S.K.TREMAYNE

DUBLĂIDENTITATEOriginal:TheIceTwins(2015)Traduceredinenglezăde:GRAALSOFTSRL

virtual-project.eu

2018

NotaautoruluiAș vrea să le mulțumesc lui Joel Franklyn și DedeMacGillivray,

Gus MacLean, Ben Timberlake și, în special, lui Angel Sedgwickpentruajutorulpecaremil-auacordatladocumentareaacesteicărți.

OricinecunoaștearhipelagulHebrideleinterioarevaobservarapidasemănareafoarteizbitoaredintre„EileanTorran”,sauTorranRocks,Insula Tunetului în gaelica scoțiană, și adevărata insuliță EileanSionnach, lângă IsleOrnsay, pe Insula Skye. Aceasta nu este ocoincidență:carteaafostinspirată,înmareparte,deoviațăîntreagădevizitepeaceafrumoasăinsulăexpusămareeișideșederiîncăsuțaalbădesubfar.

Înoricecaz,toateevenimenteleșipersonajeledescriseînlucrareadefațăsuntfictive.

Peplaneditorial,așvreasălemulțumescluiJaneJohnson,HelenAtsma, Kate Stephenson și lui Eugenie Furniss: fără încurajările șisfaturilelorînțelepte,aceastăcarten-arexista.

Înceledinurmă,ledatorezoimensărecunoștințăluiHywelDaviesșiElizabethDoherty,deoareceausăditsămânțainițială,careacrescutșiadevenitoidee:povesteaadouagemene.

1.

Scaunele noastre sunt așezate la exact unmetru distanță unul dealtul.Șiamândouăsuntîndreptatesprebiroulmasiv,deparcăamfilaoședințădeterapiedecuplu;unsentimentpecare-lcunoscpreabine.Două ferestre înalte, fără perdele, vechi din secolul al XVIII-lea,dominăîncăperea:portretegemenealeunuicerlondonezîntunecat.

— Putem face puțină lumină? întreabă soțul meu, iar tânărulconsilierjudecătoresc,AndrewWalker,ridicăprivireadinhârtiilelui,poatecuourmădeiritare.

—Desigur,răspundeel.Îmicerscuze.

Seapleacăspreun întrerupătordinspatele lui,peurmăo luminăgălbuie,generoasădeladouălămpiînalte,verticale,inundăcamerașiaceleferestreimpresionantedevinopace.

Îmi pot vedea reflexia în geam: calmă, timidă, cu genunchiiapropiați.Cineesteaceastăfemeie?

Nu mai este cine eram eu. Ochii ei sunt la fel de albaștri caîntotdeauna,darmaitriști.Trăsăturilefețeiîisuntușorrotunjite,maipalide șimai trase decât erau înainte. Este încă blondă și destul dedrăguță,însă,totodată,gălbejitășislăbită;ofemeiedetreizecișitreideani,alcăreiaertinerescsestinsesedemultăvreme.

Șihaineleei?

Blugișighetecareeraulamodăînurmăcuunan.Unpuloverdincașmir,liliachiu,destuldedrăguț,daruzat,cuaspectulacelapecare-lcapătăhaineledelapreamultespălări.Măînfiorlavedereareflexieimele. Ar fi trebuit să vin îmbrăcată mai elegant. Însă de ce ar fitrebuitsăvinîmbrăcatămaielegant?Doarneîntâlnimcuunavocat.Șineschimbămcompletviețile.

Traficul vuiește afară, asemenea sunetelor scoase de un partenercare doarme adânc și respiră sacadat. Mă întreb dacă-mi va lipsitraficul din Londra și zgomotul constant și liniștitor: precum aceleaplicații de pe telefon care te ajută să dormi, mimând suneteleneîncetate ale sângelui în pântec, bătăile inimii mamei zvâcnind îndepărtare.

Gemenele mele ar fi auzit acel sunet când își frecau năsucurileînăuntrul meu. Îmi amintesc când le-am văzut la a doua ecografie.Arătau ca două simboluri heraldice pe un blazon, identice și totușiopuse.Doiunicornidoaraparentsimilari.

Testator.Executortestamentar.Legitim.Autenticitateatestamentului…

AndrewWalkerniseadreseazădeparcăamfiosalădeclasă,iarelesteunprofesorușordezamăgitdestudențiilui.

Lăsatprintestament.Decedată.Moștenitor.Copiisupraviețuitori.

Angus, soțul meu, oftează cu o nerăbdare abia stăpânită; cunoscoftatul acela.Angusesteplictisit, probabil iritat. Șipricepasta, însăamînțelegereșipentruavocat.NupoatefiușorpentruWalkersăaibăde-afacecuuntatăfurios,beligerant,șicuomamăîncăîndureratăîntimp ce deslușește un testament problematic: probabil că suntemcomplicați. Așadar, poate că enunțarea lui grijulie, lentă și precisăestemodulsăudeasedistanța,deamanevramaterialuldificil.Poatecă este echivalentul legal al terminologiei medicale. Hematoameduodenaleșiavulsiuniseroasecareduclaperitonităinfantilăfatală.

—Ammai trecutprin toateastea, îmi întrerupegândurileovoceaspră.

OareAngusabăutceva?Tonulvociiluiseapropiedefurie.Angusera furios încă de când se întâmplase. Și începuse să bea destul demult, de asemenea. Dar în această zi pare destul de lucid și este,probabil,treaz.

— Am vrea să terminăm cu asta înainte ca încălzirea globală săcuprindătoatăplaneta.Ceziceți?

— Domnule Moorcroft, după cum am menționat deja, PeterKenwood este în vacanță. Îl putem aștepta să se întoarcă dacăpreferați…

Angusclatinădincap.

—Nu.Vremsăterminămacumcuasta.

— Atunci, trebuie să trec din nou prin documente și prinprocedurileadecvate–pentrupropriasatisfacție.Înplus,Petersimtecă…eibine…

Urmăresc dialogul. Consilierul ezită.Următoarele lui cuvinte suntmaiîncordateșirostitecușimaimultăprecauție:

— După cum știți, domnule Moorcroft, Peter se consideră unprieten vechi al familiei. Nu doar un consilier judecătoresc. El știecircumstanțele. O cunoștea foarte bine pe răposata doamnă Carnan,bunicadumneavoastră.Prinurmare,m-arugatsămăasigur,dinnou,căștițiamândoiexactîncevăbăgați.

—Știmcefacem.

—Dupăcumcunoașteți,insulanuesteprealocuibilă.

Andrew Walker ridică jenat din umeri, ca și cum acea insulițăpustie era cumvavina companiei lui, numai că el dorea să eviteuneventualproces.

—Căsuțaîngrijitoruluifaruluiafost,mătem,expusăintemperiilor,nimeni n-a mai fost acolo de ani întregi. Mai mult, este listată capatrimoniu,astfelcăn-oputețidemolașireconstruidelazero.

—Da.Știutoateastea.Ammersmultpe-acolocânderammic.Măjucamprinmicileochiurideapăformateprintrepietre.

— Totuși cunoașteți care sunt cu adevărat provocările, domnuleMoorcroft? Aceasta chiar este o adevărată obligație pe care v-oasumați. Există probleme referitoare la accesibilitate, cu limbile depământ expuse în timpul mareei, precum și, desigur, numeroaseprobleme cu instalația de apă și canal, cu cea termică și cuelectricitateaîngeneral–înplus,n-afostspecificatăosumădebaniîntestament,nimiccaresă…

—Cunoaștemtotulpânălacelmaimicdetaliu.

Opauză.Walkerîmiaruncăoprivire,apoirevineasupraluiAngus.

—ÎnțelegcăvăvindețicasadinLondra?

Angusîlpriveștefix.Bărbiaîiesteridicată.Sfidător.

—Poftim?Celegăturăareasta?

Consilierulscuturădincap.

—Peteresteîngrijorat.Deoarece…ah…Avândînvedererecentașitragicadumneavoastrăpierdere…vreasăfiesigur.

Angusaruncăoprivirespremine.Ridicdinumeri,nesigură.Soțulmeuseapleacăînainte.

—Bine.Fie.Da,vindemcasadinCamden.

— Iar această vânzare înseamnă că veți obține suficient capitalpentruaînceperenovarealaEll…rostiAndrewWalkerîncruntându-selacuvintelepecarelecitea.Nupreapotpronunțaasta.Ell…?

—EileanTorran.Estegaelicascoțiană.ÎnseamnăInsulaTunetului.InsulaTorran.

—Da.Desigur.InsulaTorran.Așadar,sperațisăobținețisuficientefonduri din vânzarea reședinței actuale pentru a renova casaîngrijitoruluifaruluidepeTorran?

Măsimtdeparcăartrebuisăspunceva.Totușimuțeniameaesteliniștitoare, ca un cocon, sunt înfășurată în propria tăcere. Caîntotdeauna.Aceastaesteproblemamea.Mereuamfosttăcută,dacănu cumva rezervată, iar acest lucru îl exasperează pe Angus de aniîntregi.„Lacetegândești?Spune-mi!Decetrebuiesăvorbescnumaieu?”Șicândspuneasta,deobicei,ridicdinumeriși-iîntorcspatele;pentrucă,uneori,spuitotulfărăsăspuinimic.

Șiiată-măaici,dinnoutăcută.Ascultându-lpesoțulmeu.

— Avem deja două ipoteci pe casa din Camden. Mi-am pierdutslujba,nechinuimsărăzbim.Șida,spersăcâștigămniștelireînplus.

—Avețiuncumpărător?

—De-abiaașteaptăsăsemnezeuncec.

Evident,Angusîșireprimăfuria,însăcontinuă:

—Ascultați.Bunicane-alăsatprintestamentaceastăinsulămieșifrateluimeu.Corect?

—Desigur.

—Iarfratelemeu,foartegeneros,aziscăn-ovrea.Corect?Mamaeste într-un azil. Da?Așadar, insula ne aparține,mie, soțieimele șifiiceinoastre.Da?

Fiică.Lasingular.

—Într-adevăr…

— Și cu asta basta. Nu? Vrem să ne mutăm. Chiar vrem să nemutăm.Da,esteîntr-ostaredegradată.Da,seprăbușește.Darnevomdescurca. La urma urmei, adaugă Angus sprijinindu-se pe spătarulscaunului,amtrecutprinaltelemairele.

Îmiprivescsoțuldestuldeintens.

Dacă l-aș fi întâlnit, să zicem, în urmă cu o lună, tot ar fi încăfoarteatrăgător.Un tip înalt și inteligent,pe la treizecideani,cuobarbăagreabilă,detreizile.Ochinegri,masculin,capabil.

Angusaveaobarbămăruntăcândne-amcunoscutprimadată.Șimi-aplăcutacestlucru;mi-aplăcutfelulîncareîiscoteaînevidențăconturul maxilarului. Era unul dintre puținii bărbați pe care-icunoscusemșicare-șiînsușeaubucuroșicuvântul„chipeș”,înacelbarzgomotos,mexican,dinCoventGarden.

Râdea,stândlaomasămare,cuungrupdeprieteni:cutoțiiaveauaproximativ douăzeci și cinci de ani. Prietenele mele și cu minestăteam lamasade lângăei.Mai tinere, însă la feldevesele.ToatălumeabăusedestulRioja,obăuturăalcoolicăfăcutădinstruguricareprovindinLaRioja,NavarrașiZaragoza,numitășivinulalbastru.

Și așa s-a întâmplat. Unul dintre băieți a aruncat o glumă îndirecția noastră; cineva a replicat răutăcios. Apoi ne-am schimbatlocurileșine-amînghesuit,râzândșiglumind,șine-amprezentat:eaesteZoe,Sașa,Alex,Imogen,Meredith…

IarelesteAngusMoorcroftșieaesteSarahMilverton.ElestedinScoțiașiaredouăzecișișasedeani.Eaestepejumătatebritanicășijumătateamericancășiaredouăzeciși treideani.Așadar,petreceți-vărestulviețilorîmpreună!

Traficuloreidevârfdevinedinceîncemaizgomotos;mătrezescdin visare. Andrew Walker îl pune pe Angus să semneze câtevadocumente.Ah,cunoscproceduraasta:amsemnatatâtdemulteacteînultimulan!Actelecareînsoțescdezastrul.

