INTRODUCERE

În a doua jumătate a secolului XX problema securității era privită strict ca având

un caracter militar, acest lucru datorându-se cursei înarmărilor și evenimentelor ce se

petreceau de-a lungul perioadei Războiului Rece, toate demonstrând succesul teoriei

realiste.1 Timp de decenii, pentru Relațiile Internaționale și, mai ales, pentru Studiile de

Securitate, Războiul Rece a reprezentat atât mediul de dezvoltare, cât și obiectul preferat

de studiu. Toate teoriile și toate paradigmele apărute în acea perioadă se pliau și analizau

toate evenimentele sin perpectiva Războiului Rece.2

Totuși, în anii ’80, are loc reconceptualizarea înțelesului termenului de securitate.

Școala de la Copenhaga este cea care oferă un alt înțeles acestui termen. Sfârșitul

Războiului Rece a obligat cercetătorii acestei discipline să își reconsidere aria de

preocupări: prin încetarea confruntării bipolare, pentru prima dată în ultimii 40 de ani,

cataclismul nuclear nu mai era iminent. Cu toate acestea, lumea nu a devenit mai sigură.

Astfel, pot fi amintite prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est, colapsul

statutului sovietic sau tragedia iugoslavă, toate acestea fiind evenimente inimaginabile cu

câțiva ani înainte.3

Aceste evenimente demonstrează faptul că statul nu mai este de ajuns în

analizarea securității, pentru aceasta fiind nevoie de mai multe paliere de analiză.

Astfel, Barry Buzan, reprezentantul cel mai de seamă al acestui curent, este cel

care afirmă că în studiile de securitate o atenție mai mare trebuie acordată relației cheie

dintre amenințări și vulnerabilități. Îndepărtându-se de de vederea îngustă neorealistă,

Buzan susține că în cazul securității, totul pornește de la încercarea de a obține eliberarea

de amenințare4. Pentru acesta, obiectele de referință sunt sistemul internațional, statul și

1 Tim Bird și Stuart Croft, Școala de la Copenhaga și Securitatea Europeană2 Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, suveranitate și relații internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2010, p.1423 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Unugureanu, Manual de relații internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2006, p.1884 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000,p.120.

2

indivizii, iar peisajul economic, politic, militar, societal și de mediu reprezintă surse de

amenințare.5

În acest context, statele au două posibilități: încearcă să își reducă insecuritatea fie

prin diminuarea vulnerabilităților, fir prin prevenirea sau micșorarea amenințărilor, ceea

ce înseamnă că politica de securitate națională se poate concentra spre interior, încercând

să reducă vulnerabilitățile statului sau spre exterior, încercând să reducă amenințarea

externă. Astfel, vulnerabilitatea statului este strâns legată de statele slabe, acestea fiind

caracterizate ca fiind state cu o slabă coeziune socio-politică. 6

Până aici au fost prezentate în mod succint chestiunile de care ne vom lega în

analiza noastră. Lucrarea de față își propune analizarea Războiului din Georgia din

perspectiva prezentată mai sus. Acest război desfășurat în august 2008 își are rădăcini

mult mai vechi, tensiunile începând încă din anul 1989. Prin aceasta analiză dorim să

demonstrăm faptul că acest război nu poate fi analizat și înțeles doar din perspectiva

securității miliatre, ci din contra, acest eveniment este unul mult mai complex.

Lucrarea este structurată pe două capitole. În primul capitol se va realiza un

succint istoric si o prezentare a evenimentului pentru a ne ajuta la o mai bună înțelegere a

contextului și a motivelor pentru care acest război a avut loc. În cel de-al doilea capitol

are loc analiza efectivă. Ceea ce ne dorim de fapt este analizarea evenimentului din

perspectiva securității militare, politice și societale.

Motivul alegerii acestui subiect este faptul că acest război a demonstrat faptul că

după încheierea Războiului Rece și după colapsul Uniunii Sovietice au rămas o serie de

chestiuni nerezolvate, chestiuni ce răbufnesc astăzi și demonstrează incapacitatea

comunității internaționale de a gestiona aceste probleme.

