Sunt Valfiemo.

Si spunem cd sunt Valfiemo. Sau, mai bine zis, am fost

Valfiemo. Ca gi Valfiemo, am lEcut ceva extraordinar: poves-

tea unei vieti.

De unde qi p6nd unde numele Valfiemo?

Ne-4m inleles ce lnffebdrile se vor lirnita la fapte, nu-i aga?

Da, este adevfuat. Si acesta nu este un fapt?

56 vedem, stimabile.

in ziua de ma4i 23 august 1911, ziarele de dupd-amiaz6

s-au dat la Paris ca pdineacald6: vanzltorii stdgau la toate col-

tudle de strada ci s-a fiuat tabloul cel mai celebru din lume.

- Gioconda! Aflali totull. Adispdr'st Gioconda!

- Gioconda, domnilorl Afugit Gioconda!

Era o cildur6 insuportabile. De cateva sdptdmdni, era o cil-dure inabuSitoare 9i toli cei care nu aveau de ca$tigat de pe

urma ei se simteau mizerabil: subiectul molipsitor la toate lntal-

nirile, in toate cafenelele, in toate saloanele cu ciubuce, in toate

bisericile sau bordelurile de lux. C6ldura f6cea ca Parisul s6

nu mai fie Paris din pricina zipuqelii. $i lucrul ista - c6 Parisul nu

mai era Paris - ii lEcea si se simtd extrem de nenorocili, de traqi

IO MARTiN CAPARR6S

pe sfoald $i atunci incepeau sd vorbeascd. Domnii qi doamnele

vorbeau despre cdldurd Si; odati ce vorbiseri despre ea, tre-

ceau la alte subiecte care nu-i interesau, apoi dintr-odati igigtergeau chipurile gi reveneau la chestiune, iar unul zicea cA lu-mea nu mai era ceea ce fusese gi altul se lduda cu ventilatorulpe care avea si-l cumperc dac6 totul va continua astfel.

- Este progresul, &agd, progresul. Dac6 nu ar fi socialigtii

$i caldura asta ingrozitoare...

Z[duful secdtuia discufiile de c6teva sdptemeni bune. Panicand, deodate, ln dupa-amiaza aceea, lumea s-a insufletit:

-Au furat-o! $i-au bdtutjoc de Fmnla sub nasul ei, nemai-

pomenit, nemaipomenit!

Sunt Valfierno: am fost un copil foarte fedcit. Mama imispunea Bollino, iar eu credean cd a$a md cheam5: Bollino, sunt

Bollino. A r6s mult mama odate pe stradd cind o doamnd a ex-

clamat vai ce copil frumos cum il cheami 9i eu am respuns c6

Bollino. Nu doamne se nume$te Juan Maria, a zis mama, care

nu $tia cd tr€buia se md cheme Eduardo. Dar eu, Bollino, Juan

Marla, Enrique nu, Bonaglia chiar, pdnd gi Eduardo, am fostun copil foarte fericit.

B6iatul are pd.rul inchis la culoare, fala lat6 ti trAseturi

foarte bine definite, trupul cam marunt pentru cei opt ani ai sdi.

B6iatul schifeazd un gest hoterat qi dA un ordin: ceilalli doi il ur-

meaz6. Ceilalli doi sunt blonzi: cel mai mare trebuie se aiba

weo gase ani, iar fetila pesemne cd cinci. injurul lor, parcul este

nducitor: o mare de gazon desdvartit $i minunat, un lac cu lotu$i,

lemn-cdinesc in formi de clsu{e, magnolii, araucaria, stejari, in-sule de hortensii mov, statui albe de animale, zeip gi rizboinici,chiar gi un piun. in spate, ferestrele vilei in stil fiancez str6lu-

cesc in soare, iar biiahll cu pir negru le spune ci acum vormerge la statuia cerbului, dar blondul protesteazd:

Enigma Valfiemo I I

- Eu nu weau sA-mi porunceqti, nu vreau s6-mi poruncegti.

