Rezervaţii naturale din judeţul Prahova

Material realizat de: Material realizat de: Iliescu Narcis, Ion Andreea, Ene Anca

Şcoala Şcoala Gimnaziala Gimnaziala “Ion Câmpineanu”“Ion Câmpineanu” Campina Campina

Coordonator: Coordonator: Prof. JOIŢA OANAProf. JOIŢA OANA

Arii protejate de interes naţional declarate prin Legea 5/2000

Parcuri Naturale 1. Parcul Natural Bucegi (Damboviţa, Prahova) 32497,6 ha, din care:

în judeţul Prahova  8322 ha Rezervaţii naturale 1. Abruptul Prahovean (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul

Prahova) 3478 ha 2. Locul fosilifer Plaiul Hoţilor (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul

Prahova) 6 ha  3. Munţii Colţii lui Barbeş (Rezervaţie naturală în PN Bucegi, judeţul

Prahova) 1513 ha 4. Arinişul de la Sinaia (Rezervaţie naturală, judeţul Prahova) 1,037 ha 5. Muntele de Sare Slănic (Rezervaţie naturală, monument al naturii,

judeţul Prahova) 2 ha 6. Tigăile Mari din Ciucaş (Rezervaţie naturală, judeţul Prahova) 3 ha 

TOTAL 13325,04 ha                                        

Parcul Natural BUCEGI

În Parcul natural din Masivul Bucegi, unde pe numai 32.663 ha au fost identificate 1200 de specii de plante fanerogame şi criptogame vasculare, au fost semnalate numeroase endemisme.

Rezervaţia principală (cu suprafaţa totală de 4400 ha, din care o buna parte se află în judeţul Dâmboviţa) constituie o fâşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului, de la Sinaia până la şaua Strunga, cuprinzând abruptul Caraimanului, valea Jepilor cu pantele stâncoase ale Caraimanului şi Jepilor Mici; această zonă reprezintă un important centru de cercetări geobotanice.

  

Babele sunt formaţiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare(altitudine 2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpaţii Meridionali.

"Babele" sunt martori de eroziune, formate prin erodarea eoliană diferenţiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice).

Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Munţilor Bucegi, la 2216 metri altitudine, este un megalit ce măsoară 8 metri în înălţime şi 12 metri în lăţime. „Sfinxul”, aşa cum este numit, din cauza asemănării sale cu un cap uman s-a format prin eroziune eoliană (datorată vântului), de-a lungul unei perioade îndelungate de timp.

Dintre plantele ce încântă ochiul în drumeţiile pe platoul şi abrupturile Bucegilor, multe au fost declarate monumente ale naturii: floarea de colţ (Leontopodium alpinum), ghinţura galbenă (Genţiana lutea), sângele voinicului (Nigritella nigra), bulbucii de munte (trollius europaeus), smârdarul (Rhododendron kotschyi), zâmbrul (Pinus cembra) – relict glaciar, întâlnit la limita superioară a pădurii unde sunt ocrotite tisa (Taxus baccata) şi zada (Larix decidua ssp. carpatica).

Floare de colţ

Zâmbru

Ghinţura galbenă

Floare de colţ

Ghinţura galbenă Sângele voinicului

Zâmbru

Zada

Spre Cascada Urlătoarea, la vest de Poiana Ţapului, până la Sinaia, pe pantele domoale de la baza abruptului prahovean al Bucegilor a fost construită o rezervaţie forestieră pentru protecţia unor brazi cu peste 50 m înălţime şi cu trunchiul gros de 1-1.30 m, în vârstă de 300-400 ani, precum şi a unor fagi de 45 m înălţime şi peste 1 m grosime.

 

Menţionăm existenţa unei staţiuni de plante termofile: iedera albă (Daphne blagayana) declarată monument al naturii şi liliacul sălbatic (Syringa vulgaris) în zona stâncilor calcaroase de la Sfânta Ana lângă Sinaia.

În toată zona muntoasă a judeţului, dintre animale sunt ocroteite capra neagră, râsul, vulturul pleşuv cafeniu, acvila, cocoşul de munte, corbul.

Râs

Acvila de munte

Vultur pleşuv

Capra neagră

Cocos de munte

Arinişul de la Sinaia

Rezervaţia de arin reprezintă una dintre cele mai mici rezervaţii forestiere din Carpaţii de Curbură, ocupând o suprafaţă de numai 1,037 ha la baza versantului vestic al culmei Tufa. Secţiunea interioara se află în exteriorul luncii Prahovei, fiind străbătută de la nord la sud de pârâul Caseria, iar secţiunea exterioara se intinde cu 10-15 m mai sus pe versant. Arinişul a fost declarat “monument al naturii” încă din 1940, printr-o decizie a Consiliului de Miniştri, terenul fiind în proprietatea Universităţii Bucureşti din anul 1922 când a fost înfiinţată aici prima staţiune de cercetări biologice din România. În prezent a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, pe numele Universităţii Bucureşti .

