Revista Sa cinstim istoria patriei

PROIECT EDUCAŢIONAL - CONCURS EDIŢIA a IV-a, 2016

ABROBAT CAERI NR. 25981/28.01.2016 POZ. 225

« Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii. » Nicolae Iorga

REVISTA

Ediţia a IV-a, 2016 ŞCOALA GIMNAZIALĂ TRAIAN

COD FISCAL 24636596, CAEN 8531, SIRUES 351655 STR. PRINCIPALĂ, NR. 86, COM. TRAIAN, JUD. BACAU, C. P. 607635

E-mail: [email protected], Web : http://www.scoala-traian.webs.com Telefon 0234221031, Fax 0334816149

CONDUCEREA ŞCOLII GIMNAZIALE TRAIAN

DIRECTOR: PROF. COSTEL CUTUR COORDONATOR PENTRU PROIECTE ŞI PROGRAME ŞCOLARE ŞI EXTRAŞCOLARE

PROF. IOANA SUCIU COORDONATOR IMPLEMENTARE PROIECT

PROF. ELENA ISTRATE

Întreaga răspundere pentru materialele publicate în această revistă aparţine autorilor.

Să cinstim istoria patriei!, ediţia a IV-a, 2016 1

Şcoala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni, Argeş Coordonator: prof. Lavinia Dinu

Secţiunea: PPT

• În istoria României există anumite evenimente importante care au modelat parcursul acestei națiuni.

• Ziua Națională a României se serbează la 1 decembrie, celebrând ocazia Marii Uniri, dar acest eveniment n-ar fi fost posibil fără ”Mica Unire”, de acum 157 de ani.

• La 24 ianuarie 1859 , muntenii și moldovenii profitau de ocazia ce li s-a arătat și creau pentru prima dată un stat național modern.

• Unirea Principatelor de la 1859 a fost posibilă datorită alăturării a două elemente importante: • apariția unui moment internațional favorabil și • dorința de unire a românilor.

În cadrul Congresului de Pace de la Paris din 1856, Contele Walewski, ministrul de externe al Franței, punea în discuție unirea Principatelor Române. • uterile nu reușesc să ajungă la o întelegere. Se va prefera o soluție de compromis, și anume consultarea

românilor. • Se ajunge la ideea convocării unor adunări reprezentative- adunări Ad-hoc -care să cuprindă reprezentanti

ai tuturor categoriilor sociale. • Adunările ad-hoc au votat, fără ezitare, UNIREA. Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859 avea în frunte: patrioţi înflăcăraţi precum: Mihail Kogălniceanu Vasile Alecsandri Costache Negri • Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al

ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. • Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele

două țări. • Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească.

Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873)

• S-a născut la Huşi în anul 1820, fiind unul dintre participanţii activi la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova.

• Ca prim domn al Principatelor Unite (1859 -1866), a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru formarea statului unitar, România din 1862. •

• • Celebre rămân pentru eternitate cuvintele lui Mihail Kogălniceanu : • „Unirea este actul energic al întregii naţiuni române.

Unirea, Naţiunea a făcut-o!”

Eleva: TEODORA DUMITRESCU Clasa a VIII-a C

2 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Mioveni, jud. Argeş

Coordonator: prof. Maria Deleanu Secţiunea: Locuri prin care am fost, faţă în faţă cu istoria (fotografii)


Şcoala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni, Argeş

Coordonatori: prof. Carmina Panait și prof. Lavinia Dinu Secţiunea: poezie patriotică / pictură

Patria Larisa Mihalcea Clasa a VII-a A

Coordonator: prof. Carmina Panait La noi natura te îmbie Cu tot ce are bun în ea, Cu munți de brazi și-a ei câmpie, De n-o uiți cât te-ai depărta. La noi sunt oameni buni și blânzi, Harnici, frumoși, cu treburi grele, Dar chiar de pleci printre străini O să te-ntorci mereu la ele. Frumoasa Europă, De-o vizitezi te-mbie, Dar rădăcina noastră E adâncă la fel ca a viței-de-vie. Veniți români acasă, Și de-am visat la libertate, La pruncii cei iubiți, De-o și avem și suntem fericiți, Să crească sănătoși Chiar dacă-n Europa avem de toate Lângă ai lor părinți. Să creștem pruncii noi, acolo sau aici!

Stema mea! Raluca Pană Clasa a VII-a B Coordonator: prof. Lavinia Dinu

Țara mea este o floare Și cu umbră și cu soare, Frumuseți nenumărate, Hai să le vedem pe toate! Eu sunt mândră Rău de ea, Mai ales de stema mea, Stema mea e tricolorul Cu roșu ca sângele, Galben ca grâul Și albastru ca cerul.

N-am văzut multe din ea, Oameni buni și bucuroși, Dar sper s-o pot vizita. Gospodari și respectuoși; Are locuri neumblate, Vă invit și pe la noi, Lumii are ce s-arate, Să ne vizitați și voi!

4 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Înv. Radu Ion” Vadu-Parului, Prahova

Coordonator: prof. Gabriela Ungureanu Secţiunea: Locuri prin care am fost, faţă în faţă cu istoria (fotografii)


Colegiul Național „I.C. Brătianu”, Pitești, Liceul Tehnologic ”Dinu Brătianu”, Ștefănești, jud. Argeș

Coordonator: prof. Gheorghița Cioboată Secţiunea: P.P.T. Material realizat de elevii Rodica-Georgiana Cioboată, clasa a XII-a E, Colegiul Național „I.C. Brătianu”, Pitești

și Andrei Patrichi, clasa a X-a A, Liceul Tehnologic ”Dinu Brătianu”, Ștefănești

”LOCUL ŞI ROLUL BRĂTIENILOR ÎN ISTORIE’’

„ Istoria este singurul mijloc capabil să deştepte în sufletul nostru iubirea cea sfântă de ţară, ea ne arată cum popoarele au fost mari când au ştiut să sacrifice interesele pentru binele comun; tot istoria ne învaţă moralitatea, respectul datoriei, puternica viaţă de familie ce sunt condiţiile înfloririi popoarelor. Ea ne învaţă iarăşi că dreptatea este legea supremă şi că nici o faptă abătută de la norma naturală de purtare nu rămâne fără a atrage pedeapsă după sine, pedeapsă care constă în răul ce se produce din acea faptă însăşi şi se revarsă asupra popoarelor ce au produs-o”. D.Xenopol Familia Brătianu reprezintă o veritabilă dinastie politică în istoria modernităţii

româneşti, “dinastia de Argeş’’- cumo numea Nicolae Iorga. Destinul acestei familii se împleteşte cu procesul de modernizare al statului român, aportul său în această direcţie fiind unul indiscutabil. Brătienii apar în documentele medievale încă din secolul al XVI-lea ca o familie boierească argeşeană din pătura mijlocie a acestei categorii. Originea acestei familii este în localitatea Brăduleţ. Prima menţiune a Brătienilor datează din 1508 când Mihnea cel Rău întărea lui Neagoe şi fiilor săi, Neag şi Brătian, jumătate din satul Brătieni de lângă Bradet. Familia Brătianu începe însă cu adevărat să conteze în viaţa politică românească prin generaţia paşoptiştilor Ion şi Dimitrie Brătianu, fiii clucerului Constantin. Cei trei băieţi ai lui Ion, Vintilă, Dinu şi în special Ionel vor continua linia deschisă de tatăl lor, numărându-se printre cei mai importanţi oameni politici

români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Dacă de numele lui Ion C. Brătianu este legată direct aducerea pe tronul

românesc în 1866 a principelui Carol de Hohenzolern şi câştigarea independenţei de stat în 1877-1878, precum şi proclamarea ca regat a României peste doar trei ani, de numele lui Ionel se leagă crearea României Mari în 1918, prin unirea cu ţara a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. Aşadar momentele cele mai importante din istoria României moderne se împletesc cu numele Brătianu, al cărui aport în realizarea acestor deziderate naţionale a fost unul covârşitor.

VINTILĂ I. C. BRĂTIANU GHEROGHE I. BRĂTIANU A participat la lucrările podului Profesor de istorie și filozofie la de la Cernavodă universitățile din Iași și București

Ion C. Brătianu

Locuinţa este atestată documentar în 1829 și spune că ar fi aparţinut lui Constantin Brâncoveanu.

Constantin I.C. Brătianu

6 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Gheorghița Cioboată Secţiunea: Locuri prin care am fost (fotografii)


Şcoala Gimnazială Buhoci, Bacău

Coordonator: prof. Rodica Pascu, prof. Cecilia Fantaza, înv. Marta Iștoc Secţiuni: portrete istorie

8 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Elena Doamna”Tecuci, jud. Galați

Coordonator: prof. Ilinca Bîra Secţiunea: poezii având ca tematică Unirea Principatelor

Unirea principatelor

Drăgan Bodan, clasa a IV-a C Românie, plai de dor, Ştiu că nu ţi-a fost ușor, Încă de la început, Multe-ai avut de făcut. L-ai ales ca domn pe Cuza, Să îți fie călăuza, Ajutat de popor, de Roată, A adunat mulţime toată. Mulțimea din două Principate, Să fie unite-n toate, Şi să facă horă mare, Să se afle peste hotare. Așa a fost înfăptuită, Această unire mică; Dar pasul mare s-a făcut, Iară ţara a crescut.

Mica Unire Maria Enache, clasa a IV-a C Cuza Vodă ne-a unit, Că aşa a fost menit, Români noi să fim cu toţi, Fericiţi şi patrioţi. Puterile au aprobat, Chiar de n-au vrut niciodat’, Să recunoască această unire, Printr-o mare întrunire. Tare s-au mai bucurat, Românii toţi când au aflat, Horă mare au întins, Căci graniţa s-a extins.

Ziua Unirii Alexandra Nechifor, clasa a IV-a C Este ziua noastră sfântă, Alături de Cuza, domn viteaz, Toţi românii cu drag cântă. Hora-i jucată şi azi. Hai să dăm mână cu mână, Şi să fim toţi împreună! De aceea, ţine minte,

Să o joci şi tu, copile! În această horă minunată Cât pe lume vei trăi, S-a prins cândva şi moş Ion Roată, Să nu uiţi această zi!


Şcoala Gimnazială Ostra, județul Suceava Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu

Secţiunea: eseuri pe teme istorice

Atacul de noapte al lui Vlad Țepeș (16-17 iunie 1462) Iacoban Darius-Dumitru, clasa a VII-a A

Domnia lui Țepeș (1448, 1456-1462, 1476) n-a fost lungă, dar a rămas vestită pentru faptele pe care le-a făcut față de supușii săi și mai ales pentru marele curaj pe care l-a arătat față de sultanul Mahomed al II-lea. Cel mai cunoscut episod a fost "Atacul de noapte", desfășurat în apropierea cetății de scaun, Târgoviște. Cauzele bătăliei au fost refuzul lui Vlad de a plăti tributul și atacurile acestuia împotriva posesiunilor turcești de la Dunăre. La începutul anului 1462, Țepeș a eliberat Giurgiu, a intrat în Bulgaria trecând prin foc și sabie mai multe așezări și cetăți, omorând peste 23.000 de oameni. Vrând să cucerească Țara Românească și să-l înlăture pe Vlad Țepeș, Mahomed și-a pregătit o armată uriașă de ieniceri, spahii și multe corăbii. A adus și un pretendent la tron, pe Radu cel Frumos, fratele lui domnitorului.

În luna iunie 1642, dușmanii au ajuns la Dunăre. Țepeș i-a atacat, a omorât pe mulți dintre ei dar nu i-a putut opri. S-a retras cerând populației să se ascundă în adâncul pădurilor. Apoi a dat foc, pârjolind totul în calea otomanilor, a otrăvit fântânile și apele, iar el cu călăreții săi atacau cetele turcești care plecau după hrană provocându-le mari pierderi. Între timp aduna informații despre organizarea taberei otomane și mai ales unde este cortul sultanului. Domnul își pusese în gând să-l atace pe Mahomed în timpul nopții, când nimeni nu se aștepta la așa ceva, pentru că pe timpul acela luptele se dădeau numai ziua.

O noapte întunecoasă se lăsase peste tabăra celor 120.000 de otomani. Vlad pătrunde pe nesimțite cu un grup de 7.000 oșteni. S-a îndreptat spre cortul sultanului stârnind o mare panică. Turcii, buimaci de somn se pregătesc de luptă. Sunt înspăimântați de răcnetele românilor și de corturile aprinse de torțele oștenilor lui Țepeș. Unii au luat-o la fugă, alții au încercat să se opună. Pe chipurile lor a apărut groaza când au văzut atacatorii. Vlad gândise un plan genial, de a-și îmbrăca ostașii în haine turcești, pentru ca otomanii sa fie derutați. Și chiar așa a și fost. Turcii s-au măcelărit între ei, lupta încheindu-se cu un dezastru pentru sultan. Vlad a nimerit în cortul unui pașă, iar Mahomed a scăpat. A fost însă o noapte de spaimă și jale pentru că au pierit mulți oșteni. Armata otomană a fost cuprinsă de deznădejde și teamă. În zori, Vlad s-a retras împreună cu oamenii săi. În tabăra turcilor era prăpăd: mii de morți, iar strigătele răniților se auzeau de peste tot.

A doua zi, sultanul pornește spre Târgoviște, cu armata care i-a mai rămas. Acolo îl aștepta un spectacol îmspăimântător: pe o distanță de trei kilometri, de o parte și de alta a drumului, în șiruri multe, se ridicau țepele în care fuseseră trași dușmanii pe care-i prinsese Țepeș înainte sau în timpul bătăliei. Îngrozit, Mahomed s-a retras din Țara Românească recunoscând că nu poate cuceri țara unui domnitor care face asemenea lucruri grozave și care ar fi în stare de mai mult.

A fost una dintre cele mai mari victorii a lui Vlad Țepeș și va ramâne în istoria românilor pentru totdeauna. Cu o armată de aproximativ 22.000 de oameni, formată din țărani, orășeni și mici boieri, Vlad Țepeș a reușit să învingă cea mai puternică armată a vremii. Victoria consacra independența statului român și s-a datorat talentului cu care domnul a știut să-și pregătească oamenii să lupte cu curaj în orice împrejurare. După această luptă, sultanul s-a întors fără prăzi și fără victorie, cu mari pierderi în rândul soldaților săi și mai ales cu rușinea retragerii datorată spaimelor prin care a trecut. Se spune că în acest atac au fost uciși între 30-35.000 de turci, românii având un număr foarte mic de victime, în jur de 200 de ostași și cam tot atâția răniți. Vestea succesului domnului român s-a răspândit cu repeziciune în Europa și toți s-au bucurat de această biruință. Strălucita faptă de arme a rămas celebră în memoria contemporanilor și a fost reprezentată în pictura românească de către Theodor Aman.

10 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Teoretic „Ion Luca Caragiale”, Orhei, Republica Moldova

Coordonator: prof. Alexei Silvică Secţiunea: desene cu tematică istorică


Şcoala Gimnazială „Carol I”, localitatea Plopeni, județul Prahova Coordonator: prof. Cristina Panaete

Secţiuni: poezii și desene cu temă istorică

Țara mea Bianca-Ioana Popescu, clasa a V-a Țara mea de glorie, Și bunicii mi-au vorbit Plină de istorie! De viteazul ce-a unit Prin ea am cutreierat, Un regat câte-un regat Lucruri bune am aflat, Până a format un stat. Cum că Mircea cel Bătrân Era tânăr, și-ncă cum! Bunica mi-a spus așa,

Că de unde este ea Când am ajuns în regat, Pe 24 Ianuarie De Vlad Țepeș am aflat, A fost mare sărbătoare, Cât de crud și drept era Acolo juca ea Știe și America! Unde-i bustul lui Cuza. Cutreierând Moldova mare, Și să te tot plimbi prin țară, Aflași de Ștefan cel Mare, Să vezi munții El era viteaz în lupte Și câmpia, De intimida și un munte. Draga noastră România.

Țara mea Mihai Bratosin, clasa a VI-a Țara mea-i un colț de rai, Tot ce ți-ai dori să ai, Cu munți, dealuri și câmpii Și cu multe bogății. Țara mea e o grădină, E la fel ca o regină, Cu Carpații ce-o străbat, Dealuri cu rodul bogat, Cu câmpii scăldate-n soare ȘI cu ape curgătoare. Strămoșii noștri au luptat Și țara au apărat, Chiar cu prețul vieții lor, Pentru bravul lor popor.

12 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Gheorghița Cioboată Secțiunea: Locuri prin care am fost (fotografii)


Şcoala Gimnazială Ostra, județul Suceava Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu

Secţiunea: eseuri pe teme istorice

Ce înseamnă să-ți iubești țara?

Curcă Viviana, clasa a VII-a A Fidelitatea față de țară, apărarea țării, contribuțiile

financiare sunt atribuții ale unui patriot. Sunt cuvinte simple, dar cu mari semnificații pentru românii de toate vârstele. Însă eu, un copil, cum pot să știu ce înseamnă acești termeni importanți pentru țara mea? Știu însă, că patria are nevoie de toată dragostea, respectul și priceperea noastră pentru a o face mai frumoasă, mai prosperă și mai demnă.