CAPITOLUL I5 Tim Bird și Stuart Croft, Op. Cit6 Barry Buzan, Op. Cit., p. 120-121

3

CAZUL „GEORGIA”- CHESTIUNE FĂRĂ REZOLVARE

I.1 Contextul istoric

Prăbușirea prin implozie a regimurilor comuniuste din Europa Centrală și de Esr

în anul 1989, era un semnal de alarmă pentru Uniunea Sovietică. Astfel, marele colos

sovietic se prăbușește și el în 1991; “vastul imperiu care se întindea de la Elba la Pacific,

de la Polul Nord până în Asia Centrală se face țăndări. Rusia primește cea mai mare parte

a moștenirii, dar mulți dintre moștenitori își revendică independența, parte lor din bogății,

dreptul lor spre deschidere. Renasc mișcările transnaționale și răsare o imensă zonă de

insecuritate.”7

Brutalitatea prăbușirii găsește întreaga comunitatea internațională nepregătită, dar

același lucru se întâmplă și cu statele care își proclamă independența și se regăsesc după

aproape o jumătate de secol singure, autonome nevoite să se guverneze singure.

Dispariția Uniunii Sovietice a antrenat numeroase consecințe imediate dar și

îndepărtate. Tensiuni ce au apărut în acea perioadă continuă și azi, fapt ce demonstrează

incapacitatea acelor state de a se guverna, de a face față noii realități, motiv pentru care

acele state sunt considerate a fi “state slabe”8, potrivit lui B. Buzan.

Un astfel de exemplu este cel al Georgiei; tensiunile începute în 1989, continuă și

azi. Miza conflictului dintre Rusia și Georgia o reprezintă regiunile separatiste Osetia de

Sud și Abhazia, a căror populație este majoritară rusă.

I.2 Declanșarea și desășurarea războiului

Tesnsiunile au început la sfârșitul anului 1989, când Osetia de Sud și-s proclamat

autonomia față de Georgia. Un an mai târziu, au început ostilitățile, ce au durat până în

1992, când populația osetiană s-a pronunțat pentru independență și pentru unirea cu

Osetia de Nord, care făcea parte din Rusia.

7 Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relațiilor internaționale, vol. II, Ed. Științelor Sociale și Politice, București, 2006, p.2738 B. Buzan, Op.Cit. p.

4

Situația nu a înregistrat progrese, motiv pentru care în 2001, Osetia de Sud îl

desemnează pe Eduard Kokoiti președinte al republicii, acesta cerând Moscovei să îi

recunoască independența și să accepte integrarea sa în teritoriul rus. În noiembrie 2006,

locuitorii din Osetia de Sud susțin, în cadrul unui referendum, decizia de separare a

teritoriului de Georgia, care a considerat acest act ca fiind parte din planul Rusiei de

provocare a unui conflict armat.

Un an mai târziu, Parlamentul georgian aprobă o lege privind înființarea unei

administrații temporare în Osetia de Sud, intensificând însă relațiile cu Rusia. Ulterior,

separatiștii susțin că Georgia a atacat capitala Osetiei de Sud, ceea ce a dus la demararea

negocierilor dintre Georgia și Osetis de Sud, mediate de OSCE, negocieri ce au eșuat.

La începutul anului 2008, are loc un eveniment surprinzător: Kosovo își proclamă

independența, SUA fiind printre primele state cere recunosc Kosovo ca un nou stat. Acest

lucru amplifică tensiunile din Osetia de Sud, acre cere comunității internaționale să îi

recunoscă independența. În aprilie 2008, Osetia de Sud respinge propunerea Georgiei de

a împărți puterea, insistând asupra obținerii independenței. Cum nimic nu se schimbă, în

august 2008, Georgia va trimite trupe în Osetia de Sud, ceea ce va declanșa ofensiva

rusească în Georgia.9

Războiul a început pe data de 8 august 2008, când aviaonele rusești au bombardat

teritoriul Georgiei, după ce armata georgiană a lansat o ofensivă de amploare ămpotriva

forțelor separatiste din Osetia de Sud. Tensiunea a crescut de la zi la zi. Georgia a cerut

un armistițiu, dar acesta nu a fost luat în considerare.