Egti un nimeni ca sd-mi poruncelti mie. Esti un nimeni, striga

Diego, gata sA plangi $i se ndpuste$te asupra lui. Bollino este

cu o jumatate de cap mai inalt Ei este mai putemic; Diego in-

cearc6 s6-l chelfdneascd 9i Bollino se fere$te, ferA sa-i intoarcl

loviturile. Marianita rdde, Diego stdruie Si, dupi ce-i di o

palm5, alunecd. Cade, iqi duce mdna la un ochi qi lipd dejos cd

Bollino l-a c6rpit. Costumul de marinar i s-a mozolit.

- Bollino m-a b6tut, Bollino m-a bahrt, am s6-i qpun mamei.

Urld, cu rnucii curgdndu-i pe chip, in vreme ce femeia

grasi in haine de servitoare vine in fuge. Are pielea foarte albd,

p6rul de rur blond murdar, picioarele ca date prin pesmet gi de

aproape pare mai tdnir6: il ridicd, il scutur6. Diego nu vrea ca

ea sd-l ating6 Ei se zbate: strigd Anunci Anunci nu ma atinge;

Mariana gi Bollino s-au luat de mini 9i ii privesc. Aerul mi-

roase a moqmoni gi a flori de portocal.

- Ce s-a intdmplat?

intreab6, cu accent italian, servitoarca.

- Bollino m-a bdtut, este r6u, ii voi spune mamei.

- Nu, eu nu i-am fEcut nimic. El a cdzut singur, a alunecat

gi a cezut. Eu nu l-am bitut.Spune Bollino gi servitoarea ii lipegte o palmi peste faf6:

putemic6, sonor6, bine direclionata.

- Ca sE te lnve{i minte gi sd nu te mai iei de copii.

ii zice servitoarea qi Bollino se uitd Ia ea fird si schi,teze

nici un gesi, sforJdndu-se din rdsputeri sA nu plangA.

- Dar, mam6, nu i-am fEcut nimic.

$i atunci nu-i mai pasi nimdnui de cdldur6. Furtul acelui ta-

blou pirea o nenorocire nationali: nimic nu-i aprinde pe cet6!e-

nii unei Fri mai mult dec6t sh fie martorii unei nenorociri

nafionale. Nimic nu-i infierbanta mai mult decat sa se creadd

in mijlocul unui dezastru in toate regula - participanli imagi-

nari la un dezastru: ugurarea de a qti cd au hdit un moment pe

\2 MARTIN CA}ARR6S

care mu[i, timp de ani de zile, se vor preface c6 $i-l amintesc.Sd presupuni cd degetele istoriei, atdt de disprefuitoare, au ca_

tadicsit sd se pogoue asupra lor.

Mama md cre$tea cu ddrzenie. Mi-o amintesc - trebuie s6

fieprimul lucru de care-mi aduc aminte-cum imi d6dea simd-ndnc. imi punea in furculipniEte bucdfi foarte mici de came qi,

la fiecare imbucdtur5, imi spunea Bollino, trebuie s6 mestecide mai multe ori cu gum inchise: daci nu, are sd-i dIuneze laburt6 $i la reputatie, spunea r6zdnd. $i eu rddeam mult: reputa-

tie pesernne cd era un cuvant foarte amuzant.

Ea avea grijl de mine aproape intotdeauna. $i domnii eraubuni cu mine. Cdnd eram mai mici, ne pefec€am toat6 ziua im-preuni, cu Diego gi Marianita: erau zile foarte lungi, foarte fe-ricite, inotdnd, pe cai, cujocurile din parc sau in sala dejocuri,iar mama avea grijd de to{i trei. Mie imi ddruiau tot felul de lu-cruri,jucdrii, haine, iar domnul imi spunea cateodatI cd md. iu-bette ca pe un nepot $i cA sunt foarte inteligent, iar c6nd voi fimare lmi va merge bine in viafi. Pdnd cdnd am implinit zeceani am fost nedespi4ifi, copiii gi cu mine; dupd aceea, c6ndDiego a lnceput sd inveJe cu invefAtoarea pe care i-au adus-o,domnul i-a dat bani mamei ca se m6 fimitd la gcoala preolilor.Cu o zi lnainte de a incepe cursurile, m-a chemat la el in birouqi mi-a zis ci educafia este lucrul cel mai important $i ce, feraeducafie, oricine este sdrac, iar dacd am vreo problemi sd-ispun pirintelui superior, pentru ci el o ya lua asupr6-9i qi cdimi dorea tot ce este mai bun, cd orice ag fi avut nevoie se-i cerlui, apoi mi-a damit un portmoneu dinpielebun6. in ziua urm6-toare, c6nd don Angel ne-a dus pe mine gi pe mama in sa@r/pdnd la gcoald, am descopedt ce dupd zidurile parcului era undrum care cobora pdnd la un orag de pe coasta unui r6u: era

