DINU LIPATTI 1917 – 1950

CUPRINS

Prefaţa ........................................................................................ 7 

I. Corespondenţa dintre Dinu Lipatti şi Clara Haskil ............................................................................. 15 

II. Corespondenţa dintre Dinu Lipatti şi George Georgescu ................................................................. 123 

III. Corespondenţa dintre Dinu Lipatti şi Paul Sacher ............................................................................ 165 

IV. Corespondenţa dintre Dinu Lipatti şi Henri Gagnebin ..................................................................... 381 

V. Corespondenţa dintre Dinu Lipatti şi Nikita Magaloff ..................................................................... 432 

Index de nume....................................................................... 493 

Notă asupra ediţiei ................................................................ 499 

7

Prefaţa

Centenarul „Lipatti” ne-a dat ocazia, în acest an, de a ne apropia mai mult de viaţa, de arta sau de personalitatea celui mai însemnat pianist român. Cunoşteam bine, în ultima vreme, înregistrările sale, devenite celebre în lumea întreagă, ascultasem multe din compoziţiile sale, adânc ancorate în sufletul muzicii româneşti, dar nu ştiam în fond cât de mult a putut Dinu Lipatti, în scurta sa existenţă, să comunice cu semenii săi, fie din ţară, din familie sau străinătate, fie din viaţa de toate zilele şi mai ales din cea muzicală, într-un secol în care corespondenţa scrisă putea apropia mai mult oamenii decât în epoca actuală, atât de avansată tehnic…

Lipatti însuşi recunoştea interesul său pentru corespondenţă şi preciza chiar, într-o epistolă, că, în general, scria 4-5 scrisori pe zi ! De mână sau la maşina de scris, în româneşte sau în franţuzeşte, corespondenţa, mai liberă faţă de familie şi colegii sau prietenii apropiaţi, mai reţinută şi politicoasă faţă de profesorii săi, adesea cu mult umor, pune în evidenţă un caracter deschis, sincer, optimist, înţelegător şi doritor de a aprecia şi îndruma, fără a-şi impune neapărat punctul de vedere. O mare sensibilitate se resimte în scrisorile sale, în ciuda unui stil raţional, ponderat, iar umorul este adesea îndreptat către sine însuşi. Aşa cum am mai remarcat, optimismul lui Lipatti este permanent şi în surprinzător contrast cu tragedia existenţei sale. Detaliile privitoare la activitate sunt exprimate cu discreţie, adesea autocritic, deşi ne dăm seama că el era foarte conştient de valoarea sa artistică şi umană. Scrisul de mână, cu preponderenţă vertical, ordonat, ilustrează stăpânirea de sine, echilibrul, idealul perfecţiunii, voinţa şi importanţa acordată

DINU LIPATTI ŞI CLARA HASKIL (1895 – 1960)

I. Corespondenţa dintre

Dinu Lipatti şi Clara Haskil

19

Schloss Berg, 13 Juli ’39

Scumpe Prietene,

Azi la 12 aţi sosit la Bucureşti şi sper din toată inima că n-aţi ajuns prea obosiţi după 40 ore de călătorie !

Îmi reprezint uşor bucuria ce au resimţit-o la Gara de Nord tatăl d-tale, Florica Musicescu6 şi alţi prieteni cari vă aşteptau cu dor de atâta vreme !

Poţi să-ţi închipui cât de tristă am fost eu când am înţeles că într-adevăr aţi plecat şi că nu ne vom vedea poate mai multe luni ! Am acum mai mult ca oricând sentimentul de singurătate tot atât de puternic [pe] cât de penibil.

Ţi-am spus deseori cât m-au atras natura, caracterul d-tale rare şi cât m-a bucurat prietenia sinceră ce am simţit din partea d-tale. Iacă o adevărată declaraţie ! Dar odată ce nu mai pot să te plictisesc la telefon, trebuie să mă răzbun prin scrisori. Aici poţi să te răzbuni d-ta şi mai bine, lăsându-mă să aştept ştirile d-tale la Sfântu Aşteaptă ! Vezi că încerc să mai am şi humor ! Galgenhumor 7, cum zic nemţii.

Sper, dragă Dinu, că nu te-ai supărat de glumele ce mi-a venit să fac până în ziua plecării. O să iau o revanşă dacă vin la Bucureşti.

Acum mă întreb tot felul de lucruri la care îmi dau eu singură un răspuns. În primul rând, îmi închipui bucuria tatălui d-tale de a te revedea, cea de a fi cu toţi în familie. Desigur, Marie Jaëll8 e à l’ordre du

6 Florica Musicescu (1887-1969) – renumită profesoară de pian, care a predat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (instituţie devenită, odată cu instaurarea regimului comunist, Conservatorul „Ciprian Porumbescu”). Cu Florica Musicescu au studiat Dinu Lipatti (ca student al Academiei Regale, din 1928, dar şi în particular), Corneliu Gheorghiu, Radu Lupu, Dan Grigore, Mîndru Katz şi Maria Fotino, între alţii. 7 Umor negru – în original în lb. germană. 8 Marie Jaëll (1846-1925) – pianistă, profesoară şi pedagogă franceză, preocupată de cercetarea ştiinţifică a tehnicii cântatului la pian. Prima pianistă care a interpretat sonatele de Beethoven la Paris. Autoarea unor studii ştiinţifice asupra tehnicii pianistice: La musique et la psychophysiologie, Paris, 1896 (Muzica şi Psiho-fiziologia), Le toucher, enseignement du piano … basé sur la physiologie, Paris, 1895 (Tuşeul – învăţarea pianului…bazată pe fiziologie) şi Le mécanisme du toucher, Paris, 1897 (Mecanismul tuşeului).

