9 Noiembrie 2015 C.N.MV Ploiesti Marin lulia-Lavinia prof. coord. Chirita Diana Comentariu literar "Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade vi ~t;~ Mircea Eliade (1907-1986) este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori de origine romana ai )(' li, ~ secolului XX, apartinand curentului literar modernist si facandu-se cunoscut pe plan international mai # ales prin profesia avuta de-a lungul vietii: profesor de istorie comparata, a religiilor, la Universitatea din Chicago, extrem de renumita inca de pe atunci. Opera sa este scrisa sub semnul autenticului, si se poate afirma despre ea ca .renecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere a epocii, sensului vietii si valoarea omului ("Fragmentarium", M. Eliade). Aceasta proprie conceptie a lui poate fi subliniata chiar prin metaromanul "Romanul adolescentului miop", scris sub forma unui jurnal deghizat, simuland ideea ca notitele continute in el vor fi prelucrate cu scopul de a capata o forma finala. In perioada genezei romanului, scriitorul a preluat cateva dintre influentele literare ale vremii, si anume schimbarile de directie ale lui Andre Gide, Marcel Proust sau stilul unic al lui Giovanni Papini. Ca si consecinta a acestui fapt, se poate remarca incipitul operei de largi dimensiuni, in continutul lui fiind anuntata ideea de a scrie un veritabil roman, nu un tipic jurnal eseistic, asemenea scrierii" Les nourritures 9@ tem~". Altfel spus, Eliade imprumuta ~ din ideile care circulau in creatiile celor pe care ii admira si le adapteaza, dand nastere a ceea ce .r-~ ~ dorea: " o carte de viata afectiva, o confesiune personala", ,,0 oglinda a sufletului meu", suflet care nazuia la omniscienta si omnipotenta, "o rafuiala". Hotararea sa puternica de a-si asterne experientele de la varsta derutelor puberale face sa existe astazi un inedit roman realist ce dezvolta tema adolescentei, vazuta ca o perioada de patrundere a tainelor sinelui si a construirii unei proprii personalitati, ale carei trairi contradictorii trebuie stabilizate. Titlul, initial fiind "Jurnalul unui om sucit", abia ulterior schimbat in "Romanul adolescentului miop" este sugestiv pentru crearea unui orizont de asteptare real cititorilor, in ceea ce priveste protagonistul, insusirea evidentiata, miopia, reprezentand un mic indiciu pentru viziunea pesimista a naratorului-personaj asupra propriei vieti. Substantivul comun "romanul" sugereaza specia in care poate fi incadrata lucrarea, si anume metaromanul, tocmai datorita utilizarii tehnicii literare mise-en-abyme. ~~ Romanul are 27 de capitole, structurate in trei parti; dominantele celei dintai sunt ~. ~ autenticitatea si caracterul documentar. Cartea este de factura autobiografica, intrucat naratiunea se?aL ~ face la persoana 1, perspectiva povestirii este, prin urmare, .avec", focalizarea interna, iar naratorul ~,w.tt..I- I"k. care este acelasi cu personajul principal, stabileste un pact initial cu autorul in contextul caruia se I dJ"; ~ . 4 prezinta ca autor al romanuluLRegistrul stilistic al confesiunii este emis prin verbe la viitor, deoarece r~lf~ f.. romanul lui Eliade intruchipeaza o nazuinta si un ideal. EI nu se va abate pana la final de la acest .Ju. a.A c.Jn ~ parcurs, cum nici adolescenta nu poate iesi din conventie fara riscul de a se preschimba in anosta tLU ~ maturitate. Romanul consemneaza traseul parcurs cu luciditate si perseverenta a unui licean, constient de propria sa valoare, ce se formeaza autodidact. Ne sunt infatisate cu o sinceritate .. t/n~~ ~vhdZ(j~ aproape cinica, totalitatea insatisfactiilor si dezamagiriilor unui om de creatie, aflat la o vrsta dificila. Mai tarziu in "Memorii" autorul marturiseste:"Ma simteam superior tuturor colegilor mei macar pentru enormul efort pe care-I cheltuiam pentru a-mi largi si adanci cultura. [ ... ] Ma aflam in plina criza de