r$arctt-in lb. cnglezi in original (n.rcd.)

Enigma Valfiemo 13

foarte urat. Eu auzisem vorbindu-se despre asta, dar, pdni

arunci, nu md interesase.

Dar dumneavoastre nu v-a!i ndscut acolo, Valfiemo.

Mi intrebati sau imi poYestifi?

Bine, dumneavoastra mi-ati spus cd mama dumneayoastre

era strdind. Dumneavoastrd mi-ali spus ca sunteti strdin.

Shdin, imi spuneli de unde?

Femeia a$teapt6 acasA. Adapost ii este o camera jegoasA

dintr-un cdsoi care pe vrernud a fost un palat. Au tr€cut Yeacuri

de atunci. Acum femeia igi ftange mdinile. Femeia aiteaptd gi

$tie ce va trebui sI mai a$tepte cateva ore. in orele acslea se va

intreba de o mie de ori de ce nu a $tiut si-gi g6seascd vorbele ca

s6-Ei induplece bdrbatul. Nici cuvinte de dmgoste sau de ame-

ninlare, nici evocarea responsabilitatii de tattr nu i-au fost de fo-

los qi se va intreba de mai multe od de ce btubatul !a preferat

acea presupusd datorie care il cheamd. igi va spune, de aseme-

nea, c6 el, ca-n atatea alte dafi, poate are &eptate: c6 temerile lisunt exagerate, sl6biciuni muieregti, prostii. CA el are cu sigu-

runtd dreptate, dar ei ii este fricd $i aqteapte se-i vin6 vestea pe

care el a respins-o cu trufie, cuun zembet binevoitor $i un salut

neplsdtor: nu-fi face griji, femeie, voi nu va pdcepeli la lucru-

rrle astea. Voi s-ar fi putut referi la ea gi fiul ei, dar ea qtie cA nu:

sunt femeile, toate femeile, 9i felul cum birbatul ei a ameste-

cat-o cu atatea altele o umple de tristele $i o mehne$te de aseme-

nea mirosul de grisime arca a hainelor bfubatului in camer[:

mirosul l6sat de birbat ca sd nu uite cal asteaptd.

Femeiaare mai pu{in de doudzeci de ani - mai mult de cincisprezece, mai pufin de doudzeci -, formele implinite atat de de-

yreme de matemitate gi, fEri indoiald, de o alimentalie cu peine

gi fidea. Femeia are ochii ciudat de limpezi pe fala smeadi qi

manjitd din pricina atdtor lacrimi gterse cu mainile murdare;

II

14 MARTiN CAPARRoS

este a$ezata Si, din aceaste pozifie i se observd mai ales greuta-

tea bmlelor, rotunjimea bralelor. Femeia arputea fi frumoasa ca

o cadre. Femeia se numelte Annunziata - Perrone Annunziata,

ndscuta la Trimoli pe 25 martie 1850, miercuri, in ziua de

Buna-Vestire a Preasfintei noashe Maici, fiica lui Giovanni, so-

fia tui Bonaglia GianFelice, foste croitoreasd, de profesie pro-

priul sex - 9i continud sd-qi frdmdnte mdinile: ura lipite de alta.

