0 . ACŢIUNEAMMJWP/lOMfm f AZÄ a Ï É È

I.HJA 2

CRETAAlA LTA

i&Â-'î

'F A Z A aE T a Co nc ta c u l c v fo jw a ţ /u n ea NA î/a l â /ta h a a/â VWM/ÇTÀ'$l}Aéfruffî&UM.ÎÂtyC:Q& m . sm Ă F A X Â j/,Äi'ijEHt \ * J k

. ■ .. m m m km È m m à. M M m iïMm

&MWÏ

M -03.

wWiP/fÒMùjvronwi'X:$/fi T/ÇJ îi

j HUMOR — CURIOZITĂŢI 11 I REPORTAGII DE RÄZBOJ |J we Ş i h ă r ţ i w v j I

■■■■■aaflaaaaflaBaaaflaaa'aBaaflaBBaaaflaaaaaaaBaaBaaaaBaBaaaBaBBaaaflaaaaaaaaav j

A S A L T LA S E B A S T O P O L IU N F O A R T E P A L P I T A N T R E P O R T A J I N P A G I N A 16

I N E D I T E

Bătălia aero-navalä din Canalul SicIIiei este una din cele mai mari întâlniri din a ces t război. Clişeul de mai sus a ra tă cele patru faze ale atacului forfè* lor Axei, soldat cu pierderi grele pentru britanici.

N U V E L E

Un tanc camuflat cu c e a ţă a r t i f i c i a l a f r e e ;

iBBaBBaBBBBBBBBBaacBBaaaaaaaBai

: v>.

*

ASEDIUL SEBASTOPOL.ULUI

(CAMERA Nr. 1 1f O P A L P I T A N T Ă N U V E L A

ANECDOTE CELEBREV e z i p a g i n a 6

IBBB

BBBB

BBBH

BBtB

BflB

BBBB

B!

VREDNICI) Ş l MĂREŢII MIŞCĂTOARE

Pe lângă veşti de nemernicii ţi ticăloşii, ziarele aduc nne- ftrl ştiri de o tramuseţă şi mă- refie pe care te simţi datoT să le vesteşti mai departe. Iată, de pildă, ziar ol Curentul. Pe *ân- gtl vestea despre fostul ploto- nier de laudarmi Marin Flo- rescu, care a risipit intr’o noapte, la foc de biliard, 88.006 de lei, bani străini. — mai găsim Insă şi vestea despre premiul de 100.000 de lei al Academiei Române (Premiul Mavroghenî). dat tânărului M lhall Burcea. un băiat de numai 19 ani, care tn nrifeşte cu cea mai mare fertfi- re de sine de 3 frati ai săi şi o soră. Au rămas orfani de amândoi părinţii, el e Hol eel ntai uitare şi duee cu grijă gospodăria şl buna creştere a fraţilor săi

E lucrător la arsenalul aeronautic şi dfn cei 0000 lei pe lună «I »Si duce toată grija casei şl greutăţile creşterii fraţilor. Acum cel 100.000 de lei ai premiului cad ca na dar dfn cer la • gospodărie apăsată de multe nev ol.

întrebat de un redactor al Curentului ce are de gând să facă cu darul acesta, tfinărul Burcea a răspuns că vrea să plătească datoria casei rămasă ipotecată dela tatăl său. Va să zică tânărul împlineşte nu numai sarcina de fată. ci şi cele rămase din vechi dela tatăl său.

Apoi fată de atâtea ştiri despre scăpătările tinerilor, cu cât mal mult trebuie s’o’ ridicăm tn slavă pe aceasta, spre cinstirea faptei acesteia din partea tuturor!

Ce vrednicie şl ce cuvenită răsplătire este acea a premiu-

«le 100.000 de Iei care s’a dat pentru meritul răsunător al lui Mihai] Burcea! Fapta luf se cuvine să fie pusă ca pildă tn căr- tile de morală, la capitolul despre dragostea fraţilor

In acelaş num ăr al ziarului nl se vesteşte fapta învăţătorului T iltcă Dăncău din M ehedinţi. care a izbutit să facă aii nunf de bună creştere rom ânească şi creştinească, cum şi de sănătoasă îndrum are qospo- '"'■'-ească pentru şcolarii săi di-” sat. I-a îndrum at m inunat de bine să dobândească deprinderile cele mai alese ale datoriilor către Dumnezeu şi tar*i. I-a în drum at gospodăreşte să cu leagă flori de muşeţel (rom ânită1 şl t e i Acestea le vindea prfn cooperativa ‘înfiinţată de el şt scotea m ijloacele cu care să cumpere leacuri oentru bolnavii din sat şi cărţi centre şcolari

Acum a ieşit o carte cu povestiri tn am ănunt despre ’apts acestui învăţător. Ea merită t» deosebi să fie cum părată şi cetită Se num eşte: , T ră iri

FLOARE= Povestea picantă a Contelui de Lormerin care, îmbătrânit şi = îndrăgostit de viafă, reînvie marea pasiune a tinerefii saie

Coatele de Lormerin îşi terminase tocmai atunci toaleta. îşi mai aruncă odată privirile în oglinda cea mare care scoperei un perete întreg al iata- ctdan şi zâmbi.

Cu toate că încărunţise era încă frumos. înalt, mlădios, elegant, cu faţa slabă împodobită cu o mus. ţaţă subţire, ce putea trece drept blondă, era distins şi ave£< acel nu ştiu ce, care pune între doi oa

meni mai multă deosebire decât milioanele.

— Tot mai trăieşte frumosul Lormerin, îşi şopti el.

Şi trecu în salon unde îl aşteptau scrisorile.

Pe masa, pe C£-ì dovedi graba.

Cel dintâi lucru pe care.l văzu când intră în salonaşul ei, fu por. tretul lui, o fotografie veche, cam ştearsă, din vremurile lui de glorie, atârnată în perete, într’un csdru de mătase.

Se aşeză într’un fotoliu, aşteptând până se deschise o uşă la spatele lui. Atunci se ridică repede în picioare şi întorcându_se zări o femeie bătrână cu părul alb, care-i întindea ambele mâini.

Le luă şi le sărută prelung, una după alta, Epoi ridicând privirile se uită la ea.

înaintea lui se afla o bătrână necunoscută pe care o podidise plânsul şi care totuşi zâmbea.

Lormerin nu se putu abţine de_£i îngâna:

— D_ta eşti Liza?— Da, eu sunt, îi răspunse dân

sa. Nu e aşa că nu mai recunoscut? Am avut atâtea dureri... eu tâtea mâhniri mi-au chinuit viaţa... Aşa că acum, uite.mă... Sau mai de grabă, nu te uit£t... P« când d.ta ai rămas tot tânăr şi frumos... încât dacă te-aşi fi în« tâlnit întâmplător, pe stradă, aşi fi strigat numai dccât: „Jacqtwu let”.

„Aşe1, acum să stăm jos şi s i vorbim... Pe urmă o să-mi chem fata... Să vezi ce mult îmi seamănă... sau mai de grabă ce mult îi semănăm... Nu, nici aşa... E tocmai aşa cum ersm eu odinioară... Să vezi... Am vrut să fim întâi singuri... MLera teamă să nu m i emoţionez... Acum când mă simt mai liniştită... ia Ioc, te rog.

Lormerin se aşeză pe ua jilţ alături de ea, ţinând-o do mână. Nu ştia ce să-i spiu nă; nu o mai cunoştea; îi se p i. rea că n’o mai văzuse niciodată. Ce căuta el acolo? De ce_i putea vorbi? De odinioară? Ce legături erau între ei doi? In faţa chipului ei bătrân nu.şi mai aducea a» minte de nimic, cum nu-şi mai amintea drăgălăşeniile ei de a lti, dată care.l zăpăciseră cu câte_v* ore mai înainte, pe când se gândea \y cealaltă, ia Liza, la drăguţa „floare de cenuşă”. Ce se făcus# ea, fosta lui iubită de odinioară, blonda cu ochii căprii care-i zicea aşa de frumos: „Jacquelet”.

Steteau smândoi, faţă în faţă, nemişcaţi, sfioşi şi tulburaţi, nă. pâdiţi de o mulţumire profundi.

Cum nu rosteau decât fraze ba. naie, ea se ridică dc pe fotoliu şi sună.

— Chem pe Renée, îi zise ea.In curând se auzi foşnetul unei

rochii şi pe urmă o voce tânără:— Uite-mă mamă.Lormerin rămase încremenit csi

in faţa unei arătări:— Bună ziua, d_ră îngână el.Apoi întorcându-se către ma

mă:— Ai dreptate. E întocmai cum

erai d-ta:Era într’adevăr ea, Liza cea de

altădată. O regăsea aşa cum i-o luase celait acum douăzeci şi cinci de ani. Bei încă aceasta era mai fragedă, mai copilă.

O poftă nebună de.a.o strânge în braţe îl cuprinse de_odată pe Lormerin. Era cât p’aci să_i şoptească la ureche:

(Continuare în pagina 4-3)FLOARE d e Cd e J E A N M A R I A D U M E S N

IN AJUNUL OFENSIVEI P E F R O N T U L *D E R À

Cara ster istica H a rk ©v şi pe

Comunicatul înaltu lu i com an- iamerst al arm atei germ ane, dela 4 Iunie, caracteriza situ aţia m ilitară de pe frontul de Est, făcând cunoscut că pe acest troni nu au avut loc, în u ltim a vreme, lupte m ai m ari. In acelaşi fel,

fi com unicatul de războiu sovietic n se m ărgineşte de 2 zile să redea iî aceleaşi constatări şi anume, că,

I pe diferitele sectoare ale frontului nu s’au produs schim ăJi importante. După b ătă liile extrem de violente şf im portante, dela Kerci şi Harkov, care au um plut o m are parte dîn luna M aia, a- vem pe frontul da R ăsărit, o linişte relativă, care ju stifică a- firm atia că prim a fază a operaţiilor de prim ăvară ale anului

i 1942 s’a încheiat.L a începutul acestei perioade a

:t avut loc încercarea strategică a Sovietelor de a răsturna, plecând dela K erci ş i Harkov, frontul germ an de Sud. Ceea ce s 'a p etrecut la Kerci şi Harkaw a fest p lănuit şi pregătit de Soviete, eu intenţia de a întreprinde o m are ofensivă, cu scopuri şi aşteptări de m ari repercusiuni. Pentru conducerea arm atei germane, însă, luptele care s'au dat datorită planului operativ a l Sovietelor, ş i care au fost în parte ofensive, în parte defensive, reprezintă, fără îndoială, num ai o funcţie secundară în cadrul planuljii general de oper a ţ i i F iindcă n ici cu răţirea peninsulei Kerci şi n ici sdrobirea arm atelor de acolo c a şi cele de la Harkov, nu pot fi considerate drept ţeluri operative care ar putea corespunde cât de cât program ului strategic al conducerii germane. Chiar dacă instanţele m ilitare competente, consideră drept foarte rid icat bilanţu l strategic al celor 2 lupte dîn luna Maiu, ele form ează totuşi num ai un stadiu prem ergător, o fază precedentă a, ofensivei de vară din 1942, al cărei mers este încă necunoscut.

M area ofensivă germ ană, aşteptată pretutindeni cu siguranţă, stă încă încon jurată de m ister, provocând o încordare neobişnuită în ce priveşte locul, timpul, concepţia strategică, extinderea spaţială şi nu în cele dîn urm ă metoda, p3 care duşm an ii o aşteaptă ca pe o surpriză. L a B erlin , se constată, căO nelinişte nervoasă, din diferite simptome, a pus stăpânire pe Soviete şi a lia ţii lor. E i cred că

S Ă R I Tl u p t e l o r dei® n in su i a Ker c iobservă când înfcr'unuf, când în tr 'a ltu l dira sectoarele frontului de R ăsărit, pregătiri in tense de atac german, în special, concentrări de m aterial da războiu şi de trupe. Nici unul din sectoarele im portante ale frontului de R ăsărit mu e scutit de aceste speculaţii îngrijorate. In tab ăra germ ană se ia cunoştinţă de aceste consideraţi» fără să se indice nim ic, n ici cea m ai m ică aluzie la p lanul germ an de a continua im vară, cam p arla de Est. Toate problem ele ridicate în legătură cu aceasta sunt lă sate deschise, arm ân du-se vechea practică de a lă sa să vorbească faptele înseşi.

