shpargalca bioetica

8/18/2019 shpargalca bioetica

1/14

1.Notiunea de morala si esenta ei. Etica ca teorie filosofica a moralitatii.Relatiile morale si constiintamorala. Morala este un ansamblu de principii şi norme, de idealuri şi reguli, de sentimente şi convingeri dereglementare a comportamentului oamenilor, a relaţiilor dintre ei, dintre ei şi societate, întemeiate pe noţiunilede bine şi rău. -este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale şi este determinată în mare măsură deexistenţa socială; -scopul ei fiind reglarea conduitei oamenilor în socium, raporturilor faţă de colectiv, faţă decomunitate. upă nivelul moralităţii putem deosebi mai multe feluri de persoane! - tipul moral "cunoaşte,interiori#ea#ă şi transformă sistemul de valori şi principii în conţinuturi proprii de conştiinţă şi le aplică înrelaţiile sale cotidiene$ - tipul imoral "cunoaşte totalitatea valorilor morale, dar nu le interiori#ea#ă, nu lerespectă, este un tip conflictual$ - tipul amoral "nu cunoaşte sistemul de valori morale, nu le reali#ea#ă ca atare,le încalcă$. %n structura moralei deosebim trei componente! activitatea morală, relaţiile morale şi concepţiilemorale "de fapt conştiinţa morală$. -&ctivitatea morală este acea latură a activităţii umane care se mai numeşte şimoravuri. -Relaţiile morale 'sc(eletul) comportamentului. -*onştiinţa moralei exprimă prin sentimente,convingeri, nă#uinţe morale, calităţi morale, repre#entări despre datorie, idealurile morale şi sociale Etica este odisciplină filosofică ce studia#ă diferenţa dintre bine şi rău. Etica repre#intă teoria sau studiul filosofic almoralei. Ea are menirea să re#olve probleme practice morale ce apar în viaţa omului în concordanţă cu normelesociale. Etica şi morala studia#ă omul şi relaţiile umane, care paralel pot fi "şi sunt$ şi obiectul de studiu almultor ştiinţe naturale şi umaniste. +biectul eticii se modifică în procesul istoric şi depinde de concepţiamoralei, cunoaşterea ei tipică în diverse perioade istorice. copul moralei este de a reglementa comportamentuloamenilor în societate, raporturile lor unul faţă de altul, faţă de colectiv, de societate în întregime, faţă de tot ceeste viu. %n morală se formulea#ă un ideal social spre care tinde societatea. *onştiinţa morală "concepţiilemorale$ este latura subiectivă a moralei şi s e exprimă prin sentimente, convingeri, nă#uinţe morale, calităţimorale, repre#entări despre datorie,idealurile morale şi sociale. rincipii morale! metodologice "autoritarism,voluntarism, conformism, formalism$, conceptuale "umanism, individualism, colectivism, patriotism$ şi propriu#is morale "altruism, ascetism, (edonism, utilitarism, epicurism$. %n medicină un principiu specific al moraleieste 'nu dăuna). 2.”Regula de aur „a moralitatii. Regula de aur sau etica reciprocităţii e un percept etic găsitîn multe religii şi filo#ofii. Ea se cuprinde în următoarea fra#ă! *omportă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea să secomporte ei cu tine.) /deea de ba#ă a Regulii de aur este reciprocitatea şi afirmarea implicită a valorii egale aindivi#ilor sub aspectul umanităţii lor.

3.Categoriile de baza ale eticii. Datoria, binele si raul,cinstea,demnitatea,constiinta- mecanismeleregulative de control ale constiintei morale. Autoarecierea si arecierea. *ategoriile eticii suntnoţiunile cele mai generale care reflectă momentele esenţiale şi principale ale moralei. Ele formea#ă unsistem integru şi un conţinut teoretic al eticii. Ele nu doar reflectă relaţiile morale, dar şi aprecia#ă,recomandă şi inter#ic ceva. atoria 0 categorie a eticii care reflectă îndatoririle morale ale omului,îndeplinite din îndemnul conştiinţei. %n datorie îşi găsesc amprenta cerinţele societăţii faţă de personalitate şiobligaţiile personalităţii faţă de societate. rofesia de medic presupune în mod obligatoriu conştienti#areadatoriei, condiţionat de particularităţile activităţii date. atoria morală supremă a medicului constă în a slu1ide#interesat pacientul. - 2inele şi răul constituie categoriile fundamentale ale eticii prin care se exprimaaprecierea morală a condiţiei, acţiunilor şi faptelor atît ale fiecărui om în parte cît şi a colectivelor,grupurilor, claselor precum şi a diverselor evenimente sociale. Ele caracteri#ea#ă activitatea umană din

punct de vedere al importanţei ei morale. -2ine este ceea ce societatea, colectivul consideră acceptabil, ceeace recomandă pentru sine şi membrii săi; - Rău se identifică cu acele forme de comportare şi manifestărisociale, ce împiedică progresul individual şi social. +noarea 0 categorie etică ce exprimă atitudinea omuluifaţă de sine şi a societăţii faţă de om. Ea se ba#ea#ă pe sinceritate şi încredere reciprocă, pe respectareacuvîntului dat şi îndeplinirea obligaţiunilor faţă de a lţi oameni şi faţă de societate. emnitatea 0 categorie aeticii care exprimă valoarea morală a omului, atitudinea lui faţă de sine însuşi şi recunoaşterea sau refu#ul decătre societate a valorii personalităţii sale. . emnitatea este o formă a autoconştiinţei şi autocontrolului

personalităţii, un mi1loc de înţelegere de către om a responsabilităţii sale faţă de sine însuşi ca personalitatemorală. *onştiinţa 0 categorie a eticii care caracteri#ea#ă capacitatea persoanei de a reali#a autocontrolulmoral, de a formula independent obligaţii morale, de a cere de la sine îndeplinirea lor şi de a efectua oautoevaluare a acţiunilor comise. *apacitatea conştiinţei morale de a orienta permanent în cele mai diferitesituaţii intenţiile şi acţiunile omului spre atingerea anumitor valori morale poate fi caracteri#ată ca orientarevalorică. Motivul şi motivarea, valorificarea şi autoaprecierea sunt metode importante a reglăriicomportamentului uman. &ceasta permite personalităţii nu doar să regle#e conştient comportamentul său,dar şi să efectue#e un autocontrol raţional al stării conştiinţei sale morale, a 1ută persoana în autoeducare, în

păstrarea curăţeniei morale a intenţiilor. &precierea morală permite a determina importanţa valorică afaptelor, a comportamentului persoanei sau a comunităţi sociale, corespunderea lor anumitor nor me,idealuri. e manifestă prin aprobare, încura1are, recunoaştere, de#aprobare, de#avuare. -&utoapreciereaconstituie valorificarea independentă a propriului comportament, a motivelor şi faptelor sale, este strînslegată de conştiinţă şi datorie şi repre#intă un mecanism important al autocontrolului.

!.Aaritia si geneza bioeticii,obiectul de studii si "ondatorul bioeticii #an Rasseler $otter Este consideratfondator al bioeticii biologul şi oncologul american 3an Rensselaer otter "4544-6774$, care utili#ea#ă acesttermen in anul 4587, in articolul său 2ioetica 0 ştiinţă a supravieţuirii), iar in anul 4584 il extinde in lucrarea2ioetica 0 o punte spre viitor). *ercetările ecologului şi scriitorului american +ldo 9eopold "4::8-45:$, ce

pre#intă o formă nouă, ecologică a eticii, numită etica ămintului, tind să plase#e omul de pe po#iţiile de stăpinal naturii in rolul de membru şi repre#entant al comunităţii biologice, al biosferei. /dei similare sunt e xpuse şi inlucrările marelui savant, medic, filosof, teolog şi altruist al perioadei contemporane, laureatul premiului $ studiul impactului etic al marilor descoperiri ale ştiinţelor naturii, indeosebi ale geneticii şi medicinei, fiind intim legată de progresele şi interogaţiile acestordomenii; "?$ o direcţie apărută la (otarul conexiunii dintre etica ecologică, medicală şi agrară, care cercetea#ă

problemele morale ale avortului, clonării, transplantologiei, ingineriei genetice, biote(nologiilor şi produselormodificate genetic. 2ioetica se ba#ea#ă pe u manism şi se ocupă de salvarea valorii vieţii umane; ştiinţă cecercetea#ă comportamentul uman in domeniul biologico-medical, precum şi in prote1area sănătăţii referitor laconformitatea acesteia cu valorile morale; "8$ un mod de viaţă; ":$ un institut socio-cultural. in definiţiileenunţate observăm că aria de influenţă a bioeticii porneşte de la nişte activităţi concrete in practica medicală"cum ar fi clonarea, ingineria genetică$ şi se extinde pină la nivel de biosferă. in acest fapt am putea evidenţiadouă cau#e ma1ore in cristali#area bioeticii! "a$ necesitatea şi inevitabilitatea extinderii cunoştinţelor eticeclasice asupra lumii vii ca re#ultat al acuti#ării problemelor ecologice; "b$ implementarea te(nicilor

performante şi te(nologiilor sofisticate in practica biomedicală.


2/14

%.&ioetica generala,seciala,clinica /n dependenţă de aceasta fenomenul de 2ioetică este abordat astă#isub două aspecte! ingust şi larg. + interpretare largă a bioeticii reiese din inevitabilitatea extinderii sfereicunoştinţelor etice asupra biosferei. /n sens ingust, bioetica este concentrată in 1urul relaţiei 'medic-pacient),asupra problemelor etice ce apar in pre#ent o dată cu implantarea intensivă in practica medicală a noilorte(nologii performante, scientofage. + astfel de interpretare duce la divi#area bioeticii in! bioetica generală şi

bioetica medicală "etica biomedicală$. roblema supravieţuirii poartă un caracter global şi este determinată de posibilitatea atingerii unui ec(ilibru static al lanţului natură-om-sănătate- te(nică.re#intă un interes ştiinţifico- practic concepţia potteriană, ai cărei adepţi consideră că fără o sc(imbare radicală a mentalităţii societăţiicontrolul fertilităţii populaţiei planetei nu poate fi reali#at. *onştienti#area faptului că lumea şi omenirea se aflăin faţa unui pericol real de dispariţie va fi legat de trecerea conştiinţei sociale la un nivel nou al de#voltăriicivili#aţionale cu inceputul procesului de formare a concepţiei bioetice despre lume. + importanţă ma1oră pentru

posibilitatea soluţionării problemei supravieţuirii este determinarea bioeticii ca ştiinţă despre o atitudine moralăfaţă de tot ce este viu, la ba#a căreia se află i#voarele moralităţii general-umane. arcina bioeticii constă inexplicarea eticofilosofică a situaţiilor problematice limitrofe ca eutanasia,etc..2ioetica este răspunsul societăţii laagresiunile ştiinţelor biomedicale.2ioetica poate fi numită drept o #onă de reflexie, unde este conştienti#at

pericolul ce vine din partea progresului te(nologic in domeniile biomedicinei, pentru identitatea morală aomului. /n această ordine de idei, bioetica repre#intă modul de depăşire a conflictelor dintre medicinate(nologică nouă şi etica vec(e. e observă deci conţinutul bioeticii ca ştiinţă ca fiind mult mai larg, mai global.oată activitatea umană este marcată astă#i de problemele bioeticii, pivotul de ba#ă fiind pericolul din partea

propriilor acţiuni. '.Doua trasee in dezv oltarea bioeticii.utem evidenţia două direcţii ma1ore alestudiului bioetic! upravieţuirea planetară şi rote1area naturii umane. upravieţuirea globală "planetară$