Georgienii au cerut ajutorul Statelor Unite, drept urmare NATO și-a multiplicat

contactele, dar nu a dorit să se implice în mod direct în conflict.

Acest război declanșat într-un moment în care nimeni nu se aștepta (odată cu

deschiderea Jocurilor Olimpice, moment în care toate atacurile trebuie să înghețe) a găsit

întreaga comunitate internațională nepregătită. Mai mult decât atât, nimeni nu se aștepta

la o reacție atât de violentă din partea Rusiei.

Motivul invocat de Rusia a fost acela de a apăra populația rusă din cele două

regiuni separatiste, oficialii ruși susținând că vor reacționa dur dacă în conflict vor avea

de suferit civili ruși.

9 Realitatea TV, 20 AUGUST 2008

5

În cea de a cince zi a confictului, Georgia s-a retras și din Comunitatea Statelor

Independente, din care făcea parte din anult 1993. În urma insistențelor comunității

internaționale, cele doup state au acceptat planul de pace propus de președintele Nicolas

Sarkozy. Dacă luptele militare s-au răcit, bătălia s-a intensificat pe plan diplomatic. Pe

fondul unui apel universal de încetare imediată a focului și decretarea unui armistițiu,

Moscova a fost amenințată voalat și de Statele Unite ale Americii și de Uniunea

Europeană că răcirea relațiilor bilaterale, în cazul în care se va continua intervenția pe

teritoriul georgian. Pe de altă parte, Rusia a cerut ONU să își retragă observatorii din

Abhazia.

Armatele rusești s-au retras de pe teritoriul georgian, dar președintele rus Dmitri

Medvedev a declarat că Rusia va susține și garanta orice decizie a republicilor separatiste

Abhazia si Osetia de Sud în ceea ce privește statutul lor.10

Acest război a afecta în mod inevitabil și populația. Zeci de mii de persoane

afectate de conflictul dintre ruși și georgieni au avut nevoie de ajutor umanitar la scară

mare. Mai mult decaât atât, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, în Osetia de

Nord (Rusia) s-au refugiat cel puțin 12.000 de oseți, numărul mare de refugiați redând

situația critică din regiune.

Rezolvarea conflictului dintre cele două s-a mutat la Haga. Georgia a depus

plângere împotriva Rusiei de pe date de 12 august 2008, cerând Rusie să autorizeze

întoarcerea georgienilor expulzați din cele două regiuni separatiste. Pe de altă parte,

Moscoca a recunoscut independența Osetiei de Sud și a Abhaziei, fapt criticat foarte dur

de guvernele occidentale. 11

Problema este însă și astăzi nerezolvată. Într-adevăr ostilitățile militare din august

2008 au încetat, dar tensiunile există și azi. Comunitatea internațională nu a recunost

independența celor două regiuni, fapt ce nemulțumește Rusia, în contextul în care

independența Kosovo a fost recunoscută de majoritatea statelor.

Așa cum a afirmat și președintele ceh din acea perioadă, Vaclav Klaus, găsirea

unei soluții durabile la această problemă este aproape imposibilă.12 Acest conflict,

10 http://www.realitatea.net/cronologia-conflictului-armat-dintre-rusia-si-georgia_328697_comentarii.html, accesat la 26.12.201011 http://e-juridic.manager.ro/stiri/razboiul-dintre-georgia-si-rusia-se-muta-in-fata-judecatorilor-de-la-haga-3163.html, accesat la data de 26.12.201012 http://www.infoportal.ro/presa~info-616092.html, accesat la 26.12.2010

6

desfășurat în vara anului 2008, demonstrează faptul că destrămarea Uniunii Sovietice a

lăsat în urna sa multe chestiuni tensionate, nerezolvate ce răbufnesc și în ziua de azi, iar

problema cea mai mare constă în faptul că aceste chestiuni par a fi fără rezolvare.

