Semnalmentele Persoanei Şi Rolul Acestora În Identificarea Criminalistică

8/17/2019 Semnalmentele Persoanei Şi Rolul Acestora În Identificarea Criminalistică

1/50

CUPRINS

CAPITOLUL I. Importanţa identificării criminalistice...................................................................3

1.1. Conceptul de identitate.............................................................................................................3

1.2. Accepţiunea criminalistică a identităţii....................................................................................7

1.3. pecificul identificării criminalistice.......................................................................................11

1.!. O"iectul identificării criminalistice.........................................................................................13

1.#. Clasificarea o"iectelor identificării..........................................................................................1!

1.$. Importanţa identificării criminalistice.....................................................................................1$

1.7. Premisele %tiinţifice ale identificării criminalistice %i precursorii identificării criminalistice &n

'om(nia..........................................................................................................................................1$

CAPITOLUL II. Identificarea persoanei după semnalmente.........................................................2!

2.1. 'olul semnalmentelor &n identificarea persoanei ...................................................................2!

2.2. 'epre)entarea semnalmentelor persoanei...............................................................................2*

2.3. +etodolo,ia identificării criminalistice..................................................................................3$

2.!. +etode %i mi-loace tenico / criminalistice de identificare a persoanei pe "a)a

semnalmentelor e0terioare..............................................................................................................37

2. #. Portretul ro"ot.........................................................................................................................!

1


2/50

CAPITOLUL III. +etode criminalistice de identificare a cadarelor necunoscute.......................!2

3.1. +etoda de identificare dactiloscopică.....................................................................................!2

3.2.+etoda reconstrucţiei faciale după craniu................................................................................!2

3.3. +etoda comparărilor "iolo,ice %i medicopatolo,ice cu fi%ele %i eidenţele

medicale..........................................................................................................................................!$

3.!. +etoda supraproiecţiei............................................................................................................!$

3.#. +etoda identificării după resturi osteolo,ice..........................................................................!7

4I4LIO5'A6I...........................................................................................................................!8

2


3/50

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA IDENTIFICĂRII CRIMINALISTICE

1.1. CONCEPTUL DE IDENTITATE

Identitatea constituie unul dintre conceptele fundamentale ale ,(ndirii %i9 &n acela%i timp9

un mi-loc important de cercetare a o"iectelor lumii materiale9 cu lar,ă aplicare la cele mai dierse

domenii ale %tiinţei: fi)ica9 "iolo,ia9 cimia etc.9 inclusi criminalistica. Aproape că nu e0istă

proces al ,(ndirii care să se situe)e &n afara principiului identităţii. Cunoa%terea nu se reduce &nsă

la indentificare9 dar o &n,lo"ea)ă ca element constituti al unui proces comple0 %i multilateral. Identic ;de la idem


4/50

astfel că


5/50

Identitatea concretă se consideră aceea care releă unitatea dintre identitate %i deose"ire9

la niel esenţial orice o"iect fiind prin natura sa o sinte)ă de laturi contrare.

Ge,el remarca faptul că principiul lo,ic conform căruia A D A


6/50

concretă ;relatiă>. in faptul că starea de identitate e0primă e,alitatea cu sine a totalităţii

&nsu%irilor numai &ntrun momentdat / static &n cadrul mi%cărilor ne&ntrerupte / re)ultă că atunci

c(nd se anali)ea)ă starea de identitate a o"iectelor tre"uie să se ia &n consideraţie o serie de

elemente9 cum ar fi intensitatea impulsurilor interne ale de)oltării9 acţiunea factorilor e0terni9

efemeritatea modificărilor microsistemelor %i a &nsu%irilor o"iectelor9 timpul scurs &ntre stările din

diersele perioade de e0istenţă ale aceluia%i o"iect etc.

O primă particularitate definitorie a identităţii concrete constă &n aceea că este o stare

contradictorie a lucrurilor %i proceselor &n care fiecărei laturi ;tendinţe> i se opune contrariul. Cu

c(t este mai comple0ă or,ani)area materiei9 cu at(t a conţine mai multe contradicţii. O a doua

particularitate a stării de identitate se referă la faptul că contrariile sunt insepara"ile. Părţile9

tendinţele9 direcţiile contrare care se includ &n identitate se &ntrepătrund9 trec dintruna &n alta9 fără

să fie or"a de o &m"inare mecanică. Hn consecinţă9 contopirea contrariilor nu duce la o medie9 lacea

materiale. Hn sf(r%it9 o a treia particularitate constă &n lupta dintre contrariile aflate &n unitate.

Toate contradicţiile identităţii se e0primă &n noţiunea de deosebire. Termenul are două

sensuri. Unul desemnea)ă un raport de alteritate &ntre lucruri considerate identice dintrun anumit

punct de edere9 adică proprietatea o"iectelor9 fenomenelor %i fiinţelor de a se diferenţia unele de

altele9 de a nu fi identice. Celălalt sens semnifică dedu"larea unitarului &n laturi opuse. Cum orice

identitate este un &ntre, alcătuit din asemănări %i deose"iri9 acestea din urmă constituie o

caracteristică determinantă a lucrurilor iar rolul lor &n cunoa%tere nu este inferior asemănărilor..

I,nor(nd deose"irile &n calitatea lor de caracteristici o"iectie ale stării de identitate9

lo,ica formală nu oferă criterii de apreciere ale acestora. Or9 identificarea presupune determinarea

corectă at(t a aceea ce este sta"il9 c(t %i a ceea ce este scim"ător. Hn

conclu)ie9 -ust &n sfera ,(ndirii teoretice9 conceptul formal al identităţii deine &n,ust %i unilateral

&n sfera cunoa%terii reale. Conceptul dialectic afirmă caracterul relati al identităţii %i include

deose"irea ca element constituti. ,alitatea cu sine &nsu%i pe care o presupune identitatea nu este

imua"ilă9 ci conţine %i scim"ările care se produc su" acţiunea factorilor interni %i e0terni9 astfel

că identificarea nu urmăre%te sta"ilirea identităţii o"iectului cu sine &nsu%i9 separat de ace%ti

factori %i de alte fenomene ale lumii materiale.

7 C. @oica9 O remarca"ilă concepţie filosofică: le,ea identităţii concrete9 &n


7/50

1.2. ACCEPŢIUNEA CRIMINALISTICĂ A IDENTITĂŢII

Parte inte,rantă a identificării -udiciare9 identificarea criminalistică este destinată să

serească scopurilor acesteia. Ca urmare9 cercetarea criminalistică nu este cemată să determine

o"iectul &n sine9 ci să a-un,ă la o identitate probantă. Astfel9 nu interesea)ă constatarea că

&ncălţămintea infractorului este identică cu sine &nsă%i &ntrun anumit moment9 ci faptul că9

datorită reflectării caracteristicilor sale &n urma ,ăsită la locul faptei9 ea poate fi identificată %i

seri ca mi-loc de pro"ă.

ste adeărat că afirm(nd caracterul relati al identităţii9 dialectica o &nţele,e ca pe o

determinare calitatiă a o"iectului9 dar cum scim"ările lente nu afectea)ă caracteristicile

esenţiale &nseamnă că din punct de edere criminalistic noţiunea de identitate se poate considera

ca stabilă9 mai ales că &n ma-oritatea ca)urilor interalul de timp care a trecut de la să(r%irea

infracţiunii %i p(nă la descoperirea9 fi0area %i ridicarea o"iectelor %i urmelor nu este prea mare.

Aceasta corespunde nu numai principiului identităţii9 dar %i cel al contradicţiei ;principiumcontradioctionis>9 potriit căruia


8/50

criminalistice punctul de plecare. Orice o"iect este considerat &n criminalistică ca un &ntre,

alcătuit din asemănări %i deose"iri. 'elu(nd e0emplul de mai sus9 două urme ale aceluia%i de,et

nu or fi niciodată strict identice9 ciar dacă aparent sunt la fel. Intensitatea diferită a apăsării9

un,iul de aplicare9 suprafaţa imprimată ;&n &ntre,ime sau parţial>9 ancrasarea de,etului la una

dintre urme9 suportul diferit pe care apar etc. sunt tot at(tea cau)e care pot ,enera deose"iri9 fără

să &mpiete)e asupra sta"ilirii ori,inii comune a amprentelor.

Ftiinţa criminalisticii nu ela"orea)ă un concept de identitate diferit de cel dialectic9 dar

pentru raţiuni de ordin practic9 i)or(te din specificul e0aminării pro"elor materiale apelea)ă9 cel

puţin &n fa)a iniţială a cercetării9 %i la accepţiunea pe care o dă identităţii lo,ica formală. Lucrul

este posi"il9 dată fiind sta"ilitatea identităţii &ntrun anumit moment9 &n care caracteristicile %i

calităţile unui o"iect pot fi considerate ca fi0e. Hn consecinţă9 aplicarea le,ii identităţii prin care se

urmăre%te sta"ilirea unui o"iect sau fiinţe9 respecti re)olarea pro"lemei . Orice

o"iect al identificării este &n acela%i timp indiidual %i asemănător cu alte o"iecte sau9 după

formularea lui . 5o"lot o"iectele sunt totodată


9/50

Hn identificarea criminalistică conţinutul principal al e0aminării &l constituie eidenţierea

%i aprecierea asemănărilor9 o totalitate suficientă de caracteristici indiiduale similare conduc(nd

la identificarea o"iectului creator de urme %i implicit la deose"irea totalităţii acestor caracteristici

asemănătoare de cele ale altor o"iecte. acă două o"iecte9 urme9 fenomene etc.9 se aseamănă9

tre"uie să se caute &n ce sunt identice %i &n ce nu sunt9 put(nduse astfel spune că asemănarea este

indiciul unei identităţi ascunse. Pe de altă parte9 %i deose"irile pot aea un rol co,niti9

neconcordanţele dintre o"iectele sau urmele comparate contri"uind la indiiduali)area %i

delimitarea lor. Hn literatura de specialitatea această modalitate este ciar denumită identificare

prin diferenţiere. e pildă9 &n ca)ul unei scrisori anonime cu un ,rafism de eoluţie superioară se

or elimina persoanele cu un scris inferior? la o urmă de &ncălţăminte sau de picior ,ol se or

e0clude pantofii %i persoanele a(nd o măsură net diferită la proiectile se or &nlătura armele cu o

altă lăţime %i &nclinare a ,inturilor ţeii etc.Un e0emplu de e0cludere care limitea)ă cercul suspecţilor &l oferă urmele de pe mentonul

numitei P..9 ictima unei a,resiuni. 0coriaţiile de formă arcuită9 cu concaitatea &n -os9 indicau

o mu%cătură penetrantă &n re,iunea mentonieră9 datorită suportului solid al ma0ilarului %i a

părţilor radiculare ale dinţilor. Gematomul din re,iunea su"mentonieră indica o mu%cătură

nepenetrantă9 din cau)a elasticităţii pielii. Urmele de pe menton au fost ridicate prin mula-