prevede existenţa biosferei ămintului in intregime, care este o condiţie obligatorie pentru securitatea civili#aţieiumane. &ici se creea#ă o situaţie paradoxală, deoarece de#voltarea civili#aţiei necesită utili#area bunurilormateriale, amplificarea producţiei, ceea ce afectea#ă biosfera, şi c(iar insăşi omenirea. &pare un şir de intrebăricare necesită răspunsuri adecvate! *um să prote1ăm omul de pericolele cau#ate de propriile acţiuniF *um să

prevenim distrugerea biosferei, pe care omul o induce prin activitatea sa te(nogenăF utem modifica omul"natura lui fi#ică şi psi(ică$F acă natura omului poate fi modificată, atunci care sunt limitele permise pentrusc(imbăriF e poate vorbi despre stabilirea unor standarde ale psi(ofi#iologiei umaneF &m putea spune că

bioetica are drept scop formularea unor soluţii pentru problemele menţionate, fiind studierea sistemică a vieţiişi a comportamentului uman in lumina valorilor şi principiilor morale. in acest punct de vedere bioetica iesedin limitele eticii profesionale medicale, plasindu-se c(iar deasupra eticii ecologice, incercind să elucide#easpectul etico-filosofic al problemelor viitorului omenirii şi ale vieţii pe erra. 2ioetica constituie acel domeniual ştiinţei care examinea#ă relaţiile in sistemul om-biosferă, de pe po#iţiile eticii clasice, eticii normative.eoarece obiectul de studiu al bioeticii nu este doar Bomo apiens, ci toată natura vie, raportată la morală, esteevident că etica medicală este doar o parte componentă a cercetării bioetice. unt elucidate citeva sarcini ale

bioeticii, consolidată ca domeniu ştiinţific şi institut socio-cultural! "a$ de a contribui substanţial la elaborareaconcepţiei strategice de supravieţuire a intregului ecosistem, a biosferei in special; "b$ de a prote1a valoareavieţii umane, sănătatea individuală şi cea publică; "c$ de a orienta inteligenţa umană in cunoaştereamodalităţilor ce servesc la imbunătăţirea calităţii vieţii şi la eradicarea in(ibiţiilor fi#ice, psi(ice, morale,spirituale ale persoanei umane; "d$ de a reglementa in mod legislativ atit cercetările biomedicale, practicaocrotirii sănătăţii "mai ales, domeniile transplantologiei, determinării momentului morţii, limitele susţineriivieţii bolnavilor incurabili, noilor te(nologii medicale ş.a.$, cit şi orice activitate socială ce ţine de existenţaomenirii. /n conclu#ie, bioetica relevă, in primul rind, semnificaţia umană a descoperirilor ştiinţifice caretrebuie să fie utile pentru om, după o splendidă metaforă teosofică ce afirmă că omul inţelege sensul vieţiiatunci cind, plantind un arbore, ştie că sub el nu va odi(ni niciodată. 2ioetica transformă, in al doilea rind,drepturile omului in valori in sine, care trebuie respectate indiferent de avanta1ele cercetării ştiinţifice pentruindivid şi societate. Ea face d in aceste drepturi criteriul principal de aplicare al ştiinţei la om, dreptul la viaţă,de exemplu, fiind intangibil şi nu poate fi obiect al unor derogări, indiferent de circumstanţe. 2ioetica afirmă,in al treilea rind, preeminenţa individului şi numai in ca#uri stipulate de lege 0 preeminenţa intereselor sociale.Ea pledea#ă pentru conştienti#area evaluării adecvate a riscurilor posibile de utili#are improprie a datelorştiinţifice. /n fine, ba#indu-se pe eficacitate, c(iar dacă ştiinţa determină o dinamică proprie sistemului social,

bioetica işi re#ervă sarcina de a amplifica convingerea că normalitatea vieţii sociale depinde de legile sociale şi 1uridice şi nu este de domeniul ştiinţei. &stă#i se determină trei direcţii principale de activitate in bioetică.rima direcţie este indreptată spre discutarea pe larg a problemelor bioetice in mass-media, anali#ind teme

precum descoperirile biote(nologice, distribuirea resurselor in sistemul sănătăţii publice, ca#uri medicaleconcrete cu impact legal etc. *ea de a două direcţie lucrea#ă in crearea comitetelor de bioetică. & treia direcţieeste dedicată reglementării legislative a multor probleme bioetice.

(.Asectele bioeticii. &ioetica ca mod de viata . 2ioetica ca filosofie in practica. &spectul sociofilosofic al bioeticii constă în faptul că ea poartă un caracter general-uman, este o varietate a activităţii intelectuale şi a practicii sociale care are scopul de a garanta posibilitatea dialogului şi solidarităţii oamenilor în apărarea binelui şi opunerea re#istenţei în faţa răului generat de activitatea contemporană a indivi#ilor. 2ioeticacontribuie la evidenţierea celor mai actuale probleme sociale. &stă#i omenirea se găseşte în faţa unui pericolglobal legat de consecinţele negative ale progresului te(nico-ştiinţific. entru a depăşi acest pericol e necesar,în primul rînd, de a conştienti#a acele probleme ce provoacă pericolul nominali#at şi, în al doilea rînd, de amodifica mentalitatea oamenilor. E necesar să înţelegem specificul vieţii, să ne convingem că etica estenemi1locit legată de ştiinţele naturii, că nu trebuie să existe divergenţe dintre moralitate şi viaţă.e aspectulsociofilosofic al bioeticii ţine şi problema formării concepţiei despre Bomo apiens. e evaluarea corectă aomului vor depinde conclu#iile medicilor, 1uriştilor, naturaliştilor. 2ioetica formulea#ă o nouă paradigmă agîndirii care relevă pericolul pre#entat de individualism şi de colectivism, însă nu acceptă atît paternalismulcît şi colegialitatea aparentă, dar în acelaşi timp prote1ea#ă idealurile democratismului. 2ioetica devine unmecanism extrem de important în restructurarea democratică a biopoliticii societăţii contemporane. &spectulaxiologic ţine de faptul că bioetica contribuie la formarea unui nou sistem etico-normativ şi valoric, care artrasa o ieşire din s ituaţia critică de astă#i. Repercusiunile progresului te(nico-ştiinţific, societatea te(nogenă,informati#area accelerată a domeniilor de activitate umană, situaţia social-politică şi economia de piaţă au dusla devalori#area şi deumani#area medicinei, atitudinii noastre faţă de natură, faţă de relaţiile sociale în genere.2usinessul din sfera economiei pătrunde în medicină, în învăţămîntul public, cultură, în asigurarea socială.


3/14

).1.$rinciiile si imerativele bioeticii. 2ioetica 0 ideologia sanatatii publice. %n istoria de#voltării, bioetica este pre#entată ca obiect şi ca instrument al cunoaşterii. roblema actuală constă în depistareamomentelor esenţiale, cînd o parte a practicii, caracteri#ată printr-o utilitate concretă şi o apreciere reală, posedădreptul a fi recunoscută drept domeniu ştiin- ţific. espre aceasta ne vorbeşte şi faptul că la etapa actuală în

practica bioetică sunt utili#ate o serie de reguli, norme şi principii etice 0 utilitariste, deontologice, teologice ş.a. 0 care uneori se contra#ic, c(iar se anulea#ă reciproc, fapt ce provoacă de#acorduri şi neînţelegeri. Hilosofulengle# R. M. 3eatc( înaintea#ă următoarele principii bioetice! al binefacerii, al autonomiei personalităţii,onestităţii, al tendinţei de a evita moartea, al 1usteţei. Hilosoful italian Ramon 9ucas evidenţia#ă alte principiifundamentale ale bioeticii! "4$ considerarea vieţii ca valoare absolută şi inviolabilă; "6$ legătura inseparabilăîntre viaţă, libertate şi adevăr; "D$ cunoaşterea pentru t ratare, nu pentru manipulare! intervenţia în concordanţă cunatura este permisă, dar intervenţia contra naturii este ne îngăduită, adică intervenţia non naturală este inter#isă;"$ posibilitatea te(nică nu poate fi pe deplin admisă moral; ">$ legile trebuie să tutele#e binele persoanei; "?$acţiunea cu dublu efect "acţiunea trebuie să fie în sine bună sau indiferentă$; efectul negativ nu poate fi cau#a saumi1locul de creare a efectului po#itiv, fără a exista alternative; efectul po#itiv trebuie să fie proporţional superiorefectului negativ. rept principiu-c(eie al bioeticii generale "teoretice$ este numit cel b iosferocentrist, caredepăşeşte limitele antropocentrismului şi cere societăţii contemporane să prote1e#e nu doar o mul, ci şi biosferaîn întregime. %n centrul cercetărilor şi acţiunilor bioeticii se situea#ă nu doar Bomo apiens cu problemele lui deansamblu, dar şi necesităţile vieţii din 1urul acestuia. rocesul relaţiei naturii şi societăţii, a biosferei şi omului

pentru de#voltarea lor continuă şi armonioasă cere formularea principiului coevolu- ţiei. Cn alt principiu al bioeticii este cel al moralităţii, care se pre#intă drept un studiu sistemic al acţiunilor umane în domeniileştiinţelor şi practicii medico-biologice în lumina valorilor moralităţii tradiţionale. 2ioetica promovea#ă normeleşi regulile eticii tradiţionale vis-a-vis de tot ce este viu, adică moralitatea autentică, veritabilă, în sistemul om-

biosferă). ociali#area constituie un proces de asimilare de către individ a unui sistem de cunoştinţe binedeterminate de norme şi valori etice, economice, 1uridice etc., ce-i permit să funcţione#e ca membru cu drepturidepline. &ici apare necesitatea celui de al patrulea principiu al bioeticii 0 al sociali#ării 0 care cere de lacunoştinţele bioetice o contribuţie maximă, într-o formă adecvată şi permanentă, la procesul de integrare socialăa individului într-o comunitate şi în special la o încadrare comportamentală, morală etc. a lui într-un grup social.*olectivitatea şi umanitatea repre#intă două laturi ale interacţiunii şi interconexiunii sociale între oameni. rimaexprimă capacitatea de a trăi alături de repre#entanţi cu aceeaşi mentalitate şi de a susţine această unitate.

