Sistemul administrativ al Marelui

Ducat de Luxemburg

Irina Moşnoi

Capitala – Luxemburg Ville Suprafata - 2.586 km²Populatia - 537.853 loc.Limba nationala – Luxemburgheza.Limba administrativa – Franceza, germana.Religia - 87 % sunt creștini romano-catolici, restul fiind

protestanți, musulmani și mozaici.Moneda - Euro.PIB – 59,2 miliarde dolari SUAAnul aderarii la UE – 1952 (membru fondator).Deviză națională - Vrem să rămânem cine suntem!

Prezentare:

Istoria înregistrată a Marelui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcția Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortărețe s-a dezvoltat treptat un oraș care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la rang de Ducat în 1354.

În secolele următoare, fortăreața Luxemburg a fost în mod constant mărită și întărită de cei care au ocupat-o Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii și francezii. Chiar și după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, țara a devenit obiectul unei dispute între Prusia și Olanda.

Revoluția belgiană dintre 1830–1839 a înjumătățit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a țării, majoritar francofonă, a fost transferată Belgiei. Independența Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un război între Prusia și Franța. În același an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederației germane. 

Luxemburg a fost invadat și ocupat de Imperiul German în timpul primului război mondial și de către Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg și-a abandonat politica de neutralitate, alăturându-se Aliaților în lupta împotriva Germaniei.

Istoric:

Luxemburgul este una dintre cele mai mici țări din Europa. Are o suprafata de circa 2,586 km².

Suprafața: totală: 2,586 km² apă: 0 km² Granițe terestre: total: 359 km țări limitrofe: Belgia 148 km, Franța 73 km,

si Germania 138 km Teritoriu maritim: 0 (fără acces la mare) Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din

dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este deasemena deluros. Granița estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosela, Sauer

și Our. Pǎdurile de stejar și fag reprezintă 55% din teritoriu. Clima este temperată de tranziție între cea oceanică și cea

semicontinentală.

Geografia Luxemburgului

Țara este împărțită în 3 districte, 12 cantoane și 118 comune. 12 comune au statut de oraș, iar orașul Luxembourg, capitala, este cel mai mare din țară.

Diviziunile administrative :

Luxembourg este divizat în 3 districte:

Districtele sunt divizate în 12 cantoane:

Diviziunile administrative :

Luxembourg este divizat în 3 districte:

Cantoanele sunt divizate

în 118 comune, cel mai de jos nivel administrativ al Luxemburg-ului:

Diviziunile administrative :

12 comune au statutul de oraș. Orașul Luxemburg, capitala, este cel mai mare oraș din țară. Orașe din Luxemburg :1. Diekirch2. Differdange3. Dudelange4. Echternach5. Esch-sur-Alzette6. Ettelbruck7. Grevenmacher8. Luxemburg9. Remich10. Rumelange11. Vianden12. Wiltz

Diviziunile administrative :

Sistemul politic :

Luxemburg are un sistem parlamentar de guvernare, fiind o monarhie constituțională. În conformitate cu constituția din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce sau de Marea Ducesă, și de cabinet, constituit dintr-un prim-ministru și mai mulți miniștri. Marele Duce are puterea de a dizolva parlamentul și de a forma un altul.

Puterea legislativă aparține Camerei Deputaților, aleși direct pentru mandate de cinci ani. Un al doilea corp, "Conseil d'État" (Consiliul de Stat), format din 21 de cetățeni numiți de Duce, are rol consultativ pentru Camera Deputaților în elaborarea legilor.

Marele ducat are trei tribunale inferioare (justices de paix; în Esch-sur-Alzette, în Luxembourg și în Diekirch), două tribunale districtuale (Luxembourg și Diekirch) și o Curte Superioară de Justiție (Luxembourg), care include Curtea de Apel și Curtea de Casație.

Există și un tribunal administrativ, o Curte Administrativă și o Curte Constituțională, toate în orașul Luxembourg.

Sistemul politic :

Sistemul politic :

Guvernul, în sens strict , este organul executiv format din Marele Duce și miniștri.În termeni comuni, guvernul numește toți miniștrii de stat care asistă Marele Duce în exercitarea atribuțiilor sale constituționale. Marele Duce reglementează organizarea guvernului său, care este

compus din cel puțin trei membri. Marele Duce numește și revocă membrii guvernului. Textul Constituției permite Marelui Duce libertatea absolută alegerea

miniștrilor care sunt acoliții săi și care conduc cu el puterea executiva. Prim-ministru desemnat de către Marele Duce de a deține Guvernul

trebuie să-și asume președinția, de a coordona politica și să asigure coordonarea între departamente.

Miniștrii  trebuie să fie de naționalitate luxemburgheză. Funcțiile lor sunt incompatibile cu cele de magistrat, membru al Curții de Conturi, consilier de stat, un deputat și un consilier local. Perioada mandatului de ministru nu este determinată. Teoretic, Marele Duce poate revoca miniștrii săi în orice moment și la discreția sa, dar, în practică, aceasta nu face uz de acest drept.El accepta doar demisia Miniștrilor la prezentarea cererii.

