile lui. Materialul pe care ni-l furnizează experienţele noastre pastorale, evenimentele petrecute în viaţa parohiei şi enoriaşilor noştri, în oraşul, satul, cartierul şi ţara noastră, sau în alte părţi ale lum ii, diferitele ocaziuni ca: botezul, cununia, maslul, înmormântarea, ierurgiile, evenimentele cu caracter social, iată o bogată provizie de subiecte.

Dacă predicatorul nu vrea să ajungă în pană, e recomandabil ca el să aibă totdeauna un carnet în care să-şi fixeze diferite subiecte, care-i vin în minte întâmplător, din citirea Sfintei Scripturi, a cărţilor, a revistelor, ziarelor, etc., şi când am zis cărţi, n’am eliminat nici literatura teologică, nici pe cea profană, nici beletristica (roman, nuvelă, poezie, dramă, film, istorie romanţată), etc. Amvonul nu este inospitalier pentru aceste bogate izvoare, de atâtea ori atât de vitale şi de fertile..

Actualizează textul scripturistic: fă din el izvor de vitalitate pentru oamenii din jurul tău şi din vremea ta.

Renunţă la predica şablon, la predica convenţionala, care vorbeşte de ceva, dar nimănui, iar acel ceva. prezentat ca inactual, anacronic, inutilizabil, ecouri vagi dintr-o lume care nu mai este, pe care lumea în care trăiești, nici nu le mai poate măcar percepe.

Umple-ţi fiinţa ta interioară cu substanţa predicii, pe care o ţii oamenilor. Predica va fi atunci rezultatul unei maturizări lente, tainice şi complecte.

< Continuarea în numărul viitor>

Pr. Prof. Grigore Cristescu

PREDICA ȘI PREDICATOR ÎN VREMEA NOASTRĂ

18

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Cuvânt la Naşterea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau

bune foarte” (Fac. 1, 31). Iubiţi credincioşi, Dumnezeu, care este în afara timpului şi

fără margini, adică ametros, ne-a dăruit nouă oamenilor un spaţiu şi un timp în care să ne împlinim menirea sau mai bine zis să ajungem la plinătatea desăvârşirii.

Spaţiul este pământul, dar m-aş restrânge la ţara în care trăim; este frumoasă, are munţi, câmpii, ape, dealuri, avem o succesiune a anotimpurilor de la primăvară, vară, toamnă, iarnă, care sunt toate „bune foarte”(Fac. 1, 31). Totuşi, parcă se scurg cu rapiditate toate, parcă prind viteză. Tot ce mişcă în jurul nostru, tot ce ne înconjoară, toate aleargă, am putea spune că am depăşit starea de ritm şi am intrat într-o nouă dimensiune - cea a vitezei. După cum vedeţi, aş dori să reflectăm puţin asupra noţiunii timpului, dar dintr-o altă perspectivă, o viziune mai duhovnicească şi să ne oprim asupra modalităţii prin care putem noi să folosim acest timp în viaţa noastră aici pe pământ şi în viaţa viitoare. Sfinţii părinţi ne spun că:” timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul oamenilor”. Să facem o incursiune în istoria neamului omenesc pornind de la Avraam la Ioan Botezătorul şi până la Iisus Hristos. În capitolul 22 din cartea Facerii, Dumnezeu îl încearcă pe Avraam: îi cere să aducă jertfă pe fiul său Isaac. Şi Avraam a făcut ce i-a cerut Dumnezeu. Dumnezeu încearcă pe Avraam şi acesta răspunde pozitiv la chemarea Lui. Avraam avea credinţă în Dumnezeu. Timpul lui Avraam este, deci, un timp al credinţei. Mergînd mai departe, m-aş opri la Moise, care se tâlcuieşte”Din apă l-am scos”(Is. 2, 10). Moise a primit cele zece porunci şi toate aceste cuvinte scrise pe piatră nu o dată, ci de două ori, ne sunt prezente şi actuale până în ziua de azi. Căci dacă cercetăm în continuare Evanghelia de la Luca (cap.18, 18- 27), unde ne este prezentată pilda dregătorului bogat, găsim aceleaşi porunci: „Ştii poruncile: să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”(Lc. 18, 20). Iată că timpul lui Moise, timpul în care Moise a primit „Legea”, se continuă până în zilele noastre, căci această lege este valabilă şi azi. Mântuitorul Iisus Hristos nu a venit să schimbe legea, ci să o împlinească, pentru că legea a fost şi este pedagog în Hristos. ”Astfel că legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă” (Gal. 3, 24).. Urmează un timp al proorociilor sau al proorocilor de la Isaia la Ioan Botezătorul. Un timp în care aflăm despre naşterea lui Emanuel din Fecioară, şi m-aş opri doar la cei doi prooroci amintiţi mai sus. „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn. Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7, 14). Mai departe, în capitolul 9 versetul 1, se spune că: ”Poporul

care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiţi în latura umbrei morţii lumina va străluci peste voi”(Is. 1, 9). Un alt element pe care îl adăugăm credinţei şi legii este lumina. Şi ca să facem legătura între lege şi lumină amintim aici tot din proorocia lui Isaia: „Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea mea”. Înaintând în timp, îl întâlnim pe Ioan Botezătorul care zice: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul” (Ioan 1, 23). Ioan l -a cunoscut pe Hristos încă din pântecele maicii sale şi a mărturisit: ”Am văzut Duhul coborându-se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El (Ioan 1, 32). Mai mult, avem dovada, pentru că Ioan Botezătorul ne spune mai departe: ”Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 34-36). Iubiţi credincioşi, dacă până la Ioan Botezătorul am parcurs un timp în care am întâlnit elemente precum credinţă, lege, lumină - elemente care ne conduc spre ţinta finală, adică Hristos, iată că prin mărturia lui Ioan Botezătorul avem dovada palpabilă, vizibilă , a venirii în lume a Acestuia. Cu toţii ştim că Mântuitorul Iisus Hristos se naşte dintr-o Fecioară pe nume Maria, logodită fiind cu Iosif. Naşterea, venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos s-a petrecut la plinirea vremii. Timpul şi locul au fost stabilite de Dumnezeu. Avem de a face de acum înainte cu un timp în care fiecare dintre noi trebuie să fim preocupaţi de mântuirea noastră. Avem modelul în persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu, în milostivirea Sa, ne acordă, ne încredinţează fiecăruia dintre noi un timp, ne cheamă, iar noi suntem datori să răspundem chemării Lui. Analizând condacul naşterii Mântuitorului Iisus Hristos am putea spune că s-a întâlnit cerul cu pamântul: „îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc”. „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat, aduce”. Vedeţi, iubiţi credincioşi, Mântuitorul Iisus Hristos se naşte astăzi, nu ieri, nici mâine. Timpul şi localizarea Lui în sufletele noastre trebuie să fie astăzi, pentru că dacă este ieri, a trecut şi poate l-am pierdut, iar dacă credem că va fi mâine poate nu mai este timp. Bucuria noastră să fie deplină în Hristos, să ne naştem în Hristos, să trăim în Hristos, să adormim şi să ne trezim cu Hristos. Să dăm slavă lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de acest praznic al naşterii Domnului Iisus Hristos. Să ne pregătim prin post şi rugăciune, să postim cu bucurie şi să ne rugăm cu smerenie. Să facem fapte bune şi să avem sădită în noi milostenia. Să credem în Iisus Hristos şi să dăm mărturie până la sfârşitul veacurilor că El a venit în lume pentru a noastră mântuire. Amin.

Pr. Marius Moldovan

19

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

PRIGONIȚI ȘI RĂSTIGNIȚI ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE

Desigur că supliciul martirilor preoți este nesfârșit, și chiar dacă prin omisiune nu vor fi trecuți toți spre veșnică pomenire și aducere aminte fără voia noastră, să nu fie cu mare supărare, căci ei oricum se află în pomelnicul marilor așezăminte de cult în care preoții le fac veșnică pomenire în fața Marelui Ziditor – Dumnezeu. Dacă până la finele anului 1944, România dispunea de un sistem de detenție în care puteau fi încartiruiți aproximativ 15,000 de cetățeni, în anul 1949, sub aceleași forțe și conducători ai sistemului de penitenciare au fost reținuți peste 150,000 de deținuți în mai puțin de 300 de închisori. Lagărelele și închisorile regimului comunist din România au reușit ca printr-un termen relativ scurt, și prin metodele de umilire, batjocură și schingiuire a deținuților, în multe cazuri să depășească sistemul gulagului rusesc; care oricum era destul de avansat la nivelul anilor 1950 – 1954. Cele mai cunoscute închisori erau cele de la: Gherla, Pitești, Aiud, Sighet și Jilava, împreună cu multe mănăstiri ortodoxe care realmente au devenit domicilii forțate, cu sate întregi supuse sub același regim. În negura vremurilor, rămâne spre veșnică amintire, sub tristețea apăsătoare a negrelor gânduri a vremii și preoții încarcerați la Aiud; care torturați prin mijloace specifice de către anchetatori sub formă de: bătăi nesfârșite sub forța bastoanelor, a pumnilor și a loviturilor cu picioarele, fie sub sistemul „rotisor” – care consta în încătușarea mâinilor și a picioarelor, pe sub care se strecura o coadă de lopată sau bârnă și apoi așezarea deținutului pe două mese, pentru a primi loviturile de bătaie la talpa încălțămintei, pentru a nu rămâne urme vizibile pe corp; precum și trezirea din leșin a celor bătuți sub jeturile găleților de apă și a introducerii în timpul iernii la carceră - fără geamuri, de plângeau și Sfinții din icoane – spânzurați pe pereții celulelor – ne îngrozesc doar amintirile dacă ne gândim la modul de bestialitate cu care au fost maltratați intelectualii satelor și ai orașelor din România.. și doar pentru ce?..pentru că au îmbrățișat cariera preoției și și -au ales această profesie simțind o chemare lăuntrică, de a deveni urmași ai Apostolilor lui Hristos. În acest caz, la închisoarea de la Aiud au sfârșit nenumărați preoți care au fost îngropați la groapă comună, parte din aceștia fiind și astăzi pomeniți de foarte mulți români – facem referire și trimitere la Preasfințitul Preot Lăcătușu, pentru care parte din consilieri ai Episcopiei Albei -Iulia fac demersurile necesare de a fi canonizat și declarat sfânt – care și după moarte face minuni și mulți îl caută și acum pentru a-i cere ajutorul. Neuitat și fără tăgadă să fie uitat, pentru a fi amintit în vecii vecilor, Amin – este Cuviosul Părinte Arsenie Boca, așa-zisul „Sfântul Ardealului” – unul din cei mai de seamă și mai mari duhovnici ai monarhismului românesc, înzestrat de Bunul Dumnezeu cu multe daruri care prin școala suferinței și a răbdărilor de tot felul a fost de asemenea arestat ca legionar în vara anului 1948, dar numai pentru o perioadă de o lună - o lună

Închisoarea Periprava, Tulcea

jumate , când de fapt s-a dovedit că nu avea nici o implicare în mișcarea de rezistență, așa cum afirma Părintele Prof. Dumitru Stăniloaie (Filocalia vol.III – Sibiu, 1948): „Preacuviosul Părinte Ieromonah Arsenie a reînviat cu viața și cu propovăduirea duhul Filocaliei în viața religioasă a poporului nostru *...+ A fost preocupat de tot ceea ce este bun și sfânt pentru viață căutând „să culeagă, după sfaturile sfinților părinți, mierea și nectarul inteligenței și spiritului uman spre a le converti în izvoare de progres spiritual” . Alăturat suferinței și prigoanei comuniste Marelui Duhovnic – Arsenie Boca – a mai fost și Nechifor Crainic care era ocrotit de Părintele Arsenie cu încuviințarea Mitropolitului Nicolae Bălan și consimțământul tacit al lui Petru Groza, care cu prilejul unei întrevederi îi spusese acestuia: „omul acesta trebuie păstrat pentru neamul românesc”. Prigoana împotriva preoților și a intelectualilor a continuat de către organele statului, căci de altfel, niciodată în România nu au fost înscenate atâtea procese politice precum cele din perioada anilor 1948 – 1964, perioadă care a fost estimată trecerea prin furcile caudine ale Securității a nu mai puțin de 2 milioane de intelectuali. Mărturiile sunt numeroase și n-ar putea fi cuprinse în acest modest material dar pentru a prezenta un tablou cât mai real și mai elocvent, o să mai redăm câteva exemple care prin amintirea celor puțini rămași în viață merită a fi cunoscute de întregul popor român. Este de neuitat momentul în care Î.P.S Bartolomeu Anania fiind suspectat ca „simpatizant al legionarilor”, a fost de asemenea arestat în 1948 împreună cu alți preoți vânați de regimul de represiune comunist, fiind în același timp închis în celulă cu Tudor Arghezi, care spre sfârșitul vieții a primit în slava lui Dumnezeu, hirotonisirea de preot. De notorietate a fost de asemenea arestarea Cuviosului Ieromonah Steinhardt de la Rohia – care a fost zăgăduit la închisorile de la Aiud, Sighet și Jilava. În perioada detenției prin sfințenia liturgică, aflăm în adnotările din Jurnalul fericirii cum l -a primit de Paște pe Hristos în celulă.*…+

Prof Mirela Barbu, Ing. Mircea Vac

20

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

TUMULTUOASA UVERTURĂ A DEZNĂDEJDII

Voi care purtați povara zilei de mâine, voi care duceți greul vieții, sărmani dezmoșteniți ai soartei – ce v-ați născut pe-acest pământ roditor și bogat, pentru ce, când vă

deșteptați dimineața simțiți în suflete doar amărăciune și durere, neîmpăcare și neîmpliniri...? Pentru ce privirea voastră

e tristă și graiul vostru e amuțit...? Dulcea lumină ce se revarsă în zorii dimineții – care se

deschide ca o floare cerească, niciodată nu risipește gândurile negre și norii cenușii de pe frunțile voastre – dar, de ce?