;ima,ine ne,atiă>9 după care sa o"ţinut o replică ;ima,ine po)itiă>. in compararea acesteia

cu urmele e0perimentale ale "ănuitului 5.4. re)ultau importante deose"iri. Arcada superioară

aea o edentaţie frontală cu o "re%ă ;lipsea incisiul lateral din emiarcada dreaptă>9 &n timp ce pe

mula-ul mentonului locul respecti pre)enta o e0coriaţie9 deci acţionase mar,inea triturantă a

unui dinte. Apoi9 incisiii frontali aeau un,iul format de faţa palatinală cu cea esti"ulară

foarte mare ;circa !#J>9 moti pentru care urmele lăsate erau foarte late &n sens sa,ital %i ca atare

ar fi tre"uit să producă e0coriaţii mult mai late dec(t cele e0istente &n menton. Hn sf(r%it9 incisiul

lateral st(n,a era mai redus %i nu erau urme dec(t &n condiţiile str(n,erii puternice a dinţilor9 ca)

&n care e0coriaţiile produse din ceilalţi dinţi sar fi amplificat. Arcada inferioară aea dinţii

&ncălecaţi9 moti pentru care mar,inile inci)ale nu urmau un arc perfect9 ci o linie fr(ntă. O

asemenea po)iţie nu corespundea urmelor de pe menton care erau dispuse semilunar. Hn

consecinţă9 numitul 5.4. a fost e0clus ca posi"il autor al mu%căturii pre)entate de ictimă 11.

11 L. 4o"o%9 Identificarea persoanei după urmele de dinţi9 &n colecti9 2 de ani de e0perti)ăcriminalistică9 +inisterul Eustiţiei9 4ucure%ti9 1*789 p. 1$7.

9


10/50

Eudecata de asemănare de tipul


11/50

1.3. Specificul idenific!"ii c"i#in$li%ice

A%a cum sa arătat9 identitatea constituie un concept de care nu se pot dispensa numeroase

domenii ale cunoa%terii. Hn lo,ică ea repre)intă una din formele de "a)ă ale ,(ndirii corecte. Hn

alte %tiinţe noţiunea este folosită ca mi-loc de cercetare &n conformitate de sarcinile fiecăreia. Identificarea criminalistică poate fi definită ca stabilirea prin mijloace tehnico –

stiinţifice a identităţii unei fiinţe sau a unui obiect care are legătură cu fapta incriminată. a este

su"ordonată scopurilor precise ale cercetării -udiciare.

Hn acest conte0t specificul ei re)ultă9 &n primul r(nd9 din necesitatea descoperirii unor

fapte %i situaţii cu aloare pro"antă9 de unde o"iectiitatea de a fi &ntreprinsă &n limitele stricte ale

le,islaţiei procesuale.

Hn al doilea r(nd9 specificul identificării criminalistice decur,e din &mpre-urarea că

cercetarea are &ntotdeauna un caracter retrospecti9 fiind ulterioară comiterii faptei. enimentul

trecut nu poate fi o"serat nemi-locit9 direct9 ci doar reconstituit prin descifrarea %i interpretarea

informaţiilor conţinute &n reflectările sale.

Hn al treilea r(nd9 dacă &n criminalistică scopul final al identificării &l repre)intă sta"ilirea

concret / indiiduală a o"iectelor %i persoanelor9 iar determinarea apartenenţei ,enerice doar

prima etapă a procesului de identificare9 &n alte %tiinţe aceasta se consideră de re,ulă &nceiată cu

sta"ilirea ,enului9 speciei9 tipului9 cu su"dii)iunile respectie. Hn plus9 &n criminalistică aria de

e0aminare este mult mai lar,ă dec(t &n fi)ică9 cimie9 "iolo,ie etc &ntruc(t9 pe l(n,ă anali)a

caracteristicilor esenţiale comune o"iectelor de acela%i fel9 se pun &n aloare particularităţile de

proenienţă &nt(mplătoare: impurităţi9 a"ateri de la tenolo,ia de fa"ricaţie9 u)uri re)ultate din

e0ploatare etc.

Hn al patrulea r(nd9 spre deose"ire de alte %tiinţe9 &n criminalistică pre)intă o deose"ită

11


12/50

importanţă nu numai sta"ilirea identităţii dar %i sta"ilirea neidentităţii9 prin care se infirmă ipote)a

sau o ersiune de ancetă.

Hn practica -udiciară9 identificării criminalistice i se mai atri"uie uneori %i un alt &nţeles9 %i

anume de indiiduali)are a unui o"iect după un semn distinti9 distrus sau modificat9 intenţionat

sau accidental. e pildă9 relearea seriei pansonate pe un corp metalic ;identificare seriei unui

motor sau unei arme>9 reconstituirea numărului imprimat pe un document ră)uit9 spălat ori ars

;identificare unei "ancnote9 cec9 act de identitate etc.>.

Circul(nd cu ite)ă e0cesiă %i &n condiţii meteo / rutiere nefaora"ile / piatră cu"ică

acoperită cu m(),ă &n,eţată / un autoturism a derapat ca urmare a unui ira- "rusc spre st(n,a %i

sa loit de un trailer care staţiona pe partea carosa"ilă. in coli)iune a re)ultat aarierea

autoturismului %i moartea unuia dintre cei doi ocupanţi. Prin e0perti)a comple0ă dispusă &n cau)ă

sa cerut să se identifice persoana care a condus autoturismul. 0pertul criminalist %i mediculle,ist care au efectuat e0perti)a au constatat că locali)area e0ternă %i internă a le)iunilor

&nre,istrate la autopsie se corelea)ă cu distru,erea u%ii din faţă dreapta a autoturismului proocată

de impactul cu roţile du"le din spate st(n,a a trailerului. Le)iunile cele mai ,rae / interes(nd

"a)inul %i toracele / fiind situate &n )ona forţei principale de i)"ire puteau fi produse numai

pasa,erului care ocupa locul din dreapta faţă. Această conclu)ie sa coro"orat %i cu topo,rafia

le)iunilor suferite de persoana rămasă &n iaţă9 care corespundea a%e)ării acesteia pe locul st(n,a

din faţă. Astfel9 repartiţia9 caracterul %i intensitatea le)iunilor indicau doar un contact cu anumite

piese din interiorul ca"inei ;o,linda retroi)oare9 parasolarul>9 iar &n lipsa le)iunilor toracice se

e0plică prin condiţiile &n care se produsese accidentul: forţa centrifu,ă creată de ira-ul "rusc spre

st(n,ă a determinat proiectarea corpului spre dreapta9 eit(nduse astfel &nfundarea olanului &n

piept. Hn raport de cele constatate9 sa concis că persoana decedată a stat &n faţă dreapta9 iar

persoana care a supraieţuit a condus autoturismul9 ocup(nd locul din st(n,a.

arietatea pro"lemelor pe care le ridică identificarea &n practica -udiciară a condus la

ela"orarea unei teorii de identificare.

Teoria identificării criminalistice se constituie ca un sistem de noţiuni, reguli şi metode

pe baza cărora se stabileşte identitatea sau neidentitatea, cuprinzând totodată şi criteriile de

evaluare a concluziilor de identificare. Elaborarea unei metodologii a procesului de identificare

asigură o tratare unitară a problemei identităţii pentru orice fel de urme, lucruri şi fiinţe care

formează obiect de cercetare criminalistică.

12


13/50

Apărută ca re)ultat firesc al ,enerali)ării ca)urilor tipice de sta"ilire a identităţii9 teoria

identificării criminalistice sa doedit a fi indispensa"ilă practicii de e0perti)ă9 de ancetă %i de

-udecată. I,norarea posi"ilităţilor pe care le oferă identificarea criminalistică &ntrun anumit

stadiu de de)oltare a %tiinţei %i tenicii9 ca %i interpretarea eronată a datelor o"ţinute9 a făcut ca

fapte importante să răm(nă necunoscute9 &mpiedic(nd sau &nt(r)iind descoperirea adeărului.

Le,at de conţinutul identificării criminalistice sau e0primat mai multe puncte de edere.

Astfel se susţine că identificarea repre)intă o metodă uniersală de sta"ilire a adeărului

&n procesul cunoa%terii -udiciare9 re)olarea oricărui aspect care apare &n cursul urmăririi penale

sau a -udecăţii9 reduc(nduse la identificare. Pentru a răspunde la clasicele &ntre"ări


14/50

1.&. O'iecul idenific!"ii c"i#in$li%ice

Hn practica -udiciară sunt supuse procesului identificării criminalistice o"iecte9 persoane9

animale9 su"stanţe9 fenomene care au anumite caracteristice9 particularităţi %i care se află &n

relaţie cau)ală cu fapta comisă.Hn esenţă9 pentru a demonstra e0istenţa le,ăturii cau)ale &ntre o anumită faptă %i

consecinţele acesteia9 este necesar mai &nt(i să se sta"ilească c(t mai e0act raporturile dintre

diferitele o"iecte &n ansam"lul faptic erificat. Identificarea criminalistică are un rol determinant

&n cercetarea datelor faptice9 contri"uind la descoperirea9 fi0area9 ridicarea9 conserarea %i

erificarea elementelor materiale care pot e0plica %i pro"a o anumită stare de fapt.

@u intră &n sfera identificării criminalistice pro"leme9 cum ar fi9 de pildă9 inoăţia sau

neinoăţia unei persoane "ănuite de să(r%irea unei infracţiuni9 &n scim" este posi"il ca ea să

contri"uie la e0aminarea %i clarificarea &mpre-urărilor &n care sa comis fapta. Astfel9

criminalistului nu i se poate cere să răspundă la &ntre"area dacă o anumită pesoană a comis furtul9

&n scim" poate fi &ntre"at dacă urmele de m(ini descoperite la faţa locului au fost sau nu create

de o anumită persoană.

e remarcă deci că pe calea identificării criminalistice nu se re)olă pro"leme de natură

-uridică9 ci pro"leme de natură faptică13.

O"iectul identificării criminalistice este o"iect material prin natura sa9 concret9 fie el fiinţă

sau lucru9 precum %i fenomenul care a ,enerat o anumită stare de fapt1!.

1.(. Cl$%ific$"e$ )'iecel)" idenific!"ii c"i#in$li%ice

Pornind de la cerinţele inesti,ării criminalistice9 este necesar să se facă deose"irea &ntre

ceea ce se identifică %i ceea ce constituie "a)a identificării.