In tre timp, corespondenţii presei» germ ane acordă o atenţie deosebită evenim entelor dii» ultim ul timp, din sectorul luptelor de a- colo. De sigur, aceste acţiuni sunt în prim ul rând, lupte locale, care au acum. ca ş i înainte, caracteru l urnei cu răţiri a frontului. După cum se ştie , prin ofensiva lor de farnă, Sovietele au realizat, în acest sector de m ijloc, m ici câştiguri de teren, care form ează unele intrânduri în frontul german. Luptele a- nunţata, în sectorul de m ijloc, au lichidat de pe acum m ajoritatea acestor in trând uri; au îm bunătăţit, prin aceasta, poziţiile de bază ale ofensivei germ ane şi pot fi deci privite ca pregătiri conform e planurilor,

După convingerea germ ană, a- ceastă ofensivă va lăm uri faptul că, ş i în acel de al tre ilea an de războiu, m ersul operaţiunilor m ilitare va fi h o tărît exclusiv, de arm ata germană. Spre deosebire de in iţiativa sovietică, pornită din necesităţi de prestigiu şi care a avut un sfârşit a tâ t de rapid şi de neaşteptat la K erci şi Harkov şi, spre deosebire de in iţia tiva retorică a Anglie», care consta tă în anunţarea unor fapte viitoare şi în pream ărirea bombardam entelor de noapte ş» a acţiunii trupelor de şoc îm potriva coastei, voinţa conducerii germ ane este factorul hotăritor, rea l şf creator în desvoltarea m ilitară viitoare. P e toate fronturile G erm ania are in iţiativa.

FLO A R E DE C E N U Ş Ă¥ (Urmare din pH«ma, 3.a)— Bună ziua Lison. cum era, când îl iubise. Şi atunci Un servitor îi anunţă că masa apropiind lumânarea, se examina

era gata. cu atenţie în faţa oglinzii, aşaTrecură în sufragerie. Ce se pe- cum erv, când îl iubise. Şi atunci

trecu în timpul mesei? Ge îi se apropiind lumânarea, se examina spuse şi ce răspunse, nu-şi putea cu atenţie în faţa oglinzii,- Eşa da seama. Era în prada unuia din cum se uită cineva cu lupa la un £cele vise vecine cu nebunia. Se lucru ciudat — cercetându.şi uita la ambele femei, cu o ideie sbârciturile şi descoperind rava- ffcsă, — o ideie bolnavă de om ne. giile şuilor, pe care nu le zărise bun. încă până atunei.

— Care e cea adevărală? Şi el se trânti într’un jilţ, în Marna zâmbea repetând într’u- faţa oglinzii, în faţa propriei lui

lla- imagini, şi .şi şopti plin de du-— Mei ţii minte. rere:Şi el îşi regăsea toate amintirile,

în ochii senini ai fetei. De nu ştiu câte ori deschise gura pentru a_i spune:

— Ţi.aduci aminte, Lison?

Uitase de femeia cu părul alb care-1 privea înduioşată.Şi totuşi, din când în când, nu_şi mai dădea seama. Observa doară că cea de azi nu era tocmai la fej cu ccev de altădată.Cealaltă, — ïloarea de cenuşe — avea în glas, în priviri, în toată făptura un ce pe care nu-1 îm i regăsea. Şi el făcea sforţări nes.

S’a sfârşit cu tine, Lormerin!

A R T AROMÂNEASCĂ (N GERMANIA

Dacă recunoaşterea şi admirarea meritelor culturale ale celorlalte popoare este semnul unei înalte civilizaţii, atunci Gei-mania îşi poate re

puse spre a_şi reaminti fosta lui vend’ica acest calificativ.' In vâîtoa-prietenă de altă dată.

Baroneasa, îl întrebă:rea războiului pe care Germania il duce pentru existenţa sa, ea nu ne-

— De ce sUi pe gânduri? Ţi-ai glijează să dea posibilitatea poponi-pierdut veselia.

El îngână:— Şi multe altele am pierdut.Iar în inima lui pustie, simţea p,opoare

Iui german ca acesta să cunoască arta şi cultura celorlalte popoare Şi in felul acesta să se, pună în serviciul unei înţelegeri reciproce cu cele-

In timp ce capitala Reichului găz- dueşte o expoziţie a artiştilor germani din România, care prezintă frumuseţile României văzute de ar-

dragostea-i reînviată care-1 chinuia nespus.

Fata vorbea mereu. Vorbea întocmai ca şi mama ei şi asemă. ______ .narea aceasta fireaseă şi sufletess. tfştn germani, la Colonia este infă-că pe care o câştigă două fiinţe ţişată. în cadrul unei grandioasetrăind la-olaită, îl zguduia şi-l în_ expoziţii, arta populara romaneascafior, din creştet pâ™*, « .p i S Æ S

Pleca de vreme şi facu o plim. earacterizeaaă ţărănimea ro- bare pe bulevard. Dar imaginea nlâneagc». Expoziţia aceasta nu refetei îl urmărea pretutindeni, bi. prezintă obiecte de muzeu, ci obiecte ciuindu-i inima. Departe de cele caSnice, costume naţionale pe care le efouă femei, nu mai vedea dccâ' poartă tărăncile române, covoare, pe una, tânără, cea de odinioară, ţesături ţărăneşti, dantele şi obiecte şi o iubea cum o iubise atunci, fjne de ceramică. Ca o expresie ti- mai mult încă. pică a artei populare româneşti, nu

Se întoarse acasă spre a gândi lipsesc dela această expoziţie nici în voie la lucrul acesta cumplit şî icoanele, isvorâte din strămoşeasca straniu. credinţă a ţărănimii din România.

D ar pe când trecea cu un Expoziţia este cuplată cu prezen-sfeşnic în mână, prin faţa ţarea filmelor culturale româneşti,oglinzii, în care se conteni- arată înainte de toate frumuse-

plase atata, însmte de a pleca, r,. . . . . ____ ̂ _hi,3rî întunec KSrhnt t * P ^ g iu lu i transilvanean Şl ob,-zări într’însa tra bărbat matur, cu părul cărunt, — şi de.odată îşi aduse aminte cum fusese pe vremuri când o iubea pe Liza.

Se văzu tânăr şi frumos, aşt'

ceiurile locuitorilor săi.Alte filme culturale presantă bogă

ţiile pământului românesc, cum ar fi cărbunele, sarea, petrolul.

W i l'»lC I N E M AS i n g u r a r e v i s t ă d e s p e c i a l i t a t e

PUBLICĂ IN FIECARE NUMĂR ULTIMELE ŞTIRI CINE- MATOGRAFICE, ECOURI DIN STUDIOURI SCANDALURI Ş EXCENTRICITAT! ALE VEDETELOR ECRANULUI PRECUM Şl APRECIERI ASUPRA PROGRAMELOR PREZENTATE DE C I N E M A T O G R A F E L E

CAPITALEI

APARE LA 1. 10 şi 20

ALE FIECĂREI LUNI

PR EŞUL LEI 15

Hîi'

S * 'vorbea de sech estrări cu

I privire la un procès « - cent. E ra la sfârştu l unei

gerate intime, In rue de Grenelle, într’un vechiu palat, şi fiecare isto risea câte o în tâm p lare ne care o pretindea adevărată.

Atunci bătrânu l m archiz dela Tour-Samuel, In v ârstă de optzeci ţi doi de ani, se rid ică în picioare şi se rezemă de sobă. Ş i el povesti cu wocea-i o a ie trem u ra uşor;

— Cunosc ţ i eu o poveste s tra nie, aşa de stran ie în câ t m ’a obsedat toată v iata . Su n t acum cin c izeci si şase de ani de când m i s’a întâmplt aventura asta şi nu trece o lună fă ră să n ’o revăd în vis. Deaitminteri, din ziaa aceia m i-a rămas in suflet ©a un fe l de în tip ă- rire de spaim ă. Da, am resim ţit o groază nespusă tim p de zece m inute, groază care s ’a sch im bat astăzi într’un fel de team ă con stan tă . Sgomotete n eaştp ta te m â fac să tre sar până în fundul in im ei; obiectele pe cari nu le pot distinge bine in umbra seri îm i pricinuesc o poftă nebună s’o iau la fugă. In sfârşit, mi-e frică noaptea.

O! n’aşi f i m ărtu risit a sta în a in te de a fi a ju ns ta v ârsta m ea de azi. Acum pot să spun totul.

Este îngăduit să nu fii viteaz înaintea pericolelor im aginare când ai optzeci ş i doi de ani. In fa ţa i»e- ricelelor adevărate, nu m’am d at niciodată în lături, doam nelor.

o vestea a s ta m i-a tu rbu rat a- m f tâ ta m in t ea ,în câ t nu am spu

s-o nim ănui, n iciodată. Am pă*trat-o în lăuntru l intim al euiui meu, acolo unde se ascund tainele penibile şi ruşinoase si to ate slăbiciunile nem ărtu risite pe care le a- veui în existenţa noastră.

Am să vă povestesc aventura aşa cum s’a petrecut, fă ră să cau t s’o explic. E c e rt că poate fi explicabilă, atură doar dacă n ’am trecu t prin- tr'o criză de nebunie. D ar nu. n ’am fost nebun şi am să v’o dovedesc. Şi-acum credeţi ce vreţi. Ia tă fa p tele:

Era prin 1827, jn luna Iulie. Mă aflam în garnizoană la Rouen.

Intimo zi, pe când m ă plim bam pe cheiu, am în tâ ln it pe cineva, pe care am crezut că-1 recunosc, fă ră să-mi am intesc în să cine era. In s tinctiv am făcu t o m işcare ca pentru a mă opri. S trăinu l zări gestul, mi privi şi căzu în b raţele mele.

Era un prieten din tinereţe pe c-uţ U iubisem fo arte m ult. De cinci ani de când nu l-am m ai văzut, p aie» îm bătrânit cel puţin cu « ju m ă tate de veac. Părul lui era eu d esăvârşire alb ; um bla cu capul plecat si avea o în fă ţişare istovită. Damul pricepu m irarea m ea şi-m i isturisi viaţa lui. O nenorocire g ro zavă îl zdrobise.

Îndrăgostit la nebunie de o fa tă , se căsătorise cu ea în tr’um fel de mulţumire su fletească. După un an de fericire supraom enească şi de patimă nepotolită, dânsa m uri pe neaşteptate de o boală de inim ă, u- cisă fără îndoială de însă-şi iubirea ei.

Cbiar în ziua înm orm ântârei dânsul părăsi castelu l unde locuia şi se instală la Rouen. T ră ia acolo s in guratic şi desnădăjduit, s fâ ş ia t de durere şi aşa de n eferic it în câ t nu se gândea decât la sinucidere.

— De vreme ce te regăsesc, îm i zise el, am să te rog să-m i fa c i un mare serviciu şi anum e să te duel să iei din biurmil odăii mele, a .,o- (iăii noastre“, câteva h â rtii de care am nevoe urgentă. Nu pot în credinţa cererea asta unui subaltern sau urnii om de a faceri fiin d că voiau o discreţie n esfârşită si o tăcere ab solută. Cât despre m ine, pentru nimic în lume nu m’aşi m ai în toarce in casa asta.

Am să-ţi dau ch eia odăii mele pe care am închis-o eu în su -m i la plecare şi ch eia biuroului. In afară de atsa vei rem ite un

cuvânt din p arte-m i grădinarului m#u, care îţi va deschid« castelu l.

VEDENIAN U V E L Ă I N E D I T Ă DE

K U R T GEORGE„Dar vino mâine să prânzeşti cu

mine, vom vorbi m ai bine.I-am făgăd uit să -i fa c a te s t mic

serviciu. De a ltfe l nu era d ecât o preum blare pentru m ine. m oşia lui fiind la vreo cinci leghe de Rouen, Im i trebuia o oră călare.

La ora zece, a doua zi, e ra jn ia el a ca să . Am prânzit îm preună dar n’am vorbit aproajie deloc. Mă ru gă să-l scttz spunându-m i c ă tdeia vizitei pe care urm am s’o fac în odaia lui, unde sălăsluise pe vremuri fericirea sa, îl tu lbura diii cale afară, într’adevăr, îm i păru nespus de agitat, preocupat, ca si cam © luptă titanică s’a r fi d a t îu sufletul lui.