Vă simțiți acum la o vârstă la care societatea de astăzi nu mai are nevoie de voi, voi care nu aveți un adăpost al

vostru care să vă apere de frigul vremii, de iarna care bate la ușă... toate acestea să le primiți și să le pătimiți fiindcă Pronia Cerească ar fi mai aspră cu voi? Nu cred, pentru că nu este normal să fie așa... pentru că ceea ce Dumnezeu vă dă – oamenii vă iau. Ce vi s-a lăsat vouă din ceea ce El dă tuturor cu dărnicie...? Putem afirma cu sinceritate, vorbind de toate

greutățile la care sunteți supuși și le pătimiți... că nici o picătură din apa din mare... nu din fântâni, nu v-o îngăduie:

căci ea este a fiscului, nu este a voastră. Toate aceste rele și neajunsuri pornesc de la reaua organizare a societății în care

trăim, pe care egoismul câtorva o îndepărtează de scopul ei firesc – fapt pentru care nu curând o veți duce mai bine, atâta timp cât aceștia singuri vor făuri legi pentru voi. Oare din sârguința pentru interesele voastre le pătimiți toate, sau pentru interesul lor...? Iar dacă este pentru interesul lor... cu ce drept...? Și de unde acest privilegiu – să fie ei privilegiații sorții...? Iar dacă credeți că toate azi vi se întâmplă pentru interesul vostru pentru a o duce mai bine, atunci ei vă cred nedestoinici – pentru a pricepe voi înșivă în ceea ce vă privește. Consider că toți suntem fiii aceluiași părinte care este Dumnezeu, care nu ne-a pus sub stăpânirea fraților noștri; El n-a spus niciodată unuia: tu să poruncești, iar celuilalt: tu să te supui; pentru că frații își datorează unul, altuia sprijin, ajutor și dreptate – nicidecum Dumnezeu nu-l iubește pe unul mai mult decât pe celălalt – ci toți primim aceeași dragoste creștinească, pe când societatea în care trăim prin patimile desfrânate și nebunești, în care lăcomia și trufia unora au făcut-o așa de împovărătoare și apăsătoare – nu reprezintă în esență misia ei – de unire a forțelor și a voințelor pentru a se asigura scopul existențial – ci mai mult o organizare haotică și nepotrivită aspirațiilor noastre. Dacă analizăm secolul istoriei, ne vom da seama, că au fost regi, patricieni și plebei, mai înainte de existența poporului...? Nu, niciodată nu. Iar dacă poporul liber și egal în

îndatoriri – preexista înainte a oricărei deosebiri, acum ce deosebire poate fi – dacă nu-i fructul silniciei și-al tâlhăriei

care purcede tot de la popor – din voința sa însuși de neatârnare și suveranitate nepieritoare; care literalmente la această dată este pusă sub semnul întrebării și a îndoielii – în

vederea federalizării, așa cum de altfel este prognozată de către puterile europene.

În afara acestei emblematice sintagme nimic nu este legiuit; orice prerogativă care pleacă de la sine, a se scăpa și

feri de voința poporului, reprezintă un atentat împotriva socialului care este îmbrăcat în sâmburele tiraniei.

Poporul nu este în faza istorică de a face clase... sau roata istoriei se întoarce înapoi...? Și atunci vom observa că în

lumea noastră de astăzi, totuși există două clase: bogații îmbuibați și săracii.

Este nedrept, fățarnicilor, care azi vă mai considerați creștini, și care sub diferite forme depășiți bunul simț în unele ocazii ale anului – momente în care vă faceți prezența să

sărutați sfintele moaște pe la mănăstiri... și asta numai să dea bine imaginii voastre, dar vă înșelați – căci dacă deschideți

cartea sfântă a neamului și veți citi într-însa: „Domnii și împărații națiilor stăpânesc peste ele și aceștia sunt mai mari

care exercită puterea asupra lor. Nu va fi tot astfel între voi, ci acela dintre voi care va voi să fie mai mare, să servească pe

ceilalți, și acela care va voi a fi cel dintâi printre voi – să fie servitorul tuturor”. Trezește-te omule din tumultuoasa uvertură a deznădejdii și nu te lăsa împilat de cei porniți pe silnicii și nici năvălire, și nicidecum de cei care-ți propovăduiesc robia în numele lui Dumnezeu; iar legile ce le faceți azi să purceadă de la voi înșivă, pentru că numai atunci lacrimile vor fi mai puține, ori altfel: „Din lacrimile săracului va crește bucuria și bunăstarea bogatului”. Justiția divină să-și pună amprenta asupra existenței voastre... că nu va trece nimeni prin urechile acului – nici chiar

cămila, iar cel ce a făptuit fărădelegi, o să-și primească osânda; căci Dumnezeu ne vegheză pe toți de-a pururea din înălțimile cele veșnice ale cerurilor.

Marius Vlad Pop

Pictură: Con i proletari (di Pabuda) | miglieruolo

21

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

8 MARTIE E ZIUA TA - MĂICUȚA MEA

Mirifica zămislire

Te-a binecuvântat pe tine –cerul – mamă Să-mi dăruiești viață – să mă aduci în lume, Și știu că sunt iubirea împlinirilor cu seamă

Și chipul de lumină – într-un ocean în spume. Mai știu că sunt un suflet, din darul cuvântării, Sunt zâna ta frumoasă așa cum m-ai dorit;

Și știu că sunt surâs al păcii și iertării Și lacrimă de floare – din mărul aurit.

Venind pe-această lume – primești sărutul meu Acum de ziua ta – tu mamă, dulce mamă, Iar viața dăruită de Bunul Dumnezeu, Purta-va-mi pașii în lume făr’ de teamă.

Am coborât din zodii sub un semn, Sub chipul feciorelnic al stelei luminoase

Ce-o port cu drag în suflet –ca îndemn, Să-mi facă zorii zi lelor frumoase. Acum de ziua ta mă strângi la piept cu drag

Și-mi aduci bucuria – chiar dacă nu vorbesc, Să știi că fericirea vieții – este-un prag ... Pe care-l trecem toți – măicuță te iubesc.

Ing. Mircea Vac

De ziua ta

Când zorii primăverii se cern sub iarna grea, Altarul învierii – dalb ghiocel ar vrea Să iasă-n puritate – fecioară dintre flori Mai vrednic dintre toate, cu zeci de mii culori. El n-a cerut miresme la Bunul Dumnezeu, Să-l poarte Cosânzene în părul lor mereu Ci-a vrut culoarea zilei – și-a dalbului lințoliu, Pe-altarul năzuinței – zăpezi în purgatoriu. Să-nvie lumea iar prin munți și pe câmpie Să fie primul dar, însemn al bucuriei, O lacrimă pe-obrazul măicuței mele dragi, Să-i șteargă tot necazul din ochii dulci de fragi. Să fie un semn că vine de departe De ziua ta măicuță, acum de 8 Marte! Ec. Nora Turdean

Epistolă mamei

Căzuse cam devreme zăpada-n astă iarnă Or fi nămeții mari, cât gardul mamă dragă; Îmi amintesc când crapă-și norii geana Cum trec pe lângă gard drumeți în mare grabă,

Și parc-aud și-acum cum scârție zăpada Sub pasul lor grăbit răsună toată strada. Iar florile-argintii – le văd râzând în ram Cum își desfac tăcute petalele pe geam, Când simt căldura-n casă, ori fumul ce le-nmoaie Rămâne geamul ud ca dup-o mare ploaie, Mi-aduc cu drag aminte de toate, și de toți;

De unchi și de mătuși, de veri și de nepoți. ** E-n floare sărăcia din nou la casa noastră Și s-a uscat de ieri mușcata din fereastră; Așa-mi scria mai ieri, măicuța în scrisoare Că-s multe neajunsuri – și că zăpada-i mare, Iar lemnele-s puține, s-aproape pe sfârșite Și nu prea multă lume se-ngheasă s-o ajute. Ei, ce să facem oare... dacă așa ni-e soarta...? Parcă-o aud cum zice pe sora Marieta. Le-om duce vrând-nevrând, căci toate o să treacă Prin puntea sărăciei – precum pe mare-o barcă, Și om ajunge și noi – de vom ajunge în viață... Să știm ce-nseamnă bine, și-o nouă dimineață; Și-mi mai scria măicuța prin lacrimi ține seamă

Că am de-atâția ani în cap doar o năframă, Iar de-am rămas cu voi, ș-am dus atâta greu, Te mai gândești și tu – ne mai trimite-un leu; Mai lasă bulevardul, locale și petreceri, Că vine iarăși vara și nu avem nici seceri, Iar pâinea plămădită de mine cum știu eu... Te știu cum o mâncai – dar nu uita cât greu Și cât muncesc e totul, e numai pentru voi Căci de-am rămas săracă să nu mai fiți și voi.

Ing. Mircea Vac

22

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

O COPILĂRIE ARMONIOASĂ - ETAPĂ PRIMORDIALĂ ÎN DEZVOLTAREA ADULTULUI

Pornind de la definiţia termenului „copilărie” - „perioadă a vieţii omeneşti de la

naştere până la adolescenţă” (conform DEX), consider că atât familia, cât şi şcoala trebuie să se implice ca parteneri, în vederea formării şi dezvoltării personalităţii copilului.

Colaborarea dintre şcoală şi familie joacă un rol important, decisiv în educarea copiilor pentru integrarea în societate. Dar, din păcate, în ultima vreme, asistăm la o îndepărtare a familiei de şcoală. Trebuie găsite soluţii pentru ca familia să devină un factor care să se implice activ în procesul

educaţional. Toată viaţa noastră este o consecinţă

a modului în care am fost trataţi în copilărie. Şcoala nu este singura responsabilă de educaţia copiilor. Copilăria este vârsta ideală pentru educaţie, momentul prielnic în care îl învăţăm pe copil tot ceea ce trebuie să ştie la vârsta adultă.

Împărtăşesc ideea că influienţa mediului familial - lipsa de atenţie şi de afecţiune din partea părinţilor - este în mare

parte răspunzătoare de comportamentul agresiv al copiilor. Problema este că părinţii aşteaptă prea mult de la şcoală, lasă totul în seama cadrelor didactice şi nu fac nimic pentru dezvoltarea unei relaţii cu şcoala. Agitaţia, instabilitatea, inconsecvenţa vieţii de familie de zi cu zi sunt tot mai mari la nivelul tuturor segmentelor societăţii noastre. Tot mai des familiile sunt asaltate de probleme financiare. Există familii în care ambii părinţi lucrează, sau, mai grav, nu lucrează niciunul.

Din ce în ce mai mulţi părinţi sunt preocupaţi de viaţa lor de zi cu zi şi uită să acorde copiilor atenţia lor. Acordarea de atenţie este lucrul cel mai dorit de copii.

Copiii au nevoie de autoritate, dar şi de dragoste, de apreciere pozitivă. Mulţi copii

ajung să fie crescuţi de un singur părinte sau de bunici. Sunt părinţi care uită că ei, copiii

lor, au nevoie de atenţie, de iubire, de mângâiere, au nevoie să le ofere din timpul lor, să le arate că îi iubesc, să-i strângă la piept, să-i sărute pe creştet. Am observat, la unii elevi, în special la cei din ciclul primar (de la şcoala unde îmi desfăşor activitatea), că ei simt lipsa afecţiunii părinţilor, îşi doresc să fie îmbrăţişaţi, să fie încurajaţi şi caută acea afecţiune la cei care sunt dispuşi să le-o ofere. Atunci când părinţii sunt reci, ostili, îşi ceartă copilul pentru nimic, îl pedepsec sau îl ignoră,

îl etichetează, îi adresează apelative negative, copilul va acţiona în consecinţă, se va comporta conform etichetei pe care proprii părinţi i-o atribuie, va chiuli de la şcoală, va fi indisciplinat. Dacă în copilărie nu au fost niciodată recompensaţi măcar cu un cuvânt de laudă pentru activităţile lor, copiii nu vor căpăta niciodată încrederea necesară pentru a merge mai departe. Dacă nu au fost lăsaţi să-şi cunoască propriile talente şi aptitudini, cu greu vor ajunge să le cunoască mai târziu.

Este regretabil, dar încă mai întâlnim părinţi în mentalitatea cărora copilul trebuie să ştie de fiică, considerând că numai în acest mod, copilul va face lucrurile bine, având întipărit în minte ce i se va întâmpla dacă nu ascultă sau nu va face anumite lucruri. Dacă ar conştientiza efectele negative ce pot afecta pe termen lung atât copilul, cât şi relaţiile dintre ei, atunci poate ar renunţa la astfel de practici. Frica nu trebuie să fie un mijloc de educaţie.

Copiii nu trebuie disciplinaţi prin frică. Este deosebit de important ca părinţii să ştie că disciplina nu se obţine folosind tonul grav, violent. Un climat de teamă inhibă spontaneitatea, autocontrolul, dezvoltă neîncrederea, nesiguranţa, imaginea de sine

negativă, resentimentele faţă de părinţi, agresivitatea în situaţii frustrante, copilul

acţionând ca agresor sau transformându-se în victimă. în timp, copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele şi va căuta afecţiunea în altă parte. Dacă învaţă să trăiască într-un mediu agresiv atunci şi el se va comporta la fel în continuare. Dacă exemplul personal este unul pozitiv, atunci copilul va înţelege că violenţa nu este bună. Copilul cu un comportament sănătos apare doar în familiile iubitoare, unde dragostea şi grija părinţilor îi dă încredere în

propriile puteri, determinându-1 şi pe el să fie bun. Copilului trebuie să i se explice de ce i se cere un anumit comportament, să i se arate cum trebuie să procedeze, părintele trebuie să fie un exemplu de perseverenţă, răbdare, înţelegere, dar şi exigenţă. Copiii crescuţi într-un climat de siguranţă şi libertate, cărora părinţii le respectă opiniile, îi lăsă să ia singuri decizii, le încurajează curiozitatea şi comunică răspunzând la întrebări, se dezvoltă armonios şi deven mai creativi.

Maniera în care purtăm discuţii cu copiii noştri este determinată de felul în care ne raportăm la ei, de iubirea pe care o simţim pentru ei, precum şi de comprehensiunea rolului de părinte. Astfel, contează ce anume transmitem afectiv copilului nostru prin: tonalitatea vocii, starea afectivă, limbajul corporal. Dacă un copil greşeşte, este important ca părintele să găsească un ton potrivit de a-i explica, fară să-l jignească sau să-i minimalizeze eforturile făcute de el până

atunci.

Angelica Blagoci Şcoala cu clasele I-VIII Boureni,

comuna Moţca, judeţul Iaşi

23

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

E M I N E S C U D E C A P I T A T

(o nouă crimă fără de pedeapsă) În noaptea de 13 spre 14 iunie 2013 bustul Poetului Naţional Mihai Eminescu, instalat pe soclu, în faţa Muzeului Etnografic din Hliboca (Adâncata),

regiunea Cernăuţi (Ucraina), pentru a fi dezvelit în ziua de 15 iunie – a fost vandalizat şi aruncat într-un iaz din satul Dimca... (Din relatările mass-mediei din Cernăuţi)

În dulcea noastră Bucovină – Decapitat fără de vină,

Poetul, trup din trupul meu, Zace adânc în heleşteu... Stau hoholii la ferestre, Mângâind copii, neveste... Unul râde, se hlizeşte –

Nu-i deranjă trista veste... În dulcea noastră Bucovină – Decapitat fără de vină... Pentru ei – sperietoare... Repetent, hârâitoare...