CAPITOLUL II GEORGIA ȘI PROBLEMA SECURITĂȚII

II.1 Cadrul general

7

“Nu mai departe de acum zece ani, lumea părea mult mai usor de înțeles. Mulți

considerau că globul era pentru totdeauna divizat între cele două blocuri militare conduse

de două superputeri – Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Puțini credeau că

că una dintre acestea se va confrunta în curând cu o provocare. Implozia neașteptată a

Uniunii Sovietice a schimbat toate acestea peste noapte.”13

1991 nu este doar anul demisiei lui Gobaciov, ci și cel al destrămării Uniunii

Sovietice. Haosul pe care îl lasă în urma sa este unul de neimaginat.Ținute în frâu detorită

Armatei Roșii, tensiunile etnice din Caucaz răbufnesc, iar unul dintre exemple este cel al

Georgiei. Încă din 1989 mari manifestații zdruncină regiunea14, iar aceste manifestații nu

se termină, ele măcinând teritoriul georgian până în prezent. Situația din Georgia este de

fapt unul dintre cele mai elocvente exemple care demonstrează situația tensionată pe care

a lăsat-o în urma sa Imperiul Sovietic.

În plan teoretic, sfârșitul Războiului Rece a însemnat reconceptualizarea

termenilor, reinterpretarea teoriilor, găsirea unor noi paradigme care să explice noua

realitate. A fost și cazul Studiilor de Securitate. Destrămarea URSS-ului a arătat că

aspectele incluse în domeniul low politics (social, economic) pot periclita în mod grav

securitatea, ceea ce a demonstrat că agenda securității nu mai trebuie redusă doar la

aspectul politico-militar.15

Potrivit lui Barry Buzan, insecuritatea reflectă o combinație de amenințări și

vulnerabilităță, cele două neputând fi separate. El de asemenea accentuează faptul că

statele slabe, cu o coeziune socio-economică și politică slabă sunt mult mai vulnerabile și

expuse la tot felul de amenințări, amenințări ce provin din toate sectoarele, și anume

militar, politic, social, economic și de mediu.16. “Evantaiul chestiunilor potențiale de

securitate națională este larg, întinzându-se peste sectoarele militar, pollitic, economic,

social și ecologic, iar ideea de securitate națională se referă la abilitatea statelor de a-și

menține independența identității și integritatea funcțională.”17

13 Edward A. Kolodziej, Securitatea și relațiile internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2007, p.2314 Jean-Baptiste Duroselle, Op.Cit, p.28315 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit, p.18916 Barry Buzan, Op.Cit., pp. 120-12117 Ibidem, p.124

8

Așa cum am putut observa și până acum, Georgia poate fi considerată un stat slab,

deoarece îndeplinește criteriile stabilite de Barry Buzan, și anume: un nivel ridicat al

violenței politice ( deși este un regim democratic și au loc alegeri libere, totuși în Georgia

avem de-a face cu violență politică fapt demonstart de faptul că există acele tulburări

între georgieni și osetienii din sud care își doresc crearea propriului stat), un rol pregnant

al poliției politice- fapt demonstrat tocmai de tensiunile care există în Osetia de Sud-,

conflicte majore referitoare la ideologia ce trebuie folosită în organizarea statului ( din

nou problema cu regiunea Osetia de Sud duce la apariția de contradicții majore în ceea ce

privește felul în care trebuie organizat statul), lipsa unei coerențe a identității naționale

sau prezența unor identități naționale contradictorii în interiroul statului ( aceasta este

probabil cea mai bine eveidențiată caracteristică, deoarece majoritatea populației osetiene

este de origine rusă), lipsa unei ierarhii clare și respectate a autoritățor politice (osetienii

refuză de multe ori să accepte controlul gerogian și neagă de multe ori autoritatea

instituțiilor georgiene) și un grad înalt de control al statului asupra mass-mediei.18