32

Hotel Sternen, Unterwasser Toggenburg, Elveţia

Paris, 3 aug. ’39

Scumpe Prietene,

Scuză-mă, te rog, întâi de a fi întârziat să-ţi mulţumesc pentru ultimele două scrisori ale d-tale cari m-au întristat tot atât cât m-au mişcat şi scuză-mă de a scrie aşa prost. Dar nu prea sunt bine de mai multe zile şi scriu culcată. Am iarăşi o inflamaţie la obraz şi nişte dureri de spate cari mă obligă să stau culcată mai toată ziua. N-am mai pus mâna pe pian de când aţi plecat (exact de la 3 Juli) şi n-am putut nici să plec azi cum comptam. Poate mâine ! Sunt negreşit dezolată de cele ce-mi scrii în privinţa proiectului nostru de a cânta la 2 piane şi la care mă gândeam ca la un punct luminos. Deşi îmi închipuiam că vor fi dificultăţi, tot speram că se va face. Păcat mare, dar trebuie să găsim o răzbunare în altă parte. Sora mea34 îmi scrie că Enescu are 20 concerte în Bucureşti. O fi dirijând şi orchestra Radio ca anul trecut ? În cazul ista nu s-ar putea să cântăm Simfonia d-tale cu orchestra cealaltă şi cu Enescu ? Desigur te-ai gândit şi d-ta la asta, dar sunt alte obstacole. Nu înţeleg să aibă cineva aşa „principii” absurde în privinţa unui angajament de 2 ori într-o seziune când e vorbă de un artist ca d-ta şi mi-e chiar necaz de asta. Mi-aduc aminte că la Amsterdam a fost angajată o tânără violonistă, de mare talent şi dânsa, de 4 ori în cursul unei seziune, după un debut senzaţional. La Bucureşti fac mai multe „nasuri” (?) ca în oraşele cele mai mari (căci şi în alte oraşe cântă solişti uneori de 2 ori). Îmi pare însă foarte bine că s-a decis G.35 să accepte Liszt la maj. cu Suita clasică. Aşa e perfect programul. Pe Françaix36 o să ai ocazie să îl cânţi în altă parte. Vrei să îl rezervi p. un radio aci ? În cazul ista renunţ eu să îl cânt, cum îi

34 Clara Haskil a fost a doua din trei surori. Cea mare, Lili, a fost pianistă, cea mică, Jane, violonistă. Clara se referă aici la sora sa mai mare, rămasă în ţară în timpul războiului; va părăsi România în 1951. 35 George Georgescu (1887-1964) – dirijor român de prestigiu. Director al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti între anii 1920-1944 şi 1954-1964. Vezi capitolul dedicat corespondenţei dintre Dinu Lipatti şi George Georgescu din prezentul volum. 36 Concertino pentru pian solo de Jean Françaix, compozitor francez.

36

Scuză-mă.

Odihneşte-te şi d-ta bine de tot. O să ai o iarnă f. încărcată şi obositoare. Multe complimente f. afectuoase tuturori în familie, te rog, şi să ne spunem la revedere în orice caz la Paris !

Te-am salutat cu foarte mare afecţiune,

C.

Am să-ţi dau toate datele de Radio, dar poate o să amân cele din sept. (4 şi 9), căci prea sunt în stare rea. Trebuie întâi să iau multe forţe şi să şi învăţ. Nu mai ştiu nimic la pian.

38

Unterwasser, 8 aug. ’39

Dragă Dinule,

Iarăşi vreau să te rog să-mi dai un sfat. Aflu prin sora mea că s-au făcut angaj. la Filarm. şi că s-a respins preţiosul meu concurs fiindcă am cântat 2 ani de-a rându (cum mă aşteptam). Ce vreau să te rog e să-mi spui în ce mod să anunţ maestrului E.47 că nu mai vin în ţară, să i-o spun d-lui direct sau lui Cohen ? Cum crezi ? Tot aici sunt şi vremea e ticăloasă, o umezeală groaznică. Pianul Bechstein stă în sala de mâncare, dar imposibil de a cânta pe el, toată ziua se mătură şi se freacă şi se şterge, parcă ar fi trecut leproşi pe acolo, cu 20 de ferestre deschise şi uşile de asemenea. Prin urmare aşa, ne vedem în decembrie ! Bine şi aşa ! Să vedem ce isprăvuri obţin eu până atunci, tot zeruri ? ? Cu toată afecţiunea,

C.

Am auzit de aci pe Casals ieri de la Lucerna. Admirabil, dar cu multă libertate uneori (Haydn) (nu fac critică, asta ar lipsi ! ).

47 George Enescu.

41

Unterwasser48, 17 aug. ’39 (nume predestinat)

Scumpe Prietene,

Nu mai ştiam ce să mă gândesc de aşa tăcere şi începeam să fiu extrem de îngrijeată când mi-a sosit o cartă49 de la sora mea din care am aflat de accidentul tatălui d-tale.

M-am speriat enorm şi am fost f. îngrijeată întrebându-mă ce o fi exact, dar n-am îndrăznit să-ţi scriu. De altfel, carta ei mi-a sosit acum 2-3 zile (dânsa telefonase la d-voastră la Bucur.) şi azi îmi sosesc 3 scrisori de la d-ta şi văd din carta ce-mi scrii că e lucru destul de serios, odată ce nu poate mişca mâna tatăl d-tale. Pot să-mi închipui prin ce spaimă aţi trecut şi sunt foarte întristată de aşa nenoroc.

În sfârşit, sper totuşi că e lucru trecător şi că degetul nu va rămâne rigid. Te rog f. mult să-mi scrii cât de curând în privinţa asta, căci rămân f. îngrijeată.