Cireşar stropit cu sânge! O bătrână-amarnic plânge... Bocindu-l, pre limba-i veche, Pe poetul-nepereche... În dulcea noastră Bucovină –

Decapitat fără de vină... Vandalii chefuiesc, se-amuză, Căci nimenea nu îi acuză... Un bătrân pe-un vârf de munte, Trist, cu pletele-i cărunte,

Buciumă cu dor şi jale Din străbunele hotare... În dulcea noastră Bucovină – Decapitat fără de vină... Stau veneticii-n capul mesei, Batjocorind nimbul Miresei...

Iar hlibocenii, vai de ei,

Nişte vânduţi, nişte mişei! Toţi ca unul – mor de spaimă! Românaşi de tristă faimă...

Scriitorul, poetul şi pictorul basarabean Mihai Prepeliţă, într-un moment de reculegere la bustul poetului S. ESENIN

În dulcea noastră Bucovină – Decapitat fără de vină... Creştini cu inime barbare... Vecini cu suflete tâlhare...

Au pământul cum de-i iartă?... Bunul Dumnezeu nu-i ceartă?... Pe Motrescu l-au ucis! Eminescu – interzis... Din dulcea noastră Bucovină –

El, condamnat fără de vină... Fără de mâini, făr-de picioare – Străluminat de mândrul Soare... Decapitat, din Cernăuţi, Se-îndreaptă către Rădăuţi... Din Ipoteşti, spre Bucureşti –

Martirul limbii româneşti...

Mihai PREPELIŢĂ

24

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Roxana Litvin

25

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

E C O U D E A P R I L I E 1. Cel mai frumos poem de dragoste eşti Tu. Nu crângul înflorit. Nu.

Nici cerul înstelat, nici cântecul mierlei.Nu. ...Şi ochii tăi, şi carnea ta "neîmblânzită ca o stea" felină, hulpavă, avară -

şi nu albastrul, nici câmpia, nici paradisul, nici entelehia... Şi mierea tainică, şi şoldul,

şi coapsele, genunchii, braţele şi sânii încruntaţi şi-obraznici ca păgânii, şi degetele, unghiile, încheieturile şi nasul fantezist de parc-ar fi atins Parnasul...

Şi nu cuvântul. Nu. Nici roua de pe trandafiri. Nu. Nici crinul şi nici vântul. Nu.

Lumină şi blestem, aer de respirare şi mănăstire dintr-un lemn - Tu. Totdeauna Tu. Doar Tu

2. a de la April ie şi Tu de la a iubi vipera ochilor tăi curgându-mi prin vene

şi zâmbetul tău care sparge fereastra ştiu: dimineaţa se naşte pe buzele tale şi isvoarele istovesc când rugul nopţii

arde sălbatec pe câmpia de fosfor a triunghiului magic ştiu: a adunat cu Tu face cât o desăvârşire cât un cer înstelat, cât un înger dezlănţuit

cât o punte a suspinelor sau cât o cruce în flăcări în cazanele Infernului ştiu: Tu eşti cântecul care inundă misterioasele grădini ale vieţii

şi a este taina, orizontul vârstelor parfumul de carne şi sânge al zeului adormit în hamacul de iederi şi crini al trupului tău

de aceea, desigur, a împărţit la Tu este egal cu Tu înmulţit cu a fi inţa ta ca o floare a darurilor un snop de petale de cais

pe o constelaţie irepetabilă din Paradis şi inima mea sângerând, sângerând a de la dragoste şi Tu şi la a

3. Fără tine, e greu pe pământ

vânt bate - și nu-i vânt dimineața nu-i dimineață soarele-i un nour de ceață și gheață fără tine, e greu pe pământ

Fara tine, e greu pe pământ

e greu fără frumusețe și cânt nopțile nu sunt nopți ș i e lumea un cimitir fără cruci, fără porți

doar scrumul, cenușa zâmbesc și deschid ușa fără tine, e greu pe pământ

Fără tine, e greu pe pământ cuvântul nu se face Cuvânt Frumosul nu se face frumos

singurătățile ard dureros fără tine, e greu pe pământ

E greu fără tine și -n moarte ș i-n amintirea din carte e greu fără tine și -n paradis

ș i-n viață ș i-n vis - se duce, desigur, l ipsă de-o apocalipsă

Fără tine, e greu pe pământ

în cuvinte-i doar ploaie și vânt dar ploaia nu-i ploaie și vântul nu-i vânt ș i-i frig în cuvinte

ș i-i frig în Cuvânt fără tine, e greu pe pământ

4. Fără tine, viața nu mai are rost cineva - nu este / și ceva - a fost

inima-i în nouri, n-are adăpost fără tine, viata nu mai are rost nepăsarea-i margine de drum

nopțile-s cenușă, zilele sunt scrum ceață este totul / și nimic,acum nepăsarea-i margine de drum

ce a fost să fie nu s-a întâmplat a rămas genunchiul de nesărutat ș i pe pleoapa dulce timpul a-nghețat

ce a fost sa fie nu s-a întâmplat fără tine, viața nu mai are rost cineva - nu este / și ceva - a fost

inima-i în nouri, n-are adăpost fără tine, viața nu mai are rost

5. numele meu e deziluzie, dezamăgire, tristeţe sunt tot ce sunt un ocean de singurătăţi

şi-o carte ruptă din cărţi numele meu e deziluzie, dezamăgire, tristeţe cu tine, stelele erau stele pe cer

vântul era Vânt pe pământ cuvintele se făceau Cuvânt cu tine, stelele erau stele pe cer

fără tine, universul e scrum şi cenuşă doar sub cruci, moartea aprinde făcli i pentru cei vii

fără tine, până şi amintiri le sunt pustii n-am ştiut cine eşti credeam că vii din Nevăzut şi poveşti

credeam că eşti lumina ascunsă raza de foc nepătrunsă

numele meu e deziluzie, dezamăgire, tristeţe sunt tot ce sunt un ocean de singurătăţi

şi-o carte ruptă din cărţi numele meu e deziluzie, dezamăgire, tristeţe

6. mi-e dragă amintirea ta şi ochii tăi şi buzele mi -s dragi

ninsori le şi macii din obraji mi-e dragă amintirea ta şi palmele mi-s dragi şi pasul mic zâmbetul rece, cald sau şic

roua de miere atârnând în gene sălbăticiunea zgâriind poeme mi-e dragă amintirea ta

mi-s dragi şi zeii care-mpung ca iezii împurpurând cămeşile amiezii cuibul fantastic unde-ţi culci graiul de aur cu isvoare dulci

mi-e dragă amintirea ta zulufii, degetele şi păşunea şi tâlcul care-mprejmuie minunea şi trandafirul ce mă ia de mână

topindu-şi ghimpii hulpavi în lumină mi-e dragă amintirea ta şi drumurile, cântecul, tăcerea

clipei ce trece, moartea şi -nvierea şi arderea şi frigul din obraji şi ochii tăi şi buzele mi -s dragi mi-e dragă amintirea ta

7. "N-a şti nime că m-am dus

numa mi-i vedea că nu-s" ...Şi uneori ziua şi uneori noaptea

cu degete tremurânde îmi vei frunzări amintirea sau cartea şi-un ghimpe în inimă se va răsuci otrăvit din relictul muced al marelui mit

...şi va fi seară şi va fi dimineaţă şi-n mormânt smocuri de ceaţă şi gheaţă

şi undeva o verde câmpie pe care călătorind stelele plâng ca o l iteră stacojie

Sus e cerul, jos - pământul m-or urma ploaia şi vântul iar la tine între pleoape

ca-n vârtejuri mari de ape morţile vor ţine-aproape vrând tăcerea-mi s-o îngroape

............................................ (Te-am iubit în alt veac, te visez doar acuma de aceea, paharul plin cu cucută mi -l întinde

pe razele-i luna...)

Miron Blaga

26

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Festival anual de artă, cultură și teologie.

DIN DRAGOSTE PENTRU FRUMOS ediţia a III-a 16-21 mai 2013 - Paris

Jean-Claude PENNETIER, pian Cu experienţa bogată a unui parcurs

muzical variat - muzică contemporană, teatru muzical, compoziţie, conducere de orchestră, pianoforte, învăţământ, practica asiduă a muzicii de cameră, Jean-Claude Pennetier îşi regăseşte expresia privilegiată în activităţile sale de pianist solist. După studiile muzicale la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris, se distinge în mod strălucit în numeroase concursuri internaţionale, dintre care: Premiul întâi «Gabriel Faure», PremiulDoi «Marguerite Long», prim nominalizat al Concursului de la Geneva, Premiul întâi al Concursului din Montreal.

înregistrările sale din opere de

Schubert, Brahms, Schumann, Debussy et Beethoven au obţinut cele mai prestigioase distincţii ale presei muzicale, * precum «Marele Premiu» al Academiei Charles Cros. Astăzi reprezintă o referinţă pentru mulţi tineri pianişti.

Şi totuşi, satisfacţiilor imediate ale

concertistului, Jean-Claude Pennetier preferă experienţa ; vocii bine conturate pentru un stil muzical, abordarea creativă a mai multor genuri. Comparat adesea cu Sviatoslav Richter sau cu Radu Lupu, Jean-Claude Pennetier nu seamănă totuşi decât cu el însuşi. Ii place să evoce relaţia sa particulară cu muzica, refuzul unei cariere ca scop în sine, precum şi aspectele mai discrete ale unui parcurs spiritual care l-au condus spre a deveni preot ortodox în cadrul Bisericii române.

Ami FLAMMER, vioară Profesor la Conservatorul Naţional

Superior de Muzică din Paris, Ami Flammer este de multă vreme activ pe scena creaţiei muzicale. Solist, a lucrat cu numeroase orchestre (precum Orchestrele filarmonice ale Radio France, cea din Moscova, din Nice-Cote dAzur sau Orchestra naţională Capitole din Toulouse). Interpretează muzică de cameră în special alături de Jean-Claude Pennetier. La fel de activ în domeniul muzicii contemporane, a creat numeroase opere (Capricii de Sciarrino, Studii Freeman de John Cage, Cvartetul de coarde de Georges Crumb, etc.). John Cage i-a dedicat ultimele sale două piese pentru vioară. Ami Flammer a compus muzică de film (pen Marguerite Duras, Eric Rohmer, Louis Malle, Benoît Jacquot) sau de scenă (pentru spectacole dedicate lui Kafka şi Boulgakov). II regăsim de asemenea interpretând alături de Moshe Leiser, împreună cu care a înregistrat două albume de Chansons Yiddish. Pentru canalul TV Arte, Ami Flammer a servit de ghid muzical şi a fost principalul interpret în filmul lui Nicolas Klotz Chants de sabie et detoiles despre diaspora muzicală evreiască.

Jean- Claude Pennetier şi AmiFlammer formează de multă vreme un duo vioară-pian în concerte şi în discografie. In concertul din 17 mai de la Ambasadă, vor interpreta împreună două piese care fac sufletul românesc să vibreze:

George Enescu, Sonata nr. 3 pentru vioară şi pian în la, op. 25 „în caracter popular românesc", reprezintă o recreare „clasică” a unor sonorităţi autentice româneşti, ale căror caracteristici locale violonistul trebuie să le pună în evidenţă, aşa cum îi cere Enescu în recomandările de interpretare lăsate.

Diana CAZABAN, vioară Titulară a

Orchestrei de Con-certe Lamoureux, profesoară de vioară la Schola Cantorum din Paris şi responsa bilă de formarea tinerilor muzicieni în cadrul Orchestrei Paris-Sorbonne, Diana Cazaban şi-a început cariera în România. Studiile sale la Conservatorul Naţional de Muzică din Bucureşti, în special în clasa lui Daniel Podlovski (discipol al lui Ivan Galamian) au condus-o spre obţinerea premiului întâi la concursuri de muzică de cameră (quartet de coarde) din Bucureşti, Braşov şi Timişoara.

Itinerariul său internaţional este

marcat de cursurile sub conducerea maeştrilor Andre Gertler, Vladimir Malinine (Weimar, 1973 şi 1978) şi Irvine Arditti (Darmstadt, 1982-1986). Devine vioară solo al Ansamblului Cârme din Milan (1987-1990), vioara întâi în ansamblurile de muzică contemporană Alternance şi Erwartung, colaboratoare a Ansamblurilor L’Itineraire si 2e2m.

Palmaresul său numără multiple

concerte şi recitaluri în România, Germania, Italia şi Franţa, înregistrări la Radio România şi la WDR, discuri la Electrecord, Harmonic Records şi ADDA, participări la festivaluri din Alicante, Madrid, Huddersfield, Torino, Geneva, Berlin, Paris (Festival dAutomne), participări la numeroase înregistrări discografice (Donatoni, Scelsi, Xenakis, Ibert, Villa Lobos).

Împărtăşind viaţa şi preocupările muzicale ale regretatului compozitor Costin Cazaban, a fost sursa de inspiraţie a anumitor creaţii ale acestuia, îndeosebi Alcyon, dedicată în mod special Dianei.

A consemnat Prof. Iacob Pop

Participant la festival.

27

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

AGRICULTURA ECOLOGICĂ A ȚĂRANULUI ROMÂN DIN ANUL 1897

Unul dintre lucrurile cele mai însemnate în agricultură este fără îndoială lucrarea pământului. De la modul şi timpul: cum şi când se face această lucrare, aternă totdeuna rezultatul culesului, atât în privinţa cantităţii, cât şi a calităţii. Despre acesta s’au convins toţi economiştii, mulţămită numeroselor încercări, ce s’au făcut în privinţa acesta.

Aşa de esemplu, au făcut mai multe încercări cu cultura pomilor în pămentul nerigolat, apoi în cel rigolat. Rezultatul a fost, că în pămentul rigolat atât pădureţii, cât şi altoii au crescut şi s’au desvoltat încă odată aşa de bine şi repede, ca în cel nerigolat.

E adeverat că rigolarea pământului este o lucrare împreu-nată cu ore-carî greutăţi şi chiar cheltuelî, de ore-ce pămentul trebue săpat pănă la afundimea de un metru, der apoi se şi plătesce. Rigolarea se face în modul următor: de~o parte a tablei, pe care voim se o rigolăm, facem un şanţ de un metru de lat şi afund, punend pămentul scos din acela de-oparte, lângă cel dintâiu şanţ săpăm apoi un al doilea de asemenea mărime, aruncând pământul din şanţul de-al doilea în cel din- tâiu, şi aşa continuăm pănă ce isprăvim

tabla întreagă. Şanţul din urmă ne va rămâne gol, de aceea va trebui se cărăm în el pământul scos din şanţul prim. In modul acesta se pot rigola atât table singuratice, cât şi grădini seu vii întregi. Nu numai pentru cultura pomilor, ci chiar şi pentru a unor legume, o lucrare mai afundă a pământului este de neapărată trebuinţă. Astfel s’a adeverit, că, de esemplu, morcovii, pătrânjeii, păstranapiî, ridichile, napii/hreanul şi altele, ale căror rădecinî străbat mai afund prin pământ, se desvoltă şi cresc mai bine şi mai curând în pământurile , lucrate afund seu rigolate.