pubertate, ma descopeream in fiecare dimineata mai urat, mai stangaci, descopeream, mai ales la intalnirile cu fete de varsta mea, cat sunt de timid si de neatragator in comparatie cu unii dintre prietenii mei. Criza aceasta a mers, agravandu-se, pana la "sfarsitulliceului". Intamplarile ce sunt relatate: idealuri, deziluzii, succesele ori neimplirile sunt etape parcurse de adolescent in cautarea sineluLCaznele adolesentului miop ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic incerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate etc."), promisiunile facute siesi ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), mahnirea "celui care intelege", asteptarea "cu pumnii stransi, intre carti" a luptei cu existenta faureste subiectele acestui jurnal dizolvat in roman. In debutul romanului este anuntat procedeul, tanarul erou este definit prin necesitatea de a scrie un roman, asa cum o indica si primul capitol: "Trebuie sa scriu un roman".EI face o munca asiduua spre a prezenta procesul de creatie al romanului, odata cu analiza eului personal. In prima parte a lucrarii de mari dimensiuni se urmareste o actiune contemporana adolescentei scriitorului, in care imaginea adolescentului ce exploreaza spatii existentiale ocupa un loc semnificativ, pe cand in a doua parte, scrisa intr-un timp mult mai concis, este mai apropiata de scrierea fantezista, cu o unitate stilistica evidenta. Investigarea lumii exterioare, introspectia universului interior, atat de incordat, lectura si sentimentele pe care le initiaza in sufletul tanarului cititor se reflecta nostalgic in paginile jurnalului. Lumea adolescentei se constituie dintr-o multitudine de portrete, fiecare erou aducand cu sine un esantion care sa construiasca personalitatea omogena a y.. \ 111 adolescentului miop. Profesorii, rudele, chiar si elevii silitori apar sporadic portretizati, si atunci numai th .r4d"'- prin cateva trasaturi de ordin fizic, comportamental - in stereotipice atitudini, pe cand personajul ideal v-F~ al noii proze autenticiste va fi cand corigentul (elevul neinteles, bulversat), cand indisciplinatul cu toate veleitatile sale de-a ajunge cineva, de a-si dovedi la maturitate aptitudini nebanuite in anii de scoala. Lumea si viata libera, din afara pregatirii scolare, exercita pentru orice elev de la "Spiru Haret" o fascinatie uriasa, careia de multe ori Eliade, autorul nonfictiv al acestui roman, nu are posibilitatea decat sa-i intuiasca fugitiv vastitatea deliciilor, amanand momentul cand se va vedea acaparat de ritmul ametitor al existentei responsabile Scriitorul recunoaste ca nu poate scrie decat despre ceea ce cunoaste cu adevarat, despre ceea ce propria experienta i-a oferit. "Nu mi-am hotarat intriga. Eroul sunt eu; aceasta e tot ce stiu. Romanul va cuprinde crizele si sfarsitul adolescentei mele" - declara naratorul, ramanand devotat siesi. Conceput cajurnat al autorului", romanul trebuie sa fie"o oglinda a sufletului adolescentin", "fara a fi un roman psihologic", deoarece excesul de analiza poate falsifica autenticitatea trairilor. Demersul textualizarii propriei vieti, dorit din incipit, de catre un personaj-narator avand o problema oculara stajenitoare, miopia, se va limpezi treptat, intrand in contrast cu nedesavarsita proza subiectiva ("La Medeleni") despre varsta adolescentei, care exercita o influenta nociva asupra autenticei sale formule experimentaliste, intuite foarte devreme. Noua formula epica nu necesita niciun ~ ~el de fantezie, exagerare a vietii tralfe: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ~ R~!:,.