Angusesteaplecatpestebirou, scriindu-și îngrabănumele.Mânaluiparepreamarepentrustilou.Întorcându-măcuspatele,privescuntabloucubătrânulLondonBridgepeperetelevăruitîngalben.Vreausămămailaspuținînvoiaamintirilorșisă-midistragatenția.SămăgândesclaAngusșilamine,laaceaprimănoapte.

Îmiamintesctotulatâtdeclar!Delamuzică–salsamexicană–laacelegustărispaniolemediocre,tapas:cartofiprăjițisaucopți,patatasbravas, de o culoare roșie sinistră, sparanghelul alb și oțetit. Îmirememorez cum ceilalți au plecat treptat – trebuia să prind ultimulmetrou,trebuiasădormpuțin–,deparcătoțiarfisimțitcănoidoinepotriveam, că întâlnireaaceeaera cevamai importantdecâtun flirtdintr-osearăobișnuitădevineri.

Cât de ușor se schimbă lucrurile! Cumar fi viațamea în prezentdacăatunciamfialesomasădiferităsauamfimersînaltbar?Daramalesacelbar,aceanoapteșiaceamasă,iarpânălamiezulnopțiistăteam singură, chiar lângă bărbatul acela înalt: Angus Moorcroft.Mi-aspuscăeraarhitect,scoțiandeorigineșicăerasingur.Apoimi-azisoglumăinteligentă–decaremi-amdatseamacăeraoglumăcuunminutmai târziu.Șicândamrâs,amconștientizatcămăprivea:intens,întrebător.

Așacăl-amprivitlarândulmeu.Ochiiîieraudeuncăprui-închisșiprofund;aveapărulondulat,des și foartenegru, iardinții îi eraualbi și ascuțiți, în contrast cu buzele roșii și barba neagră. În acelmomentamștiutrăspunsul.Da.

Douăoremaitârziu,ne-amfuratreciprocprimulsărut,ușoramețițide băutură, sub lumina îngăduitoare a Lunii, într-un colț al piețeiCoventGarden. Îmiamintesc sclipirea trotuaruluiuddeploaie cândne-am îmbrățișat: dulceața răcoroasă a aerului nopții. Am dormitîmpreună,chiarînaceaprimănoapte.

Laaproapeunandeatunci,ne-amcăsătorit.Dupădoardoianidecăsnicie,le-amavutpefete:surorigemeneidentice.Șiacumarămasdoarogeamănă.

Durereacreșteînăuntrulmeușimăvădnevoităsă-miducpumniila gură pentru a-mi reprima un fior. Când va dispărea? Poateniciodată? Este ca o rană de război, ca un șrapnel înfipt în carne,croindu-șidrumspresuprafață,de-alungulanilor.

Așadar,poateartrebuisăvorbesc.Casă-miînăbușdurerea,să-miliniștesc gândurile. Stau aici de o jumătate de oră, docilă și tăcută,asemenea unei soții puritane. Mă bazez pe Angus să se ocupe devorbit,multpreades,săofereelceeaceeunupot.Însăde-ajunscutăcereamea,pentrumoment.

—Dacăamrenovainsula,arputeavaloraunmiliondelire.

Ambiibărbațiseîntorcspremine.Brusc.Femeiaaceastavorbește!

— Doar priveliștea aceea, continui eu, valorează un milion, cuvedereapanoramicăspreSoundofSleat.SprecolineleKnoydart.

Am grijă să pronunț corect: Sleat să rimeze cu „state”{1}. M-amdocumentattemeinic,căutândimaginișipoveștipeGoogle.

— Și, a, ați fost acolo, doamnă Moorcroft? întreabă Andrew

zâmbindpoliticos.

Roșesc,totușinu-mipasă.

—Nu.Daramvăzut fotografiile,amcititcărțile–aceeaesteunadintrecelemaifaimoasepriveliștidinScoția,iarnoivomaveapropriainsulă.

—Într-adevăr.Da.Totuși…

— Era o casă în satul Ornsay, pe continent, la un kilometru șijumătate de Torran… adaug eu și arunc o privire spre notițele dintelefonul meu, deși îmi amintesc foarte bine faptele. S-a vândut cușaptezecișicincidemiidelireîn15ianuarie,anulacesta.Ocasăcupatru dormitoare, cu o grădină frumoasă și o verandă. Da, o casăfoarteplăcută,însănuchiarovilă.Daraveaopriveliștespectaculoasăspre canalul Sleat – și pentru asta plătesc oamenii bani.Șaptezeci șicincidemiidelire.

Angusmăpriveșteșiîncuviințează,încurajându-mă,apoiintervineîndiscuție:

—Aye{2}.Șidacăorenovăm,amputeaaveacincidormitoare,unpogon–vilișoaraestedestuldemare.Arputeavaloraunmiliondelire.Cuușurință.

— Ei bine, da, domnule Moorcroft, în prezent valorează doarcincizecidemiidelire,șida,existăpotențial.

Avocatul zâmbește fals. Mă izbește curiozitatea: de ce seîmpotriveșteatâtdetarecanoisănemutămpeTorran?Ceștie?CareesteadevărataimplicarealuiPeterKenwood?Poatecăintenționausăfacăei înșișioofertă?Astaaraveasens:KenwoodștiadeTorrandeani întregi, o cunoștea pe bunica lui Angus, ar fi la curent cupotențialulvaloros.

Oareastaplănuiau?Dacăda,ar fi simplucabunăziua.Ar trebuidoar să aștepte ca bunica lui Angus să moară, pe urmă să senăpusteascăasupranepoțilorei,maialesasupraunuicupluîndureratșitulburat:zdruncinatdintemeliidemoarteaunuicopil,luptându-secuproblemefinanciare.Săleofereosutădemiidelire,dedouăorimai mult decât ar avea nevoie, să fie generoși și înțelegători, săzâmbeascăblând,și totuși, trist.„Trebuiesă fie foartegreu, însănoivăputemajuta,putem luapovaraastadepeumeriivoștri. Semnațiaici…”

Dupăaceea:victorie.ArduceomulțimedeconstructoripoloneziînSkye,arinvestidouăsutedemiidelire,arașteptaunan,pânăcândtreabaarfigata.

„Această minunată proprietate, situată pe propria insulă, pefaimosulSoundofSleat,estedevânzarecu1,25demilioanede liresaupentruceamaiapropiatăofertă…”

Acestaeraplanullor?AndrewWalkermăpriveșteșisimtunfiordevinovăție. Probabil că sunt teribil de nedreaptă față de Kenwood &Partners. Dar oricare ar fimotivația lor, în niciun caz nu renunț laaceastă insulă: este refugiulmeu, omodalitatede evadaredin caleadureriișiaamintirilor–șiadatoriilorșiîndoielilor.

Amvisatlaacestlucruatâtdemult!Amprivitîndelungimaginileluminoasedepeecranullaptopuluilaoratreidimineața,înbucătărie.Când Kirstie dormea în camera ei și Angus era în pat, îmbuibat cuscotch.Holbându-mălafrumusețeaaceeadecristal.EileanTorran.ÎnSound of Sleat. Pierdută înminunățiaHebridelor interioare, aceastăfrumoasăproprietate,pepropriainsulă.

— Bine, atunci. Mai am nevoie doar de câteva semnături, spuneAndrewWalker.

—Șiamterminat?

Opauzăplinădeînțeles.

—Da.

Cincisprezeceminutemaitârziu,Angusșicumineieșimdinbiroulvăruit în galben, de-a lungulholului cupereți roșii, și apoi în aerulumedaluneiserideoctombrie.ÎnBedfordSquare,Bloomsbury.

Angus are actele în rucsac. Sunt semnate, s-a terminat. Privesc olumeschimbată;dispozițiamiseschimbăînmodcorespunzător.

AutobuzemarișiroșiitrecpeGowerStreet,chipuripalideprivindîngolpegeamuri.

Angusîșipuneomânăpebrațulmeu.

—Bravo!

—Nuînțeleg.

— Pentru intervenția aia. Bună sincronizare. Îmi făceam griji căputeamsă-lpocnescînoriceclipă.

—Lafelșieu.

Neprivimtăcuți.Conștienți,triști.

— Însă am reușit. Nu-i așa? Am reușit, iubito, chiar am reușit,zâmbeșteAngus,apoi își ridicăgulerulhaineipentruaseprotejadeploaie. Totuși Sarah… trebuie să te întreb, pentru ultima oară: eștiabsolutsigură?

Măstrâmb,iarelcontinuăgrăbit:

—Știu,știu.Da.Darîncăaiconvingereacăăstaestecelmaibunlucru? Chiar vrei, gesticulează el spre luminile gălbui ale taxiuriloraliniatepestrăzileLondrei,licărindînploaiamăruntă,chiarvrei,cuadevărat,săpărăseștitoateastea?Sărenunțilatot?Skyeesteunlocfoartetăcut.

— Când un om este sătul de Londra, răspund eu, este sătul deploaie.

Angusrâdeșiseapleacăspremine.Ochiiluicăpruiîicautăpeaimei,poatecăbuzele lui îmicautăgura. Îlmângâiușorpebarbăși-lsărutpeobrazul acoperit cuun stratdepăr scurt, peurmă îi inspirmirosul – numiroase awhisky, ci a Angus. Săpun șimasculinitate.Curat și capabil, bărbatul pe care l-am iubit. Îl iubesc. Îl voi iubiîntotdeauna.

Poatecăvomfacesex însearaasta,pentruprimadatădupăpreamulte săptămâni. Poate că vom reuși să trecem peste asta. Poțivreodatăsătrecipesteasta?

Ne ținemdemână în timp cemergem în josul străzii.Angus îmistrângemânaîntr-alui.M-aținutdestuldemultdemânăînultimulan:măținedemânăcândmăîntindînpatșiplâng,lanesfârșitșifărăcuvinte,noaptedupănoapte;m-aținutdemânădelaînceputulpânăla sfârșitul înmormântării groaznice a Lydiei, de la „Doamne,Dumnezeul nostru” până la „Veșnică odihnă dă, Doamne, sufletuluiadormiteiroabeiTale”.

Amin!

—Metroulsauautobuzul?

—Metroul, răspundeu.Estemai rapid.Vreau să-idau luiKirstievesteaceabună.

—Spers-ovadăcapeovestebună.

Îlprivesc.Nu.

Nupotîncepesădauapălamoarăvreuneiincertitudini.Dacămăoprescșimăcuprindîndoielile,atuncidubiilevorieșilaivealășivomrămâneblocațipentrutotdeaunaînstareaaceasta.

Cuvinteleîmiiesgrăbitedingură:

—Sigurovavedeaașa,Angus,trebuie,nu?Vomaveapropriulfar,totaerulacelacurat,cerbiroșii,delfini…

—Aye,însănuuita,aivăzutfotografiideacoloîntimpulverii,înluminasoarelui.Nuestemereuașa.Iernilesuntîntunecate.

—Atunci,pedurataierniinevom–careestecuvântul?–,nevomghemuișinevomapăra.Vafioaventură.

Aproape am ajuns la metrou. Un puhoi de navetiști coboarătreptele,cauntorentînghițitdemetroullondonez.Măîntorcpentruoclipă și privesc ceața care învăluie New Oxford Street. CeațatomnaticădinBloomsburyesteunfeldefantomă–sauoamintirepecare o întrezărești cu ochii minții – a mlaștinilor medievale dinBloomsbury.Amcititastaundeva.

Citescmult.

—Haide!

Dedata aceasta, eu iaumâna luiAngus și, ținându-nededegete,coborâmlametrouși răbdămtreiopriri înaglomerațiaoreidevârf,înghesuiți; apoi ne strecurăm în lifturile ticsite de oameni laMorningtonCrescentși,cândajungemlasuprafață,oluăm,practic,lafugă.

—Hei!exclamăAngusrâzând.Suntemlaocompetițieolimpică?

—Vreausă-ispunfiiceinoastre!