In sfârşit, imi explica cu e x a ctita te ceeace trebuiam să fae. E ra foarte simplu. Trebuiam să iau două pachete de scrisori şi un teanc de h â rtii închise în primul sertar din dreapta biuroului a cău ta t pe un ton oarecum aspru. E l în g ân ă :

— Cred că m i e nevoi? să te rog să isti te uiţi la ele.

M ’am sim ţit aproape jign it, ceiace i-am şi spus pe un tou oarecum aspru. El în g â n ă :— Ia rtă -m ă , su făr prea m ult.Şi începu să plângă.L’am p ărăsit pe la ora unu ca

să-m i îndeplinesc m isiunea.Era » vreme m inun ată ş i porneam

la trap dealungul câm piilor, ascu ltând cântecul ciocârliilor şi zgomotul r itm at a l săbiei care-m i lovea cisnia.

I’e urm ă am in tra t în pădure Şi m i-am pus ca lu l la pas. Crengile co pacilor îm i desm ierdau o b ra jii; şi uneori rupeam câte o frunză cu gura şt o m estecam cu poftă în

clipă. Ia rb a năpădise aieele, — în sfârşit pretutindeni dom nea o neorânduială grozavă.

Scaunele stăteau risipite pretutindeni. Ani observat că »Şa unuidulap răm ăsese deschisă.

M’am dus m ai în tâ i la fereastră ca sa las lum ina să în tre şi am des- cfa«s-o; |n schim b, cu toate sfo rţă rile m ele n ’am putut ridica obloanele, aşa ca am renu n ţat la speran-

« y ' ţa de a vadea m ai clar si m ’am dus la biurou.

M’am aşezat în tr ’un fotoliu şi am deschis sertaru l indicat. E ra plin de h ârtii, deoarece îm i trebuiau num ai trei pachete pe care stia.ni cum să le recunosc, m’am apucat să le caut.

m i zgâiam ochii ca să descifrez subscripţiile, când de-odată m i s’a părut că aud în spatele meu

un fream ăt uşor. La început nu prea am d at a ten ţie zgomotului închipu- indu-m i că un cu ren t de aer m işca-

L a sgomotui pe care i-am fă cu t se vu an obiect. D ar peste câ te va îovind în tr ’un geam , se ivi im bă- clipe, o a ltă m işcare aproape iiuper- trâ n care păru fo arte m ira t văzân- ceptibilă îm i prkesmii urn fio r ae- du-m ă. M’am d at jo s de pe cal şi plăcut. Socoteam drept o prostie, o i-am remis scrisoarea. El o citi, o em oţie în m om entul de fa ţă , aşa reciti, © în toarse, m ă cercetă dn cap că n ’am voit să m ă întorc, aceasta până 'ii picioare, vârî h â rtia în btt- d intr’un sim ţăm ânt de pudoare faţă zunar şi rosti; de m ine însu-m i. Descoperisem toc-

— Ş i ee doriţi? lna i atu nci a l doilea teanc de hârtii■S|WJ-S 1*5 u «_t»n brusc: când de-odată, drept în spatele meu,

- T re Mie sa ştii m ai bine d ecât ull SUSpin uriaş si îndurerat mă fam ine. de vrem e ce stăpânul d-tale, cu să ^ ridic în pici0 a re.ţ i-a d at oarecari desluşiri |n scrisoarea a s ia ; vreau să în tru în castel.

P RTea uim it şi d eclară :— V a-să-zică v ă duceţi în ‘M ala dânsului?Ani niceput să-m i pierd răb d area :— Nu cumva vrei să mă supui la

a ii interogatorii!?W şopti:— Nu... Domnuiie... d ar vedeţi... ca

m era a s ta t în cu iată de când a m urit doam na... M ai aştep taţi, vă rog, câteva minute,.. Mă duc dacă,..

L ’am întrerupt m â n ia t:

Pusesem mâna pe sabie şi mărturisesc că dacă n’aşi fi avut-o, aşi 0 fugit ca un laş.

Intorcându-m ă am zărit o fem ei« învestm ântată în alb eare m ă privea în picioare, în spatele fotoliului unde stătusem adineaori.

Un fior puternic îm i străb ătu tot eorpui şi am fost câ t p’aci să cad jo s leşinat. O! nim eni nu poate în ţelege, a fa ră doar dacă a resimţit-®,

să vă"d ce înseam nă spaim a. Sufletul par’că se topeşte; nu -ţî mai sim ţi in im a; trupul în treg se fa ce m oale ca un

N

prada uneia din acele bucurii-nes-puse care ne îm presoară sufletul, urm ă am trecu i p rin tr’un vestibulfă ră să stim cum. m are, m ’am u rcat pe scară şi am

Apropiindu-mă de castel, am cău - recunoscut uşa indicată de priete* tisrrî«nai*eţi ad resată nil! m euj

__ C e? Vrei să -ţi b a ţi jo c de burete, a i crede că to ată făp tu ra sem ine? C am o să in tri de vreme ce Prăbuşeşte.cheia e la m ine? N« cred în s ta fii — ©u to ate aste»

u mai ştia ce să spună. ra i-a fost 0 team ă negrăită şi am— Să vă a ră t atunci unde e su ferit-o ! am suferit-o în câteva c li-

odaia... Pe m ai m ult d ecât în restul vie tei— A rată-m i m ai bine seara şi m e,e' din pricina spaim ei si a groa-

lasâ-m ă singur... găsesc eu odaia şi zei.fă ră d -ta . D acă fem eia aceasta nu ar f i

— B in e , domnule, dar... vorbit, poate eă aşi f i m u rit! D ar a De d ata asta m ă supărasem rău : vorbit: a vorbit cu o voce blândă şi— I a să fa c i bine să taci, attln i n- dureroasă care făcea să vibreze

teri vei avea d e-aface eu m ine. nervii. N’aşi îndrăzni să afirm căL*a m d aţ deoparte şi am pătruns m i-am venit în fire. Nu. E ram îne-

în a fk c u iacesta îm preuna cu n evastă-sa . Pe aproape fă ră voie, să am o în fă ţişa -

ta t în buzunar scrisoarea ad resată grădinarului şi am observat cu m irare că era pecetlu ită. E ram aşa de şi am in tra t surprins şi de m ân ia t în câ t am fost A partam entul era aşa de întune- c â t p’aci să m ă întorc fă ră să-m i cos în câ t n ’am putut distinge nim ic îndeplinesc m isiunea. Pe urm ă m ’am la început. M’am oprit sufocat de gândit că eram dau dovada unei susceptibilităţi de prost gust. P rietenul meu putuse, de a ltfe l, să în chidă scrisoarea fă ră să observe, în tu lb u rarea în c a re se afla .

C aste îu j părea p ărăsit de vreo douăzeci de ani. B ariera deschisă şi putrezită, am eninţa să cad ă în orice

re onorabilă. Pozam pentru mine, si pentru ea fă ră îndoială, ori cine a r fi fost. fem eie ori spectru. Mi-am

Âm'TescUi-s-o fă ră m ultă greutate d? t seam a ,de lo a ţe aste» m aî tk r7 ia -c a c i va asigur ca m clipa m carem i-a apărut vedenia, nu m ă gândeam ia nim ic. M i-era frică.

Ea zise:mirosul greu de m ucegai ce dom nea — domnule, ai putea să-m i faci în cam era asta . Apoi, puţin câte pu- un Miare serviciu! ţin , ochii m i se obicinuiră cu în tu - Am vrut să răspund, dar m i-a nerîcul şi am zărit destu j de lim - f° s t cu neputinţă sa rostesc un sin- pede, o odaie m are în neregulă, cu » ur cuvânt, un pat fă ră cearşafuri, dar cu sa l- Ea relu ă:tele şi perne, d intre cari o pernă — Vrei? P oti să m ă scapi, să m » m a, purta in că urm a capului care vindeci S u fă r îngrozitor. Sufăr, o,se culcase p-e ea.

— Pusesem mâna pe sabie şi mărturisesc câ daca n'as fi avui»o as> Kfî fugit ca un laş. fntorcându-mâ am sârît o femee învestmântată în alb care mâ privea în picioare, în spatele fo toliului unde stătusem adineaori.Un fior puternic, îmi străbătu to t corpul...

da. sufăr...Şi ea se aşeză în fotoliul pe care

stătusem eu si m ă privea:_ Vrei?Am fă cu t: „da” cu capul, vocea

fiindu-m i paralizată.Atunci ea îm i în tinse un pieptene

si în g ân ă :— Piaptănă-m ă. o! p iaptănă-m ă;

asta m â va vindeca; trebuie să fiu pieptănată... U ifă-te la capul m eu .. Cât sufăr si câ t m ă doare părul!

Părul ei despletit, atingea păm ântul. Pentru ce am făcu t asta?

Pentruce oare am prim it, în fiora t de team ă, pieptenul ei şi pentru ce am lu at în m ână părul ei lung care m i-a produs o senzaţie îngrozitoare de frig de parcă aş f i pipăit un şarpe?

(Continuare in pag. 12}

A H I C ^ O T i C E L E B R E

PIETRO MASCAGNIIN HALAT ŞI PAPUCIC U

Celebrai şi popularul autor al „Cavaleriei Rusticane“, cunoscut în toată lumea prin operele sale străbătute de filonul de .aur al melodiilor inspirate, e foarte cunoscut şi prin vioiciunea si consticitatea spiritelor sale. Nu e de mirare deci daca anecdotele în viaţa lui Pietro Mascagni abundă, fiind în mare parte stârnite de însăşi firea sa totdeauna gata să glumească. Ne propunem să facem cunoscută pu- blicului dela noi latura aceasta a compozitorului italian, înfăţişându-i câteva anecdote, dintre care ne-am dat osteneala să le alegem pe cele mai în măsură să lumineze viata bogată şi însufleţită a acestui mare artist, cum şi caracterele atât de dinamice ale artei sale.

începem cu „Cavaleria Rusticană”. Se ştie că Targioni, primul autor al libretului „Cavaleriei“ a trimes o parte din libret scriindu-şl versurile pe cărţi poştale; dar în scurtă vreme trimiterea cărţilor poştale a încetat, aşa că a rămas să continue libretul Menasci. Intre timp însă se resimţea tot mai mult &psa unui text complet. „Aştep- ÜSnd — scrie Mascagni — mă gândeam mai cu seamă la final. Acel „au omorit pe cumătrul Turiduu” .(„hanno ammazzato compare Turiduu“) îmi sbâmâia în urechi, nu vedeam însă cum l-aş fi putut duce la un bun sfârşit, fără aflarea fra' zelor şi acordurilor orchestrale finale care să mişte publicul. Nu ştiu cum »a întâmplat, dar într’o dimineaţă, pe când mă aflam pe strada principală din Cai iosa, în drmn spre lecţii, deodată mi-a fulgerat în urechi finalul. Faimoasele acorduri de septimă pe care le-am transcris apoi fără să schimb nimic în manuscris. Aşa în cât mi-am început opera dela coadă spre cap”.

O dovadă a spiritului său muşcător se poate avea în felul cum zugrăveşte prânzul dat in cinstea sa la Berlin de către editorul Boch, a i prilejui premierii operei „Rantzau”. Iată ce scrie Mascagni: „Prânzul a fost somptuos. Nu se poate să fi costat mai puţin de 10.000 Bre! S’au înălţat toasturi, printre care imul, ţinut de un profesor german, în care, făcând analiza pronumelui meu, s’a străduit să dovedească legătura dintre fiecare literă componentă şi geniul meu... N’am priceput nimic, dar la sfârşitul cuvântări s’au ridicat toţi în picioare strigând de trei ori: „Hoch Mascagni!”. De asemenea spiritul său se vădeşte şi în părerea sa despre Anglia, părere ce ar putea fi mai cu seamă astăzi de vie actualitate. Iată impresa sa îndată după sosirea Ia Londra pentru dirijarea operei -Rantzan“: Anglia este denumită patria libertăţii şi poate este adevărat, deocamdată însă îis nicio parte a globului nu există tâta sclavie. După miezul nopţii bunăoară, toate restaurantele sunt închise, aşa în cât dacă îi este cuiva foame, trebue să aşj tepte până a doua zi sau să moară în linişte”.