Să fii patriot nu înseamnă să folosești cuvinte mari, lungi și mai puțin folosite. Nu înseamnă nici să spui "Iubesc România" sau "Îmi iubesc țara". Eu văd patriotismul ca pe o floare. Dacă îi spui din ce specie se trage și îi promiți că o să știi totul despre ea, nu fi prea sigur că o să înflorească. Dar, dacă o uzi, o protejezi de pericole și ai grijă ca soarele să o alinte zilnic, ea va crește, va înflori și o să-ți răsplătească munca prin frumusețea ei. Și nu voi alege pentru patriotism cel mai roșu trandafir sau cel mai parfumat bujor. Voi alege o margaretă. Ea spune cel mai bine, prin felul ei de a fi, că nu trebuie să fii om mare pentru a-ți iubi țara.

Aș mai pune o întrebare. Când v-ați simțit, pentru prima dată, mândri că sunteți români? Eu m-am simțit mândră când am fotografiat pentru prima dată un peisaj din țara mea. Nu era o clădire până la nori, nici un tunel prin ocean, ci un izvor prin care curge apa unui munte din România. A doua oară m-am simțit mândră când am văzut o mie de suflete îmbrăcate în uniformă, mărturisindu-și dragostea de țară prin fapte, nu prin vorbe.

Patriotismul este o valoare morală ce cuprinde mai multe componente, nu doar iubirea, ci și cunoașterea propriei patrii, precum și ceea ce facem noi dincolo de declarațiile de dragoste. Formele de manifestare ale patriotismului sunt: munca, respectarea legilor, îndeplinirea îndatoririlor față de țară și chiar sacrificiul suprem la ceas de primejdie. Pe lângă acestea, unitatea este un mod de viață, când ești patriot. Un popor dezbinat arată ca o carte cu paginile rupte, ori îndoite sau mâzgălite. Uniți vom reuși să trecem cu bine peste toate greutățile.

Să păstrăm ceea ce ne-au lăsat strămoșii: tradiții și obiceiuri, doine și balade, legende, ghicitori și proverbe. Să ne arătăm unicitatea, valorile, personalitățile, idealurile, frumusețile naturale, bogata gastronomie românească. Asta gândesc eu că înseamnă să-ți iubești țara.

Mă mândresc cu țara mea Mihaela-Gabriela Flaișner, clasa a VII-a A Român înseamnă să-ți iubești graiul românesc, Tradiția și obiceiul strămoșesc. Noi ne dăm viața pentru țara minunată Și nu ne dăm bătuți niciodată. Oriunde-n lume ne-am afla În gând avem imnul și stema. Țara noastră e specială Cu peisaje pitorești, de-o frumusețe rară.

Sunt oameni cu suflet mare, Bucate tradiționale, Legende nemuritoare Și lecții de viață uimitoare. În suflet purtăm focul mândriei Și graiul dulce al României, Asta înseamnă neamul românesc Și al eroilor sânge pe pământul strămoșesc.

14 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Teoretic „Ady Endre”, Oradea, jud. Bihor

Coordonator: prof. Klementina Ardelean Secţiunea: Fotografii – clădiri istorice


Şcoala Gimnazială „Elena Doamna”, Tulcea Coordonator: înv. Paula Dobrogeanu Secţiunea: poezii şi compuneri istorice

Ţara mea

Condrat Teodora Clasa a IV-a

Sângele vӑrsat odatӑ Pentru țara româneascӑ A schimbat totul în bine Pentru tine, pentru mine. Lanurile-s mai mӑnoase, Plaiurile mai frumoase, Cerul este mai senin, Viața nu mai e un chin.

Ţara mea-i înfloritoare, Bogӑții avem sub soare. Cântec, joc şi voie bunӑ Pe câmpii acum rӑsunӑ.

Astӑzi fluturӑ stindardul Sӑ trezeascӑ întreg neamul, Sӑ cântӑm cu-nflӑcӑrare, Dragostea noastrӑ e mare.

România, țara mea Cononov Alexia Maria Clasa a IV-a

Mândrӑ-n lume este ea, România, țara mea, Cântecele populare Se aud peste hotare. Ȋntinsele lanuri de spice Râd în valuri aurite, Dar şi munți se-nalțӑ-n zare, Plini de pӑduri seculare. Şi Dracula-i cunoscut, Aducând respect mai mult Pentru-acest popor cinstit, Viteaz, harnic, liniştit. Mândrӑ sunt de țara mea, Alta-n lume nu-i ca ea. Are munți, izvoare reci, De aici nu vrei sӑ pleci.

Sӑ fim pururea frați! Vâlciu Cristopher Clasa a IV-a

Sunt un pui de român nӑscut pe cele mai frumoase meleaguri. România, patria mea, este o țara bogatӑ în munți semeți, dealuri întinse, câmpii mӑnoase, pӑduri rӑcoroase, ape limpezi şi oameni vrednici. Cu mii de ani în urmӑ, aici au trӑit strӑmoşii noştri: dacii şi romanii. Curajul şi vitejia lor s-a transmis din generație în generație. Mult sânge s-a vӑrsat pe acest pӑmânt. De-a lungul veacurilor, românii au luptat cu eroism pentru patria lor. Au apӑrat țara de tirani, pӑstrând unitatea tuturor fraților din cele trei țӑrişoare: Transilvania, Ţara Româneascӑ şi Moldova. Fiecare generație a ținut la acest ideal, la unitatea şi independența României. Moldoveanul şi transilvӑneanul, dobrogeanul şi munteanul, români de acelaşi sânge, în unitate îşi cresc puterea. Ȋmpreunӑ au jurat sӑ fie pururea frați. E stiut faptul cӑ numai un frate adevӑrat se poate bucura de binele celuilalt. Aceste sentimente sunt dovada unei frӑții pe care Carpații nu au putut sӑ o separe. Ei au facut-o mai puternicӑ, de nestӑvilit. Pӑmântul acesta ne este scump nouӑ pentru frumusețile, bogӑțiile lui, dar şi pentru istoria lui bogatӑ în fapte mӑrețe. Avem datoria, ca prin unitate, sӑ o pӑstrӑm la rândul nostru întreagӑ pentru urmaşii urmaşilor nostri. Ȋndrӑznesc sӑ spun: Sӑ fim pururea frați!

Patria mea – România Carastoian Daria Margareta

Clasa a IV-a România este țara frumoasӑ şi bogatӑ în care m-am nӑscut. Este locul unde se înfiripӑ doinele şi baladele, este locul unde se spun poveşti. Aici pânӑ şi frunzele vorbesc româneşte. Toți trӑim în bunӑ înțelegere şi iubire. Peste acest popor zbuciumat de veacuri au trecut multe nenorociri şi vijelii cumplite. Deseori a cӑzut, dar s-a ridicat iar cu demnitate. Suferințele lui l-au fӑcut mai bun, mai cald, iar limba e mai dulce şi plinӑ de mângâieri. Acest popor a luptat cu toatӑ puterea, vӑrsând mult sӑnge, dar rӑmӑnând stӑpân pe vatra sa pentru vecie. Acum acest tӑrâm primitor este casa mea. Vorbesc cu mândrie despre țara mea plinӑ de glorii, despre bogӑțiile şi frumusețea ei, o frumusețe purӑ şi zâmbitoare. Mӑ bucur cӑ sunt una dintre fiicele acestor plaiuri minunate, acestor meleaguri istorice unde printre predecesorii neamului românesc se numӑrӑ: Burebista, Decebal, Vlad Ţepes, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi alte nume rӑsunӑtoare. Aici este patria mea, România, o țarӑ cu un popor iubitor şi harnic. Prin munca tuturor, România va rӑmâne o țarӑ puternicӑ şi demnӑ între celelalte ale lumii. E o mândrie sӑ fii român!

16 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Nr. 163, sector 6, Bucureşti

Coordonator: prof. Alina Tărchilă Secţiunea: picturi


Şcoala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni, Argeş Coordonator: prof. Lavinia Dinu

Secţiuni: poezii / pictură

România, patria mea Laura-Gabriela Iliescu

Clasa a VII-a B Patria mea s-a născut Din lacrimi şi flori, Pentru cei ce au cunoscut Lupte şi sudori. Pentru cei cei au murit, Ca noi astăzi sănătoşi Să cântăm un imn smerit Pentru voievozi glorioşi. Să luptăm cu toţi Pentru o patrie mai bună, O Românie cu flori şi voie bună, O Românie unde cu toţi Să purtăm cu mândrie Tricolorul nost’ unit de Yâmbete şi veselie! O Românie unde toţi Să fim uniţi de veselie, Unde toţi să ne-mpletim Visele cu bucurie, Unde toţi să fim voioşi, Să afirmăm victorioşi: Suntem români!

România Ţara mea Ioana-Vanesa Ticu Alexandra Ungureanu

Clasa a VI-a B Clasa a VII-a B

România, o ţară frumoasă Am o ţară ca-n poveste, Ca o lalea înflorită, România se numeşte Aici este a mea casă, Şi eu mă mândresc cu ea, În ţara mult iubită. Românie, ţara mea. Ca o mamă grijulie Şi cu drag mi-o răsplătesc Ea pe toţi ne-a apărat, Şi ziua i-o sărbătoresc, La fel ca o fiinţă vie, Cu alai şi voie bună, Un adevărat soldat. Să fim mereu împreună. Şi de mult noi am promis Eu ţara nu mi-aş părăsi Că o să rămânem uniţi, Chiar dacă îmi este greu, Pentru tine, Românie, Lupt atât cât se poate, Pentru tine, drag tărâm! Cu credinţă-n Dumnezeu.

18 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Tehnologic „Simion Mehedinţi” Galaţi

Coordonator: prof. Alexe Garifal Secţiunea: pictură


Şcoala Gimnazială Buhoci Coordonator: prof. Rodica Pascu

Secţiuni: pictură şi poezie

20 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Ferdinand I”, Movila, jud. Ialomiţa

Coordonator: prof. Ionela-Lavinia Iosif Secţiunea: P.P.T., material realizat de eleva Maria Miron, clasa a IV-a A

JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL DOMNITORULUI CUZA

În urma votului, domnul Principatelor Unite a depus jurământul de credinţă: „Jur să păzesc cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, să fiu credincios Constituţiei, în textul şi spiritul ei, să priveghez la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române”

« „Atâta timp cât ţara aceasta va avea istorie, cea mai frumoasă pagină a ei va fi cea a lui Alexandru Ioan I!”

(M. Kogălniceanu) La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este votat, unanim, Domn al Moldovei şi Domn al Ţării Româneşti, de cele două camere de deputaţi, mai întâi de cea de la Iaşi, apoi şi de cea de la Bucureşti. Unirea cea mult aşteptată de veacuri, după moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul, ucis mişeleşte de unguri în 1601, pe Câmpia Turzii, se înfăptuise. “V-am zis - avea să spună Cuza despre Unire - că ea va fi precum România o va dori şi o va simţi“.

Cuza rămâne în istorie nu doar pentru realizările sale politice, dar şi pentru generozitatea şi spiritul de sacrificiu.

IIOONN RROOAATTĂĂ ((11880066--11888822)) eessttee uunnuull ddiinnttrree ţţăărraanniiii ddee ffrruunnttee ppaarrttiicciippaannţţii llaa DDiivvaannuull aadd--hhoocc ddiinn MMoollddoovvaa.. LLaa UUnniirree aavveeaa ddooaarr 5522 ddee aannii,, aa rrăămmaass îînn iissttoorriiee ccaa MMooşş IIoonn RRooaattăă,, ppeennttrruu ccăă eerraa ssffăăttooss şşii îîii îînnffrruunnttaa ppee bbooiieerrii ccuu ddâârrzzeenniiee..


Şcoala Gimnazială Lunca Bradului, jud. Mureş Coordonator: prof. Daniela Clinceag

Secţiunea:

22 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău

Coordonator: prof. Elena Gheorghe Secţiunea: eseu pe teme istorice


CETATEA POENARI Andrei Patrichi, cl. a X-a A Liceul Tehnologic „Dinu Brătianu” Ştefăneşti, jud. Argeş Coordonator prof. Ghe. Cioboata

CETATEA CAROLINA ALBA-IULIA Alin Ganta, cl. a X-a A Liceul Tehnologic „Dinu Brătianu” Ştefăneşti, jud. Argeş Coordonator prof. Ghe. Cioboata

CASTELUL MICLĂUŞENI Rodica-Georgiana Cioboată, cl. a XII-a E C.N. „I.C. Brătianu” Piteşti, jud. Argeş Coordonator prof. Ghe. Cioboata

24 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Teoretic Amărăştii de Jos, Dolj

Coordonator: prof. Claudia-Violeta Ghiorghiţă Secţiuni: Poezie şi pictură

Călătorie în trecut

Anamaria Ene Clasa a VII-a

Pe poteca istoriei Vezi umbrele trecutului, Un domnitor neînvins Ne priveşte cu ochii deschişi. El este Mihai Viteazul, Curajos şi înţelept, Îşi îndreaptă dârz poporul La unire şi progres. Pacea, munca, libertatea Să ne fie mândru scut, Să trăim cum se cuvine, Cum am văzut în trecut. Mereu când ne este greu Strămoşii mei Să ne întoarcem în trecut, Vom găsi întotdeauna Cristina Voicu, clasa a VII-a Drumul bun, drumul cinstit. Strămoşii mei au apărat o ţară Turcii, tătarii ţara ne-o voiau Faptele noastre să fie Cu-ai ei cotropitori s-au luptat, Dar Mircea, Ştefan şi Mihai Pilde pentru viitor, Au început războaie cu romanii Capcane lor le întindeau Libertatea, armonia Cu sânge mult pământul s-a udat. Luptând pentru al nostru plai. Să ne înconjoare mereu. Războaie multe au dus strămoşii mei Domnitorul ne iubeşte Şi trişti şi-ndureraţi se tot rugau Sfătuindu-ne mereu Să-şi vadă ai lor fraţi voioşi Să urmăm calea cea dreaptă În ţara-n care vieţuiau. Fără să ne pară rău.


Şcoala Gimnazială Sireţel, jud. Iaşi Coordonator: prof. Melania Vamanu

Secţiunea: pictură

26 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia, jud. Constanţa

Coordonator: prof. Nataşa Peteu Secţiunea: eseu cu tematică istorică


28 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Elena Doamna”, Tecuci, jud. Galaţi

Coordonator: prof. înv. primar Ilinca Bîra Secţiuni: poezie şi pictură

Sunt mândru că-s român Ciprian Filip, clasa a IV-a C

Dragi copii pot să vă spun, Sunt mândru că sunt român. Cu ţara mea mă mândresc, Şi cu plaiul românesc. Munţii, apele şi cerul, Mă-ndeamnă să-mi apăr ţelul. Să fiu harnic şi cinstit, Om destoinic, om iubit. Românul e curajos, E om vrednic, respectuos, Muncitor şi săritor, Pentru el, pentru popor. Nimeni ca românul nu-i De nădejde-n ţara lui, Patriot neînfricat, Până la moarte devotat.

Unirea cea mică Oana Vîrlan, clasa a IV-a C Hai veniţi cu mic cu mare Să serbăm unirea care Astăzi s-a realizat Două ţări mâna și-au dat. Una Moldova se numea Ţara Românească cealaltă era. Și-au format într-o simţire O micuță Românie. Două ţări, două surori Frumoase ca nişte flori! S-au unit dintr-o sorbire Și-au dansat de fericire.


Şcoala Gimnazială Tisău + Şcoala Gimnazială Haleş, jud. Buzău Coordonator: prof. Mihaela Cojanu


30 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Ioan Bădescu”, Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov

Coordonator: prof. Diana Tudose Secţiunea: poezii şi pictură

Atunci şi acum Diana Tudose, clasa a VI-a B Toţi cu suflet pentru unire, Moldova şi Ţara Românească, Cuza a luptat pentru a noastră contopire Prin fapte, nu doar să vorbească. Ziua de 24 Ianuarie 1859 Va rămâne în inimile noastre, Noi sperăm că şi vouă Vă e dor de originile voastre. Toţi spun că e cea „Mică” Şi-n decembrie cea „Mare!, Lăsaţi-i să zică, Dar vă rog, nu-i daţi uitare!

Ştefan cel Mare Ciprian Harnagea, clasa a VI-a B Slăvit să fii tu Ştefan, altădat’ Moldova tu ai apărat; Inamicii au încercat să pătrundă-n stat, Dar cu mult curaj înapoi n-ai dat. În zilele noastre mărite Ştefan cel Mare S-a scris o carte despre izbânzile tale. Voievodul ţării atunci tu ai fost Şi câştigul tău n-a fost fără rost. Dacă turcii ţara atunci subjuga, România nu mai exista; Deci, Ştefane, îţi mulţumesc, Sunt român şi mă mândresc! Ai fost bun, ai fost cinstit Şi atât cât ai trăit Nu ai dat nicicând Inamicilor acest pământ!


Şcoala Gimnazială „Sfântul Gheorghe”, comuna Cuca, jud. Galaţi Coordonator: prof. Angelica-Daniela Haralambie

Secţiuni: P.P.T, fotografie

Claudia Riza, clasa a VIII-a: „Interacţiunea dintre arme şi personalităţi”

Fabiana Vlad, clasa a V-a: Unirea de la 1859 şi Al. I. Cuza în filatelie

Emisiunea filatelică „Straja Ţării - Voievozii”-

1938 - formată din 11 timbre; - timbrul cu valoarea

nominală de 4+2 lei îl înfăţişează pe A.I. Cuza.