).2 Cmanitatea într-un sens larg, este capacitatea de a vedea şi stima umanul în alt om. &stă#i se a1unge lalibertatea cunoaşterii, libertatea alegerii, libertatea autodeterminării sexuale etc., însă ar fi eronată absoluti#arealibertăţii, fără ca aceasta să fie într-un raport 1ustificat cu responsabilitatea. + libertate adevărată, sănătoasă)

pentru societate este recunoscută doar atunci cînd este conştienti#ată în măsură egală şi responsabilitateafiecăruia faţă de tot ce îl încon1oară, asigurînd o securitate individuală şi colectivă. &stfel, al cincilea principiual bioeticii este formulat cel al libertăţii şi responsabilităţii. in moment ce omul ignoră responsabilitatea safaţă de viitor, el va fi capabil de aşa-numite libertăţi) ce ignoră urmările negative ce le pot produce. &cestea

pot influenţa creşterea anumitor parametri temporari! economici, te(nici, politici etc., ce pot fi distruşi prindepăşirea unor limite. 9a acest capitol, bioetica apare ca domeniu ce ocroteşte viaţa celor care nu posedămăreţia forţelor te(nologice, dar suferă ca urmare a aplicării acestora. eci principiul vulnerabilităţii "în senslarg$ apare ca unul necesar în activitatea bioetică. 2ioetica îşi axea#ă atenţia asupra vulnerabilităţii vieţiioricărei fiinţe vii "plantă, animal, om$, oferind o atenţie aparte vulnerabilităţii anumitor categorii de persoane!copii, persoane cu (andicap, bolnavi ps i(ic, bătrîni etc., devenind evidentă astfel problema apariţiei bioeticiisociale, care necesită noi investigaţii. utem conc(ide că bioetica înaintea#ă o strategie de evoluţie a civili#aţieiumane doar în strînsă legătură cu toată biosfera, cu întreg viul de pe planetă. &cest fapt este necesar pentru aasigura securitatea şi supravieţuirea omului ca fiinţă biologică şi socială, ca parte componentă 66 2ioeticamedicală în ănătate ublică a sistemului viu al errei, fiind şi cea mai complicată şi superioară verigă a ei. eevidenţia#ă astfel următorul principiu al bioeticii 0 cel a l integralităţii, care devine inevitabil în procesul deelaborare a noilor paradigme în strategia de supravieţuire. &şadar, au fost descrise şapte principii fundamentaleale bioeticii generale 0 continuarea concepţiilor potteriene. &cestea stau la ba#a oricăror deci#ii şi abordări

bioetice în plan strategic global. &şadar, imperativul autonomiei sau respectului pentru autonomie, care îşi aretemeliile în principiul vulnerabilităţii, c(eamă la recunoaşterea omului ca personalitate, cu liberă voinţă, cudrept şi posibilitate de a decide de sine stătător asupra situaţiilor ce ţin de bunăstarea sa fi#ică, psi(ică şisocială. &cest imperativ presupune dreptul moral al omului de a trăi anumite sentimente, stări spirituale, care îi

pot fi indicatori în activitatea sa vitală. &utonomia este interpretată ca o formă a alegerii, o libertate a acţiunilor unei persoane ce poate lua deci#ii în corespundere cu sistemul său valoric. Evidenţiem patru sensurifundamentale ale categoriei de autonomie. Este vorba despre "4$ libera acţiune, care este ec(ivalentă noţiuniide autodeterminare, a cărei concreti#are face actul autonom independent, inten- ţionat "posedînd motiveinterne$ şi benevol. %nţelegerea autonomiei drept "6$ autenticitate se referă la stabilitatea

).3 şi statornicia po#iţiilor, valorilor, planurilor vitale ale individului. &cestea îi determină specificulcaracterului, sensul vieţii. &utonomia drept o "D$ deliberare efectivă presupune o discu- ţie desc(isă, sinceră cumedicul, cu - sesi#area întregului tablou al situaţiei create, cu aprecierea în comun a alternativelor posibile şi, înfinal, cu luarea unei deci#ii de sine stătătoare şi conştiente. esigur, în alegerea unei deci#ii trebuie exc lusemomentele de impulsivitate şi de afect. + utili#are practică dificilă redă autonomiei următoarea semnificaţie 0"$ reflectarea morală, care ar însemna acceptarea şi autori#area de către subiect a unui sistem anumit de valori

morale. e de o parte, omul poate întotdeauna să fie fidel aceloraşi principii şi sisteme de valoriF e de altă parte, cine are dreptul să-şi atribuie rol de 1udecător) pentru a aprecia obiectiv atingerea unui astfel de nivelsuperior al autonomiei subiectuluiF in păcate sunt situaţii în care, c(iar şi cei mai apropiaţi oameni nu potînţelege, explica şi accepta deci#iile omului bolnav, nemaivorbind despre medic, pentru care pacientul este unstrăin). e cel mai multe ori boala poate afecta autonomia pacientului, ca urmare acesta nu poate fi unimperativ absolut atunci cînd prin cerinţa pacientului poate induce un pericol nemi1locit pentru sine sau pentrucei din 1ur sau în ca#ul unor maladii infecţioase. Botarele acestui imperativ sunt şterse şi în ca#ul bo lnaviloraflaţi în comă sau al celor cu patologii sau stări psi(ice labile. &stfel, limitarea autonomiei este îndreptăţită prinaplicarea următorului imperativ, cel al binefacerii, care va prote1a pacientul de pre1udiciul ce şi-l po ate aducesieşi sau celor din 1ur. *a exemplu poate fi menţionată spitali#area forţată a pacienţilor psi(ici. Rădăcinileimperativului binefacerii le putem găsi în principiul fundamental al moralităţii, care promovea#ă categoriileeticii universale 0 noţiunile de bine, caritate, milă, compasiune, respect etc., faţă de toate fiinţele şi în acest ca#,faţă de oamenii bolnavi, independent de statutul lor social, rasă, religie etc. 2inefacerea accentuea#ă nu doarnecesitatea de a evita pericolul, ci şi acţiuni menite să prevină şi să cori1e#e. *u atît mai mult se are în vedere atît

pre1udiciul pe care îl poate aduce medicul din motive conştiente sau din greşeală, cît şi orice altă pagubă, care poate fi prevenită sau corectată de către medic, fie durere, suferinţă, mutilare sau c(iar moartea pacientului.Există însă anumite dificultăţi în acceptarea categoriei de binefacere. esigur, aceasta nu poate fi adusă pînă laun sacrificiu de sine obligatoriu sau un altruism radical. pre exemplu, nimeni nu o să poată considera, înconformitate cu acest imperativ, că trebuie să-şi done#e un anumit organ unui om oarecare sau să-şi 1ertfească

propria viaţă. e aceea, binefacerea este acceptată deseori drept un ideal moral, decît o datorie, iar refu#ul de aface bine cuiva poate fi criticat, de#aprobat, dar sunt anumite ca#uri cînd nu poate fi calificat drept act amoral.Cneori medicului îi estegreu să determine ce este mai bine pentru pacient, de aceea devine necesar un nivel calitativ nou al relaţiilor

).! medic-pacient, cu implicarea activă a celui din urmă în luarea deci#iilor. 6 2ioetica medicală în ă nătateublică *onsiderăm totuşi că scopul primordial al medicului este bunăstarea pacientului sub toate aspectelesale! fi#ic, emoţional, spiritual, social, intelectual şi profesional. rote1area sănătăţii şi menţinerea ec(ilibruluiîntre aspectele numite devine obiectivul esenţial al medicinei. 2inefacerea este greu de reali#at fără utili#areaimperativului non-dăunării "primum non nocere$. Este un imperativ întîlnit încă din scrierile medicale antice,unde era considerat printre cele mai importante reguli ale medicului profesionist. &stă#i acest imperativ

inter#ice, la fel ca altădată, dăunarea pacientului, atît în formă directă cît şi indirectă. eterminarea cau#eidaunei se dovedeşte dificilă uneori, precum şi aprecierea binefacerii pentru pacient. e aceea vom evidenţia patru forme de pre1udicii! "4$ re1udiciile aduse de inacţiune, pasivitate, neacordarea a1utorului necesar; "6$re1udicii datorate nepăsării, negli1enţei sau premeditate; "D$ *a re#ultat al u nor acţiuni necalificate,necalculate şi incorecte, iar profesia de medic capătă astfel nu doar sensul ei clinic), dar şi conţinut moral; "$auna obiectiv necesară. &ici se are în vedere răul) adus pacientului în procesul acordării a1utorului medical,indispensabil pentru atingerea re#ultatului dorit. e exemplu, pentru a e xtirpa apendicele va fi desc(isăcavitatea abdominală, iar pentru a salva viaţa unei femei gravide sîngerînde este vitală efectuarea unui avort;înlăturarea unei tumori prevede mutilarea inevitabilă a corpului. arcina lucrătorului medical este de a alegevarianta optimă de acţiune cu o daună minimă "în comparaţie cu alte alternative$. 9ucrătorul medical este celcare deţine şi manipulea#ă cu informaţii intime despre pacient. e aceea, informaţia este un alt motiv de

pre1udiciu, venit în egală măsură atît abu#iv, cît şi insuficient. /nformaţia, care se presupune a fi confidenţială,este oferită unor terţe persoane, fapt ce contravine voinţei pacientului şi planurilor sale de mai departe.acientul puţin informat despre starea sănătăţii sale nu reali#ea#ă pericolul care persistă asupra stării luiviitoare, fără a lua în serios recomandările super- ficiale ale medicului. e de altă parte, informaţia adevărată şitotală oferită într-o formă bruscă şi brutală poate aduce pre1udicii mult mai mari unui om cu o patologieincurabilă. ituaţiile incerte morale nu sunt o raritate în profesiunea de medic, ci din contra, sunt partecomponentă a acesteia, independent de cît de receptiv este medicul sub aspect moral. &stfel, imperativul non-dăunării trebuie să fie plasat la temelia oricărui act medical, la ba#a activităţii sale #ilnice în domeniul sănătăţii

publice. &u fost elucidate exact acele doctrine care în vi#iunea noastră vor influenţa vertiginos de#voltareaulterioară a cunoştinţelor bioetice în diverse părţi ale lumii, independent de cultură, tradiţie, obicei şi deconfesiune religioasă, făcînd abstracţie de situaţia economică şi socială.


4/14

*.&ioetica ca "enomen sociocultural. *omitetele de bioetica. 2ioetica ca mod de viata sistem decunostinte. 2ioetică "gr. bios viaţă şi et(os obicei, caracter moral$ co nstituie o orientare ştiinţificăinterdisciplinară ce se situea#ă la (otarele dintre filosofie, etică, biologie, medicină etc. ermenul bioetică a fostintrodus în ştiinţă de biologul şi oncologul american Ian Renssellar otter în anul 4587 în articolul său'2ioetica J ştiinţă a supravieţuirii). %n ea autorul interpretea#ă bioetica ca o îmbinare a cunoştinţelor biologiceşi valorilor umane. 2ioetica repre#intă nu doar o denumire nouă ce vi#ea#ă probleme vec(i. 2ioetica constituie osinte#ă a mai multor discipline medico-biologice şi filosofico-umanistice ce au scopul de a cunoaşte şi prote1aviul "vietăţile$ de pe po#iţiile eticii tradiţionale. %ntr-adevăr, actualmente se atestă o sporire incomparabilă aimportanţei problemelor eticii medicale, orientărilor şi calităţilor morale ale medicinei în legătură cuinformati#area societăţii, cu ut ili#area celor mai moderne mi1loace şi metode ale tratamentului. rogresul aducenu doar re#ultate po#itive, el atrage după sine şi grave consecinţe negative în toate domeniile de activitateumană, inclusiv în medicină. uccesele te(nologiilor performante, computeri#area sferei medicale tre#escadmiraţie faţă de activitatea medicilor, dar ele cer de asemenea şi re#olvarea multor probleme etice generate de