Că te mai gândeşti în acelaşi timp şi să scrii p. mine lui G.50 şi E.51 e mişcător şi îţi mulţumesc din toată inima. Dar de ce mai faci şi asta ? N-am înţeles dacă ai scris lui E. în privinţa Simfoniei d-tale. Asta ar fi o idee de care m-aş bucura enorm şi cred că ar putea chiar să iasă ceva. Ţi-am spus, mi se pare, că am primit o mică scrisoare extrem de afectuoasă de la nevasta lui E., în care exprimă regretul că Sinaia nu merge anul ista ! Păcat, dar nu prea speram să se facă. Ştii că scrisorica d-tale cu programele din data de 22 Juli a sosit la 7 aug. la Paris (e ştampila pe plic) cu următoarele vorbe scrise cu creion : „Rendu au facteur par le gérant de l’Hôtel… (illisible), trouvé dans un journal”52. Ce zici de aşa aventură ? ?

Avis : dorénavant53 plicuri de format mare. M-a amuzat f. mult

48 Unterwasser înseamnă în lb. germană scufundat. 49 Carte poştală 50 George Georgescu. 51 George Enescu. 52 „Returnat poştaşului de către administratorul Hotelului… [ilizibil], care a găsit plicul într-un ziar” - în original în lb. franceză. 53 Sfat : de acum înainte - în original în lb. franceză.

67

? ?112

P.S. Je ne vous ai jamais remercié de votre longue lettre, je crois, êtes-vous fâché ?

112 Este posibil ca textul muzical să aparţină unei versiuni pierdute a lucrării Première improvisation de Dinu Lipatti sau poate fi o redare aproximativă a Clarei Haskil.

69

scrii perfect şi ai mult spirit şi umor, ceea ce ştiam deja.

Cum nu pot să-ţi mai trimit încă o telegramă pentru recitalul din 16 decembrie117, cred că voi veni în persoană să te ascult ! Lăsând gluma la o parte, ce zici, să vin ?

În 15 ianuarie trebuie să mă mut şi, cum încă nu am căutat altă locuinţă, voi dormi cred sub Pont Alexandre sau sub Pont Neuf118. Am dat la Winterthur de un excelent organist, va trebui să-i propui concertul dumitale pentru stagiunea viitoare, sunt sigură că îl va accepta119. Tocmai ce mi-a vorbit din nou de dumneata. Sar mereu de la una la alta, iartă-mă, te rog. Urmează curând o scrisoare kilometrică, o să spui „vai de mine şi de mine”120. Dumitale şi celor dragi ai dumitale, cele mai afectuoase sentimente.

? ?

P.S. Cred că nu ţi-am mulţumit pentru lunga dumitale scrisoare, eşti supărat ?

117 În 16 decembrie 1939 Lipatti a concertat la Ateneul Român. 118 Două din podurile importante ale Parisului. 119 Prima audiţie a lucrării a avut loc abia în 1970, la Bucureşti, în interpretarea lui Horst Gehann şi a lui Corneliu Gheorghiu. 120 În română în original.

122

GEORGE GEORGESCU (1887 – 1964) ŞI DINU LIPATTI (fotografie din arhiva familiei Georgescu)

123

II. Corespondenţa dintre

Dinu Lipatti şi George Georgescu

125

Cum (nu) l-am cunoscut pe Dinu Lipatti

Nu l-am cunoscut pe Dinu Lipatti, eu venind pe lume după stabilirea lui în Elveţia. Dar am auzit deseori vorbindu-se în casă despre Dinu, cu enormă tandreţe, atenţie părintească, dar şi cu acea admiraţie plină de mândrie pentru acest pianist ieşit din comun. Recitind scrisorile primite de la Dinu, atât de bine păstrate de mama, aş putea spune, cunoscându-l pe tata, că relaţia lor era aproape una de tată-fiu, cu toate faţetele ei.

Mama mea, Tutu George Georgescu, notează în volumul George Georgescu : „Pe Dinu îl urmărea maestrul Georgescu de când, cu lavaliera roşie cu puncte albe, apăruse, la vârsta de 5 ani, în holul Ateneului şi dăduse primul recital… cu compoziţii proprii… Concertul lui cu orchestra, dirijat de Alfred Alessandrescu, a fost o revelaţie.

Turneul din Germania a strâns legătura dintre ei şi mai temeinic. George Georgescu l-a luat cu el în diverse concerte, la Roma, la Viena… Peste tot se impunea, după ce cânta, ca o mare personalitate muzicală… Dinu îl privea cu ochi enormi, umezi, de o mare limpezime : un zâmbet ironic se desena uneori în colţul gurii. El avea simţul umorului, o fire exuberantă, veselă.

La 31 martie 1933 interpretează, sub direcţia lui Georgescu, Concertul în mi minor de Chopin, iar stagiunea este deschisă de Maestru la 3 noiembrie, cu Concertul de Grieg, tot cu Dinu ca solist. […]

Fiecare scrisoare, fiecare fapt sunt o dovadă de statornică înţelegere şi dragoste între dirijor şi compozitor sau solist. […]

Georgescu îi lăsa liberă alegerea pieselor de concert. […]

În 1936, Dinu avea 20 de ani. Personalitatea sa artistică începuse să-şi fixeze trăsăturile fundamentale. Simplitatea şi naturaleţea curgerii melodice se potriveau cu limpezimea şi echilibrul solistului care ştia de pe atunci să dea relief cantilenei mozartiene. Capriccio îi îngăduia să-şi arate virtuozitatea, supleţea şi coloritul. (NB : Al doilea concert al stagiunii 1936/37, 12 noiembrie, George Georgescu îl are ca solist pe Dinu Lipatti, care

130

Comuna Glâmbocata, Judeţul Dâmboviţa Oficiul Găeşti

Fundăţeanca, 9 septembrie 1936

Mult iubite Maestre,

Aflând prin dl Orchis192 de propunerea ce vreţi să-mi faceţi de a cânta la unul din simfonice, mă grăbesc a vă mulţumi din toată inima pentru acest nou prilej de a mă produce sub bagheta dvs. Programul ce mi-am ales este compus din Concertul în re minor de Mozart193 şi Capriccio194 de Stravinski. Îmi închipui că va face bine această combinaţie şi va fi în acelaşi timp, ceva mai deosebit.