Emisiunea filatelică „Centenarul Revoluţiei de la

1848”-1948 - formată din cinci timbre; - timbrul cu valoare nominală de

36+18 lei prezintă pe revoluţionarii din Moldova: Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri şi N. Bălcescu;

- această emisiune a fost supratipărită în anul 1952 când s-a efectuat reforma monetară.

Emisiunea filatelică „150 de ani de la naşterea

lui Al. I. Cuza”-1970 formată dintr-un timbru care prezintă portretul domnitorului, după o pictură de Carol Popp de Szathmary.

Emisiunea filatelică „150 de ani Bucureşti,

capitala României ”-2012 formată dintr-un timbru şi o coliţă dantelată pe care apar: A.I. Cuza, stema oraşului Bucureşti din anul 1862 şi de astăzi, Palatul Şuţu şi cortegiul domnitorului A.I. Cuza la deschiderea sesiunii Camerelor.

32 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Sireţel, jud. Iaşi

Coordonator: prof. Melania Vamanu Secţiunea: portrete istorice


Şcoala Gimnazială „Elena Doamna” Tulcea Coordonator: înv. Paula Dobrogeanu

Secţiunea: poezie

Patria Andreev Maria Alexandra

Clasa a IV-a

Patria este tӑrâmul Cu zâne, Feți-Frumoşi şi zmei, E zâmbetul de dimineațӑ Cu bucurii şi cântec sfânt. Patria e o minune, Ȋndemnul sӑ pornesc la drum Ca sӑ devin un om pe cinste, Mai nobil decât sunt acum. Patria e o comoarӑ, Cӑldura din sufletul meu, Iubirea, gingӑşia toatӑ, E lumea-n care trӑiesc eu.

Ţara-i un buchet de flori Ciocoi Robert George

Clasa a IV-a România-i țara mea Drag mi-e sӑ trӑiesc în ea. E ca un buchet de flori Frumos, în mii de culori. Munți semeți o strӑjuiesc De strӑmoşi ei amintesc. Susurӑ izvoarele, Râd în soare grânele. E frumoasӑ țara mea, Strӑluceşte ca o stea. Noi aici trӑim, muncim, Cântӑm şi ne veselim.

România, plai de dor

Nastase Xenia Clasa a IV-a

România, plai de dor,

Ţarӑ în mii de culori, Are munți, dealuri, câmpii Strӑine, la noi sӑ vii!

Delta este primitoare Şi mereu îmbietoare. Pe canal vei naviga, De la noi nu vei pleca.

Neamul românesc Theodor-Gabriel Drăgoianu

Clasa a VIII-a Şcoala GimnazialăŢânţăreni, jud. Gorj Coordonator: prof. Maria-Liliana Sgaibă

Strămoşii peste veacuri o uşă au deschis, Luptând pentru urmaşi, cu tainică ardoare Şi-n literă de aur destinul l-au înscris În cartea învechită-a vechilor popoare. Durerea îl învaţă prin timp cum se renaşte Ca Phoenix, din cenuşa apusului ce plânge, Căci răstingnit sărmanul a treia zi de Paşte A înviat, dar lutul scăldat e-n bălţi de sânge. Copiii trec grăbiţi pe lângă o statuie, Ce tristă-i e privirea în orizontu larg! Cuprinde până la graniţi vechea cetăţuie, Dar lacrima pustie loveşte în catarg! Luceafărul de noapte veghează peste toate Durerile ce cântă a neamului dorinţe, Neîmplinite gânduri lumina-ncet le scoate Şi spală peste veacuri a noastre suferinţe.

34 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Nr. 163 Bucureşti

Coordonator: prof. Alina Târchilă Secţiunea: PPT

1. Rãzboiul Crimeii ( 1853-1854) a fost un rezultat al contradicţiilor dintre Marile puteri

(Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist) şi a avut importante consecinţe pe plan european: înfrângerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent; problema româneascã a fost tratatã ca o problemã europeanã.

2. Congresul de Pace de la Paris Alte prevederi priveau statutul

Principatelor Dunărene – Moldova şi Valahia – care rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar cărora li se acorda dreptul de a avea propriile constituţii şi adunări legislative şi care aveau să fie puse sub supravegherea puterilor victorioase. A fost stabilită organizarea unui referendum în chestiunea dorinţei de unire a populaţiei celor două principate şi înfiinţarea Adunărilor ad-hoc la Iaşi, respectiv, la Bucureşti. (În 1857 aveau să fie organizate consultări ale întregii populaţii a Principatelor Române, iar reprezentanţii tuturor păturilor sociale au hotărât în unanimitate unirea celor două Principate). Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad şi Ismail şi, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată Moldovei. 3. Convenţia de la Paris (1858) ,, Art. 1- Principatele Moldovei şi Valahiei, constituite de acum înainte sub denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, rămân sub suzeranitatea măriei sale, sultanul... Art. 3- Puterile publice vor fi încredinţate în fiecare principat unui hospodar (domnitor) şi unei adunări elective... Art. 14- Hospodarul guvernează cu ajutorul miniştrilor numiţi de el... Art. 16- Adunarea electivă va fi aleasă în fiecare principat pe o durată de 7 ani... Art. 27- Comisia Centrală îşi va avea sediul la Focşani şi va fi compusă din 16 membri , 8 moldoveni şi 8 valahi.... Art. 36- Se va înfiinţa o Înaltă Curte de Justiţie şi de casaţie, comună ambelor principate Art. 42- Miliţiile regulate, existând acum în ambele principate, vor primi o organizare identică, spre a putea,

UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE CONTEXTUL EUROPEAN


la nevoie, să se unească şi să formeze o singură armată.”

Şcoala Gimnazială Lunca Bradului, jud. Mureş Coordonator: prof. Daniela Clinceag

Secţiunea: poezie patriotică

36 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Ostra, judeţul Suceava

Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu Secţiunea: Locuri prin care am fost (fotografie) – material realizat de Robert Daniel Lupescu, clasa a VII-a A

Mausoleul de la Mărășești este un monument dedicat eroilor români din Primul Război Mondial. Pe frontonul Mausoleului este inscripția "ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI", iar de o parte și de cealaltă numele localităților unde s-au desfășurat marile bătălii, printre care Mărăști și Oituz. Clădirea adăpostește în 154 de cripte comune și 8 cripte individuale, osemintele a 5.073 de soldați și ofițeri, între care și ale fetiței-erou Măriuca Zaharia. Lucrările au început în 1924 în prezența Reginei Maria și a unor mari personalități. A fost inaugurat în 1938, când s-a emis și o monedă jubiliară în trei variante: aur, argint și bronz. Mausoleul este un simbol al eroismului și patriotismului românesc.


Şcoala Gimnazială Nr. 2 Vatra Dornei, jud. Suceava Coordonator: prof. Camelia Popescu

Secţiunea: eseu – material realizat de Iulia Păştinaru, clasa a VIII-a

Mai e „la modă’’ să fii patriot?

“Patriotismul ,cu toate acestea,nu este iubirea ţărânei,ci iubirea trecutului.Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară.’’ (Mihai Eminescu) În zilele noastre, tinerii în special, nu mai sunt atraşi de patriotism, dragoste de ţară şi valori naţionale.Influenţa occidentului se observă foarte clar, majoritatea proaspeţilor adulţi visând la alte ţări, considerând România un loc fără viitor,în care nimic nu se poate schimba.Acest lucru este foarte trist, ţara noastră pierzând astfel anual mii de tineri care pleacă să lucreze în străinătate sau chiar să locuiască acolo un timp mai îndelungat. În trecut,dragostea de patrie şi ţară era ceva cu care te năşteai si creşteai.Era ceva normal să fi dispus să-ţi dai viaţa pentru ţară şi pentru bunăstarea acesteia. În evul mediu,de exemplu, România a avut o înflorire fantastică remarcându-se prin voievozi devotaţi care puneau mai presus libertatea ţării chiar de propia lor viaţă.Astfel putem aminti câteva nume grele ale istoriei românilor ca: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Batrân,Vlad Ţepeş, Alexandru Ioan Cuza şi mulţi alţii care pentru binele făcut acestei ţări ar merita să fie mult mai apreciaţi şi promovaţi ca adevarate valori româneşti.Au ţinut ani la rând invadatorii departe chiar dacă au vărsat mult sânge pentru asta. România nu a avut aproape niciodată o armată foarte bine pregatită, nu puţine fiind poveştile despre ţăranii români care au plecat la luptă împotriva inamicilor fără antrenament sau armament special,cu ce au găsit pe lângă casă şi cu o voinţă de fier, cu dragostea de ţară şi de libertate care i-a împins să meargă să îşi dea viaţa pentru binele ţării. În viziunea mea, asta înseamna să fi cu adevărat patriot, să fi gata în orice moment să pleci într-o lupta din care nu îţi poate promite nimeni că o să te mai întorci pe picioarele tale, să fi gata să laşi întreaga familie, gospodărie şi tot ce ai pentru binele poporului. În secolul XXI războaiele nu mai sunt atat de des întâlnite, astfel de manifestări a dragostei de ţară fiind aproape imposibil de realizat. Noi, participanţi la acest secol, putem să ne arătăm patriotismul chiar şi prin simpla mărturisire a naţionalităţii. Mulţi dintre românii plecaţi în străinătate ferindu-se să mărturisească asta din simplu fapt ca nu are prestanţă. E foarte tristă situaţia la care s-a ajuns,România a avut o importanţă destul de mare in istorie,fiind atat bariera Imperiului Otoman către occident,cât şi o ţară cu numeroase personalitaţi importante in descoperirile omenirii de pană în prezent.Printre marii descoperitori si inventatori romani ii putem numi pe:Petrache Poenaru,inventatorul stiloului,Ion Cantacuzino, descoperirile sale au fost relevante în tratamentul holerei, epidemiilor de trifos, a tuberculozei și scarlatinei, Henri Coandă,a descoperit devierea jeturilor de fluid în apropierea suprafețelor curbe, Nicolae Paulescu,inventatorul insulinei, Spiru Haret a avut o contribuție fundamentală la definirea problemei N-corp în mecanica cerească, prin care să demonstreze că utilizarea unui aproximări de gradul III în studiul forțelor perturbatoare presupune instabilitatea principalelor axe ale orbitelor, și prin introducerea conceptului de „perturbații seculare” în legătură cu acest lucru, Mihai Nadin a scris primul program din lume în proiectarea asistată de calculator si multi altii. Pe lângă mulţii inventatori care au contribuit la dezvoltarea lumii, Romania se remarcă şi cu personalitaţi de excepţie în literatură. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Petru Maior, Anton Pann, Ioan Slavici, Marin Preda, Mihail Sadoveanu şi mulţi, mulţi alţii fac parte din numeroşii scriitori cu care România se poate mândri. Bine,mulţi afirma că trecutul tumultos şi măreţ al României este umbrit de prezentul nu chiar atât de strălucitor, ţara noastra confruntându-se cu o criză financiară destul de pronunţată,cu unul dintre cele mai vechi sisteme de învăţământ şi cu economie scăzută, dar fiecare ţară are dirficultăţile ei,nu zice nimeni că ţări ca Franţa,Germania sau Anglia sunt lipsite de probleme. Pe lângă peronalităţile istorice nemaipomenite,ţara noastră se poate lăuda si cu sportivi contemporani care aduc adevărată cinste României prin reuşitele lor,ca: Simona Halep, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi, Lucian Bute şi mulţi alţii care duc România in topuri.Un alt atuu al acestei ţări este relieful variat,munţi cu păduri atât batrâne cât şi tinere,câmpii roditoare,cunoscut fiind faptul că ani la rând România a fost grânarul Europei,dealuri,zone de şes,dar şi un litoral pitoresc şi o delta înfloritoare cu specii de animale şi plante pec ale de dispariţie care sunt bine protejate.O urmă de dragoste de ţară si patriotism a rămas încă active în satele vechi în care tradiţia pur românească este foarte respectată şi conservată.Cu toate acestea avem şi oraşe mari,dezvoltate la standard europene cum ar fii Bucureştiul,Clujul,Timişoara şi Iaşiul,cu universităti de renume de unde poti pleca cu adevarat pregătit pentru viaţă. Dacă noi nu ne iubim şi lăudăm ţara,cine să o facă ?Dacă noi nu ne promovam valorile,cum să ne aşteptăm să fin recunoscuţi?Iubiţi-vă ţara,şi ea vă va iubi pe voi! ‘’România e un cântec care sună cel mai bine când îl cântăm toţi împreună.’’-Maria Tănase

38 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Constantin Daicoviciu”, Beriu, Jud. Hunedoara

Coordonator: prof. Corina Muntean Secţiunea: pictură


Şcoala Gimnazială „George Emil Palade”, Buzău Coordonator: prof. Elena Gheorghe Secţiunea: eseu – patrie şi patriotism

40 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Petreşti, Corbii Mari, jud. Dâmboviţa

Coordonator: prof. Mioara-Ioana Grindei Secţiunea: P.P.T. – material realizat de elevul Alin-Florin Bănică, clasa a VIII-a

ORIGINI Iancu s-a născut în anul 1387. Tatăl său a fost Voicu, provenit dintr-o familie de nobili români stabilită în comitatul Huniad (azi Hunedoara), în Transilvania. Voicu a fost înnobilat în anul 1409 de regele Ungariei şi a primit ca moşie castelul şi domeniul Huniazilor. TITLURI DEŢINUTE Ban al Severinului – din 1438 Voievod al Transilvaniei – 1441 – 1456 Regent al Ungariei – 1446 – 1452 Căpitan general al Ungariei – 1453 – 1456

ALIANŢE ANTIOTOMANE 1. Realizează alianţe antiotomane cu Ungaria, Polonia, Veneţia, Cehia, Germania 2. Încearcă să realizeze alianţe antiotomane cu Moldova şi Ţara Românească, schimbând

domnitori în Moldova pune domnitori pe

- Petru al II-lea în 1448 - Bogdan al II-lea în 1449 în Ţara Românească pune domnitori pe

- Basarab al II-lea în 1442 - Vlad Ţepeş în 1456 BĂTĂLII ÎMPOTRIVA TURCILOR Bătălia de pe râul Ialomiţa – 1442 - îi învinge pe turcii care au atacat Ţara Românească “Campania cea lungă” 1443-1444 - porneşte o campanie militară în fruntea unei armate compuse din ostaşi de mai multe naţionalităţi - maghiari, polonezi, cehi, români, sârbi... - trece Dunărea şi atacă cetăţi turceşti, învingând mai multe oşti otomane– 6 victorii - sultanul Murad al II-lea cere pace - se încheie o pace pe 10 ani Bătălia de la Varna – 1444 - creştinii organizează o cruciadă antiotomană pentru a stopa înaintarea turcilor spre Europa; bătălia are loc la Varna; creştinii sunt înfrânţi; regele Ungariei moare pe câmpul de luptă Bătălia de la Kosovo – 1448 - Iancu trece Dunărea cu oastea sa, să-i ajute pe albanezi împotriva turcilor; a fost învins de turci Bătălia de la Belgrad – 1456 - turcii, conduşi de sultanul Mahomed al II-lea, asediază cetatea cu 60-70 000 oameni; oastea creştină din cetate se apără; Iancu împrăştie flota otomană şi apoi intră în cetate împreună cu oastea sa; turcii sunt atacaţi în afara cetăţii de o armată formată din ţărani voluntari şi de oastea lui Iancu care iese din cetate şi atacă; sultanul Mahomed al II-lea este rănit; turcii se retrag, iar sultanul se întoarce la Constantinopol.

IIAANNCCUU DDEE HHUUNNEEDDOOAARRAA


Şcoala Gimnazială Buhoci, jud. Bacău Coordonator: înv. Marta Iştoc, înv. Erica Vizitiu-Rotaru, prof. Rodica Pascu

Secţiunea: scene de luptă

Denisa-Daniela Barcău, clasa a IV-a Coordonator: înv. Marta Iştoc

Maria Daria Cadar, clasa a II-a C Coordonator: înv. Erica Rotaru-Vizitiu

Larisa Antonia Antuca, Denisa Ingrid Andro,

clasa a VI-a C, coordonator prof. Rodica Rascu

42 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Nr, 1 Orbeni, jud. Bacău

Coordonator: prof. Minodora Drâmbă Secţiunea: P.P.T. Material realizat de elevii Mădălina-Elena Rău şi Lavinia Pavel, clasa a VIII-a


44 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Haleş, com. Tisău, jud. Buzău

Coordonator: prof. Mihalea Cojanu Secţiunea: pictură

Georgiana Suliman, clasa a V-a „24 Ianuarie”

Mădălina Cârstea, clasa a V-a „24 Ianuarie”

Sabin Popa, clasa a V-a „Scene de luptă” Andra Bălălău, clasa a V-a

„Mica Unire”

Andreea Petrache, clasa a VI-a „24 Ianuarie”

Roxana-Mihaela Pescaru, clasa a V-a „Ostaş călare”


Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Medgidia, Constanţa Coordonator: prof. Nataşa Peteu

Secţiunea: P.P.T. Material realizat de elevele Diana Dumitraşcu şi Maria Gârleanu, clasa a XII-a E

După abdicarea Principelui Al. I. Cuza, liberalii au încercat să aducă pe tron un conducător străin. Liberalul Ion. C. Brătianu s-a gândit la fratele regelui Leopold al II-lea al Belgiei, contele Filip de Flandra, dar acesta a refuzat oferta și s-a adresat glorioasei familii nobiliare Hohenzollern. A discutat la Dusseldorf cu Principele Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Renaniei, iar cel de-al doilea fiu al său, Carol Ludovic (27 ani, locotenent în Regimentul al II-lea de dragoni ai gărzii prusiene) a acceptat Coroana fără condiţii. La începutul lui aprilie 1866 s-a desfăşurat un plebiscit, în urma căruia poporul român l-a înscăunat pe Principele Carol I Ludovic de Hohenzollern, sub numele de Carol I. Se auzi Jurământul Românesc tradus în franţuzeşte Prinţului: „Jur de a păzi legile României; de a menţine drepturile sale şi integritatea teritoriului ei.” Atunci Prinţul

Carol, cu mâna pe Evanghelie, a zis energic, pe româneşte: „Jur!”, în aclamaţiile mulţimii. -Fragment din depunerea jurământului regelui Carol I.

