ROMANIA INTERBELICA

GHEORGHE MIRUNA

CLASA A X-A F

CUPRINS:

1.ROMANIA DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL –CONTEXT ECONOMIC SI SOCIAL

2.VIATA CULTURALA IN ROMANIA INTERBELICA

3.PERSONALITATI DIN ROMANIA INTERBELICA

4.ARHITECTURA DIN ROMANIA INTERBELICA

1.ROMANIA DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL-CONTEXT ECONOMIC SI SOCIAL

Crearea statului national unitar in 1918 face din Romania una dintre tarile cu perspective de dezvoltare economica importanta din Sud-Estul Europei.Criza mondiala din 1929-1933 nu va avea repercursiuni importante asupra societatii romanesti.Mai mult,anii crizei mondiale impulsioneaza pe detinatorii de capital sa lanseze investitii imobiliare in intentia de a se feri de pericolul devalorizarii.

Evolutia situatiei legislative a fost si ea destul de favorabila.S-au acordat credite pentru constructiile de locuinte,precum si alte inlesniri in legatura cu impozitele in exploatarea constructiilor de locuinte.Administrarea locala,reprezentata prin primari deschisi miscarii innoitoare,sprijinea proiectele indraznete si actiona cu ferminatein deciziile legate de evolutia orasului,colaborand cu specialisti de valoare.

2.VIATA CULTURALA IN ROMANIA INTERBELICA

Explozia din domeniul vietii culturale a determinat aparitia unor opere cu totul remarcabile,mari personalitati creand in decursul perioadei interbelice,opere durabile,ca expresie a spiritului romanesc,eliberat de obsesia politica a infaptuirii idealului unitatii nationale depline.

Aceasta realitate extrem de dinamica a permis o abordare mult mai complexa a tuturor problemelor,o mai deplina racordare la tot ceea ce era nou in plan european si universal.Astfel,s-au stabilit legaturi tot mai stranse cu lumea stiintifica de peste hotare.A crescut numarul institutiilor de invatamant superior,a institutiilor de cercetare,s-au deschis noi domenii de cercetare,s-au construit

numeroase scoli stiintifice coordonate de profesor-savanti,deschizatoare de drumuri in domenii importante pentru progresul societatii romanesti.

Cinematograful a reprezentat un factor important al culturii de masa care a propus societatii romanesti interbelice o noua viziune asupra fenomenului socio-cultural.

Pe langa componenta sa distractiva,sesizabila mai ales prin rularea mai multor pelicule care se incadreaza in aceasta directie,cinematograful a introdus o stare noua de spirit,care a declansat vii dezbateri cu privire la noile practici artistice vehiculate in mediul cultural romanesc interbelic.Acesta a cautat perspective mai largi pentru fenomenul cinematografic,urmarindu-se realizarea unei permanente sincronizari cu miscarea occidentala.In general,rulau pelicule accesibile publicului larg:filme muzicale,comedie,drama,aventuri.

Dincolo de toate blocajele mentale ale epocii care au catalogat adesea cinematograful drept o manifestare specifica vulgului,treptat,fenomenul s-a impus si consolidat ca un factor de difuzare a actului cultural.El a reusit sa imbine componenta culturalizatoare cu fictiunea,individul avand posibilitatea sa cunoasca realitatile social-politice,economice si de mentalitate ale altor natiuni,fapt care putea contribui la conturarea unei imagini de ansamblu asupra vietii si societatii umane.

In acesta perioada a avut loc ecranizarea piesei “O noapte furtunoasa”de I.L. Caragiale,regizor Jean Georgescu,protagonisti: Al.Giugaru,Radu Beligan,George Demetru.

Spectacolul muzical a avut rolul de a realiza o punte de legatura intre public si creatia muzicala.Astfel,muzica corala,instrumentala si cantecul popular au devenit adevarate elemente de comunicare si promovare a spiritualitatii nationale intr-un context favorabil raspandirii actului de cultura.