Trecând la cultura bucatelor observăm acelaşi lucru. Cu cât un pământ se lucră mai bine şi mai afund, cu atât şi culesul e mai asigurat. Astfel la cultura grâului, bună-oră, s’a adeverit, că cu cât se face ogorul mai de timpuriu şi mai afund, cu atât se stirpesc mai uşor rădăcinile şi sămânţeîe buruenilor, ce se ivesc prin holde. Unii dintre plugari se feresc pănă astădî de-a lucra pă-mântul afund chiar şi la facerea ogorului, presupunând, că printr’asta s’ar scote pământ de cel mort şi sterp din pătura de-desupt, care nu e priincios semănăturilor; acesta însă s’ar pute

întâmpla numai atunci, când sămânatul s’ar face îndată după ogorît. Stând însă pământul mort şi sterp cât-va timp în atingere cu aerul, lumina, căldura şi ploia, devine şi el din ce în ce tot mai bun şi mai roditor.

Tocmai ca să se poată lucra pământul mai bine şi mai afund, s’a întrodus în economiile mai mari un plug, cu care se pote lucra pământul de două-ori mai afund, ca cu cele ordinare. Astfel de lucrări se săvârşesc în deobşte la facerea ogorelor de vară şi tomnă, ca pământul să se mai potă drege şi îmbunătăţi pănă la semânat. A lucra pământul şi la sămânat tot aşa de afund, ca la ogor, nu numai că nu e folositor, de pote fi. chiar stricăcios, de ore-ce sămânţa pote căcle prea afund îil pământ, unde nu o pote ajunge aerul, lumina şi căldura, şi astfel se putredesce şi nu răsare. Acesta va să jică, că lucrarea pământului trebue se se facă treptat în adâncime: la ogor mai afund, er la întors şi la semănat ceva-şi mai pe de-asupra. Lucrarea mai afundă a pămentului la ogor, precum şi arăturile făcute în lăţime în pământurile mai mari, au avantagiul acela, că sterpesc, cum am dis şi mai sus, mulţimea buruenilor stricăciose, ce se fac

28

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

prin holde; rădăcinile holdelor se pot es- tinde mai afund prin păment, unde pot fi apoi mai scutite de secetele îndelungate, cum şi de umedela prea multă, şi acolo pot afla şi un nutrement mai bun şi mai îmbelşugat. Lucrându-se pămentul tot la suprafaţă se serăcesce pătura lui cea roditore şi ast-fel semănăturile se fac din an în an tot mai mărunte şi mai slabe, căci „din sacul, care tot iai şi nu mai adaugi nimic, odată dai de fund.

Dar nu numai până la semănatul

holdelor pămentul trebue mereu lucrat şi scormonit, ca să nu se prea îmburuieneze, ci chiar şi după ce holdele au răsărit încă ar mai trebui mişcat. Astfel economii învăţaţi au introdus încă aprope de cinci-decî de anî grăpatul holdelor, care să face de regulă primăvara, după ce s’a sbicit bine pămentul. Grăpatul ajută holdelor, ca şi săpatul cucuruzelor; prin grăpare se rupe scorţa pămentului formată de zăpadă şi înghe-ţurile de preste iernă şi se uşureză în mod vădit crescerea şi desvoltarea holdelor. Cu prilegiul acesta să pote sămăna şi să-mânţă de trifoiu prin holde, care apoi cresce şi se des voltă la umbra acelora şi după seceriş se pote cosi cu miriştea dimpreună, ca nutreţ pentru animalele domestice. Decă pentru cultura holdelor o lucrare mai afundă a pămentului la ogor este bună şi folositore, cu atât mai folositore, ba chiar trebuinciosă va fi aceea la cultura cucuruzului, care fiind o plantă mai puternică, şi pămentul trebue lucrat cu mai multă îngrijire. Despre acesta sunt convinşi toţi plugarii noştri, deoarece vedem, că pămentul cultivat cu cucuruz să şi lucră aşa, după cum pretinde natura şi însuşirile lui. Pentru cultura cucuruzului să face de

obiceiu o arătură bună şi afundă primăvara, după care să gunoesce pe unde e de lipsă, să grapă, să pune cu maşina, se semăna din mână seu se pune cu cuibul, după cum e pământul şi clima. După ce răsare şi are câte trei patru foi se sapă pentru prima-dată, apoi de a doua-oră şi pe unele locuri şi de a treia-oră. La sapa din urmă se adună şi mosinoie de păment pe lângă fire, ca să nu le potă pleca seu rupe vântul şi se nu se prea adune multă apă pe timpul ploilor la rădăcinile lor. La cultura cucuruzului o lucrare înţeleptă şi la timp a pământului este o cerinţă recunoscută de cătră toţî cultivătorii. Cu deosebire la săpatul cucuruzului se pândim timpul cel mai frumos, căci săpându-se pe timp umed seu ploios, nu numai că nu-i ajutăm, dar îi putem strica, fiindcă buruiena nu se stîrpesce, ci se prinde din nou, er el

începe a se îngălbini şi a tânji timp mai îndelungat. Timpul cel mai priincios săpatului este atunci, când pământul este mai mult uscat decât umed, atunci buruenile se stîr- pe'sc şi usucă forte curând de căldura sorelui, er pământul se măruntă mai bine, aşa încât după aceea lumina, aerul, căldura şi umedela pot străbate cu mai multă uşurinţă la rădăcinile lui. Că acesta aşa se întâmplă, pote vede ori şi cine la un cucuruz săpat pe timp de secetă, după care, decă urmeză îndată o ploiă îmbelşugată, care se potă topi mustul şi leşiile aflătore în pământ, el cresce şi se desvoltă vădând su ochii. Şi aci trebue se însemnăm, ca nu numai mustul şi leşiile (accidele) din pământ ajută crescerea şi desvoltarea semenăturilor, ci şi aerul, căldura, lumina şi umedela, cărora trebue se le înlesnim întrarea la rădecinile semănăturilor prin desa lucrare şi scormonire a pământului. Aerul contribue la nutrirea plante¬lor sub două forme : sub formă de amoniac prin foi, şi sub formă de accid nitric (leşiă) prin rădăcini. Că aerul lucră într’un mod forte însemnat la nutrirea plantelor se paote convinge orî şi cine la înecările de ape ; apa, ca mai grea, silesce aerul aflător la rădecinile plantelor a eşi afară după care plantele rămânând fără aer, încep a se îneca (asficsa), a îngălbini şi mai pe urmă a peri. Istoriora cu comora din viiă o scie aprope fiăcine; desele încercări făcute cu rigolarea viilor au dovedit, că după o lucrare mai afundă a pământului şi viile dau o rodă îndoită. Aşa stând lucrul, e firesc, ca economii se aibă totdeuna înaintea ochilor modul şi timpul: cum şi când se face lucrarea pământului, ca acesta se potă da totdeuna o crescere uşoră şi grabnică semănăturilor, ce se cultivă în el.

(Călindarul Plugarului pe anul comun 1897)

Va stam la dispozitie cu o gama larga de produse: Tractoare, Utilaje Agricole, Sali de muls pentru vaci,

s.a. Produsele prezentate pe site-ul nostru sunt disponibile și pot fi livrate in cel mai scurt timp la prețuri convenabile. Onoram orice comanda la solicitare !

www.agrofurnizor.ro CONTACT : 0744 55 36 12 de Luni – Vineri 09 -18

29

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

ADEVĂRATA ISTORIE A TRANSILVANIEI

„Profitând de vechia organizaţie cnezială a satelor române, regii Ungariei

şi în numele lor voevozii sau vice-voevozii Ardealului, comiţii comitatelor

şi castelanii castrelor regale întrebuinţară pe cneji pentru scopurile

lor-de colonizare, garantându-le şi mărindu-le veniturile ce Ie aveau dela.colonii conduşi de ei. Renunţând la o parte din venituri în favorul lor, regii şi după ei ceilalţi proprietari mari de pământ acordară cnejilor dreptul de chinezat (jus kene-zatus, keneziatuz, jus keneziale', sau pe un timp nedeterminat sau pe viaţă şi cu facultatea de a-l transmite moştenitorilor direcţi, cari participau împreună la beneficiile

cnezatului. Aceste acordări se făceau sau prin confirmarea cnezilor existenţi în funcţiunile lor sau prin împuternicirea de a întemeia sate nouă (villas), pe pământuri din nou curăţite de păduri sau pe locuri părăsite de locuitori (novae

plantationes). In cazul acesta cnezul avea o situaţie analogă cu „scultetus'-1 sau „iudex“ al coloniilor nemţeşti din Ungaria nordică, eră un fel de

„Lehnschulze” german. Pe lângă dreptul de a posedă o porţiune de pământ

(mansio, mansus), de obicei mai mare decât a celorlalţi locuitori şi liberă de

cens şi de quinquagesima, de a ţinea o moară şi de a se sluji de munca sătenilor

pentru cultivarea porţiunii sale de pământ, el avea şi un venit de la judecăţi „in causis mioribus“. „Cnejii ce se aflau pe proprietăţile nobililor, clerului sau-comunelor aveau o situaţiune mai joasă; ei n-aveau un drept kenezial liereditar şi nu erau scutiţi totdeauna de „onus

terrestralis de care nu erau totdeauna scutiţi nici cnejii confirmaţi de lege. De

aci deosebirea ce o face Ludovic I la 1366 între un „kenezus per nostras

litteras rega-les in suo kenezatu roboratus" şi între un „comnumis ke-

nezus“, în ce priveşte „hommagium" : cel dintâi e asimilat cu un „nobilis“, al

doilea cu un „villicus fidei unius ferto-nis“; nici unul, nici altul nu erau adevăraţi „nobiles“.

„Şi cu toate accstea o parte din cnejii români deveniseră nobili ai

regatului înainte de 1366 şi foarte mulţi se nobilitează pe la sfârşitul sec. XIV şi în

cursul sec. XV. Primul caz cunpscut e de sub Carol Robert din 1326: acesta dă

unui Stanislaus kenezius din Maramureş, pentru serviciile sale, „terrain Zurduky

iure perpetuo ac liereditarie possiden-dam“, eximând-o de sub orice

jurisdicţiune, scutind-o de orice dări si acordând lui Stanislaus „omne ipsius terre de-bitum et collectain, more et lege nobilium regni percipien-dam“. Printr’o astfel de donaţiune cnezul deveniâ nobil : el nu mai eră un „iobbagio regalis", cnezatul lui nu mai erâ. un „officiolatus“, preprletatea n’o mai avea „sub servitute keneziatus“, el nu mai datoră regelui anumite „obsequia,. servicia ac solutioncs, ca

ceilalţi chinezi. Posesiunea sau posesiunile ce le avea până atunci „sub nomine keneziatus şi Ie administra „nomine regio“, Ie capătă acum „perpetuo et irrevocabiliter“, „omni eo iure et titulo quo eedem ad nos-tram

(sc. regiam) collationem pertinere dinoscuntur. In raport cu prima donaţiune, a chinezatului, această a doua este numită totdeauna „nova

(Tonatio“. „Începând sub Carol Robert,

nobilitarea cnejilor români se continuă sub Ludovic I şi Sigismund şi, în urma

serviciilor însemnate cecnejii aduc regatului în războaiele cu Turcii, iea, în

comitatele sudice ale Ungariei: Caraş, Severin şi Hunedoară, un mare avânt sub" Albert, Vladislav şi Hunyadi ca voevod al Ardealului şi guvernator al Ungariei. Sub Mateiu Corvin ea se răreşte. In a doua jumătate a sec.- XV şi la sfârşitul acestui secol „Valachi

nobiles“ sunt foarte numeroşi în Banat şi în Hunedoara. Devenind nobili, cnezii

încetează de a fi români; parte de bună voie, parte siliţi de dizpoziţiunile luate

de Ludovic şi confirmate de Sigismund Ia 1428, ei trec la catolicism ca să-şi poată

păstră mai departe domeniile lor. Românilor le remân numai „kenezii

Communes“, cari, fie că aparţineau castrelor regale, fie capitulelor, nobililor sau comunelor orăşeneşti, nu sunt

altceva decât juzi săteşti, „villicii seu kenezii", „judices vel kenezii, „pro

tempore constituti“, supuşi proprietarilor, ca şi consătenii lor,

neliberi, căci nu-l puteau părăsi pe acesta fără permisiunea lui şi fără să-şi fi

plătit mai întâi „terragium iustum“; ei plăteau un „cens", iar în schimbul

serviciului primiau o resplată anuală, după învoială. Cnejii aceştia sunt identici

cu villici din satele ungureşti şi săseşti (ung. biro sas. Hanii) şi situaţiunea lor juridică nu se deesebeşte. Întru nimic de a celorlalţi „iobagiones“. Numele lor (sub forma cnez sau chinez) se păstrează în această accepţiune pâiîh pe la sfârşitul sec. XVI; în sec. XVII el este înlocuit peste tot, afară de Banat, unde s’a păstrat şi la Sârbii de .acolo, cu termenul jude, judeţ (giude, giudeţ) sau birâu.

„Astfel cnejii, din Ungaria şi Transilvania, după-ce mai întâi au fost întemeietori şi şefi de sate, apoi sculteţi ai regilor şi marilor proprietari, cu drept hereditar, şi în sfârşit nobili ai regatului, remân simpli administratori de domenii

nobilitare sau de comune săteşti atârnătoare de oraşe, şi se perd, în iobăgime. Un alt istorician de valoare al nostru, Ioan Slavici se - ocupă în studiul

său istoric ’Ardealul’) îndeosebi de siluţia românilor la venirea ungurilor,

arătând şi dând probele vieţii noastre de popor cu organizaţia sa naţională,

separat de celelalte neamuri. . Românii de pe teritoriile regale

erau p’atunci exempţi, cari depindeau de aăpeteniile lor proprii, numiţi cneji. Pe valea Oltului, la Făgăraş, aveau un ban. Intru dovedirea existenţei clasei nobilimei române, citează diploma prin care regele Andrei convoacă la Alba-Iulia sfatul nobililor, indicând anume:

„nos universis nobilibus Sexonibus Syculis-et Olacliis“... Iar că românii ce au

avut de suferit şi cum s’a pus la cale desnaţionalizarea şi nimicirea lor, dl

Slavici arătă provocându-se tot la acte ce nu se pot resturna: jurământul ce

Bela IV făcuse papei de a stârpi pe schismatici, dupăcum e notorică şi

pretenziunea papei Bonifaciu VIII de a se introduce (la 1299) inchiziţia împotriva românilor ortodocşi.