Șivreau,chiarvreau.Vreausă-idaufiiceimelesupraviețuitoareoveste bună, după multă vreme: să-i spun un lucru vesel și plin desperanță.Autrecutpaisprezecelunidecândsoraeigeamănă,Lydia,amurit –urăsc faptul că încăpotnumăra lunile cuatâtaexactitate șiușurință –, iar ea a suferit enorm, durere pe care n-o înțeleg: și-apierdut geamăna identică, sufletul pereche. A fost captivă într-oizolareabisalăproprie,paisprezeceluni.Daracumopotelibera.

Aercurat,munți,apă.Șiopriveliștedincolodeapă,sprecolineleKnoydart.

Măgrăbescsăajunglaușacaseimarișialbepecaren-arfitrebuits-ocumpărămvreodată;casaîncarenunemaipermitemsălocuim.

Imogen este la ușă. Casamiroase amâncare pentru copii, a rufecurateșicafeaproaspătă;esteluminoasă.Îmivalipsi.Poate.

—Immy,mersicăaiavutgrijădeea.

—Oh,terog.Haide,îmispui?S-aterminattotul?

—Da,amreușit,nemutăm!

Imogen bate încântată din palme: prietena mea cea inteligentă,elegantă și cu părul negru, care a rămas cu mine pe cap încă dinfacultate;seapleacășimăîmbrățișează,însăoîmpingdelângămine,zâmbind.

—Trebuies-oanunț,nuștienimic.

—Eîncameraei,cupuștiulacelapipernicit,rânjeșteImogen.

—Poftim?

—Citeștecarteaaia.

Traversezgrăbităholulșiurcscările,peurmămăopresclângăușapecarescrie„Kirstielocuieșteaici”și„Bateînaintesăintri”culiteredecupate stângaci din hârtie cu sclipici. Bat la ușă, conforminstrucțiunilor.

Apoiaudvag„Mmm-mmm”.Versiuneafiiceimelepentru„Intra.

Deschidușa și iat-ope fiicameade șapte ani stând cupicioareleîncrucișate pe podea, încă purtând uniforma de școală – pantaloninegri, cămașă albă –, cu năsucul pistruiat într-o carte: o imagine ainocenței,darșiasingurătății. Iubireași tristețeazvâcnescînăuntrulmeu.Vreausă-ifacviațamaibună,îmidorescatâtdemults-ofacdinnousăsesimtăîntreagă,atâtcâtesteposibil.

—Kirstie…

Nu răspunde. Încă citește. Uneori face lucrul ăsta. Joacă un joc:„MmmNUvoivorbi”.S-aîntâmplatdinceîncemaidesînultimulan.

—Kirstie.Moomin{3}.Kirstie-koo.

Însfârșit,ridicăprivirea,cuochiiaceiaalbaștripecarei-amoștenitdelamine,însăcuoculoaremaiintensă.Albastruhebridean.Păruleiblondesteaproapealb.

—Mami.

—Amvești,Kirstie.Veștibune.Veștiminunate.

Așezându-măpepodea,lângăea,înconjuratădejucăriimărunte–depinguiniieișiLeopardy,leoparduliubăreț,șidePăpușaCuUnBraț–,îispunluiKirstietotul.Dintr-osuflare.Oanunțcănemutămîntr-unlocspecial,într-unlocnou,undevaundeoputemluadelacapăt,într-unlocfrumosșisclipitor,cuaerproaspăt:proprianoastrăinsulă.

Întimpcevorbesc,Kirstiemăprivește.De-abiaclipește.Absoarbeinformațiile.Nuspunenimic,estepasivă,deparcăarfiîntr-otransă,întorcându-mi propria tăcere. Încuviințează și zâmbește vag. Poateesteconfuză.Cameraestetăcută.Amrămasfărăcuvinte.

—Deci,adaugeu,cepărereai?Sătemuțipepropriainsulă?Nuvafipalpitant?

Kirstieconsimtecuomișcareușoarăacapului.Îșicoboarăprivireape carte, o închide, pe urmă ridică din nou ochii spre mine și măîntreabă:

—Mami,dece-mitotspuiKirstie?

Nurăspundnimic.Tăcereaesteapăsătoare.

—Scuze,iubito.Ceaispus?oîntrebeuîntr-unfinal.

—Dece-mitotspuiKirstie,mami?Kirstieestemoartă.Kirstieesteceacareamurit.SuntLydia.

2.

O privesc fix pe Kirstie. Încerc să zâmbesc, să nu-mi trădezîngrijorarea.

Înmod sigur, o durere latentă țâșnește la suprafață înmintea luiKirstie; vreo confuzie specifică gemenilor care pierd un geamăn, șisuntobișnuităcuasta:cufaptulcăfiicameaestediferită.

De prima dată cândmama a condus din Devon înmiezul iernii,până la micul nostru apartament din Holloway, din clipa în caremama le-a privit pe gemene în pătuțul lor, pe micuțele bebelușeidenticecare-șisugeauunaalteiadegetelemari,dinmomentulîncaremamaaînceputsăzâmbeascăbuimacășiuimită,căscândochiicuomirare sinceră, am știut atunci că a aveagemeni era cevamultmaiimpresionantdecâtmiracolulstandarddeadevenipărinte.Cugemeni–mai alesdacă sunt identici –dainaștereunor celebrități genetice.Oamenicaresuntimpresionanțidoarprinsimplulfaptcăexistă.

Impresionantșifoartediferit.

Tata le-a dat chiar și o poreclă: Gemenele gheții. Fiindcă s-aunăscutînceamaigeroasăzidinan,cuochiideunalbastruglacialșicu părul de un blond alburiu, ca zăpada. Poreclami se părea puținmelancolică,așacăn-amacceptat-oniciodatăcuadevărat.Totușinuputeamnegacă,înanumiteprivințe,numelelisepotriveafetelor.Sepotriveacucaracterullorsupranatural.

Și gemenii pot fi atât de speciali: fetele au avut chiar un numespecial,pecare-lîmpărțeau.

CazîncareaceastăafirmațiecalmășipătrunzătoaredinpartealuiKirstie–„Mami,suntLydia,Kirstieafostceacareamurit”–poatefidoarunaltexempludeîngemănare,doarunaltsimptomalunicitățiilor. Dar chiar și așa, mă lupt cu panica și cu dorința de a plânge.Deoarece ea îmi amintește de Lydia. Și fiindcă îmi fac griji pentruKirstie.

Ce halucinație groaznică îi bântuie gândurile, făcând-o să spunălucrurileacesteaîngrozitoare?„Mami,suntLydia,Kirstieesteceacareamurit.Dece-mitotspuiKirstie?”

— Iubito, mă adresez eu lui Kirstie cu un calm prefăcut,intenționat,încurândsefacevremeadeculcare.

Măpriveștecuochiieialbaștrișiliniștiți,identicicuaisuroriisale.Îilipseșteundintedelaptedesus.Încăunulsemișcă,dejos.Acestaesteunlucrudestuldenou;pânălamoarteaLydiei,ambelefeteaveauzâmbeteperfecte:dințiiamânduroraîntârziausăcadă.

Ridicândcarteapuținmaisus,Kirstiespune:

—Însăcapitolulmaiaredoartreipagini.Știaiasta?

—Adevărat?

—Da,uite,seterminăaici,mami.

— Bine, atunci putem să mai citim trei pagini, ca să terminămcapitolul.Nuvreisămileciteștitu?

Kirstie încuviințează și se întoarce la cartea ei; începe să citeascărar,cuvocetare:

— A trebuit să mă înfășor în hârtie i-gi-e-ni-că, să nu ajung lahipo…hi…po…

Aplecându-măspreea,îiarătcuvântulpepaginășioajut.

—Hipot…

—Nu,mami,râdeeaîncet.Nu.Știucuvântul.Potsă-lrostesc!

—Bine.

Kirstie închide ochii, lucru pe care-l face când se concentreazăintens,apoiîideschideșicitește:

—Săn-ajunglahi-po-termie.

Areușit.Uncuvântdestuldedificil.Darnusuntsurprinsă.Citituleis-aîmbunătățitrapidrecent.Ceeaceînseamnă…?

Alungacestgând.

În afară de cititul lui Kirstie, camera este tăcută. Angus este laparter cu Imogen, în bucătăria îndepărtată, presupun că deschid osticlă cu vin, ca să sărbătorească veștile. Și de ce nu? Au fost preamultezilerele,cuveștirele,vremedepaisprezeceluni.

—Așami-ampetrecutobunăpartedinva-can-țadevară…

ÎntimpceKirstiecitește, îi îmbrățișezumeriimiciși-isărutpărul

blondșimoale.Întimpcefacasta,simtcevamicșiascuțitsubmine,împungându-micoapsa.Încercândsăn-oderanjezpeKirstie,sănumăgândesclaceaspus,scotobiectuldesubmine.

Esteojucăriemică:undragonminiaturaldinplastic,pecarel-amcumpărat de la London Zoo. Însă l-am cumpărat pentru Lydia. Ei îiplăceau dragonii și aligatorii, toate reptilele și monștrii aceiaînfricoșători;luiKirstieîiplăceau–îiplac–leiișileoparzii,creaturilemaipufoase,maisăltărețe,maidrăguțe,dinspeciamamiferelor.Eraunuldintrelucrurilecarelediferenția.

—Cândamajunslașcoalăastăzi…toatălu-measepurtaciudat.

Studiez dragonul din plastic, întorcându-l pe toate părțile. De ceesteaici,pepodea?AngusșicumineamstrânsîncutiitoatejucăriileLydieiînlunilededupămoarteaei.Nuputeamsuportasălearuncăm,arfireprezentatofinalitate,cevapreaprimitiv.Așacăampustotul–jucăriișihaine,totceeralegatstrictdeLydia–înpod:îngropateînmodpsihologicînspațiuldedeasupranoastră.

—ProblemacujoculDon’ttouchthecheese!{4}estecăerândultău…pânăi-opoțipasaalt-cui-va…

Lydiaadoraacestdragondinplastic.Îmiamintescdupă-amiazaîncare l-am cumpărat; pe Lydia cum țopăia pe Regent’s Park Road,flutura dragonul în aer, visând să aibă un dragon drept animal decompanie,făcându-nepetoțisăzâmbim.Amintireaaceastamăumpledetristețe,așacăstrecordiscretmiculdragonînbuzunarulblugilorșimă calmez, ascultând-o pe Kirstie alte câteva minute, până cândcapitolul se încheie. Închide ezitantă cartea și ridică privirea spremine:inocentă,așteptând.

—OK,iubito.Acumchiarestetimpuldeculcare.

—Dar,mami.

—Niciunmami,nimic.Haide,Kirstie!

O pauză. Este prima dată când îi rostesc numele după ce a spusceea ce a spus. Kirstie mă privește uimită, încruntându-se. Oare vapronunțadinnoucuvinteleaceleagroaznice?

„Mami,suntLydia,Kirstieamurit.Dece-mitotspuiKirstie?”

Fiicameascuturădincap,deparcăașfaceogreșealăelementară,apoiconsimte.

—Bine,mergemlaculcare.

Mergem? Noi? Ce vrea să spună prin „mergem”? Tăcerea,anxietatea crescândă mă învăluie, însă refuz să mă îngrijorez. Suntîngrijorată.Darsuntîngrijoratăpentrunimic.

Mergem?

—Bine.Noaptebună,iubito!

Totulvadispăreamâine.Cusiguranță.Kirstiearenevoiesădoarmăși să se trezească mâine-dimineață, pe urmă toată această confuzieneplăcutăvafidispărut,odatăcuviseleei.

—Esteînregulă,mami.Putemsănepunempijamalele.

Zâmbesc și-mi mențin atitudinea neutră. Dacă admit aceastăconfuzie,s-arputeacalucrurilesăseînrăutățească.

—Bine,atunci,însătrebuiesănemișcămrapid.Estefoartetârziu,iarmâineestezideșcoală.

Kirstieconsimteposomorâtă.Măprivește.

Școală.

Școală.

Oaltăsursădesuferință.

Știu–doarefoartetareșimăsimtfoartevinovată–cănu-iplacepreamultlașcoală.Nu-imaiplace.Obișnuiasăadoreșcoalacândoavea pe sora ei în aceeași clasă. Gemenele gheții erau Surorilebuclucașe pe atunci. În fiecare dimineață de școală le puneamcenturile pe bancheta din spate a mașinii, ele purtând uniformelemonocrome, și în timp ce conduceam pe Kentish Town Road spreporțileșcoliiSaintLukelepriveamînoglindaretrovizoare:îșișopteauși-și făceau semne una alteia, arătând spre oameni pe geam șiizbucnind în râs la glume știute doar de ele, la glume de-alegemenilor,laglumepecarenule-amînțelesniciodată.