In domeniul muzical se remarca nume precum :

George Enescu-compozitor,dirijor,violonist Dinu Lipatti-compozitor,pianist Cella Delavrancea-pianist(dar si prozator) Muzica usoara-Ion Vasilescu,Ionel Femic,Claude Romano Muzica populara-Maria Tanase,Grigoras Dinicu Mari artisti lirici pe scena Operei Romane:Margareta Metaxa,Valentin Cretoiu,Dinu

Badescu,Serban Tassin,Petre Stefanescu Goanga,Florica Cristoforeanu

Viata culturala si cea sociala au contribuit la afirmarea unei constiinte de sine in cadrul unei comunitati care prin actul de cultura,s-a afirmat in campul relatiilor internationale diverse.In acelasi timp cultura a reprezentat un barometru sensibil pentru viata social-economica si politica ,prin intermediul ei identificandu-se o serie de factori vitali in procesul de redresare si dezvoltare .

3.PERSONALITATI DIN ROMANIA INTERBELICA

In perioada interbelica, oamenii de cultura romani revin tot mai des la intrebari: cine suntem noi ? prin ce ne distingem ? cum ne diferentiem de alte culturi europene ? pana unde merge inrudirea spirituala cu alte natiuni si unde apare elementul caracteristic, specific ? al caror raspuns este dat de pe diferitele lor pozitii ideologice si cu mijloacele proprii domeniului creatiei spirituale in care actioneaza.

Nicolae Iorga (1871-1940) a fost o personalitate activa in istografie,publicistica,literatura si politica.El isi afirma interesul pentru problematica nationala in literatura ,ca teoretician al semanatorismului,curent cristalinizat in jurul revistei cu acelasi nume pe care a condus-o din 1903.A vazut in civilizatia romaneasca o continuatoare legitima a Bizantului.

Nichifor Crainic este o personalitate marcanta pentru ilustrarea ortodoxismului in cultura romaneasca interbelica,al carui nume este legat de revista „Gandirea” in jurul careia gravita miscarea de idei,de innoire a trairilor spirituale.

Nae Ionescu a fost profesor de logica si filozofie,cu mare audienta in randul tinerilor studiosi din epoca,manifesta o atractie aparte fata de scrierile patristice citandu-l mai ales pe Origene.

George Breazul (1887-1961) este cel care bune bazele „Arhivei fonogramice”-nucleul primei fonoteci cu specific de folclor din Romania,la a carei imbunatatire va contribui decisiv compozitorul si focloristul Constantin Brailoiu.

4.ARHITECTURA DIN ROMANIA INTERBELICA

Patrunderea noilor curente artistice in Romania gaseste in tara si in special in Bucuresti o arhitectura eterogena,caracterizata prin coexistenta stilurilor neoclasice,bizantin sau eclectic,la care se va alatura stilul neoromanesc,ce prelucra arhitectura populara si religioasa romaneasca,fiind considerat ca simbol in aspiratia catre idealul de unire nationala.

Primele tentative de organizare a arhitectilor romani si de constientizare a rolului lor in societate incep cu 1891,prin infiintarea Societatii Arhitectilor Roamni,prezidata de Alexandru Orascu;recunoasterea lor oficiala se va face in 1932,cand s-a creat Corpul Tehnic al Arhitectilor.

Folosirea betonului armat in constructiile ingineresti a devansat utilizarea lui in arhitectura civila.In 1888 se construiesc primele silozuri de cereale din beton armat,in porturile Braila si Galati de catre inginerul Anghel Saligny;urmeaza constructiile de poduri si sosele.Arhitectura acestor constructii,dictata de modul de rezolvare a problemelor structurale,caracterizata de simplitatea formelor,poate fi considerata inceputul arhitecturii moderne.Structura portanta,conceputa pentru a raspunde necesitatilor functionale,elimina elementele decorative,lasand perceptiei imaginea primelor performante ale noului material de constructie.