După cum am comunicat şi d-lui Orchis, eu nu am niciunul dintre materialele de orchestră, dar sper că d-sa va putea obţine de la Ediţia Rusă partitura şi materialul Capriccio-ului.

Eu sunt în ţară din iulie şi voi sta până la 1 ianuarie. Actualmente lucrez mult la compoziţie şi sper ca în direcţia aceasta

să termin câteva lucrări în curând. Rugându-vă să transmiteţi respectuoasele mele sărutări de mâini

doamnei Georgescu, primiţi vă rog din partea familiei mele sincere şi afectuoase salutări, iar de la mine cele mai profunde sentimente de admiraţie şi de afecţiune.

Al dvs.

Dinu Lipatti

192 Romulus Orchis, impresar al Filarmonicii bucureştene şi apropiat colaborator al dirijorului George Georgescu în prima şi cea mai îndelungată perioadă în care acesta a condus instituţia, 1920-1944. Mărturiile lui Romulus Orchis despre viaţa muzicală interbelică au fost publicate, în 1942, în volumul Romulus Orchis: 1922-1942. Douăzeci de ani de activitate muzicală – în lumina programelor „Filarmonicei”. 193 Concertul nr. 20 KV 466 în re minor de Wolfgang Amadeus Mozart, pentru care Lipatti a compus propriile cadenţe chiar în anul 1936. 194 Capriccio pentru pian şi orchestră, lucrare de virtuozitate terminată de Igor Stravinski în 1929. Lipatti l-a cunoscut pe Stravinski şi chiar a beneficiat de sfaturile componistice ale acestuia, aşa cum mărturiseşte în scrisoarea sa din 5 aprilie 1936 adresată lui Mihail Jora. De altfel, Igor Stravinski s-a numărat printre cei câţiva mari muzicieni care, în 1950, au făcut eforturi pentru ca Dinu Lipatti să beneficieze de nou apărutul Cortizon, în sprijinul luptei cu afecţiunea de care suferea, limfogranulomatoza malignă sau boala lui Hodgkin.

131

Fundăţeanca, 17 septembrie 1936

Mult iubite Maestre,

Sunt încântat să aflu că bucăţile ce v-am propus vă convin atât de bine. Într-adevăr, programul, aşa cum l-aţi alcătuit, este extrem de reuşit. Acum, vorba dvs., să dea Domnul să fim în bune dispoziţii !

Eu voi fi în Bucureşti cel mai târziu pe ziua de 15 octombrie.

De la această dată vă voi sta la dispoziţie de câte ori voiţi, spre a lucra împreună Capriccio-ul de Stravinski.

Am primit şi de la dl Orchis o cartă poştală în care-mi scrie că va procura în scurt timp de la Berlin materialul de orchestră.

Când va sosi, îmi voi permite să consult şi eu partitura, deoarece reducerea pentru două piane conţine o mulţime de greşeli, pe cari în parte le-am îndreptat după errata autorului, dar pe cari nu sunt sigur că le-am eliminat cu totul.

Mă bucur mult la ideea de a vă revedea şi de a cânta din nou sub magistrala dvs. baghetă.

Vă rog să transmiteţi respectele noastre doamnei Georgescu, iar dvs. primiţi, vă rog, cele mai afectuoase salutări de la ai mei, iar de la mine cele mai profunde sentimente de admiraţie şi de afecţiune.

Al dvs.

Dinu Lipatti

132

Encore une fois, merci de tout cœur pour les moments superbes d’hier soir.

Vă mulţumesc încă o dată din suflet pentru minunatele clipe de ieri seară.

153

aceste oraşe voi da, în primăvara viitoare, o serie de recitale.

În afară de repertoriul meu (pe care-l ştiţi) voi cânta Concertul în sol de Ravel, Capriccio-ul de Stravinski, Balada de Frank Martin (foarte reuşită, compusă recent)223 şi Haydn re major224.

Spania şi Portugalia m-au cerut pentru noiembrie, poate până atunci să avem Pacea mult dorită, însă, în caz contrar, nu-mi rămâne decât să cer pentru acest voiaj o torpilă zburătoare ca să ajung acolo. Mă întreb cum aţi putut călători în asemenea împrejurări ? În ce mă priveşte, până nu se va termina războiul, nu voi mai părăsi Elveţia.

Mi-ar face o nespusă bucurie să primesc veşti de la dvs., coniţa Toutou şi întreaga familie.

Dorindu-vă numai bine şi „linişte cerească”, vă rog să transmiteţi omagii doamnei şi să primiţi gândurile mele cele mai afectuoase.

Al dvs.

Dinu

223 Lucrare a compozitorului elveţian Frank Martin (1890-1974), compusă în 1939. Prima audiţie absolută a avut loc la Zürich, în 1 februarie 1944. 224 Concertul nr. 1 în Re major Hob.VIII:11 de Joseph Haydn, pentru care Dinu Lipatti a compus, în 1944, propriile cadenţe.

159

Dinu Lipatti vous présente ses meilleurs vœux de bonheur et vous prie de croire à ses dévoués sentiments d’affection.241

Dinu Lipatti vă transmite cele mai calde urări şi vă asigură de devotamentul şi afecţiunea sa.