Această perioadă a dus la schimbări majore în viaţa statului român. În timpul lui Carol I, statul şi-a câştigat independenţa după războiul cu Imperiul Otoman. Tot în această perioadă se dezvoltă rapid căile de acces (prima cale ferată: Bucureşti-Giurgiu), apoi construirea podului de peste Dunăre, la Cernavodă.

El a condus ţara spre modernizare şi independenţă, aflându-se personal în fruntea trupelor româno-ruse, în timpul Războiului Ruso-Româno-Turc din 1877/1878 (Războiul de Independenţă), încheiat prin Tratatul de la Berlin, din 1878. Carol I era rudă cu împăratul german Wilhelm I şi era sprijinit şi de către Napoleon al III-lea. În 1881, Carol şi soţia sa, Elisabeta, au fost încoronaţi ca rege şi regină ai României.

Regina Elisabeta Elisabeta de Wied era prinţesă germană, poetă şi o persoană cu o educaţie aleasă.

Pseudonimul ei era Carmen Sylva şi în tot ceea ce a întreprins s-a manifestat ca un sprijinitor al artelor şi literelor în România. Carol a realizat multe reforme importante pentru ţară şi a pus bazele monarhiei constituţionale în România modernă.

Ferdinand I (1865-1927) a devenit rege la moartea unchiului său, Carol I (1865 – 1927) şi a rămas în istorie ca Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial, regele României Mari, care a trecut peste originea sa germană pentru a urma voinţa de unitate a poporului său în timpul Primului Război Mondial. Ferdinand I s-a căsătorit cu Maria, nepoata reginei Victoria a Angliei. Cu toate că era ofiţer german şi membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen, Ferdinand s-a alăturat Antantei (Franţa, Rusia, Marea Britanie) în timpul Primului Război Mondial. În 1922, el şi Maria au fost încoronaţi la Alba Iulia ca monarhi ai României Mari.

IImmaaggiinneeaa ppuubblliiccăă aa MMoonnaarrhhiieeii îînn RRoommâânniiaa ((11886666--11994477))

46 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

După o domnie ilustră de 13 ani, Ferdinand s-a stins din viață la Sinaia, la numai 62 de ani, în umbra unei

lungi suferinţe pricinuite de un cancer de colon. În timpul vieţii sale, Regele a văzut făurindu-se România Mare, a îinfăptuit Reforma Agrară împărţind pământ ţăranilor (căpătând pentru aceasta şi numele de "Rege al Ţăranilor"), și a promulgat Constituţia din 1923, lege fundamentală liberală şi democratică. A fost înmormântat la Curtea de Argeş, alături de Regele Carol I şi Regina Elisabeta.

Principele Carol al II-lea s-a născut la Sinaia, la 3 octombrie 1893. A fost fiul regelui Ferdinand şi al reginei Maria. Primul rege născut în România a avut o domnie plină de împliniri, dar şi de convulsii.

Decada 1930-1940, cea a domniei regelui Carol al II-lea, este în acelaşi timp o epocă de prosperitate economică şi de înflorire culturală, dar şi epoca de ascensiune a extremismului de dreapta. Carol al II-lea a fost regele care a combătut în mod brutal Mişcarea Legionară, dar care a instaurat el insuşi un regim autoritar, punând capăt deceniilor de parlamentarism liberal şi de pluripartidism.

Majestatea Sa regele Mihai I al României s-a născut la 25 octombrie 1921, la

Sinaia. Este fiul legitim al regelui Carol al II-lea şi al reginei-mamă, Elena. Prima domnie a Maiestății Sale regele Mihai I a început în 1927, după moartea

bunicului său, regele Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regenţă condusă de unchiul său, Principele Nicolae al României. După venirea pe tron a regelui Carol al II-lea în iunie 1930 şi după plecarea reginei-mamă în exil, regele Mihai a rămas în grija tatălui său, devenind din ce în ce mai închis în sine şi mai gânditor. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia. În urma abdicării tatălui său, la 6 septembrie 1940, a redevenit Regele Mihai I.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorităţilor comuniste (greva regală fiind apogeul acestor încercări). În cele din urmă, a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, sub ameninţarea uciderii, în caz de refuz, a 1.000 de tineri deţinuţi de comunişti. Actul abdicării, semnat sub ameninţare, este ilegal şi lovit de nulitate. Mai mult, actul nu a fost niciodată sancţionat de Parlamentul României.

Oamenii politici au considerat că dezvoltarea statului român nu putea fi consolidată decât prin aducerea în ţară a unei dinastii străine. Aceasta întâmplându-se cu paşi repezi, a avut un impact important asupra epocii curente. Începand de la Carol I, prinţul străin care a pus piciorul pe plaiul românesc, reuşind să deţină controlul acestuia mai bine de patruzeci de ani. Familia Regală a constituit un exemplu pentru societate, de la conducătorii cei mai buni și până categoriile de oameni simpli.

CCOONNCCLLUUZZIIII


Şcoala Gimnazială Sireţel, jud. Iaşi Coordonator: prof. Melania Vamanu


48 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Nr. 2 Vatra Dornei, jud. Suceava

Coordonator: prof. Camelia Popescu Secţiunea: Eseu

De ce imi iubesc eu patria... Amalia Chelariu, clasa a VIII-a

De ce ar trebui să îmi iubesc eu patria? Ei bine, fiecare, popor de la cele mai mari la cele mai mici, îşi iubesc ţara

pentru istoria sa. Chiar si cele mai mici popoare ale lumii se mândresc cu istoria ţării lor şi o apără şi o fac să pară cea mai importantă si frumoasă dintre istoriile tuturor popoarelor. De ce oare românii nu pot face acelaşi lucru? După cum am invaţat la ora de istorie, românii au o istorie foarte frumoasă, interesantă si importantă în istoria Europei. Acest lucru mă face să mă intreb si mai mult de ce oare românii nu se mândresc cu patria lor.

„Un popor fară cultură e un popor uşor de manipulat”-Immanuel Kant (filozof german)

După părerea mea acest citat este unul dintre cele mai potrivite pentru poporul român. De ce? Pai, momentan, poporul român trece prin viaţă ca o micuţă Colibri ce caută doar să supravieţuiască, când defapt acest popor ar trebui să zboare lin şi maiestuos pe bolta măreţiei, ca un vultur hotărât. Asta nu se intâmplă deoarece acest popor nu-şi cunoaşte propria istorie. Acest popor nu a fost mereu un „purice pe blana societăţii” ca să spun aşa; ba chiar a jucat un rol extrem de important în istoria Europei.

În perioada medievală, de exemplu, România a servit drept paravan împotriva expansiunii Imperiului Otoman. Bineînţeles că Imperiul Otoman s-a extins oricum, dar mie cel puţin, mi se pare foarte interesant cum nişte ţărişoare atât de neimportante ar putea să oprească ditamai Imperiul si nu doar odată. Unele dintre cele mai importante bătălii şi bineînţeles victorii ale românilor au fost: Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395)

Atacul de noapte al lui Vlad Ţepeş: (17 iunie 1462) Lupta de la Baia (14 - 15 decembrie 1467)

Bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475) Batalia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

Bătălia de la Călugăreni (23 august 1595) Bătălia de la Şelimbar (28 octombrie 1599)

Războiul de independenţă (1877 - 1878) Bineînţeles că ne-am amăgi singuri dacă am spune că România a avut cea mai mare contribuţie în

modernizarea „celui mai bătran continent”, sau că a fost mereu iubită de Marile Puteri ale timpurilor, sau că a fost si este una dintre cele mai prospere ţări. Aceste informaţii sunt cu siguranţă niste exagerări, însă nu putem fi români si totuşi să ignorăm faptul că România şi-a jucat rolul în palpitanta istorie a lumii.

Cu toate că istoria neamului românesc este aşa de interesantă, controversată şi frumoasă, majoritatea românilor se feresc de ea, de ce reprezintă ea si de ţara pe care aceasta istorie o cară în spate. De ce oare mai sunt atât de puţini patrioţi în aceasta ţară minunată, când în altele nu există colţ în care sa nu dai de cineva care să se mândrească cu neamul său?

„ Totul pentru ţară, nimic pentru mine!”-Regele Carol I- De ce să-ţi iubeşti ţara? O iubeşti pentru că e ţara ta, pentru că are o istorie fascinantă în spate, pentru că o grămadă de oameni s-au luptat pentu libertatea acestei minunate ţări. Eu cred că orice patriot ar trebui să se mândrească cu ţara lui, indiferent că e din România, din Franţa, din Anglia, din Germania, sau orice ce altă ţară din această lume imensă. Este complet adevărat că România a avut momente excelente în istorie, dar cu siguranţă a avut şi multe probleme. Cu toate acestea oamenii au trecut peste ele şi au continuat să se mândrească cu originile lor. Dacă ei au putut face asta, noi de ce ne-am opri?!

Deşteptaţi-vă că am dormit destul!”- Mihai Viteazul Poate că încă nu este destul de evident de ce îmi iubesc eu patria. Ei bine, să fac un mic rezumat: Ţara mea,

România, are o geografie minunată, este aşezată într-un spaţiu extraordinar de frumos şi natural; are o istorie fascinantă, intrigantă, complicată şi pline de poveşti, adevărate, despre curaj şi bravie, despre iubire faţă de propria ţară şi lupte pentru păstrarea libertăţii; în plus această ţară este plină de oameni iubitori, blânzi, inteligenţi şi destul de mândri. Bănuiesc că pare cam ciudat ca un popor mândru să nu se mândrească cu ţara sa. Ei bine şi mie îmi pare la fel de ciudat, însă acesta este adevarul, dar acest adevăr poate fi schimat. Românii pot învăţa să-şi iubeacă ţara învăţându-şi istoria şi înţelegând frumuseţea şi poate chiar importanţa aceste ţări minunate, dar uitate de lume... Ţara noastră are nevoie de adevăraţi patrioţi şi sunt sigură că aceştia se ascund în această ţară minunată şi aşteaptă cu nerăbdare să se facă auziţi şi mai ales să se facă înteleşi de către români şi poate că nu numai.


Maria Gaşpar, clasa a V-a Şcoala Gimnazială „Constantin Daicoviciu”, Beriu, Hunedoara Coordonator: prof. Corina Muntean

„Ştefan cel Mare” - portret

Ana-Maria Ştefănie, clasa a VII-a Şcoala Gimnazială „Constantin Daicoviciu”, Beriu, Hunedoara Coordonator: prof. Corina Muntean

„Ştefan cel Mare” - portret

Rebeca Duţă, clasa a V-a Şcoala Gimnazială „Carol I”, Plopeni, jud. Prahova Coordonator: prof. Cristina Panaete

„Unirea”

Claudia Ion, clasa a VI-a Şcoala Gimnazială „Carol I”, Plopeni, jud. Prahova Coordonator: prof. Cristina Panaete

Fotografie: Castelul Peleş

Marina Neagu, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială nr. 163 Bucureşti Coordonator: prof. Alina Tărchilă

Castelul Huniazilor

Raul Scutariu, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială nr. 163 Bucureşti Coordonator: prof. Alina Tărchilă

Sarmisegetusa

50 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Irina Zamfirescu Secţiunea: PPT Material realizat de Ştefan Birişiu, clasaa VIII-a

ÎNCEPUTURILE C.F.R Este prima companie de transport feroviar din România. Aceasta administreză majoritatea infrastructurii de

transport feroviar de mărfuri si de pasageri oferind servicii de transport atât intern cât si internaţional. Această instituţie a fost fondată in anul 1880 dar prima cale ferată a fost deschisă in anul 1854. Prima linie a fost terminată pe 20 august 1854 . In 1866 Parlamentul României a aprobat construirea a 915 km de cale ferată pe mai multe faze prima fiind

Piteşti-Bucureşti-Galaţi-Roman care a fost terminată pe data de 13 sept 1872 iar a doua parte Varciorova-Piteşti pe 9 mai 1878.

TRENUL REGAL Trenul regal este compus dintr-o locomotivă cu aburi si 5 vagoane: vagon-sufragerie, vagon-dormitor regal, vagon-dormitor pentru insotițori, si două vagoane de clasa I si a II tot dormitoare. Vagoanele au fost fabricate la uzinele,,Ernesto Breda’’ in Italia. Din 1948 a devenit tren prezidenţial până in anul 1977 când vechile vagoane au fost inlocuite cu unele noi făcute la Astra Arad. Noile vagoane au fost proiectate după normele de

circulaţie internaționale rezistând la viteze de până la 160 km/h, fiind făcute cu unele dintre cele mai scumpe materiale cum ar fi piele de Cordoba pentru scaune şi fotolii interioare, furnir de nuc pentru mese si scaune, sticlă de Murano pentru lămpi.

In prezent, Trenul Regal se află garat pe o linie specială din depoul Mogoșoaia ferit de vânt, ninsori, ploi si alte lucruri care l-ar putea degrada.

ISTORIA LOCOMOTIVELOR ROMÂNEŞTI Prima locomotivă cu aburi construită în România a fost la Uzinele Reșița in 1872 de John Haswell pentru

ecartament ingust(984mm) folosită pentru interiorul uzinei. Dupa primul război mondial, România a primit o serie de 7 locomotive cu abur drept despăgubire in urma

primului razboi mondial dupa care A.F.R. a comandat alte 23 de locomotive cu aburi, cunoscute ca şi clasele 120,143 si 222 cu o viteză maximă de 70 km/h in regim ușor.

Din 1927 a fost inaugurată prima fabrica de locomotive construită de Nicolae Malaxa care facea automotore diesel pentru călători si Uzinele Faur 23 August care au proiectat şi construit primele locomotive diesel-hidraulice pentru înlocuirea celor cu aburi deoarece trenurile începuseră să aibă un tonaj din ce in ce mai mare, locomotivele cu aburi neputând să facă față tonajului.

Câteva locomotive cu abur sunt expuse la muzeul național al căilor ferate din Reșița. ELECTROPUTERE CRAIOVA Istoria acestei fabrici românești incepe pe 1 mai 1949 când i s-a dat numele de ,,Electroputere’’ aceasta

fabricând, după cum spune si numele echipamente electrice pentru centrale electrice – baraje(Vidraru, Portile de fier 1 si Portile de fier 2). Din 1951 EPC a realizat primul transformator de concepţie proprie.

In 1960-1965 Electroputere achiziționează licența ASEA Suedia pentru fabricarea de locoomotive electrice si până in anul 1989 sunt construite de 1400 locomotive electrice de 5100 kw si 1432 de locomotive electrice.

Din anul 1991 până în anul 2010 când au fost inaugurate locomotivele electrice Softronic, Pheonix si Softronic Transmontană electroputere doar a modernizat locomotive. In anul 2013 a fost inaugurată prima garnitură electrică tip automotor din România, Trenul Hyperion, inspirat după aspectul trenurilor de mare viteză de peste hotare si atingând la probe la Inelul Făurei viteza de 198 km/h.

ISTORIA C.F.R.


Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia, jud. Constanţa Coordonator: prof. Nataşa Peteu

Secţiuni: pictură şi fotografie

Anda Dumitraşcu, clasa a XII-a D „Pe urmele lui Zamolxis” Cosmin Saulea, clasa a X-a A „Castelul Peleş”

Adrian Peteu, clasa a XI-a C „Eroism strămoşesc” Bianca Gabriela Voicu, clasa a X-a A „Monumentul eroilor sârbi din Primul Război Mondial”

52 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială „Emil Palade” Buzău

Coordonator: prof. Elena Gheorghe Secţiunea: eseu despre patrie şi patriotism


Şcoala Gimnazială Petreşti + Şcoala Gimnazială Corbii Mari, comuna Corbii Mari, judeţul Dâmboviţa Coordonator: prof. Mioara-Ioana Grindei

Secţiune: Ziua Naţională (creaţii plastice şi lirice)

Despre ţară

Mădălina-Cătălina Bănică Clasa a VI-a

Ţara-ncepe chiar cu mine, Parte sunt şi eu din ea; Sângele ce-mi curge-n vineri E un râu din ţara mea. Ţara-ncepe lângă mine, Casa mea e-un strop de ţară, Curtea, stupul de albine Lacu-n care-not în vară.