Duliu Marcu,unul dintre arhitectii de mare valoare ai acestei perioade,motiva propria evolutie a conceptiei lucrarilor sale:”Desi aveam o mare inclinatie si chiar usurinta spre desen si pasiune pentru ornamente si decor,totusi am devenit mai tarziu adeptul arhitecturii simple,fara belsug de ornamente,care prin justetea proportiilor si armonia plasticii trebuie sa dea ochilor si ratiunii cea mai deplina satisfactie.”

Marcel Iancu considera arhitectura ca o modelare a spatiului interior.In relatie cu aceasta idee,revista Contimporanul va dedica numarul 57-58 din 1925 in intregime interiorului.Cladirile cu functiunea de locuinte cu unu sau doua etaje sunt cele dintai realizari de factura moderna.Fara a contine elemente de mare complexitate,ele au meritul demonstratiei unor

inovatii de ordin compozitional constituind un moment de inceput al aparitiei arhitecturii moderne in Romania.

Lansarea pe scara larga a arhitecturii moderne in Romania s-a facut in primii ani ai deceniului patru, cand a inceput sa fie privita ca simbol al progresului si deschidere spre noua civilizatie a secolului XX. Acum ea va cunoaste o expansiune impresionanta prin calitate si cantitate, marcand definitiv silueta capitalei si a unora din marile orase ale tarii.

O adevarata explozie de creativitate a inceput in acesti ani. Ea se va face in concordanta cu puterea de selectie a mediului cultural romanesc, iar evolutia ei se va desfasura sub semnul urmatoarelor caracteristici:

Arhitectii romani au actionat independent. Ei nu s-au reunit in grupari ca Bauhaus, De Stijl, sau alte asemenea scoli care au generat curente de avangarda diferentiate. Conturandu-si independent preferintele estetice, au exprimat insa concertat, prin prisma sensibilitatii si afinitatii artistice proprii, optiunea lor legata de problemele formale si functionale. Din aceasta activitate a unor personalitati bine individualizate, vor aparea lucrari nu lipsite de tendinte majore comune, care insa avertizeaza prin prezenta lor asupra independentei fiecarui arhitect, cat si asupra modului relativ unitar in care acestia au prelucrat intr-o dinamica continua ceea ce transmitea miscarea moderna internationala.

Arhitectura romaneasca interbelica este departe de a reprezenta o "copie" a unor curente de avangarda deja consacrate la nivel international. Diferita in semnificatii, ea a asimilat, intr-o sincronizare continua cu propria paradigma culturala si spirituala, ceea ce lansau principiile esentiale ale curentului modernist.

Se poate constata existenta unei congruente intre starea de spirit sociala a acestei perioade si exprimarea moderna in forma si functiune a operelor de arhitectura. Desi nu a fost lipsita de polemici teoretice, penetrarea Miscarii Moderne in Romania atesta permeabilitatea si aportul acestei generatii de arhitecti romani la realizarea marilor valori universale.

Arhitectura moderna opereaza cu principii ce o definesc foarte clar in raport cu datele naturale ale sitului, continand o adoptare fireasca si rationala la conditiile naturale ale terenului. Acestea sunt exploatate cu consecventa la distribuirea functiunilor in raport cu

punctele cardinale, sau in specularea elementelor de sistematizare verticala. Problemele legate de insorirea si iluminarea spatiului construit s-au concretizat si in regulamente de constructie, ce obligau la respectarea unor vecinatati acceptabile, cu profil stradal ce continea retragei la nivelurile superioare, in functie de prospectul optim al arterei respective.

Se remarca modul judicios de utilizare a geometriei (verticale si orizontale) a parcelelor existente. Apare prezenta o relativa determinare a formei terenului asupra compozitiei ce conduce la solutii functionale si estetice adecvate si la o utilizare rationala a amplasamentului.