Defiecaredatăcândfăceamasta–înfiecaredimineață–simțeammândrie, iubire. Și totuși, uneori eram nedumerită, deoarecegemenele aveau propria lume și nu țineau cont deloc de ceilalți.Vorbeaupropriullimbajalgemenilor.

Eragreusănumăsimtpuținexclusă,opersoanămaineînsemnatăîn viețile lor decât persoana identică și opusă cu care fiecare își

petreceafiecareminutdinfiecarezi.Cutoateacestea,leadoram.Leveneram.

Iaracums-adustotul:Kirstiemergesingurălașcoalășiofaceîntăcere.Pebanchetadinspateamașinii.Fărăsăscoatăvreuncuvânt.Privindparcăîntransălaolumemaitristădincolodegeam.Încăareprieteni la școală, dar n-au înlocuit-o pe Lydia. Nimic nu va reușivreodatăs-oînlocuiascăpeLydia.Așacăpoateacestaesteîncăunaltmotiv ca să părăsim Londra: o nouă școală, noi prieteni, un loc dejoacănebântuitdefantomagemeneisale,chicotindșijucândMima.

—Te-aispălatpedinți?

—Immyjenm-aspălat,dupăceai.

—Bine,atunci,susînpat.Vreisăteînvelesc?

—Nu.Mmm.Da…

Numaivorbeștelaplural.Oareatrecutconfuziainocentă,însăatâtdederanjantă?Kirstie seurcă înpat și-și pune fațapepernă, iar întimpcefaceasta,parefoartemică.Paredinnouuncopilaș.

Clipește din ochi și-l strânge pe Leopardy la piept. Mă aplec săverific lampa de veghe.Așa cum am făcut aproape în fiecare seară,vremedeșaseani.

Încădelaînceput,gemeneleerauteribildesperiatedeîntuneric:leîngrozea și le făcea să țipe.Dupăvreunan,ne-amdat seamadece:pentru că, în beznă totală, nu se puteau vedea una pe cealaltă.Dinacestmotiv,Angusșicumineamavutîntotdeaunagrijă,cusfințenie,ca fetele să aibă o lumină la dispoziție: țineammereu la îndemânălămpi și lumini de veghe. Chiar și când gemenele au început sădoarmă în camere separate, încă voiau lumină în timpul nopții, deparcăseputeauvedeaunapealtaprinpereți:atâtavremecâtaveauluminăsuficientă.

Desigurcămăîntrebdacă, întimp,aceastăfobiesevadiminua–maialescăogeamănăaplecatde-abineleașinumaipoatefivăzutăvreodată.Dar,pentrumoment,persistă.Asemeneauneibolicarearfitrebuitsăsevindece.

Lampadeveghefuncționează.

Oașezpemăsuțadelângăpatșidausăplec,cândKirstiedeschidebruscochiișimăpriveștefix.Acuzator.Furioasă?Nu.Nufurioasă.Ci

neliniștită.

—Ceeste?oîntrebeu.Ces-aîntâmplat?Iubito,trebuiesăteculci.

—Dar,mami.

—Ceeste?

—Beany!

Câinele.SawneyBean.Spanielulfamiliei.Kirstieîliubește.

—VavenișiBeanycunoiînScoția?

—Iubito,nufibleguță!Desigurcăvinecunoi!oasigureu.Nul-amlăsaînurmă!Normalcăvine!

Kirstie încuviințează, împăcată. Apoi închide ochii și-l strânge înbrațepeLeopardy;număpotabținesăn-osărutdinnou.Facastatottimpul, mai mult decât o făceam înainte. Angus obișnuia să fiepărintele atingerilor, cel care le îmbrățișa și le săruta, pe când eueram cu organizarea, mama cea practică: le iubeam hrănindu-le șiîmbrăcându-le.Însăacumîmisărutfiicasupraviețuitoaredeparcăarfi un talisman superstițios și arzător: omodalitate de a preveni alterele.

PistruiidepetenulpalidalluiKirstiearatăcașicumcinevaarfipresărat scorțișoară în lapte. În timp ce o sărut, îi inspir mirosul:aromădepastădedinți și,poate,deporumb,pecare l-amâncat lacină. Miroase a Kirstie. Dar asta înseamnă că miroase a Lydia.Întotdeauna fetele au mirosit la fel. Indiferent ce făceau, miroseaumereulafel.

Unaltreileasărutmăasigurăcăestebine,însiguranță.Îișoptescîncet „Noapte bună”. Ies tiptil din dormitor, cu lumina de veghepâlpâindpemasă,însăîntimpceînchidîncetușa,încăungândmăneliniștește:câinele.

Beany.

Ce este, oare? Ceva în legătură cu câinele mă preocupă, măneliniștește.Darnuștiuexactce.Saudece.

Singurăpepalier,măgândesclaasta.Măconcentrezdinrăsputeri.

L-amcumpăratpeBeany înurmăcutreiani:unSpringerSpanieiagitat.Atuncinepermiteamuncățelderasă.

AfostideealuiAngus:uncâinecarecorespundeacuprimanoastră

grădinăserioasă,sepotriveatocmaibinecufaptulcălocuiamaproapedeRegent’sPark.L-ambotezatSawneyBean,dupălegendarulcanibalscoțianșia familiei luidecriminali în serie,pentrucămâncaorice,mai ales scaune. Angus îl iubea pe Beany, gemenele îl iubeau peBeany, iar eu iubeammodul în care ei toți interacționau. Totodată,într-unmodsuperficial,adoramșicumarătauele,douăfetițeblondeidentice,țopăindpringrădinadetrandafiridinQueenMaryîmpreunăcuunspanielvesel,agitat,deculoareamahonului.

Turiștii îi arătau cu degetul și chiar le făceau fotografii. Practic,erammamaunorcopii-vedetă.„A,eaaregemeneleaceleaadorabile.Șicâineleacelafrumos,săștii”.

Rezemându-mă de un perete, închid ochii ca să reflectez mailimpede.Audsuneteledistantedinbucătăriadelaparter:tacâmurilezăngănindpemasăsau,poate,undeschizătordesticlecumestepusînapoiîntr-unsertar.

CemănelinișteșteatâtdemultînprivințaluiBeany?Fărăîndoială,existăungândtulburătorcaresedesprindedinconceptuldecâine–totuși nu-l pot depista, nu-l pot urmări printre încrengăturile deamintirișisuferință.

Laparter,ușadelaintrareseînchidezgomotos,destrămândvrajacarem-aînvăluit.

—SarahMoorcroft,spuneu,deschizândochii,revino-ți!

Trebuiesămerglaparter,săvorbesccuImmyșisăbeauunpaharcu vin, apoi să mă duc la culcare, iar mâine Kirstie – Kirstie – vamerge la școală cu ghiozdanul ei roșu, purtându-și puloverul negrudinlână.CelpeacăruietichetăinterioarăscrieKirstieMoorcroft.

Înbucătărie,ogăsescpeImogenstândlatejghea.Zâmbește,parcăamețită,iarvinulroșualăsatpetevagipedințiieialbișidrepți.

—MătemcăGusadatofugăpânăafară.

—Adevărat?

—Da.Aavutunmicatacdepanicădincauzaproviziilordealcool.Maiavețidoarșasesticle,ziceea,dupăcarefaceopauză,seîntoarceșiprivește raftulcusticledevinde lângă frigider.Așacă s-adus laSainsburyscasărefacăstocul.L-aluatpeBeanycuel.

Râdpoliticosși-mitragunscaun.

—Da.SunăaAngus.

Îmitornojumătatedepahardevinroșudinsticladesfăcutădepetejghea, aruncând o privire etichetei. Merlot ieftin din Chile.ObișnuiamsăbemBarossaShiraz,unvinelegant.Nu-mipasă.

—Încămaibea,știitu,excesiv?măîntreabăImogenprivindu-măcusubînțeles.

— Asta este o modalitate amabilă de a pune problema, Immy:„Excesiv”?Și-apierdutslujba,pentrucăs-aîmbătatatâtdetare,încâtși-alovitșeful.Șil-alăsatlat.

Imogenconsimte.

—Scuze.Da.Număpotabține săvorbesc îneufemisme.Vine lapachetcuslujbameadezi.Darșefuleraunticălos,nu?măiscodeșteeaclătinândușordincapșizâmbind.

—Da.Șefulluierade-adreptulinsuportabil,însătotnuestebinece-afăcut,nu?SăspargănasulceluimaibogatarhitectdinLondra!

—Aha.Sigur…zicezâmbindcuviclenieImogen.Totușiștii,nuechiarașarău.Adicămăcarelștiesădeacupumnul–caunbărbat,îlmai știi pe irlandezul ăla cu care mă vedeam anul trecut? Purtapantalonideyoga.

Îmi zâmbește compătimitor, iar eu mă forțez să zâmbesc măcarpuțin.

Imogenestejurnalistă,camine,deșiesteunamultmaidesucces.Este redactor-șef adjunct la o revistă pentru femei, care, în modmiraculos, are un tiraj în creștere; eu muncesc pentru un câștiginconstant ca liber-profesionist.Acest lucrum-ar fi putut face să fiugeloasăpeea,darprietenianoastrăeste,sauera,echilibratădefaptulcă m-am căsătorit și am făcut copii. Ea este singură și n-are copii.Obișnuiamsăcomparămperspective–cumarfipututfiviațamea.

Mă las pe spate, ținându-mi paharul de vin cu nonșalanță șiîncercândsăfiurelaxată.

—Defapt,numaibeaașademultpecâtobișnuia.

—Bun.

—Dartotestepreatârziu.PentrucarieraluilaKimberley.

Imogenîncuviințeazăînțelegătoareșibea.Iaușieuogurădevinși

oftez, parcă vrând să spun „Ce poți să faci”, și privesc în jur, labucătărianoastrăluminoasădinCamden,latoatehiaturiledingranitși laoțelul sclipitor, laexpresorulnegrucucapsulele luiaurii, toateparcă țipând: „Asta este bucătăria unui cuplu bogat, din clasamijlocie!”

Șitotulesteominciună.

Amfostuncuplubogat,dinclasamijlocie,pentruovreme,dupăceAngus a fost promovat de trei ori în trei ani. O lungă perioadă detimp, totul a fost de-a dreptul optimist: Angus se îndrepta spre unparteneriatșiunsalariufrumușel,iareuerammaimultdecâtfericităpentruel,fiindcăeraprincipalulmembrualfamilieicareaduceabaniîn casă, furnizorul familiei, deoarece acest lucru îmi înlesnea săcombinslujbameapart-timedejurnalistăcuatribuțiiledemamă.Îmipermiteasăleducpefetelașcoală,săgătescmicdejunurisănătoase,săstauînbucătărieșisătransformbusuioculînpestobio,întimpcefetele se jucau pe unul dintre iPad-urile noastre. O jumătate dedeceniu am fost, în mare parte a timpului, familia perfectă dinCamden.

ApoiLydiaamurit,acăzutdelabalconulcaseipărințilormeidinDevonșiafostcașicumcineval-aaruncatpeAngusdelaînălțime.SutedemiidebucățidinAnguss-auîmprăștiatpestetot.Durerealuia fostaproapedepsihoză.Un foc turbatdedurere,carenuputea fistins,nicimăcarcuosticlădewhiskypenoapte,oricâtdemultarfiîncercat.Înfiecarenoapte.

Firmai-adatliberpentrucâtevasăptămâni,însăn-afostsuficient.Angus era incontrolabil; s-a întors la muncă prea devreme și auînceput certurile, pe urmă confruntările mai puțin verbale. Și-a datdemisia cu o oră înainte să fie concediat; la zece ore după ce-șipocnise șeful. Și nu a mai muncit de atunci, cu excepția câtorvalucrări de design făcute ca liber-profesionist, lucrări ce i-au fosttrimisedenișteprietenicompătimitori.

—Lanaiba,Imogen!Măcarnemutăm.Însfârșit!