La mulţi ani, România! Elena-Graţiela Tudor Clasa a VI-a

Ţară dulce şi frumoasă, Mie-mi pari cea mai aleasă, Cer albastru ca al tău Nu găsesc pe lume eu, Nici câmpii mai aurii, Nici ape mai albăstrii! Am o ţară minunată, Astăzi noi sărbătorim, La mulţi ani şi îi dorim: Să-nfloreşti, iubită ţară, Mândră ca o primăvară, Mândră şi frumoasă, Bogată şi luminoasă! Să ai pământul roditor, Poporul drept şi muncitor! Să ai pace, bucurie Şi soare pe-ntreaga glie!

54 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Luncoiu de Jos, Hunedoara

Coordonator: prof. Călin-Dorin Petric Secţiunea: PPT. Material realizat de Bogdan Mendrea, clasa a VII-a

ZARANDUL DE MUNTE ŞI IOAN BUTEANU

Când? ... De când? Din vremuri străvechi – dovada: toporul de piatră - cuarţit-porfir (foto) aparţinând culturii Coţofeni şi datând din epoca bronzului timpuriu descope-rit la Mihăileni; se păstrează în Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Din vremea dacilor şi romanilor – dovada: fragmentul ceramic dintr-un apeduct roman (foto) identificat la Dupăpiatră-Cheia.

Din vremea românilor – dovada: “Gesta Hungarorum”, (foto) atestă că voievodatul lui Menumorut se întindea spre sud până la Mureş, aşadar şi în ţinut ul Crişului Alb.

1439: prima atestare documentară a localităţilor de pe cursul superior al Crişului Alb - Blăjeni, Buceş, Mihăileni, Stănija.

Cine? Manifestările plenare ale românismului locuitorilor de pe cursul superior al Crişului Alb

au fost răscoala din 1784 şi revoluţia din 1848 - 1849, evenimente care au individualizat două personalităţi ale istoriei locale:

Micula Bibarţ, capitan din satul Blăjeni - 7 decembrie 1784, la “Lazuri”, hotarul dintre satele Blăjeni şi Mihăileni, bătălia decisivă dintre ţăranii răsculaţi şi trupele imperiale; ţăranii sunt înfrânţi, în luptă cad 85 dintre ei în frunte cu căpitanul lor.

Ioan Buteanu (1821-1849) – foto, erou local prin adopţie, prefect al Zarandului în revoluţia de la 1848 - 1849.

Cum?

A treia adunare de la Blaj, din septembrie 1848 hotărăşte înarmarea poporului şi instaurarea administraţiei româneşti. Se trece la organizarea Transilvaniei ca ţară românească. Apar prefecturile, în fruntea acestora fiind numiţi revoluţionarii cei mai devotaţi cauzei româneşti . Din cele 15 prefecturi una era în comitatul Zarandului, ea fiind încredinţată lui Ioan Buteanu.

În cursul lunii octombrie 1848, spiritul revoluţionar s-a accentuat în Zarand, între Brad şi Mesteacăn. În 12 nov., Ioan Buteanu ajunge la Mihăleni, în tabăra unde s-au retras lăncierii de pe Valea Crişului Alb. În a doua jumătate a lunii noiembrie 1848, Buteanu a rămas mai mult la Baia de Criş, unde a luat măsuri

pentru a strânge o putere armată. La începutul anului 1849, armatele maghiare sub conducerea generalului Bem, au inundat Ardealul şi s-au

înstăpânit asupra teritoriului de operaţiune al legiunilor româneşti. Buteanu se retrage în tabăra de la Buceş pentru a veghea cu moţii săi în strâmtoarea ce închide intrarea în munţi.

La jumătatea lunii martie, armata ungurească condusă de maiorul Csutak, pătrunde în Zarand lăsând în urmă sate devastate, case prădate şi oameni spânzuraţi fără nici o judecată.

La 25 aprilie 1849, Iancu, Buteanu şi Dobra, preotul Vlăduţiu, viceprefectul lui Iancu, Boieriu şi Vasile Moldovan, s-au întâlnit la Mihăleni, cu trimisul lui Kossuth, deputatul român în parlamentul maghiar, Ioan Dragoş.În timpul controverselor care s-au iscat, avanposturile românilor au adus vestea că ungurii sunt la porţile Abrudului. Iancu a reuşit să scape spre Câmpeni, în schimb Buteanu, va fi pus sub pază, iar mai apoi arestat şi fost nevoit să asiste ca un martor mut, la grandioasa bătălie ce s-a dat în zilele următoare.

În dimineaţa zilei de 23 mai 1849, Hatvany a dat poruncă soldaţilor săi, să-l spânzure pe Buteanu. Se spune, că multă vreme după 1849, când mergeau la ţară, moţii ciubărari se opreau lângă podul dintre Iosăşel şi Gurahonţ şi se închinau cu respect.


Sebastian Mihai Cucu, clasa a V-a Şcoala Gimnazială Gherăseni, Jud. Buzău Florentina Catinea, clasa a VIII-a B Şcoala Gimnazială Drăgăneşti, com. Măneşti, jud. Dâmboviţa

56 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Irina Zamfirescu Secţiunea: eseu


Şcoala Gimnazială Ostra, jud. Suceava Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu Secţiunea: locuri prin care am fost (fotografii)

Brașov – Sinaia – Bran – Râșnov Grigoraș Alexandra, clasa a V-a

Biserica Neagră, Braşov Biserica Neagră este unul dintre simbolurile orașului Brașov. Situată în centrul orașului, ea aparține comunității evanghelice luterane. Este o construcție în stil gotic, ce datează din secolele XIV-XV. Are peste 89 metri lungime fiind cea mai mare biserică din România. Ea deține și cel mai mare clopot din spațiul românesc, din bronz, ce cântărește 6 tone. În interior se află cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI. Numele de Biserica Neagră i s-a dat după ce, în incendiul din 1689, zidurile ei s-au înegrit. În curtea Bisericii se află statuia lui Johannes Honterus, un învățat umanist sas, cel care a înființat gimnaziul săsesc din Brașov.

Castelul Peleş, Sinaia Este considerat unul dintre cele mai importante monumente ale Europei secolului XIX. În prezent este muzeu. Castelul a fost construit în timpul lui Carol I (1866-1914). Reședință de vară a regilor României, a fost primul castel electrificat din Europa. Ocupă o suprafață de 3200 metri pătrați, are 160 de camere și peste 30 de băi. Deține o importantă colecție de tablouri și o bogată colecție de arme. Este o construcție foarte frumoasă, cu lemnărie sculptată și vitralii, o sală de teatru, apartamente regale etc. Lângă castel au fost ridicate și alte construcții între care Pelișorul, un castel mai mic, fostă reședință a principilor moștenitori ai României.

Este situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 km de orașul Brașov. Monumentul istoric a fost construit în secolul al XIV-lea. A fost, la început, cetate de apărare, iar mai târziu, reședință regală. În prezent este muzeu. Cuprinde Parcul Regal cu două lacuri, Casa de Ceai, Casa Principesa Ileana și Casa administratorului. .

Castelul Bran Cetatea Râşnov

Este situată pe un deal stâncos, în sudul orașului Râșnov din județul Brașov. Datează din 1335, fiind numită și cetate țărănească. Are două curți, una interioară și alta exterioară. Aici s-au turnat filme românești și străine, iar în unul din turnuri s-a descoperit un tezaur format din diferite obiecte și monede. .

58 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Stânceni, jud. Mureş

Coordonator: prof. Daniela Clinceag Secţiunea: poezie patriotică

1 Decembrie, zi de sărbătoare Camelia-Maria Tornea, clasa a VII-a

Azi venim cu toţii, E mare sărbătoare, Comemorăm Unirea şi România Mare, Slăvim poporul nostru Şi faptele lui mari, Unirea cea mare, a celor de-un grai. 1 Decembrie e frate O zi de mare-nsemnătate, Sărbătorim Unirea, Dorinţa şi visul regretării Ce astăzi ne-a unit. În depărtări răsună O doină strămoşească, Ea vrând ca să vestească O vorbă strămoşească.

Înfăptuind Unirea, Un lucru mult visat, Toţi oamenii se-adună În Bucureştiul lăudat. 1 Decembrie ne aduce aminte De chipuri de eroi români, Trudiţii pentru dreptate Moşie şi locul lor preasfânt. Azi sunt multe monumente La care ne-nchinăm Şi ziua de azi e sfântă, Ziua în care pe ei îi comemorăm.

Şi ne-amintim mereu de ei, Să-i preţuim că ne-au dat viaţă, Mereu să căutăm prin ei Tărie, încredere, povaţă. Şi de fiecare dată Auzim un glas strigănd, E glasul unui între popor Strigând „Noi vre să ne unim cu ţara!” La Alba nunicii noştri au decis Că vrem să ne unim cu ţara Punând pe primul loc În fapt străvechiul nostru vis.

Unirea Principatelor Române Laura Barta, clasa a V-a

Ziua Unirii E ziua care O sărbătorim cu nerăbdare. E ziua unirii Moldovei Cu Ţara Românească.

Unirea Principatelor Române Se mai numeşte Şi Mica Unire La care au participat Mii de români.

Ea s-a desfăşurat La 24 Ianuarie Cu domnitorul nostru drag Alexandru Ioan Cuza – El e cel care a luptat Pentru construirea ţării noastre, România.

Vlad Ţepeş Delia-Maria stan, clasa a VII-a

Domnitorul îndrăgit Care-a fost de toţi slăvit Nu va fi uitat nicicând, Nici acum, când e-n pământ. Oamenii de încercau Şi dacă vicleni erau, Ei cu ţepe se-alegeau Şi cu fruntea-n jos plecau.

Legea lui dreaptă şi sfântă – Cine nu vrea şi n-ascultă, Tras la răspundere va fi, Alţii n-or mai îndrăzni. De-am da timpul înapoi, Te-am alege domnitor – Cuvântul tău e cuvânt Şi rămâne mereu sfânt.

Mulţi duşmani tu ai avut, Dar pe toţi i-ai întrecut, Tu pe toţi i-ai nimicit, Onoarea nu ţi-ai ştirbit.


Şcoala Gimnazială Nr. 1 Orbeni, jud. Bacău Coordonator: prof. Minodora Drâmbă

Secţiunea: PPT; Material realizat de elevele Georgiana-Raluca Tabacaru şi Ioana-Delia Micu, clasa a VIII-a

Nici o alta persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din ultima jumatate de secol, decat

Regele Mihai. El s-a nascut sa devina un mare rege intr-o tara a carei dezvoltare era comparabila cu cea a Belgiei. Dar istoria a fost potrivnica lui si poporului sau. Intai a trebuit sa lupte impotriva nazistilor, iar mai apoi impotriva comunistilor. El a fost un monarh constitutional , intr-o vreme in care Europa era dominata de dictarori. Aceste pagini contin istoria unui rege si a poporului sau, istorie cu mult mai dramatica decat a orcarui alt rege european din ultimul secol. Este o isrtorie despre eroism si modestie, despre victorii si infrangeri, dar inainte de toate, este parte din istoria unui popor care a dat lumii nu numai pe Dracula si Ceausescu. Este istoria Majestatii Sale Mihai I de Romania. Principele Mihai Hohenzollern s-a nascut in anul 1921 la Sinaia, fiind fiul principelui Carol al II-lea si

printesei Elena. Dupa decesul Regelui Ferdinant din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de

Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Regelui, avand doar 6 ani, i s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea

si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gheorghe Buzdugan. In 1930, in contextul crizei economice, Carol al II-lea s-a intors in tara. Guvernul lui Iuliu Maniu i-a cerut

garantia ca va intrerupe relatia cu Elena Lupescu si va relua casatoria cu Elena de Grecia. Parlamentul l-a desemnat pe Carol rege, iar pe Mihai drept urmas la tron.

In septembrie 1940, Carol al II-lea i-a acordat puteri discretionare generalului Ion Antonescu, care i-a impus sa abdice in favoarea fiului sau. Mihai (in varsta de 18 ani) a fost proclamat rege fara depunerea vreunui juramant pe constitutie si fara votul de aprobare al parlamentului.

Regele Mihai I, in calitate de maresal si comandant suprem al armatei romane, a fost decorat prin jurnalul Consiliului de Ministri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind singurul detinator in aceasta situatie, alaturi de maresalul Ion Antonescu.

In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea limitei Nistrului. In ciuda refuzului Maresanului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni.

La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului sovietic, Mihai a acceptat un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Roman, prim-ministru fiind numit Petru Groza.Sub regimul comunist, Mihai a functionat ca un simplu sef de stat fara autoritate.

Intre august 1945 si ianuarie 1946, Mihai a a incercat fara succes – prin ceea ce s-a numit mai tarziu greva regala – sa se opuna guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzand sa-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britenice si americane, Regele Mihai a renuntat in cele din urma la opozitia fata de guvernul comunist, incetand sa-si mai ceara demisia.

Pe 30 decembrie 1947 semnează abdicarea şi este lăsat să plece din ţară alături de câteva persoane dragi. In iunie 1948 s-a casatorit cu Ana de Bourbon-Parma, cunoscuta si ca R egina Ana a Romaniei, cu care are

cinci fiice. Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei are onorabila varsta de 94 de ani, atribuţiile sale urmând a fi

preluate de fiica sa, Principesa Margareta, în calitate de custode al coroanei.

RReeggeellee MMiihhaaii II aall RRoommaanniieeii

60 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Grăjdana, comuna Tisău, jud. Buzău

Coordonator: prof. Mihaela Cojanu Secţiunea: compuneri despre patrie şi patriotism

Ţara mea Andreea Marinescu, Clasa a V-a

Nu am cuvinte să pot descrie frumuseţea ţării mele: plină de bunătate, de peisaje minunate, de tradiţii, de istorie şi de oameni minunaţi, ţara mea este cel mai bun loc. În ea întâlneşti la fiecare pas crestele munţilor ce te poartă în locuri înconjurate de verdeaţă şi neatinse încă de om. În ea poţi vedea răurile ce se întovărăşesc spunându-şi poveşti până la vărsarea în fluviu, câmpii pline cu flori şi multe lucruri frumoase.

Ţara mea este o ţară curajoasă ce nu s-a dat niciodată înapoi de la vreun război. Strămoşii mei au păstrat tradiţiile şi bogăţiile acestei ţări aşa cum şi eu le voi păstra la rândul meu. Eu sunt mândră de ţara mea de poveşti, pe care abia aştept să le descopăr şi să le împărtăşesc apoi cu toată lumea!

Ţara mea

Denisa-Gabriela Avram, Clasa a V-a

Ţara mea se numeşte România. Ea are forma unui peşte, iar de la depărtare, priveliştea este o minunăţie. Munţii sunt înalţi şi mândri iar vârfurile lor ajung până la cerul albastru. Câmpia este plină de iarbă verde iar grădinile oamenilor sunt pline de recolte bogate.

Strămoşii noştri au luptat şi au trudit pentru a ne lăsa moştenire această ţară. Noi trebuie să fim uniţi şi să o iubim, să fim mândri de ea.

Aici m-am născut şi am crescut şi aş striga să mă audă toată lumea că îmi iubesc ţara, ca pe o mamă bună ce mă apără de rele.

Ţara mea Roxana Pascaru, Clasa a V-a

Ca fiecare om, şi eu îmi iubesc ţara. E ca o mamă pentru fiecare dintre noi. Ea ne oferă hrană, distracţie şi bogăţii. Ţara mea este frumoasă şi primitoare, cu dealurile ei verzi acoperite cu pături de flori, cu munţii ei frumoşi, cu nenumărate destinaţii turistice şi multe bogăţii.

E ţara mea şi e frumoasă aşa cum e. Ţara ne oferă o casă a noastră, un pământ pe care să-l muncim, un loc de muncă, iar noi trebuie să fim recunoscători. Hai să ne îngrijim ţara, avem atâtea bogăţii pe care să le preţuim! România este locul unde m-am născut şi pe care nu-l voi uita niciodată!

Mândru că-s român Andrei Valentin Bălălău, Clasa a V-a România este o ţară plină de istorie, frumuseţe şi tradiţie. Poporul român a fost dintotdeauna un popor puternic şi muncitor. Sunt mândru că sunt român din toată inim, pentru istoria acestei ţări şi vitejia înaintaşilor, pentru frumuseţile şi meleagurile ei mioritice, pentru tradiţiile care se păstrează şi în zilele noastre.

Fii mândru că eşti român Pe acest pământ străbun, Sărăbătoreşte cu bucurie Scumpa noastră Românie!

Mândru că-s român Claudiu Oancea, Clasa a V-a

România este ţara în care m-am născut şi trăiesc. Este o ţară bogată, cu râuri limpezi de cristal, păduri de smarald, câmpii aurite cu lanuri de grâu. Apele sunt botezate cu nume de voinici (Prut, Siret, Mureş, Olt, Jiu, Someş, Criş) sau de fete (Tisa, Dorna, Bistriţa, Dunărea). „Limba noastră-i o comoară”, avem o ţară cu oameni harnici şi deştepţi.

Pentru noi, nu e alta ca ea în lume şi pentru toate acestea pot spune:

Sunt mândru că sunt român!