Idenific$"e$ p"e%upune un p")ce% de c!u$"e *i +$l)"ific$"e *iin,ific! $ p")'el)"

nece%$"e de%c)pe"i"ii inf"$c)"ului *i %)lu,i)n!"ii c$u-ei pen$le c)n%iuind ))d$!

13 Tratat practic de criminalistică9 ol. II9 ditura +inisterului de interne9 4ucure%ti9 1*729 pa,. 11.

14 Popa 5.9 Tenică criminalistică9 Curs uniersitar9 28

14


15/50

ele#enul defini)"iu $l in+e%i/$,iil)" c"i#in$li%ice1(.

P"in ideni$e 0n,ele/e# p")p"ie$e$ de $ fi *i de $ "!#ne cel pu,in un $nu#i

i#p cee$ ce e%e c$li$e$ de $*i p!%"$ un $nu#i i#p c$"$ce"ele fund$#en$le4 15.

Identificarea criminalistică presupune pre)enţa a două cate,orii de o"iecte:

o"iecte de identificat ;o"iecte scop căutate>9 o"iecte ale căror urme sau reflectări

materiale au fost descoperite la locul faptei. Aceste urme dau posi"ilitatea specialistului sau

e0pertului să e0amine)e %i să sta"ilească proprietăţile9 carcateristicile indiiduale ale o"iectelor

cercetate?

o"iecte identificatoare ;o"iecte mi-loc de identificare erificate>9 care seresc la

identificarea o"iectelor din prima cate,orie9 &ntruc(t ele poartă numele unei infracţiuni9 urmele

&nse%i9 serind la identificarea o"iectelor care leau creat17.

Hn literatura de specialitate sa impus sistemul clasificării "ipartite a o"iectelor identificării &n funcţie de două criterii.

Astfel9 dacă la locul faptei sunt descoperite urme de &ncălţăminte9 pantofii care au creat

urmele or fi o"iecte de identificat ;o"iect scop9 căutate>9 iar pantofii presupu%i a fi creat urmele

e0aminate9 or fi o"iecte identificatoare ;o"iect mi-loc9 erificate>18.

Hn procesul identificării9 pe l(n,ă o"iectele identificate %i erificate9 mai sunt %i urmele

lor. Tocmai aceste urme oferă posi"ilitatea criminalistului să e0amine)e %i să sta"ilească

proprietăţile %i caracteristicile indiiduale ale o"iectelor cercetate.

eci9 pe de o parte9 e0istă o"iecte de identificat9 iar pe de altă parte9 urmele acestora9

denumite o"iecte identificatoare.

Practica -udiciară atri"uie identificării criminalistice %i &nţelesul de indiiduali)are a unui

o"iect după un semn distincti sau modificat intenţionat sau accidental.

15 icţionar -uridic penal9 pa,. 127

16 icţionar de filosofie9 d. Politică9 4ucure%ti9 1*789 pa,. 3!1

17 isman A. A.9 Criminalistică ;su" redacţia lui . A. 5olunsMi>9 ditura idactică %i Peda,o,ică94ucure%ti9 1*79 pa,. 28

18 ră,ici Ctin9 Iaco" A.9 Tratat de Tenică criminalistică9 diţia a II /a9 ditura ITCG9 Craioa92*9 pa,. 2#

15


16/50

Hn acest sens9 se e0emplifică relearea seriilor pilite de pe arme ori motoare9 reconstituirea

unor acte distruse prin ardere9 spălare9 radiere9 eidenţierea unor scrisuri acoperite %i altele.

Hn actiitatea de descoperire %i cercetare a infracţiunilor se &nt(lnesc numeroase situaţii &n

care identificarea autorilor unor infracţiuni9 a ictimelor acestora9 unor persoane sau cadare cu

identitate necunoscută sau a unor o"iecte9 animale etc se face pe "a)a altor date dec(t cele oferite

de cercetarea criminalistică tradiţională a urmelor descoperite la faţa locului.

ste or"a de identificarea unei persoane9 a unui o"iect sau unui animal după informaţia

memorată9 pe "a)a ima,inii acestora9 respecti a unor trăsături e0terioare sau altor caracteristici9

a%a cum acestea au fost ă)ute9 percepute de către o altă persoană: martor9 ictimă9 iar &n ca)uri

mai rare ciar de către făptuitor 1*.

1.5. I#p)"$n,$ idenific!"ii c"i#in$li%ice

Importanţa identificării criminalistice constă &n faptul că:

identificarea unor persoane sau o"iecte repre)intă elementul definitoriu al inesti,ării

criminalistice?

prin re)onanţă practică9 procesul identificării criminalistic deţine un loc "ine conturat9 de

ma0imă importanţă &n ansam"lul cercetărilor criminalistice?

repre)intă pro"lema centrală a inesti,ării criminalistice %i se distin,e faţă de procesele

de identificare &nt(lnite &n alte domenii ale %tiinţei prin anumite elemente de specificitate?

este indisolu"il le,ată de actul de -ustiţie %i aflarea adeărului material &n cadrul

procesului -udiciar?

pe această cale sunt o"ţinute %i alorificate mi-loace de pro"ă determinante &n elucidarea

condiţiilor %i &mpre-urărilor concrete &n care sa să(r%it o faptă cu releanţă -uridică?

constituie unul din mi-loacele de pro"ă admise de le,e?

constituie o latură a procesului de sta"ilire a &mpre-urărilor de fapt9 cu efect &n

preenirea criminalităţii %i identificarea infractorilor prin anumite tenici %i metode proprii?

19 umitrescu C.9 5acea .9 lemente de antropolo,ie -udiciară9 4ucure%ti9 1**39 pa,. 11.

16


17/50

o"li,atiitatea desfă%urării ei doar &n limitele stricte ale le,ii procesual penale?

are caracter retroacti fiind ulterioară să(r%irii.

1.6. P"e#i%ele *iin,ifice $le idenific!"ii c"i#in$li%ice *i p"ecu"%)"ii idenific!"ii

c"i#in$li%ice 0n R)#ni$

A. P"e#i%ele *iin,ifice $le idenific!"ii c"i#in$li%ice

Temeiul %tiinţific al oricărui proces de cunoa%tere a realităţii o"iectie este determinat de

anumite re,uli de "a)ă9 ele constituind punctul de plecare %i i)orul o"ţinerii de re)ultate9 care să

reflecte9 ri,uros %i e0act9 realitatea. A identifica &nseamnă9 după cum am ă)ut anterior9 a

discerne9 a i)ola9 a e0tra,e un o"iect dintrun ansam"lu de o"iecte asemănătoare sau de o"iecte

pre)umti creatoare de urme9 &n condiţiile să(r%irii faptei penale2.Identificarea este posi"ilă datorită următoarelor premise %tiinţifice: reflectiitatea9

indiidualitaea %i sta"ilitatea relatiă21.

1. Indi+idu$li$e$

Prin indiidualitatea unui o"iect se &nţele,e că acel o"iect este determinat prin

proprietăţile sale specifice9 iar9 &n sens ,noseolo,ic9 indiidual desemnea)ă sin,ularitatea unei

fiinţe sau o"iect &n raport cu altele din clasa sa9 adică este unic.

Indiidualitatea unui o"iect este dată de &nsu%irile sale iniţiale9 proenite din procesul defa"ricaţie9 c(t %i cele primite ulterior prin folosire.

lementele surenite prin folosire particulari)ea)ă %i mai mult o"iectul supus e0aminării

;u)ura tălpii &ncălţămintei atra,e caracteristici indiiduale prin tocirea tălpii9 tocului sau dierse

tăieturi>.

elimitarea indiiduală parcur,e trei etape:

cunoa%terea o"iectului cu toate carticularităţile sale9 adică ce repre)intă el?

&ncadrarea o"iectului &ntro clasă sau ,rupă de o"iect? indiiduali)area o"iectului prin sta"ilirea identităţii.

20 Ionescu L.9 andu .9 op. cit.9 pa,. #*.

21 tancu milia9 Criminalistică9 ol. I9 ditura Actami9 4ucure%ti9 1**#9 pa,. 37.

17


18/50

Temeiul %tiinţific al identificării &l repre)intă indiidualitatea9 irepeta"ilitatea o"iectelor

lumii materiale %i posi"ilitatea de a separa un o"iect de cele similare lui.

2. S$'ili$e$ "el$i+!

O"iectele %i fiinţele suferă &n timp scim"ări su" acţiunea factorului intern %i e0tern.Continua mi%care %i transformare a lumii materiale nu o contraine proprietăţii unui o"iect de

a fi indiidual. Pentru anumite perioade de timp identificarea răm(ne posi"ilă9 c(nd

scim"ările nu sunt esenţiale.

O"iectele supuse e0aminărilor de identificare pot fi clasificate &n:

Practic nemodifica"ile9 cum este desenul papilar care este unic9 nescim"ător %i

nealtera"il. Cre%terea dimensiunii amprentelor pe măsura &naintării &n (rstă9 nu atra,e

modificarea confi,uraţiei acestora?

'elati nemodifica"ile9 aem drept e0emplu desenul papilar care este unic9

nescim"ător %i nealtera"il. Pe măsura &naintării &n (rstă9 dimensiunea amprentelor cre%te9

&nsă nu atra,e modificarea confi,uraţiei acestora?

'elati modifica"ile9 de e0emplu9 scrisul de m(nă9 de%i suferă un proces eoluti9 de la

formare %i p(nă la de)or,ani)are datorită &naintării &n (rstă a persoanei9 &n ma-oritatea

ca)urilor formele ,rafice răm(n constante?

+odifica"ile9 datorită acţiunii unor factori naturali sau artificiali ;intenţionaţi9 cum ar fi

de,i)area scrisului9 %ter,erea urmelor9 mutilarea cadarului9 rănirea oită pentru alterareadesenului papilar>. Hn acest ca)9 e0pertul fiind neoit să studie)e acei factori care pertur"ă

identitatea9 să descopere %i să e0plice cau)ele care ,enerea)ă deose"irile.

3. Refleci+i$e$

'epre)intă capacitatea o"iectelor de a se reflecta %i de a fi reflectate prin acţiunea unui

corp asupra altuia9 reproduc(nd structura sa e0terioară.

Hnsu%irea materiei de a se reflecta este cu at(t mai comple0ă cu c(t forma de mi%care este

mai eoluată9 mer,(nd de la cele mai simple forme de reflectare din lumea anor,anică %i p(nă la

cele mai complicate procese din creirul uman care reflectă realitatea prin intermediul percepţiilor9

repre)entărilor9 noţiunilor %i celorlalte modificări de cunoa%tere.

+i%carea lumii materiale reali)(nduse prin interacţiunea o"iectelor %i fiinţelor &ntrun

proces de influenţare reciprocă.