$i le usuci pe fusta maro curat5, dar petate de grdsime care nu

iese, g6ndindu-se din nou la cuvintele pe care nu a $tiut sA i le

spun6 pi se consoleazA: ea niciodata nu a ftiut sI spuna cuvinte,

el este cel care $tie cuvintele, cAnd o urmirea la iegirea din ateli-

enrl de croitorie, iarea avea cincisprezece ani $i un zambet care

- a$a-i spuneau cu totii - ii era zestre, atunci ea $tia deja cA tre-

buia sI tacd $i sbl asculte. A tecut cdnd el a poftit-o sd ia loc

langi fentena leld ape din piala $i a tacut mai departe cdnd el a

cdutat-o iari5i in fiecare dupd-amiaza gi cand i-a intins mana

pentru ca ea sd o apuce - nu i-a apucat mana: i-aintins-o pentru

ca ea, ttrcuti, s-o ia- $i a tAcut ca si spunA da cend parintele a in-trebalo dacd da gi a t6cut indbu$indu-$i liietele cdnd moaga i-a

spus ctr blrbatul ei va fi mullumit pentru cdiidiruise un bdielel:

csle sin6tos, este bdiat, btubatul tau va fi mulfumit. Ea a Stir( sa

tacA Si a invifat incetul cu inc€tuI cd li tecerea ei putea fi puter-

nic5, nu avea nevoie de cuvinte gi acum cumpine$te cd atunci

c6od a avut nevoie de ele - azi-diminea16, cuvintele de dra-

goste, de responsabilitate sau de mild pe care nu a $tiut sA i lespune - era prea tArziu, chibzuiegte frdm6ntAndu-9i m6inile,

uscandu-$i mdinile, iar copilul ii prinde mdinile gi o intreabi

lie cald, mam6, pentru cd mainile ji se unplu de ap6.

Bdiatul o intreabd tot felul de prcstii: !i-e cald, mame, vom

rndnca ciorbi de fasole astE-sead mamd, irni va aduce titicul o ca-

ramea cand se va intoarce mam5, de ce {i-e a5a de cald dacd este

cald, dar este $i frig mam6. Iareaii spune sA tac6$i continue se se

concenfieze asupra a$teptdrii: nume$te a$teptarc convingerea

Enigma Valfiemo 15

ce poate se primeascd dintr-o clipb in alta o veste ingrozitoare

5i iqi inchipuie c5, dace o agteapte weme indelungata, daca su-

feri de pe acum, este cu putinfi s[ nu o primeasca - intrucat as-

t€ptarea este preful pe care trebuie sd-l pldteascd pentru ca

eventual sd nu o primeasca - 9i dacd in cele din urmd o primegte,

fiind a$tephtA, vafi mai pulin ingrozitoare 9i c6nd incepi s6-mi

gatesri ciorba, mama, cd se face tarziu.

Eu nu aveam habar de unde venisem, dar $tiam ce nu ma

nascusem acolo, in ora$ul de pe malul rdului numit Rosario'

La inceput, bineinfeles, nu $tiam; apoi am crezut ci, dac6 md

nascusem undeva, trebuia s6fi fost in casa mare, in casa domnu-

lui, in camera noastr6 - camera mea qi a mamei - sub acoperig'

in cele din urm6 mi-am dat seama cb eram din altd parte pentru

cd mama, carc em atat de buni, ascultati de copii qi care avea

grijl de to1i, vorbea intr-un fel ciudat. Nu mi-a fost greu sa bag

de seamd, Afost pdmul lucru pe care l-am obseryat: mama vor'

bea intr-un fel ciudat. Poat€ ca din pricina felului ei de a vorbi,

gdndeam atunci, o ascultau.

C6teodat6 o intrebam pe mama de tata Ori, mai bine zis:

odatA am inceput s-o intreb pe mama de tata' Mai lntai, b'nu-

iesc, cdnd eram fericili in casa mate, asta nu-mi trecea p n

cap; cei care aveau un tatd erau Diego $i Mariana pentu cA ei

aveau lucrurile, aveam $i eu cateva, iar ei aveau de asemenea o

mama care era atat de fiumoasd 9i mai blondd decdt a mea, iar

intrebarea nu-mi v€nea in minte. Dar mai tarziu, cind m-am

dus la $coald, se intampla adesea"ca bdielii sa vo$easca de ta-

tii lor gi eu atunci trebuia sd tac. intr-o zi, m-am hotarat s-o in'