Şi după ce povesteşte că Ia sfârşitul unei reprezentaţii a operei „Carmen”, dată la „Covent Garden“, n’a putut bea o cafea, nici măcar într’un club şi că nici biliard n’a putut juca, spre a se consola deoarece „după ora zece biliardul este interzis“, povesteşte următoarele minunăţii asupra libertăţii în Anglia de a te rade când pofteşti.

„Ieri dimineaţă m’am dus să mă rad la bărbierii] hotelului. In van am încercat să-i demonstrez că eu nu admit să fiu tăiat la nesfârşit, el şi-a văzut neturburat de treabă. Cum nu cunoaşte decât limba în care vorbeşte, i-am rugat pe priej tenii ce erau de faţă să'i spună să vie odată la două zile spre a mă rade. Toţi au început să strige uimiţi si pentrucă nu înţelegeam, mi-au spus că este cu neputinţă să mă rad odată la două zile: mă compromit, dacă nu mă rad în fiecare zi.

Trăiască diar libertatea!”Luând o gustare într’un restau

rant din Londra, împreună cu Riccardo Lonzogno şi editorul Asche r- berg, Mascagni, încredinţat că Ascherberg, nu înţelege italiana, îi şopteşte lui Lonzogno: „Uite ce cravată neserioasă are prietenul nostru”. Ascherberg sa privit 111 oglindă, apoi s’a dus la patronul localului, dispunând să i se aducă o cravată nouă. „Puţin mi-a lipsit— comentează Mascagni — să nu întru sub masă, de ruşine”.

Şi pentru a încheia, iată una dintre numeroasele întâmplări din timpul măreţului şi însufleţitului turneu în America.

„Intorcându-mă din Valparaiso— povesteşte maestrul — la un moment dat mi se prezintă Conductorul trenului, întrebândirmă ne- turburat:

— Dumneavoastră sunteţi maestrul Mascagni?

— Da, eu sunt.— Ei bine, trebue să vă anunţ că

im „muzicant” a căzut din tren.— Un muzicant? Cu neputinţă!”In tirnp ce i se aducea Ia cunoş*

tiinţă accidentul acesta, Mascagni auzi spunândtrse: „Cum, a căzut un „muzicant” din tren? Bun Si trompeta? Cine a luat-o?“

Şi spre uimirea maestrului, cei ce vorbeau au adăogat: „Avem ne- voe de lămuririle acestea, pentru ca Municipiul să acorde gratuit trompeta celorlalţi muzicanţi. Chiar acum muzicanţii aceştia s’au îmbătat, amanetând trompeta”. Pe înserate, iată că „muzicantul“ despre care fusese vorba apare spunând maestrului: „Eu sunt cel ce a căzut din tren. Am venit cu trenul următor, Vă rog să-mi remiteţi preţul biletului“.

Si Mascagni încheie:„L-am privit îngrozit: nefericitul

uitase că peste trupul Său amorţit de beţie trecuseră treisprezece vagoane !”

CUM SE CONSTRUESC S U B M A R IN E L E A T I

P ro g re s* f i c i r t t dela 1918 încoace

Constructorul şef ai submarinelor germane, dr. ing. Schiirer, a dat interesante amănunte, în tr’o conferinţă recentă asupra îmbunătăţirii technice a armei submarine, dela încheierea primului războiu mondial. După cum se ştie, prin tratatul dela Versailles, construcţia şi folosirea submarinelor erau interzise Reichului. Iar guvernul englez a făcut în anii de după pace tot felul de e forturi străvezii, spre a determ ina şi celelalte naţiuni să renunţe voluntar hi arma submarină. Aşa se face că, în perioada de după r arbora, şantierele germane mi au construit de fel submarine, până ce, odată cu refacerea armatei germane, iniţiată în anul 1935, constructorii germani au reintrat în şantiere, spre a pune la dispoziţia armatei germane, submarine.

Constructorii au putut folosi din plin experienţele făcute în materie de submarine, £n timpul războiului mondial, ca şi indicaţiile tehnice ce se puteau obţine din progresele realizate în ultimii ani. Astăzi, în plin războiu, şantierele şi fabricile răspândite pe toată suprafaţa Reichului, lucrează cu întreaga capacitate la. construirea de submarine. U nităţile pe cari le dau astăzi la iveală inginerii şi lucrătorii germani, reprezintă cea mai valoroasă armă navală împotriva marinei engleze, ele relevându-se printr’o capacita te’ d e acţiu ne cu m ult m ai m are decât cea de care dispunea în războiul mondial. Dr. Schiirer, în legătură cu aceasta«, a subliniat în ce anume constau progresele.

1. — Submarinele germ ant de astiui dispun de o viteză mai m are, eu toate că aparenţa lor exterioară e aceeaşi cu a submarinelor din războiul mondial. E le au putut ţine pasul cu sporirea vitezei vaselor com erciale, sporire înregistrată dela 1918 încoace.

2. — Faptul că se întrebuinţează sstSzi motoare Diesel, care

sunt pe jumătate atât de grele ca cele dinainte, fiind totodată maşini mai puternice, îngăduie să «e ia m ai m ult com bu stib il. Expediţiile până în preajm a coastei americane, expediţii pe care numai câteva submarine le puteau realiza în primul războiu mondial, reprezintă astăzi un lucru dtla sine înţeles.

3. — Submarinele germane de astăzi sunt, faţă de cele ale puterilor străine, mici sau mijlocii. Prin aceasta, însă, ele sunt maî tuple şi au un timp de scufundare mai rapid. Singurul inconvenient ar fi că spaţiul mai îngust e mai puţin comod pentru echipaj.

4. — In războiul mondial, anu» mite părţi ale submarinului erau nituite, în timp ce acum se practică o sudură electrică. In afară de alte avanajii, se înlătură astăzi, în felul acesta, şi una din grijile cele mai de seamă ale e- chipajiilor, anume cea de a vedea niturile sărite, în urma unui atac inamic, şi, prin scurgerea uleiului

■ sau benzinei la suprafaţă, de a se expune să fie urmăriţi de inamic,

5. — Un progres însemnat ÏÎ alcătueşte, în sfârşit, îmbunătăţirea torpilelor, pe care le lansează submarinele şi care reprezintă principalul m ijloc de luptă el acestor unităţi navale.

E dela sine înţeles că specialistul german, care conduce secţia de construcţii navale amintită mai sus, nu poate da toate amănuntele şi secretele de construcţie pe cari le foloseşte preţioasa armă germană a submarinului. Se poate bănui că şi în această privinţă s’au realizat progrese tehnice, care de a ltfe l, reies din performanţele realizate de submarine. Dar această dare de seamă de mai sus, a înaltului personaj german îngădue să se vadă cât de statornică e munca ce se în-- treprinde şi cât de mari sunt pro» gresele tehnice realizate, îngăduind să se ajungă la succesele excepţionale, de azi, «le subma:* finelor.

ABATELE ■ MARIGNANO impresisi?cmf& anafhâ psichcloeicà a personalită ţii unui abate celebra, care a trai# prin secolul 16

I şi purta pc drept numele_i istoric, abatele Marignau*). Era un preot înalt şi slab, cucernic, cu sufletat pururi aprins, dar drept,

t oate credinţele îi erau nestrămutate şi nu ştia ce înseamnă şovăiala. I >i închipuia fiindcă avea inima neprihănită că-I cunoaşte pe Dumnezeu, că-i pătrunde scopurile şi tot astfel morala şi gândurile-

Adeseori, pe când se plimba cu paşii mari pe poteca din faţa căsuţei lui de ţară, sc întreba cuprins de o nelinişte vagă: ..Pentiti ce a făcut Dumnezeu cutare lucru?” Şi el căuta cu încăpăţânare, încliipuindu-se în locul lui, şi aproape in totdeauna găsea răspunsul.

El nu ar fi rostit nici-când, într’un a_ vânt de umilinţă: „Doamne, scopurile tale simt nepătrunse” — ci întotdeauna spunea: „Sunt slujitorul Domnului, trebuie să ştiu pentruce a procedat astfel sau să ghicesc, dacă nu ştiu”.

Totul in natură i se părea alcătuit cu normă, cu o judecată nemărginită.

întrebările şi răspunsurile se cumpăneau vecinic în mintea lui. Aurora era creată pentru a înveseli deşteptarea, zilele pentru a coace grânele, ploile pentru a le uda, serile pentru a aduce roua şi nopţile întunecate erau menite somnului.

Cele patru anotimpuri erau întocmite pentru toate trebuinţele muneei la câmp; gi el nu ar fi bănuit niciodată că natura nu arc nici un scop şi că dimpotrivă firea este pururi plecată sub nevoile aspre ale timpurilor, ale climei şi aie materiei.

I n schimb ura femeia, o ura fără să-şi dea seama, o dispreţuia aproape fără voia lui. Adesea rostea cuvintele lui Christ: „Femeie, ce legătură poate fi între mine şi tine” şi adăoga: „Ai

crede că însuşi Dumnezeu e nemulţumit de creaţia sa”. Femeia era pentru el făptura de zece ori necurată de care vorbeşte poetul. Era şarpele care ispitise pe primul om îndemnându-l la păcat şi care îşi urma opera blestemată, — fiinţă slabă, primejdioasă şi nespus de tulburătoare. Şi mai mult încă decât trupul, el lc ura sufletul lor duios şi iubitor.

Adeseori simţise privirile femeilor a~ ţintite asupra sa şi cu toate că se ştia ţâre, de neînvins, se mânia grozav de trebuinţa lor de a iubi, de dorinţa aceasta care tremura vecinic în sufletul lor.

După dânsul. Dumnezeu făcuse femeia numai pentru a duce în ispită bărbaţii, şe de aceea trebuie să te apropii de ea pururi pregătit de apărare, cu teama pe care ţi-o inspiră o cursă, fiindcă femeia c ou adevărat o cursă, cu bratele-i întinse, ou buzele-i gata să sărute.

Se arăta blând şi îngăduitor numai faţă de călugăriţe care după jurământul lor de castitate, nu mai erau periculoase, dar cu toate astea se purta aspru şi cu ele, fiindcă simţea în adâncul inimilor lor robite şi umilite o duioşie nesfârşită, care se îndrepta spre el, cu toate că era preot,

Simţea aceasta în ochii lor înlăcrămaţi de evlavie. în felul cum se rugau, pier- dnite în avânturile lor de iubire către Mântuitor, şi aceasta îl scotea din fire fiindcă sentimentul lor era tot iubire, iubire trupească. Simţea duioşia lor chiar în sunetul glasului când vorbeau cu el, în privirile plecate şi în lacrimile lor supuse, ori de câte ori se purta aspru cu ele.

Işi scutura antereul când eşea pe poarta mânăstirei şi pleca grăbit cu paşii mari şi repezi ca şi omm ar fi fugit de o primejdie.

A vea o nepoată care locuia eu mama sa într‘o casă vecină. Voia să facă dintr'însa o soră de caritale.

Era drăguţă, nebunatecă şi L ronioă. Când preotul o mustra ea râdea.

L U P T A I N T R E DOUĂ S E N T S M U N T E■ C R E D I N Ţ A fgjgjI0 DRAMĂ E T E R N OMENEASCĂ Şi ASPRĂ

Şi dacă era supărat îl săruta ştrengăreşte, strângându-I Ia piept; iar el încerca să scape de îmbrăţişarea ei care îi pricinuia cu toate astea, într’un chip nedesluşit, o desfătare nespus de didce, trezindu.i simţământul de tată care sălăşluieşte în orice bărbat.

Ea nu-I asculta şi privea cerul, iarba, florile c’un dor adânc de viaţă. Adesea se repezea să prindă o muscă şi striga a. ducându-i-o: „Priveşte unchiule, ce drăguţă e, îmi vine s’o sărut”. Şi trebuinţa aceasta de a săruta muşte sau flori de liliac, îngrijora pe preot, îl mânia, căci şi aci găsea duioşia înrădăcinată care încolţeşte vecinic în inima femeilor.

Dar iată că într’o zi soţia paracliserii_ lui oare îngrijea de casa preotului, îl vesti pe ocolite că nepoata sa avea un iubit.

Simţi o tresărire grozavă şi rămase în

cremenit, cu faţa plină de săpun, căci sipregătea să se bărbierească.

Intr’un târziu, când îşi mai veni în fire strigă :

— Nu e adevărat, minţi Melanio!