18


19/50

Hn acest conte0t9 reflectarea constă &n &nsu%irea sistemelor materiale de a reproduce

particularităţile o"iectelor aflate &n cone0iune9 i)(nd9 pe de o parte9 urma ca re)ultat al acţinii

e0terioare9 %i pe de altă parte9 reacţia de răspuns la această acţiune. e cele mai multe ori %i

reflectarea se identifică9 cu re)ultatul unui o"iect asupra altuia.

'eflectarea corpurilor aflate &n interacţiune reproduce structura lor e0terioară.

e re,ulă9 reflectarea caracteristicilor &n urme este departe de a fi ideală.

Imperfecţiunile se pot datora fie o"iectului primitor9 fie celui creator9 precum %i

mecanismului de formare a urmei ;&m"(csirea urmei cu su"stanţe stratificate9 ,en s(n,e9 tu%9

noroi etc>.

upă natura lor9 reflectele se ,ăsesc su" următoarele forme predominante:

reflectarea su" forme de urme9 care redau particularităţile e0teriaore ale fiinţelor %i

o"iectelor? reflectarea su" forma deprinderilor ;de scriere9 de mers9 de or"ire>?

reflectarea su" forma ima,inilor mentale ;relatate oral sau &n scris9 desenate9 descrise

după metoda portretului or"it>?

reflectarea su" forma ima,inilor i)uale ;foto,rafii9 filme9 "andă ideo>.

in multiplele acţiuni &n care sunt an,renate fiinţele9 o"iectele %i fenomenele se pot

sinteti)a următoarele modificări:

modificării i)omorfe9 de ,enul ?

modificări omomorfe9 care reflectă numai caracteristicile ,enerale ;urme de conturi ale

o"iectului ulnerant / topor9 ciocan9 ran,ă9 cu care sa produs le)iunea de &nfundare &n calota

craniană>?

modificări polimorfe9 acestea nu fi0ea)ă structura ,enerală %i nici cea indiiduală a

o"iectelor aflate &n interacţiune.

'eflectarea &nseamnă procesul ce constă &n acea scim"are prin care pe sau &ntrun o"iect

se produce o modificare de su"stanţă9 imprimarea ima,inii altui o"iect sau a unora dintre

&nsu%irile acestuia.

'eflectarea nu este un act pasi9 ci comportă o reacţie specifică de răspuns9 o"iectul acti

put(nd fi reflectat &n mod diers:

19


20/50

ca ima,ine a confi,uraţiei e0terioare ;părţi anatomice ale corpului uman9 planta

piciorului9 uraci9 frunte / celelalte cate,orii de urme crate de o"iect>?

ca o consecinţă a acţiunii ;tăierea prin forfecare9 despicarea cu toporul sau cuţitul9

urmele de electrocutare9 perlarea &n ca)ul scurt circuitului>.

e asemenea9 &n reflectare se reproduc nu numai caracteristicile o"iectului care a acţionat9

dar %i cele ale procesului de interacţiune9 respecti:

natura ;"iolo,ică9 mecanică9 termică9 cimică>?

direcţia %i un,iul de aplicare a forţei?

modalităţile de contact ;ciocnire elastică %i neelastică9 ener,ia cinetică %i ener,ia

potenţială>.

in cele enunţate mai sus9 reflectarea nu este o receptare pasiă9 ci apare ca o modificare

a stării o"iectelor9 &nsoţită de scim"ul de ener,ie99 transmitere reciprocă de su"stanţă9 contracţii%i destindere.

+odul de reflectare a urmelor o"iectului creator depinde de natura o"iectului primitor9 de

condiţiile &n care are loc interacţiunea9 de particularităţile mecanismului de producere9 de

intensitatea %i durata acţiunii.

Hn procesul identificării criminalistice tre"uie făcute anumite delimitări &ntre diferitele

cate,orii de o"iecte studiate9 astfel:22

Deli#i$"e$ 0n"e )'iecele c!u$e ;cele care au lăsat urmele la locul faptei> %i

)'iecele +e"ific$e ;o"iecte presupuse că au creat urmele respectie>. Această delimitare i)ea)ă

e0cluderea confu)iei9 care poate fi făcută &ntre cele două cate,orii de o"iecte9 fiind eident că nu

se poate pune semnul identităţii &ntre o"iectele căutate %i cele erificate ;&n care se includ toate

o"iectele e0aminate %i folosite eentual pentru o"ţinerea modelelor tip de comparaţie>.

efinitoriu pentru o"iectul căutat este le,ătura cau)ală a acestuia cu fapta cercetată9 o asemenea

relaţie nee0ist(nd %i &n ca)ul o"iectelor erificate.

Deli#i$"e$ 0n"e )'iecele de idenific$ *i )'iecele idenific$)$"e

O"iectul de identificat ;scop> este un o"iect material9 &n timp ce o"iectul identificator

;mi-loc> este constituit din urmele lăsate la locul faptei9 precum %i de modelele tip de comparaţie9

reali)ate anume cu a-utorul unor o"iecte9 despre care se presupune că au creat urmele descoperite

la locul faptei.

22 ră,ici Ctin9 Iaco" A.9 op. cit.9 pa, 2*.

20


21/50

Deli#i$"e$ 0n"e $%e#!#$"e *i ideni$e

Această cerinţă9 cea mai importantă dintre toate9 are &n edere faptul că &n natură nu e0istă

fiinţe9 o"iecte sau fenomene a"solut identice. Orice o"iect9 fiinţă sau fenomen posedă proprietăţi

sau &nsu%iri proprii9 semnalmente e0terioare sau de structură interioară9 care &l fac să fie identic

numai cu el &nsu%i.

Identificarea criminalistică este posi"ilă9 deoarece orice o"iect sau fiinţă datorită unui

sistem de proprietăţi9 calităţi sau &nsu%iri9 constituie o entitate fi)ică sau "iolo,ică strict

indiiduală23. e aprecia)ă că pot e0ista o"iecte ;produsele &n serie> sau fiinţe asemănătoare

;,emenii>9 dar niciodată identice9 ceea ce constituie suportul teoretic %i practic al identificării.

Deli#i$"e$ )'iecel)" "el$i+ c)n%$ne *i "el$i+ %c7i#'!)$"e 0n i#p.

Identificarea criminalistică este mai ,reu posi"ilă9 uneori ciar imposi"ilă9 atunci c(nd

o"iectele de identificat ;scop> pre)intă proprietăţi care de%i nu sunt strict particulare %i apte pentruindiiduali)are9 nu sunt relati constante &n timp.

Hn criminalistică9 reflectarea9 ca ima,ine a o"iectului sau &nsu%irile acestuia9 permite

identificarea criminalistică9 fie &n sens po)iti9 de determinare certă sau pro"a"ilă a o"iectului

creati9 fie &n sens ne,ati9 de e0cludere a acestuia2!.

8. P"ecu"%)"ii idenific!"ii c"i#in$li%ice 0n R)#ni$

Ca %tiinţă autonomă9 criminalistica sa conturat relati recent9 la &nceputul secolului NIN.

Hnceputurile criminalisticii sunt str(ns le,ate de medicina le,ală. @ecesitatea re)olării

unor pro"leme de identificare a persoanei9 a cadarului %i a instrumentului ulnerant a determinat

ela"orarea unor metode specifice.

Hnfiinţarea la 2 decem"rie 18*3 a Institutului de +edicină Le,ală din 4ucure%ti de către

prof. +ina +inoici a constituit o erita"ilă premieră mondială9 care a st(rnit admiraţia %i ciar

inidia unor somităţi ale remii9 cum ar fi P. 4rouardel %i 4. 4olta)ard din Paris9 . Ottolen,i

din 'oma9 6. trassmann din 4erlin9 6. -on din AnMara etc2#.

Hntemeietorii criminalisticii rom(ne%ti se consideră a fi cei trei fraţi +inoici.

23 Colecti9 Tratat practic de Criminalistică9 ol. II9 ditura +inisterului de Interne9 4ucure%ti9 1*789 pa,.12.

24 uciu C.9 Criminalistică9 ditura idactică %i peda,o,ică9 4ucure%ti9 1*729 pa,. 1718.

21


22/50

Printre primii aderenţi la sistemul de identificare 4ertillon9 "a)at pe măsurători

antropometrice9 se număra prof. +ina +inoici9 care la 1# martie 18*2 a &nfiinţat ericiul

antropometric ce a funcţionat ca unitate a +inisterului Eustiţiei. ericii similare au e0istat &n

6ranţa din 187*9 &n An,lia din 18*19 &n 5ermania %i Ar,entina din 18*39 &n Olanda din 18*!9 &n

Austria %i 4ul,aria din 18*#.

6iecare fi%ă antropometrică &ntocmită la acest sericiu cuprindea datele de stare ciilă9

antecedentele penale9 măsurile corpului9 datele referitoare la conformaţia ,urii9 nasului9 "u)elor9

"ăr"iei9 urecii drepte9 conturul capului %i spr(ncenelor9 culoarea feţei %i semnele particulare.

Hn 18*2 +ina +inoici preconi)ea)ă &nfiinţarea ca)ierului -udiciar "a)at pe datele

antropometrice ale deţinuţilor9 intitulat .

La scurt timp după &nfiinţarea institutului9 +ina +inoici a or,ani)at cursuri de medicină

le,ală %i tenică criminalistică. e altfel9 după e0tinderea institutului9 printre sericiile ane0e

fi,ura %i o


23/50

18*! %i apoi &n 1*$9 %i care erau identice după 12 ani.

Introducerea masiă a dactiloscopiei ca metodă de identificare &n 'om(nia se datorea)ă &n

special lui Andrei Ionescu9 %eful ericiului de antropometrie din 18*2 %i p(nă &n 1*1!. l are

marele merit de a fi &nlocuit sistemul de suet %i ineficient a lui 4ertillon cu cel al impresiunilor

di,itale. in cele apro0imati 3 de metode de clasificare ale fi%elor dactiloscopice e0istente

atunci9 Andrei Ionescu a optat pentru sistemul ucetic cu modificările aduse de Olori)9 ceea ce

permitea ,ăsirea unei amprente &n cel mult 2 minute din peste un milion de fi%e2$.

Al treilea mem"ru al familiei +inoici9 Ftefan9 %eful secţiei de cimie %i to0icolo,ie a

Institutului de medicină le,ală &ncep(nd din anul 18*!9 poate fi socotit &n materie criminalistică

drept părintele e0perti)ei %tiinţifice a &nscrisurilor.

Hn 1* dr. Ftefan +inoici pu"lică "ro%ura


24/50


25/50

diferenţierea %i indiiduali)area fi)ică a fiecărui om. lementele anatomice ale corpului

umanpre)intă diferenţe &n olum %i proporţii9 &n modul de repartiţie9 ,radul de fineţe9 ariaţii ale

sceletului9 la musci cu tendoane9 la ,răsime sau la epidermă.