—Da?!exclamăeaveselă.Într-opeșteră,nu,înShetland?

Mă tachinează. Nu mă deranjează. Obișnuiam să ne tachinămreciproctottimpul,înaintedeaccident.

Acum relația noastră estemai artificială, dar nedăm silința.Alteprietenii s-au stinsdupămoarteaLydiei:preamulțioameninuștiau

cesăspună,așacăn-auspusnimic.Princomparație,Imogencontinuăsă-șideasilința,alimentândflacăraslabăafoculuiprietenieinoastre.

— Insula Torran, ai uitat? o iscodesc eu, privind-o. Ți-am arătatfotografiidefiecaredatăcândaivenitlanoi,înultimalună.

—A,da.Torran!Faimosullocnatal.Spune-midinnou,îmiplace.

—Osăfiegrozav,Immy–dacănudegerăm.Separecăpeinsulăsuntiepurișividre,șifoci…

—Fantastic.Adorfocile.

—Da?

—Oh,da!maialespuiidefocă.Poțisă-mifacirostdeohainădinblanădefocă?

Râd cu sinceritate, însă și vinovăție. Imogen și cumine avemunsimțalumoruluiasemănător,daraleiestemairăutăcios.

—Deciloculăsta,continuăea.Torran.Amintește-mi.Încăn-aifostacolo?

—Nu.

— Sarah! Cum poți să te muți într-un loc pe care nu l-ai văzutniciodată?

Tăcere.

ÎmiterminpaharuldeMerlotșiîmimaitornpuțin.

—Ți-amspus.Nuvreausă-lvăd.

Încăopauză.

—Nupricep.

—Immy,nuvreausă-lvădînrealitate.Dacănu-miplace?oîntrebeuprivindfixînochiieiverzișimari.Cefacatunci?Rămâncaptivăaici,Imogen.Captivăaicicutotul,cutoateamintirile,cuproblemelefinanciare,cutot.Oricumamrămasfărăbani,așacăartrebuisănemutămîntr-unapartamentmicuț,înapoideundeamînceputși-șipeurmăce?Vatrebuisămerglamuncă,iarAngusovaluaraznașieste,purșisimplu,știitu…trebuiesăiesneapăratde-aici,săieșimde-aici,și asta este: calea de scăpare. Și arată atât de frumos în fotografii!Chiar arată, da: atât de al naibii de frumos! E ca un vis, dar cui îipasă? Vreau un vis. Chiar în secunda asta, este exact ceea ce-mi

doresc.Fiindcărealitateaafostderahatdelaovreme.

Înbucătăriedominătăcerea.Imogenridicăpaharul,îlloveșteușordealmeușiadaugă:

—Dragamea,vafiminunat.Doarcă-mivafidordetine.

Neprivimfixînochipentruoclipă,iarcâtevamomentemaitârziu,Angus intră în bucătărie; paltonul îi este ud de la ploaia rece detoamnă.Aduce câteva sticle cu vin în pungi portocalii dinplastic șicâineleudleoarcă.Punecugrijăpungilepepodea,apoiîiscoatelesaluiBeany.

—Gata,băiete!

Spanielul se scutură și dă din coadă, pe urmă merge drept sprecoșul lui din răchită. Între timp, scot sticlele cu vin din pungi și lealiniezpetejghea;caoparadămică,darimportantă.

— Ei bine, ar trebui să ne ajungă pentru o oră, spune Imogen,privindtoatesticlelecuvin.

Angusiaosticlășiodesface.

—Ah! Sainsbury’s este un câmp de bătălie.N-o să-mi fie dor demagazineleasteadinCamden,sălecumpărsuculdelămâie.

—Staisăajungilatreisutedekilometridecelmaiapropiatuleidetrufe,chicoteșteImogen.

Angus râde– și esteun râsetbun,unulnatural.Ca râsetul luidedinainte să se întâmple totul. Într-un final, mă relaxez, deși îmiamintesc și că vreau să-l întreb de micuța jucărie: dragonul dinplastic.CumaajunsîndormitorulluiKirstie?EraalLydiei.Erapusîncutieșiascuns,suntconvinsă.

Oricum, de ce să stric seara aceasta plăcută și rară cu uninterogatoriu?Întrebareamaipoateașteptaozi.Sauoveșnicie.

Cupaharelereumplute,neașezămlatejgheașivorbim,șiavemunpicnicimprovizatînbucătărie:bucățiruptedeciabatta{5} înmuiateînulei demăsline, bucăți groase de cârnat ieftin. Iar pentru o oră saumaimultvorbimvoioșișimulțumiți–canișteprietenivechi.Angusexplicălaunmomentdat,pecândîșimănâncăporțiadecârnat,cumfratele lui,care locuiește înCalifornia,a renunțat înmodgeneros lapartealuidemoștenire.

—DavidcâștigăoavereînSiliconValley.N-arenevoiedebanisau

decerturipemoștenire.ȘiștiecăNOIavemnevoiedeea…

—Însăcenuînțeleg,Gus,îlîntrerupeImogen,estecumdebunicataadeținutinsulaasta,înprimulrând?Adică,adaugăeamestecândomăslină, nu te simți jignit, dar credeam că tatăl tău era o slugă lastăpânșicămamatașicutinelocuiațiîntr-otoaletă,afară.Șitotuși,aparebunica,brusc,cupropriainsulă.

— Nan era din partea mamei, din Skye, chicotește Angus. Eraudoar niște umili fermieri, puțin deasupra arendașilor. Însă aveau omicăproprietate,cares-aîntâmplatsăincludăoinsulă.

—OK…

—Estecevadestuldeobișnuit.SuntmiideinsulițeînHebride,iarînurmăcucincizecideani,unpogondeinsulălângăOrnsayvaloravreotreilire.Așacănus-avândutniciodată.Apoimamas-amutatînGlasgow și Nan a urmat-o, iar Torran a devenit un fel de loc devacanță.Pentrumineșifratelemeu.

Terminpovesteaînloculsoțuluimeu,întimpceelmergesăaducămaimultuleidemăsline:

—Mama luiAngus l-a cunoscutpeviitorul ei soț înGlasgow.Eaeraînvățătoarelaoșcoalăprimară,elmuncealadocuri…

—El…s-aînecat,nu-iașa?

—Da.Unaccidentladocuri.Destuldetragic,defapt.

Angusseîntoarceșineîntrerupe:

—Babaculeraunbețiv.Șiunbătăușdesoții.Nusuntconvinscătragicestecuvântulpotrivit.

Privimcutoțiilaceletreisticledevinrămasepetejghea.

— Și totuși, care este în poveste locul farului și al casei farului?întreabăImogen.Cumauajunsacolo?Dacăaităierausăraci?

— Northern Lighthouse Board are în stăpânire toate farurile dinScoția,răspundeAngus.Însecolultrecut,defiecaredatăcândaveaunevoie să mai construiască un far, ofereau niște bani drept chirieproprietarului pământului. Asta s-a întâmplat în Torran. Dar apoifarul a fost automatizat. În anii ’60. Prin urmare, casa a rămasvacantă.Șii-arevenitfamilieimele.

—Unnorocneașteptat?îliscodeșteImogen.

— Privind retrospectiv, aye, răspunde Angus. Am primit o casămare,construităsoliddintemelii.Penimic.

—Mami…?neîntrerupeovocedelaetaj.

EsteKirstie.S-atrezit.Șistrigădepepalier.

Asta se întâmplădestul dedes. Totuși vocea ei,mai ales când seaude pe neașteptate, îmi provoacă întotdeauna o senzație scurtă dedurereînăbușită.DeoarecevoceaeisunăcaaLydiei.

Vreaucasentimenteleasteaderutantesăînceteze.

—Mamiii?

Angusșicumineschimbămpriviriresemnate:amândoicalculămînmintecânds-aîntâmplatacestlucruultimaoară.Cadoipărințicaresecontrazicînlegăturăcualcuiesterândulsăhrăneascăprimullorbebeluș,laoratreinoaptea.

—Esterândulmeu,spuneu.

Și așa este: ultima dată când s-a trezit Kirstie, după unul dintrecoșmarurileei, a fost înurmăcudoar câtevazile, iarAngusamersdevotatlaetajcas-oliniștească.

Punpaharulpetejgheașimăîndreptspreetaj.Beanymăurmeazănerăbdător,deparcăammergelavânătoaredeiepuri;coadaagitatăiseloveștedestâlpiibalustradei.

Kirstie este desculță în capătul scărilor. O imagine a inocențeirăvășite,cuochiieialbaștrișimarișicuLeopardystrânslapiept,pepijamauacunasturi.

—Afăcut-odinnou,mami,visul.

—Haide,Moomin.Estedoarunvisurât.

O ridic în brațe – este aproape prea grea zilele astea – și o ducînapoi în dormitor. Se pare că nu este prea agitată, deși aș vrea săîncetezeacestcoșmarrepetat.Dupăceoașezînpatșioînvelescdinnou,închidedejapejumătateochii,chiarîntimpcevorbește.

— Era totul alb în jurul meu, mami, eram prinsă într-o cameră,totulalb,toatefețeleseuitaulamine.

—Ssst!

— Era alb și eram speriată, și nu mă puteam mișca, și apoi…

apoi…

—Ssst!

Îi mângâi fruntea ușor înfierbântată și imaculată. Pleoapele îicoboară încet, îndrumând-o spre somn. Însăun scheunatdin spatelemeuoagită.

Câinelem-aurmăritîndormitor.

Kirstiemăprivește,parcăvrândsă-micearăofavoare.

—PoateBeanysăsteacumine,mami?Poatesădoarmăîncamerameaînnoapteaasta?

Înmodnormal,nupermitacestlucru.Darastă-searăvreaudoarsămăîntorclaparterșisămaibeauunpaharcuvin,împreunăcuImmyșiAngus.

—Bine,SawneyBeanpoatesăstea,doardedataasta.

— Beany! exclamă Kirstie, pe urmă se apleacă de pe perna ei șiîntindemânamicuțăpentruascuturaușorurechilecâinelui.

Îmiprivesccuoarecareuimirefiica.

—Gata?

—Mulțumesc,mami.

—Bun.Acumtrebuiesăteculci.Mâinemergilașcoală.

N-amaivorbitlaplural,n-amaispuscăocheamă„Lydia”.Aceastaeste o ușurare serioasă. Când își pune capul pe perna rece, pornescspreușă.

Însăîntimpcemăîndepărtez,ochiiîmicadpecâine.

Stă întins lângăpatul luiKirstie, cucapulușorplecat,pregătitdesomn.

Deodată,măcuprindeiarsentimentuldefrică.Deoarecemi-amdatseamacemăneliniștea.Câinelesepoartădiferit.

Din ziua în care l-am adus pe Beany acasă la fetițele noastreentuziasmate, relația lui cu gemenele a fost evidentă – totuși a fostdiferită.Gemenelemelepoate căau fost identice,darSawneynu leiubeaînacelașifel.

CuKirstie,primageamănă,ceaoptimistășisupraviețuitoare,capul

răutăților, fata care doarme în acest pat, chiar acum, în aceastăcameră,Beanyesteextrovertit:sarepeeacândKirstievineacasădelașcoală, o urmărește jucăuș pe hol, o face să țipe încântată șibucuroasă.

CuLydia,geamănamaităcută,maisentimentală,careobișnuiasăsteașisăciteascăîmpreunăcumineoreîntregi,geamănacareacăzutde labalconșiamuritanul trecut,Spanielulnostruera întotdeaunablând, de parcă i-ar fi simțit personalitatea mai vulnerabilă. Oînghiontea întotdeauna cu nasul și-și punea labele în poala ei:prietenosșiblând.

IarluiSawneyBeanîiplăcea,totodată,sădoarmăîncameraLydieidacă avea ocazia, chiar dacă noi îl scoteamdin odaia ei, de obicei;însăcândveneaîncameraei,seașezalângăpatnoapteași-șiaplecaușorcapul,supus.

AșacumfaceacumcuKirstie.

Măholbezlapropriilemâini,caretremurăușor.Nelinișteaestecamiideace.

Fiindcă Beany numai este extrovertit cu Kirstie. Se poartă cu eaexactcumobișnuiasăsepoartecuLydia.

Blând.Calm.