DDar ţăranca îşi puse mâna p, piept: „Dumnezeu nti-c marin că nu mint, părinte. In ficcai seară, de’ndată ce se oulcă sor; d-stră, domnişoara se întâlneşti

cu el în apropierea râului.,.Puteţi să vă duceţi să-i vedeţi între

ora zece şi miezul nopţei”.Preotul încetă de a mai da ou săpau

pe faţă şi începu să se plimbe mâhnit d colo până colo, prin odaie, aşa cum obiş nuia întotdeauna în orele de gândire a dâncă. Voind totuşi să se bărbierească s tăiă de vreo trei ori cu briciul.

Toată ziua nu rosti o vorbă, cuprin de ciudă.

Pe lângă supărarea de preot în faţ iubirei a tot stăpânitoare, se adăogă mi nia de părinte sufletesc, de apărător, d povăţuitor înşelat, prădat, păcălit de , cotpilă. Resimţea in de obşte supărarea a ceia egoistă a părinţilor cărora fiica !< vesteşte că şi-a ales mirele fără con si m ţă mântui lor.

După masă încercă să citească puţii dar nu putu, simţindu-se din ce în c mai mâniat. Când pendula bătu ora zece luă un ciomag noduros de stejar de cart se slujea întotdeauna în cursele sale d noapte, când era chemat Ia căpătâiu vreunui bolnav.

Şi privea zâmbind ciomagul pe care ; mânuia în mâna-i puternică de ţăran.

Apoi, deodată, îl ridică scrâşnind di dinţi şi izbi cu el într’un scaun a căin spetează se rupse şi căzu pe pardoseai;

Deschise uşa să iasă, dar se opri îi prag înmărmurit de măreţia unui clar d lună ca’n poveşti.

Şi fiindcă avea un suflet cald, un sufle ouju vor fi avut sfinţii părinţi ai biseri cei, poeţii aceia visători, se sijmţi năpădi de.o sumedenie de gânduri, mişcat d frumuseţea măreaţă şi senină a nopk

I n grădiniţa-i scăldată de lumină, po mii aşezaţi în şir îşi profilau ramo rile subţiri abea înfrunzite. în vrem- ce glicinele agăţate pe zidul casei răspândeau miresme plăcute; şi .(ies

te întreaga fire plutea ca un fel de sufli cald şi îmbălsămat.

Aspiră prelung acrul nopţei, sorbindu cu nesaţ, şi pomi încet, uimit şi fermecat uitând aproape de nepoata sa.

Când ajunse pe câmp, se opri să pri vească întinderea scăldată de Imn in;"' în farmecul duios şi ameţitor al nopţe senine.

In fiece clipă broaştele orăcăiau prelung şi strigătul lor metalic se îmbina « suspinele tremurătoare ale privighetorilor, suspine făcute par’că anume pentru sărutări, sub ispita fermecată a ci ar ulu de lună.

Şi preotul pomi oarecum înduioşai fără a şti de ce. Se simţea mai slab, ostenit deodată; îi venea să se aşeze, să ră- mâie acolo, să privească pe Dumnezeu îr creaţiunile sale.

J os în vale, lângă cotitura râului, şerpuia un şir de plopi. O ceaţă uşoară şi albă piutea pe apa argintie luminată de razele lunei.Preotul sc mai opri odată, pătruns

în suflet de o înduioşare nemărginită- (Continuare în pagina 14-*)

N U V E L Ă I N E D IT Ă DE M A R E L E S C R I I T O R

GUY DE MAUPASSANT7

Ce iaci dragă, pescueşti ? Iluzii pierdute...

— Allo 1 pe coniţa o căutaţi ? E in baie cu un domn care se vaită de căldură I...

în tr’o seară , atee m ee tân ără , frunf, să cân te . Ea einlţa în f io ra te de iubi/io căzu p e p ieptu lu i

Dar el o aruncKîo *i» mână, ajunseşi s e a s e ă d e nimicJ

Poveste lärä cuvinte

Cum, serviţi calea ?Nu, num ai serviciul. în ău n tru e limonata..

%

k

D I V O R Ţml place deasemenea pentru

: umbletul ei. p. \„Chiar când pasărea um*

blă, simţi că are aripi” a zis poetul.

Când trece în faţa m ea

entru ce num ai florile m iros aşa de frumos, florile m ari strălucitoare şi palide, ale căror nuanţe fac să mi se înfioare inim a şi-m i tulbură ochii. Sunt aşa de fru-

imt că e dintr’o altă rassă decât a - m oaşe, de o structură aşa de fină,'da a femeilor obicinuite, — ,o ras- a »a de valiate şi de senzuale, între*i mai divină... deschise asem enea unor organe, m alMâine mă căsătoresc cu ea... Mi-e î^P^itoare cîecât gurile — dantelate,lamă... Mi-e team ă de atâtea Iu- carnoase, pudrate cu o săm ânţă de

viaţă, care în fiecare zămisleste oouă animale, doi câini, doi m ireasm ă diferită,

lupi, două vulpi umblă prin Li s e întâlnesc Unul S1'n* ure’ pe lume> fără Pată pentru esc. unui rasga lor mVi0labilă, evaporând înpădure

e de sex bărbătescdeUsexSe?e m e n ü T a Se înnir e - jurul lor’ eSen*a * Subirei lor,chiază dintr’un instinct bes- sudoai'ea Parfum ată a desm ierdări-

m T T J S t ì “ s , “ ® “ ■'i»»;“ »«ssa lor, aceia a cărei form ă .o au, ' ♦ în?pofdo;

Jţi tot astfel părul, talia, m işcările şi elegantele, cu toate foi-ă M i, lfmri| : mele, ca re au coch etan a tuturor co-

! _ . . , , . , , , -X V X Şl seducerea îm bătătoare a tujii Tostò animalele fac la fel, fara sa turor m iresm elor

,val(tie pentru ce!ÿ noi pocedăm ca şi ele. ...îmi plac florile, nu ca flori, dar

a am făcut şi eu când am ca nişte fiinţe m ateriale şf delicioa-luat-o în căsătorie, am as- se . petrec zilele şi nopţile încultat de fui'ia aceia stupi- sere un de je ascund, asem enea unorda care ne arunca în braţe- ferYlpf ţn(r ’,.n haremle femeilor. / Cine, în afară de mine, cunoaşte

ti , ia m ea. A tâta timp plăcerea, nebunia, extazul înfiorat,c~iţ am dont-o în chip ideal, dansa j^eal, supraom enesc al acestor* iu-

! irealizabil, aproape a se şl- sărutările astea pe petalele0(BHaptui. trandafirii, pe petalele roşii, pe pe-

'ot îl Din clipa însă în care am ţinut-o talele albe. m inunat de diferite, de-5 cip brate, nu a m ai fost decât fiinţa Hcate, rare_, fine, dulci, ale admii'a-;oi4(e care firea s’a slujit pentru a în - bilelor flori.nţeiţieâ toate speranţele mele.

i Işcu el în barcâ o fe~ nai i, pe core a rugat-o ti «cum cânta femei le re} #i pieriâ/tefu-ş? f i rea lui* ktir.du-i buze/e. % ă si ic ţi luând lopeţ i le M II fóro so se sinchi

siitele ege t Sn 1 ca 1 ca viti

ace ich« işa iruli itărf cât

Liflet re :ă. rivir poai ci si

Le-a înşelat? Nu. Si totuşi sunt llictişit de soţia mea, 'încât mi-e (lă s’o mai desmierd cât de uşor şi ie dată ce m ’apropii de ea inima

Am sere unde nimeni nu pătrunde afară de mine şi acela care vede de ele.

Intru aici pe furiş ca în tr’un loc tainic de plăceri. T rec m ai întâi într ’o galerie în altă unde florile cu corolele întredeschise îmi trim it în tâia lor sărutare.

Dar florile astea, care împodobesc vestibulul pasiunilor mele m isterioase nu sunt favoritele mele. Ele m ă salută în treacăt cu miresmele lor proaspete. Sunt micuţe, cochete, etajate pe opt rânduri la dreapta şi pe opt rânduri la stânga, şi sunt aşa de înghesuite încât p ar două grădini care înaintează spre mine.

Inim a îmi palpită, ochii-mtf se a- piind când le văd, sângele îmi curge m ai repede prin vine, sufletul meu se înalţă şi mâinile mele Infiorate ard de dorinţa de a le strânge. Trec

in desgust mai înalt, m ai m are, sal dispreţuitor, desgustul înlănţuiri amoroase, al înlănţuire! degra- iaioare pe care fiinţele mai fine o toare. Aerul tonsideră ca un act ruşinos de care jiu se vorbeşte decât în şoaptă şi tu purpuîa ruşine! pe obraz...

u pot să m ai văd pe soţia msa venind spre mine, che-

fa « prin,! de „„ ne,- g g . » • U Ä U 'M Ä K„ e„i W r t ale«. Am trei haremuri.

De cele m ai multe ort m a duc sa văd orchideele, florile mele preferate. încăperea lor e joasă, înăbuşi-

umed şi cald îmi în-«ideră ca un act ruşinos de care Jţreuiază. respiraţia. O ! J llc l̂e , a^ I w ■ • tea stranii sosesc din ţinuturi bal-

toase, arzătoare şi tiesănătoase. Sunt atrăgătoare ca nişte sirene, ucigătoare cu otrava, m inunat de bizare, enervante, înspăim ântătoare. Iată u- nele cari par fluturj cu aripele lor

mându-mă cu zâmbetul, cu imense, cu ochii lor uriaşi. Căci au privirea şi cu braţele. Nu ochi. Mă privesc, m ă văd. flinte mi"

,i pot! Am crezut odinioară că" nunate, neverosimile, zâne, files, alraviie păm ântului sacru, ale aerului im

palpabil şi al Iu minei, fauritoarea aceasta a întregului univers.

a. florile astea au aripi şi ochi şi nuanţe pe cari nici un pictor nu le imită, toate

• farm ecele, toate gingăşiile, toate formele pe care le

poate visa cineva. Corpul îm bălsăm at şi străveziu e ispititor decât trupul ori- femei. Desenurile de neînchi-

Ne

■sărutarea ei mă va înălţa în si )chiAereşti. fost . suferindă, în tr’o zi, a “fjvea friguri şi am sinaţit în răsu fla-

l°ar*rea ei, suflu uşor, aproape de nepătruns al putregaiului Uman. Am fost

ie pri profund îndurerat! ferici) 0! trupul, bălegar seducător şi ‘ astfviu putregaiu care umblă, care cu-e, V0J getă, care vorbeşte, care priveşte şi elegea

0lor mai cărei

H§tă şi care e trandafiriu, frumos, se- Puit ale m icilor lor corpuri, aruncă ducător, înşelător ca sufletul... (C o n t in u a r e în p a g in a 14?

[care surâde, în care hrana ferm entea-

— T ii ! i a j am u itat s’o anun] Să ştii că d’aia nu m i deschide uşa

pe L en uţa că am pierdut! . . .

trenul I

9

Ştirile dctspr» ivi «tori e trapelor g-ermaave si aluaite pc torttorìul Ru siei Sovietice nu sunt însoţite, in deobşte, de in d icaşi asupra localităţilor cucerite, c4tă vreme operaţiile m ilitare sunt în cu rs; dar numirile localităţilor, pe care le aflăm la sfârşitul fiecărei „faze” , ajung oerjtru delim itarea imenselor întinderi ale ţinuturilor ocupate de a rmatele Axei. Ele înfăţişează regiunile oele mai frumoase şi mai productive ale Ucrainei şi vechei Rusii. In aceste regiuni sunt îm prăştiate, în tre câ'teva orăşele şi tâ rguri foarte mloi, num eroase şi sm- gutiar» creaiţlii artistice: moşiile („Dvor” ). Aoeste ,.Dvor“ sunt n,i#e vaste întinderi de păm ânt, afectate jj tj numai centrelor de adm inistraţie şi celor ale recoltei, cum sunt obişnuitele ferme ale ţărilor agricole, ci m ai cu seam ă vieţii boiereşti, ce aduna în trecut, în vile splendide şi m ăreţe, familii şi oaspeţi numeroşi, în vederea partidelor de vâr.ă)toare, a petrecerilor in societate şi foarte adesea pentru a face teatru şi muzică in lungile şl strălucitele vacanţe ale serviciilor publice şl cam paniilor miü'tano. Aceste obiceiuri m ai păstrau încă în bună parte caracterele feudalismului (atât m Rus'a cât şl în Anglia) şl au dispărut probabil pentru totdeauna. Lucru care din punct de vedere al interesului general, n j prezintă cine ştie ce pierdere; d.n punct de vedere artistic însă, aceste moşii (,. Dvor” ) au presn-tat altă d ată aspecte foarte interesante. Provinciile şi câmpiile au atins în Rusia un anum it grad de civilizaţie estetică, în caire se poarte recunoaşte de cele mai adesea ori, ca un ecou, motivele fastuoase ale e-stetl- ceii celor două m ari capitale ale sale. O mal mare Ubertarte a creatorilor acestor motive, în ce priveşte execuţia şl inspiraţia, au în- tim părtt acestor ,,Dvor” caracter« arhitecturale disparate, prin caro s-e încerca, conto|» rea tradiţiilor ruse cu înrâuririle străine. Vorbind de arhitectură nu trebue să ne gândim numai la clădiri, ci şi la gră dini, ta parcuri, adevărate creaţi uni ale unei arte rafinate şi fastuoase în care intervin elemente străine de obioetu construcţiilor civile şi religioase: natura vegetală şl apa (flori şi izvoare, păduri şl lacuri, arbori şi torente, c&teodată şi râuri).