progresul te(nico-ştiinţific. %nsă acestui mod de explicare a originii bioeticii îi este reproşabil faptul că problemele etice referitoare la viaţă, sănătate şi moarte există de cînd e lumea, încă în antic(itate Bipocrateformulea#ă *odul etic al medicului. %n sens îngust bioetica se confundă cu etica medicală profesională,limitîndu-i conţinutul doar la problemele etice ale raportului 'medic-pacient) ce apar actualmente în legătură cuimplimentarea intensivă în practica medicală a te(nologiilor noi performante, scientofage. +biectivul principalal bioeticii sub acest aspect constă în explicarea etico-filosofică a situaţiilor problematice limitrofe cum ar fieutanasia, esenţa morţii "concepţia religioasă şi cea ştiinţifică$, ingineria genetică, transplantologia, implantareaorganelor artificiale, experimentele clinice "inclusiv şi cele ale embrionului uman$, racla1ele "avorturile$,autoidentificarea sexuală a omului, noile te(nologii ale naşterii copiilor, clonarea etc. otodată trebuie să luăm înconsideraţie că te(nica în de#voltarea sa nu rareori proiectea#ă "determină, generea#ă$ o atitudine protecţionistăfaţă de anumite tipuri de sisteme etice. Ki probabil nu întîmplător te(nici#area şi te(nologi#area societăţiisubminea#ă tradiţiile dreptului natural. ocietatea în care predomină paradigma raţionalismului te(nic devinestrict utilitară în privinţa pr incipiilor sale cultural-morale. e exemplu, disputele etice referitoare la consecinţelesocial-biologice ale aplicării te(nologiilor informaţionale netradiţionale au dus c(iar la formarea noilor categoriicum ar fi securitatea, responsabilitatea, riscul, confidenţialitatea, categorii care nu existau de facto în teoriilemorale de odinioară. eci în sens larg bioetica poate fi interpretată ca etica v ietăţii în genere. +biectul bioeticiieste studierea sistemică a naturii vii şi a comportamentului uman în lumea valorilor şi principiilor morale.2ioetica este sinte#a ştiinţelor despre viaţă şi sănătatea u mană şi are drept scop prote1area valorii vieţii în toateaspectele ei. Ea este o ştiinţă despre supravieţuirea tuturor sistemelor vii în vi#iunea eticii tradiţionale.upravieţuirea omului şi omenirii depinde de atitudinea noastră corectă faţă de tot ce e viu. rivită sub acestaspect, bioetica iese din limita eticii profesionale medicale şi se învecinea#ă mai mult cu etica ecologică,împreună cu care unindu-şi forţele trebuie să elucide#e aspectul etico-filosofic al problemelor viitorului omeniriişi al vieţii de pe erră. comitetele *ondiţionat, modelele de funcţionare ale acestor organi#aţii obşteşti se potdivi#a în cel american şi cel european. acă primul model execută, de regulă, funcţii de sancţionare "areîmputerniciri pro(ibitive$, apoi al doilea tip "model$ este împuternicit doar cu atribuţii consultative. Există şi o

divi#are în funcţie de activitatea acestor organi#aţii! comitete de bioetică ce execută un control riguros privindcercetările ştiinţifice; comitete de bioetică ce se manifestă prin instruirea bioetică a populaţiei; comitete careactivea#ă pe lîngă clinici şi spitale "(ospital et(ics committee$ etc. *omitetele de bioetică pot fi c lasificate dupănivelul organi#ării şi funcţionării ca *omitete naţionale, regionale şi locale. *omitetele naţionale se o cupă de

probleme generale, cum ar fi elaborarea unor principii, coduri etc., pe cînd comitetele regionale şi locale re#olvă probleme şi ca#uri concrete, efectuLnd experti#a etică a diverselor probleme ce apar în relaţiile medic-pacient),medic-medic), medic-socium) ş.a.m.d. *omitetele de 2ioetică, în aşa fel, constituie nu altceva decît o formănetradiţională, ba c(iar originală de autoreglare a comunităţii medicale. %n cadrul instituţiilor medicale*omitetele de 2ioetică sunt nişte structuri constituite cu scopu l de a preîntîmpina şi a re#olva problemecomplicate de ordin moral, apărute în activitatea ştiinţifică biomedicală contemporană şi în practica clinică.*omitetul de 2ioetică va presta servicii educative. E l va servi ca resursă pentru de#baterea soluţiilor şi măsurilor la cererea *omitetului de *onducere al pitalului sau la cererea altui *omitet care ia măsuri 0 sindicate, *ruceaRoşie, nonguvernamentale pentru interesul bolnavilor etc. %n domeniul practicii clinice *omitetele de

2ioetică sunt c(emate să propage sentimentul încrederii în raportul medic-pacient, să inducă relaţiile de parteneriat, să a1ungă la un acord prin discutarea în comun a situaţiilor complicate din punct de vedere moral-legislativ. %ntr-o societate pluralistă, desc(isă multiplelor opţiuni, ştiinţa are nevoie de o etică evolutivă,dinamică şi democratică, conform dreptului sacru al persoanei de a fi ea însăşi. eci#iile *omitetelor de2ioetică trebuie să fie în acord cu drepturile de inviolabilitatea vieţii a fiecărei persoane, cu accesul lainformaţie deplină privind starea sănătăţii proprii, cu dreptul de a alege tratamentele alternative şi alte

probleme cu caracter etico-1uridic.


5/14

14.5odele socioculturale ale bioeticii.9egea lui Bumm! coraportul faptelor natural si valorilormorale. Modelul liberal-radical sau subiectivist, decurge dintr-un singur postulat! este legiferat şi permis totce este dorit, acceptat doar nu le#ea#ă libertatea altora. &cest model 1ustifică racla1ul, alegerea liberă a sexuluicopilului ce e pe cale de naştere, libertatea fecundării artificiale "în vitro, extracorporală$ . Modelul examinat

propune dragostea liberă şi polimorfă. + asemenea libertate nu presupune nimic nici în afara, nici în interiorullibertăţii. &ltfel vorbind suntem martorii unei libertăţi fără responsabilitate. 9ibertatea presupune şi existenţa

pentru un proiect de viaţă. *înd vorbim de responsabilitate, desigur vorbim de datoria care se naşte în cadrullibertăţii şi care este susţinută de raţiune, care evaluea#ă mi1loace şi obiective pentru un proiect stabilit în modliber &ceastă responsabilitate este înainte de toate interioară în faţa raţiunii şi a reflexului său asupraconştiinţei, asupra evaluării bioetice a valorilor în 1oc. Mode lul pragmatico-utilitarist ! otul se reduce la costşi profit, nu există valori fără de folos. e consideră că nu pot fi fundamentate nişte criterii superioare şimetafi#ice cum ar fi adevărul şi norma universală. Ctilitarismul ştiinţific ocupă un loc de frunte şi predominăîn raport cu binele individual al personae.e unul şi acelaşi cîntar se pun viaţa umană şi va lorile ştiinţei. erecurge la acest model în unele ca#uri de diagnostic prenatal, cînd trebuie luată deci#ia! sau racla1, sau naştere"în funcţie de starea sănătăţii fătului$. ar totuşi acest model nu-i 1ustificat moral, fiindcă presupunecompararea valorilor inconfundabile J viaţa şi sănătatea u mană cu profilul economic sau ştiinţific.rincipiulde ba#ă devine calculul consecinţelor acţiunii pe ba#a raportului cost beneficiu. &cest principiu este folosit înmod eficace cînd este aplicat, de exemplu, de c(irurg sau de medic în vederea unei deci#ii privind alegereaterapiei, care este apreciată 1ust luîndu-se în consideraţie 'riscurile) şi beneficiile posibile pentru viaţa şisănătatea pacientului. ar un astfel de imperativ nu poate fi folosit în manieră ultimativă şi fundamentată'cîntărind) beneficiile ce nu sunt omogene între ele, atunci cînd se confruntă costurile în bani şi valoarea uneivieţi omeneşti. Multe formule folosite în domeniul medical şi sugerate pentru evaluarea deci#iilor terapeuticesau folosirea resurselor economice, sfîrşesc prin a căpăta un caracter utilitarist. Modelul sociobiologic"sociobiologist$ naturalist este o sinte#ă a diferitelor paradigme culturale, re#ultatul interacţiunii diverselorconcepţii! evoluţionismului, sociobiologismului, antropologismului şi eco logismului. *onform acestui modelviaţa a apărut în procesul evoluţiei şi adaptării ei la mediu, iar procesele evoluţioniste se referă şi la societate.


6/14

136 0tica monologului si dialogului. +tadiile actului medical Relaţia medic-pacient a fostconsiderată întotdeauna ca ceva specific, cu aspect particular de la ca# la ca#. &ceastă relaţie s-a creat în 1urul unuinucleu solid constituit din valoarea supremă a vieţii şi sănătăţii pacientului, a binelui acestuia. Există însă unelecomponente în relaţia medic-pacient care au fost in- fluenţate şi suferă modificări pînă în pre#ent în dependenţă deorînduirea socială, de religie sau de ideologia diferitor perioade sau state. Este vorba despre informaţia care apareîn urma contactului medic-pacient şi manipularea cu aceasta. %n procesul stabilirii relaţiei medic-pacient fluxul deinformaţie este reciproc, bilateral şi continuu. e aceea este firească detalierea la fiecare dintre ei. in partea

pacientului informaţia va fi oferită prin imperativul uneia din categoriile eticii medicale 0 încrederea pacientului 0fondată pe sinceritate şi adevăr. &ceastă comunicare va poseda un caracter intim şi confidenţial &u fost descriserecent două moduri de abordare şi de interacţiune dintre medic şi pacient. Este vorba despre modul paternalist care

plasea#ă medicul pe o po#iţie superioară pacientului, cu rol decisiv şi tutelar şi modul antipaternalist, ba#at pe orelaţie colegială, de comunicare. aternalismul "etica monologului$ pre#intă o relaţie de tip monolog. %n acestmodel, informaţia oferită de către medic va fi minoră, cu un conţinut succint, uneori neclar pentru pacient.Botărîrea este luată de medic, iar pacientul va trebui să primească şi să accepte orice deci#ie, fiind ferm convins cătotul se face pentru binele său! modelul te(nic şi cel sacral al medicine. Etica paternalistă presupune o limitare ainformaţiei oferite pacientului de către medic, propunînd o încredere deplină pentru acţiunile medicului şi uneoric(iar o ignorare a doleanţelor pacientului. Modul antipaternalist" etica dialogului$ de interacţiune poate fi reali#at

prin intemediul a două mecanisme! interpretarea cu etica dialogului şi acordul informat sau consimţămîntulinformat. &rta interpretării poate fi reali#ată în practică doar pe calea d ialogului, prin intermediul comunicării.Medicul va explica pacientului starea sănătăţii lui, căile posibile de tratament, riscul şi probabilitatea reuşiteifiecăreia. pecialistul va recomanda bolnavului cea mai accesibilă şi 1ustificată variantă de tratament, însă deci#iafinală este lăsată pe seama pacientului. &ctul medical este locul de convergenta a D factori! bolnavul, medicul si

societatea 1!6 &ioetica si cunostintele ericuloase. &ioetica si asigurarea securitatii umame e#voltarea accelerată a noilor te(nologii cît şi a ştiinţei contemporane este însoţită pe de o parte, de apariţia unuişir de transformări inoportune, iar pe de altă parte, de consolidarea unui ansamblu de procese imprevi#ibile.&ceastă situaţie este însoţită de desfăşurarea anumitor efecte surprin#ătoare care apar în re#ultatul penetrării noilor te(nologii în cadrul tuturor sferelor vieţii sociale. *onform studiului propus de către cercetătorii ucraineni Nla#co3./. şi *eşco 3.H, fenomenului cunoştinţelor periculoase) presupune abordarea lui în cadrul cîtorva aspecte carese intercondiţionea#ă reciproc! fenomenologia, epistemologia evoluţionistă şi etica socială. in perspectivafenomenologică, cunoştinţele periculoase sunt identificate cu creşterea permanentă a riscurilor sociale şi totodatăcu intensificarea Pdominaţiei umane asupra