*continuarea in numărul viitor]

Ioan Rusu Şirianu – „Iobagii”

30

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

FÂNTÂNELE - UN NUME DE ADEVĂR SI DE EROISM ROMÂNESC

De câte ori auzim cuvântul Mărişel ni se proiectează în imagine unul din cele trei obiective sau toate trei la un loc : comuna de munte Mărişel, hidrocentrala Fântânele-Mărişel, ori Crucea Iancului de la Fântânele - locul celei mai categorice victorii, o nouă Posadă a românilor, cea din 6 iulie 1849.

Acum, celebrând 165 de ani de la declanşarea războiului de rezistenţă naţională (care a durat aproape un an şi jumătate), nu putem să nu evidenţiem cea mai răsunătoare victorie a moţilor, cea de la Fântânele, întrucât de atunci încoace simbolizează libertatea românilor.

În primăvara anului 1848 denumită „primăvara popoarelor”, românii încălziţi de flacăra revoluţiei europene şi entuziasmul obiectivelor de libertate, egalitate, frăţietate, au socotit că a sosit momentul eliberării din iobăgie şi obţinerii independenţei naţionale. Tinerii intelectuali ce reprezentau floarea naţiunii române i-au sensibilizat cu ideea că independenţa este şi va rămâne o dominantă a existenţei oricărui popor şi dacă alţi vecini hrăpăreţi le-au impus o stăpânire nedreaptă, a sosit momentul potrivit să lupte pentru existenţa ca neam, precum şi pentru libertate şi egalitate.

Dar revoluţionarii unguri ridicaţi la lupta pentru obţinerea unor obiective juste legate de independenţă şi drepturi şi-au propus şi refacerea regatului medieval al Ungariei în care să fie înglobată şi Transilvania, un obiectiv nedrept pentru români. Dieta ungară întrunită în martie 1848 la Pojon a proclamat independenţa Ungariei şi desfiinţarea iobăgiei, dar prin articolul VI a hotărât „uniunea” Transilvaniei la Ungaria, ceea ce a însemnat un adevărat seism pentru români. Într-un astfel de moment crucial, când însăşi fiinţa îi era grav ameninţată, poporul român printr-o supremă încordare a energiei sale, prin exponenţii săi străluciţi, Avram Iancu , Simion Bămuţiu, Andrei Mureşeanu, şi-a îndeplinit misiunea de factor al deşteptării la acţiune, având deviza „ acum ori niciodată”, iar masa de români, cu cei mai hotărâţi, cei din Apuseni, au răspuns propunerii lui Iancu „Sau punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim Situaţia devenise deosebit de gravă. Revoluţionarii unguri au intrat în Transilvania pentru a o anexa dar românii au hotărât să nu dea nici un petic de pământ din glia strămoşească şi să pretindă şi ei desfiinţarea iobăgiei, precum şi

asigurarea drepturilor democrate. Consecinţele acestor obiective diametral opuse au dus la ciocniri şi uneori la lupte sângeroase, aşa cum au fost şi cele purtate pe pământul mărişelenilor La chemarea lui Iancu şi mărişenii au fost nevoiţi să-şi transforme uneltele în arme de apărare: furcile, coasele îndreptate, securile şi îmblăciii. Ei s-au organizat într-o centurie condusă de Indrei Roşu, a legiunii Auraria Gemina condusă de prefectul Avram Iancu. Când două coloane inamice, la 26 ianuarie au plecat din Gilău spre Mărişel, cu scopul de a intra în inima Apusenilor pentru a anexa această Cetate de Piatră, luptătorii din Mărişel i-au întâmpinaţi postaţi pe înălţimea Vârful Bătrâna, iar în 1 februarie localnicii au înregistrat un prim succes. Avram Iancu în Raportul... trimis împăratului nota: ”Bătaia ţinu şase ore, cu noroc amestecat, mai pe urmă ai noştri reîmpinseră pe rebeli şi-i împinseră până la Gilău” .Duşmanii au pierdut 13 luptători şi au încărcat patru care cu răniţi. Mărişenii au avut 6 morţi, le-au fost arse 3 case, 3 poieţi şi li s-au răpit 30 de vite. Ca să se evite noi vărsări de sânge, mărişenii, în 28 ianuarie au trimis o scrisoare „hotnoghiului” I. Rakoczi, cerându-i să nu-i mai atace, iar în 4 februarie „Obştea Mărişelului” scria inamicului postat în Gilău : „Dar ne rugăm domnule, să fii în odihnă, nu sârgui atât a ne provoca pacea, căci noi suntem cei mai paşnici oameni. Nu ne sculăm pe nime, nu aprindem nimic, nu mergem să omorâm pe nime. Au nu-i aceea pace adevărată...Pentru noi Dumnezeu priveghează” însă, în 12 martie au pornit asupra Mărişelului 1200 de honvezi. Moţii i-au aşteptat pe înălţimea Grohotu, şi fiind puţintei, în ajutor le-au sărit şi femeile conduse de Pelaghia Roşu, despre care Iancu scria că s-au prezentat „cu pălării de bărbaţi pe cap, încălecară caii, apoi, în cel mai frumos şir suiră pe munte... ” Bărbaţii au atacat duşmanii din flancuri, după ce femeile i-au atras spre înălţimea greu accesibilă. Şi astfel 30 duşmani au rămas

morţi, mai multe care cu răniţi şi cei mai mulţi alungaţi până-n Someş. Alte încercări inamice de a pătrunde în Mărişel au mai avut loc în lunile următoare, dar cele cu înfrângeri răsunătoare ale acestora au avut loc în 5-6 iulie 1849 la Fântânele. în ziua de 2 iulie, din Huedin au plecat 4 companii ale lui Vasvari plus 2 de secui. În 5 iulie cetele mai multor centurioni au provocat, aşa cum ne relatează Avram Iancu „ o lovire generală glorioasă cu vreo 400 de rebeli, pe care, punându-i pe fugă i-au gonit vreo două ore luându-le 3 care încărcate cu pâine”. Spre seară au ajuns în tabăra moţilor tribunii Nicolae Corcheş şi Ioan Olteanu, care împreună cu Indrei Roşu au făcut recunoaşterea terenului şi au aşezat luptătorii moţi în locurile cele mai potrivite. Au postat 120 de vânători, 317 lăncieri, iar pe înălţimi femeile, bătrânii şi copiii, „înarmaţi” cu pietre, bucăţi de lemne şi îmblăcii. În ziua de 6 iulie, cam pe la orele 11, Paul Vasvari a dat comanda de înaintare a celor 3000 de ostaşi dotaţi cu puşti şi cu 5 tunuri. Moţii, „toţi întinşi la pământ pentru ca gloanţele să nu-i atingă şi din acea poziţiune bună puteau trage sigur... ” i-au lăsat să se apropie până la mal.

Prof. Nicolae Șteiu

31

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

TRENUL FERICIRII

Emotivitatea adolescentină trebuie percepută la nivel

individual și nu într-un ca un caz de patologie pentru tinerii din

lumea de astăzi, care de altfel ne caracterizează la unison cu trăirile

sufletești, modice sau imperceptibil de exprimat într-o tăcere

acerbă care nu permite deschiderea labirinturilor inimii pentru a

pătrunde cu sinceritate primii fiori ai dragostei.

Desigur că mirosul trandafirilor din anii de liceu rămâne ca

primă încercare, o motivație a continuității trăirilor sufletești, dar

irumpe periodic din focul sacru al inimii prin trăirile care se

acumulează în sufletul nostru și în același timp ne simțim obligate în

a ține la distanță privirile înflăcărate ale “dragilor” privitori, care țin

cu tot dinadinsul să pătrundă între filele “cărții destinului” nostru

pentru a găsi momente de unicitate în declarații siropoase, care nu

întotdeauna sunt binevenite și nu pătrund în egoul senzorial al

inimilor noastre.

Cu toată sinceritatea și cu mult respect pentru cei care știu

să privească un boboc de trandafir, pot reitera aspectul că pentru

frumusețea divinului în realizarea unui scop precis și determinat, nu

întotdeauna cei dornici pot să primească în beatitudinea

efervescenței dragostei și trăirile așteptate, pentru că în unele

cazuri trandafirul mai și înțeapă. Iar pentru a nu fi înțeleasă greșit în

cele anterior afirmate și a nu fi percepută într-o motivație

declarativă de dragoste, vă pot informa din experiența acumulată

până la această vârstă că fiecare dintre dumneavoastră, dragi

cititoare și cititori, va trebui să aștepte un moment potrivit pentru

vârsta și trăirile sufletești a fiecăruia de a prinde din mers “trenul

dragostei”.

Una dintre cele mai mari enigme ale tinereții, care

generează o sumedenie de conflicte interioare, de semne de

întrebare, de nopți nedormite, de fluturi în stomac și sentimente de

nesiguranță, este aflarea dragostei. Cu toții vrem să prindem acel

tren care să ne ducă într-o călătorie a vieții spre fericire. Însă din

frica de a nu-l pierde și ghidați de gândul de a nu rămâne singuri,

tindem să ne grăbim, să luăm trenul greșit iar apoi să ne fie greu să

ne dăm jos din el, sau o facem prea târziu, pentru a nu pierde șansa

de a da satisfacție și Cupidonului nemuritor să-și trimită săgețile în

inimile noastre. Eu consider că fiecare are “trenul” și destinul său,

pe care îl va urma mai devreme sau mai târziu, având puterea de a

renunța la neîmplinirile sufletești, de a nu mai închide ochii în fața

neplăcerilor, nepotrivirilor de caracter, diferențelor prea mari de

gândire și comportament și orice teamă ce ar putea lungi o

călătorie într-un tren greșit. Acesta este primul pas spre fericire;

după cum se spune: “să iubești pe cineva care nu te iubește, e ca și

cum ai aștepta trenul în aeroport”.

Iar în momentul în care prinzi trenul tău - trenul dragostei,

va dispărea orice urmă de îndoială, de frământare sufletească,

pentru că te copleșește un sentiment de liniște interioară și

mulțumire, care seamănă cu sentimentul pe care îl ai atunci când

intri la tine în casă și știi că e locul unde te simți cel mai bine din

lume și că totul e așa cum vrei să fie, și să trăiești senzația

momentului prioritară, căci inima ta este vibrațională pe aceeași

lungime de undă cu cel iubit.

Unii tineri, care lăsându-se pe valurile învolburate ale

dragostei s-au izbit de multe stânci, se întreabă: există dragoste

adevărată sau aceasta e numai în filme? Să mai sper la ceva perfect

sau să mă mulțumesc cu puțin ?

Din mult prea fericita mea experiență de viață , declar cu

tărie că DA, există acea dragoste adevărată, care te face să tresari la

gândul că într-adevăr totul tinde spre ideal. Îți trece prin minte

gândul că acele povești de dragoste pe care le vedem în filme sau

despre care am citit în cărți au existat cu adevărat, iar nimic nu ți se

mai pare scene de science-fiction.

Te simți ca un personaj în rolul principal, gata să își urmeze

scenariul propriului film, un film în care ești convins că va rămâne în

“cartea destinului”, dat fiind faptul că trăiești ceva incredibil de

profund și frumos, care nu trebuie să se sfârșească toată viața.

Ec. Nora Turdean

32

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

GLASURI ȘI CETERE DIN ȚARA OAȘULUI

Acasă la fluieraşi

In timpul anchetelor consacrate

instrumentelor, aflăm că tatăl ceteraşului

Grigore Tat cântă vocal şi din fluier.

Locuieşte în Bixad, într-o margine a

satului, la câţiva kilometri de centru. În

acest început de vară, peisajul e orbitor.

Traversăm pârâiaşe, coline şi livezi în cele

mai neverosimile nuanţe de verde. Pe

drum, sub povara unui echipament

apăsător, ne întreţinem destins şi ne

confruntăm lecturile. Vorbim despre

Bartok şi Brăiloiu, iluştrii noştri strămoşi,

care s-au aflat în Oaş înaintea noastră şi

au păşit, poate, chiar pe cărăruia pe care

mergem noi acum...

Contrar a ceea ce se crede, Bartok

nu pornea pe coclauri cu rulourile de

ceară în spinare. În Transilvania avea

prieteni peste tot - români şi unguri,

muzicieni şi intelectuali retraşi la ţară - care îi pregăteau

terenul, mobilizând toată suflarea cântătoare a satelor. El,

Bartok, se instala confortabil pe un scaun, cu cafeluţa la nas,

înregistra şi punea câteva întrebări. Dacă uita să le pună, nici

un bai, căci pe atunci găsea atâtea comori muzicale! Brăiloiu

avea însă o altă concepţie despre teren: el zăbovea îndelung

în acelaşi sat, unde locuia în casa unui plugar mai înstărit.

Lucra în general cu o echipă amplă de asistenţi şi studenţi,

până târziu în noapte, după ce ţăranii îşi terminaseră lucrul. îşi

chestiona victimele până la epuizare. Studenţii trebuiau să

noteze tot: răspunsurile la întrebările maestrului, numele

informatorului, porecla, vârsta, confesiunea, călătoriile sale în

afara satului, starea materială şi matrimonială, numărul de

copii etc. După plecarea ultimei victime, echipa rămânea pe

loc atât cât era necesar, ca să facă toaleta fişelor şi să

pregătească intrarea lor în Arhiva de Folklore a Societăţii

Compozitorilor. Brăiloiu verifica fiecare fişă. Profesorul Mihai

Pop îşi aminteşte că, odată, l-a obligat pe unul din discipoli să

alerge în miez de noapte la un ţăran acasă şi să-l întrebe ce

vârstă are, pentru că uitase s-o consemneze la timp în fişa de

anchetă. Aşa au învăţat cei de-atunci meseria...

Dar, ca să fim drepţi, nici Bartok nu şoma. Din două în

două zile îşi strângea bagajele, le rânduia într-o căruţă alături

de sacul cu cilindri (în care domnea totdeauna o ordine

deplină) şi se pornea spre alt sat, pentru o altă instalare, alte

conversaţii curtenitoare şi epuizante cu prietenii, alte

înregistrări la primărie, alte notaţii muzicale directe. Era de o

eficacitate redutabilă. într-o zi, în Hunedoara - aşa cum ne

reaminteşte Suchoff în „Rumanian Folk Music“ - a transcris

vreo 50 de melodii după auz, după ce mai înainte înregistrase

vreo sută: pesemne că-şi isprăvise rezerva de cilindri.