Un „Dvor’’ vestit se afla în apropierea Moscovei, la Ktwminsky, dar care a fost aproape n micit de un incendiu în că dela începutul războiului din 1914— 1918: iar altul a existait până mai acum câţiva ani înlăuntrul Moscovei, care crescuse tn jurul său. E vorba de vila Nay- dënov, cu imensul ei parc. Aceste două moşii au fost create de un italian: Domenico G Hardi, ce ap arţinea unei adevărate familii de a rtişti din Tes n. Studiase la Miiano şi la Roma şi apoi s’a tn'tors în Rusia în 1810. unde a lucrat până în 1831. EI a fost un arhitect Înzestrat cu o bogată fantezie decorativă, şitiind să întipărească operelor sale un caracter armonios şf izbutind să împace asp rm ea li niitor cu gingăşia înfloriturilor ba rocului. Stilul său compozit şi-a găsit cele mai strălucite * aplicaţii în crearea moşiilor mai sus pome-

Ş T 1 Ţ S C E = =î n s e a m n ă u

... -.***' -gfr ■ mitai

Un forî Bolşevic cucerit in regiunea Harcov

nife, iti care a construit vile, pavilioane şi grădini. zugrăvind interioarele cu un gust dintre cele mol alese, dând viaţă acestui stil s tră lu citor decorat.v cu care erau împo dobite şi care a înd reptăţit cuvintele scrise de Stendhal în privinţa palatelor din Moscova: „ornés avec une volupté charm ante in connue à P aris et qu’on- ne. voit que dans l’hereuse Italie*’.

Gilardi a lucrat» atât de, m ult, iar pe di? altă parte a fost invitat şl copfcat. în tr ’o măsură, a tât do m are, în cât nu totdeauna i se pot recunoaşte operele ce-i sunt a tribuite tradiţional şi cu m ari probabilităţi de înşişi fetori cil ru şi, cum ar fi m ulte din pavilioanele grădinilor dela Suchanovo, dola Petrev skoe, cum şi m area moşie dela Achtyrke situată în apropiere de Charkow, vestite „sală albă’* dela Cerexiusky ş i proiectul i tist.i tu tu lu i „C aterina" dela Kazan. Urcând câ- tova decenii de-a-lunţjrul ami lor aflăm că tot de un italian, de Gia

comi Quarenghi, sunt reaitizate r e şedinţele Imperiale delà Tsarkoë- selo, dela Pefcertwrf şi Paivlosk. cum şi m area moşie Insupov dola Ar- hangelskoe şi Astankino în apropiere de Moscova.

Toti arhitecţii aceştia au aflat în Rusia o tradiţională preferinţă pen'tru stilul italian, graţie muncii rodnice desfăşurate de Vcueţianul Bartolomeo Rastrelli, care a trait în Rusia din 1T1W> până în 17TI, lucrând aproape patruzeci do an i: la

' Petersburg, puţin la Moscova şi mai cu seam ă în provincie, unde a îBrăttat Biserica Sfân'tul Andreiti din Kiev, pe o înălţim e dominând cotul Niprutui, cum şi palatul imperial.

Tot lui i se atrihuesc numeroase biserici din Roma, cum ar fi acea dola Kursk, dela Arctityrka. dela Koselets, construite dwpă planurile sale, modificate poate de elevii săi. sau Imitate num ar fi catedrala de la B r y a n s k , biserica dela Bubro- vitsy, catedrala fortăreţei din Iul».

O SCURTĂ Şl INSTRUCTIVĂ INCURSIUNE iN ~ ISTORIA UCRAINEI : " —

POVESTEA PALPI I ANTA A DVOR-ULU DELAK U R M I N S K Y

CE CRE3EA STENDHAL DESPRE ARHITECTURA RUSA

De asem enea tot lui Rastrelli i se atrlbue clădirea şl poarta (singura care a răm as) Demidovilor, care erau cei m ai de seam ă boieri din ţinutul Iullei, în care au clădit casa în care au găzduit pe îm părăteasa Elisabeta Petrovna. (O ram u ră A acestor Demidovi, înrudită cu familia Bonaparte s’a statornicit la Florenţa, unde a Stăpânit câteva vile m ăreţe în genul acelora de pe moşiile ruseşti: vila dela San Donato, astăzi dărâm ată spre a fac* loc unui cartier al oraşului şi vila dela Pratolino de lângă Florenţa, unde pe m arginea unui lac existăo staituie uriaşă înfăţişând Apportimi!. Vila aceasta e construită în- t r ’uu stil ce aminteşte perfeot unele dintre vilele moşiilor ruse)'.

Un alt Italia», care a fost mai m ult inginer constructor decât a rtist, având rolul de supraveghetor aii construcţiilor din întreaiga Rusie, trebue amln'tit pentru ciudăţenia atitudinii sale. E ra fiul unui pictor na-politan, Vincenzo Giovani Bova, care s’a statornicit în 1782 la Petersburg, şi are trei fii, tot1 arhitecţi. Cel mai în vârstă dinlro el. Giuseppe, ia’a încetăţenit, schimbându-şi numele în Bove. El a fost eilevul m aestrului rus Kazakov. al cărui stil l^a irrmait cu sfinţenie în construcţiile dola Moscova (Galeria Neguţătorilor, Teatrul O perei, prim ul sipital, Manejul, Arcul de triumf din calea Tverskaya, e tc ) , aşa în cât înrâurirea sa a fost cât se poate de m are, dobândind astfel o popularitate ce à stârnit invidia m ultor artişti ruşi; numai că faima lui Bove a fost multă vrem e (până ce au intervenit cercetările mai metodice ale istoricilor moderni ruşi) o faimă... franceză, deoarece numele său se scria Beauvais sau Bovet. Abea de curând cercetătorii ruşi şi italieni i au stabilit naţionalitatea.

Se mai P»t cita şi alti artişti minori italieni care au lu crat in Crimeea, unde amintirile străvechilor colonii italiene surul m ărturisite de ruinele fort.ăreţelor şi de pietrele colecţionate în muzee. Astfel: Giacomo Trpm bara, care a veri it în 17!» tn Ruaia ou Quaren- ghi. a construit biserica din Tain bov, şl după cât se pare, şi unele edificif din Slmbtrsk şi .Kasan.

Aşa dar, aceşti artişti avfn.it o rază de aoţiune cât se poate de - Însem nată, răspândWă in cele mài Îndepărtate colturi ale Rusiei ideile Sl formele artei itelieno, foarte ades>et» în perfectă concordantă cu gustul poporului ruţt, asMel în cât înrâurirea tor aâuf>ra acestui popor sa noat.e fi socotită ca unică îjnr ce!o mai multe centre provinciale, pârră urule n’au răzbit. nicicând arta franceză, care adesâa a fosit întâm pinată cu răceala.

In privinţa acestei înrâuriri a artei Italiene în Rusia, un rol deosebit îl joacă lombardul laiigf Rusca (17r»8—1832).

Pe lângă construcţiile de mare valoare dela Njegin, Zubov, Tros- cbinsky. Gomei, Dlkanka, el a lă.»at şi o mulţime de proiedte de tot felul: clopotniţe (cum osto cea dela Astrahan), biserici (catedrala dela Slnferopoli din Crţmeia), proiectul construirii urtui oraş (Novo Cer- kassk de i»e KtonK o moschee pentru T ătarii

10

SENZAŢION 4L - LUGUBRU - IM SfcCum! nu ştii pentru ce a fost mutat d-nul procuror Aman don?

— Nu, nu ştiu de loc.— Nici el, de altfel, nu ştie; în

sfârşit, este o poveste foarte ciudată.

-t- Povesteşte-mi-o!— Iti mai aminteşti de d-na

Amandon, bruneta aceea drăguţă şi distinsă, căreia toti din Per- thuiis-le-Long, fi spuneau doamna Margareta?

— Da, mi-aduc aminte!— Ei bine, ascultă atunci. Mai

ţii minte cât era de respectată, considerată şi iubită de tot oraşul; ştia să primească, să organizeze o serbare sau o operă de binefacere, să găsească banii pentru săraci şi să distreze pe tineri prin tot felul de mijloace.

Era foarte elegantă şi cochetă, de. o cochetărie platonică Insă şi tot astfel de o eleganţă provincială, fiindcă era o provdncială femeiuşcă asta, o provincială delicioasă.

Domnii literati cari mai toti sunt parizieni, ne cântă pariziana pe toate tonurile, fiindcă n’o cunosc decât pe ea; în schimb, eu declar că provinciala valorează de o sută de ori mai mult ca pariziana, când e de calitate superioară, fireşte.

Provineâala fină are o înfăţişare specifică, mai discretă decât a- ceea a parizienei, mai umilă, care

...înnebunite de spaimă, îngâni : —A... «...fest... ucis... cine...va... m în (taio mea ! Seapâ-ma, Goufren, sessă-mĂŞi atât. Nu-i iubea, dar avea simţuri.

De îndată ce sosea un regiment în Perth uis-le-Long, lua informaţii asupra tuturor ofitenilor, între treizeci şi patruzeci de ani, — căci înainte de treizeci de ani nu eşti încă discret, iar după patruzeci te poate lua gura pe dinainte.

O! cunoştea cadrele tot aşa de bine ca şi colonelul. Ştia totul, o- biceiurile intime, instrucţia, educaţia, calităţile fizice, rezistenta la oboseală, caracterul pacinic sau violent, averea, tendinţa la economie sau la risipă. Apoi îş.i făpea alegerea. Alegea de obicei pe bărbaţii liniştiţi, ca şi dânsa, dai* voia să fie frumoşi. Mai voia apoi ca alesul ei să n’aibă nici o legătură cunoscută, nici o pasiune care să fi făcut sgomot, deoarece bărbatul ale cam aventuri amoroase sunt cunoscute, nu e nici otlată discret

După ce alesese pe acela pe care

compromiţătoare, fără vizite numeroase.

Ce putea fi oare mai simplu şi mai practic!Ce bine ar face femeile dacă ar întrebuinţa procedeul a- cesta ca şă ne facă să înţelegem că le suntem" plăcuţi-.. Aceasta ar suprima multe dificultăţi, multe şovăeli, multe turburări şi mai a- les multe neînţelegeri. De câte ori nu trecem în preajma unei fericirii posibile, fără să bănuim măcar, căci cine poate pătrunde misterul gândurilor, şovăelile tainice ale voinţei, chemările tăcute ale trupului, tot necunoscutul u- nui suflet de femeie a cărei gură rămâne închisă, ochiul de nepătruns şi clar.

De îndată ce qfHerul pricepuse, îi cerea o întâlnire. Şi ea îl făcea întotdeauna să aştepte o lună sau şase săptămână, pentru a-1 pândi, pentru a-1 cunoaşte şi a se păzi dacă avea vre-un defect periculos.

manti. Pentru ce-i linca amie' Neputând p ăstra imaginea lor, « mintirea lor directă voise peaii s’o conserve astfel prin tangentă.

O să mă întrebi dacă n’a fost recunoscută vreodată în timp ce se ducea la „Calul d.Aur ?