241 Carte de vizită scrisă de mână.

PAUL SACHER (1906 – 1999), ARTUR HONEGGER şi DINU LIPATTI (fotografie Fundaţia Paul Sacher, Basel)

165

III. Corespondenţa dintre

Dinu Lipatti şi Paul Sacher

230

Dinu Lipatti 133 rue de Lausanne

Genève 2–95–01

le 24 janvier 1946

Mon cher Paul,

En vitesse je vous adresse ces lignes pour vous demander si m. Cuvelier vous a écrit pour vous proposer le concert avec moi.

Je viens de recevoir sa proposition (qui m’enchante) mais à laquelle, connaissant vos projets, je ne veux répondre avant de savoir si réellement vous y allez comme il le souhaite.

Il s’agit d’un programme dirigé par vous pour les Jeunesses musicales dans lequel je me trouverai placé avec un Concerto de Mozart. Les concerts auront lieu :

1. 31 octobre 1946 à 14 h. 30 2. 31 " " " 17 h. 30 3. 2 novembre " " 14 h. 30 4. " " " " 17 h. 30 5. 3 " " " 14 h. 30 (dimanche, concert d’abonnement) 6. 5 " " " 14. H. 30 (supplément)

Comme il prétend avoir 12.000 abonnés pour les Jeunesses musicales il fait généralement 5 séances avec le même programme pour eux et une d’elle (la sixième) est destinée au public habituel des concerts d’abonnement du dimanche de la Philharmonie.

En principe j’avais proposé pour l’Espagne l’époque octobre–novembre, seulement si vous avez envie d’accepter et si M Cuvelier, de son côté, accepte de me faire jouer, comme convenu à Anvers et Liège, je peux très bien déplacer l’Espagne pour une autre époque.

En attendant votre réponse à ce sujet et en vous remerciant encore mille et mille fois pour toutes vos gentillesses, je vous prie de présenter mes respectueux hommages à Maja, mes amicales pensées à Véra (que je crois guérie et remise de ses émotions), en recevant, vous-même, ma vive et dévouée amitié.

Votre

Dinu

231

Dinu Lipatti 133 rue de Lausanne

Geneva 2–95–01

24 ianuarie 1946

Dragul meu Paul,

Îţi scriu rapid aceste câteva rânduri pentru a te întreba dacă dl Cuvelier ţi-a scris ca să-ţi propună concertul împreună cu mine.279

Tocmai am primit propunerea lui (care mă încântă), dar, cunoscându-ţi proiectele, nu vreau să-i dau un răspuns mai înainte de a şti dacă vrei într-adevăr să participi, aşa cum doreşte el.

Este vorba de un program dirijat de dumneata pentru Les Jeunesses musicales, în care eu voi participa cu un Concert de Mozart. Concertele vor avea loc astfel :

1. 31 octombrie 1946 la 14 :30 2. 31 " " " 17 :30 3. 2 noiembrie " " 14 :30 4. " " " " 17 :30 5. 3 " " " 14 :30 (duminică, concert de abonament) 6. 5 " " " 14 :30 (suplimentar)

El spune că are 12.000 de abonaţi pentru Les Jeunesses musicales, şi de aceea dă în general 5 reprezentaţii cu program identic pentru ei şi o a şasea destinată publicului obişnuit al concertelor cu abonament de duminică de la Filarmonică.

În principiu, eu propusesem pentru Spania perioada octombrie–noiembrie, doar dacă doreşti să acceptaţi şi dacă dl Cuvelier acceptă, la rândul lui, să cânt, aşa cum ne-am înţeles la Anvers şi la Liège, pot foarte bine să pun Spania în altă perioadă.

Aşteptând răspunsul dumitale legat de acest subiect şi mulţumindu-ţi din nou din suflet pentru toate dovezile de bunătate, te rog să-i prezinţi omagiile mele respectuoase Majei şi gândurile mele prieteneşti Verei (care cred că s-a însănătoşit şi şi-a revenit din emoţiile trăite), şi să primeşti prietenia mea adâncă şi devotată.

Al dumitale,

Dinu

279 Marcel Cuvelier (1899–1959) – director al Societăţii Filarmonice din Bruxelles.

234

Paris, le 26 III 1946

Chers Amis,

Nous pensons à vous et regrettons de ne pas être ensemble dans ce Paris qui est plus beau que jamais[,] le 29 récital ici, le 4 IV symphonique à St. Gall, 10–20 IV Turin Milan, ensuite retour Suisse. Pendant ce temps je passe ma vie entre le piano et… l'agriculture ! Puis-je jouer, quand-même, à Sils le petit la majeur.

Le K. 271 Es-dur me semble plus beau mais infiniment trop difficile. Et

Clara Haskil le joue vraiment trop bien ! Madeleine (qui va bien) et moi vous envoyons nos affectueux messages

Lipatti

Concerts Paris ont très bien réussi et retournerons avant nos concerts de Bruxelles.

235

Paris, 26 III 1946

Dragi Prieteni,

Ne gândim la voi şi ne pare rău că nu suntem împreună în Parisul ăsta mai frumos ca niciodată, pe 29 recital aici, pe 4 IV simfonic la St. Gall, 10–20 IV Torino, Milano, apoi revenim în Elveţia. Între timp, îmi petrec viaţa între pian şi... agricultură! Aş putea să cânt, totuşi, la Sils micul la major. 280

Concertul K.[V.] 271 în mi bemol major îmi pare mai frumos, dar

infinit mai greu. Iar Clara Haskil îl interpretează atât de bine ! Madeleine (care e bine) şi cu mine vă trimitem mesajele noastre de afecţiune.

Lipatti

Concertele la Paris au fost foarte reuşite şi ne vom întoarce înainte

de concertele noastre de la Bruxelles.