Ca orice stat slab, Georgia este extrem de vulnerabilă, slăbită în interior, ceea ce o

face să fie mult mai predispusă la amenințările exterioare. Faptul că în interiorul său nu

există coeziune socială și politică, faptul că regiunea separatistă Osetia de Sud își dorește

independența, faptul că situarea sa geografică este una extrem de sensibilă plus istoria sa

(aflată sub dominație rusă de la sfârșitul secolului XVIII până la sfârsitul secolul XX) fac

din Georgia un stat atât de vulnerabil și predispus amenințărilor interioare dar și

exterioare, încât pe agenda securității trebuie incluse aspecte din toate domeniile, din

toate sferele. Într-adevăr, amenințările militare sunt extrem de primejdioase, dar la fel

sunt și cele politice (iar acestea pot veni chiar din interiorul statulu), dar și cele sociale

(din nou amenințările sociale pot veni chiar din interiorul statului, pentru că până la urmă

problema invocată de osetieni este cea a faptului că majoritatea lor sunt de etnie rusă, iar

acest lucru a alimentat tensiunile de cele mai multe ori).

În condițiile în care Georgia este un stat în care coeziunea socio-politică lipsește,

unde puterea politică este contestată, guvernul are preocupări serioase legate de

amenințările interne la adresa propriei autorități19, tensiunile începute încă din 1989

continuă și azi, iar aceste amenințări au luat forma unor tulburări de mase, mișcări

18 Ibidem, p. 10919 Ibidem, p.113

9

secesioniste, ce au dus în final până la implicarea militară a unui alt stat, Rusia, și deci

până la declanșarea unui război.

II.2 Securitatea militară în contextul georgian

Așa cum este deja bine știut, multă vreme securitatea a fost analizată raportându-

ne doar la aspectul militar, deoarece amenințările militare ocupă locul central al

preocupărilor de securitate națională din cauza enormului potențial distructiv al violenței

armate și a vitezei cu care ea își poate produce efectele.20

Amenințările din acest sector pot distruge baza fizică a statului, dar în același timp

pot periclita instituțiile, subminând sau desființând ideea de stat. “Acțiunea armată poate

distruge munca de secole din toate celelalte sectoare.”21

Astfel, amenințările militare sunt atât de distrugătoare încăt pe agenda securității

oricărui stat se află problema securității militare. Orice stat își stabilește strategii, linii de

acțiune și are forțe armate proprii pentru a putea face față unui posibil atac. “Dezvoltarea

de strategii menite a răspunde preocupărilor din acest sector se referă la probleme precum

identificarea potențialilor inamici, precum și posibilitatea de a răspunde acestora, inclusiv

prin mijloace instituționale, mărimea și structura bugetului dedicat forțelor armate sau

raporturilor întreținute de membrii acestora cu restul societății.”22 Unul dintre obiectivele

care se află pe agenda securității naționale a statului georgian este păstrarea integrității

teritoriale. Potrivit Strategiei adoptat în 2006, Georgia consideră una dintre cele mai mari

amenințări violarea integrității teritoriale, ca urmare a mișcărilor separatiste care au loc în

regiunile Osetia de Sud și Abhazia.

Recunoașterea acestei chestiuni ca fiind una de securitate națională face ca în

cadrul aceleași Strategii să se regăsească alte chestiuni ce țin de securitatea militară a

acestui stat. Astfel, guvernul georgian este consțtient de faptul că ar putea exista

20 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit., p.189 21 Barry Buzan, Op. Cit., p.1522 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op.Cit., p.189

10

intervenții miliatre esterne care ar putea periclita integritatea sa teritorială, intervenții

cauzate tocmai de mișcările secesioniste din Osetia de Sud și Abhazia.23

Problema securității militare este cea mai bine evidențiată în cazul Războiului din

Georgia, acesta având în primul rând implicații militare. Tensiunile care existau încă din

1989 amenințau statul georgian, stabilitatea sa, stabilitatea în regiune, relațiile

diplomatice cu alte state și bineînțeles amenințau baza fizică a statului, înțeleasă ca

teritoriu și populație. Astfel, în momentul intervenției Rusiei, mișcările secesioniste și

frământările sociale s-au transformat în război, moment în care amenințarea militară a

devenit una reală.