~mul adolescentului miop. Voi lucra in fiecare dupa amiaza. Nu am nevoie de inspiratie; trebuie sa CA-V' "T/~CrtU doar viata mea, iar viata mi-o cunosc si la roman ma gandesc de mult. [ ... ] Romanul il voi scrie ~-ttfel. Eroul sunt eu - fireste. Ma tem, insa, ca viata mea - stinsa intre copii si carti - nu va interesa .tM{.,J.ititorii. Pentru mine, tot ceea ce am avut, tot ceea ce am dorit din mansarda, in inserari calde si -; tiJfl' ,tulburatoare, pretuiesc mai mult decat anii tovarasilor mei risipiti in jocuri, in sarbatori de familie si idile. r:. AI' I J Dar cititorii? .. Inteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca niciun suflet daca acest .)ti,." r'.!,'190lescent nu se va indragosti si nu va suferi. De aceea m-am si gandit la un personaj pe care la V' 1~')'N1nceput il numisem Olga." Mai tarziu va avea si impresia ca evenimentele se scriu singure, fara efortul ft,lc;ll""J.t""inventiei, ci prin redarea dezgustatoarelor insusiri de cunostinte pentru corigente sau a captivantelor ..krJ.ll" intrigi liceale . J6J1" In partile a doua si a treia partea romanului vom remarca functionarea unui element esential, -1 care anticipeaza proza de tip comportamentist de-o mare autenticitate, care tinde a se transforma intr- una ideala. De cele mai multe ori implicarea naratorului in vreo actiune tensionata este doar de ordin ipotetic, donchijotesc. Drumul ajungerii grabnice la statutul de erou de roman presupune asadar si artificiale regizari ale trecerii unor probe dure de caracter. Nu conteaza la urma urmei decat imPlica;~.,....~ -f ~ fad-.,ui ~r-- ~ fIW~{). cJ. imaginativa in actele decisive, nu concretiza rea lor. Comportamentul fantezist devine actul esential, proiect mental al aventurii. Un citat din capitolul "Noiembrie" poate fi reprezentativ pentru antitetica implicare fictiva dar mai ales nonfictiva si autenticista a personajului-narator in tot felul de aventuri de ordin spiritual, posibile, cenzurate sau inca imposibile pentru el: "De ce imi simt sufletul plin de un simtamant necunoscut, infiorator, dulce? De ce vreau sa plang? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Mie nu mi se ingaduie nici una din acestea. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti - naiv visator, bolnavicios, natang, sentimental, caraghios. Sufletul meu e aspru. Vointa mea e absurda - dar e o vointa trainica, formidabila, care apasa si inabusa totul in calea sa. Eu trebuie sa fiu acelasi in toate timpurile si toate locurile. Hotarat ca o stanca, incruntat, cu ochii inclestati de tinta, cu buzele strivite de furie, cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea. Asa trebuie sa fiu eu. Eu- singurul stapan al sufletului si al trupului meu, singurul mascul in turma de adolescenti slabanogi, singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strangand un drug de fier si sa se biciuiasca racnind, pana ce carnea se infierbanta si ajunge dureroasa ca o rana. Asa trebuie sa fiu eu. Asa eram altadata, in zilele cand sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare. In zilele cand ma desteptam in zori si adormeam dupa miezul noptii. Cand imi alungam somnul cu pumnii. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. Pana ce mi se ingreuia capul si mi se rataceau privirile. Pana ce mi se turbura cunostinta. In zilele cand ma biciuiam ... " Se poate observa faptul ca vechea arta narativa, precum si stilizarea cu expresii frumoase nu sunt cultivate de Mircea Eliade, desi el impune o anumita ritmicitate a interschimbabilitatii modalitatilor de expunere, locul evocarii fiind luat de inceperea in mansarda a literaturizarii propriei vieti. Monologul interior din partea a doua a romanului ajunge un act al deplinei comunicari, dreptul la autenticitate fiind acordat, prin intermediul lui, si nararii evenimentelor ori dialogurilor purtate de catre licean, sprijinite pe dovezile caietelor Jurnalului. Avantajul folosirii acestui prim mijloc al discursivitatii, tehnica diaristului, este ca prin reprezentarea activitatii intime, a gandirii, a reactiilor de moment si a oricaror noi experiente, se omite clasarea datelor existentiale (ca in memorii si amintiri). Apare