280 Urmează primele două măsuri a părţii pianului din Concertul K.V. 414 în Do major de W.A.Mozart.

236

Monsieur Dinu Lipatti 133, rue de Lausanne

Genève

le 29 mars 1946

Mon cher Dinu,

Je vous remercie beaucoup de votre programme et de la carte de Paris qui ont fait beaucoup de plaisir à Maja et à moi-même. Je vous crois bien que vous avez eu des grands succès dans cette ville.

J’avais cru que nous nous étions décidés définitivement pour l’Engadine pour le Concerto en si bémol majeur, K.V. 271. En tous cas j’ai inscrit au même programme la Symphonie en la majeur K.V. 201 et je ne puis pas la remplacer par une autre, parce que c’est la seule qui ne demande que les instruments à vent que j’aurai à ma disposition (2 hautbois et 2 cors). Le programme serait mauvais si une symphonie et un concerto se suivraient dans le même mode et c’est pour cette cause que je vous prie de rester au si bémol-majeur, K.V. 271.

Je crois que pour notre série de concerts à Bruxelles (Jeunesses musicales) nous sommes d’accord : do-majeur, K.V. 467.

Peut-être nous nous verrons à Milan où je dirigerai probablement le 18 et 20 mai.

Avec nos pensées affectueuses pour Madeleine et vous,

[Paul]

237

Domnului Dinu Lipatti 133, rue de Lausanne

Geneva

29 martie 1946

Dragul meu Dinu,

Îţi mulţumesc mult pentru program şi pentru ilustrata din Paris, care ne-au făcut, Majei şi mie, o mare plăcere. Sunt convins că ai avut mari succese acolo.

Am crezut că, pentru Engadine, ne hotărâserăm definitiv pentru Concertul în si bemol major, K.V. 271. În orice caz, am introdus în acelaşi program Simfonia în la major K.V. 201 şi nu aş putea să o înlocuiesc cu o alta, pentru că e singura care nu cere decât instrumentele de suflat pe care le voi avea la dispoziţie (2 oboaie şi 2 corni). Un program care ar cuprinde succesiv o simfonie şi un concert pentru instrument solist scrise în acelaşi mod, ar fi un program slab şi de aceea te rog să ramâneţi la si bemol majorul K.V. 271.

În ceea ce priveşte seria noastră de concerte de la Bruxelles (Jeunesses musicales), cred că suntem de acord : do major, K.V. 467.

Poate că ne vom vedea la Milano unde voi dirija probabil pe 18 şi 20 mai.281

Gândurile noastre pline de afecţiune pentru Madeleine şi pentru dumneata.

[Paul]

281 Comentariul lui Sacher se referă la spectacolele cu oratoriul Jeanne d'Arc sur le bûcher de Arthur Honegger la Teatro lirico della Scala din Milano, care au avut loc pe 19, 21 şi 23 aprilie 1946. El şi-a corectat ulterior luna greşită în scrisoarea către Lipatti din 26 aprilie 1946. (cf. Franz Meyer)

254

133 rue de Lausanne 2–95–01

Andermatt, le 31 juillet 1946

Nos affectueuses pensées d’un paradis inconnu auquel nous consacrons 3 semaines de vacances pour effectuer journellement « la course à l’abîme » en autocar, notre sport favori, sur la route que voici :

133 rue de Lausanne 2–95–01

Andermatt, 31 iulie 1946

Gândurile noastre pline de afecţiune dintr-un paradis necunoscut căruia îi consacrăm 3 săptămâni de vacanţă pentru a face în fiecare zi „cursa spre abis” în autocar, sportul nostru preferat, pe drumul care se vede aici :

306

Tempo giusto (à votre guise)

Mon cher Paul,

Tout en valsant je vous envoi(e) le numéro de mon compte de chè(que). Lisez-le vi(te), oubliez-le et puis partez d’un pas léger plus loin, car la vie vaut son prix si l’on danse sans arrêt, pour oublier tous les comptes de chè(que) du monde entier.

Avec une pirouette, je reste votre dévoué

Dinou !

Genève, le 4 septembre 1947

Tempo giusto (după plac) Dragul meu Paul,

Vă trimit, în ritm de vals, numărul meu de cont. Citiţi-l repede, uitaţi-l şi apoi, cu paşi uşori, mergeţi mai departe, căci viaţa merită trăită atunci când o dansăm fără oprire, ca să uităm de toate conturile curente din lume.

Cu o piruetă, rămân al dumneavoastră, devotat, Dinu !

Geneva, 4 septembrie 1947

310

[Scrisoare nedatată]

Mon cher Paul,

Je regrette, mais il me sera impossible de jouer avec vous tantôt. Depuis une heure j’essaye en vain de me chausser sans succès : mes pieds ont grandis cette nuit subitement.

A moins que vous m’autorisiez à jouer en chaussettes, je ne vois qu’une solution : prendre Schnabel à ma place.

Toutes mes excuses,

Votre bien désolé,

Gulliver – Pied-de-Biche

Dragul meu Paul,

Îmi pare rău, dar îmi va fi imposibil să cânt acum împreună cu dumneata. Încerc de o oră să mă încalţ, dar nu pot : picioarele mi s-au mărit brusc noaptea trecută.

Dacă nu mă autorizaţi să mă prezint în şosete, nu văd decât o singură soluţie : să-l luaţi pe Schnabel în locul meu.

Mii de scuze,

Al dumitale dezolat,

Gulliver – Picior-de-lemn

HENRI GAGNEBIN (1886 – 1977)

381

IV. Corespondenţa dintre

Dinu Lipatti şi Henri Gagnebin

383

„Între anii 1935 şi 1950, Dinu Lipatti a fost o apariţie luminoasă în lumea muzicii. Interpret admirabil, compozitor de înaltă perspectivă, om de o puritate angelică, el părea destinat să domine arta epocii noastre.