Nu, niciodată!Mijlocul întrebuinţat de ea «rs

admirabil şi simplu. Imaginase Şi organizase reuniuni de binefacere la care se ducea adeseori dar la care mai lipsea uneori. Soţul ei, care cunoştea operele de caritate ce-1 costau foarte scump, n’avel nico bănuială.

Aşa-dar, odată ce întâlnirea ere, fixata, ea spunea la nsasa m fata slugilor:

— Mă duc diseară la cutare reuniune.

Ş i ea părăseâ. casa şi pleca numaidecât, trecea prin diferite străzi şi numaidecât ce se vedea singură pe o uliţă pustie şi întunecoasă, îşi scotea pă lărda, o înlocuia printr’o scufiţa de servitoare, îşi punea un şori alb şi un şal — pe care le ţinen ascunse într’o legătură—şi porne., mai departe, îndrăzneaţă, aseme nea unei slujnice care face o târguială; uneori alerga chiar, c şi cum ar fi fost nespus de grii bită.

Cine ar fi putut recunoaşte b

CAMERA Nr. 11nu promite nimic şi dă mvjlt, în vreme ce pariziana, în majoritatea cazurilor, făgădueşte rnuit şi nu dă nimic.

Pariziana este triumful şi elegantul obraznic al lucrului fals. Provinciala în schimb, este modestia adevărului.

O provincială desgheţată, cu aerul ei de burgheză sprintenă, cu nevinovăţia-i înşelătoare de şcolărită, cu zâmbetul ei care nu spune nimic, cu micile-i pasiuni în- demânatese dar tenace, trebue să fie de o mie de ori mai şireată, mai mlădioasă, mai născoeitoare, decât toate parizienele la un loc, pentru a reuşi să-şi înfăptuiască gusturile sau viţiiie, fără a trezi niei o bănuială, nici o intrigă, nici un scandal în orăşelul care o priveşte cu o atenţie nespusă.

D-na Amandon era. un specimen al acestei rasse rare, dar fermecătoare. Naci-când nu fusese suspectată şi nimănui nu i-ar fi trecut prin gând că viata ei nu era limpede ca şi privi* rea-i străvezie şi caldă, dar aşa de cinstită.r Aşa dar ea întrebuinţa un tertip admirabil, de o invenţie genială, de o ingeniozitate minunată ţi de o simplitate negrăită.

îşi alegea toti amanţii dintre o- fiţeri şi îj păstra trei ani, tocmai atât c|t rămâneau în garnizoană.

DE

J. B. CURWOODtrebuia să-l iubească în timpul celor trei ani reglementari, nu-i mai rămânea decât să-i arunce batistă.

Multe femei sar fi găsit stânjenite, ar fi ales mijloacele obicinuite, căile urmate de toate, lăsând să-i facă zilnic curie, marcând toate etapele cucerirei şi ale îm- poMvirei, azi oferind buzelor alesului vârful degetelor, a doua zi braţul, în ziua următoare obrazul, şi apoi gura şi-., restul.

In schimb dânsa avea o metodă mai practică, mai discretă, şi mai sigură- Dădea un bal.

Ofiţerul ales invita la dans pe stăpâna casei. Or, în im p ce valsa. târîtă de vârtejul jocului, ea se lipea de el, ca pentru a i se da şi îi strângea mâna tare şi nervos.

Daca nu pricepea nu era decât un prost şi trecea la următorul, elasat al doilea, în cartoanele dorinţelor ei.

Dacă înţelegea, era un lucru fir cut, fără gălăgie, fără galanterii

In răstimpul acesta, dânsul îşi frământa capul pentru a şti unde putea să se întâlnească fără grijă şi imagina combinaţii dificile şi prea puţin sigure.

Apoi, la vreo serbare oficială, ea îi spunea în şoaptă:

— Du-te Marţi seara, la ora nouă, la hotelul „J_,a Calul de Aur'“, lângă fortificaţii, pe şoseaua Vouziers, şi întreabă de domnişoara Clarissa. Am să te aştept,— nu uita însă să fii îmbrăcat civil.

într’adevăr, de vreo opt ani poseda o cameră mobilată cu anul în hotelul acesta necunoscut. Aceasta fusese o ideie a primului ei a- mant, pe eare o găsise practică*

O! Era un cuib mediocru, patru ziduri tapetate cu o hârtie cenuşie, un pat de brad. nişte perdele de muselin, un fotoliu, două scaune, un covor şi câteva obiecte necesare toaletei. De altfel ce-i trebuia mai mult?

Pe pereti, trei mari fotografii; trei colonei călări — foştii ei a-

servitoarea aceasta vioaie pe d-na procuror Amandon?

Sosea la „Calul de Aur“, se ur ca în odaia ei, a cărei cheie o ave-.— şi stăpânul hotelului, d. Trou veau, văzând-o trecând, îngâna:

—■ Iată şi domnişoara Clarissa care îşi aşteaptă iubitul.

Ghicise el ceva, patronul, dai nu era curios, şi fireşte că ar fi rămas foarte surprins aflând că slujnica nu era decât d-na Aman don, d-na Margareta, cum i se spunea în Perthuis-le-Long.

Or, iată cum s’a descoperit totul. - >

Niciodată domnişoara Clarissa, nu venea la întâlnirile ei, doua seri la rând; era prea fină şi prea prevăzătoare ca să facă una ca asta- Şi d-1 Trouveau ştia accasi; de vreme ce niciodată de opt an în şir, n’o văzuse sosind & doiu zi după o vizită. Adeseori, în zi lele în care era aglomeraţie la ho tel, închiria camera pentru t noapte-

Or, în vara trecută, d-1 procu ror Amandon plecă pentru o săp tămână. Era prin Iulie; d-aa ave* poftă de dragoste, şi cum fii er & teamă să fie surprinsă, întwbă pe amantul ei, maiorul Varaagelles într’o Marţi seara, pe când e pă răsea, dacă ar voi s’o revină a doua zi. El răspunse:

(Continuare tn 1 2 -a ,

NUVELĂ POLIŢISTĂ? «U! DRAMĂ SEKÏ1? «TALĂî l

CAMERA Nr. 11(U rm a re d in p a g . 11-a)

Fără îndoială că da!Şi se înţeleseră să se vadă a do-

tia'zi la ora obicinuită. Ea îi şop-

* — Dacă ajungi tu cel dintâi, dragă, culcă'te şi aşteaptă-ma.

Se îmbrăţişară şi pe urm ă sedespărţiră.

A doua zi însă, pe la ora zece, pe când d. Trouveau îşi citea ziarul, strigă: de departe, soţiei lui, care juin ut ea o găină în curte:

Avem holera în oraş. Eri a murit un om la Vauvigny.

P e urmă nu se mai gândi la epidemie, hanul lui fiind vecinic plin. şi afacerile îi

mergeau strună.Pe La amiază se ivi un călător,

un fel de turist care ceru de mâncare. Şi fiindcă era foarte cald, bău un kilogram de vin şi cel puţin două kilograme de apă. Pe urmă luă o cafea şi după ce sorbi trei păhărele de rachiu, ceru o o* daie ca să se odihnească o oră, două.

Nu mai rămăsese decât una singură, şi patronul după ce consultă pe soţia lui, îi dădu camera domnişoarei Clarissa-

Omul se duse să se culce, apoi pela ora cinci, d-1 Trouveau se duse să-l scoale.

Ce uimire însă. turistul mu- riseî

Hotelierul se duse într’un suflet să vestească soţia.

— Ştii că omul căruia i-am dat camera No. 11, a dat ortul popii-

Ea înălţă braţele în aer.— Să fie cu putinţă? Doamne

Dumneaeule! O fi murit de holeră.

D-1 Trouveau clătină capul:— Aşi crede mai degrabă că a

murit de o „contagiune“ cerebrală, de vreme ce e negru ca un tăciune. _ •

Dar femeia îngrozită, repeta:— Nu trebuie să spui nimănui

nimic, fiindcă pasagerii or să creadă că a murit de holeră. Du-te să dai o declaraţie şi fu prevăzător. O să-l scoatem de aci peste noapte

Hotelierul îngână:— D-ra Clarissa advenif eri, ca-

mera e liberă diseară.Apoi se duse după medic care

constată decesul, din pricina unei •ong-estii. Pe urmă se'nteleseră cu comisarul să ridice cadavrul pe la miezul nopţei astfel ca pasagerii să nu ştie nimic.

E ra deabea ora nouă când d-na Amandon pătrunse pe furiş pe scara hotelului, fără să fie văzută de cineva, se duse în odaia ei. O lumânare ardea pe sobă. Se uită în pat- Maiorul era culcat, dar trăsese perdelele.

Ea rosti— Aşteaptă o î'tipă, dragă, viu

şi eu numaidecât-Şi ea se desbrăcă înfrigurată, a-

i uncându-şi gbetele pe jos şi co rsetul pe fotoliu Apoi după ce-Ş' desbrăcă rochia şi juponul apăru în faţa patului în tr’o cămaşe roşie de mătase, asemenea unei fior; uriaşe.

■ Timp de câteva clipe rămase nemişcata. prea îngrozită pentru a pricepe. Dar răceala acestui trup inert făcu -â pătrundă intr ai ei.,o groază nespusă şi nerationată mai înainte ca mintea ei să înceapă sa cugete

Dintr’o săritură se dădu jos din pat, înfiorată din creştet până'!; tălpi: apoi. repezindu-se la sobă. luă lumânarea şi se uită în pat!

Şi ea zări un chip îngrozitor pe care nu-1 cunoştea, un chip negru, umflat şi cu ochii închişi.

Ea scoase un strigăt unul din acele strigăte ascuţite, nesfârşite, pe care îl scot femeile în clipei© de groază şi, lăsând să"i cadă lumânarea din mână, deschise uşa şi fugi goală pe coridor, urlând cât o tinea gura.

Un colportor în cămaşă, care stătea în camera No. 4 ieşi numaidecât şi o prinse în brate, între- bând-o îngrozit:

— Ce, e. drăguţă?Ea îngână, înebunită de spai

mă:— A... a - fost... ucis..- cine...

va-.. în... o - odaia mea!Alti pasageri apărură pe cori

dor, în frunte cu patronul-Şi deodată se ivi silueta malta a

maiorului.Cum îl zări ea se aruncă in bra

ţele lui strigând:— Scapă-mă, scapă-mă, Uon-

tran... Un om a fost ucis în odaianoastră..

Explicaţiile fură dificile. Cu toate astea d-1 Trouveau istorisi adevărul şi ceru ca d-ra Clarissa să fie pusă numaidecât în libertate, întrucât garanta pentru ea- Dar colportorul, examinând cadavrul afirmă că se sa vârşise o crimă, şi hotărî pe ceilalţi pasageri să împiedice plecarea Clarissei şi a amantului ei.

Trebuiră să aştepte sosirea comisarului. care îi puse In liberia ̂te, însă nu ştivi să fie discret.

In luna următoare d-1 procuror Amandon fu înaintat şi permutat într’altă reşedinţă

AVIONUL IN S L U J BAARHEOLOGIEIIn afară de recunoaşterile ae

riene din timpul războiului, fotografiile luate de aviaţie fac servicii mari şi ştiinţei. Intre altele, în materie de măsurători, dar şi, de pildă, în materie de cercetări arheologice. Se poate chiar spune că avionul a devenit indispensabil pentru cercetarea antichităţii. Fotografia pe care o ia cercetătorul dela înălţimea sborului de pasăre, îl ajută să facă descoperiri pe cari nu le-ar putea face altfel, cu u- neltele obişnuite în cercetările de pe pământ.

înainte de războiu s’au depus străduinţe spre a se determina în Siria, la Est de Tigris, linia zidurilor ce înconjurau vechile întăritori romane. Problema aceasta nu putea fi însă soluţionată. întâmplarea a îăout ca un aviator militar să invite, într’o seară, pe un cercetător care lucra tocmai la această problemă, să facă o plimbare cu avionul. E lesne de închipuit cât de mare a fost surpriza arheologului să vadă că, din văzduh, putea determina centrul pe

care nu-1 putuse găsi cu instrumentele obişnuite. Soarele care a- punea. făcea şi mai străvezii, pe solul pustiului, cele mai mici variaţii de teren, aşa încât aparatul fotografic a putut înregistra cu exactitate, contururile căutate.