În minte îmi vin întrebări. Când s-a schimbat comportamentulcâinelui?ChiardupămoarteaLydiei?Maitârziu?

Încerc,darnu-miamintesc.Anultrecutafostînceață,dinpricinadurerii:s-auschimbatatâtdemulte,încâtn-amacordatnicioatențiecâinelui.Decices-aîntâmplat?EsteposibilcaBeanysăjelească?Unanimalpoatesăjelească?Sauestealtceva,cevamaigrav?

Trebuiesăinvestigheztreabaasta,n-opotlăsaașa.IesrepededincameraluiKirstie,lăsând-oculuminaeideveghe,apoifaccincipașicătreușaurmătoare.VecheacamerăaLydiei.

AmtransformatodaiaLydiei într-unbirou, încercând, fărăsucces,săștergemamintirileprinmuncă.Perețiisuntticsițicucărți,celemaimultealemele.Șimultedintreele–celpuținjumătatederaft–suntdespregemeni.

Cândamfostînsărcinată,amcitittoatecărțilepecarele-amgăsitdespreacestsubiect.Iatămodulîncareprocesezlucruri:citescdespre

ele. Așa că am citit cărți despre problema nașterii premature lagemeni,dincareamaflatcumungeamănestemaiapropiatdinpunctdevederegeneticdegeamănulsăudecâtestedepărințiiluisauchiardepropriiicopii.

Șiamcititcâtecevașidespregemenișicâini.Suntconvinsă.Cautgrăbităprinrafturi.Asta?Nu.Asta?Da.

Scot cartea,MultipleBirths:APracticaiGuide –Nașterimultiple: unghidpractic,șiodeschidrapidlaIndice.

Câini,pagina187.

Șiiatăparagrafulpecaremi-lamintesc.Gemeniiidenticipotfiadeseagreudediferențiatdinpunctdevederefizic,chiarpânăîn

aniiadolescenței,adeseachiarșipentrupărințiilor.Înmodcuriostotuși,câiniinuîntâmpinăaceastădificultate.Estecazulsimțuluicaninalmirosului,uncâine–animaluldecompaniealunei familii, de exemplu – poate, după câteva săptămâni, să diferențieze un geamăn decelălalt,doarprinsimțulmirosului.

Țin cartea înmână, însă ochiimi-au rămas ațintiți în întunericulabsolutalferestreifărăperdea.Puncaplacaptoatedovezile.

Personalitatea lui Kirstie a devenit mai tăcută, mai timidă, mairezervatăînultimulan.MaiasemănătoarecuaLydiei.Pânăacumampusacest lucrupe seama suferinței. Laurmaurmei, toată lumea s-aschimbatînacestultiman.

Însă dacă am făcut o greșeală groaznică? Cea mai groaznicăgreșealăimaginabilă?Cumamputeas-orezolvăm?Ceamputeaface?Cene-arpricinuiacest lucrunouă, tuturor?Deun lucrusuntsigură:nu-i pot spune nimic despre asta soțuluimeu amețit. Nu pot spunenimănui.N-are rost să lansezbombaaceasta.Nupânăcândnu suntsigură.Darcumdovedescasta,într-unfelsaualtul?

Neliniștitășicugurauscată, iespepalier.Măholbez laușă.Și lacuvintelescriseculiterecolorate,decupatedinhârtie.

„Kirstielocuieșteaici”.

3.

Am citit cândva un studiu care explica modul în care mutareadintr-ocasăînaltaestelafeldetraumatizantăprecumundivorțsaumoartea unui părinte. Simt opusul: de două săptămâni, de când amavutîntâlnireacuWalker–dedouăsăptămânidecândKirstieaspusceaspussuntextremdeîncântatăcănemutămînaltăcasă,deoareceacestlucruînseamnăcăvoifiocupatăși,celpuținuneori,distrasă.

Îmi place oboseala dulce pe care o simt în brațe în timp ce ridiccutiiculucruridindulapuri,precumșigustuldeprafîngurăpecândgolescșiștergrafturilenesfârșite.

Însăîndoielilenuselasăcompletreduselatăcere.Celpuținodatăpezi, compardetaliilecreșteriigemenelorcudetaliilemorțiiLydiei.Este posibil, poate fi posibil, să fi identificat greșit fiica pierdută înacelaccident?

Nuștiu.Așacătragdetimp.Înultimeledouăsăptămâni,defiecaredată când am dus-o pe Kirstie la școală, i-am spus „Draga mea”,„Moomin”șiînoricealtfelînafarădenumeleeireal,întrucâtmi-erateamă că se va întoarce și-mi va arunca privirea ei hipnotizantă șineutră,șivaspune:„SuntLydia.NuKirstie.Kirstieestemoartă.Unadin noi estemoartă. Noi suntemmoarte. Eu trăiesc. Eu sunt Lydia.Cumde-aigreșit,mami?Cumaifăcutasta?Cum?”

Șidupăaceeamăapucdetreabă,casănumămaigândesc.

Astăzi mă voi ocupa de cea mai dificilă sarcină. Cum Angus aplecatcuunzbormatinalînScoția,pregătinddrumul,șicumKirstieeste la școală–KirstieJaneKerreraMoorcroft –, o să sortez lucruriledinpod.Unde ținemceamai rămasde laLydia.LydiaMay TaneraMoorcroft.

Stând sub trapa din lemn, poziționez scara pliantă și ușoară dinaluminiu,apoimăopresc.Neputincioasă.Chibzuiescdinnou.

„Ia-odelaînceput,SarahMoorcroft.Rezolvădilema”.

KirstieșiLydia.

Le-am dat fetelor nume diferite, dar semnificative, pentru că amvrutsălepunemindividualitateaînevidențăși,totodată,săacceptăm

statutullorunicdegemene:așacumne-ausfătuittoatecărțileșitoatesite-urile.Așadar,numeleluiKirstieafostalesdetatălei,întrucâteranumeleiubiteiluibunici.Unnumescoțian,dulceșimuzical.

După principiul imparțialității, mi-a fost permis să aleg numeleLydiei.M-amgânditsăfieclasic,autenticgrecescșistrăvechi.Pede-oparte,l-amalesdeoareceiubescistoriași,pedealtăparte,pentrucănueradelocprecumKirstie.

Am ales pe urmă al doilea set de nume, May și Jane, numelebunicilormele.Angusaalesaltreileasetdenume,KerrerașiTanera,numeleadouămiciinsulescoțiene.

La o săptămână de la nașterea gemenelor – cumult înainte de afaceambițioasamutare înCamden–ne-am transportat cu feribotul,pe bancheta din spate a mașinii, prețioasele noastre nou-născuteidentice,prinzloataînghețată,acasă,înumilulnostruapartament.Șiam fost atât de mulțumiți de rezultatul eforturilor noastre de a lealege numele, am râs și ne-am sărutat triumfători în timp ce amparcat–șiamrostitnumeleloriarșiiar.

KirstieJaneKerreraMoorcroft.

LydiaMayTaneraMoorcroft.

Înceeaceneprivea,aleseserămnumecareerauîntr-unmodsubtilinterconectate,însășiopusepentrugemene;alesesemnumecareeraupoetice,drăguțeșifrumosîmperecheate,fărăsăneapropiemdenumestupideprecumTweedledumșiTweedledee.

Atunci,ces-aîntâmplatulterior?

Estetimpulsăfaccurățenieînpod.

Urcând scara, împing cu putere trapa din lemn, care se deschidebrusc cuun scârțâit dureros și se izbește cu forțăde grinzi. Sunetulesteatâtdeputernicșidederanjant,încâtmăfacesăezit,jucându-secu nervii mei: de parcă ar fi ceva adormit aici, sus – pe care esteposibiltocmaisă-lfitrezit.

Scotlanternadinbuzunaruldelaspatealblugilorșioaprind,apoioîndreptînsus.

Întunericulmă învăluie.Unvidgatasămăînghită.Dinnou,ezit.Încercsănegacelfiordeteamă,daresteacolo,prezent.Suntsingurăîncasă–cuexcepțialuiBeany,caredoarmeîncoșulluidinbucătărie.

Pot auzi ploaia de noiembrie răpăind pe plăcile de acoperiș dedeasupramea,acolo,înîntuneric.Canișteunghiicarebatiritatepeosuprafață.

Poc,poc,poc.

Grijilemiseînvolbureazăînminte.Maiurcîncăotreaptăpescară,gândindu-mălaKirstieșiLydia.

Poc,poc,poc.KirstieșiLydia.

Cândle-amaduspegemeneacasădelaspital,ne-amdatseamacă,da,poatecăaleseserămsatisfăcătornumele,însămaiaveamodilemă:sălediferențiemunadecealaltăeramultmaigreu.

Fiindcăgemenelenoastreerauoperecheperfectă.Erauprintrecelemai identicedintregemenii identici,eraugenuldegemene identice,uimitoare, care le făceau pe infirmierele din alte secții să străbatăcoridoarelungidoarpentrualeprivi.

Uniigemenimonozigoținusuntatâtdeidentici.Auculoridiferiteale tenului, semne diferite pe piele, voci foarte distincte. Alții suntgemeniînoglindă,suntidentici,darsimilaritatealoresteaceeaauneireflexiiînoglindă,parteastângășiparteadreaptăsuntschimbate:ungeamănvaaveapărcareseondulează însensulacelordeceasornic,celălaltvaaveapărcareseonduleazăînsensulopus.

ÎnsăKirstie și LydiaMoorcroft eraugemene identice cu adevărat:aveau un păr blond identic, cu nuanțe de alb, aceiași ochi de unalbastruglacial,aceleașinasuriușorborcănate,acelașizâmbetșiretșijucăuș, aceeași gură perfect rozalie când căscau, aceiași pistrui șialunițe.Erauimaginiînoglindă,fărăinversare.

Poc,poc,poc…

Încetșicugrijă,poateușortimidă,urcultimeletreptealescăriișiprivescînîntunericuldinpod,urmărindcuprivirearazadeluminăalanternei. Încămă gândesc. Încă îmi amintesc.Apoi dâra luminoasăcade pe cadrul metalic, maroniu al unui cărucior MacLaren pentrugemeni.Ne-acostatoaverepe-atunci,darnune-apăsat.Amvrutcagemenele să stea una lângă alta, privind înainte, chiar și când leplimbam prin oraș. Deoarece ele erau o echipă încă de la naștere.Bâiguind în limbajul propriu gemenilor, complet absorbite una decealaltă:așacumfuseserăîncădecândaufostconcepute.

Peparcursulsarciniimele,întimpceammersdelaunecografla

altul,chiaramvăzutcumgemeneles-aumișcatmaiaproapeunadealta, înăuntrulmeu– trecândde la contact corporal în săptămânaadouăsprezeceala„îmbrățișăricomplexe”însăptămânaapaisprezecea.Până la săptămâna a șaisprezecea, după cum a subliniat pediatrulmeu,gemenelemeleîșiofereauocazionalpupici.

Ropotul ploii este mai insistent, asemenea unui sâsâit enervant.„Grăbește-te!Noiașteptăm.Grăbește-te!”

N-amnevoiede încurajareca sămăgrăbesc.Vreausăduc treabaasta labun sfârșit.Brusc, scrutez întunericul, iar lanterna lumineazăun pătuț vechi, gonflabil, însă dezumflat, cu personajul fictivLocomotivaThomas.Thomasmăpriveștechiorâș,nebunescdevesel.Roșu, galben și sinistru. Pătuțul poate să rămână, fără îndoială.Împreunăcucelălaltpătuț,caretrebuiesăfietotpeaici.Celalbastrupecarel-amcumpăratpentruKirstie.

Fiicanumărulunu.Fiicanumăruldoi.Galbenșialbastru.

La început,nediferențiamcopiiipictându-leounghiede lamânăsau de la picior cu galben sau albastru. Galben{6} era pentru Lydia,pentrucărimacuporeclaei:Lydee-lo.Yell-ow.Albastru{7}erapentruKirstie.Kirstie-koo.

Pictareaunghiilorerauncompromis.Oasistentăde laspitalne-asfătuitsătatuămunadingemeneîntr-unlocdiscret:peunomoplat,poate,saupegleznă–caunsemnveșnic,casănuexisteconfuzii.Darne-amîmpotrivitacestei idei, fiindcăpăreamultprearadicală,chiarbarbară:sătatuămunuldincopiiinoștriperfecți,inocențișilipsițidedefecte?Nu.