Viaţa sa terestră a fost scurtă. Răpit la vârsta de 33 de ani, ar fi putut să treacă precum un meteor pe cer, fără a lăsa nici o urmă. Miracolul este că după 20 de ani el rămâne viu, prin operele şi prin discurile sale, ca şi prin amintirea sa evocată de mama şi soţia sa.” 319

319 Dinu Lipatti într-o evocare a lui Henri Gagnebin (1886-1977) – compozitor elveţian de origine belgiană. Director al Conservatorului din Geneva din 1925 şi până în 1961, Gagnebin a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai lui Lipatti după stabilirea acestuia în Elveţia, din octombrie 1943. La 1 aprilie 1944, muzicianul român era numit profesor la Conservatorul din Geneva. Fragment din prefaţa cărţii Bărgăuanu, Grigore şi Tănăsescu, Dragoş. Dinu Lipatti, Bucureşti, Editura muzicală Grafoart, 2017.

384

Montana, Hôtel Mirabeau, le 18. I. 944

Veuillez accepter mes plus respectueux et dévoués sentiments de cet endroit ensoleillé et remarquablement beau.

Dinu Lipatti

Montana, Hotel Mirabeau, 18 I .944

Vă rog să binevoiţi a primi sentimentele mele de respect şi devotament, pe care vi le trimit din acest loc însorit şi deosebit de frumos.

Dinu Lipatti

DINU LIPATTI şi NIKITA MAGALOFF (1912 – 1992)

432

V. Corespondenţa dintre

Dinu Lipatti şi Nikita Magaloff

433

„Înainte de a-l cunoaşte personal pe Dinu Lipatti o auzeam pe colega şi prietena mea Clara Haskil ridicându-i osanale ; a mers chiar atât de departe, încât într-o zi ne-a spus : „Când o să-l ascultaţi pe Dinu o să simţiţi nevoia să vă închideţi pianul”. Această remarcă a iritat-o mult pe foarte tânăra mea soţie, care i-a replicat : „Asta nu se va întâmpla la noi !”.

Prima ocazie pe care am avut-o de a-l asculta pe Lipatti a fost în anul 1943 în orăşelul Martigny. Fiind război şi oamenii neavând maşină a trebuit să mă duc acolo cu trenul local, ceea ce m-a împiedicat să ascult tot recitalul, fiind nevoit să prind ultimul tren pentru a mă întoarce acasă. Totuşi, această jumătate de recital a fost suficientă pentru a mă convinge că ne aflam în prezenţa unui foarte mare pianist, iar primul comentariu pe care l-am făcut soţiei mele a fost să o asigur că acest tânăr putea să înfrunte orice public pentru că aparţinea clasei internaţionale a foarte marilor interpreţi.

Cariera rapidă şi fulgerătoare care a urmat mi-a dat dreptate, chiar dacă boala necruţătoare care ni l-a răpit prematur pe Lipatti nu ne-a permis să cunoaştem punctul maxim al evoluţiei artei sale.

Din fericire discografia sa, realizată la Columbia datorită competenţei şi entuziasmului lui Walter Legge, ne-a lăsat o mărturie preţioasă.

Prietenia şi relaţiile noastre personale s-au dezvoltat rapid şi astăzi recitesc cu mare emoţie numeroasele scrisori şi mesaje care poartă amprenta temperamentului său plin de viaţă şi umor. Când s-a văzut nevoit să renunţe la postul pe care-l deţinea la Conservatorul din Geneva mi-a cerut să-l înlocuiesc şi acest semn de încredere m-a emoţionat în aşa măsură, încât pe parcursul numeroşilor ani petrecuţi la Conservator m-am străduit să nu-l decepţionez.

Ultimul său semn emoţionant de prietenie pe care mi l-a arătat a fost când m-a rugat să-i cânt eu transcripţia Pastoralei în Fa pentru orgă. Resimt întotdeauna o mare emoţie când abordez această minunată piesă, care-mi trezeşte amintirea unor clipe de neuitat.”348

348 Fragment din prefaţa cărţii Bărgăuanu, Grigore şi Tănăsescu, Dragoş. Dinu Lipatti, Bucureşti, Editura muzicală Grafoart, 2017.

441

Monsieur Nikita Magaloff Le Petit Manoir

Clarens (Sous Montreux)

Genève, le 28 nov 1944

Cher Ami,

Sous le titre Disques, aujourd’hui à 13h10 Sottens a retransmis 2 rhapsodies de Liszt enregistrées par vous. J’ai beaucoup aimé votre jeu, vous les avez ennoblies, mais pourquoi diable ces bonhommes de la radio s’entêtent à recourir à des procédés malhonnêtes. Car je suis certain que vous n’en saviez rien. Contrôler s.v.p. pour voir s’il vous enverrons le 10% ou 20% de cette retransmission !

Quant à moi j’ai fait passer l’éponge pour la bande du Liszt que j’ai joué à Berne, mais j’ai tout fait pour que cette histoire ne recommence plus. Et j’ai fait savoir aux plus haut personnages leur façon illégale de traiter les artistes.

J’aime énormément votre cadence sur le Mozart. Si vous ne la réserver pas pour vous (ce qui serait plus que normal) je vous prie beaucoup de me la prêter pour l’éventualité où je rejouerai ce concerto. Bonne chance p. le 5 XII, nos pensées affectueuses vous accompagnent et nous vous prions de recevoir tous nos remerciements pour la dernière visite. A quand le comité des 5 ?

Amicalement, votre

Lipatti

442

Geneva, 28 noiembrie 1944

Dragă prietene,

Sub genericul Discuri, Radio Sottens a transmis astăzi la ora 13 :10 două rapsodii de Liszt interpretate de dumneavoastră. Mi-au plăcut mult, le-aţi înnobilat, dar de ce naiba se încăpăţânează băieţii aceştia de la radio să recurgă la mijloace necinstite ? ! Pentru că sunt sigur că nu ştiaţi nimic despre această transmisiune. Să verificaţi, vă rog, dacă vă vor trimite cei 10% sau 20% cuveniţi !