Şcoala Gimnazială Petreşti, comuna Corbii Mari, jud. Dâmboviţa Coordonator: prof. Mioara-Ioana Grindei

Secţiunea: PPT – material realizat de Florin Pavelescu, clasa a VIII-a

GETO-DACII TIMPURII Teritoriul de astăzi al ţării noastre a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe

baza datelor de care dispun, specialiştii apreciază că primele manifestări de viaţă omenească pe teritoriul ţării noastre datează de acum aproximativ 1.500.000 ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul ţării. Se cuvine menţionată splendida ceramică din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizaţiei. Din marea seminţie a tracilor, s-au individualizat la nordul Dunării, în epoca fierului, geto-dacii. Denumirile de geţi şi de daci au fost folosite de scriitorii greci, respectiv latini, pentru a desemna toate neamurile tracice din nordul Dunării. Acest lucru este explicabil, deoarece grecii au intrat în contact mai întâi cu geţii din dreapta Dunării, după întemeierea coloniei Histria. Romanii au cunoscut însă mai întâi pe dacii din zona intracarpatică, prima atestare aparţinând lui Caesar (sec. I. î.Hr.). Esenţial rămâne faptul că geţii şi dacii erau de acelaşi neam, aşa cum menţionează izvoarele literare antice.

Spaţiul geografic ocupat de geto-daci era cel carpato-dunărean. Ca o consecinţă a acestei realităţi, apare în izvoarele literare şi numele de Dacia, pentru prima dată la istoricul roman Pliniu cel Bătrân (sec. I d.Hr.). Acest termen s-a încetăţenit în istoriografia noastră pentru a defini raportul dintre poporul şi spaţiul istoric ocupat de acesta în antichitate. Teoria plauzibilă asupra etimologiei numelui de „daci” este aceea prin care „daci” este pus în legătură cu cuvântul dáos din frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor), care se traduce cu „lup”. După mărturiile anticilor dacii înșiși își spuneau dáoi. Acest lucru poate explica forma de lup a stindardului geto-dacic. O altă variantă a etimologiei numelui de „daci” este

acea prin care această denumire provine din limba dacă prin cuvântul daca, care se traduce cu „pumnal” sau „cuțit”. Aceste arme erau caracteristice geto-dacilor. STINDARDUL DACIC -Capul de lup, cu gura deschisă, făcut din bronz sau argint, era fixat cu gâtul într-o prăjină. Printr-un ingenios sistem interior, sub acțiunea curenților de aer, stindardul dac producea un șuierat puternic, ce avea ca efect îmbărbătarea luptătorilor proprii și panicarea celor inamici. De asemenea, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auziseră un asemenea sunet. PITAGORA:“Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.” HOMER:“Dintre toate popoarele geții sunt cei mai înțelepţi.” HERODOT:„geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci” STRABON:”Dacii au aceeaşi limbă cu geţii.”


Sarmisegetusa Cetatea Blidaru Cetatea Costeşti

62 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Lunca Bradului, jud. Mureş

Coordonator: prof. Daniela Clinceag Secţiunea: creaţii epice cu tematică istorică

Călător prin România Ioana Loredana Mariş, clasa a VI-a

România este o ţară deosebită. Are o poveste minunată şi mii de locuri pe care poţi să le vizitezi. Într-o zi, Jackson, tânărul student american la o vestită facultate de jurnalism, a ales să realizeze un

reportaj despre ţara noastră. A aeroport este îmtâmăinat de Claudiu, cel care va fi ghidul său pe perioada şederii lui în ţară. Acesta îl întâmpină cumsecade şi încearcă să-i prezinte România cât mai frumos posibil. Jackson recunoaşte că ştie foarte puţine lucruri despre România iar acestea nu sunt bune. Claudiu îi propune să se lase purtat într-o călătorie prin România pentru a-i descoperi frumuseţea şi istoria.

- Ai ajuns într-o zi specială, astăzi se sărbătoreşte Ziua Naţională. - Mă bucur că am sosit în zi de sărbătoare. De ce aţi ales ziua de 1 Decembrie ca zi naţională? - La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi

sprijinită de peste 100 000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului a adoptat o rezoluţie prin care s-a consimţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg banatul şi Ţara Ungurească cu România. Aşa cum sublinia şi istoricul Florin Constantin, Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti.

- Mi se pare că este o pagină importantă a istoriei ţării voastre. Unde a avut loc acest eveniment? - La Alba-Iulia, un oraş din inima Transilvaniei. Dacă doreşti putem vizita aceste locuri încărcate de istorie.

Încântat de invitaţie, Jackson merge la Alba-Iulia împreună cu Claudiu. Spre marea lui surprindere, oraşul era plin de oameni îmbrăcaţi în costume populare.

- Ce costume frumoase au aceşti oameni! Câtă culoare şi măiestrie” De unde le procură? - Aceste costume sunt păstrate cu sfinţenie şi transmise din generaţie în generaţie. Cu ani în urmă, fiecare

femeie ştia să facă astfel de costume: ştia să ţese, să toarcă, să croiască, să realizeze adevărate opere de artă. - Sunt minunate! Au atâta fineţe, culoare, bun gust! Mi-aş dori şi eu un astfel de costum. De unde l-aş putea

cumpăra? - Pentru a fi sigur că vei cumpăra un costum autentic,

îţi recomand să mergem la tanti Mărioara, o vestită creatoare de costume populare. Ajunşi la tanti Mărioara, o găsesc gătită de sărbătoare,

într-unul din costumele ei preferate, unul vechi de 100 de ani.

- De unde aveţi acest costum minunat? Spuse Jackson. - A fost al bunicii mele. Ea a purtat acest costum de 1

Decembrie 1918 când, împreună cu bunicul meu, au mers şi au strigat într-un glas alături de miile de români adunaţi: „Vrem să ne unim cu ţara!” pentru ei a fost cea mai importantă zi din viaţă şi mereu îşi aminteau cu drag bucuriile şi emoţiile pe care le-au trăit când au reuşit să se unească toţi românii sub acelaşi steag.

- Este minunat că păstraţi cu sfinţenie aceste costume şi respectaţi atât de mult trecutul populrului vostru. Aveţi mâini de aur care fac ca obiceiurile şi tradiţiile să dăinuiască peste ani.

- Vă ofer acest costum să-l duceţi în ţara dumneavoatsră şi să vă amintiţi mereu de România.

- Vă mulţumesc nespus! ...După ceva timp, Claudiu primeşte o revistă în care găseşte un articol despre România şi splendorile ei. Citindu-l, Claudiu este mândru că este român.


Şcoala Gimnazială Stânceni, jud. Mureş Coordonator: prof. Daniela Clinceag

Secţiunea: creaţii epice cu tematică istorică

O călătorie prin România de 1 Decembrie Raluca Moldovan, clasa a VII-a

M-am, gândit ca în ziua de 1 Decembrie să fac un tur al României. NU regret nicio secundă alegerea făcută şi o să vă povestesc de ce.

Am trecut prin multe zone ale României, cu tradiţii total diferite. Toată lumea se îmbracă în portul românesc din zona lor, fiecare având costume populare diferite, dar chiar dacă sunt diferit îmbrăcaţi sau au obiceiuri diferite, cu toţii au acelaşi scop: de a se bucura de Ziua Naţională a României şi de a cinsti această zi.

Indiferent că se cunosc sau nu, oamenii se adună la un loc şi sărbătoresc Marea Unire. U sunt obligaţi să facă asta, ci o fac pentru că îşi iubesc ţara.

Călătoria mea nu se termină aşa de repede! Mai am multe de povestit! Când am ajuns în Maramureş am fost întâmpinată foarte frumos, am fost îmbrăcată în costumul popular specific Maramureşului şi invitată să sărbătoresc cu ei. În Banat am fost întâmpinată la fel de frumos. Nimeni nu mă cunoştea, dar toţi se purtau la fel de frumos cu mine – tot ce conta era că eram român ca şi ei.

În călătoria mea am văzut câţiva meşteri care le arătau tinerilor cum se fac opincile din piele. Toţi erau mândri că sunt români. Ce frumoasă este România mea!

1 Decembrie şi copilăria Raluca Moldovan, clasa a VII-a

Unirea de la 1 Decembrie 1918reprezintă evenimentul cel mai important din istoria României, înfăptuirea viselor de veacuri al românilor din graniţele fostei Dacii.

La Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia 1918 au participat 1128 de delegaţi şi peste 100000 de români veniţi din toate colţurile ţării. Ei au decis unirea tuturor românilor din Transilvania cu România. Marea Unire de la 1918 este fapta istorică a întregii naţiuni române. 1 Decembrie a fost şi este ziua cea mai semnificativă din trecutul, prezentul şi viitorul României. În 1990 ea devine Ziua Naţională a României. Aniversăm în fiecare an această zi, prilej de rememorare a jertfei înaintaşilor pentru constituirea României Mari.

1 Decembrie este ziua când putem să uităm de toate cele rele şi să ne bucurăm de pace şi libertate. Să privim cu drag la românii de lângă noi şi să nu uităm că suntem fraţi din aceeaşi mamă: România. Vorbim aceeaşi limbă, avem aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi strămoşi.

Copiii trebuie să cunoască semnificaţia acestei zile. Strigătul copilului din Lancrăm „Trăiască România dodoloaţă!” să-i însufleţească pe toţi copiii României. Sentimentul de dragoste faţă de ţară, de respect şi admiraţie faţă de trecut, se clădeşte pas cu pas de către familie, grădiniţă, şcoală. De mic, la nivelul înţelegerii lui, copilul învaţă despre ţară, despre drapelul şi stema României. La şcoală orele de istorie îi îmbogăţesc cunoştinţele despre jertfa poporului român şi lupta sa de-a lungul veacurilor pentru a trăi într-un stat liber şi independent. Copiii vizitează monumente, muzeee, participă la diferite serbări, învaţă cântece şi poezii patriotice. În fiecare an participă alături de familie la parada militară c steguleţe în mână sau privesc la televizor manifestările organizate cu prilejul celei mai mari sărbători a românilor. Toate acestea îi fac să simtă o emoţie profundă, să-şi iubească ţara şi să ducă mai departe mândria de a fi român.

Doar aşa copiii de astăzi vor asigura României ceea ce îşi dorea poetul Mihai Eminescu: „La trecutu-ţi mare, mare viitor!”

64 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Ostra, jud. Suceava

Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu Secţiunea: eseu cu temă istorică

Mircea cel Bătrân

Mocanu Iuliana-Daniela, clasa a VIII-a A Mircea cel Bătrân a domnit între anii 1386-1418, în Țara Românească. Făcea parte din neamul lui Basarab I. Era fratele lui Dan I, care a domnit între anii 1384-1386 și fiul lui Radu I și al doamnei Calinichia. I s-a spus "cel Bătrân" pentru a-l deosebi de alți domni cu numele de Mircea care au domnit după aceea. Unii istorici l-au nimt "cel Mare" deoarece, în timpul său hotarele țării au avut cea mai mare întindere. El stăpânea: Țara Românească, Amlașul și Făgărașul de peste munți, Banatul Severinului, părțile tătărăști de la gurile Dunării, Dobrogea și cetatea Dârstor.

Mircea s-a dovedit un priceput gospodar, un iscusit

diplomat și un mare comandant de oști. Pe plan intern s-a remarcat prin măsurile luate pentru întărirea țării. S-a preocupat de creșterea bogățiilor țării, a desăvârșit organizarea socială, sistemul de obligații și privilegii. A realizat o mai bună administrație, a întărit sistemul de cetăți de la Dunăre, organizând și "Oastea cea mare". A acordat atenție și organizării Bisericii Țării

Românești. Epoca lui a strălucit și în domeniul culturii. A înălțat ctitorii frumoase, celebră fiind mănăstirea Cozia, situată pe malul Oltului, capodoperă a arhitecturii românești. Mircea cel Bătrân a fost primul domn care a ținut piept înaintării turcești și primul dintre domnii români care a închegat un front puternic românesc. A stabilit bune relații cu Moldova și Petru Mușat, prin intermediul căruia încheie o alianță cu Polonia. A sprijinit lupta antiotomană a popoarelor din Pen. Balcanică. În 1389 trimite un corp de oaste în ajutorul cneazului Lazăr al Serbiei, în lupta de la Câmpia Mierlei. Toate aceste acțiuni au

fost cauze ale atacurilor turcești asupra Țării Românești. Un episod important al luptei pentru independență a fost bătălia de la Rovine. Cu o armată de circa 40.000 de ostași, sultanul Baiazid a trecut Dunărea pe la Turnu, înaintând spre capitala țării, Curtea de Argeș. I s-au alăturat armatele vasalilor sârbi și albanezi. Mircea avea doar 10.000 de oameni, mai ales țărani. El a evitat, la început, lupta directă. A evacuat satele, retrăgându-se în zona muntoasă. Ataca prin surprindere, mai ales noaptea, trupele turcești care căutau hrană. Forța dușmanului a slăbit treptat. În ziua de 10 octombrie 1394 (sau 17 mai 1395), la Rovine s-a dat una dintre cele mai mari lupte din istoria confruntărilor româno-otomane. Conduși cu pricepere de voievodul lor, românii au săvârșit minuni de vitejie dornici de a apăra libertatea țării. Deși victorios, Mircea și-a pierdut tronul. Marea boierime, nemulțumită de creșterea autorității domnești, a sprijinit pe Vlad Uzurpatorul. Crescând însă pericolul transformării țării în pașalâc, Mircea și-a recăpătat tronul. După moartea în captivitate a lui Baiazid, el se amestecă în luptele pentru tron dintre fiii acestuia. Planurile lui Mircea de a ridica un sultan care să-i fie recunoscător au eșuat pentru că nu a fost ajutat de nimeni. Totuși, voievodul român s-a bucurat de cea mai mare faimă și autoritate în răsăritul Europei timp de aproape 15 ani. Este perioada de glorie a epocii sale. Spre sfârșitul domniei, acceptă să plătească tribut turcilor pentru a avea liniște și a scuti țara de năvălirile lor. Mircea cel Bătrân a murit în anul 1418, pe 31 ianuarie. A fost înmormântat la Cozia, pe peretele căreia este zugrăvit chipul domnitorului și al fiului său Mihail. A rămas în amintirea poporului român ca unul dintre cei mai viteji și mai harnici domni. Mihai Eminescu i-a închinat versuri nepieritoare în "Scrisoarea a III-a", iar Grigore Alexandrescu evocă figura acestui mare voievod în "Umbra lui Mircea la Cozia".



Secţiunea: eseu

Călătorind de-a lungul veacurilor – reflecţii patriotice

Andreea Busuioc, clasa a VII-a

66 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Irina Zamfirescu Secţiunea: istoria prin ochi de copil

Istoria prin ochi de copil Nicola-Beatrice Crăciun

clasa a VI-a A Istoria prin ochi de copil Este ca un trandafir, Învaţă din ea, Iubeşte istoria! Este uşor, Înceacă să reţii, Nu te chinui, Că nu eşti calculator! Are multe petale, Toate-s importante, Te vor ajuta, Pe tine şi mintea ta! Istoria-i amuzantă, Chiar şi palpitantă, Când îţi imaginezi cavaleri, Iar tu ca ei te visezi! Te gândeşti la vasali, slujitori, călători, Ce armuri aveau, Eşti atent la oră Te întrebi cum era, Parcă sclipeau... Pentru că-i frumoasă, Dacă exista familia ta După ce te gândeşti, Istoria-i captivantă Când deodată te gândeşti la luptători. De doamna profesoară îţi aminteşti... Şi înveţi din clasă!

Istoria prin ochi de copil Octavian Plăiaşu, clasa a VIII-a A

Gabriela Toma, clasa a VIII-a A


Şcoala Gimnazială Petreşti, Corbii Mari, Dâmboviţa Coordonator: prof. Mioara-Ioana Grindei

Secţiunea: eseu

1 Decembrie 1918 – Marea Unire a românilor Laura-Cristiana Enache, Clasa a VIII-a

68 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Lunca Bradului, jud. Mureş

Coordonator: prof. Daniela Clinceag Secţiunea: creaţii literare cu tematică istorică

1 Decembrie în inimile copiilor

Alexandra Ştefana Maria Jîrcan Clasa a V-a

Afară s-a lăsat răcoare şi când mă uit în calendar văd că suntem

în 30 noiembrie. Pe stradă văd oameni care fac curăţenie şi pe la ferestre apar steaguri tricolore. Lumea se pregăteşte de sărbătoare.

Mâine e 1 Decembrie. Ard de nerăbdare să văd ce se întâmplă şi am întrebat-o pe

mama care mi,-a spus că de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Ea mi-a spus câteva lucruri despre această zi şi mi-a recomandat să citesc câteva cărţi. Am aflat astfel că Ziua Naţională nu a fost sărbătorită tot timpul pe 1 Decembrie.

Astfel, între anii 1866-1947 a fost sărbătorită în 10 mai, iar între 1949 şi 1989 a fost sărbătorită în 23 august; după 1990 ea este sărbătorită la 1 Decembrie.

Această zi a fost aleasă ca sărbătoare naţionalîă pentru că atunci s-a unit Transilvania cu România. Pentru acest eveniment autorităţile organizează evenimente culturale care sporesc măreţia acestei zile.