treb pe mama unde era tata: nu i-am spus de ce, mama, nu am

tata ori cine se crede c6 ar fi domnul acela care md lase {hla tata,

sau poate dumneata, ori ce s-a intdmplat; am intrebat-o unde

era tata Si ea a cumpAnit pulin inainte de a-mi rispunde' Este

straniu, acum ca imi aduc aminte, faptul ci ea a hebuit sa se

16 MARTiN CAPARR6S

gendeasca: mama trebuie s6-fi fi inchipuit dspunsul acela de

atatea ori inaintc de intrebarea mea, dar a chibzuit o clipd gi

apoi mla spus cA tata nu era cu noi pentru cd trebuise sd plece

si lucreze nu ltiu unde ca sa caltige bani. Eu am intrebat-o

c6nd avea sd se inapoieze cu banii gi mama m-a intrebat dacd

imi lipsise vreodatd ceva. Eu nu i-am spus mame, un tatd; mise pare ci a9 fi minfit-o gi nu am spus-o.

Un astfel de furt, suslineau ziarele, este fapta unei minlibol-nave sau aunui geniu necunoscut. Vd dali seam4 domnule zia-rist? Nici nu le-a trecut prin cap cd putea fi ceva mai simplu,opera unui artist.

Sunt Valfiemo: am fost un copil foarte fericit. Mama imispunea Bollino $i eu credeam c6 a5a mi cheam6: Bollino, sunt

Bollino. Am fost un copil atat de fericit. Dar tata nu era cu noi.Sau ar trebui si spun: am fost un copil atat de fericit pentru c6

tata nu eracu noi. Tata nu era cu noi pentru cdplecase sA cagtige

parale nu ltiu unde. Pentru c6 nu fusese ldsat sA vine cu noi innoul nostru orag Si inc€rca sd vine. Pentru ca trebuia si aibd

grij[ de cealaltd casd a noastrd. Pentru ci mama lui nu-i d6dea

voie sdplece atat de departe. Penhu cAmurisein cutare sau cu-tale rezboi. Pentru ci. cine putea sd iubeasci un copil ca mine,

caro nu ora deloc cuminte. Pentru cd-gi adusese aminte de ceva

foarte impo ant $i a hebuit sA se ducd se caute lucrul acela pe

care il va gisi cu siguranttr inh-o zi $i se va intoarce.

Cdndva am intrebat-o cum il cheamd. pe tata Si mama nu a

vrut se-mi rispunde: ce inhebdri sunt astea, m-a intrebat, de

parce nu a$ $ti.

2

Marchizul Eduardo de Valfiemo ipi aranjeazd nodul de la

papion cu o atenlie care s-ar putea descrie ca excesive. De fapt,

Valdrie Larbin o consided iegitd din comun, dar probabil ctr

marchizul exagereazd cu ticdiala obiqnuita ca s-o enerveze.

- Nu vd imbrlcafi, frumoaso?

- De ce? Aveli de gand sA mi duceti undeva?

Nu se aude nici o muzicd Valdrie stl intinsi pe un divan de

catifea gri, cu pdrul lung gi negm ca pana corbului cdzAndu-i in

bucle pe pieptul at6t de alb, halatul de mitase neagri cu inscriplii

chinezeqti rogii-cleschis, vrend parcd sd arate ca este foarte uman6'

Valdrie La$in fi.uneazi: portfigaretul de sideflnhc degetele cu un-

ghii mov, vampa din weun filrn vdzut zilele acestea Marchizul o

privepte gi surdde in sinea lui: este din cap pdnd-n picioare o imita-

{ie nu preareu$ita a filmelor proaste. Dacl ar tti, se gende$te, cl

$i el a fecut aceleagi lucruri cu mult timp in urm6 Sau poate nu

chiar atdt de mult. Daca ar gti, se gande$te, c6 ceea ce ii place la

ea este cu totul altceva. DacI el ar $ti, se gdndeqte, ce anume.

- De ce, acum imi veli cere sa vd plimb de parcd ati fi

solia mea?

- Nu, ca gi cum ag fi o amantl sctlmP[.

- Ceea ce nu sunteli.