Costurile umane și economice ale acestui război nu au fost extraordinar de mari,

dar efectele se resimt și astăzi și ce este și mai important este că odată ce a avut loc s-a

creat teama ca pe viitor să se declanșeze un nou război; antecedetul a fost creat.

II.3 Securitatea politică în contextul georgian

Amenințările politice sunt îndreptate împotriva stabilității organizaționale a

statului, ele având ca țintă ideea de stat, instituțiile, ideologiile organizatoare. Din această

cauză ele sunt la fel de temut ca și cele militare.24

Fiind un stat slab, Georgia se confruntă cu o mare instabilitate politică și

organizațională. Lipsa tradiției democratice face ca acest stat să fie extrem de vulnerabil

la amenințările ce au ca țintă stabilitatea instituțională, iar acest aspect este cuprins în

Strategia adoptată în 2006, chestiunile legate de securitatea politică a statului gerogian

fiind extrem de importante, mai ales din cauza tensiunilor sociale existente în regiune. 25

Autoritatea instituțiilor sale este adeseori negată de către regiunea separatistă Osetia de

Sud. Mai mult decâr atât, Războiul din Georgia a fost declanșat tocmai din cauza acestei

instabilități, din cauza faptlui că autoritățile georgiene nu au putut ține sub control

23 http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12, accesat la 26.12.201024 Barry Buzan, Op. Cit., p. 12625 http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12, accesat la 26.12.2010

11

tensiunile din regiune, motiv pentru care Rusia a intervenit de partea Osetiei de Sud din

dorința de a proteja populația de origine rusă.

Printre obiectivele de securitate națională a Georgiei se numără și protejarea și

menținerea stabilității instituționale și organizaționale a statului. Însă în momentul în care

au loc mișcări sociale din ce în ce mai intense care duc în cele din urmă la declanșarea

unui război este demonstrat faptul că vulnerabilitățile de ordin politic (precum cele

enumerate mai sus) reprezintă amenințări la adresa propriului stat, la adresa propriei

indentități. Războiul declanșat în ausgust 2008, odată cu intervenția Rusiei, arată clar

faptul că statul este o sursă de amenințare pentru proprii cetățeni.26

Mai mult decât atât, cauzele acestui război s-au conjugat, ceea ce a dus la slăbirea

statului, și s-au transformat într-o amenințare la adresa stabilității în regiune. Ba chiar

putem afirma că acest război ce a plecat și de la o serie de amenințări politice a tras un

semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, care s-a văzut pusă în fața unui

conflict care ar fi putut escalada și periclita securitatea internațională. Iată cum chestiuni

ce reprezintă vulnerabilități politice ale unui singur stat pot duce la apariția unor

amenințări ce pot lua lua forma unui război, război ce poate pune în pericol securitatea

regională sau chiar internațională27, pentru că până la urmă vulnerabilitățile sunt

amenințări potențiale, structurale și permanente. “Prin particularitățile lor,

vulnerabilitățile permit o abordare preventivă, dde natură a minimiza efectele în

momentul acutizării, al apariției crizei și transformării lor în amenințări propriu-zise”28

Este exact ceea ce a realizat Războiul din Georgia. Vulnerabilitățile politice ale acestui

stat s-au transformat în amenințări la adresa propriei securității, moment în care s-a

declanșat Războiul din Georgia.

Mai mult, Războiul din Georgia, nu a rezolvat aceste probleme. Instabilitatea

instituțională este încă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale acestui stat; tensiunile

sociale care încă pot destabiliza regiunea și care pot submina autoritatea instituțională

sunt chestiuni ce fac obiectul securității politice a statului georgian chiar și astăzi, la doi

ani după război.