Muntele de sare Slănic

Declarată rezervaţie naturală geologică şi geomorfologică prin 1954, suprafaţa zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei şi Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit şi Baia Baciului, cu suprafaţa de 5100 mp şi adâncime maximă de 7 m), Baia Porcilor (S=1460 mp şi adâncime sub 1 m, conţinând nămol terapeutic).

Munţii Ciucaş Existenţa în această zonă a

fragmentelor de păduri virgine reprezintă cea mai bogată şi mai completă sursă de informaţii privind funcţionarea ecosistemelor forestiere, constituind un patrimoniu mondial pentru lumea ştiinţifică. Este remarcabil faptul că în Masivul Ciucaş, ca şi în alte câteva zone montane ale Carpaţilor româneşti, mai există încă populaţii destul de mari de urs, lup şi râs, în timp ce în restul Europei au fost decimate încă de acum 100-150 de ani. Dintre nevertebrate, genul Alopia reprezintă un endemism carpatic ce formează populaţii abundente în Ciucaş. A fost identificat un număr relativ mare de habitate naturale ce necesită declararea ariilor speciale de conservare, dintre care cel puţin 5 sunt prioritare.

Pădurea Plopeni Este o pădure de stejar în care vegetează o

serie de plante sudice, dintre care unele foarte rare sau chiar unice în zona Munteniei. Zona este foarte importantă pentru existenta endemismului vegetal  Peucedanum rochelianum care a fost semnalat în puţine locuri, în Banat şi în nordul Olteniei, arealul fiind în extindere spre est. Este de remarcat existenţa asociaţiei vegetale Peucedano (rocheliani)-Molinietum caeruleae, endemică în România, descrisă din Banat şi Ţara Haţegului. Acest sit a fost selectat să facă parte din reţeaua ecologică europeană NATURA 2000 datorită prezenţei plantei Molinia caerulea în pădurea de stejar, asociaţia fiind periclitată la nivel european şi având deci valoare conservativă mare.

Pădurea Glodeasa Valea Doftanei Glodeasa este o pădure seculara virgină de fag şi de brad, cu vârste între 200-300

ani şi înălţimi de 40-45 m. Deoarece în zonă nu se efectuează exploatare forestieră, pădurea păstrează mărturii ale evoluţiei învelişului forestier al munţilor noştri. Este una dintre puţinele păduri virgine rămase în ţară, constituind o raritate pe plan european. Suprafaţa propusă pentru ocrotire prezinta o remarcabilă varietate peisagistică: păduri, stânci, roci la zi, pajisti, chei, ape dulci. Calitatea sitului este dată de prezenţa numeroaselor specii de plante rare, aflate pe Lista Roşie naţională.

Lacul Bâlbâitoarea com. Bătrâni Este o mlaştină de turbă înaltă tipică,

având localizarea cea mai sudica din Europa. A fost studiată sistematic începând din anul 1972 de către prof.dr.Constantin Pârvu, fiind prima turbărie de la noi din ţară asupra căreia au fost făcute studii de evaluare a producţiei primare a macrofitelor. Adâncimea maximă în stratul de turbă este de 14,2 m iar ochiul de apă are o adâncime de 12 m la o suprafaţă totală de 13850 m. La momentul descoperirii au fost puşi în evidenţă 25 de taxoni noi pentru flora şi fauna României. Au fost evidenţiate 8 specii de plante aflate pe Lista Roşie, dintre care o plantă carnivoră, Drosera rotundifolia.

Stânca Tohani Dealurile Tohani  se găsesc la nord de oraşul Mizil, fiind aşezate la graniţa dintre

Câmpia Română şi Subcarpaţi. Zona prezintă calcare sarmatice care ies la zi în multe locuri şi un microclimat ce a favorizat instalarea a numeroase specii vegetale endemice şi rare. Tot aici există o carieră de calcar în care au fost identificate specii fosile neogene. Elementele vegetale fitogeografice estice şi sudice se întâlnesc alături de cele central europene, alcătuind grupări unice în ţară. Zona a fost studiată din punct de vedere botanic încă din anul 1898, de către D.Grecescu, datele fiind cuprinse şi în Flora României.