7/14

1% &olnavii muribunzi si eutanasia &ristotel considera că toate formele existenţei mor după legile sale proprii; Eutanasia este moartea uşoară şi fără suferinţe "cu a1utorul medicinei$ a bolnavilor incurabili. upami1loacele utili#ate eosebim eutanasie activă "acţiuni ale medicului orientate spre omorîrea pacientului$ şi pasivă"neînceperea sau renunţarea la tratament$. roblemele care pot să apară sau apar în ambele variante se referă laurmătoarele! contra eutanasiei active se propune te#a despre imposibilitatea îndreptăţirii, 1ustificării omorîriidirecte a pacientului, c(iar pornind de la motive nobile "de a curma suferinţele insuportabile ale bolnavului$.Suriştii consideră că dacă noi îl lipsim de viaţă pe o m "indiferent de intenţii nobile$, comitem o crimă. reptantite#ă se afirmă că fiind fidel concepţiei despre viaţa umană drept valoare supremă, ca ceva sacru, medicul îi

pune pe mulţi muribun#i în situaţia de ostatici ai dogmelor sale morale şi eticii profesionale medicale. upami1loacele utili#ate Eutanasia pasivă apare ca o alegere morală paradoxală ce admite conştient abaterea de laregulă. %nsă şi această orientare spre o situaţie unicală şi spre individualitatea bolnavului trebuie să se ba#e#e peexperienţa etico-morală şi 1uridică a conflictelor referitoare la stările-limită ale vieţii şi morţii. ocietatea în fiecare#i este pusă în faţa dilemei vieţii şi morţii. Ră#boaiele, cataclismele ecologice şi te(nologice, conducereanec(ib#uită a ţării sunt doar cîteva din mulţimea de cau#e care-i impun pe oameni să facă alegerea dintre viaţă şimoarte. entru medici această dilemă apare nu doar în contextul drepturilor omului, dar şi ca problemă a corelaţieieticii profesionale şi datoriei profesionale. pre exemplu, medicul ca profesionist participă în procesul pregătirii şiexecutării pedepsei capitale, medicul depune mărturii în 1udecată, care pot fi motive pentru pronunţarea sentinţeiinclusiv şi cu condamnarea la moarte, aprecia#ă starea sănătăţii psi(ice şi fi#ice a condamnatului pedepsit cumoartea, în ca# necesar îi acordă a1utorul medical. upa atitutdinea pacientului eutanasia poate lua trei formevoluntara,nonvoluntara si involuntara. 3oluntara cind pacientul si doreste asta..viitorul nu-i re#erva decit durere sisuferinta . $transferul embrionilor în uter "aici sunt necesarecirca trei tentative$. e regulă se transferă 60D embrioni, restul fiind congelaţi în a#ot lic(id în vederea unei mutăriulterioare în ca# de eşec, sau pentru o următoare sarcină. Hertili#area se reali#ea#ă după 460D> ore de la inseminare,iar eşecurile acestei te(nologii e necesar de examinat sub diverse ung(iuri de vedere, ca de exemplu! a$ nu toateovocitele recoltate sunt mature; b$ nu la toţi foliculii aspiraţi se extrage ş i ovocitul; c$ spermato#oi#ii pre#intă adeseamobilitate defectuoasă, deficit de declanşare a reacţiei acro#omice, deficit de ataşare la #ona pellucida etc; d$embrionii cu poliploide prin polispermie nu sunt transferaţi; e$ calitate defectuoasă a endometrului sau a oului cu eşecal implantării. + metodă alternativă 'naturală) în soluţionarea problemelor ce apar la cuplurile sterile ar putea fiadopţia, mai ales în ca#urile cu risc genetic foarte ridicat. c$M&M& surogat--- Cn loc deosebit între te(nicile dereproducţie umană fără raport sexual îi revine maternităţii de substituţie. *ea din urmă "mama surogat, mama foster,femeie purtătoare, mamă purtătoare, maternitate pentru alţii, contract de sarcină, sarcină pentru altul$ în opiniaspecialiştilor de materie constituie una din te(nologiile reproductive artificiale similare fecundării in vitro, întrucîtaceastă metodă se foloseşte în 'tratamentul) sterilităţii cuplului. *(iar dacă maternitatea de substituţie se va desfăşuraîn diverse forme, totuşi particularitatea ei generală "şi specifică$ o repre#intă contractul înc(eiat între mama purtătoareşi cuplul steril "părinţii ursiţi, adică recunoscuţi în mod public$, conform căruia ea "mama surogat$ poartă sarcina,naşte copilul, iar mai apoi nou-născutul îl va ceda părinţilor ursiţi. &ctualmente practica în domeniul biomedicalevidenţia#ă cîteva tipuri de contract. %n funcţie de rudenia genetică dintre mama surogat şi copil se întîlnesc contractetotale şi parţiale. %n primul ca# rudenia dintre aceste două fiinţe complect nu există, în cel din urmă se preconi#ea#ăutili#area ovulului femeii foster şi a spermei tatălui ursit. unt cunoscute de asemenea ca#uri cînd perec(ile de(omosexuali sau de lesbiene înc(eie contracte cu femeia de a le naşte un copil. &cordul privind maternitatea desubstituţie poate fi comercial şi necomercial "altruist$. acă maternitatea de substituţie comercială prevede profit

"cîştig$ material, apoi cea altruistă nu preconi#ea#ă remunerări, plăţi, afară de acele c(eltuieli ce ţin de asigurareasarcinii, gestaţiei.

1*. Clonarea *lonarea repre#intă încă o te(nică nu doar nouă, dar extrem de miraculoasă, ieşită din comunde reproducere artificială umană fără raport sexual. * lonării, ca o etapă neordinară în cercetările ştiinţificecontemporane, îi aparţine un rol aparte, extraordinar şi distinct. rin felul său de a aborda problema ea permitetemeinic de a se apropia nu doar teoretic, dar şi practic de crearea te(nologiilor ce ţin de transmiterea

materialului genetic de la părinţi urmaşilor săi fără utili#area gameţilor. *lonarea, în opinia altor autori, poate şitrebuie să devină o formă de tran#iţie de la modul de reproducere umană naturală spre cea artificială. Eaconstituie o te(nică specifică de creare a geno-copiilor individuale şi a celor de masă "organismelor animaliereşi umane$. &ltfel vorbind, fără inseminare şi fără fecundare, ocolind o vulul femeii, prin intermediul uneigarnituri simple de celule vii sau c(iar a unei celule a individului se fac încercări de a crea un embrion uman,iar apoi şi un prunc uman. ar aceasta ţine de v iitor. *lonarea ca o te(nică a reproducerii artificiale aanimalelor şi mai apoi a copiilor poate fi exercitată prin două metode şi, deci, e logic concomitent a evidenţiadouă tipuri de ba#ă ale clonării! clonarea nucleară, despre care s-a menţionat mai sus şi al doilea tip 0 clonarea

prin divi#area "împărţirea$ embrionului. %mpărţind preembrionul în blastomeri, noi putem crea un anumitnumăr de embrioni genetic identici. &ceastă metodă e util a o folosi în acele ca#uri, cînd femeia nu doreşte săimplante#e oocitele donatorilor, sau cînd apar necesităţile de a reduce probabilitatea apariţiei sarcinilormultifetale etc. *oncomitent e necesar să nu uităm că problemele clonării trebuie soluţionate şi de pe po#iţiiledemnităţii umane. e exemplu, noile te(nologii reproductive umane fără raport sexual delimitea#ă, separăcomponenta biologică de la cea spirituală, traiul de dragoste. &fară de aceasta, apare o altă problemă ce ţine dedemnitatea embrionului uman drept fiinţă vie şi, deci, avînd dreptul la viaţă. ot aici putem adăuga că populaţiade copii născuţi prin metoda fecundării in vitro se expune riscului de a se îmbolnăvi de 60 ori mai mult încomparaţie cu cei născuţi pe cale naturală. /ată de ce înţelegerea sensului demnităţii omului poate deveni uninstrument în aprecierea bioetică a diverselor propuneri în depăşirea problemelor de sterilitate.

1) Avortul roblema avortului permanent a fost pre#entă în lume. 9egile de stat nu pot stopa acest proces.oate discuţiile privind problema avortului sunt axate asupra cîtorva momente! drepturile embrionului uman,consecinţele avortului, avorturile terapeutice, eugenice şi criminale. %n funcţie de atitudinea faţă de concepereaacestor momente v-om avea şi o ţinută concretă vis-a-vis de problema avortului. Cnii consideră că avortul

constituie o problemă pur personală, intimă care are o atitudine doar faţă de femeie şi nimeni n-are dreptul de ainterveni în soluţionarea ei. &vortul aici se interpretea#ă doar ca o intervenţie medicală. *a şi în orişice operaţiec(irurgicală toate problemele se soluţionea#ă prin intermediul doctorului şi a pacientului, adică avortul este o

problemă medicală. in punctul de vedere al medicinii avortul negativ influenţea#ă asupra sănătăţii femeii,asupra funcţiei ei de reproducere. & doua opinie ne spune că avortul insultă, 1igneşte sentimentele morale alefemeii şi deci el devine o problemă complicată etică. oar înainte de a consulta medicul femeia (otărăşte o

problemă subtil-morală - viaţă sau moarte viitorului om "individ$, şi asta nu-i totul. %n procesul de avort seinclude şi o a treia persoană - medicul, care de asemenea devine copărtaş al unui omor premeditat. &dversariiavortului consideră că acesta nu constituie doar o operaţie, o intervenţie c(irurgicală. pre deosebire de operaţieavortul are un scop bine determinat, susţin ei, şi anume! a nimici o viaţă, a o morî o fiinţă umană care practiceste lipsită de apărare, de drepturi, suferind fără milă. 2ioetica consideră ambele po#iţii întemeiate şi că avortulnu-i o problemă medicală neutră în plan etic, dar include în sine cele mai acute co li#ii morale. rimul momentcare-l depistăm aici! care-i statutul embrionului umanF Este e l oare un individ, o m sau nuF Cnii savanţi atribuieembrionului calităţi umane, alţii nu. &l doilea moment! dacă el devine individ, apoi cînd, la ce lună de sarcină"de graviditate, de gestaţie$ fătul devine omF %nseamnă oare că omul "individul$ şi fătul uman este unul şiacelaşi lucru adică sunt identiciF &ceasta şi alte întrebări de aşa ordin sunt de natură etică, deci despre statutulmoral al fătului. /nvestigaţiile ştiinţifice despre esenţa embrionului ne dovedesc că din momentul conceperii,

prin urmare din momentul unirii spermato#oidului cu ovulul feminin, embrionul capătă toate caracteristicileindividului uman. avanţii italieni afirmă că la a 6-a lună fătul c(iar ascultă mu#ică. %nsă e dificil a afirma căembrionul devine şi o personalitate. El nu-i în#estrat cu caracteristici spirituale, în orişice ca# e greu deargumentat acest fapt. ornind de la cele spuse, conc(idem că avortul este o încălcare a dreptului omului laviaţă, a demnităţii lui personale. %nsă dacă e ca#ul de ales dintre viaţa mamei şi a fătului, atunci noi ne p lasăm înalte circumstanţe. -- &ici avem de a face cu avortul terapeutic "de exemplu, înlăturarea uterului cu tumoaremalignă$. --- &lt avort recunoscut este cel eugenic, care se provoacă cu scopul de a nu admite naşterea copiilor cu defecte genetice, incurabile mai apoi. --- Cn alt tip de avort e cel criminal, care are loc în afara instituţieimedicale. %n pre#ent el este foarte răspîndit din motive economice, şi nu numai. &m examinat cîteva sugestii ceţin de avort. &ctualmente avortul e necesar de combinat cu alte forme şi metode de reglementare a natalităţii.&cest lucru ni-l cere ideologia ecogeică care preconi#ea#ă o revoluţie axigenică "demnă de noi$, adică în familiedoar un copil şi deci depopularea anuală 0 cu 4,>06T.