Sistemul politic : Ministerele și departamentele:

1.Departamentul de Stat2.Ministerul Afacerilor Externe3.Ministerul Agriculturii, Viticulturii și Dezvoltării Rurale4.Ministerul claselor de mijloc și Turismului5.Ministerul Culturii6.Ministerul Dezvoltării durabile și Infrastructurilor7.Ministerul Economiei și Comerțului Exterior8.Ministerul Educației Naționale și Formare Profesională9.Ministerul Egalității de Șanse10.Ministerul Învățământului Superior și Cercetării11.Ministerul Familiei și Integrării12.Ministerul de Finanțe13.Ministerul de Servicii Publice și Reformei Administrative14.Ministerul de Interne și Marea Regiune15.Ministerul Justiției16.Ministerul Locuinței17.Ministerul Sănătății18.Ministerul de Securitate Socială19.Ministerul Muncii și ocuparea forței de muncă

Sistemul politic :

BugetulLa data de 2 octombrie 2012, ministrul de finanțe Luc Frieden a depus proiectul de lege privind bugetul de venituri și cheltuieli a statului pentru anul 2013 la Camera Deputaților.

Autorităţile centrale şi miniştrii care le conduc supraveghează administrarea serviciilor publice asistaţi de departamentele ministeriale şi de serviciile generale care aparţin statului şi sunt deconcentrate în teritoriu sub conducerea departamentelor ministeriale de resort ocupând o poziţie distinctă de administraţia locală.

Municipalităţile au un grad ridicat de autoguvernare. Coorporaţiile publice sunt independente de stat şi de municipalităţi şi sunt organizate pentru managementul unor treburi publice legate de asigurare socială şi asocierea profesională. Ele sunt strict supravegheate de autorităţile centrale care exercită faţă de ele o adevărată tutelă administrativă.

Sistemul politic :

Luxemburg, al doilea mare centru internațional pentru fonduri de investiții și pe locul al 13-lea pe piața financiară mondială, este în căutarea unui nou model financiar, care să genereze prosperitate economică, în perspectiva renunțării la secretul bancar în 2015.

Luxemburgul şi-a câştigat reputaţia de oază fiscală sigură. Volumul fondurilor de investiţii se ridică la aproximativ 2.100 de miliarde de euro, estimează biroul de consiliere financiară Ogier. Aceste fonduri sunt scutite de taxe. Pentru a-şi proteja profiturile de mâna lungă a fiscului, multe concerne internaţionale şi-au deschis filiale în Marele Ducat. Conform legislaţiei europene în vigoare, procedura este permisă. Banii proveniţi din străinătate au săltat Luxemburgul în fruntea clasamentului european al veniturilor pe cap de locuitor. Luxemburg este cel mai bogat stat european din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, iar la nivel global este depăşit doar de Qatar.

In 2008, înaintea crizei financiare, sectorul financiar asigura aproape jumătate din veniturile fiscale ale țării. Băncile Marelui Ducat vor să scape de imaginea de centru financiar offshore, de paradis fiscal puțin interesat de proveniența capitalului.

"Piața noastră financiară nu trăiește din bani negri și nici din fraudă fiscală", a spus premierul Jean-Claude Juncker, în primăvară, când a anunțat eliminarea secretului bancar și acceptarea schimbului automat de informații în acest domeniul fiscal, de la 1 ianuarie 2015.

"Impactul exact asupra pieței financiare este incert, în acest moment", potrivit unui raport al băncii centrale din Luxemburg, de la începutul acestei luni.

Decizia a creat însă o undă de șoc pe piața financiară din Ducat și a provocat retrageri masive de capital din partea clienților străini.

Problema:

Peste jumătate din cele 141 de bănci care operează în țară în domeniul administrării averilor ar putea dispărea, consideră un avocat specializat în domeniul fiscal.

Aprobarea de către Luxemburg a schimbului automat de informații fiscale de la 1 ianuarie 2015, privind conturile deținute de non-rezidenți, obligă băncile să facă ordine. Astfel,acestea  nu păstrează decât clienții care au declarat autorităților fiscale din țările de origine existența conturilor din Luxemburg, iar restul sunt invitați să plece. Băncile din Luxemburg trebuie să se concentreze în aceste condiții pe clienții cu averi mai mari, de 20-30 de milioane de euro, segment unde există o concurență puternică din partea Elveției, precum și a unor noi jucători proveniți în special din Asia.

O altă caracteristică a Luxemburgului este că majoritatea deponenților străini provin din Europa, mai ales din Franța, Belgia și Germania, astfel că sectorul financiar al țării trebuie să se diversifice și să se internaționalizeze.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a constat că în lume există treizeci și cinci de paradisuri fiscale. Cele mai cunoscute „paradisuri fiscale” sunt Andorra, Liechtenstein,  Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru sau Malta. În toate aceste state, legislația permite înființarea așa numitelor firme „offshore”. Acestea profită de diferențele de legislație fiscală dintre două sau mai multe țări sunt utilizate pentru spălarea banilor obținuți ilegal sau, cel puțin, pentru evaziune fiscală.

Concluzii si Solutii

Vă mulțumesc pentru atenție!!!