SISTEMUL DIGESTIV

CRITERII PENTRU STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ORGANBuza – diagnostic pozitiv- 3 versante: cutanat (extern), mucos (intern), marginea liberă/vermillion/roşul buzelor (central)- versantul extern: epiderm, derm, glande sebacee, glande sudoripare, foliculi piloşi- versantul intern: epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare, lamina propria, glande salivare

minore (tubulo-acinoase de tip mixt)- marginea liberă: epiteliu stratificat pavimentos cu ortokeratinizare şi parakeratinizare, lamina

propria- miezul: ţesut muscular striat, adipocite, ţesut conjunctiv lax, elemente vasculare şi nervoase

Limba – diagnostic pozitiv- mucoasa linguală a feţei dorsale a limbii prezintă papile fungiforme, filiforme (vârf keratinizat) şi

circumvalate- mucoasa linguală a feţei dorsale a limbii: epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare, lamina

propria conţinând glande salivare minore (tubulo-acinoase de tip seros/von Ebner, de tip mucos şi de tip mixt)

- corpul limbii: ţesut muscular striat, adipocite, ţesut conjunctiv lax, elemente vasculare şi nervoase- mucoasa linguală a feţei ventrale a limbii: absenţa papilelor, epiteliu stratificat pavimentos fără

keratinizare, lamina propria

Esofagul – diagnostic pozitiv- histoarhitectonie specifică tubului digestiv, cu 4 tunici concentrice: mucoasă, submucoasă,

musculară şi adventice; mucoasa prezintă epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare, corion cu glande cardiale superioare şi inferioare, muscularis mucosae; submucoasa este caracterizată prin localizarea glandelor esofagiene proprii; musculatura include, în segmente etajate, fibre musculare exclusiv striate, alternante - striate şi netede, şi exclusiv netede

Esofagul – diagnostic diferenţial - cu stomacul, pe baza elementelor specifice existente la nivelul tuturor celor 4 tunici- cu intestinul subţire, pe baza elementelor specifice existente la nivelul tuturor celor 4 tunici- cu intestinul gros, pe baza elementelor specifice existente la nivelul tuturor celor 4 tunici

Stomacul – diagnostic pozitiv- histoarhitectonie specifică tubului digestiv, cu 4 tunici concentrice: mucoasă, submucoasă,

musculară şi adventice; mucoasa (formată din epiteliu simplu cilindric, omogen, de tip secretor, corion şi muscularis mucosae) prezintă elemente de organizare caracteristică: cripte gastrice, la baza cărora se deschid glandele gastrice cu structură particulară pentru fiecare regiune în parte (glande cardiale, glande fundice, glande pilorice); submucoasa prezintă elemente vasculare şi nervoase într-o atmosferă de ţesut conjunctiv lax; musculara este constituită din fibre musculare netede, dispuse pe trei tunici, între care se localizează microganglioni vegetativi

- pasajul esofago-gastric se continuă cu regiunea cardială; trecerea de la esofag la stomac se face brusc, acest lucru fiind evident în special la nivelul mucoaselor, unde epiteliul stratificat pavimentos fără keratinizare se continuă direct cu epiteliul simplu cilindric

- regiunea cardială : cripte gastrice adânci, la baza cărora se deschid glandele cardiale (mai puţin bine dezvoltate)

- regiunea fundică: cripte gastrice scurte, la baza cărora se deschid glandele fundice (foarte adânci, apropiate unele de altele, cu lumenele înguste şi celularitate variată); se evidenţiază, prin caracterele morfologice specifice şi localizare, celulele parietale şi celulele principale

- regiunea pilorică : cripte adânci, la baza cărora se deschid glandele pilorice (ramificate, distanţate unele faţă de altele)

Stomacul – diagnostic diferenţial- între cele trei regiuni gastrice: cardială, fundică şi pilorică, prin analiza modalităţii de prezentare a

criptelor gastrice şi prin diferenţierea celor trei tipuri de glande, specifice fiecărei regiuni în parte; glandele au trăsături histoarhitectonice (structură, tipuri celulare) diferite

- cu esofagul, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu intestinul subţire, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu intestinul gros, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei

Intestinul subţire – diagnostic pozitiv- histoarhitectonie specifică tubului digestiv, cu 4 tunici concentrice: mucoasă, submucoasă,

musculară şi adventice; mucoasa (formată din epiteliu simplu cilindric, heterogen, de tip secreto-absorbitiv, corion şi muscularis mucosae) prezintă elemente de organizare caracteristică: vilozităţi intestinale, la baza cărora se deschid glandele Lieberkuhn; submucoasa, formată din ţesut conjunctiv lax cu numeroase elemente vasculare şi nervoase, conţine în anumite teritorii glande sau structuri limfoide; musculara este constituită din fibre musculare netede, dispuse pe două tunici, între care se localizează microganglioni vegetativi

- duodenul : vilozităţi intestinale cu marginile ondulate, în “frunză de ferigă” şi glande Lieberkuhn mai puţin adânci; întreaga submucoasă este ocupată de glandele Brunner care ascensionează, depăşesc şi întrerup muscularis mucosae, localizându-se şi la nivelul mucoasei

- jejunul: vilozităţi intestinale înalte, efilate şi glande Lieberkuhn foarte adânci şi înguste; la nivelul submucoasei nu există elemente particulare

- ileonul : vilozităţi intestinale mai joase, mai late şi glande Lieberkuhn mai puţin adânci şi mai largi; întreaga submucoasă este ocupată de foliculi limfatici primari şi secundari care formează plăcile Peyer

Intestinul subţire – diagnostic diferenţial- între cele trei segmente: duoden, jejun şi ileon, prin analiza modalităţii de prezentare a vilozităţilor

intestinale şi a glandelor Lieberkuhn, precum şi prin evidenţierea elementelor specifice pentru submucoasa fiecărui segment în parte

- cu esofagul, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu stomacul, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu intestinul gros, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei

Intestinul gros – diagnostic pozitiv- histoarhitectonie specifică tubului digestiv, cu 4 tunici concentrice: mucoasă, submucoasă,

musculară şi adventice; mucoasa (formată din epiteliu simplu cilindric, heterogen, de tip secreto-absorbitiv, corion şi muscularis mucosae) se caracterizează prin absenţa vilozităţilor intestinale, glandele Lieberkuhn deschizându-se direct la nivelul lumenului; submucoasa, formată din ţesut conjunctiv lax cu numeroase elemente vasculare şi nervoase, poate conţine structuri limfoide cu caracter tranzitoriu sau permanent; musculara este constituită din fibre musculare netede, dispuse pe două tunici, între care se localizează microganglioni vegetativi

- colonul: respectă elementele de organizare specifice pentru intestinul subţire; ocazional, în mucoasă sau submucoasă pot exista infiltraţii limfoide sau foliculi limfatici

- apendicele ileo-cecal : glande Lieberkuhn mult mai rare, mai distanţate, mai scurte, iar corionul mucoasei şi întreaga submucoasă constituie sediul unor multiple infiltraţii limfoide şi foliculi limfatici primari/secundari

Intestinul gros – diagnostic diferenţial- între colon şi apendice ileo-cecal, prin analiza modalităţii de prezentare a glandelor Lieberkuhn şi

a structurilor limfoide- cu esofagul, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu stomacul, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei- cu intestinul subţire, pe baza criteriilor histoarhitectonice ale mucoasei