26 Ibidem, p.4627 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit., p.18928 Ibidem, p.191

12

II.4 Securitatea socială în contextul georgian

“Amenințările din sectorul social se referă la ceea ce poate afecta identitatea unei

comunități oarecare. Dincolo de criteriul folosit, care poate fi de ordin etnic, religios,

lingvistic, rasial, cultural, elementul fundamental de de finire a unei comunități este

sentimentul de apartenență al indivizilor la această formulă de agregare socială.”29

De multe ori este greu de deosebit amenințările sociale de cele politice, deoarece

de multe ori amenințările externe aupra nivelului social par să vizeze și să atingă

identitatea naționalăm devenind astfel o chestiune ce ține de domeniul politic.

Pe agenda securității naționale a Georgiei un loc prioritar îl ocupă securitatea

socială, una dintre cele mai mari amenințări pentru integritatea teritorială a statului

gergian provenind tocmai din sectorul social. Osetia de Sud este o regiune georgiană de

aproximativ 70.000 de locuitori, majoritatea acestora fiind de origine rusă. Acesta este

motivul pentru care Osetia de Sud își dorește reintegrarea în Rusia.

Această situație tensionată cu o vechime de 20 de ani a escaladat în vara anului

2008, ajungându-se la un conflict armat. Unul dintre obiectivele Georgiei este acela de a

proteja integritatea teritorială a statului, dar pe de altă parte Osetia de Sud și Abhazia și-

su proclamat independența, independență susținută de Rusia, dar contestată de

comunitatea internațională.

Acestea sunt ptincipalele cauze ce au dus la declanșarea Războiului din august

2008. Cauzele sociale, diferențele etnice au fost cele care au alimentat tensiunile din

regiune dar și cele care împiedică găsirea unei soluții. Un compromis pentru această

situație nu există, iar tesiunile vot continua să existe, problema fiind una fără rezolvare.

O consecință a acestui război a fost bineînțeles numărul de refugiați. Potrivit unui

raport al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, zeci de mii de persoane afectate de

conflictul din Georgia au nevoie de ajutor umanitar la scara mare. În Osetia de Nord

unde s-au refugiat cel puțin 12.000 de oseți este nevoi disperată de ajutor de bază.

Această problemă a refugiaților a făcut ca sectorul social al Georgie să devină și mai

sensibil, mult mai vulnerabil.29 Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Op. Cit, p. 190

13

Încă o dată, tensiunile din interiorul sectorului social, diferențele rasiale și etnice

au dus la declanșarea unui conflict armat. Acest lucru demonstrează cât de multă

importanță trebuie acordată acestui domeniu, mai ales atunci când statele se confruntă cu

astfel de amenințări, așa cum este cazul Georgiei. Vulnerabilitatea sa socială s-a

transformat într-o amenințare ce a dus la declanșarea unui conflict armat, în urma căruia

tot populația a fost cea care a suferit.

CONCLUZII

Căderea Imperiului Sovietic a avut efecte nenumărate. Destrămarea neașteptată a

Imperiului Sovietic a găsit întreaga comunitate internațională nepregătită. Timp de o

14

jumătate de secol Războiul Rece a reprezentat tema preferată a teoreticienilor, astfel că

toate teoriile elaborate în acea perioadă încercau să explice dezvoltarea Relațiilor

Internaționale și a Studiilor de Securitate prin prisma acestui conflict.

Astfel, în momentul încheierii acestui război aproape toate teoriile au căzut.

Trebuia căutată o nouă temă, un nou subiect; era nevoie de o reconceptualizare a

termenilor de referință. A fost și cazul Studiilor de Securitate. Aportul cel mai important

a fost adus de Școala de la Copenhaga, cel mai important reprezentant fiind Barry Buzan.