!'. Notiune de med. a calamitatilor. rganizarea interactiunii +A57 si alte servicii ale ministerelor sideartamentelor in interesul asigurarii medicale a ranitilor si bonavilor. 5.Calamitatilor-ramura amed. teoretice si practice, avind ca obiectiv de ba#a organi#area si efectuarea asigurarii med. a populatiei"le#atilor, sinistratilor,$ in procesul de lic(idare a consecintelor medicale ale de#astrelor, ce includurmătoarele complexe de măsuri! -Masurilor de tratament si evacuare; -Masurilor sanitaro-igienice siantiepidemice; -M. ce tin de aprovi#ionarea cu mater. anit-farmac, te(n med, utila1; -M. ce tin de diri1areacu fortele si mi1loacele serv. Med Obiectivele de studiu:-Hactorii le#anti al de#astrelor si actiunea lor asuparorganismului; -atologia specifica aparuta in re#ultatul actiunii fact.; -Hormele, metodele de oragi#are siacordare a asist. med.; -Hormele, metodele de tratament, recuperare medic; -Metodele de combatere ade#astrelr si a efectelor act. fact. le#anti. Aspecte:-*linic; -e med. reventiva; -e manageent farmaceutic;-e management sanitar. 5etode de studiu:-/storico-descriptiva; -&nalitica; -tatistica; -e progno#are;-imulare

!). Coninutul rimului autor acordat lezailor /n +0rimul a1utor este acordat pe cimpul de lupta "in focarul de pierderi sanitare$ prin autoa1utor, a1utor reciproc,a1utor din partea sanitarilor, instructorilor sanitari, sanitari pușcași, șoferi-sanitari, ec(ipe de brancardieri.copul primului a1utor consta in e fectuarea celor mai simple masuri medicale pentru salvarea vieţii răniţilorsi prevenirea complicaţiilor grave. imp optimal 0 primele 67-D7min otare! mi1l.medic de prot individ"trusa med individ, pac(et individ antic(im, pac(et individ de pansam$; trusa medicală de campanie; trusamedicală pt trupe "pt toate i1l de transp.$; mi1l improvi#ate. Masurile primului a1utor prevăd! - stingereaec(ipam ce ard; - aplicarea pansamentului pe plaga; - (emosta#a provi#orie prin pansament compresiv sau

prin garou; - imobili#area provi#orie a fracturilor; - calmarea durerii - analgetice; - antivomitive; - uneoriantibiotice; - administrarea antidotilor in intoxicaţiile cu substanţe toxice;- respiraţie artificiala; - masa1cardiac extern; - aplic pansam oclu#iv în pneumotorace desc(is; - aplicarea mastii contra ga#elor in terencontaminat; - tratarea sanitara parţiala, cind este ca#ul.


8/14

24 $roblema genomului uman din ersectiva bioeticii Megaproiectul disecţieigenomului uman a fost lansat ca o adevărată sfidare te(nologică, propus de C& în 455: şi fiind o

performanţă deloc neutră social. *omitetul de genetică umană al *onsiliului pentru responsabilitateageneticii din C& a relevat cîteva d intre posibilele consecinţe negative ale acestei mare reali#ări. copulma1or al cartografierii genelor rămîne detestarea cît mai t impuriu posibil a tulburărilor genetice şi

predispo#iţiilor - a tulburărilor cu determinism complex, cum ar fi cancerul sau de#ordinele mintale. Este puţin posibil, însă, că genetica se va limita doar la patologie, existînd riscul real ca studiul genelor să impunăo nouă ierar(ie socială, ba#ată pe particularităţi ereditare sau crearea unei categorii noi de bolnavi - bolnavi-sănătoşi - care vor de#volta cîndva "la D7-7 ani$ o tulburare mai mult sau mai puţin severă, tratamentulcăruia nu există încă. *are va fi indicaţia d iagnosticului unei boli fără tratamentF /ndividul sănătos-bolnavare toate şansele de a fi stigmati#at social.


9/14

22 +enectutea din ersectiva bioetico-"iloso"ica 5oartea, fenomen pe cît de enigmatic, peatLt de incitant, este un subiect preluat spre cercetare cu fiecare nouă epocă de către filosofi so litari, comunităţide savanţi sau spirite comune. %n secolul al @@/-lea acesta, însă, pare a fi eclipsat, cedînd din intensitate înfavoarea altui fenomen 0 senectutea. porirea ponderii celui din urmă este determinată de caracterul lui, îndevenire, macrosocial, de îmbătrînirea factuală a speciei umane. %n lucrarea (e ages of unreason) *(arlesBand estimea#ă precum că spre anul 677 o persoană din cinci va fi de vîrstă pensionară; o persoană din #eceva avea mai bine de 8> ani; la trei persoane lucrătoare va reveni cîte un pensionar, iar în aşa state ca Nermaniaşi Elveţia rata va fi şi mai mare "un pensionar la două persoane lucrătoare$. &ceste cifre minuţios calculate sînt,

bineînţeles, un prile1 de bucurie şi c(iar mîndrie pentru reuşitul efort al omenirii de a extinde limitele vieţii.ar trebuie de menţionat că astă#i îmbătrînirea mai ales congestionea#ă prin consecinţele sale microsociale"prin problemele individuale fi#iologice, psi(ice şi morale de maximă acuitate$. in punct de vedere vital, întermeni de dicţionar, îmbătrînirea este un proces involutiv cu repercusiuni psi(ice de acelaşi ordin. 2ucuria dea trăi, capacitatea de efort, perceptibilitatea, memoria şi forţa creativă se reduc considerabil. 2oala îşi face totmai des pre#enţa, devenind adesea c(iar o însoţitoare cvasipermanentă a vîrstei a patra. eclinul funcţiilor

biologice, modificările psi(ice regresive sunt acuti#ate de reducerea funcţiilor şi rolului social al bătrînilor. %nsocietăţile te(nogene contemporane, datorită transformărilor economice , te(nologi#ării şi informati#ării,numărul bătrLnilor capabili de muncă depăşeşte drastic locurile de anga1are disponibile. e de altă parte, valuldebordant al inovaţiilor cere o continuă sporire a educaţiei profesionale, fapt de care se dovedesc a fi capabilidoar puţinii repre#entanţi ai vîrstei crepusculare, pornind de la abilitatea diminuată de adaptare specifică ei.&cest motiv forţea#ă oamenii să se pensione#e deseori înainte ca anii productivi să se fi înc(eiat. + dată cusporirea numărului pensionarilor scade concomitent calitatea vieţii lor datorită inabilităţii guvernelor de aredresa programele de asigurare socială la noile cerinţe şi realităţi. %n Hranţa, de exemplu, către 6747 se

pronostică colapsul actualului sistem pensionar datorită creşterii ratei de pensionare în medie cu 8>T, pe cîndrata coti#aţiilor 0 doar cu 44T. e aici se preconi#ea#ă o reducere a valorii pensiilor de la 86T la >>T dinsalariu. e menţionat, de asemenea, că dacă în statele de#voltate astă#i o mare parte a pensionarilor esteasigurată din punct de vedere financiar, putînd să-şi consacre viaţa delectării şi divertismentului, atunci în ţărileslab de#voltate, printre care se a flă şi Moldova, aşteptările pensionarilor se reduc la mi#erie, penurie, boală şimoarte. Retragerea din perimetrul muncii, pierderea ataşamentului utilităţii sociale, componentele de ba#ă alesentimentului valorii proprii, declanşea#ă veritabile microtragedii în sufletele bătrînilor care, astfel fiind, seabandonea#ă unei existenţe resentimentare a cărei maxime fiinţiale sunt ostilitatea faţă de generaţiile maitinere, negarea valorilor tinereţii şi a noului în general. au, mulţi dintre bătrîni se autoexclud din dinamicacomplexă a societăţii, se claustrea#ă ceea ce se soldea#ă cu p ierderea lor irecuperabilă. &stă#i se consideră cădacă altădată oamenii îmbătrîneau cu sentimentul că urmea#ă un drum firesc ce-i conduce la o recunoaşteresocială sporită, omul modernităţii se luptă în permanenţă cu toate semnele vîrstei şi se teme că îmbătrîneşte,întrucît şi-ar putea pierde po#iţia profesională şi ar putea să nu-şi mai găsească locul de muncă sau şi-ar pierdelocul în domeniul social a l comunicării. eci, a îmbătrîni pentru ma1oritatea europenilor înseamnă a teconsacra unei lente activităţi de do liu, a înceta să investeşti în activităţile altădată apreciate, a evita sentimentul

bucuriei de a exista, a renunţa la viaţa însăşi. &ceastă stare de lucruri ridică o vastă gamă de probleme cu

caracter social, medical şi bioetic, printre care! problema necesităţii prelungirii anilor de muncă dupăcriterii generale, dar mai ales strict individuale, problema sporirii calităţii asigurării socio-medicalegerontologice sau c(iar probleme şocante, cum ar fi cea a aplicării eutanasiei pasive bătrînilor incurabili saudemenţi. &cestea şi alte probleme, credem, ar cunoaşte soluţii propice sau cel puţin o evidentă atenuare în ca#ulinvestigării serioase a premiselor cri#elor individuale declanşate în sufletele persoanelor care îşi a sumă stareade senectute ca pe un de#astru ireversibil. Reflectînd fugar asupra motivelor unei asemenea situaţii care ne

paşte pe nesimţite, vom accede la argumentul lui evid le 2reton, care afirmă că îmbătrînirea, în termenioccidentali, marc(ea#ă reducerea progresivă la corp, un fel de aservire în faţa unei dualităţi ce opune subiectulşi corpul său şi îl aduce în dependenţă faţă de acesta din urmă). &ltfel spus, în percepţia occidentală comună,

bătrînul este perceput doar prin corpul său, făcîndu-se, totodată, o abstracţie nelegiuită şi nesăbuită de faptul căel este o personalitate de o ţesătură spirituală irepetabilă, de o anumită consistenţă vitală, cu anumite re#erve desens şi valoare. Mai mult c(iar, se pare a se uita că senectutea ca şi o rice altă vîrstă este o treaptă a vieţii care îşiare propria faţă şi t emperatură), propriile bucurii şi întristări, dar mai ales propriile avanta1e. ealtfel, înfavoarea existenţei celor din urmă ne stau mărturie reflecţiile multiplilor cugetători. e#văluirea evidenţei

prerogativelor bătrîneţei faţă de tinereţe este reali#ată într-o manieră metodică de către *icero. Hilosoful anticenunţă că dacă tinereţii îi este specifică irascibilitatea şi nesăbuinţa, bătrîneţea se caracteri#ea#ă prin cumpătareşi perspicacitate şi doar calităţile cele din urmă au statut de virtuţi, pe cînd cele dintîi sunt mai curînd vicii.inereţea se poate preamări prin temeinicia memoriei, aceasta, însă, se do vedeşte a fi absolut inoperantă fără deabilitatea de utili#are a cunoştinţelor, de#voltată doar cu scurgerea anilor. %nsăşi uituceala, credulitatea,slăbiciunea fi#ică şi psi(ică sînt considerate de către *icero nea1unsuri nu ale senectuţii în general, ci doar acelei relaxate şi indolente. oetic deseori se spune, că în tinereţe omul este purtat pe drumul vieţii de dorinţe,fantasme, pasiuni şi impresii; galopea#ă prin viaţă cu interes şi speranţă; retrăieşte tumultuos victoriile şi

pierderile şi doar la bătrîneţe, detaşîndu-se de goana frenetică a tinereţii, reuşeşte, cu linişte, cumpătare şitoleranţă, să contemple natura vieţii, să se lase fascinat de marea ei diversitate. + replică forte împotrivadenigrării senectuţii repre#intă acel fapt că ea nu e doar o etapă cronologică a vieţii omeneşti, ci nu în u ltimulrînd un sentiment care vine din afară " din atitudinea celorlalţi $ şi care deseori face ravagii precoce, alteori,însă, întîr#ie la nesfîrşit. eci, am putea spune că bătrîneţea este o atitudine faţă de sine însuşi, care nu seconstituie la o vîrstă precisă, dar cu certitudine se configurea#ă pe ba#a unor indici ce exprimă măsura gustuluide viaţă a individului. espre relativitatea simţului) de bătrîneţe elocvent vorbeşte imon de 2eauvoir. Elspune! ocmai fiindcă vîrsta nu este trăită în stilul pentru-sinelui, fiindcă nu avem o e xperienţă transparentă

precum cea a cogito-ului, e posibil să ne declarăm bătrîni timpuriu sau să ne credem tineri pînă la sfîrşit). %nconclu#ie trebuie de menţionat că în tendinţa surprinderii raţionale şi pragmatice a mişcării, fragmentămevenimente şi realităţi, despicăm timpul ce are, dealtfel, valoare existenţială doar ca durată. egmentînd timpuluman în trepte "copilărie, adolescenţă, maturitate şi bătrîneţe$, ne permitem să supraestimăm importanţa uneia,subestimînd i#ocron valoarea celorlalte. Hăcînd astfel parcă am uita că viaţa de om este un continuu,

pretutindeni fascinant şi valoros. Ki dacă este un adevăr că sentimentul abstract al bătrîneţii se naşte din privireaceluilalt, atunci să facem această privire una binevoitoare.