Totușinuputeamsănufacemnimic,așacăne-ambazatpeojadeunghii,aplicatăcusârguințășicugrijăodatăpesăptămână,timpdeun an. Ulterior – până le-am putut distinge după personalitățile lorcaracteristiceșideoarecerăspundeaulapropriilenume–ne-ambazatpehainelediferitepecareledădeamfetelor;uneledintreacelehainesuntacumstrânseînpodulăstaprăfuit.

Cașicuojadeunghii,aveamhainegalbenepentruLydee-lo.HainealbastrepentruKirstie-koo.Nuleîmbrăcamînaceeașiculoare,ofatăgalbenă și una albastră, însă ne asiguram în privința lui Kirstie căavea mereu un pulover albastru sau șosete albastre, sau o căciulăalbastră, pe când cealaltă nu purta deloc albastru; Lydia avea untricougalbensau,poate,ofundăgalbenăînpărulblond.

„Grăbește-teacum!Grăbește-te!”

Vreausămăgrăbesc,dar, totodată,paretotulatâtdegreșit!Cumașputeafiexpeditivăaici,sus?Înloculăsta?CutiilepecareamscrisL de la Lydia sunt peste tot. Acuzatoare, tăcute, ticsite. Cutiile careconținviațaei.

Vreau să-i strig numele: Lydia. Lydia. Întoarce-te! Lydia MayTaneraMoorcroft.Vreau să-i strignumele așa cumam făcut cândamurit,cândamrămasprivindîngoldelabalconșii-amvăzuttrupulmicuțîntins,frântpepământ,încărespirând,însămurind.

Iaracummăîneccuprafuldinpod.Sau,poate,suntamintirile.

Alergamținând-oînbrațepemicuțaLydiaîntimpceîncercamsăînălțăm zmeie pe Hampstead Heath, iar ea se speria de zumzetulzmeului; micuța Lydia stând pe genunchii mei și scriindu-și cuseriozitate numele pentru primadată, cu creioane cerate parfumate;micuța Lydia arătând ca un pitic în fotoliul mare al lui tati,ascunzându-setimidădupăunatlasmarecâtea.Lydiaceatăcută,ceameticuloasă,ceasentimentală,ceacuunaerușorrătăcitșiincompletă– Lydia, geamăna care semăna cu mine. Lydia, care a spus la unmomentdat,cândstăteacusoraeipeobancăînparc:„Mami,vinoșistaiîntremine,casănecitești”.

Vinoșistaiîntremine?Chiarșiatunciexistaunfeldeconfuzie,oimagineneclarăaidentității.Cevaușorobositor.IaracumpreaiubitaLydia s-a dus.Nu-i așa? Sau poate că trăiește acolo, jos, chiar dacălucrurileeisuntstrânseîncutiiaici,sus?Dacăarfiașa,cumamputeadescâlcisituațiaastafărăsădistrugemfamilia?

Complicațiilesuntintolerabile.Vorbesccumineînsămi.

„Muncește, Sarah, muncește! Sortează lucrurile din pod. Fă-țitreaba. Ignoră durerea, scapă de lucrurile de care n-ai nevoie, apoimută-teînScoția,înSkye,înținutulcerurilordeschise:undeKirstie–Kirstie,Kirstie,Kirstie–poatealergaliberă.Undeneputemdetașacutoții, evadând din trecut, precum rațele sălbatice zburând deasupramunțilorCuillin”.

Unadintrecutiiestedeschisă.

Măholbezlaea,uimitășișocată.CeamaimarecutiecujucăriiaLydieiafostdeschisă.Într-unmodbrutal.Cinearfaceasta?TrebuiesăfifostAngus.Dardece?Șicuoasemeneacruzime?Decenumi-ar

spune?Amdiscutat totul cuprivire la lucrurileLydiei. ÎnsăacumelscoatejucăriileLydieidincutiifărăsă-mispună?

Ploaia șuierădinnou. Și foarte aproape, la câțivametri deasupracapului.

Măaplecsprecutiadeschisă,ridicoclapădincarton,casăaruncoprivire înăuntru. Și aud un sunet diferit – un zăngănit metalic,distinctiv.Cinevaurcăpescară?

Da.

Sunetulesteinconfundabil.Cinevaesteîncasă.Cumaintratfărăsăaud?Cineurcăînpod?Decen-aînceputBeanysălatreînbucătărie?

Mădauînapoi,speriatăîntr-unmodabsurd.

—Alo?Cine-iacolo?Alo?

—Etotulînregulă,frumoaso?

—Angus!

Zâmbește în lumina pală care strălucește de pe palierul dededesubt. Înmod sigur, Angus arată ciudat: ca un personaj negativdintr-un film ieftin de groază, iluminat de dedesubt de o luminămorbidă.

—Doamne,Angus,m-aisperiat!

—Scuze,iubito.

—CredeamcăeștiîndrumspreScoția.

Urcă în pod și vine lângămine. Este atât de înalt – aproape doimetri–,încâttrebuiesăseapleceușor,altfelși-arlovicapulchipeșdegrinzi.

—Mi-amuitat pașaportul. Trebuie să-l ai la tine acum– chiar șipentruzborurileinterne.

Privește în spatelemeu, la cutia deschisă cu jucării. Fire de prafplutescînaerîntrefețelenoastre,înluminalanternei.Vreausă-ipunlanternafixînochi.Seîncruntă?Zâmbește?Seînfurie?Nupotvedea.Esteprea înalt,nuestedestulă lumină. Însă starea îi este stranie.Șiîncordată.

—Cefaci,Sarah?

Întorc lanterna astfel încât lumina să cadă direct pe cutia din

carton.Deschisăcubrutalitatecuajutorulunuicuțit.

—Ceparecăfac?

—OK.

Silueta lui, cu lumina de pe palier luminându-l din spate, are oformă incomodă,deparcăar fi încordat sau furios.Amenințător.Dece?

— Sortez toate lucrurile astea, îi explic eu grăbită. Gus, știi cătrebuiesăfacemceva,nu?Înlegăturăcu…cu…bâiguieuînghițindu-mi durerea și privindu-i fața umbrită. Trebuie să sortăm jucăriile șihaineleLydiei.Știucănuvrei,dartrebuiesănedecidem.Leluămcunoisaufacemaltcevacuele?

—Scăpămdeele?

—Da…poate.

—OK.OK.Ah.Nuștiu.

Tăcere.Șiploaianeîncetată.

Suntem captivi aici. Captivi în locul acesta, în rutina aceasta, înacest pod. Vreau să mergem mai departe, însă am nevoie să știuadevăruldesprecutie.

—Angus?

— Ascultă, trebuie să plec, rostește el brusc și se îndreaptă sprescară. Haide să vorbimmai târziu despre asta, pot să te sun de peSkypedinOrnsay.

—Angus!

—Amrezervatloclaurmătorulzbor,darîlvoipierdeșipeaceladacăn-amgrijă.ProbabilcăvatrebuisăpetrecnoapteaînInverness.

Glasuliseaudetotmaiîncetîntimpcecoboarătreptele.Pleacă–iarplecarealuiareotentătainică,plinădevinovăție.

—Așteaptă!

Aproapemăîmpiedicîngrabadea-lurma.Coborrepedescara.Elseîndreptăspretreptelecareduclaparter.

—Angus,așteaptă!

Seîntoarcespremineși-șiverificăceasuldelamână.

—Da?

—Tuai…

Conștientizez că nu vreau să-l întreb asta; și totuși, trebuie să-lîntrebasta:

—Gus,tuaideschiscutiacujucăriileLydiei?

Rămânetăcutunmoment.Oclipăfunestă.

—Desigur,răspundeel.

—Dece,Angus?DeceDumnezeuaifăcutasta?

—DeoareceKirstieseplictisisedejucăriileei.

Chipul lui are o expresie care se vrea a fi relaxată și în acestmomentamoribilulsentimentcămăminte.Soțulmeumăminte.

Suntpierdută,șitotuși,trebuiesăspunceva:

—Deci,Angus,aimers înpodșiai luato jucăriedincutie?UnadintrejucăriileLydiei?Purșisimplu?

Măprivește fix, fără să clipească.De la treimetridistanță,depepalierulcupereți lipsițidefotografii,undeammutatdejamobila.Adouameabibliotecăpreferată,valorosulscrincusertarealluiAngus,omoșteniredelabunicalui.

— Da. Și? Hm?? Care este problema, Sarah? Am intrat pe unteritoriuinamic?

Expresia lui liniștitoare s-a dus. Acum se încruntă, înmod sigur.Este acea încruntare întunecată și prevestitoare de rău, care prezicefuria.Măgândesclamodulîncareși-alovitșeful.Șilatatăllui,careși-abătutsoția:nuosingurădată.Nu.Acestaestesoțulmeu.Num-arloviniciodată,nicimăcarcuundeget.Însă,evident,estefoartefurios.

—Kirstieeraplictisitășitristă,continuăel.SpuneacăîieradordeLydia.Eraiplecată,Sarah.LaocafeacuImogen.Corect?Așacăm-amgândit: de ce să nu-i dau câteva dintre jucăriile Lydiei? Asta o vaconsola. Și-i va alunga plictiseala. Așa că am făcut asta. OK? Aiînțeles?

Sarcasmulluiestetăios.Șiplindeamărăciune.

—Dar…

—Ceaififăcutînloculmeu?I-aifispus„nu”?I-aifizissătacăși

săsejoacecujucăriileei?I-aifispussăuitecăsoraeiaexistat?

Se întoarce și traversează palierul, apoi începe să urce scările.Acumeusuntceacaresesimtevinovată.Explicațialuiaresens.Da,acelașilucrul-așfaceșieu,înaceeașisituație.Cred.

—Angus…

—Da?

Elseopreștelacincitreptedemine.

— Îmi pare rău. Îmi pare rău că te-am interogat. A fost un șocpentrumine,atâtatot.

—Hm!

Ridică privirea spre mine și zâmbetul îi revine pe buze. Sau celpuținourmădezâmbet.

—Nu-țifacegriji,dragamea!NevedemînOrnsay,bine?Tuviipedrumulmailung,iareupecelscurt.

—ȘiveifiînScoțiaînainteamea?

—Aye!

Angus râde, într-unmod trist, peurmă își ia la revedere și dă săplece:să-șiiapașaportulșibagajele,săzboarespreScoția.

Îlaudînbucătărie.Zâmbetulluiștersîmizăboveșteînminte.

Ușa se închide cu putere la parter. Angus a plecat. Și, destul debrusc,mi-edordeel,fizic.

Îldoresc.Încă.Maimult.Poatemaimultcaniciodată,deoareceatrecutpreamulttimp.

Vreau să-l aduc înapoi în casă, să-i deschei nasturii cămășii, săfacemsexcașicumn-ammaififăcutdragostedeluniîntregi.Șimaimult,vreaucaelsă-șidorească,într-adevăr,asta.Sădeabuznaîncasăși să mă dezbrace de haine: așa cum făceam la început, în primiinoștri ani, când venea acasă de la muncă și, fără vreun cuvânt,începeamsănedezbrăcămpeholșifăceamdragosteînprimullocpecare-lgăseam:pemasadinbucătărie,pepodeauadinbaie,îngrădinaplouată,într-ostaredepoftădelirantășiminunată.

Apoistăteamîntinșișirâdeamdesudoareafericitășisclipitoarepecareoîmpărtășisem,deurmaostentativădehainepecareolăsaserăm

înurmă,asemeneafirimiturilordepâine într-unbasm,de laușadinfațăpânălaloculfaptei,șiapoinerecuperamhainele,ridicânddejoslenjerieintimă,blugi,peurmăcămașamea,cămașalui,dupăaceeaohaină,puloverulmeu.Șiulteriormâneampizzarece.Zâmbind.Fărăvreunsentimentdevinovăție.Jubilând.

Peatuncieram fericiți.Mai fericițidecâtoricealt cuplupecare-lcunoșteam.Uneorisimtinvidiepentrunoi,ceicareeram.Cașicumașfivecinageloasăavechiuluimeusine.AfurisitafamilieMoorcroft,cuviațaeiperfectă,completatădegemeneadorabile,apoidecâineleălafrumos.