Tot flecărind, intrăm într-o livadă răcoroasă. Sub un

nuc bătrân, două morminte cu cruci vechi de piatră. Ei! Ştiam

din lecturi că ţăranii din Transilvania de altădată îşi îngropau

adesea morţii în curte sau livadă. Chiar văzusem aşa ceva la

Căstău, în sudul provinciei, dar nu în Oaş. înseamnă că

locuinţa nu poate fi departe. De fapt e la vreo sută de metri

de draperia de ramuri care acoperă cele două morminte. Un

decor de un romantism tulburător şi o casă mică cât o nucă,

de un albastru înflorit şi scăldat în soare.

Unde e Grigore? „Doarme. S-a întors în zori. A muncit

nu glumă pentru 3000 de lei (aproximativ cinci dolari)44, ne

spune tatăl apropiindu-se fară grabă şi ştergându-şi mâinile de

coapse. Blond, solid, de talie mijlocie, cu faţă adânc brăzdată

de riduri şi voce rugoasă. N-a auzit de noi, bineînţeles, dar

dacă tot am sosit, suntem oaspeţii săi. Nevasta o să aşeze trei

tacâmuri în plus. Intraţi! Nu prea avem chef, afară e frumos,

ne-ar place să rămânem în curte, dar nu vrem să-l ofensăm.

Camera bună ne taie respiraţia: peretele dinspre răsărit e în

întregime acoperit de icoane pictate sub sticlă, icoane care ar

stârni pofta oricărui conservator de muzeu. Aparent pe aici n-

33

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

a trecut nici unul din aceşti domni ca să le cumpere sau să le

schimbe cu icoane de hârtie nou-nouţe. De fapt gazdele

noastre nici nu sunt de aceeaşi confesiune: el e ortodox, ea e

greco-catolică, aşa sunt de când au fost botezaţi. Dar icoanele

sunt comune. Dumnezeu e pretutindeni acelaşi.

Intrăm în camera bună pentru o savuroasă supă de

legume. Felul doi nu există: gazdele noastre sunt oameni

săraci. Dar se găseşte mereu o farfurie în plus pentru un văr în

trecere sau un vecin sosit să împrumute o coasă... După

dejun, mergem în curte, noi cu aparatele, Tat cu fluierele.

Unul e foarte mic, altul e îngemănat, al treilea de dimensiuni

medii. Primele două au fost făcute de mult, tic un vecin care

acum e foarte bătrân, putem să-i facem o vizită dacă dorim. Al

treilea, fabricat de un artizan din Trip, e după modelul

comandat de Căminul Cultural pentru ansamblul său de

fluieraşi. Tata începe cu primul, pe care îl preferă. Cântă

emiţând un sunet gutural quasi-continuu. Nu-şi cântă danţul

„lui“, ci illele, de păcurari şi de ţapinari. Apoi, danţul

pribeagului - pribeagul fiind versiunea locală a haiducului.

Mai târziu, va pune fluierul deoparte şi va începe să

cânte:

Fost-am mic şi n-am murit

C-am fost bine îngrijit

Şi-amu-s mare şi-oi muri

N-are cine mă-ngriji.

Se opreşte asupra acestui ultim danţ, îl reia cu fluierul,

apoi din nou cu vocea, dar cu alte vorbe:

Fost-am păcurar la oi

N-am durmit pe muşuroi

Ci pe pene de gâscoi

Fost-am păcurar la stână

N-am durmit pe rădăcină

Ci pe pene de găină.

Atunci, dacă pontul are şi acest sens care se adaugă

prea dentelor, şi dacă am dori să-l abordăm în toată

profunzimea lui vemaculară deși am început să renunţăm la

această ambiţie), o singură formulare concisă ar con veni

tuturor interlocutorilor noştri: „trucu sau, dacă preferaţi, „truc

important"

Cam aici stăm cu raţionamentele când îşi face apariţia

un tânăr în jeans si T-shirt.

A auzit vorbindu-se de noi şi a venit să ne cânte ceva.

Se numeşte Ioan Bumb, ca şi prietenul nostru din Călineşti, şi

e amic cu gazda noastră, Tata îndată ce se apucă de fluier, Tat

porneşte să cânte. Amândoi marchează timpii cu piciorul, cum

fac toţi muzicienii, şi dialoghează muzical într-o sincronie

aproximativă. Femeile casei aduc din nou horincă. Încălziţi de-

a binelea, Bumb şi ai Iui se amuză schimbând rolurile: acum

ultimul cântă şi primul mânuieşte fluierul fluierul său preferat,

cel mic şi ascuţit, nu cel al Căminului Cultural, grav şi acordat

nu-se-ştie-cum. Oşenii, care au un adevărat cult pentru

registrul înalt, nu vor renunţa niciodată să perforeze urechile -

ale lor şi ale celorlalţi.

Se pare că fluierul „mijlociu (pe gros) nu e decât rareori

folosit, şi mal ales în situaţii de necesitate, ca acum de

exemplu, când fluieraşii s-au hotărât să renunţe la cântarea

vocală şi să execute ceva în duo cu instrumentele de care dis

pun. Fluierul pe gros e acordat cu o cvartă mai jos decât cel

micuţ, astfel încât rezultatul sonor, născut din disparitatea

circumstanţială a instrumentelor, este clar heterofonic. E

vorba de o heterofonie involuntară şi necesară totodată -

pentru că în acest moment important e ca cei doi să cânte

împreună - care ar putea păcăli uşor pe muzicologul de

cabinet, ignorant în privinţa peripeţiilor anchetei Vărul, până

atunci mai degrabă tăcut, intră în joc pentru a cânta la rândul

lut Rezultă o polifonie-heterofonie impresionantă, frustă şi

rafinată în acelaşi timp care ne evocă bocetele auzite cu

câteva zile în urmă. In încheiere, Tat cântă din fluierul său

îngemănat. Al doilea tub al instrumentului nu are deschideri

penii u degete; el emite un sunet continuu care dublează,

grosso modo, fundamentalii celuilalt tub. „Tubul ăsta, spune

el, nu ajută la nimic, dar merge şi aşa...“

Spre sfârşitul după-amiezii, mergem în vizită la vecinul

constructor de fluiere. Un bătrân ofilit şi fară vlagă, care

trăieşte solitudinea în doi împreună cu femeia lui. N-au avut

copii şi nici n-au adoptat, după obicei. Casa li se prăvăli aici

sub priviri. Din când în când, Tat mai trece să le dea o mână de

ajutor, dar iun poate lua de tot în spate. Moşul nu mai face

fluiere de mult, dar mai are câteva din lemn de prun, din care

cântă câteodată. Cei trei bărbaţi - Tat, Bumb ţl bătrânul -

cântă împreună la unison un danţ, pe fluierele bine acordate

ale anului. După acest efort, bătrânul se sleieşte complet. E

vremea să le mulţumim tuturor şi să o pornim înapoi spre

Călineşti.

JACQUES BOUET BERNARD LORTAT-JACOB

SPERANŢA RĂDULESCU

DIN RĂSPUTERI

34

Revista Roua Cerului Numarul 11 – 25 01 2014

MEDICINA TRADIȚIONALĂ DAO

Pentru a cunoaște câteva elemente esențiale asupra

principiilor medicinii DAO trebuie eminamente să pornim de la

etimologia cuvântului DAO – care tradus din chineză – reprezintă „o

cale” sau „o cărare”, de urmat, care din antichitate a fost urmată cu

strictețe de cei care au înțeles nuanța cărării de urmat în viață

pentru menținerea unei sănătăți depline asupra întregului organism

uman.

Desigur că nu este o etnogeneză ușor de parcurs de la primii

fiori ai vieții, de contact, al creației divine – cu omul – care trebuie

înțeleasă după afirmațiile înțeleptului Preot Arsenie Boca – cel mai

mare dintre duhovnicii Monahismului românesc din ultimii 50 de

ani – care ne-a lăsat drept moștenire, o carte de aleasă învățătură

„Cărarea Împărăției”, precum și alte sfaturi pentru năzuința omului,

pentru a intra într-o armonie deplină cu divinitatea și cu natura

creată de Marele Ziditor – Dumnezeu. De altfel, medicina

tradițională DAO, prin elementele de bază structurale, ne crează

chintesența deplinei înțelegeri asupra unui echilibru necesar, și a

unei armonii zilnice în tot timpul vieții, între energiile vitale, corpul

uman și mediul natural în care trăim.

În acest sens, se poate lesne observa, dacă avem răbdarea

necesară că, bolile care astăzi par tot mai greu de stăpânit, tot mai

greu de tratat, la medicația existentă, prin energiile rele – care

incubă germeni, toxine, microbi toxici, tot mai greu de depistat în

analizele laboratoarelor din România, și care apoi pătrund într-un

trup a cărui imunitate și rezistență sunt tot mai scăzute și slăbite din

cauza neglijenței noastre, a unei alimentații nesănătoase și a unui

stil de viață impropriu. Pentru menținerea unui echilibru și a unei

armonii, organismul uman trebuie ferit să se afle în conflicte cu

natura înconjurătoare, căci noi, ca făpturi umane, trebuie să

respectăm Natura – mamă și în același timp să urmărim cu

vivacitate ciclicitatea ce se desfășoară în natură, luând modele de

urmat pentru integrarea corpului uman în elementul naturii; căci

numai sub acest aspect putem dobândi o sănătate perfectă pentru

organism și putem spera la o viață longevivă.

Este total greșită ideea și concepția că știința și noile

tehnologii, dezvoltate în majoritatea statelor europene pot cuceri

natura; iar omul în esența descoperirilor sale își poate satisface

toate poftele și toate capriciile. Putem afirma că am tăiat în mod

abuziv pădurile, am poluat tot mai mult aerul, mările și ne

contaminăm corpul aproape zilnic cu mâncăruri artificiale,

nesănătoase și ne tratăm obsessiv orice problemă de sănătate în

mod abuziv cu medicamente sintetice – renunțând în

subconștientul nostru la produsele naturale, pe care nici nu le

bănuim că sunt preponderent în jurul nostru, în natură; fie sub

influxul necunoașterii, fie din comoditate sau lipsă de interes.

35

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Foarte mulți dintre noi nu conștientizăm faptul că este

nesănătoasă gândirea umană în subjugarea mentalului, care este

dus într-o luptă acerbă cu natura, pentru că nu este nevoie să

creăm în jurul nostru un mediu ostil, știind că elementul esențial al

corpului uman este o rezultantă a produsului superior al naturii, și

trebuie să conștientizăm aspectu că distrugând mediul – ne

distrugem pe noi înșine; iar atât de mult trâmbițatele dezvoltări

științifice și tehnologiile noi implementate în sistemul de sănătate

nu pot proteja prețioasele comori ale energiei și ale spiritului uman

de care depinde însuși viața noastră.

Din studiile efectuate, rezultă că medicina DAO crează

alternative viabile asupra gândirii; a mentalului, asupra

comportamentului nostru autodistrugător a vieții în pasaj rapid,

oferind totdeauna o cale, o modalitate alternativă de urmat pentru

a preveni îmbolnăvirea corpului uman, pentru că în esență „calea –

cărarea de urmat DAO-istă” nu este în mod vădit și eronat

obositoare și nici în mod aleator – ascetică, dar ne creează ideea

concentrică, de a trăi sănătos – incluzând în același timp și

necesitatea satisfacerii deliciilor gastronomice, precum și cele ale

vieții sexuale, ca necesitatea organismului pentru menținerea

echilibrului temperamental, energetic ale lui Yin și Yang cu cele Trei

comori și cele cinci energii.

De sute și mii de ani, în tradiția chineză – corpul uman a fost

considerat „un microcosmos” al Universului, care trebuie să se afle

într-o perinitate perpetuă cu toate științele naturii, pentru

înțelegerea și cunoașterea fenomenelor naturale legate de ciclurile

solare și ale Lunii și pentru a putea realiza o unitate echilibrată

înttre corpul uman, energie și dinamica reversibilă a Universului.

Un element esențial și de bază al Căii DAO-iste este

eminamente legat de trup, respirație și minte, care au în esență

scopul de a dobândi modul prin care poate fi creată energia – care

să fie în concordanță deplină cu sufletul și spiritul uman. Marele

învățat Chang Po – în urmă cu mii de ani spunea: „Cuvintele par

simple și drumul pare ușor – te simți că ai descoperit izvorul și

urmezi cursul apei” – cuvinte pline de înțelepciune care te transpun

într-un extaz de meditație ți te pot convinge că dacă ai găsit izvorul

vieții și înțelegi esența, poți merge în direcția apei, urmând firul

acesteia; și să cauți posibilitatea de a parcurge Calea pentru a

ajunge la creația Divinului – căci numai sub această formă vei

înțelege menirea pentru care te-ai născut, și vei putea înțelege de

asemeni, misiunea care ți-a fost dată ție, creatură umană, de către

Marele Ziditor – Dumnezeu.

Elementele benefice ale DAO-ismului și budismului în

antichitate în China au realizat chintesența fiecăreia, pentru a

desemina sursa comună a adevărului – astfel încât Lao- Tzu și

Budda au elaborat tehnicile de aplicare ale științelor naturii în

strânsă consonanță cu destinul uman, în așa fel ca omul să poată

discerne necesitatea cultivării seminței embrionare pentru a

înțelege ciclul nașterii și al morții, și a putea percepe modalitățile de

renaștere, refacere și reciclicitate a naturii în strânsă armonie cu

etapele difazice ale ciclității corpului uman care în esență se va

putea întoarce la primordial.

Un alt mare gânditor și savant a fost Wang Che, care prin

prețioasele sale studii filosofice, a ajuns la concluzia că „Calea este

unică” care a avut în același timp discipol pe Sun Pu – Er, cea mai

faimoasă femeie din veche și antica Chină, care de altfel, a dezvoltat

prin studiile sale distincțiile doctrinare ale marilor școli ale gândirii

din China.

Desigur că în China – Țara soarelui răsare, intelectualitatea

prin școlile logice ale gândirii, a lăsat drept moștenire tehnici și

modalități de integrare în complexitatea corpului uman, printr-o

legătură liantică cu energia Divină, amintind în acest sens

personalități nemarcante care au tins spre nemurirea spirituală de-a

lungul vremilor pe scriitorul Liu I-ming, care a devenit un susținător

înfocat cu cele mai clare explicații și susțineri ipotetice ale lu i DAO

în Școala Realității Complexe, prin care s-a dovedit ipotetic că:

„sinceritatea finală desăvârșește forma bobului de aur”.