si necesitatea realizarii "dosarului" altor existente, adica fictiunea prin fise psihologice sau speculatii introspective despre viata anumitor colegi, mai ales din trupa societatii teatrale a liceului, "Muza". In afara cercului inchis al vietii celor din liceul "Spiru Haref lumea din jur, contingenta, nu va fi surprinsa, decat prin unele proiectii vagi ale ei in cartile oamenilor de cultura pentru care Eliade are un cult timpuriu. Frazarea devine frecvent una de tip monologal, si de fapt cerinta principala a autenticitatii ar fi anuntarea subiectivizarii evenimentelor din "Romanul adolescentului miop": inexpresivul, imprecizia, ambiguitatea, deruta sufleteasca dovedesc lipsa oricarui plan conflictual epic - si chiar lipsa premeditarii, calcularii actiunilor protagonistului-narator. Epicul nu exista la nivel mental, ci poate fi extras din materializarea directa si ulterioara a intentiilor auctoriale, prelungind viata in scris in propria existenta. Monologurile interioare au o functie narativa deosebita fata de aceea din epica romantica ori realista, si anume functia de-a devaloriza opiniile personajelor; sensurile situatiilor sunt insuficient gestionate de catre autorul propriilor fapte. Ele transpar fidel, dintr-o circumspecta analizare pe rand, in momentele strangerii de material pentru roman, bun de-a fi asternut in caiet. Se ajunge la relativizarea infailibilitatii unui singur sistem de cunoastere, nu numai in ultima parte a romanului, ci inca din analiticele, subiectivizantele capitole media ne, din partea a doua: "Domnul redactor", "Noiembrie", "Drumul catre mine insumi." Eliade descrie o perioada a cunoasterii sinelui prin care adanceste procesul narcisiac , proces extrem de important in vederea alegerii caii juste de urmat in , ~. viitor. Romanul adolescentului miop este cartea experientelor spirituale, traite de omul aflat In proces de initiere, cand adevaratele dimensiuni spirituale sunt abia intrevazute. Romanul se incheie ciclic, prin reluarea frazei din debut: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop." Aceasta remarca sugereaza ca, odata incheiata desfasurarea relatarii, poate sa inceapa adevaratul roman. Trucul frazeologic constituie inceputul si sfarsitul unei naratiuni de factura experimentala. Romanul fagaduit ramane dincolo de text, pecetluind realitatea alunecoasa a unui adolescent in plina devenire. Artificiul se exercita continuu, favorizand o lectura deschisa, intrucat promisiunea genereaza un text real despre un text fictional. Prin imbinarea, intr-o sinteza personala, cu functie estetica, a laturii practice cu cea vizionar-analitica se compune modalitatea depasirii conditiei meschine comune. Diaristul insusi reclama distantarea sa de dificila gasire a autenticei trairi; de unde si fragilitatea ei, inlocuirea marii sinceritati a primelor opere cu variabilul joc de noi experiente romanesti. Cu ajutorul experimentalismul prozei autobiografice, shapeType75fBehindDocument1pWrapPolygonVertices8;4;(21498,0);(0,0);(0,21476);(21498,21476)posrelh0posrelv0pibEliade marcheaza inceputurile romancierului si povestitorului, pentru ca apoi sa fie inlocuit in mod integral de alt sistem narativ, realismul fantastic. Concluzionand, aceasta perioada de tranzitie dintre copilarie si tinerete este o etapa complicata, sensibila din viata omului, pe care Eliade o infatiseaza in "Romanul adolescentului miop" sincer, cu intreg amalgamul de stari sufletesti, nelistini cerebrale si spirituale, entuziasm si curiozitate, tulburari erotice si bravari innascute din noncurajul varstei. Altfel spus, "nimic nu lipseste din acest manual de sinceritate"(Dan Mihailescu), capabil sa transmita emotie estetica si sa determine prin frumusetea stilului o larga varietate de lectori sa patrunda in semnificatiile ascunse in spatele povestii unui aparent simplu adolescent cu probleme oculare.