PRINCIPALELE REPERE FUNCTIONAL-ESTETICE in care evolueaza arhitectura moderna interbelica romaneasca

Valentele unghiului drept sunt speculate cu abilitate de cea mai mare parte a arhitectilor. Nu lipsesc insa interventiile ce compun severitatea formelor rectangulare cu zone cu suprafete curbe. Acestea din urma articuleaza volumele riguros croite, introducand o gradare a perceptiei. Am putea spune ca modelarea suprafetelor curbe, jocul lor subtil creeaza o nota specifica usor de recunoscut in peisajul urban.

Plastica fatadelor accentueaza aproape constant orizontalitatea, alternand cu elemente verticale, marcate prin degajarea unor volume, cu scopul exemplificarii principiului de compozitie sau prin relationarea lui cu cadrul orasului determinat de evolutia si dinamica vietii urbane.

In Romania simplitatea formala adusa de arhitectura moderna a fost pusa adesea, chiar de parintii acestei arhitecturi, in legatura cu forta arhitecturii populare romanesti. Acuratetea formelor, volumele pure, compozitia si simplitatea rafinata a arhitecturii populare romanesti, remarcate si de Le Corbusier la trecerea sa prin Romania inceputului de secol, pot fi considerate premisele esentiale ce au inlesnit gandirea creatoare a arhitectilor romani.

CONCLUZII Miscarea moderna exprimata in arhitectura si urbanismul romanesc a fost asimilata in jurul

anilor '30 de catre societatea romaneasca printr-o larga deschidere, acceptare si receptivitate.

Ancorata puternic in determinari materiale si sociale, arhitectura moderna romaneasca ilustreaza cel mai clar spiritualitatea, fluenta culturala si dorinta de emancipare a societatii romanesti.

Modernismul in arhitectura si urbanism a avut in Romania semnificatii unice, determinand racordarea, alaturi de celelalte arte, la cultura moderna mondiala.

Expresia pe care curentul modernist a primit-o in arhitectura romaneasca nu reprezinta o copie a unor curente de avangarda lansate la nivelul Europei. Ea constituie o secventa aparte in dezvoltarea si interpretarea unor principii prin filtrul permeabilitatii culturale proprii, care au condus la un proces de creatie diferit, independent, prin ale carui realizari arhitectii romani au participat cu un aport important la ansamblul valorilor universale.

Devenit "fenomen mondial", arhitectura moderna a participat masiv la transformarea Romaniei anilor '30 printr-un salt spectaculos spre civilizatie, ramanand dovada incontestabila a uneia dintre cele mai fertile etape din istoria noastra culturala.

Evoluand oarecum diferit de artele plastice, muzica sau literatura, arhitectura nu a cunoscut o etapa ce ar putea fi definita ca miscare de avangarda propriu-zisa, in sensul impulsului negativist sau contestatar. Aceasta tendinta a fost indreptata spre ideea de progres, spre o sincronizare cu civilizatia europeana. Arhitectura moderna romaneasca se va imune printr-o innoire echilibrata, moderata, gasind insa resurse pentru o intensa forta in exprimare.

BIBLIOGRAFIE:

-site-ul: http://romania.ici.ro/ro/cultura/index.html

- Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria romanilor in secolul XX(1918-1948), Editura Paideia, Colectia Cartilor de referinta - Seria Istorie,Bucuresti, 1999

-Zub Alexandru, Istorie si istorici in Romania interbelica, Editura Junimea, Iasi,1989

-Georgiu Grigore, Istoria culturii romane moderne, Comunicare. ro.,Bucuresti, 2000

- Hitchins Keith, Romania(1866-1947), Editura Humanitas, Bucuresti,1996

- Iorga Nicolae, O noua epoca de cultura, Editura „Societatea Romania de maine”, Bucuresti, 2000

- Istoria romanilor, vol. VIII, coordonator Ioan Scurtu, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003

- Livezeanu Irina, Cultura si nationalism in Romania Mare, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998

-Musat Mircea, Ardelean Ion, Romania dupa Marea Unire, vol. II,Bucuresti, 1986

-Ornea Zicu, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea,Bucuresti, 1980