Primele repre)entări ale trăsăturilor e0terioare ale oamenilor %i ale animalelor au fost

redate &n desenele stili)ate din epoca paleoliticului9 epocă &n care oamenii trăiau mai mult &n cete

sau oarde9 de mutau din loc &n loc din cau)a marilor scim"ări ale climei9 reliefului9 florei sau

faunei9 fiind dependenţi direct de acestea. in această epocă neau rămas primele forme de

,raură %i pictură9 &n care sunt reproduse mai mult animalele9 oamenii sunt desenaţi sau pictaţi

rar9 &n scene de (nătoare.

+i-loacele folosite pentru a deose"i oamenii unii faţă de alţii erau str(ns le,ate de

ocupaţie9 di"ăcia sau st(n,ăcia &n luptă sau (nătoare9 defecte fi)ice ori locul na%terii.

poca neolitică ;apro0imati # de ani &.e.n.> cunoa%te o diersitate a modului dereproducere a fi,urii umane9 la &nceput mai st(n,ace9 treptat reu%induse o redare fidelă a fi,urii

umane după model9 astfel că se poate identifica u%or persoana din pictură sau ,raură. Picturile

dat(nd din timpul faraonilor / ,iptul Antic / sunt adeărate opere de artă9 care redau cu

fidelitate cipul uman9 spre e0emplu9 portretul re,inei @efertiti9 efectuat din mai multe un,iuri

%i portretul unui "ăr"at aflat &ntrun morm(nt e,iptean27.

emnalmentele ca trăsături e0terioare9 ,enerale %i particulare9 sunt descrise din cele mai

eci timpuri9 iar pro"lematica identificării unei persoane după semnalmente &%i are ori,inile &ncă

din perioada antică9 stă mărturie9 printre multe altele9 un mandat de crestare emis &n Ale0andria9

&n anul 1!# H. G.9 &n care sunt menţionate semnalmentele unui scla ce urma să fie arestat: un

tânăr sclav aparţinând lui !ristogene, fiul lui "hrijsippe, purtând numele de #erman, $is %oiles,

a fugit din !le&andria. El este un sirian originar din 'amb$(o, )n vârstă de *+ ani, de talie

mijlocie, fără barbă, are picioarele drepte, bărbie cu gropiţă, un neg )n formă de linte pe partea

stângă a nasului, o cicatrice pe comisura dreaptă a guriişi este tatuat cu caractere barbare la

mâna dreaptă. oartă cu sine o pungă ce conţine trei mine de *- drahme de aur şi un inel de

argint pe care sunt reprezentate un vas de parfum şi o raclă este )mbrăcat cu hlamidă şi cu sort

de piele . Este )nsoţit de sclavul 'rion – scurt, larg )n umeri cu ochii verzi/+ şi care este )mbrăcat

27 5olfin + @. Istoria Artei. ditura idactică %i Peda,o,ică9 1*7#9 pa,. !8.

28 Locard .


26/50

cu o tunică şi o manta de sclav.

Criminalistul france) dmond Locard9 menţionea)ă &n


27/50

ea lun,ul timpului9 cipul %i corpul uman au fost studiate %i redate &n moduri diferite9

criteriile de e0ecuţie a acestora ţin(nd de societatea e0istentă la acea dată9 după criterii care

sta"ileau ,rade de frumuseţe %i nu &n ultimul r(nd9 &n funcţie de ,radul de pre,ătire a pictorilor9

medicilor anatomi%ti sau antropolo,i care au anali)at caracteristicile corpului uman pentru a

e0plica trăsături specifice ale diferitelor rase umane.

Antropolo,ia9 ca %tiinţă se ocupă cu studierea ori,inii9 eoluţiei %i aria"ilităţii "iolo,ice a

omului9 &n corelaţie cu condiţiile naturale %i socioculturale.

Literatura de specialitate consideră antropolo,ia ca pe un discurs despre unitatea omului

&n diersitatea aparenţelor sale ;"iolo,ice9 sociale9 culturale> apărută la confluenţa filo)ofiei cu

anatomia9 discipline pe c(t de dierse9 pe at(t de diferite.

Antropolo,ia "iolo,ică ;fi)ică> este %tiinţa care studia)ă din punct de edere "iolo,ic9

corpul uman %i trăsăturile distincte ale raselor umane.Hn 'om(nia9 primele menţiuni despre antropologie le regăsim )n lucrarea .

Trăsăturile e0terioare ale persoanelor permit identificarea acestora9 %i sunt de un real folos

&n ederea descoperirii infractorilor9 urmăririi %i reţinerii &ninuiţilor %i a condamnaţilor care se

sustra, de la e0ecutarea pedepsei9 recunoa%terii rcidii%tilor9 căutării persoanelor dispărute sau

identificării cadarelor cu identitate necunoscută.

Această pro"lemă sa pus %i &n domeniul dreptului ciil prin urmărirea p(r(tului care se

sustra,e de la plata diferitelor ta0e9 identificarea persoanelor &n materie de paternitate9

recunoa%terea unor martori care au semnat un &nscris etc.

emnalmentele unei persoane sunt e0trem de numeroase %i ariate9 au fost %i sunt

27


28/50

e0aminate su" aspect anatomic %i funcţional9 dar %i su" aspectul particularităţilor morfolo,ice ale

acesteia9 totalitatea lor ;prin com"inare> indiiduali)(nd o persoană ciar %i atunci c(nd pre)intă

asemănări aparente cu alta ;de e0emplu ,emenii9 sau ca)ul a%a / numitelor .

Al"ert Comus menţiona că 9 pictor9 sculptor9 aritect %i

om de %tiinţă italian9 pro"a"il primul care a sistemati)at or,anele corpului uman2*9 consider(nd că

acestea ar fi de dierse tipuri: drepte9 concae9 cone0e. l menţiona că tenica descrierii

portretului or"it constă &n 9 +ateios ;identificarea pe cale ,eometrică

a formei feţei>9 Capdeille ;identificarea după radiolo,ia oaselor m(inii>9 +ercielle ;identificarea

după forma dinţilor>.

Literatura de specialitate consemnea)ă pe Ioan 4aptista Porta care a studiat fi)ionamia %i

fi)io,nometria %i a atri"uit re)ultatelor o"ţinute un caracter %tiinţific &n lucrarea scrisă &n 1#*3


29/50

;183#1**>9 a studiat criminalii epocii sale9 &n speranţa că a reu%i să emită o teorie despre tipul

caracteristic criminal9 inoc(nd ereditatea ca factor care influenţea)ă actul criminal. l a studiat

detaliile faciale ale unui număr de peste 38# de criminali %i a pu"licat o carte intitulată


30/50

semanlmente anatomice ;statice>?

semnalmente funcţionale ;dinamice>?

semne particulare?

&m"răcăminte %i o"iecte porta"ile.

1. Se#n$l#enele $n$)#ice :%$ice; ale persoanei sunt următoarele: se0ul9 (rsta9

&nălţimea fi)ică9 descrierea formei liniei de contur a corpului %i capului9 cu detaliile caracteristice

ale fi,urii umane.

A. Se9ul pe"%)$nei

Hn aprecierea se0ului / "ăr"at sau femeie / se pot folosi9 la persoanele adulte9 de re,ulă9

trei modalităţi:

a> o"serarea directă9 unde aem următoarele semnalmente:

&nălţimea?

constituţia corpului?

e0presia fi)ionomiei?

ocea %i or"irea?

mersul %i ţinuta estimentară?

de)oltarea ,am"elor %i a %oldurilor.

"> determinarea se0ului pe cale medicole,ală9 această procedură reali)(nduse atuncic(nd e0istă suspiciuni cu priire la se0ul unei persoane ori c(nd sunt descoperite părţi din

cadaru %i sta"ilirea se0ului nu poate fi făcută doar prin o"serare directă?

c> erificarea se0ului cu oca)ia luării măsurii reţinerii sau arestării preentie9 această

modalitate presupune respectarea dispo)iţiilor procesual penale priitoare la perce)iţia

corporală9 ce a fi efectuată de o persoană de acela%i se0.

iferenţele se0uale ale persoanei &ncep să apară la nielul sceletului din timpul ieţii

intrauterine? dimensiunea inci)urii sciatice a osului co0al se de)oltă mai rapid la femei &n timpulieţii em"rionare9 comparati cu de)oltarea caracteristică indii)ilor masculini33.

8.


31/50

tatea unei persoane poate fi apreciată cu pro"a"ilitate deoarece aceasta este influenţată

de o serie de factori9 cum ar fi: tipul constituţional9 starea ,enerală9 condiţiile de muncă %i de

locuit9 felul alimentaţiei9 mediul de iaţă etc. Astfel9 +ina +inoici afirma: < 8e poate spune că

omul nu are vârsta din actele de stare civilă, ci pe aceea determinată de suferinţele şi bucuriile

vieţii =.

Hn ceea ce prie%te periodicitatea %i aprecierea (rstei unei persoane9 literatura de

specialitate &n domeniul medicinii muncii le,ale preci)ea)ă că e0istă următoarele etape

fi)iolo,ice:

(rsta intrauterină?

copilăria ;prima %i a doua9 p(nă la 1! ani>?

pu"ertatea %i tinereţea ;&ntre 1! / 3 ani>?

maturitatea ;&ntre 3 / $ ani>? "ătr(neţea ;peste $ ani>.

in punct de edere medicole,al9 aloarea medie a (rstei poate fi dedusă %i din luarea

&n calcul a unor elemente9 cum ar fi:

talia?

modificarea elasticităţii pieliiridurile?

modificarea ocii?

forţa musculară?

de)oltarea sceletului.

e poate aprecia9 totu%i9 că dentiţia persoanei constituie cel mai sta"il element9 acesta

oferind prin constanţa apariţiei9 cre%terii %i u)urii / criterii importante pentru determinarea

(rstei.

C. =n!l,i#e$ pe"%)$nei

Hn practica -udiciară9 descrierea &nălţimii persoanei se reali)ea)ă prin o"serarea directă a

persoanei sau a cadarului %i se aprecia)ă &n centimetri.

Cre%terea %i de)oltarea se &nceie c(nd or,anismul a-un,e la maturitate.