Eu unul am şters cu buretele povestea benzii cu acel Liszt pe care l-am cântat la Berna352, dar am făcut totul pentru ca istoria să nu se repete. Şi am reclamat celor mai înalte personaje de la radio ilegalităţile lor faţă de artişti.

Îmi place nespus cadenţa dumneavoastră pentru acest Mozart353, dacă nu vreţi să o ţineţi doar pentru dumneavoastră (ceea ce ar fi mai mult decât firesc) vă rog mult să mi-o daţi şi mie, în eventualitatea în care voi relua acest concert.

Mult noroc pentru data de 5 decembrie, vă însoţesc gândurile noastre afectuoase şi toate mulţumirile pentru ultima dumneavoastră vizită. Pe când Comitetul celor 5354 ?

Cu prietenie, al dumneavoastră,

Lipatti

352 Sonetul 104 de Petrarca din ciclul Ani de pelerinaj, studiul de concert La leggierezza sau, posibil, Gnomenreigen de Franz Liszt, lucrări pe care Lipatti le avea în repertoriu. Nici el, probabil, nu fusese plătit pentru difuzarea radiofonică a respectivei înregistrări. 353 Unul din concertele mozartiene pentru care Magaloff a scris cadenţe, şi pe care şi Lipatti îl avea în repertoriu, este Concertul nr. 21 KV 467 în Do major. Cum reiese din următoarea scrisoare, acesta este concertul la care se referă aici pianistul. 354 Organizaţia Crucea Roşie, înfiinţată în 1863 la Geneva, era condusă la acel moment de „Comitetul celor cinci”, grup de personalităţi remarcabile ale timpului. Între ele, Generalul Guillaume-Henri Dufour, a cărui statuie ecvestră a fost ridicată în Place Neuve, unde se află şi Conservatorul din Geneva. Clasa de virtuozitate lui Lipatti a fost preluată de Nikita Magaloff după ce pianistul român a demisionat din cauza problemelor de sănătate.

462

Genève, le 1er septembre 1947

Mon cher Nikita,

Ce fut très vilain, au contraire, car nous avons joué, l’orchestre et moi-même, de la manière la plus anxieuse, pour des raisons d’insécurité rythmique dues à la commande du chef.

Où il y a de la gêne, il n’y a plus de plaisir !…

Je le regrette d’autant plus que le public était de choix.

Par contre, je ne pense pas comme vous au sujet de l’ornement que vous n’aimez pas et qui, contrairement à ce que vous pensez, m’a été suggéré par Hindemith.

Ceci

d’après lui (qui possède la vieille et pure tradition allemande) ne peut s’interpréter q[u]’ainsi

puisque, dit-il, l’ornement, sur une note pointée, doit se faire avant la valeur du point, et non pas

qui serait après la valeur de celui-ci.

J’ai, par la suite, appliqué ce principe, qui me paraît très vraisemblable, aussi aux passages suivants

Quand venez-vous à Genève ?

463

Nous vous attendons avec joie pour continuer nos discussions et pour forger de nouvelles controverses (c’est bien l’époque des rencontres internationales suivies de contradictions publiques ! )

Mes hommages à Irène, pour vous toute mon amitié

Mille affectueuses pensées pour vous deux de Madeleine.

Votre

Dinu

464

Geneva, 1 septembrie 1947

Scumpe Nikita,

A fost, dimpotrivă, foarte neplăcut, pentru că am cântat, şi orchestra, şi eu, cu mare frică, din cauza nesiguranţei ritmice a comenzii dirijorului.

Acolo unde e imprecizie nu poate fi plăcere !…

Regret toate acestea cu atât mai mult cu cât publicul era select.

Pe de altă parte, nu gândesc la fel ca dumneavoastră despre ornamentul care nu vă place şi care, contrar a ceea ce credeţi, mi-a fost sugerat de Hindemith383.

Acest pasaj :

după el (care posedă vechea şi pura tradiţie germană), nu poate fi interpretat decât astfel :

pentru că, spune el, ornamentul pe o notă punctată trebuie să se execute înainte de valoarea punctului, şi nu astfel :

ceea ce ar însemna plasarea lui după valoarea punctului.

383 Paul Hindemith (1895 – 1963) – compozitor german. În 23 august 1947, în cadrul Festivalului de la Lucerna, la Kunsthaus, Lipatti a cântat sub bagheta sa Concertul nr. 20 KV 466 în re minor de Wolfgang Amadeus Mozart. Exemplele muzicale sunt din partea a II-a a acestui concert. Lipatti se referă la concertul lor de la Lucerna.

465

De aceea am aplicat acest principiu, care îmi pare plauzibil, şi pasajelor următoare :

Când veniţi la Geneva ?

Vă aşteptăm cu bucurie pentru noi conversaţii şi pentru noi dezbateri (căci se pare că trăim era întâlnirilor internaţionale urmate de discuţii publice în contradictoriu ! )384

Omagiile mele pentru Irène, iar dumneavoastră, toată amiciţia mea.

Madeleine vă transmite, amândurora, întreaga ei afecţiune.

Al dumneavoastră

Dinu

384 Poate o referire la seria Întâlnirilor Internaţionale de la Geneva, înfiinţate după cel de-al Doilea Război Mondial de un grup de personalităţi geneveze din dorinţa de a relua dialogul între ţări într-o lume sfâşiată. Întâlnirile Internaţionale de la Geneva continuă şi astăzi, tratând din perspectivă actuală teme universale din domenii ca filosofia, teologia, sociologia sau arta.