Logica rațiunii dezvoltate în aceste școli din China, ne dă

convingerea existențialismului real asupra condiției umane, care se

potrivește lumii progresiv- sincretice în care noi trăim – sau

încercăm să deslușim drumul spre calea adevărului, prin

păienjenișul vremii.

Ing. Mircea Vac

36

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

Virtuozitatea cântecului popular în Bihor

ANUL 2013 – ANUL VIOLETA GHERMAN

Din zona mijlocie a Crişului Repede, de la poalele Munților Pădurea Craiului, ca reflex al bogăției ei folclorice, dar și al unei asidue promovări, a apărut, în ultima jumătate de veac, o adevărată pleiadă de interpreți de muzică populară, care au pus și pun în valoare originalitatea și frumusețea cântecului din Bihor, ritmurile și armoniile lui inconfundabile, creionându-i un specific și o coloratură aparte în contextul folclorului românesc. Dacă ar fi să-i amintim doar pe Florica Ungur și Irina Micuț, Cornel Borza și Leontin Ciucur, Corina Lele-Ionescu și Otilia Haragoș-Seghedi, Aurel Ţurcaş și Aurica Vaida, Viorica Marc-Bulzan și Viorica Bradea, Nicoleta Rab și Ioana Urs, Mircea Tuș și Sergilia Popa - ar fi suficient pentru a exemplifica aserțiunea de mai sus. Lor, însă, li se adaugă o tânără și nouă" promoție" afirmată după 2010, în cadrul căreia strălucește, prin autenticitate și profunzime, prin prezență scenică sobră și sensibilitate interpretativă, Violeta- Simona Gherman.

Violeta Gherman (n.3 aprilie 1993) vine dintr-un ținut în care verdele nu are sfârșit, dintr-un colț de rai animat de cântecul vântului printre aripi de îngeri și izvoare șturlubatice, din ținutul de deal și senin al Pădurii Craiului, ademenită de magia muzicii, de vibrația aparte a fără număr creatori și rapsozi anonimi, care i-au transmis și ei harul și bucuria melosului, dragostea pentru ființa neamului, pentru tot ceea ce este românesc și etern în lume și om. Ea poposește printre noi pentru a ne arăta că de-acolo de unde vine ea, din Călățea, de pe maluri de criș iute și tehui, toate sunt acasă: și graiul, și portul, și truda câmpului, și sărbătorile, datinile și

obiceiurile, și - mai ales - semnul nostru de identitate și genialitate - folclorul, adică un mod specific românesc de a fi în lume prin creație, înțelepciune și trudă. A adus cu ea nu numai frumusețea omului de pe Crișul Repede, nu numai portul de-acasă al părinților și moșilor ei, ci, în primul rând, talentul și exuberanța tinereții, o voce plină de sensibilitate, caldă, de interior, tulburătoare și generoasă, câteva trăgănate care curg unduios în alternanțe deal-vale, deal-vale, amintindu-ni-l pe Blaga, cântece de joc și cântece de dragoste mai „temperate", mai bătrânești, cumpănite și cumpătate, așa cum sunt și oamenii din Călățea.

Călățea este un sat de munte, de circa 400 de numere, așezat pe o vale îngustă, în care pădurile și pășunile alternează, cu case adunate într-un centru pe Valea Mnera şi cu altele risipite pe coclauri cu nume ciudate - Dealu Glenuţii, Ţărinioară, Pă Stani etc., sau altele vorbind despre geografia locului sau despre" moșul întemeietor" - Dealu Cremene, Pă Hârtoapeli, Tăul Neșului, Hârtopu Bocului, Groapa Lungă, La Podu Pancului, Pă Câmpuț etc. Ocupațiile de bază ale locuitorilor au fost, de-a lungul timpurilor, creșterea animalelor, agricultura de subzistență și munca la pădure. Mai târziu, locuitorii din Călățea au fost angrenați în activități industriale la unitățile din jur - în minerit, materiale de construcție, construcții hidro

etc., fapt ce a dus la o reală îmbunătățire a vieții materiale și a creșterii veniturilor, harnicii oameni din zonă schimbându-și substanțial modul de viață. În acest mediu, vreme îndelungată, singurele activități culturale erau reprezentate de șezători și clăci, de obiceiurile de peste an, în special cele de Crăciun și sărbătorile religioase, ele păstrând, însă, vie spiritualitatea românească a locului, una specifică întregului spațiu mioritic.

Violeta-Simona își începe „cariera" prin 2009, chiar dacă a cântat și s-a încântat și până atunci, pe la serbări școlare sau spectacole locale. A început cu muzică ușoară, pe care, de altfel, o cultivă și azi, după care s-a apropiat de cântecul bihorean, mai ales sub influența mamei, care păstrează încă aminirea satului de altădată, cu șezătorile și clăcile lui, cu cântecele lui din bătrâni, cu obiceiurile și viața lui inconfundabile.

De bun augur a fost, apoi, întâlnirea cu profesoara și solista Corina Lele-Ionescu. Ea a îndemnat-o să urmeze Școala Populară de Artă" Francisc Hubic"din Oradea (canto popular), unde va întâlni un alt profesor de excepție - Antonela Ferche- Buțiu.

Aventura începutului este, însă, ceva mai complexă:" Am vrut să urmez Şcoala de arte din Oradea încă de la începutul clasei a IX-a, ceea ce m-a derminat să mă înscriu la un liceu în oraşul de pe Criş. Dar, având doar 14 ani, n-am fost acceptată, vârsta de înscriere fiind de 16. Aşa că m-am transferat la liceul din Aleşd, mai aproape de casă, în semestrul al doilea, unde o aveam ca profesor de muzică pe doamna Corina Lele-Ionescu. Ea ne-a vorbit, chiar în prima oră de muzică, despre un concurs naţional de muzică uşoară ("Suflet de stea"), organizat chiar în orăşelul meu de adopţie. M-am oferit să mă prezint şi eu la preselecţie. M-a ascultat şi, apoi, mi-a spus că am o voce potrivită pentru muzica populară, propunându-mi să merg la un astfel de concurs. Era vorba de un concurs între licee, unde am şi participat, ocupând locul al doilea. Apoi am fost la „Flori de Mai" (Cluj- Napoca, 2009), fiind pregătită de dumneaei. M-a îndemnat apoi să mă înscriu la Scoala populară de arte din Oradea, dar i-am spus că am fost, însă trebuie să mai aştept până la împlinirea vârstei de 16 ani.

[..] Miron Blaga

37

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

ZENO TURDEANU - UN EPIGRAMIST LIRIC

Intelectual rasat, format la riguroasa şcoală ardeleană a Blajului interbelic, absolvent al Facultăţii de Drept clujene, Zeno Turdeanu şi-a valorificat deplin o trăsătură a caracterului său înnăscut, din care şi-a făcut o profesie: înclinaţia spre umor. încă de copil, el privea lumea din jur cu o curiozitate jovială, surprinzându-i aspectele comice şi descoperind bucuria glumei, a râsului, nu atât pentru sine, cât pentru alţii, înzestrat cu sprinteneala spiritului şi cu simţul deosebit al limbii, Zeno părăseşte devreme lumea aridă a jurisprudenţei şi se apropie de cultura populară suculentă, de umorul hâtru ţărănesc, de snoave şi ziceri şugubeţe în care găseşte sevele tari ale dăinuirii româneşti, dar şi estetice delicii.

Umorist celebru al Ardealului postbelic, imitat adesea de veleitari, dar rămas inimitabil, Dinu al Dâmbeanului, eroul său ţăran din nenumăratele monologuri rostite pe scenă, este, de fapt, un iscusit creator de literatură orală în care îmbină măiestrit cunoaşterea profundă a limbajului popular, bogata polisemie a

cuvintelor cu ştiinţa gradării efectelor scenice. Ca un corolar al acestor aptitudini, apare şi un produs mai rafinat, mai intelectual, mai sintetic: epigrama. încă de pe băncile liceului din Blaj, sub influenţa profesorului său de română Gheorghe Biriş (poetul Radu Brateş), Zeno este atras de mirajul acestei specii literare. în revista „Jocul nostru” semnează următorul catren: / Epigramişti, atenţiune! / De v-aţi ruga l-al vostru înger, / V-ar da un sfat cu raţiune: / Feriţi-vă de Zeno Sânger! /, cu un pseudonim inspirat de numele satului natal. Colaborări numeroase îi apar de atunci în paginile unor publicaţii ale vremii precum „Informaţia Bucureştiului”, „Rebus”, „Făclia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Urzica”, în publicaţii ocazionale sau cu caracter sportiv. Membru fondator al Cenaclului

clujean „Satiricon”, Zeno Turdeanu este apreciat ca un

epigramist de seamă, apărând în volume colective precum „Cascada epigramelor”, Bucureşti, Turdeanu este apreciat ca un epigramist de seamă, apărând în volume colective precum „Cascada epigramelor”, Bucureşti, 1982, „în lumea epigramei”, Bucureşti, 1988, „Eterna epigramă”, Cluj-Napoca. Un important grupaj de epigrame a apărut, de asemenea, în volumul omagial „Zeno Turdeanu - pe scena vieţii”, Cluj-Napoca,. 2001, de Teodor Capotă. […]

După două decenii de la trecerea sa în eternitate, iată că doi venerabili epigramişti ai „Satiriconului, distinşii profesori Ion Bindea şi Valentin Vişinescu, printr-o salutară strădanie, oferă cititorilor o culegere de epigrame din creaţia lui Zeno Turdeanu, făcând astfel nu numai un act de cultură şi pioşenie, ci şi un gest reparatoriu, scoţând din negura trecutului câteva perle de spirit ale marelui nostru prieten.

Teodor Capotă

EPIGRAME

Autograf

Glumind mor florile din glastre, La tâmple-mi tot mai multă nea Şi înc-un rid pe faţa mea Pentru seninul frunţii voastre.

Griji

Deşi bolnav, adus de şale, Cam şubrezit de câte toate, Alerg la medici, prin spitale, în loc să-mi văd de sănătate.

Pe uliţa satului

-Făcuşi, Ioane, puşcărie? C-aşa vorbeşte lumea rea. -Făcut-a fost, lele Mărie, Eu numa' am şezut în ea.

Fiicei mele

Că te vei mărita sau nu, De ce să mă tot vaier? Odată vei găsi şi tu, Ca maică-ta, un fraier!

Ofrandă Aprinzând lumânărica Se ruga un soţ supus: -Doamne, ţine-mi nevestica Lângă tine-acolo sus!

Revelaţii

Parcurg pe clasici c-un elan real, Pornind lectura de la Marţial; Cu cât citesc sunt tot mai indignat: Ce mulţi epigramişti m-au plagiat!

ZENO TURDEANU – RESTITURIRI EPIGRAME CASA CĂRȚII DE ȘTIINȚĂ CLUJ NAPOCA 2008

38

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

ZODIAC DACIC A XII-A ZODIE: ŞARPELE

23 X 21-22 XI 22 XII 20 I 19 II 20 III

Persoanele reprezentative acestei zodii sunt tipurile de oameni

i luminaţi, care sunt frumoşi fizic, au un intelect deosebit; de invidiat de multă lume cărora le place să fie flataţi şi lăudaţi pentru înţelepciunea lor. Le place să trăiască în armonie şi luptă pentru acest deziderat, au putere de concentrare mare, sunt nedecişi în luarea unor decizii, dar odată porniţi pe un drum sunt foarte excentrici şi greu de întors. În unele situaţii pot să devină orgolioşi şi încăpăţânaţi, snobi şi altruişti simţind permanent o chemare lăuntrică pentru realizarea unui simţ al perfecţiunii. Sunt caracterizaţi de o inteligenţă forte, şi au viziuni parţiale asupra realităţii şi a lucrurilor reale cu care vin în contact, dornici de a tinde spre cunoaşterea adevărului suprem, absolut, ignoră minciuna şi iartă foarte greu pe cei care vor să le ascundă ceva. În multe situaţii se decid foarte greu în luarea unor decizii importante pentru viitorul lor şi chiar pentru propria persoană, însă sunt foarte labili , caută mai multe tipuri de soluţii pentru realizarea scopurilor propuse. În acelaşi timp sunt plini de modestie, sunt miloşi şi devin milostivi, degrabă săritori a-şi ajuta aproapele, pe cei mai slabi şi săraci, fac daruri şi dau cadouri din suflet, fi id dirijaţi în acest sens de mentalul divin, împăcându-se mai greu cu lait motivul că oamenii trebuie să fie răspunzători unii faţă de ceilalţi - iar fericirea s-ar cuveni tuturor locuitorilor Pământului de-o-potrivă. Rar se întâmplă să facă confidenţe, iar dacă totuşi le fac- sunt convinşi că şi -au găsit sufletul pereche, pentru că în anumite situaţii nimeni nu poate ştii ce gândesc, ei au viziune amplă asupra tuturor lucrurilor, au văzul foarte bine dezvoltat încă de la naştere, iar pe perimetrul lor vizual prin colateral sfere de-o imensitate inimaginabilă percepţiei umane.

SĂNĂTATEA De la naştere beneficiază de un statut de om sănătos tun, zdravăn, plin de energie, fi ind conceput dintr-un aluat bun şi copt, care simte permanent nevoia unei curăţenii exemplare, atât asupra corpului, cât şi locului unde-şi desfășoară activitatea. Atât membrele inferioare cât şi cele superioare pot suferi de o circulaţie periferică insignifiantă, devenind slabă cu timpul, din cauza consumului excesiv de toxine. Au tendinţa în raport cu vârsta să aleagă un regim de mâncare cumpătat,cu toate că în unele cazuri devin gurmanzi şi s-ar putea să sufere de depresii, deranjamente nervoase şi tulburări de circulaţie şi vor trăi mult, cu toate că beneficiază de o tensiune arterială mică şi scăzută. Dispun de o minte ageră, o siluetă graţioasă, sunt de înălţime medie, cap frumos împodobit cu păr moale şi ondulat-natural. Femeia născută în zodia Şarpelui este de o frumuseţe aparte, are un câmp magnetic intangibil şi fascinează lumea prin tot ceea ce face; este intelectual desăvârşită, dornică de a cunoaşte în fiecare clipă tot ce se petrece în jurul său, dornică să cunoască o diversitate de oameni pentru a -şi forma şi a-şi alege un anturaj, dar este în acelaşi timp maleabilă şi uşor influenţabilă spre negativism.