+aturitatea este


32/50

posi"ilităţilor de adaptare ale indiidului la condiţiile ieţii %i actiităţii sociale=3!.

tatura persoanei poate fi apeciată după se09 &n felul următor:

e0ul cundă +i-locie Hnaltă 6oarte &naltă4ăr"at P(nă la 1$ cm Hntre 1$17 cm Peste 17 cm Peste 2 cm6emeie P(nă la 1## cm Hntre 1##1$# cm Peste 1$# cm Peste 18# cm

D. C)n%iu,i$ c)"pului

Hnsu%irile fi)iolo,ice9 "iocimice9 morfolo,ice %i psiice ale unei persoane alcătuiesc

constituţia indiidului. Aceste &nsu%iri9 corelate &ntre ele se caracteri)ea)ă printrun mare ,rad de

sta"ilitate pe parcursul e0istenţei unei persoane.

Pentru identificarea criminalistică9 cele mai importante sunt &nsu%irile morfolo,ice care

pot fi depistate prin e0amenul antropolo,ic curent.

Constituţia corpului este determinată &n funcţie de de)oltarea sceletului musculaturii %i

a ţesutului adipos %i poate fi descrisă:

după sistemul osos %i muscular: solidă ;ro"ustă>9 mi-locie sau sla"ă ;osoasă9 uscăţiă>?

după ţesutul adipos: sla"ă9 mi-locie sau ,roasă.

E. De%c"ie"e$ de$liil)" fi/u"ii u#$ne

6i,ura umană se e0aminea)ă din faţă %i din profil9 de la linia de inerţie a părului %i p(nă la

(rful "ăr"iei.

6aţa este formată dintrun ansam"lu de structuri repre)entate de oase9 mu%ci somatici9

iscere9 ase %i neri.

lementele osoase delimitea)ă un ansam"lu de caităţi care adăpostesc receptorii

,ustatii9 olfactii %i i)uali9 precum %i caitatea "ucală. Pe componentele sceletice se inserea)ă

muscii masticatori %i muscii feţei3#.

Antropolo,ul soietic @. @. Ce"osMaro a reali)at o clasificare a tipurilor antropolo,ice9

34 'o"ănescu @.9 'eeducarea neuromotorie9 ditura +edicală9 4ucure%ti9 21

35 Panaitescu .9 5ănuţă @.9 'o%u +.9 Anatomia re,ională a feţei %i a ,(tului9 +ono,rafii medicale9ditura +edicală @aţională9 22

32


33/50

care nu este "a)ată pe criterii pur formale9 ci o,linde%te istoria de)oltării lor 3$. Astfel9 el

sta"ile%te 3 rase mari:

a> @e,roid / australială:

ne,roi)i?

australoi)i?

"> uropidă ;europi)i>

c> +on,oloidă:

mon,oloi)i?

americanoi)i.

Hn acest sens9 putem menţiona faptul că mem"rii fiecărei rase se particulari)ea)ă prin

culoarea pielii %i a ocilor9 la nielul corpului / prin proporţii9 prin aspectul specific al trăsăturilor

feţei9 culoarea %i forma părului.Ordinea &n care se descrie fi,ura umană este următoarea:

părul?

fruntea cu arcadele?

ocii %i spr(ncenele9 pleoapele %i ,enele?

nasul ;profilul fronto na)al>?

profilul na)o / "ucal?

,ura9 "u)ele %i dinţii?

mustaţa9 "ar"a %i "ăr"ia?

urecile.

2. Se#n$l#enele func,i)n$le :din$#ice; $le pe"%)$nei

Prin semnalmente funcţionale ;dinamice> &nţele,em acele caracteristici ale persoanei care

apar cu prile-ul e0ecutării diferitelor mi%cări9 de ,enul mersului9 ,esticulaţiei9 mimicii etc.

36 @estur +. 6.9 'asele omene%ti9 d. Ftiinţifică9 1*#7

33


34/50

emnalmentele funcţionale ;dinamice> sunt:

e0presia fi)ionomiei?

ţinuta corpului ;atitudinea>?

,esticulaţia?

mersul?

ocea %i or"irea?

unele o"i%nuinţe do"(ndite cu prile-ul efectuării anumitor actiităţi.

intre caracteristicile care indiiduali)ea)ă o anumită persoană pot fi amintite %i alte

manifestări9 cum ar fi:

mi%cări ale "u)elor?

ticul neros sau rictusul?

str(n,erea dinţilor etc.

3. Se#nele p$"icul$"e 0n idenific$"e$ pe"%)$nei

emnele particulare fac parte din cate,oria elementelor preţioase pentru identificarea

persoanelor %i cadarelor9 put(nd fi de o mare diersitate37.

Hn sens criminalistic9 semnele particulare sunt denumite acele defecte de natură anatomică

%i funcţională care a-ută la recunoa%terea %i identificarea unei persoane38.

Aceste semne au ca %i cau)ă anumite malformaţii con,enitale9 diferite acumulări sau

malformaţii con,enitale9 diferite acumulări sau deformări cantitatie ori calitatie sau lipsa

anumitor or,ane din corpul omenesc etc.

emnele particulare9 care se memorea)ă mai "ine9 sunt cele i)i"ile9 se redau cu mai

multă certitudine.

Aproape că nu e0istă om să nu ai"ă trăsături particulare %i speciale.

Cele mai repre)entatie9 semne particulare9 sunt:

A. Cic$"ice$

37 tancu .9 op. cit.9 pa,. 182

38 Dumitrescu C., Curs de tehnică criminalistică, vol.

34


35/50


36/50

stima companiei.=!

Tatua-ul este tratat ca element de identificare a persoanei9 at(t &n "a)ele de date

criminalistice9 c(t %i la recunoa%terea i)uală de către martori sau partea ătămată.

?. Pie"cin/ul

Piercin,ul repre)intă portul a mici podoa"e introduse %i prinse &n pielea corpului sau

dantură9 podoa"e care oric(nd pot fi scoase9 orificiile practicate &n timp put(nd fi eliminate sau

nu9 &n ca)ul &n care acestea sunt de dimensiuni mai mari.

&. =#'"!c!#ine$ :inu$ +e%i#en$"!; *i )'iecele p)"$'ile

Aceste semnalmente nu repre)intă &ntotdeauna caracteristici constante9 utile pentru

recunoa%terea sau identificarea unei persoane9 deoarece ele pot fi &nlocuite cu altele saumodificate.

Totu%i9 &n practică sau &nre,istrat numeroase ca)uri c(nd referirile9 martorilor oculari sau

ale ictimelor9 făcute cu priire la &m"răcămintea persoanei9 la accesoriile %i o"iectele purtate de

acestea au dus la identificarea ei.!1

Hn sens criminalistic9 prin &m"răcăminte se &nţele, acele o"iecte folosite pentru:

acoperirea capului: pălării9 fesuri9 %epci9 căciuli?

acoperirea corpului: costum9 puloăr9 fustă9 palton9 pardesiu9 trenin, etc?

&ncălţat: pantofi9 ,ete9 sandale9 ci)me etc.

e asemenea9 persoanele pot aea asupra lor %i anumite o"iecte porta"ile9 cum ar fi: ,enţi9

po%ete9 ali)e9 um"rele9 "i-uterii ;inele9 "răţări9 cercei9 "ro%e etc.>9 pacete9 cărţi9 )iare %.a.

@u puţine sunt ca)urile c(nd infractorii recur, la dierse metode pentru a &n,reuna

urmărirea %i identificarea lor. intre metodele folosite &n acest scop9 menţione): de,i)area9

macia-ul9 folosirea unor mă%ti din late09 scim"area aspectului e0terior al feţei9 &m"răcămintea

artificială9 folosirea unor prote)e %.a.

Cu toate aceste semnalmente sunt priite cu re)ere9 din punct de edere criminalistic9 ele

pot de)ălui uneori profesia9 ocupaţia persoanei sau starea materială a persoanei %i ori,inea sa

40 +inoici @.9 Tatua-ele &n 'om(nia9 ediţie prefaţată de C(r-an L.9 4ucure%ti9 27

41 ră,ici Ctin9 Iaco" A.9 Tratat de tenică criminalistică9 diţia a II / a9 d. ITCG9 Craioa9 2*9 pa,. 3!33!#

36


37/50

socială9 poate trăda mentalitatea9 ,radul de ciili)aţie9 rafinamentul sau lipsa lui %i ciar "unul

simţ sau lipsa acestuia.

2.3. Me)d)l)/i$ idenific!"ii c"i#in$li%ice

O"iectele supuse identificării criminalistice ;persoane9 lucruri9 fenomene> sunt foarte

ariate &n raport cu natura9 forma9 mărimea %i funcţionalitatea lor. e asemenea9 caracteristicile

de identificare or fi diferite de la o cate,orie la alta.

A(nduse &n edere aceste situaţii9 este necesară o anumită metodolo,ie a identificării

criminalistice care tre"uie să cuprindă at(t metode de e0aminare specifice criminalisticii c(t %i

metode de e0aminare preluate din alte %tiinţe care pot contri"ui la aflarea adeărului9 priind

toate caracteristicile care au le,ătură cu cau)a penală cercetată.

6undamentul metodolo,ic al cercetării criminalistice9 după cum se su"linia)ă &n literatura

de specialitate9 presupune un proces de %"ucu"$ )'iecului ;spre e0emplu9 urmele de m(ini9 urmele lăsate de mi-loacele de

transport>?

"> c)#p)-i,i$ )'iecului ;de e0emplu9 compo)iţia cernelii cu a-utorul căruia sa e0ecutat

scrisul9 compo)iţia (rtiei suport etc.>?

c> dep"inde"ile func,i)n$le *i )'i*nuin,ele #)"ice ale persoanei ;de e0emplu mimica9

,esturile etc.>.

2.&. Me)de *i #i>l)$ce e7nic) @ c"i#in$li%ice de idenific$"e $ pe"%)$nei pe '$-$

%e#n$l#enel)" e9e"i)$"e

42 uciu C.9 op. cit.9 pa,. 2

37


38/50

A. E9pe"i-$ f))/"$fiei de p)""e

+etoda portretului or"it poate fi utili)ată pentru identificarea unei persoane pe "a)a

trăsăturilor e0terioare redate &n foto,rafii.

Anali)area %i compararea trăsăturilor e0terioare reproduse &n foto,rafii permit e0pertuluisau specialistului criminalist să sta"ilească dacă două sau mai multe foto,rafii repre)intă

ima,inea uneia sau aceleia%i persoane ori a două persoane diferite9 precum %i dacă foto,rafia unui

cadaru se referă sau nu la o anumită persoană!3.

A%a cum sa preci)at9 oamenii pre)intă o indiidualitate certă9 inaria"ilă %i o"iectiă9

caracteristică fiecărei persoane &n parte9 care acumulea)ă &n timp mutaţii de ordin fi)iolo,ic

inerente de)oltării "iolo,ice9 precum %i unele modificări datorate unor maladii9 interenţii

cirur,icale9 de &nfrumuseţare9 accidente!!.