In Germania, metoda aceasta nouă de cercetare arheologică şi-a găsit o confirmare strălucită în studierea împrejurimilor Luxemburgului. unde s’a putui determina

amplasamentele unei vechi vile romane. Resturile vilei acesteia, însă, nu putuseră fi observate de pe sol, chiar din apropierea imediată. Făcându-se săpături, s’a constatat că, într’adevăr, era vorba de o vilă romană, despre a cărei existentă nici nu se bănuia. Ceea ce făcuse posibilă descoperirea zidurilor ascunse, era taftul că iarba avea o culoare diferită în dreptul resturilor de ziduri, întru cât îi lipsea solul normal pentru creşterea ei.

Metoda cercetărilor arheologice cu ajutorul avionului a luat, după cum e lesne de înţeles, extindere. S’au putut determina, în chipul a- cesta, unele a'şezări omeneşti din epoca de piati ă. In mijlocul iacului Zuerich s’a putut constata existenţa unei clădiri lacustre, din perioada de bronz. Apa lacului fiind liniştită, fotografia luată din avion a putut înregistra conturai clădirii.

In felul acesta, adesea chiar în chip întâmplător, avionul aduce o contribuţie de seiaină ştiinţei arheologice.

V E D E N I A

Senzaţia asta mi a răm as şi azi şi m â cutrem ur gândind u-ma la ea.Am pieptănat-o. N’as putea spune

felu l cum am mânuit părul ei îngheţa t, ştiu doar că suspină, plecându-şi eapul si că părea m ulţum ită.

De odată « a îm i zise: ..Iţi m ulţumesc” . îm i smulse pieptenul dm m âini si fugi pe aşa pe ta re o observasem întredeschisă.

De îndată ce am răm as singur, am resim ţit tim p de âteva secunde, tu lb u rarea aceia oribila a deşteptărilor după un vis « râ t. Pe urma m i-am revenit In fire ; am alerga la fereastră şi am sfaram at obloa ne le cu sabia,

Un val de lum ină in cam era. M’am repezit ne uşa prin care făp tu ra asta m isterioasă plecase. Am găsit-o închisă si m i-a fost 1 neputinţă s’o deschid

(U r m a r e d in p a g . 5-a)

Atunci m’a cuprins o poftă nebună de fugă. un fe l de panică. Am luat repede din sertar, cele tre i pachete cu scrisori, am străb ătu t ap artam entul în goană, am coborît scările. Şim ’am pom enit a fa ră , nu süu pe unde, şi zăfindu-m i calu l la vre-o zece paşi de mine, am în călecat am pornit în galop

Nu m’am oprit d ecâ t la Rouen Ş»fa ţa casei mele. Am d at calul or

donanţei si am fugit în odaia m ea unde m’am închis pentru a putea chibzui în voie.

Tim p de o oră m ’am în tre b a t în prada unei nelin işti grozave, daca nu fusesem Mirava jocul unei h a lucinaţii. F ireşte, am avut o turbu- rare nervoasă, una din acele zguduir i stran ii ca re zăm islesc m inunile si cărora le d atereste to ată puterea siMiran atu ralul

B AOEVnRAli COMOARĂt STE lì I » IS T » i DE AL Ă

M A R I A N A28 PAGm

LE! 4Pa p ă ru te as tă z i cu num eroase rubrics

■'e fru m u seţe , l i te ra tu re , cinem a

«« -:»«•« -asTodăr'e modă. Ve.. etc

Kram g ata să cred în tr'o vedenie, în tr ’o eroare a sim ţurilor, dar apro- piindu-m ă de fereastră privirile m i-au căzut în tâm p lător pe piept. Dolm anul meu era acoperit cu fife lungi de păr, în făşu rate în ju ru l n a sturilor.

Le-am luat unul câte unul si le-am aru n cat a fa ră trem urând din to t corpul

Pe urm ă m i-am strig at ordonanţa.» Mă sim ţeam prea m işcat, prea tu r

burat, ca să m ă m ai duc în ziua aceia la prietenul -meu. Ş i apoi voiam să reflectez adânc la ceiace tre- buiam să-i «pun.

I-a m trim^, scrisorile si m i-a confirm at prim irea lor prin soldat. Se inform ă m ult de m ine. Ii s’a spus că eram suferind, că am avut o in* solatie sau aşa ceva Păru neliniştit-

M’am dus la el a doua zi în zori, h o tărâ t să-i spun adevărul. P lecase în a ju n seara si nu se m ai în to rsese (

M ’am dus din nou la el peste zi dar nu venise încă. Am aştep tat o săptăm ână. Nu se în - »•orsese. Atunci m’am h o tă n t =ă nre- viu ju s tiţ ia , A fost cău ta* p retu tin deni. fp7*| nici un folos însă.

Se făcu o vizită m inuţioasă în castelul părăst dar nu se descoperi nim ic suspect, nîci m ăcar urm a unei fem ei care să fi fost ascunsă acolo.

Fiind că an ch eta nu putu să stab ilească nim ic, cercetările au fost în trerupte.

Şi de cinci zeci şi şase de ani. n ’am m ai a fla t nim ic si n ici nu şti«

I altceva d scâ t ceiace v’am spus.

12

B Ă T Ă L I I UN P A L P I T A N T Ş< DE = = ACTUALITATE = i R E P O R T A J DE RĂ / BOE

FOC “ MALTA

S to n g a : Un f o r t f ă c â n d exp loz ie , a t in s de b o tn be ie a v io a n e lo r în p ic a j ; d r e a p ta : u rm efe r e t r a g e r i id is p e r a te a in a m ic u lu i.

in M E O I T E R A N A

A sigurarea căilor m editeraneene, stingherirea nav igaţiei adversare şi tu lburarea bazelor sale de sprijin , acestea sunt cele trei m ari acţiuni în ju ru l cărora se grupează evenim entele celor doi an i de război în M editerană ş i în regiunile africane ş i europene udate de această m are. In această luptă dârză şi fără ră gaz M alta a fost tot tim pul un elem ent esenţial în strateg ia britanică, a tâ t pentrucă de aci inam icul a desvoltat acţiunile sale aeriene ofensive îm potriva centrelor im portante depe ţărm u rile Ita lie i, cât şi pentrucă dela numeroasele sale baze supravegherea şi atacu rile aviaţiei sale s’au îndreptat adesea îm potriva navigaţiei spre porturile libice, ca şi pentru faptul că Insula a servit de tram bulină pentru re- vitalferea aparatelor care, la n sate depe port-avioane în dreptu l B alearelor, s 'au îndreptat spre Egipt, cum şi în sfârşit pentru faptul că a servit de refugiu, fie nuimai tem poral, navelor in am ice avariate şi ca bază navelor de m ic tonaV şi subm arinelor, destinate să atace tra ficu l ita lian . P entru aceste raţiu n i forţele aeriene italiene m ai în tâi singrare, apoi în frăţească în tre cere în v ite jie şi Indrăsneală cu cele germ ane, au atacat neconten it bazele aeriene şi navale a le M altei. Această im placabilă acţiune de nim icire, în aparenta sa monotonie, a constrâns pe adversar la o continuă reînoire a in sta laţiilo r sale. a depozitelor şi rezervelor sale, prieinuindu-i o uzură şi o în trebuinţare u riaşă de m ijloace, nu num ai aeriene.

Acum când vasta luptă m editeraneană a in trat în tr ’o fază cu totul delicată, şi, din picina situ aţiei creată de consecinţele b ătă liilo r libice, scopurile fundam entale am intite m ai sus devin esenţiale pentru nof ş i pentru inam ic, ofensiva aerian ă îm potriva M altei s’a desfăşurat cu o im placabilă asprim e. Ziua ca şi noaptea, fără răgaz de m ai bine de 8 luni ea se îndreaptă m ai cu seam ă asupra bazelor aeriene ale insulei, nim icind pistele de decolaj şi a terisa j, pricinuind pagube instalaţiilor şi depozitelor, m itraliind la sol aparatele descentralizate la periferia nu m eroaselor aeroporturi atacând

prin bom bardam ente în p ica j şi prin acţiuni de m itraliori. bateriile de apărare şi nucleele de m itraliori p rin tr’o acţiune aproape continuă, care decontestează pe inam ic şi îi reduce puterea ofensivă.

Trebue să notăm că la M alta, in afară de şantierele navale, există fabrici de torpile. S tarea de aproape perm anentă alarm ă

din această pricină aduce dupe sine o situaţie cu totul d ificilă pentru inam ic când ne gândim că un m aterial a tât de im portant pentru m ersul războiului are de suferit in continuitatea producţiei lui. Pagubele p ricinu ite până acum viesparului de aparate dislocate în num eroasele baze ale M altei trebue că au

fost în tr ’adevăr uriaşe dacă ne gândim că in iţiativele aeriene adversare îm potriva obiectivelor coastei italiene şi contra navigaţiei îndreptate spre L ib ia au scăzut sim ţitor Alarm ele aeriene la M alta sunt nenum ărate şi durata 1er totală in unele zile în trece orele de linişte. Vorbind despre ofensiva aeriană îm potriva M altei în Camera Comune

lor, S ir S inclair, m in istra i aerului, la începutul ln n fl M artie, a spus că atacu rile aeriene îm potriva Insulei na m ai în lan a Ia nuarie şi Febru arie a acestui an au fost 394, ceeaae tuşea m nă că m edia este de 7 a tacu ri pe zi. „Hurric&.ne”ele, a spus S inclair, şi-au luat mereu sborul iar bom bardierele au întors inam iculu i vizitele şi au atacat eonvoae- le sale”.

De fapt în perioada de timp socotită cu o medie de 7 atacu ri aeriene pe zi efectuate de Axă îm potriva M altei avem num ai 16 atacu i engleze îm potriva centrelor din Sicilia şi 5 contra con-

voaclor, în to tal deci 21 a tacări. E n tita tea agresiv ităţii e n g te e deci în 59 zile (Ianuarie şi F e bruarie a fost egală cn acţiunile aeriene ale Axei desfăşurată num ai în trei zile.

Că proporţia celor donă activ ită ţi este deadreptul in defavoarea M arei B ritan ii, a în|eles-o ş i S inclair, care, continuând pe această tem ă, a spus: „Camera a trebuit să ia act de aceste re zultate (atacu rile îm potriva con- voaelor) ş i de eroicul curaj al poporului maltez cu o recunoscătoare adm iraţie”. Dacă S in cla ir ară ta „recunoscătoare adm iraţie’’ a Cam erei Comunelor, eroicul curaj al maltezilor şi na pe acela al R .A .F.-ului este un sem n că protagonistul adevărat în în treaga activitate războinică, care se desfăşoară pe cerwl M altei nu este R.A.F.-uî, ci a- v iaţia ita lian ă şi germ ană care revarsă o necontenită grindină ucigătoare de bombe asupra insulei. D ar in acest elogiu tăcut de S in c la ir poporului m altez trebue să vedem şi una din m ultele tentative făcute de autorităţile responsabile britan ice pentru a dem igra purtarea corectă a a- viatorilor Axei, făcând să apară ca îndreptată îm potriva popula ţie i civile. Un com unicat R euter de dată recentă pune insă lucru rile la punct !n această privinţă, publicând declaraţiile unui ofiţer al ap ărării an ti aeriene a M altei, sosit Ia Londra după doi ani petrecuţi în insulă. Acest ofiţer declară printre al-

( C o n t in u o re în p eg . Ü4)IAD1JL Sî

C r u c iş e to r de 26.003 to n e s c u fu n d a t r e c e n t S icsüic

113

MARIGNAti(Urmare. diu 7.»)

Şi o îndoială, o îngrijorare vagă îi kn- presură sufletul, simţea născân du.se în- tr’insul una din acele întrebări ce-1 chinuiau adesea.

„De ce făcuse Dumnezeu aceasta? Dacă noaptea e menită somnului, odihnei, ui- lărei de toate, de ce era oare mai frumoa-

ca ziua, mai dulce ca aurora? Si ce menire are astrul acesta leneş şi amsăfti- tor, cu mult mai poetic ca soarele? De ce pare destinat să lumineze lucruri prea tăinuite şi delicate pentru lumina vie a soarelui? De ce lumina întunericul?

„De ce oare cea mai plăcută pasăre căutătoare nu se odilmea ca şi celelalte şi începea să cânte în umbr