MUNCA

În principiu celor născuţi în zodia Şarpelui le place să desfăşoare o muncă folositoare, marcată de cultură şi idealism; iar cu înaintarea în vârstă obţin capacităţi extrasenzoriale şi intelectuale desăvârşite, dar vor urmări în acelaşi timp dacă activitățile desfăşurate le vor aduce nu numai satisfacţi i morale, ci şi materiale, şi o vor desfăşura numai dacă vor obţine bani suficienţi care să le garanteze securitatea financiară plauzibilă intereselor impuse. Sunt prin natura lor oameni capabili care-şi asumă responsabilităţi în toate domeniile de activitate, iar mintea lor lucrează permanent pentru o invenţie originală, le place să desfăşoare activităţi de cercetare, grele, de care alţi i se feresc şi caută să ducă orice greutate pe umerii lor chiar dacă ar fi să ţină întreaga planetă. În cele mai multe cazuri preferă să fie deschizători de drumuri, renunţă la rutină căci aceasta îi epuizează şi în principiu preferă să facă de multe ori un lucru neobişnuit, indiferent de complexitatea lui, lucru la care unii nu ar accede, l -ar ocoli sau ar renunţa din start. Pot fi foarte potriviţi în desfăşurarea unei munci în domeniul socialului, pentru că le pasă mai puţin de ei decât de ceilalţi, deşi sunt intelectuali, pot deveni buni scriitori, căci au un ascuţit simţ al dramaticului, de asemeni pot deveni buni educatori şi profesori pentru motivaţia răbdării de care dispun şi a metodologiei prin care ştiu să se facă înţeleşi în faţa celorlalţi.

Nu sunt tipul de oameni pe care să-i sperie munca, preferă să înceapă de jos ascensiunea urcuşului, care deşi este greu, au garanţia nativă că se vor realiza prin efortul şi munca lor, cu toate că succesul este mai lent şi mai dificil, vor pricepe mai târziu că de fapt nu te poţi realiza altfel decât prin muncă. Laurii recunoştinţei efortului depus în procesul muncii nu vor întârzia să apară, cu toate că invidia celorlalţi îi va deranja, iar fruntea lor va fi încununată într-un diadem de stele care prin puterea minţii îi va răpune pentru necredinţa lor, fi ind convinşi că au făcut prin efortul muncii mult bine la foarte mulţi care în timp îi vor privi cu scepticism.

BANII Banii nu-i consideră un mijloc prin care să realizeze un scop, dar în schimb le place să-i câștige uşor. Îşi doresc să aibă o siguranţă financiară, nu par să fie tipul de oameni economi, le place să cheltuia scă banii pe lucruri mărunte, dar dacă le consideră frumoase şi necesare sufletului lor, sunt dispuşi să dea orice sumă pentru obţinerea oricăror chiţibuşerii. Le place bogăţia şi onorurile, dar trebuie să chibzuiască bine asupra dobăndirii acestora; iar în cazul în care le primesc fără eforturi deosebite, trebuie să strângă baierile pungii şi să devină buni chivernisitori şi să se gândească cătotuşi cineva, cândva, la vremea lui a transpirat şi muncit pentru obţinerea lor. În acelaşi timp îi mai caracterizează aspectul nevoii de a se gândi şi la viitor „ bani albi pentru zile negre” dar aceasta numai după ce vor trece de vârsta de 26 de ani, până atunci fi ind doar simpli risipitori. Probabil mai târziu când situaţia familiară şi financiară le va asigura o siguranţă, atitudinea lor se va schimba, iar din generoşi cum sunt vor deveni mai generoşi cu cei care-i ajută şi sunt în jurul lor. Natura lor constitutivă, talentul de care dispun, i -ar sprijini în obţinerea banilor, dar ambiţia lor este foarte slabă şi aşteaptă să fie permanent impulsionaţi. Le-ar place să se lăfăie în bani şi bogăţie, dar consideră că obţinerea lor merită prea mult efort şi -n această situaţie mai bine renunţă, şi îşi trăiesc idealul i luzoriu de care sunt frământaţi.

CASA „ Zideşte-ţi casă în inima ta”- ar fi lait motivul care caracterizează corespondenţii acestei zodii, care de altfel simt tot mai pregnant necesitatea căminului, ca o siguranţă care este indispensabilă succesului, şi care este condiţionată de anumite adaptări în obţinerea acestuia; dar în acelaşi timp – tu simţi mai mult nevoia obţinerii necesarului minim pentru a realiza planurile afective, materiale, spirituale, cât şi cele ideatice care te vor caracteriza în viaţa şi munca ta. Simţi nevoia unui cămin, a unei familii, dar nu cu mulţi copiii , pentru că responsabilităţile tale în calitate de părinte sunt exagerat de mari, şi nu prea ai timpul necesar pe care ţi l -ai dori pentru creşterea şi educarea copiilor. Eşti promotorul unor idei inovatoare, eşti gata întotdeauna s ă te sacrifici pentru interesul general, cu toate că multă lume vine să -ţi ceară sfatul în soluţionarea anumitor probleme, nimeni nu va şti şi va afla ceea ce gândeşti în elaborarea unor soluţii chiar dacă vei stabili cauza care depăşeşte condiţia şi încalcă anumite reguli care sfidează realul. Prin caracterul tău excentric, demonstrezi că viaţa însuşi prin lucrurile şi cei care te înconjoară vor scoate în relief dragostea ta pentru artă şi frumos, îţi vei primi întotdeauna prietenii cu mare drag în căldura căminului tău – unde se vor putea purta discuţii plăcute, demonstrând că eşti un auditor înţelegător pentru necazurile lor, încercând în acelaşi timp să împaci pe toată lumea, şi de la tine, din casa ta să nu plece nimeni nemulţumit şi cu mâna goală, neîmpăcat sufleteşte - pentru căci casa te e în sufletul tău.

PRIETENIA Eşti o persoană care prin căldura sufletului tău reuşeşti să -ţi formezi un larg anturaj de cunoștințe, eşti foarte prietenos, deşi pari o companie plăcută, îţi faci mai greu prieteni – tocmai datorită faptului că ai crescut şi trăit în anturajul familiei tale mai închistat, sărăcăcios şi ai suferit prea mult până la vârsta majoratului din cauza prea multor l ipsuri sau a neînţelegerilor familiale. În această zodie se naşte omul singuratic – şi nu este greşit de afirmat „ marele singuratic”, nu singuratic la propriu din l ipsa afecţiunii sau a fraţilor, ci a independenţei ce ţi -o creezi în familie şi datorită faptului că -ţi place să te înconjori de persoane excentrice, care vin şi plâng pe umărul tău pentru a obţine unele avantaje, dar care mai târziu te vor minţi şi înşela în încredere –

39

Revista Roua Cerului Numarul 11- 25 01 2014

iar când te-ai hotărât să acorzi prietenia cuiva, apoi acea persoană va rămâne bine fixată cu chipul în inima ta, chiar dacă ulterior vei constata că te-ai înşelat şi în anumite circumstanţe tot tu eşti cel care tragi ponoasele. Cei care reuşesc să te cunoască îţi apreciază prietenia, eşti gata întotdeauna să dai mai mult de la tine, ceea ce-ţi creează avantajul de a dispune de calităţi remarcabil de înalte – păstrând în acelaşi timp prietenii adevăraţi toată viaţa. Eşti persoana care devine loială prietenilor, dar mai cu greu, tocmai datorită faptului că dispui de anumite percepţii superioare celor din anturaj şi le înţelegi prea bine sentimentele şi slăbiciunile personale, creezi armonia şi accepţi tacit să te supui dorinţelor altora. Oamenii te vor aprecia dacă vei şti să te impui mai mult, iar adevăraţii prieteni nu te vor jigni, cunoscându-ţi sensibil itatea corzilor inimi.

DRAGOSTEA Eşti tipul de persoană mai puţin romantică,dar care se poate îndrăgosti „lulea” dacă şi -a găsit perechea cu nivelul intelectual reciproc, altfel prin viaţa ta pot trece mulţi săgetători şi cupidoni fără să -şi lase amprenta iubirii în inima ta. Vei fi permanent în căutarea „sufletului pereche”, cauţi persoana ideală pentru că eşti atrăgător sexului opus, şi vei avea multe idile, chiar dacă nu eşti excesiv de afectuos şi dacă persoana iubită nu se va ridica la nivelul standardelor pe care ţi le doreşti – te vei despărţi de ea. În cele mai multe situaţii inima îţi este condusă de raţiune şi nu ai timp de fl irturi, pentru că pari foarte rece, eşti o persoană greu de reţinut şi de posedat, iar dacă partenerul tău nu dispune de necesarul de resurse intelectuale şi emoţionale care să le epateze pe ale tale, încet şi treptat te vei distanţa de el fără să laşi impresia că faci o ruptură sau că renunţi la el. Nu eşti echitabil în dragoste, nu-ţi place să conduci – dar nici nu-ţi place să fi condus, eşti foarte molatec, dar vrei totuşi ca partenerul tău să depună eforturi substanţiale, iar în final să te împăunezi cu satisfacţia şi cu eforturile altora, chiar dacă ai depus eforturi minime. Rodul dragostei tale poate fi o persoană, un copil mai puţin afectuos, care la o anumită vreme s ă nu-ţi acorde satisfacţia pe care o vei aştepta ca şi părinte, dar totuşi milostenia lui te va ajuta să-ţi mai îndulceşti bătrânețile care oricum vor fi precare.

SOŢUL Soţul născut în zodia Şarpelui este extrem de afectuos faţă de soţia sa, iubitor, dar şi gelos în acelaşi timp, iar disciplina impusă în cadrul familiei poate să ducă la rutină – dar nu neapărat la o căsătorie fericită. Are tendinţa contemplaţiei, de a privi în afara căsniciei, este atras de tentaţii exterioare, dar nu va fi un bun amant niciodată. Este tipul de om studios căruia îi place să fie preocupat permanent de nou, de creativitate, este îndemânatic în a şti să câştige existenţa pentru ai lui şi să -şi facă familia fericită. Viaţa bărbatului născut în zodia Şarpelui poate fi foarte frumoasă şi împlinită, dacă îşi găseşte o soţie cu preocupări intelectuale a cărui muncă şi viaţă să fie la fel de importantă ca şi activitatea lui, căci altfel în anumite ipostaze va da dovadă că trăieşte într-o lume a fantomelor, fapt ce va îngreuna sarcini le soţiei care trebuie să ţină casa.

SOŢIA Soţia născută în zodia Şarpelui este o femeie frumoasă, cu mult magnet pentru sexul opus, expresie a feminităţii lascive, care iubeşte cu mult patos şi ştie să se facă iubită. Este tipul de femeie ideală pentru bărbatul care ştie să imprime vieţii de familie un stil riguros, ordonat, plin de afecţiune şi căldură emoţională, fiind

în acelaşi timp credincioasă, blândă şi drăguţă care va încerca să imprime întregii famili i o viaţă spirituală şi credincioasă. Fi ind o fire debordantă şi pragmatică va încerca să se impună în conducerea casei, şi bine ar fi să găsească înţelegere din partea soţului pentru că în foarte mute cazuri are o tărie de caracter impunătoare, cu toate că dispune de o sănătate delicată, simte nevoia de ajutor şi sprijin din partea soţului – ea simţindu-se permanent slujbaşul care trage din greu pentru bunăstarea şi fericirea familiei.

COPIII Copiii sunt binefacerea familiei, care reunesc şi întregesc familia din toate punctele de vedere. Deşi nu vei avea mulţi copii, cu toate că -i doreşti, starea ta de sănătate nu ţi -o va permite, de multe ori te vei bucura de copiii altora, nu le subestimezi nici sentimentele şi nici inteligenţa şi vei munci din greu ca să le poţi oferi o creştere şi o educaţie sănătoasă compatibilă cu cerinţele mediului social în care trăieşti. Poate că faţă de alţi parteneri de căsătorie iubeşti mai mult copiii , pentru că undeva în inima ta a mai rămas ceva copilăresc, chiar dacă sunt traume ale unei copilării nefericite – te străduieşti şi faci eforturi supra omeneşti pentru copiii tăi – viitorii fi i ai luminii – care te vor împlini spiritual, chiar dacă tu nu ai reuşit să o faci. Copiii născuţi în această zodie reprezintă conglomeratul de stele ce-şi revarsă binefacerea în Calea Luminii, pentru luminarea drumului sinuos al celor mulţi şi răi, care la rândul lor îi vor răsplăti cu duşmănie şi ură, cu toate că inimile şi sufletele lor sunt încărcate de spiritualitate, bunătate, seninătate şi lumină. Sintagma Pericopei Evanghelice rostită de domnul Iisus Hristos: „ Lăsați copiii să vină la mine...!” – spune foarte multe şi face referire şi trimitere directă la sufletele copiilor nevinovaţi care trebuiesc şlefuite în l impezimea răului şi a cristalului, care să lumineze calea înţeleaptă pentru toată făptura umană.

CALITĂŢI

Lupţi în această lume pentru a îndeplini o misiune divină; iar personalitatea sa se adaptează unor cauze înflăcărate. Eşti purtătorul de torţă al multora care cred în „Rugul Aprins” dispunând în acelaşi timp de-o răbdare şi o perseverenţă de fier, de multe ori chiar de invidiat. Respecţi cu evlavie tot ce este vechi, ai gusturi rafinate, crezi cu tărie în tradiţii , în obiceiuri şi în perpetuarea acestora precum cea a neamului din care te tragi, simţi etnogeneza neamului tău, şi-ţi va părea foarte rău că nu vei avea urmaşi de parte bărbătească care să-ţi poarte numele familiei de-a lungul vremilor. Te bucuri de orice lucru bine făcut, chiar dacă nu eşti beneficiarul acestora, crezi cu tărie în adevăr şi sinceritate, care sunt punctele tale forte, care-ţi împlinesc ambiţia şi-ţi creează satisfacţia cu orice prilej, pentru că stă în natura ta constitutivă să faci mult bine, pentru toată lumea, convins fi ind că vei fi răsplătit în timp oportun.

COMPATIBIL CU: TAUR, GEMENI, LEU, FECIOARĂ, BALANŢĂ, SCORPION, CAPRICORN. INCOMPATIBIL CU: PEŞTI, BERBEC, RAC, SĂGETĂTOR ŞI

VĂRSĂTOR

Av. Patricia Vanca Ing. Mircea Vac

REDACTIA Director: Ing. Mircea Vac

Redactor Șef: Prof. Miron Blaga

Secretar general de redacţie: Jurist Marius Vlad Pop

Redactor Externe: Mihai Prepeliță

Consilier editorial pentru limba engleză: Conf. Univ. Dr. Dan Popescu

Redactori: Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Vereş, Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica, Ec. Nora Turdean

Prof. Univ. Dr. loan Constantin Rada, Prof. Nicolaie Şteiu

Redactori asociaţi: Dr. Zoia Bitea, Prof. Iacob Pop, Politolog Felixa Miclea, Specialist Adm. Publică Marina Mercea

Traducere: T. G. Tehnoredactare: Prof. Mirela Barbu Grafică: Marius V. Pop