2!. 9ransse:ualitatea este o alt er"orman a medicinei. 9a dorinţa părinţilor,geneticienii au a#i posibilităţi să intervină pe făt şi să-i sc(imbe sexul. Este, desigur, o performanţă, dar earidică serioase probleme de ordin moral din cel puţin două motive! dorinţele copiilor nu coincid totdeauna cucele ale părinţilor, prin urmare, nimeni nu va putea să prevadă reacţia unui copil a1uns la maturitate, cLnd va

afla că, din punct de vedere sexual, el trebuia să fie a ltceva decLt este; pe de alta parte, reuşita operaţiei presupune mai multe experienţe "care, desigur, se vor face pe fiinţa vie, nu teoretic$. rin urmare, mama va fisupusă mai multor operaţii, mai mulţi e mbrioni sănătoşi vor fi distruşi, iar cei pe care s-a reuşit transsexuarea,riscă să rămLnă cu malformaţii sau deficiente diverse tocmai datorita intervenţiei pe ei. ranseexualitatea poatefi reali#ată prin operaţii, la cerere, şi persoanelor mature, de obicei sunt supuşi unor asemenea operaţii, lacerere, şi persoanelor mature. e obicei sunt supuşi unor asemenea operaţii (ermafrodiţii "care sunt foarterari$, unit bolnavi psi(ic "după ce medicii psi(iatri dau garanţii că pe cale medicală pacientul nu va scăpa deobsesia că el trebuia să aibă alt sex$ şi prostituaţii. +peraţia aceasta este, desigur, o performanţă c(irurgicală"cum s-a dovedit şi la noi în urmă cu doi ani$, dar din punct de vedere moral, ea nu este validă. Ki aceasta, dinmai multe motive, între care am putea enumera! bolnavul psi(ic, de fapt, nu este vindecat prin sc(imbareasexului); daca ar fi vorba de o reală sc(imbare de sex, bărbatul devenit femeie, ar putea naşte, ceea ce esteimposibil, pentru ca din punct de vedere cromo#omial, sexul nu a fost sc(imbat. &u fost sc(imbate numaiconfiguraţiile anatomice ale organelor genitale spre a semăna cu ale celuilalt sex, in realitate persoana care s-asupus operaţiei este o femeie falsă şi un bărbat fals. %n fapt, sc(imbarea de sex nu face altceva decLt să fabricematerial erotic celor interesaţi. in punct de vedere moral ea nu-şi are nici o motivaţie, este, mai degrabă unabu# al ştiinţei fără conştiinţă. %n cele de mai sus am discutat problemele ridicate de performanţele medicale

pentru că în familie, în interiorul cuplurilor umane, se plămădeşte viaţa, material de cercetare pentru omul deştiinţă. ărinţii, genitorii "în orice situaţie s-ar găsi$ au cel puţin aceleaşi obligaţii morale faţă de rodultrupurilor lor ca oamenii de ştiinţă. Responsabilitatea fiecărui om în parte faţă de rodul trupului său creşte, cuatLt mai mult, cu cLt între intervenţiile genetice terapeutice, eugenice, manipulatorii şi de inovaţii nu existăgraniţe din punct de vedere ştiinţific. Există, însă. posibilităţi pentru producerea lor. acă nu are convingerimorale sau religioase, omul de ştiinţă are, deci, posibilităţi, curio#ităţi şi imaginaţie. ravestiţii au fost aproapeunanim consideraţi doar bărbaţii care se îmbracă în femei în decursul întregii istorii. e pare că femeilor li s-alăsat o dărnicie mai mare decît bărbaţilor în a purta (aine care nu sunt adecvate cu sexul lor. %n anumite epoci,inclusiv şi astă#i, multe femei purtau "şi poartă$ (aine bărbăteşti, dar nu se consideră travestite. %n literaturaştiinţifică se descriu cîteva tipuri de travestiţi în funcţie de existenţa diverselor forme de o astfel de activitate.

seudotravestiţii încearcă să se îmbrace cu (ainele sexului opus din curio#itate sau pentru a explora o lumediferită. &ctivitatea lor este făcută 'de dragul artei) şi nu corespunde unei nevoi sau a unui impuls, de exemplu,dorinţă de a se îmbrăca în (aine femeieşti. &ceşti bărbaţi se simt virili, iar comportamentul lor sexual masculineste obişnuit. ravestiţii fetişişti se îmbracă din cînd în cînd în (aine de femeie, deoarece straiele femeieşti suntobiecte fetiş pentru ei. &cest proces le aduce satisfacţie sexuală, concomitent neindentificîndu-se în modnecesar ca fiind o femeie. Ei se simt bărbaţi şi nici prin cap nu le trece să-şi sc(imbe sexul. &devăraţii travestiţise văd pe ei însuşi ca pe nişte bărbaţi, dar nu sunt pe de-a întregul convinşi de propria imagine. Ei se potîmbrăca adesea în (aine femeieşti, folosind comportamente feminine, cum ar fi mac(ia1ul. %mbrăcarea în (ainefeminine nu le aduce satisfacţie sexuală, ci relaxarea. %n propriile lor trăiri ei se simt 'nici bărbat, nici femeie).'&ceste) bărbaţi sunt (eterosexuali ca orientare "sexualitate normală$, dar atunci cînd sunt îmbrăcaţi în (ainefemeieşti se pot simţi atraşi de un bărbat. Ei nu sunt (o mosexuali şi nu pot fi consideraţi transsexuali, deoareceresping ideea unei sc(imbări a sexului. Este interesantă orientarea sexuală a travestiţilor. e descrie că circa57T din ei declară că sunt (eterosexuali, fiecare al #ecelea - bisexuali şi doar un procent au afirmat că sunt(omosexuali. *aracteristica de a se îmbrăca femeieşte este generală la travestiţi, iar 1umătate din ei declară căau practicat acest lucru încă înainte de vîrsta de 47 ani. %n activitatea sexuală ei se comportă cu elemente deîmbrăcăminte feminină.

2'. +uicidul din ersectiv bioetic suicidul, conform definiţiei criteriologice al lui2eauc(amp,repre#intă actul întreprins de o persoană pentru a-şi provoca în mod intenţionat moartea, nu existăcoerciţie în acest sens din partea altor persoane, iar moartea este provocată în circumstanţe create în mod special înacest scop "6$. *u cLt acest fenomen este mai amplu studiat, cu atLt se descoperă noi faţete, care necesită alte

criterii de evaluare şi o abordare mai complexă. S ouglas abordea#ă definirea suicidului d intr-o dublă perspectivă psi(ologică şi sociologică, reali#ea#ă mai mult un concept decLt o definiţie clasică şi relevă cincidimensiuni ale actului suicidar! iniţiativă, motivaţie, intenţie, voinţă, dorinţă "44$. Cn studiu prospectiv efectuat pesupravieţuitorii unor tentative suicidare a arătat că o tentativă din opt este urmată de moarte. e asemenea, pLnă laun an doar 4T d in ei vor mai avea o nouă tentativă şi vor reuşi să o finali#e#e, iar la 4> ani, >T pLnă la 4>T au onouă tentativă suicidară şi finali#ea#ă actul. &cest studiu a încercat să găsească o re laţie între suicid şi afectareastatusului mental, precum şi între tentativa suicidară şi afectarea relaţiilor interumane din grupul suicidarului.uicidul implică nu numai o latură morală, socială, ci şi una legală. &stfel, pLnă nu demult sucidul era consideratde legislaţia britanică o crimă împotriva propriei persoane şi era pedepsit ca atare. %ncă din secolul al @3/-lea

1udecătorii au formulat obiecţii la adresa suicidului, considerLnd suicidul un act ce atentea#ă la tendinţele naturalede autoconservare, o încălcare a poruncii divine şi c(iar un ec(ivalent al unui atentat împotriva regelui. %nlegislaţia modernă,toate aceste argumente s-ar putea traduce în concepte legate de valoarea vieţii în sine, viaţa nueste o proprietate personală, funcţia statului fiind aceea de a prote1a viaţa şi a opiniei publice de a înfrLnaîncura1area suicidului. %ntotdeauna, atLt legislaţia cLt şi biserica, au considerat că boala este un factor d isculpant încomiterea suicidului. 2iserica consideră că nu este 1ustificat ca toate tulburările psi(ice să repre#inte manifestăriale UîndrăciriiU, ceea ce va atrage după sine reali#area fără temei a exorci#ării, dar nici toate tulburările spiritualesă fie tratate prin metode clinice. ulburarea psi(ică nu va reduce demnitatea omului, iar biserica 'dă mărturie căcel bolnav sufleteşte este purtător al c(ipului lui umne#eu, rămLnLnd frate al nostru, care are nevoie decompătimire şi a1utorU, cum se afirmă în U2a#ele concepţiei sociale a 2isericii +rtodoxe Ruse). %n ca#ultentativelor suicidare, în pragul actului, persoana trăieşte o stare de ambivalenţă, existLnd practic un strigăt dea1utor. e multe ori, actul suicidar nu este un scop în sine, ci o modalitate de a atrage atenţia, o încercare decomunicare cu ceilalţi. &vLndu-se în vedere această latură ambivalentă a actului suicidar, precum şi faptul că doaruna din #ece tentative suicidare se finali#ea#ă, reiese importanţa, dar şi necesitatea prevenirii suicidului. otuşi, nutrebuie să a1ungem la ideea că prevenind sau intervenind prin internare sau spitali#are în regim supraveg(eat

re#olvăm doar ambivalenţa care precede actul suicidar. %n acelaşi timp,avLndu-se în vedere latura impulsivă, cuconsecinţe extreme a acestui act, după intervenţia coercitivă, se vor reconsidera raţional adevăratele opţiuni./nternarea şi tratamentul în regim supraveg(eat sunt 1ustificate de o serie de simptome care caracteri#ea#ăsindromul depresiv sever precum afectarea gLndirii raţionale, încărcătura afectivă negativă extremă şi uneori

pre#enţa c(iar a elementelor 4: psi(otice.