Copiii din toată ţara fac serbări, spun poezii, organizează scenete, cântă cântece patriotice şi elogiază această zi mare. Eu şi colegii mei am organizat un cor al claselor V-VIII. Cei mici fac serbări, scenete şi lucrări drăguţe dedicate acestei zile.

Acest eveniment este unul la care participă întreaga şcoală, inclusiv părinţii şi ne străduim să iasă cât mai bine cu putinţă.

Pentru mine, 1 Decembrie este o zi magică, unică, de neuitat. Ea va avea mereu un loc special în inima mea.

24 Ianuarie Mica Unire de la 24 Ianuarie Andrei-Valentin Zobrinschi Ioana-Loredana Mariş

Clasa a VI-a Clasa a VI-a Azi e zi de sărbătoare, Mica unire ce-a fost odată Tot românul se adună, De-atunci n-a mai fost uitată, Se încinge hora mare, la această unire a participat Voie bună. Chiar şi un împărat. Ne luăm mână în mână Ţara Românească când s-a unit Şi dansăm toţi împreună, Cu Moldova, a înfăptuit Pe pământul strămoşesc Unirea Principatelor Române Cu neamul nostru românesc. Care are un rost anume. Lumea strigă: Ioan Cuza a devenit „România!” Un domnitor ce-a trăit Bucurându-se că astăzi 53 de ani fericit S-a înfăptuit unirea. Şi 6 ani a domnit. Ţara noastră Românească Acesta devenit Împreună cu Moldova Un om iubit S-au unit pentru vecie ce a reuşit Sub domnitorul Cuza. Pe toţi de i-a-nveselit.


Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia, jud. Constanţa Coordonator: prof. Nataşa Peteu

Secţiunea: PPT; material realizat de Elena Crângaşu, clasa a XI-a D

Valul lui Traian - Fortificaţie militară pe axa Tomis-Axiopolis în’ epoca romano-bizantin Construcţiile cu caracter militar întâlnite pe întreaga

suprafaţă a provinciei Dacia şi Dobrogea reprezintă vestigii importante care demonstrează rolul şi importanţa armatei romane în acest bastion îndepărtat al imperiului roman. Dacă valurile de pamant despart, Orbis romanus de Barbaricum (lume romană de barbari), drumurile fac legătura între diverse puncte strategice, favorizând deplasarea rapidă, şi deci eficientă, a trupelor romane. Atat valurile, cat si drumurile au intrat în limbajul popular sub denumirea de "traian", fiind preluate ca atare de cronicarii moldoveni sau munteni. Deşi nefondat, căci face trimitere la cuceritorul Daciei, Traian, sub domnia căruia s-ar fi ridicat aceste construcţii, termenul este utilizat şi de unii istorici moderni.

Fără îndoială că ridicarea unor elemente, în ultimă instanţă defensive, a schimbat atitudinea unor populaţii, şi astfel, aflaţi la adăpostul acestor avantaje, romanii puteau negocia de pe alte poziţii acordarea unui anumit statut neamurilor vecine.

Studiul valurilor de pământ, după aprecierile noastre, poate releva aspecte importante ale vieţii militare, politice şi culturale din spaţiul Dobrogei romane şi feudale timpurii. Primul imparat roman care a dus o politică defensivă pe frontierele lui naturale ale imperiului a fost Octavian Augustus (27 î. Hr. – 14 d. Hr.). Începând din a doua jumătate a secolului I d. Hr., principiile defensive statornicite de întemeietorul Principatului aveau să fie adaptate noilor cerinţe din teren. Apărarea marilor frontiere naturale, aflate într-o permanentă ameninţare, necesita crearea unor "spaţii de siguranţă" şi supravegherea lor prin ridicarea unor "capete de pod" în provincii, adică a unui limes dincolo de limes.

Identificarea în Dobrogea, la o distanţă destul de mare faţă de Iimes-ul propriu-zis, a unor valuri de pamant arata importanţa spaţiului din dreapta Dunării în cadrul sistemului de apărare roman.

Relaţiile stabilite intre Imperiul roman cu populaţiile vecine erau de ordin juridic şi militar. Scopul acestor acţiuni în zonă, erau acelea de control al populaţie din zona de dincolo de graniţă.

Teoretic, forma relaţiilor romane cu externae gentes este amicitia, iar fondul lor deditio - capitularea necondiţionată, care conţinea în sine atât actul dispariţiei cât şi al reconstituirii ca subiect de drept a învinsului, prin voinţa discreţionară a Romei.

Mijloacele juridice sunt îndeplinite prin crearea unor "spaţii de siguranţă" în faţa limes-ului mărginite de valuri de pământ. Lipsite de turnuri de tip turres ori specula şi de fortificaţii de tip castra sau castella, aceste valuri aveau rolul unor hotare convenţionale (limitibus).

Din punct de vedere militar, armata romana stationa in fortificatii (castre) aflate in zona de contact cu valul de pământ, iar pe flancuri erau granite naturale, râuri sau lacuri, ceea ce făcea ca şansele unui atac prin surprindere să fie foarte mici.

Valurile, din punct de vedere arheologic, ca tehnică şi aspect, arată că au fost ridicate în epoci diferite: - zidul cel mai vechi şi mai mic, numit şi Micul zid de pământ, are o lungime de 61 km şi se întinde de pe

malul Dunării până la Constanta; - al doilea, numit şi Marele zid de pământ are o lungime de 54 km şi se suprapune pe anumite secţiuni

primului. Începe la Dunăre, la un kilometru spre nord de lacul Cochirleni până la Piatra, iar de la dealul Kiostel merge paralel cu un nou val de piatră până pe Valea Carasu.

Pe teritoriul Medgidiei valul mare de pământ se mai poate vedea astăzi în spatele stadionului, pe terenul actual al Fruvimed S. A., la Vest de strada Podgoriilor.

70 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Şcoala Gimnazială Ostra, jud. Suceava

Coordonator: prof. Eugenia-Angela Murgu Secţiunea: PPT; material realizat de Gheorghiţă Răcilă, clasa a VIII-a B

Ștefan era fiul lui Bogdan al II-lea, din familia Mușatinilor, domn al Moldovei între 1449-1451. Tatăl său a fost ucis la Reuseni, în timpul unui ospăț, din ordinul fratelui său, Petru Aron. Ștefan a văzut omorul și a reușit să fugă. Mama sa era Maria Oltea, din neamul Basarabilor, vestita dinastie a Țării Românești. Se pare că mai fusese căsătorită, iar Ștefan a avut frați și surori după mamă, ce aveau proprietăți în Țara de Jos a Moldovei.

În anul 1457, Ștefan a intrat în Moldova cu ajutor de la Vlad Țepes "și cu Țara de Jos, la vreo 6.000 de oameni". Lupta cu Petru Aron s-a dat pe 12 aprilie, la Doljești, pe Siret și a biruit tânărul pretendent la tron.

Pe 14 aprilie s-au strâns "boierii țării și mari și mici și altă curte măruntă, împreună cu mitropolitul Teoctist și cu mulți călugări, la locul ce se cheamă Direptatea…Cu toți au strigat: "În mulți ani de la Dumnezeu să domnești". Iar mitropolitul l-a uns domn și de acolo lua Ștefan Vodă, "steagul țării Moldovei și se duse la scaunul Sucevei" cum ne relatează cronicarul Grigore Ureche.

Ștefan a promovat în relațiile cu celelalte țări o politică înțeleaptă, realistă. A urmărit raporturile de forțe dintre puterile vecine care doreau supunerea Moldovei.

Un principiu de bază al politicii sale a fost acela de a nu se confrunta cu doi sau mai mulți dușmani deodată. Toate eforturile domnului aveau ca țel suprem, păstrarea neatinsă a hotarelor.

Avea nevoie de alianța statelor românesti, dar și a celorlalte state creștine. Pentru a împiedica întoarcerea lui Petru Aron cu ajutor polonez, Ștefan a încheiat la 4 aprilie 1459, la Overchelăuți, o înțelegere cu polonezii. Rezultatul a fost fuga rivalului său în Transilvania, Petru Aron intrând sub protecția lui Matei Corvin.

Stăpânirea Chiliei, incursiunile din Transilvania, sprijinirea unei răscoale a sașilor de către Ștefan au fost câteva motive care l-au determinat pe Matei Corvin să inițieze campania din Moldova. Cu o oaste numeroasă acesta trece munții pe la Oituz, distruge Bacăul și Romanul "profanând sfintele biserici și comițând multe crime, pe care nu le-ar fi făcut nici turcii, nici tătării", așa-i scria Ștefan regelui polonez. Cu cei 12.000 de oșteni ai săi, Ștefan a dat lupte mici pentru a întârzia înaintarea inamicului.

Ajuns la Baia, un târg în care locuiau și mulți sași veniți din Ardeal, regele maghiar se pregătește să petreacă aici Crăciunul. În noaptea de 14/15 decembrie 1467, armatele comandate de Ștefan au dat foc târgului din mai multe părți și, într-o mare învălmășeală, au tăiat cu săbiile lor aproape jumătate din oastea ungurească.

În vara anului 1469, hoarde de tătari conduse de fiul și fratele hanului Mamak au trecut Nistrul ca să prade Moldova. Au început să dea foc așezărilor modovenești, să ardă recoltele, să robească locuitorii și să strângă turmele de oi și cirezile de vite, așa cum le era obiceiul. Focuri aprinse pe culmi și ștafete iuți au dus vestea la Suceava. Reacția domnului a fost promptă și pe măsura faptelor săvârșite de neleguiți. În ziua de 20 august hoarda de tătari a fost încercuită și măcelarită în dumbrava de tei de la Lipnic. A fost prins fratele și fiul hanului și, cu toate darurile sau amenințările trimise, Ștefan a poruncit să fie uciși.

În anul 1470 încep eforturile lui Ștefan cel Mare pentru a integra Țara Românească în frontul comun antiotoman. Radu cel Frumos era vasal credincios turcilor și, în locul lui, trebuia înscăunat un domn aliat creștinilor. În acest an, Ștefan atacă și arde Brăila, iar în anul următor are loc campania de răspuns a lui Radu în Moldova. Acesta este surprins de domnul Moldovei la târgul de la Soci, unde îi provoacă o grea înfrângere.

În 1473, Ștefan organizează o expediție în Țara Românească, îl înfrânge pe Radu cel Frumos, după o luptă de 3 zile. Domnul muntean fuge la turci. Ștefan intră în București și întreaga visterie, toate steagurile și bunurile de preț au fost luate. Chiar soția și fiica domnului muntean făceau parte din convoiul învingător.

Ștefan cel Mare 1457 - 1504


Refuzând să mai plătească tribut, Mahomed al II-lea trimite o armată numeroasă împotriva Moldovei.

Era 10 ianuarie 1475. Pe o ceață groasă, cei 100.000 de luptători turci conduși de Soliman-Pașa au fost atrași într-un loc mlăștinos și au fost nimiciți. Datorită iscusinței voievodului și vitejiei românilor, bătălia de la Vaslui sau Podul Înalt se încheie cu o mare biruință a Moldovei.

În vara anului 1476, Mahomed însuși vine cu o armată uriașă și cu cetele tătarilor. La Războieni sau Valea Albă, copleșit de numărul dușmanilor, Ștefan pierde bătălia. Dar, oricât au încercat turcii, n-au reușit să ocupe cetățile. Sultanul este nevoit să se retragă. Este urmărit de români, pierde prăzile de război și se întoarce umilit în imperiu. Astfel, se poate spune că bătălia de la Războieni a avut tot un sfârșit victorios.

În lunga sa domnie, Ștefan cel Mare s-a îngrijit de reconstrucția și mărirea vechilor cetăți (Hotin, Suceava, Neamț, Bârlad, Roman, Cetatea Albă, Chilia), precum și de zidirea curților domnești din Piatra, Iași, Hârlău, Bacău. Spre exemplu, cetatea Chilia a fost reconstruită numai în câteva luni, de primavara până toamna, cu participarea a 800 de meșteri zidari și 18.000 de salahori.

Vreme de trei decenii (1457-1487), vrednicul voievod s-a preocupat de înalțarea fortărețelor militare din piatră, ridicând o salbă de cetăți ce înconjura Moldova. În această perioadă, a ridicat și Mănăstirea Putna (între anii 1466-1469), lăcaș de veșnică odihnă pentru el și familia sa.

În istoria țării noastre, domnia lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost una dintre cele mai strălucite. Moldova a devenit un factor însemnat al relațiilor internaționale, atât țara cât și marele ei domn, câștigând prestigiu și respect. Numele său era rostit cu admirație și teamă, regii i-au căutat alianța iar umaniștii au fixat pentru eternitate imaginea acestui mare voievod.

Polonezul Ian Dlugosz i-a recunoscut meritul marilor victorii și dreptul de a-i fi încredințată conducerea cruciadei antiotomane.

Abil diplomat, înzestrat cu calități excepționale, bun organizator de țară, îmbinând diplomația cu efortul militar, a reușit să anuleze politica marilor puteri și să impună independența statului Moldova.

Înflorirea civilizației moldovene și prestigiul domniei se exprimă în actele de cultură care dovedesc o epocă de apogeu.

Mândria de a fi român Mihaela-Gabriela Flaişner Clasa a VII-a A

A fi român înseamnă să-ți iubești țara și graiul românesc. A fi român înseamnă să te mândrești cu tot ce ți-au lăsat strămoșii: tradiții și obiceiuri, o țară liberă, mari oameni de cultură. Un român mândru nu se dă bătut niciodată, își dă viața pentru țara lui precum Decebal, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul.

Un român adevărat se duce până la capătul lumii pentru a demonstra că nimeni nu este mai presus de el. Oriunde va ajunge își va aminti de drapelul roșu, galben și albastru și de stema iscusit desenată unde acvila cu o cruce în cioc, ținând un sceptru și o sabie tăioasă în ghearele-i ascuțite, protejează sub aripile sale faimoasele provincii istorice: Muntenia, Moldova, Transilvania, Banat și Dobrogea.

Avem cu ce să ne mândrim, cu țara noastră de neegalat și specială. Pe lângă peisajele pitorești și graiul dulce, în România avem oameni cu suflet mare, primitori care oferă oaspeților delicioasele bucate tradiționale, le povestesc legendele neamuritoare ale neamului nostru, care ne dau lecții de viață uimitoare cum n-ai putea crede.

Aici, în țara noastră găsești focul mândriei ce crește neîncetat în inimile românilor. Și dacă s-ar întâmpla vreodată ca patria să ne fie râvnită de alții, noi ne vom lupta și cu ultimele puteri pentru că ne iubim plaiurile cum nu mai există altele în lume.

Suntem bogați prin limbă, tradiții, inteligență, frumusețe și hărnicie. Nouă, românilor, nu ne trebuie averi nemăsurate fiindcă cea mai mare avuție suntem noi și pământul apărat cu sângele eroilor. Avem costume populare, sărbători, cântece și dansuri pe care le iubim foarte mult și le păstrăm cu sfințenie.

Nicăieri nu-i mai frumos decât în România. Doar aici cântecul cucului are străvechi și multiple semnificații, anunțând viața și moartea, fericirea și norocul, primăvara și soarta. Doar aici susurul apei este o melodie, aerul este mai curat și mai sănătos. Prin pădurile Carpaților cutreieră ursul brun, capra neagră este regina piscurilor golașe, iar stâncile aproape inaccesibile sunt înnobilate de florile de colț.

Oriunde ne poartă pașii, de la Marea cea Mare și Delta Dunării până pe crestele munților, prin orașele sau satele patriei, pe urmele strămoșilor geto-daci sau ale voievozilor medievali, ni se umple sufletul de bucurie și de respect în fața atâtor minuni naturale sau construite de mâna omului. Iată de ce putem fi mândri că suntem români.

72 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Alexandra-Nicoleta Piti, clasa a VII-a Şcoala Gimnazială Stânceni, Jud. Mureş Luminiţa Mihali, clasa a VII-a Şcoala Gimnazială Stânceni, Jud. Mureş

Gheorghiţă Cosmin Jitaru, clasa a VII-a A Şcoala Gimnazială Ostra, Jud. Suceava Andreea Marinescu, clasa a V-a Şcoala Gimnazială Petreşti, Tisău, jud. Buzău

Cosmin Melinte, clasa a VII-a Şcoala Gimnazială Nr. 2 Vatra Dornei, Jud. Suceava


Şcoala Gimnazială Nr. 4 Bucureşti Coordonator: prof. Irina Zamfirescu

Secţiunea: PPT – material realizat de Alexandra Stan, clasa a VIII-a

Manastiri si Biserici Manastirea Putna - situată într-un ţinut de har şi pace, Mănăstirea Putna rămâne, de peste cinci veacuri, un important punct de reper spiritual, istoric şi cultural al unei lumi aflate în frământarea istoriei. Mănăstirea a fost numită Ierusalim al neamului romanesc, deoarece aici îşi are mormântul cel mai iubit conducător pe care l-au avut românii: Ştefan cel Mare. Acesta a avut cea mai lungă domnie dintre voievozi (1457-1504), a câştigat 34 de războaie din 36 şi a construit peste 30 de biserici şi mănăstiri. Putna este prima şi cea mai vestită ctitorie a voievodului; ea va fi terminată in 1469 şi va ajunge necropolă domnească. Sub lespezile locaşului se află 28 de morminte, multe dintre ele aparţinând dinastiei Muşatinilor. Cronicarul Ioan Neculce ne spune că biserica era „tot cu aur poleită zugrăvala, mai mult aur decat zugrăvală, şi pre dinlăuntru şi pre denafară”. Cu timpul, mănăstirea va deveni un important centru de cultură. Chiar şi după moartea voievodului, aici vor funcţiona în continuare vestitele şcoli de muzică sau atelierele de broderii şi de scris cărţi. Ca şi alte biserici din zonă, Putna este construită în cunoscutul stil moldovenesc care preia unele elemente gotice şi le adaptează la formele şi necesităţile tradiţiei bizantine. Manastirea Curtea de Arges - ctitorită de Neagoe

Basarab, domn al Țării Românești între 1512 și 1521, Mănăstirea Curtea de Argeş reprezintă o adevărată capodoperă a arhitecturii româneşti, iar legenda ridicării sale nu face decât să îi sporească grandoarea. Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște...”. Ascultând nu numai

legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veșnice a lui Neagoe Basarab. În timpul lui Carol I mânăstirea a fost transformată în necropolă pentru familia regală a României. Manastirea Voronet - Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești.