- Fifi mulfumit, marchize. DacI ag fi, dumneavoastrd nu

v-ati putea permite s6 m5 avefi.

18 MARTiN CAPARRdS

Valdris este un monument de l'ulgaritate cu s6ni mari qi cuun aer de falsl finete. Valfiemo nu suportA sd-l atrage ceva atatde banal.

- Eu pot sE-mi permit orice am chef.

- Pe mine, nu, Valfiemo. Poate ingelali cu costumul dum-neavoastd fetele din Bois de Boulogne, dar nu pe mine. Decdnd nu mai pl6tif camera aceasta? Cat o s6 vd mai ingiduieproprietarul?

- Eu pot s6-mi permit orice, chiar de n-ag avea nici un sfan1.

- Marchize...Valfiemo o ur6$te c6nd vorbeqte ca eroinele din foiletoane:

aproape intotdeauna. in realitate, o urdEte aproape intotdeauna,insi continui sd o caute gi se-i cumpere fleacuri cu sclipiri am6-gitoare, iar cdnd dispale, ceea ce se intampE frecvent, il cuprindedisperarea. gi-o inchipuie pipdind vreun porc mai bih6n gi maibogat decat €1, care-i oferd bijuterii veritabile, nu o supoftA, o

dispreluiefte li nimic nuJ a!6!d mai mult gi se duce iar dup6 ea,ii trimite buchete de gladiole. Crede ci ea nu $tie cine este $i cA,

daci ar $ti, nu s-ar purta aga; crede cinimeni nu gtie cine este elchiar dacd ar qti.

- Dumneavoasba nu infelegeli nimic.

- Nu, eu nu lnleleg nimic.Putin kecut de unu dup6-amiaz6, c5ldura umed5, Paris, sfhr-

qitul verii. Valdrie 9i Valfiemo stau ln cameri de la hei sau pa-tru dimineafa, c6nd s-au intors de la un bal la Opdra Comique;Valfiemo era prea obosit qi prea beat ca s-o trateze cum ar fivrut gi i-a cerut si.J degtepte cu mangeieri: atunci o va despd-gubi. Dar nicidimineala nu a izbutit sd facd mare lucru qi acumnu dore$te decat ca femeia sA plec€ cet mai repede. Cum nu in-drdznegte sd i-o cear6, a inceput sA se imbrace, cu pretextul unuiprdnz neverosimil. Stie odcum ci indatA ce va ie$i va incepesd-i fie dor de ea: de ea, de revanga lui.

- Pot se ve pun o intrebare, marchize?

Colegiul nu era deloc r6u: preolii vorbeau aproape in ver-

suri gi mi se adresau cu dumneavoastre, $i md plesneau numai

cAnd era necesar. Darnu era viata mea. Eraplin de bhiefi sama-

volnici, mai mari decet mine, care nu mE respectau. Eu nu md

sim{eam in largul meu printre sdlbaticii aceia; mai tarziu am

aflat cd erau copii de lErani sdraci care-i himiteau la qcoald ca

sd-i scape de murdiria porcilor, de m6inile infepenite de gel de

zilele ce incepeau inainte de zori. Nu era viafa mea, dar mama,

singwa dati cand m-arn pl6ns, mi-a spus cI trebuie sd md obi$-

nuiesc ai c6 nu-mi dddeam seama ce noroc am cimerg la cole-

giul acela, $i cat de bun era domnul cu noi, $i sA nu mA mai

vdicdresc niciodald.

Iar eu nu m-am mai plans, dar agteptam sAmbetele, cind ea

yenea sd mi ia $i md ducea inapoi. Deqi mai intdi ldceam o plim-

bare prin cenhu. Ea imi vorbea in continuare despre qcoal6,

pun6ndu-mi intrebdri qi spundnd cd ar face orice pentru ca eu sf,

fiu mai tdrziu un om educat, un om cumsecade, imi zicea: me-

reu mai departe. Eu cred ce, in momentul acela, cand mama lmizicea mai departe, eu mi gAndeam la un loc care nu era acela.

Apoi, c6nd am inceput sd cresc, imi era rugine sd merg cu

mama pe stradA.

De ce?

3