Pentru efectuarea acestui ,en de e0perti)ă criminalistică se folosesc următoarele mi-loace

tenice de e0aminare:

aparate de foto,rafiat pe film lat

truse pentru e0ecutarea măsurătorilor pe foto,rafii

Pe parcursul efectuării e0perti)ei9 e0pertul ori specialistul criminalist tre"uie să anali)e)e

at(t caracteristicile ,enerale9 c(t %i caracteristicile indiiduale. Caracteristicile ,enerale sunt

semnalmentele anatomice / statice care pot fi o"serate pe foto,rafie: se0ul9 rasa9 (rsta9 forma

capului %i a feţei9 )onele feţei9 cu accent pe formă9 dimensiuni9 amplasare %i culoarea elementelor componente9 &m"răcămintea %i starea acesteia.

0aminarea caracteristicilor ,enerale oferă posi"ilitatea e0cluderii foto,rafiilor ce

repre)intă persoane diferite %i reţinerea numai a acelor foto,rafii ce pre)intă persoane cu

anatomie asemănătoare.

0perti)a foto,rafiei de portret parcur,e următoarele etape:

E&aminarea separată

Această e0aminare presupune: studierea foto,rafiilor pentru determinarea factorilor ce ar fi putut influenţa ilustrarea

43 C. umitrescu9 . 5ocea9 lemente de antropolo,ie -udiciară9 ditura +inisterului de Interne94ucure%ti9 1**39 pa,. !1

44 Tratat de practică Criminalistică9 ol. 29 +inisterul de Interne9 4ucure%ti9 1*789 pa,. 3#7

38


39/50

corectă a aspectului e0terior %i a particularităţilor?

studierea condiţiilor &n care au fost e0ecutate foto,rafiile9 po)iţia persoanei9 aspectul ei

e0terior %i ilustrarea folosită?

prelucrarea materialelor folosite la dispo)iţie9 inclusi reproducerea / copierea acestora

%i multiplicarea &ntrun număr suficient de e0emplare.

E&aminarea comparativă

Această e0aminare poate fi reali)ată prin următoarele procedee:

compararea prin confruntare / constă &n a%e)area celor două ima,ini reali)ate la aceea%i

scară %i dacă este posi"il9 din acela%i plan. lementele caracteristice9 fie asemănătoare9 fie diferite

se notea)ă separat9 se descriu %i se marcea)ă pe foto,rafie.

sta"ilirea continuităţii liniare / constă &n reali)area unei foto,rafii compuse din cele

două foto,rafii e0tinse9 decup(nduse anumite porţiuni din acestea? metoda caroia-ului / este destul de des &nt(lnită &n actiitatea de e0perti)ă criminalistică9

constă &n trasarea unei reţele de linii paralele9 ecidistante9 ori)ontale %i erticale pe cele două

foto,rafii e0aminate9 lu(nduse ca reper acelea%i elemente fi0e ala fi)ionomiei?

proiecţia punctelor comune / pentru aceasta este necesar ca una din foto,rafii să ai"ă

dimensiuni mai mici. emonstraţia se reali)ea)ă prin lipirea celor două foto,rafii pe un suport9

marc(nduse o a0ă optică erticală. Hn continuare se unesc elementele corespondente ale celor

două ima,ini cu linii drepte9 care coner, spre un sin,ur punct. 'eali)area coner,enţei

demonstrea)ă identitatea persoanei din cele două foto,rafii.

Formularea concluziei

Ca %i &n ca)ul altor ,enuri de e0perti)e9 se poate concreti)a &n una din următoarele

conclu)ii:

cert / po)itiă:


40/50

pre)intă permit ca9 prin capacităţile sale auditie9 să facă identificări pe această "a)ă!#.

Urmele sonore ale ocii %i or"irii pre)intă caracteristici ,enereale %i indiiduale ce

permit identificarea or"itorului.

Fi acest tip de e0perti)ă parcur,e etapele o"i%nuite9 respecti:

E&aminarea separată

Hn acest ca) principala preocupare este aceea a interpretării urmelor sonore ale ocii %i

or"irii i)ea)ă lămurirea următoarelor aspecte:

sta"ilirea apartenenţei de ,en a or"itorului? poate fi făcută ciar cu prile-ul ascultării

persoanei?

determinarea (rstei or"itorului? elemente de ordin fonetic ale urmelor sonore de oce

%i or"ire pot conduce la deose"irea ocii de copil de ocea de adult sau a unei persoane &n

(rstă?

sta"ilirea locului de ori,ine al or"itorului9 acest lucru put(nd fi determinat prin

compararea fono,ramei &n liti,iu cu dialectul9 su" dialectul sau ,raiul or"it?

"oala de care suferă or"itorul? datorită e0aminării fono,ramei pot fi e0trase elemente

care a-ută la dia,nosticarea "olii de care suferă or"itorul?

)iua %i ora c(nd a fost &nre,istrată ocea %i or"irea?

numărul or"itorilor %i actiităţile desfă%urate &n timpil or"irii.

E&aminarea comparativă

Pentru aceasta este a"solut necesar ca modelele de oce %i or"ire pentru comparaţie să

fie imprimate &n acelea%i condiţii ca %i fono,rama &n liti,iu9 pentru aceasta tre"uie respectate

anumite re,uli:

pentru &nre,istrare să fie folosite acelea%i mi-loace tenice 9 fiecare casetofon9 microfon

lucrea)ă pe o anumită "andă de frecenţă9 aceasta mărind sau mic%or(nd ,ama de caracteristici

indiiduale ale ocii %i or"irii?

o"ţinerea modelelor de comparaţie să ai"ă acela%i conţinut9 acelea%i cuinte9 propo)iţii

sau fra)e9 &n ederea efectuării e0perti)ei este necesar să fie preleate cuintele9 propo)iţiile sau

fra)ele e0istente &n foto,rama &n liti,iu?

45 Tratat de criminalistică9 ol. 19 +inisterul de Interne9 4ucure%ti9 1*7$9 pa,. 178.

40


41/50

o"ţinerea metodelor de comparaţie să se facă &n acelea%i condiţii de &nre,istrare ca %i

fono,rama &n liti,iu!$ .

Formularea concluziei

upă parcur,erea acestor etape9 e0pertul poate a-un,e la una din următoarele conclu)ii:cert po)itiă9 cert ne,atiă9 de pro"a"ilitate sau de imposi"ilitate. 6ormularea conclu)iilor fiind

asemănătoare celorlalte e0perti)e.

2.(. P)""eul ")')

Hn actiitatea -udiciară9 recunoa%terea unei persoane de către o alta se face prin

reconstituirea %i repararea ima,inii &ntipărite &n memorie9 a trăsăturilor e0terioare ale persoanei pecare martorul sau ictima a ă)uto anterior.

'ecunoa%terea persoanelor poate fi efectuată cu a-utorul foto,rafiilor persoanelor care a fi

identificate 9 &n special a foto,rafiilor de semnalmente ;persoana este foto,rafiată din faţă %i din

profil dreapta> e0istente &n al"ume foto 9 colecţii sau "a)e de date.

Hn ederea sta"ilirii corecte a semnalmentelor %i semnelor particulare9 premer,ător

informati)ării actiităţii de recunoa%tere facială9 au fost utili)ate al"umele cu foto,rafii ale

infractorilor sau pre)entarea de elemente faciale &nre,istrate pe peliculă9 utili)(nd tenica foto /

ideo criminalistică.

Hn practica -udiciară9 sa constatat faptul9 că &ntrun interal de c(tea ore după comiterea

infracţiunii autorul este descris destul de a,9 fiind &n stare de %oc9 ictima poate fi u%or

influenţată9 i se pot su,era anumite răspunsuri9 nemaiput(nd clarifica &ntro ordine lo,ică

semnalmentele infractorului.

+i-loace tenice de reali)are a portretului ro"ot:

&ntocmirea sciţei de portret?

fotoro"otul?

identificarea pe "a)ă de desen / compo)iţie:

R identi / Mitul?

R portretul ro"ot computeri)at?

46 Tratat de practică Criminalistică9 ol. 19 +inisterul de Interne9 4ucure%ti9 1*7$9 pa,. 18#

41


42/50

R sciţa de portret utili)(nd catalo,ul elementelor faciale


43/50

CAPITOLUL III

METODE CRIMINALISTICE DE IDENTIFICARE A CADA


44/50

'econstrucţia facială este o metodă e0trem de utilă de identificare a cadarelor

sceleti)ate cu identitate necunoscută9 metodă care constă &n reconstituirea feţei unui cadaru

după morfolo,ia osoasă a craniului9 &n ederea identificării acestuia9 &n lipsa altor mi-loace

-uridice de identificare ;amprente di,itale9 palmare9 profil A@>.

Teoria care a stat la "a)a reconstrucţiei faciale după craniu este aceea că dacă fiecare

indiid &n parte are o faţă unică9 atunci fiecare persoană a aea %i un craniu unic9 cu

particularităţile sale antropometrice9 astfel &nc(t mici ariaţii ale formei9 aspectului %i proporţiilor

craniului duc la ariaţii importante ale feţei9 aceasta fiind o adeărată artă a craniului.

6iind unul dintre cele mai importante instrumente sociale9 faţa umană9 transmite9 cu

a-utorul mimicii nenumărate semnale de comunicare9 precum %i sentimente personale9 cum sunt:

emoţiile9 interesul9 atenţia etc. 6olosim faţa pentru a atra,e9 a respin,e9 a speria %i tot felul de

relaţii interpersonale.6actorul cel mai important care afectea)ă morfolo,ia feţei este sceletul craniului

;mandi"ula9 ma0ila9 oasele: frontal9 sfenoid9 etmoid9 na)ale etc.>9 prin urmare forma feţei este

dependentă de structura sceletică.

nloS a sta"ilit &n 1*82 că9 &n principal9 &n funcţie de forma ,enerală a oaselor craniului9

e0istă doar un mic număr de forme faciale de "a)ă.!8

Prin urmare9 aem două tipuri principale de craniu dolicocefalic ;lun, %i &n,ust> %i

"raicefalic ;scurt %i lat>9 duc la forme "a)ale ale feţei9 cum sunt leptoprosopic ;&n,ustă %i lun,ă9

cu elemente protrusie> %i euriproscopic ;scurtă %i lar,ă9 cu proeminenţe puţin pronunţate>.

copul reconstrucţiei faciale este acela de a produce o asemănare a trăsăturilor faciale

aplica"ile craniului &n cau)ă pentru a putea fi recunoscut de către mem"rii familiei sau de către

apropiaţi.