74 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Manastirea Cetatuia - Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasă panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme. Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga. Manastirea Cozia - mănăstirea Cozia este un complex monahal

medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare. Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Manastirea Moldovita - mănăstirea Moldovița este

una din vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviței. Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența ei încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o.

Sub pașnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită și înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit până la sfârșitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbușit. Ruinele ei se văd și astăzi, la circa 500 m distanță de actuala mănăstire. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, a ales locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și a construit actuala biserică a Moldoviței în anul 1532, închinând-o aceluiași hram „Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Manastirea Sucevita - mănăstirea Sucevița este o mănăstire

din România, situată la 18 km de Rădăuți (județul Suceava). Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu

pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată.


Şcoala Gimnazială Petreşti, Corbii Mari, jud. Dâmboviţa Coordonator: prof. Mioara-Ioana Grindei

Secţiunea: eseu; material realizat de Ioana Ciotan, clasa a VIII-a

Mihai Viteazul, înfăptuitorul primei uniri a Ţărilor Române

76 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Camelia Popescu Secţiunea: eseu

Patria şi patriotismul Iustina Morari, clasa a VII-a B

Rezoluţia Unirii Ioana Grigoraş, clasa a VIII-a I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal. III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale. V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România. VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni. VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române. VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei. IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.


Şcoala Gimnazială Nr. 4 Bucureşti Coordonator: prof. Irina Zamfirescu

Secţiunea: PPT – material realizat de Alexandra Stan, clasa a VIII-a

VLAD ŢEPEŞ Ana-Maria Negulei, clasa a VIII-a

Vlad Tepes s-a nascut in anul 1431 in fortareata de la Sighisoara din Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene. Tatal sau era in acea vreme guvernatorul Transilvaniei, functie in care fusese numit de catre imparatul Sigismund. Acesta a fost nepotul altui mare voievod roman: Mircea cel Batran (1386-1418), ajungand si el la randul su un mare domnitor.

În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică.

În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Românești și s-a stabilit la Curtea domnească din Târgoviște. Vlad Drăculea și-a urmat tatăl și a trăit acolo șase ani. În 1442, din motive politice, el și fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, au fost ceruți ca ostatici de către sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic până în 1448, iar fratele său până în 1462. Această perioadă de captivitate a jucat un rol important în formarea și ascensiunea la putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Țării Românești. Tot atunci, Vlad a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu de boierii din Târgoviște.

Primul act important de răzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din Târgoviște, vinovați de moartea tatălui și a fratelui său. În duminica de Paști a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care participaseră la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost trași în țeapă, iar ceilalți au fost forțați să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde au fost puși să construiască o fortăreață pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeș.

O legendă spune că, în timpul celei de-a doua dintre domniile sale (a fost de 3 ori domnitor al Țării Românești), era atât de sigur de eficiența pedepselor crude pe care le aplica hoților, încât a pus lângă o fântână din centrul Târgoviștei (pe-atunci, capitala Țării Românești) o cupă mare din aur, cu care călătorii însetați să-și poată ostoi setea. Legenda spune că, de-a lungul domniei sale, cupa de aur n-a dispărut niciodată. Ba, mai mult, nici măcar n-a prea fost folosită, întrucât oamenii nu prea aveau curaj s-o atingă.

Se pare că sașii din Brașov nu-l prea iubeau pe Țepeș. Motiv pentru care complotau, mai pe față, mai pe ascuns, să-l alunge de la domnie. Din acest motiv, la care se adaugă faptul că au fost mărite niște taxe comerciale care-i afectau veniturile, dar și faptul că sașii cam susțineau orice “contracandidat” la domnie, Țepeș a strâns în ziua de Paște a anului 1459 câteva sute de negustori brașoveni (sau aflați în trecere prin Brașov). 43 au fost trași în țeapă, iar Țepeș a luat micul dejun printre țepele în care agonizau cei osândiți. Alți 300 ar fi fost arși de vii.

Pentru că-i purtau multă dușmănie, negustori sași au inventat o mulțime de povești îngrozitoare despre Vlad Țepeș. De aceste povești s-ar fi folosit și regele Ungariei, Matei/Matia Corvin, când l-a arestat (plus de-o scrisoare falsă conform căreia Vlad s-ar fi închinat la turci). Au existat în vremurile acelea o grămadă de picturi și fresce care-l puneau pe Vlad în contexte malefice și sângeroase (într-una din ele, era Pilat din Pont, judecându-l pe Iisus Hristos). Toate aceste povești sângeroase au circulat în vremurile acelea.

Se spune că într-o zi, Vlad Țepeș, dorind să testeze onestitatea unui boier, i-a sustrat o pungă cu 100 de bani de aur. După o zi, boierul ar fi venit la Vlad, scandalizat, că în Sfatul Țării cineva i-a furat o pungă cu…. 200 de bani de aur. Vlad i-ar fi dat mânios punga înapoi, după care l-a tras în țeapă pe boier, pentru minciună și lăcomie. De altfel, trasul în țeapă era pasiunea principală a lui Vlad, lucru care i-a adus numele de Țepeș.

Vlad a fost omorât în 1476. Corpul a fost decapitat, iar capul a fost trimis, într-un vas cu miere, la curtea sultanului Mehmed, carel-ar fi înfipt într-o țeapă, ca răzbunare pentru zecile de mii de turci uciși de valah în acest fel. Corpul său, însă, nu se știe unde-a fost îngropat. O vreme, s-a crezut că a fost îngropat la Mănăstirea Snagov, dar s-a dovedit că nu era așa. Există o ipoteză carespune că ar fi îngropat la Comana, dar nu a fost verificată. Însă aici s-au găsit rămășițele unui bărbat decapitat, despre care se crede că ar aparține domnitorului valah.

78 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225

Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia, jud. Constanţa

Coordonator: prof. Nataşa Peteu Secţiunea: eseu cu tematică istorică

Moştenirea noastră tracică:sabia-emblemă din secolul al V-lea î. Hr descoperită la Medgidia

Aglițoiu Marius- cls. IX B

Izvoarele istorice demonstrează faptul că arealul actualului Municipiu Medgidia, oraş central dobrogean, este leagăn de autentică şi elevată civilizaţie precreştină.

Descoperirea senzaţională la Medgidia a celei dintâi mori neolitice specializate, datată în urmă cu 5000 de ani, aşează civilizaţia românească sub semnul protocronismului cultural şi tehnic universal, alături de strălucitoarele civilizaţii orientale din Summer şi Mesopotamia sau nord-africane, din Egipt. Harta arheologică a Dobrogei a fost completată în anul 1955 cu o nouă piesă arheologică de excepţie, scoasă la suprafaţă întâmplător, în urma unor lucrări de şantier efectuate de muncitori la cariera Fabricii de ciment Medgidia: descoperirea reprezintă o sabie-emblemă de tip akinakes din secolul al V-lea î. Hr., unică în Europa şi în aria de cuprindere a triburilor tracice şi scitice. Termenul akinakes are origine iraniană şi este caracteristic armelor scurte – sabie sau pumnal- cu unul sau două tăişuri şi gardă sub formă de inimă.

Exemplarul descoperit la Medgidia prezintă anumite particularităţi proprii ilustrate de o componentă locală, sesizabilă în formă, tehnică şi ornamente, care îl individualizează faţă de celelalte akinakesuri atestate în România – aproximativ o sută la număr – majoritatea descoperite în Transilvania şi în diferite zone din sud-estul Europei, însă într-un număr mai mic. Aceasta a permis conturarea unei noi imagini asupra rolului deosebit de activ al traco-geto-dacilor şi a evoluţiei lor materiale şi culturale în secolele V-IV î. Hr.

Ornamentaţia sabiei-emblemă de la Medgidia are motive decorative tipice stilului animalier tracic. Concepţia zoomitologică a dacilor nu era numai un produs al imaginaţiei terioforme, reale ci şi un produs al unei zoologii fantastice care o continua pe cea reală, printr-o ideaţie mitică complementară.

Piesa este decorată pe mâner cu o acvilă ce ţine în cioc un şarpe, de tradiţie străveche tracică şi care va deveni una dintre reprezentările caracteristice ale argintului geto-dace din secolele II-I î Hr. Pe garda în formă de inimă cu doi lobi se află câte un ţap sălbatic din specia capra ibex cu capul întors spre spate şi cu picioarele aduse sub ei, iar pe placa de care era legat la centură apare ochiul exoftalmic şi ciocul păsării răpitoare, apoi un cap de panteră şi gâtul unui cerb cu coarnele mult stilizate. Alături de aceste elemente stilistice zoomorfe de factură carpatină, comune întregii lumi dacice, sunt redare şi reprezentări geometrice arhaizante, caracteristice perioadei predacice.

Conţinutul reprezentărilor animaliere plastice aflate pe sabia-emblemă ascunde un cod, un mesaj al unei zoolatrii locale care ţine de vechi credinţe şi simboluri totemice. Corbul/acvila de munte (aquila chrysaetos), trăieşte în Carpaţi pe stânci muntoase la mari înălţimi. În accepţiunea veche, predacă este o pasăre solară divinatorie, un mesager solar al cerului. La daci are un simbolism contradictorie de pasăre solară şi totodată tenebroasă de pasăre a vieţii şi a morţii, de pasăre apotropaică şi funerară. Acvila de pe emblemă are aripile strânse în poziţie liniştită, de receptacol psihologic al dubletului sufletului sub formă de pasăre a sufletului. „Pasărea suflet“ exprimă figurarea simbolică a sufletului după moarte. Este o „imagine a vehiculului care transmigrează sufletul“, imaginea unei păsări considerate sacre care aminteşte de arborele cosmic, ceresc al vieţii şi al morţii.


Corbul/acvila de munte (aquila chrysaetos), trăieşte în Carpaţi pe stânci muntoase la mari înălţimi. În

accepţiunea veche, predacă este o pasăre solară divinatorie, un mesager solar al cerului. La daci are un simbolism contradictorie de pasăre solară şi totodată tenebroasă de pasăre a vieţii şi a morţii, de pasăre apotropaică şi funerară. Acvila de pe emblemă are aripile strânse în poziţie liniştită, de receptacol psihologic al dubletului sufletului sub formă de pasăre a sufletului. „Pasărea suflet“ exprimă figurarea simbolică a sufletului după moarte. Este o „imagine a vehiculului care transmigrează sufletul“, imaginea unei păsări considerate sacre care aminteşte de arborele cosmic, ceresc al vieţii şi al morţii.

Motivul şarpelui apare frecvent pe diferite tipuri de arme fiind considerat simbol tribal. Este animal cosmic prin excelenţă fiind alcătuit din materia primordială. Este prezent de la începutul lumii în opera creată. Pare a fi preexistent, ca un element fluent al Apelor primordiale. El încarnează o făptură „inferioară, obscură, incomprehensibilă şi misterioasă“.

Cerbul, la daci simboliza soarele care se urca pe cer. Din cauza herbului lui înalt şi ramificat ca o coronă de arbore, cerbul a fost socotit că poartă pe cap arborele vieţii.

Imaginea cerbului apare frecvent. Scriitorii greci antici, poeţii Pindar şi Pindar, istoricul Pherechidis, consemnează o legendă, toţi se referă la o cerboaică de aur care apără gurile Dunării. După această legendă, socotită geto-scitică, nimfa Taigeta, iubita lui Zeus, închinase zeiţei Ortaisa (asemenea

Artemidei), în oraşul Istria de la gurile Dunării, o cerboaică cu coarnele de aur ca să apere Delta. Cerboaica cu coarne de aur avea calităţi excepţionale, fapt care determină pe regele Teseu al Atenei să pornească la vânătoare pe urmele ei, cu un mileniu î.Hr. Cerboaica aceasta din descrierile mitografilor antici era probabil reprezentarea totemică a regelui Deltei.

Legenda consemnează adevăruri inspirate de realitatea geografică a Deltei Dunării. Studiul hărţii pune în evidenţă graniţe configurate de ape, care creionează în mod natural chipul, văzut din profil, regelui Deltei care ţine pe cap o bogată coroană hidrografică ce se revarsă în mare în direcţia estică, asemenea unui herb purtat, ca în legendă, de cerboaica de aur.

Capra cu coarne lungi face parte din familia Bovidae si este cunoscută popular sub numele de capra de stancă sau ibex, iar ştiinţific Capra hircus ibex. În trecutul îndepartat a populat înalţimile munţilor noştri, dar în prezent se mai gaseşte doar in zona Transfăgărăşanului.

Capra are rol important în mitologia tracă nord-dunăreană, de aceea simbolul său este întâlnit des în ornamentică. În mitologia poparelor din sud-estul Europei, capra şi dubletul ei masculin ţapul au fost concepute ca personificări demonice ale proleficităţii zoologice şi fertilităţii telurice.

Paleozoologii au costatat, deasemenea, prezenţa leului/panteră pe teritoriul cuaternar al României : leul de peşteră ( pantera spelaea şi Felis leo spelaeus), alături de alte feline. Aceasta conduce la ipoteza transfigurării mitice a leului/panteră preistoric în literatura populară română. Însă, datorită faptului că leul a dispărut din fauna locală încă î. Hr., s-au elaborat ipoteze care a făcut discutabil acest animal mitic.

S-a susţinut că nu poate fi vorba de leu/panteră, ci de un alt animal similar, mai vechi, din fauna locală, care a fost substituit târziu de imaginea leului; că leul ar fi putut fi sugerat ca animal mitic de zodiac şi cărţile populare de sorginte europeană şi occidentală ; că leul este o făptură fantastică de basm mitizat, zooantropomorfă sau antropozoomorfă, mai mult caracterologic mitic decât fiziologic teratologic.

Substratul paleozoologic al leului mitic se află deci în trecutul faunei locale carpatice. Teza paleozoologică a fost confirmată şi de cercetările arheologice.

Sabia-emblemă de la Medgidia a oferit lumii ştiinţifice prilejul revizuirii vechii concepţii scitice privind arta

animalieră tracică. Executată de meşteri artizani în ateliere indigene, aplica de bronz de tip akinakes descoperită la Medgidia, pune în evidenţă atât prin conţinut cât şi prin elementele de stil, o artă traco-geto-dacică originală şi independentă de cea grecească, scitică şi celtică. O asemenea formă de armă orientală putea fi preluată de către localnici direct de la perşi , întrucât se ştie aceştia au stăpânit câtva timp la est de Balcani, iar regele Darius I a trecut Istrul în 514 î. Hr.

80 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225


Coordonator: prof. Camelia Popescu Secţiunea: eseu

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

- deceniul restructurării naţionale - Iustinian Cristea Clasa a VIII-a

„Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, noi am vrut să arătăm lumii că toată ţara te doreşte: la lege

nouă, om nou”. (M. Kogolniceanu)


82 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225





Secţiunea: PPT; material realizat de Bianca Chirileanu

ZIUA EROILOR

Ziua Eroilor este o sărbătoare națională

din Romania pentru comemorarea bărbaților și femeilor care au murit în timp ce serveau în forțele armate.

În in data de 9 Mai, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Ziua Eroilor, este potrivit legii, sărbătoare națională. Romania a pierdut aproape un milion de militari si civili.De aceea, pentru supravietuitori s-a impus ca o datorie morala comemorarea, in fiecare an, a celor care au pierit pe campurile de lupta.

Pierderile de vieţi omeneşti din anii primei conflagraţii mondiale, nemaiîntâlnite până atunci, au fost enorme. România a pierdut aproape un milion de militari şi civili. De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.

Noi suntem undeva, în iarba moale, În spicul copt, în ţarina fierbinte În munţi, cu mândrele poieni la poale, Noi n-am murit de tot, luaţi aminte! Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, Din noi se-nalţă flacăra cea vie, Prin care-n ceruri amintim mereu Că este pe pământ o Românie. Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată, Sus, sus, la ale veşniciei porţi Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată, Luaţi aminte, noi nu suntem morţi! Şi dacă neamul plânge în nevoi, Noi stăm de veghe sus necontenit Şi cerem izbăvire pentru voi, Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

84 CAERI 25981 / 28.01.2016, poz. 225



ISSN 2501-6741 ISSN-L 2068 -5297

Documents

Revista Sa cinstim istoria patriei