Acesta a adus în atenție faptul că statul este atât cel care poate oferi securitate

individului, dar este și o sursă de amenințare. Mai departe el a atras atenția asupra

faptului că dimensiunea termenului de securitate a fost una îngustă și drept urmare este

nevoie de o lărgire a sa. Astfel, termenul de securitate este unul larg ce acoperă toate

sectoarele societății de la domeniul militar, la cel politic, social, economic și de mediu,

deoarece amenințările provin din toate aceste sectoare.

Un alt efect al destrămării Uniunii Sovietice se referă la moștenirea lăsată de către

aceasta. Odată cu căderea sa asistăm la reconfigurarea hărții lumii. Apar noi state,

independente care se confruntă însă cu o imensă instabilitate economică, socială și

politică.

Aflate sub conducere sovietică aproape o jumătate de secol, aceste foste republici

sovietice se găsesc în fața unei situații noi să se guvernenze singure. Desigur, acesta a

fost un lucru mult dorit, însă respectivele republici erau mult prea imature pentru acest

lucru. În plus, în multe dintre aceste regiuni tensiunile etnice, rasiale, culturale,

lingvistice au fost ținute în frâu de către Armata Roșie, astfel că în momentul destrămării

URSS-ului aceste tensiuni au început să escaladeze, acea regiune transformându-se într-

un adevărat “cazan etnic” (cum îl numește Z. Brzezinski), gata să explodeze în orice

moment.

Într-o astfel de situație se regăsește Georgia. Tensiunile începute în 1989 între

georgieni și osetieni (de origine rusă) care își doreau independența, au escaladat astfel că

în august 2008 s-a declanșat un război ce a demonstrat gravitatea situației din regiune,

precum și imposibilitatea găsirii un compromis, situația georgianaă fiind considerată de

către mulți una fără soluție.

15

Lucrarea de fațâ a dorit analizarea situației georgiene din prisma securității

militare, politice și sociale. Astfel, în urma analizei se poate observa faptul că

vulnerabilitățile din domeniul social și politic s-au transformat în amenințări și au dus la

declanșarea războiului din august 2008. Așa cum am menționat și mai sus, unul din

principalele obiectice înscrise pe agenda securității, din domeniul militar, al Georgiei,

este acela de a menține integritatea teritorială a statului, în condițiile în care există

mișcări separatiste din partea Osetiei de Sud. Astfel, Georgia dorește luarea de măsuri

pentru ca orice intervenție militără externă să fie evitată.

Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Intervenția militară externă a avut loc,

lucru ce a demonstrat vulnerabilitatea politică și socială a Georgiei, dar și nepregătirea sa

militară.

Deși războiul s-a încheiat la câteva zile după declanșarea sa, situația nu s-a

rezolvat. Tensiunile etnice, sociale, vulnerabilitatea și instabilitatea politică a Georgiei

continuă să existe și așa cum afirmă specialiștii în domeniu, cazul „Georgia” pare a fi

unul fără rezolvare.

BIBLIOGRAFIE

16

1. Buzan, Barry, Popoarele, statele și teama, Ed. Cartier, Chișinău, 2000;2. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relațiilor internaționale, vol.II, Ed.

Științelor Sociale și Politice, București, 2006;3. Kolodziej, Edward A., Securitatea și relațiile internaționale, Ed. Polirom,

Iași, 2007;4. Miroiu, Andrei, Ungureanu Radu-Sebastian, Manual de relații

internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2006;5. Ungureanu, Radu-Sebastian, Securitate, suveranitate și instituții

internaționale, Ed. Polirom, Iași, 2010;6. Tim Bird și Stuart Croft, Școala de la Copenhaga și Securitatea

Europeană

BIBLIOGRAFIE WEB1. http://www.realitatea.net/cronologia-conflictului-armat-dintre-rusia-si-

georgia_328697_comentarii.html;2. http://e-juridic.manager.ro/stiri/razboiul-dintre-georgia-si-rusia-se-

muta-in-fata-judecatorilor-de-la-haga-3163.html;3. http://www.infoportal.ro/presa~info-616092.html ;

4. Ministerul Afecerilor Externe al Georgiei, la adresa http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12.

17