Hn ca)ul &n care &ncercăm să reali)ăm o reconstrucţie facială criminalistică9 tre"uie să

luăm &n considerare multiple scopuri. Cel mai important scop al reconstrucţiei criminalistice este

cel de a reali)a identificarea. e re,ulă9 reali)area reconstrucţiei faciale este ultima opţiune &n

inesti,aţia criminalistică. 'econstrucţia facială reali)ată pe sceletul craniului &nsoţită de o

pu"licitate intensă9 cu pre)entarea foto,rafiilor reconstrucţiei &n massmedia9 poate duce la o

recunoa%tere de către o persoană din populaţie!* care a cunoscut indiidul pre)entat9 put(nd

conduce la o identificare.

48 nloS . G. Gand"ooM of facial ,roSt9 2nd edn. Piladelpia PA ;1*82>

44


45/50

e peste un secol &n acest domeniu se utili)ea)ă9 &n principal următoarele tenici:

$; Rec)n%"uc,i$ f$ci$l! 2 D9 care constată &n desemnarea feţei pe o foto,rafie a craniului

la care au fost aplicate distanţiere pentru eiden%ierea ,rosimii ţesuturilor pericraniene? de re,ulă

această reconstrucţie se poate reali)a doar de arti%tii plastici9 portreti%tii9 fiind necesare a"ilităţi

artistice deose"ite.

Primele re)ultate &n utili)area acestei tenici au fost o"ţinute de E. L. An,el ;1*77> dar

tenica a fost impusă &n tatele Unite ale Americii de către CadSel ;1*88>.

'; Rec)n%"uc,i$ fe,ei u#$ne uili-nd ) #e)d! %culpu"$l! 3 D ;metoda

+ancester>.

Unul dintre pionierii reconstrucţiei feţei umane prin metoda sculpurală9 a fost

antropolo,ul rus +. +. 5erosimo9 care &n 1*3# a modelat capul unui "ăr"at %i la comparat cu

foto,rafiile "ăr"atului făcute &n ultimii ani ai ieţii acestuia. A fost conins că tenica sa poate produce o "ună asemănare cu indiidul %i a de)oltat o tenică anatomică "a)ată pe mmodelarea

fiecărui musci facial pe sceletul craniului9 după care acea structură musculară era acoperită cu

un strat fin de ceară9 care repre)enta pielea %i crea faţa finisată.

+etoda lui Cerasimo implica două fa)e: reproducerea craniului %i apoi modelarea

mă%tii faciale. Hn anul 1*!#9 Cerasimo a pu"licat9 la +oscoa9 lucrarea 4a)ele reconstrucţiei

feţei după craniu.

Hncercări de reconstrucţie facială9 &n r(ndul antropolo,ilor care au utili)at tenici de

supraprotecţie9 au fost &n special9 &n 5ermania9 făcute de către Gelmer &n 1*8! %i de către @eae

%i Pra, &n An,lia.

'icard @eae a de)oltat o tenică nouă9 numită metoda +ancester #9 utili)(nd toate

elementele morfolo,ice sceletice ale craniului pentru sta"ilirea formei %i locali)ării ţesuturilor

moi9 "a)(nduse pe studiile referitoare la ,rosime acestora9 alori care &ncă sunt statice9fiind

medii ale ,rosimii ţesuturilor moi la nielul celor 3! de puncte antropometrice ale craniului.

Această metodă9 +ancester9 &n,lo"ea)ă studiul anatomiei faciale9 e0presiei9

antropometriei9 antropolo,iei %i relaţiei dintre ţesuturile moi %i cele tari ale feţei.

+etoda sculpturală 3 9 aplicată de saantul rus +. +. 5erasimo a fost aplicată %i

49 eperd E. ;1*81>9 ocial factors in face reco,nition9 London9 AcademK Press

50 Pra, E.9 @eae '.A.G. ;1**7>9 +aMin, faces9 London9 4ritis +useum Press

45


46/50

perfecţionată la noi &n ţară de profesorul doctorul antropolo, Cantemir 'i%cuţia. in această

cau)ă9 mai era denumită %i metoda 5G'AI+O / 'IFCUIA.

Profesorul antropolo, Cantemir 'i%cuţia a cola"orat cu Poliţia 'om(nă timp de aproape

2 de ani9 reu%ind să contri"uie prin cuno%tinţele de specialitate la identificarea autorilor de

infracţiuni deose"it de ,rae9 amintim cele"rul ca) 9 pe care aplică distanţiere

irtuale 9 corespun)ătoare ,rosimii ţesutului moale pericranian al craniului respecti ;&n funcţie

de rasă9 (rstă %i se0>9 apoi este aleasă dintro "a)ă de date o faţă comună care sar potrii pe

craniul respecti.#2 Ulterior fiind adău,ate celelalte componente ale feţei umane9 nas9 oci9 ureci9

"u)e care se potriesc c(t mai realist pe craniul scanat. O altă

metodă pentru identificare este compararea morfolo,ică a craniului cu foto,rafia persoanei

dispărute pentru a se putea deduce un număr suficient de corespondenţe de forme. +etoda

suprapunerii foto,rafice este &nlocuită9 &n pre)ent cu suprapunerea ideo9 care permite orientarea

craniului &n aceea%i po)iţie ca %i fi,ura din portret.

51 +oss E. P. Tree dimensional isualisotin of te sMull usin, CTI uropean Eournal of Ortodontics9 pa,. *

52 ane)is et al9 6acial reconstruction usin, 3 computer ,rapics9 6orensics cience International9 pa,.18

46


47/50

3.3. Me)d$ c)#p$"!"il)" 'i)l)/ice *i #edic) @ p$)l)/ice cu fi*ele *i e+iden,ele

#edic$le

Această metodă este posi"ilă datorită inesti,aţiilor -uridice9 precum %i cestionării

rudelor sau cuno%tinţelor persoanei dispărute. Hn urma acestor proceduri se poate sta"ili dacă

persoana dispărută a suferit de reo "oală sau a urmat un tratament medical.

Pe corpul cadarului se pot sta"ili urmele unor "oli9 fapt ce determină căutarea de

radio,rafii pentru a fi comparate cu cele o"ţinute da la cadaru. Hn fi%ele medicale din instituţii desănătate pu"lică 9 policlinici9 spitale9 e0istă &nre,istrări referitoare la persoane9 de ,enul: ,reutate9

&nălţime9 perimetru toracic9 antecedente medicopatolo,ice9 care pot contri"ui la identificarea

cadarului cu identitate necunoscută.

3.&. Me)d$ %up"$p")iec,iei

ste o metodă utili)ată folosită &n actiitatea de identificare a cadarelor necunoscute9c(nd fi)ionomia persoanei tre"uie reconstituită9 &ntruc(t la faţa locului se &nt(lne%te doar craniul9

uneori &nsoţit de scelet9 datorită perioadei lun,i de timp scurse de la deces9 condiţiilor de mediu

&n care sa aflat cadarul p(nă la descoperire sau interenţiei asupra corpului anumitor factori

e0terni9 animale9 temperatura etc.

Atunci c(nd se recur,e la utili)area metodei supraproiecţiei tre"uie luate &n considerare:

elementele ,enerale de identificare ;rasă9 se0>?

elemente indiiduale de identificare ;referitoare la morfolo,ie9 estetică9 funcţional>.

Această metodă constă &n e0aminarea suprapunerii elementelor unei foto,rafii de portret

a persoanei dispărute peste elementele unei foto,rafii a craniului descoperit9 craniu ce urmea)ă a

fi identificat. Actiitatea de e0aminare urmărind suprapunerea perfectă a tuturor &nsu%irilor

constituite din linii caracteristice %i puncte anatomotopo,rafice.

47


48/50

3.(. Me)d$ idenific!"ii dup! "e%u"i )%e)l)/ice

+etoda presupune e0aminarea comple0ă a resturilor osteolo,ice ;scelet9 oase i)olate sau

oase fra,mentate>9 studiu ce poate fi făcut asupra sceletului căruia &i lipse%te craniul9 c(t %i

asupra cadarului care mai are părţi moi9 prin autopsie.

0perti)a urmelor osteolo,ice este specifică medicinii le,ale %i are ca o"iect identificarea

după resturile umane.

Principalele o"iectie ale acestei metode sunt: determinarea ori,inii umane %i a rasei9determinarea se0ului %i taliei9 determinarea ecimii osului9 sta"ilirea (rstei etc.

Certitudinea acestei metode este dată de faptul că:

ţesuturile dure9 &n special oasele9 dar %i dinţii %i părul9 &%i păstrea)ă timp &ndelun,at

caracterele morfolo,ice9 dimensiunile %i particularităţile?

fiecare scelet are caractere distincte faţă de celelalte scelete?

fiecare os care aparţine aceluia%i scelet pre)intă unele particularităţi patolo,ice.

48


49/50

8I8LIO?RAFIE

1. Codul penal %i codul de procedură penală al 'om(niei2. Asanace 5.9+arcus L.9 lemente de medicină "iocriminalistică9 Institutul 9 d. Politică9 4ucure%ti9 1*$2

1#. icţionar -uridic penal1$. N9 diţia a IIa9 Uniers nciclopedic9 4ucure%ti9 1**817. ră,ici Ctin9 Iaco" A.9 Tratat de Tenică criminalistică9 diţia a II /a9 ditura ITCG9Craioa9 2*18. umitrescu C.9 5acea .9 lemente de antropolo,ie -udiciară9 4ucure%ti9 1**31*. umitrescu C.9 Curs de tenică criminalistică9 ol. II2. isman A. A.9 Criminalistică ;su" redacţia lui . A. 5olunsMi>9 ditura idactică %iPeda,o,ică9 4ucure%ti9 1*721. nescu 5.9 icţionar de lo,ică9 ditura Ftiinţifică %i nciclopedică9 4ucure%ti9 1*8#22. n,els 6.9 ialectica naturii9 ditura Politică9 1*#*23. nloS . G. Gand"ooM of facial ,roSt9 2nd edn. Piladelpia PA ;1*82>

2!.@6I / trate,ic Plan9 2#289 punctul !2#. 5aKet E.9 +anuel de police scientifiBue9 PaKot9 Paris9 1*$12$. 5iţescu 5.9 Anatomia artistică9 Construcţia corpului9 ol. I9 ditura de stat pentru literatură%i artă9 4ucure%ti9 1*#*27. 5o"lot .9 Troit de Lo,iBue9 Li"raire Armond Colin9 Paris9 1*3728. 5olfin +. @. Istoria Artei. ditura idactică %i Peda,o,ică9 1*7#2*. 5olunsMi A. .9 Criminalistica9 d. Ftiinţifică9 4ucure%ti9 1*$13. Ia,no .9 'epciuc .9 'usu I. 5.9 Anatomia omului9 ditura +edicală9 4ucure%ti9 1*$2

49


50/50

Documents

Semnalmentele Persoanei Şi Rolul Acestora În Identificarea Criminalistică