10/14

2%. Atitudinea bioetic "a de bolnavii ;-67T. e dovedeşte astfel că doar 67T din copiii născuţi de mame infectate vor muri. Este un argumentevident împotriva metodei avortului, 4?7 2ioetica medicală în ănătate ublică considerată inumană.Radicaliştii afirmă că nu trebuie încura1ate astfel de sarcini deoarece, c(iar dacă copilul va fi sănătos, acesta varămîne orfan în curînd, devenind o povară pentru societate.


11/14

2*


12/14

32 0volutia studiului teraeutic in ractica medicala,notiunile c=eie ale rocesului de cercetare clinica Mult timp medicina a fost empirica devenind experimentala mult mai tir#iu.Momentultran#itiei-perioada sec.@3//-@3///./n aceasta perioada bolnavii primeau medicam.miraculoase cum ar fiantimoniul,apa de gudron,eficacitatea acestora fiind testata pe multi bolnavi,fapt ce repre#inta in sineexperiment terapeutic.rimul experiment terapeutic controlat a fost facut de Sames 9ind in 488,pe bordul uneicorabii,cu46 marinari bolnavi de scorbut.9ind le-a impartit in grupuri a cite doi si fiecare a primit un remediudiferit-a.sulfuric,apa de mere,portocale,lamie,otet.&poi a o bservat ca cei ce pr imeau portocale si lamie sesimteau mai bine de aici a tras conclu#ia ca acestea sunt eficace in lupta cu scorbutul. /n sec.@3/// in &nglia sefaceau experimente pe detinuti pentru a gasi remediu contra variolei. Cn alt exemplu binecunoscut este istoriaelaborării vaccinului antivariolei in Europa prin inocularea anticorpilor de la vacile bolnave. Este prima pro băstatistică de eficacitate a unui tratament efectuat printr-o experimentare umană non-controlată. e parcursulsecolului al @/@-lea, medicina devine cu adevărat experimentală. 2olnavii din spitale incep să fie supuşi totmai frecvent incercărilor metodice terapeutice . rimul test comparativ medical ba#at pe o metodologieimpecabilă a fost reali#at in anul 45:. Este vorba de testul cu streptomicină asupra bolnavilor atinşi detuberculo#a pulmonară, reali#at in &nglia sub conducerea lui &. 2radford Bill. &ceasta a fost o incercarecontrolată randomi#ată, un dublu neavi#at, fără placebo. estul a demonstrat că streptomicina este un tratamenteficace al tuberculo#ei . & devenit clar că o experimentare ştiinţifică bine pusă la punct face să progrese#ecunoaşterea mult mai rapid decit n işte simple tatonări empirice /ncepind cu anii ]87 ai secolului trecutexperimentarea ştiinţifică a tuturor noilor tratamente medicale asupra fiinţei umane constituie o o bligaţie legalăin ma1oritatea ţărilor. $ publicarea datelor este concordantă cu legea şi se 1usti\că prin raţiunide sănătate publică. *ercetarea care se desfăşoară pe material biologic, necesită un consimţămînt special, c(iardacă materialul biologic este obţinut în cursul unei intervenţii medico-c(irurgicale necesare pacientului şiconsiderat inutil pentru acesta "amputaţii, intervenţii c(irurgicale mari etc$. E cunoscut ca#ul extragerii deanticorpi monoclonali din sîngele unui pacient bolnav de leucemie cronică. acientul a fost tratat şi s-a vindecat. &a[at că sîngele său a fost folosit pentru primirea celulelor sursă de anticorpi monoclonali şi, printr-un proces

1udiciar intens mediati#at, a încercat să obţină bene\cii \nanciare de la producătorii industriali 0 reieşind dindreptul de proprietate al o mului asupra bunurilor sale. &rgumentele pro au fost că pînă ce proprietarul nu şi-aexprimat public renunţarea la un bun, acesta rămîne în proprietatea sa. &rgumentul contra era că corpul este un

bun extrapatrimonial ce nu poate \ vîndut şi nici cumpărat nici de o persoană în cau#ă şi nici de un producatorindustrial. %n vederea evitării unor viitoare con[icte, ar \ bene\c ca în consimţămîntul obţinut să \e evidenţiate şieventualele avanta1e ce ar re#ulta d in utili#area industrială a materialului biologic obţinut şi drepturile de

proprietate asupra celui din urmă, înainte şi după prelucrarea lui industrială. ersoana al cărei ţesut se utili#ea#ă"sau se poate utili#a în viitor$ trebuie să \e informată complet şi într-un limba1 adecvat asupra recoltării, stocării,

prelucrării şi folosirii materialelor biologice obţinute. ersoana trebuie să-şi dea acordul de transformare şiindustriali#are a ţesutului- inclusiv de comerciali#are a re#ultatului "ţesutul, ca atare, nu se poate vinde$.*ercetarea pe embrion. %n pre#ent, este acceptată din punct de vedere etic şi legal cercetarea medicală efectuată peembrioni pînă în a doua săptămînă de viaţă sau pînă la de#voltarea plăcii nervoase primitive "464 #ile$.*ercetarea pe embrioni se poate face doar dacă părinţii biologici şi-au dat acordul şi este etică doar dacă are dreptscop interesul medical.


13/14

3' Condiiile seci"ice entru des"urarea etic a studiului clinic %n primul rînd, vommenţiona te(nica dublu orb destinată în special experimentului medicamentos. eoarece este *apitolul >. Eticacercetării ştiinţifice şi a studiului clinic în sănătatea publică 48> aproape imposibil pentru un doctor să nu aibăanumite preferinţe în alegerea tratamentului, te(nica dublu orb este destinată eliminării subiectivismului prinţinerea în secret a grupului destinat experimentului atît faţă de doctor, cît şi faţă de bolnav. &cest fapt duce ladificultăţi considerabile în implementarea celui de-al doilea imperativ al cercetării clinice 0 randomi#area 0deoarece presupune o anumită formă de preselecţie conştiincioasă. Randomi#area este un procedeu statistic deînlăturare a erorilor sistematice, alegînd la întîmplare 0 după tabele calculate 0 unităţile unei selecţii sau

blocurile dintr-un experiment complex. -a sugerat că nici un experiment clinic nu poate fi cu adevăratrandomi#at. 2ineînţeles că bolnavii voluntari se deosebesc de cei involuntari "care apar numai în tennica dubluorb$. 2olnavii vor trebui triaţi după severitatea bolii, ca# în care experimentul este limitat în ce priveştestabilirea efectului tratamentului la formele medii de boală. Randomi#area apare în experimentul clinic ca fiinduna din cele mai importante forme de cercetare. Este necesară, de exemplu, în tratamentul cancerului. inmotivele descrise mai sus şi deoarece medicul are în îngri1ire bolnavi sceptici cu privire la tratament, cea maimare parte din e i sunt atît de speriaţi, încît relaţia doctor-pacient va fi periclitată. *onsimţămîntul informat areaici o mare importanţă. .Etica cercetării ştiinţifice şi a studiului clinic în sănătatea publică 488 Este e vident că fundamentul teoretic alunui program etic de cercetare sau al unui experiment terapeutic se spri1ină pe o participare liberă şi autonomăa subiecţilor, iar aceasta depinde la r îndul ei de un consimţămînt informat adecvat. Este pe deplin 1ustificată

punerea în discuţie a faptului că un acord informat este o sabie cu două tăişuri, întrucît o informaţie incompletănu poate absolvi pe cercetător de responsabilitate. e acceptă că bolnavul nu va trebui să fie inclus înexperiment, dacă el nu este capabil să înţeleagă planul de ba#ă al modului cum este d iri1at experimentul.roblema constă în îndoielile cu privire la capacitatea bolnavului de a înţelege informaţia medicală complexă,ceea ce duce la o atitudine de u n inacceptabil paternalism al medicului, adesea cu consecinţe şocante. eargumentea#ă şi faptul că dînd bolnavului toate informaţiile studiului i-ar spori astfel suferinţa, încîtimperativul neinfluenţării prin informaţie ar putea să-l înlocuiască pe cel al autonomiei. *el mai importantlucru este deci ca cercetătorul să-şi asume punctul de vedere potrivit căruia el acţionea#ă în interesul profesieişi pentru binele public. ar ceea ce caracteri#ea#ă progresul profesional constituie o sursă de imbogăţire afaimei şi meritelor. &ceasta poate induce cercetări neîngri1ite şi nu există scu#ă va labilă pentru o mistificaredeliberată a re#ultatelor cercetării. ̀ inînd seama de clasificarea subiecţilor cercetării, apare întrebarea dacăvoluntarii sănătoşi merită să fie expuşi la riscuri în urma studiilor biomedicale, cu excepţia cercetătorilor înşişi.e de altă parte, există voluntari care pot accepta sacrificii altruiste, dar să nu se uite că există limite legale,

întrucît o astfel de cercetare nu absolvă de vină din punct de vedere 1uridic pe cercetător, atunci cînd aparconsecinţe grave sau c(iar moartea voluntarului. e impune o atenţie deosebită faţă de voluntarii sănătoşi. Estegreu de stabilit măsura în care cineva înţelege pe deplin riscurile la care este supus pacientul, motiv pentru careconsimţămîntul pe deplin informat este esenţial. eşi se află sub un strict control 1uridic "cel puţin în ţărilede#voltate$, cercetările asupra fiinţei umane evocă fantasme de agresiuni asupra corpului uman. in partea

subiectului supus experimentului se cere un fel de devotament, c(iar abnegaţie, căci el acceptă ca reacţiileorganismului său să fie 'obiectivate) şi prin aceasta să contribuie la formarea unor cunoş- tinţe care au o valoaregenerală. &bnegaţia nominali#ată tre#eşte emo- 48: 2ioetica medicală în ănătate ublică ţii ambivalente la ceicare refu#ă să participe la studiul clinic. 3oluntarii 'sănătoşi) care au acceptat să participe la experimentărileclinice au fost acu#aţi de prostituare a propriului corp. *ercetătorii sunt însă reticenţi la persoanele (andicapatesau #ise 'deteriorate) care îşi oferă 'corpul pentru cercetările ştiinţifice) în domeniul biomedical. 9a începutulsecolului al @@/-lea se afirmă ca subiectul cercetărilor trebuie să colabore#e sau să fie un partener de cercetare,dar nu este uşor de aculturat relaţia dintre experimentator şi experimentat. *ompensaţii pentru vătămareacorporală re#ultată în urma cercetării. ingurul remediu pentru co mpensarea pre1udiciilor datorate cercetă- rii

biomedicale "sau a experimentului$ este acţionarea cercetătorului în 1ustiţie, pentru obţinerea de despăgubiri civile.Regulile 1udiciare privind despăgubirile civile pot fi uneori foarte dificil de aplicat, în condiţiile în carecercetătorul şi-a luat toate măsurile de precauţie, inclusiv o bţinerea aprobării de cercetare din partea comisiei etice,

admiţînd şi existenţa ca#ului fortuit. %n ca#urile cînd în mod deliberat, deci 1ustificat, nu a fost obţinutconsimţămîntul, o acţiune 1udiciară are puţine şanse de reuşită.


14/14

3). >ocul i rolul comitetelor de bioetic /n realizarea e:ertizei cercetărilorştiinţifice şi studiilor clinice. copul principal al acestor comitete este ca toate cercetărileexperimentale, explorările şi investigaţiile să treacă nu doar o evaluare profesională dar şi oapreciere etico-legislativă. 2ioetica, ca institut social, se impune ca o legătură de filiaţieîntre ştiinţă "medicină, biologie etc.$ şi morală. %n orice situaţie apărută omul trebuierespectat ca un tot întreg "

Documents

shpargalca bioetica