Șitotuși,șitotuși–chiarîntimpcegeloziaîșifaceapariția,știucăîntregireaastaafostunfeldeiluzie.Deoareceviațanoastrăn-afostîntotdeauna perfectă. Nu întotdeauna. În acele luni îndelungate șisumbre, aproape imediat după ce am născut, aproape că ne-amdespărțit.

Cineeradevină?Poateeu;poateAngus;poatechiarsexul.Desigurcă mă așteptam ca viața noastră sexuală să aibă de suferit dupănaștereagemenelor,darnumăașteptamsăsestingă.Șitotuși,astas-a întâmplat. După naștere, Angus a devenit ca un exilat sexual. Nuvoiasămăatingă, iarcândo făcea,eracașicumcorpulmeueraochestiunenouă,dificilășineplăcută,cevacaretrebuiamanevratcuoprecauțieștiințifică.Odată l-amsurprins într-ooglindă,privindu-mă:îmi studia goliciunea schimbată șimaternă. Vergeturile și sfârcurilesupurândedelapte.Ogrimasăi-astrăbătutchipul.

Pentru prea multă vreme – aproape un an – n-am mai făcutdragoste.

Când gemenele au început să doarmă neîntrerupt pe parcursulnopții și când m-am simțit din nou mai aproape de cum fusesemînainte, am încercat să-l conving; totuși Angus mă refuza cu scuzepenibile:preaobosit,preabeat,preamultămuncă.Nueraniciodatăacasă.

Așacăamgăsitsex înaltăparte,pentrucâtevaseriscurte, furatădesingurătateamea.Anguseraimplicatîntr-unnouproiectla

Kimberley & Co., ignorându-mă cu nonșalanță, muncind mereupânătârziu.Eramdisperatădinpricinaizolării,încăpierdutăîngauraneagrăamaternitățiitimpurii,plictisităsătotîncălzescbiberoaneculapte.Plictisită sămăocup singurădedoi copiiplângăcioși.Un fost

prietenm-a sunat, ca s-o felicitepeproaspătamămică.M-amagățatcu lăcomiedeacelentuziasmminor,deacel fioral trecutului. „Hei,decenuviisăbemceva,sălevezipegemene?Sămăvezipemine?”

Angus n-a aflat niciodată, nu din propria voință: am pus capătaventurii superficiale și, pur și simplu, i-am mărturisit adevărulsoțului meu, fiindcă sentimentul de vinovăție era prea mult pentrumineși,probabil,deoarecevoiamsă-lpedepsesc.„Uitecâtdesingurăamfost!”Iarironiaestecămărturisireameadureroasăne-asalvat,ne-areînviatviațasexuală.

Deoarece,dupăaceamărturisire,modulîncareAngusmăpercepeas-a schimbat: numai eramdoar o proaspătămămică plictisitoare șiepuizată,cidinnouunpremiu,oposesiunesexuală,uncorpdoritdeun rival. Angusm-a luat înapoi;m-a înșfăcat șim-a recuperat.M-aiertat trăgându-mi-o.Apoiam făcut terapiedecuplu șine-am întorspedrumulcelbun.Fiindcăîncăneiubeam.

Însă mă voi întreba mereu ce daune permanente am provocat.Poate că, pur și simplu, am ascuns pagubele în toți anii aceștia.Nepricepemlaascunslucruri.

Și acum iată-mă aici: înapoi în pod, holbându-mă la toate cutiileascunse care conțin lucrurile fiicei noastre moarte. Dar măcar amdecis ceva: depozitare. Asta vom face cu toate lucrurile acestea, levomdepozitaundeva.

Este o modalitate lașă de scăpare, însă nu pot suporta să duclucrurileLydieiașadeparte,înnordulScoției–deceașfaceasta?Casătolerezcomportamentulstraniu,pasageralluiKirstie?Totușisăledauuităriimisepareunlucrunemilosșiimposibil.

Într-ozivoifaceasta,darnuîncă.

Așacălevoidepozita.

Însuflețitădeaceastădecizie,măapucdetreabă.Prețdetreiore,împachetezșilipesc,despachetezșiîmpacheteziarlucrurile,apoimădelectezcuogustarerapidă,compusădinsupășipâineveche,și-miiautelefonulmobil.Suntîncântatădepropriaeficiență.Maiamdoarunlucrudefăcut,doaroîndoialădespulberat.Peurmătoatăprostiaastasevaîncheia.

—DomnișoarăEmerson?

—Alo?

—Bunăziua,suntSarahMoorcroft.

—Scuze.Sarah.Da,desigur.Șispune-miNuala,terog!

—OK…eziteu.

Domnișoara Emerson este învățătoarea lui Kirstie: o fată veselă,blândă și sârguincioasă,devreodouăzeci și cevadeani.O sursădeconsolare în acest ultim an oribil. Însă ea a fost întotdeauna„domnișoaraEmerson”pentrucopii–șiacumpentruKirstie–,astfelcăamimpresiamereucăestenepotrivitsă-ispunpenume.Miseparede-adreptulciudat.Dartrebuiesăîncerc.

—Nuala.

—Da.

Glasuleiestevioi;esteoracincidupă-amiaza.Kirstieestelaafter-school,însăînvățătoareaeimaiarelucruridefăcutdupăore.

—Hm!Aiunminut?AmcâtevaîntrebăridespreKirstie.

—Amșicinciminute,nuestenicioproblemă.Ces-aîntâmplat?

—Știicănevommutaîncurând.

—ÎnSkye?Da.Șiațigăsitoaltășcoală?

— Da, noua școală se numește Kylerdale, am verificat toaterapoarteleOfsted{8},estebilingvă,înenglezășigaelică.Desigur,nusevacomparacuSaintLuke,dar…

—Sarah.Aveaioîntrebare?

Tonuleinuestenerăbdător,însăsugereazăcăesteocupată.Poatecăfaceșialtceva.

—A,da.Scuze,da,aveam.

Privesc pe fereastra din camera de zi, care este pe jumătatedeschisă.

Ploaias-aoprit.Întunericulasprușirăcorosaluneiseridetoamnăîși cere drepturile. Copacii de dincolo de stradă sunt dezgoliți defrunzele lor, una câte una. Strângând telefonul mai tare în mână,continui:

—Nuala,cevoiamsăteîntrebeste…

Măîncordez,pentrucăsuntpecalesămăscufundîntr-oapăfoarte

rece.

—AiobservatcevaciudatlaKirstieînultimavreme?

Treceunmoment.

—Cevaciudat?

—Știitu,ciudat.Adică…

Ce moment jalnic! Dar ce altceva aș putea spune? „A, bună,domnișoarăEmerson,cumvaKirstieaînceputsăpretindăcăestesoraeimoartă?”

—Nu,n-amvăzutnimicciudat.

Răspunsul domnișoarei Emerson este blând. „Are de-a face cupărințiîndoliați”.

— Desigur, lui Kirstie încă îi este dor de sora ei, oricine poatevedea acest lucru, dar în circumstanțe foarte solicitante aș spune căfiica ta face fațădestuldebine.Pe câtdebine sepoateașteptadinparteaei.

—Mulțumesc.Maiamoultimăîntrebare.

—OK.

Mă încurajezdinnou.Trebuie s-o întrebdesprecititul luiKirstie.Despreîmbunătățirearapidăaacesteiabilități.Niciacestlucrunu-midădeapace.

—Nuala,însălaabilitățileluiKirstie,ladezvoltareaei,airemarcatceva diferit, vreo schimbare recentă? Schimbare în abilitățile ei? Înclasă?

Dedataastaurmeazătăcere.Otăcereîndelungată.

—Păi…bâiguieNuala.

—Da?

—Nuestecevadramatic.Însăexistă,credcăesteunlucrupecarel-așputeamenționa.

Copaciiseapleacăînbătaiavântului.

—Șianume?

—AmobservatrecentcumKirstieadevenitmaibunălacitit,într-un interval scurt de timp. Este o schimbare de-a dreptul

surprinzătoare. Și totuși, era foarte bună la matematică, iar acumeste…nuașadebună.

Mi-opot închipuipeNualaridicânddinumeri lacelălaltcapătaltelefonului.

—Șipresupuncăaiputeaafirmacăesteunlucruneașteptat,nu?continuăea.

Răspundceeace,probabil,gândimamândouă:

—Soraeierabunălacititșinuașadebunălamatematică.

—Da,da,posibilsăfieadevărat,rosteșteîncetNuala.

—OK.OK.Altceva?Altcevaînsensulacesta?

Încăopauzădureroasă,apoiNualarăspunde:

—Da,poatecăda.Chiarînultimelesăptămâni,amobservatcumKirstieadevenitmultmaiprietenoasăcuRoryșiAdelie.

Frunzele care cad din copaci plutesc în aer. Repet numele ca unrobot,cupauzeîntrecuvinte:

—Rory.Și.Adelie.

— Da, iar ele erau, Nuala ezită, apoi continuă, ei bine, erauprieteneleLydiei,dupăcumștii,fărăîndoială.IarKirstiearenunțatlaprieteneleei.

—Zola?Theo?

— Zola și Theo. Și s-a întâmplat destul de brusc. Însă, serios,lucrurileasteaseîntâmplătottimpul,fiicataaredoarșapteani,estemicuțăpentruclasaei.

—OK.

Îmisimtgâtulînțepenit.

—OK,repeteu.OK.Înțeleg.

—Așacăterogsănu-țifacigriji.N-așfimenționatlucrurileasteadacănum-aifiîntrebatdeevoluțialuiKirstie.

—Nu.

—Dupăpărereamea,Sarah,bănuialameadeprofesionistestecămicuța Kirstie compensează într-un fel lipsa surorii ei, aproapeîncercând să fie sora ei, s-o înlocuiască, să tempereze durerea. Prin

urmare,deexemplu,și-adatsilințasădevinăocititoaremaibună,sărecupereze acel handicap. Nu sunt un psiholog de copii, dar, dupăcum înțeleg situația, se poate ca lucrul acesta să nu fie ieșit dincomun.

—Nu.Nu.Da.

—Șitoțicopiiijelescînfelullor.Probabilcăastaestedoaropartedinprocesuldevindecare.Așadar, cândplecați?Foartecurând,nu-iașa?

—Da,răspundeu.Înweekendulacesta.

Simtcumtelefonulîmidevinegreuînmână.

Privesc casele elegante de peste drum; mașinile parcate șistrălucind sub felinarele stradale. Amurgul este deplin. Cerul estesenin. Pot vedea toate luminile avioanelor care zboară deasupraLondrei,asemeneaunorscânteiroșii:ridicându-sedintr-unfocimensșiinvizibil.

4.

Angus Moorcroft parcă lângă hotelul Selkie, coborî din mașinaieftină și micuță – închiriată cu o noapte înainte la aeroportul dinInverness–șiaruncăopriviredincolodelimbiledenămolrămaseînurmafluxuluișideapaliniștită,spreTorran.Ceruleralipsitdenori,lăsândsoarelenordicsăsevadă,într-ozirecedenoiembrie.Înciudalimpezimiiaerului,căsuțaeraabiavizibilă,dincolodestâncileverzui,cufarulalbînspatelesău.

Cuomânăferindu-șiochiidesoare,Angusprivicrucișsprenouacasăafamilieilui.Șiiatăcăoadouamașinăîiîntrerupsegândurile,oprindu-secuunscârțâitșiparcând.UnRenaultvechi,albastru.

Prietenul lui, Josh Freedland, ieși din mașină. Purta un puloverArran gros și blugi ușor decolorați de praf de granit, ardezie saumarmură. Angus îi făcu un semn cu mâna și-și privi rapid propriiiblugi.Vasimțiîncurândlipsacostumeloreleganteșiacravatelordinmătase.

Joshseapropiedeel.

—Colonistulalbaajuns!

Ceidoibărbațiseîmbrățișară,bătându-sepespate.Angusîșiceruscuze pentru întârziere, deoarece pierduse primul zbor, și Josh îispusesănu-șifacăgriji.

AcelrăspunsdeclanșăoanumităironieînmintealuiAngus.NudemultJosheracelcareîntârziaîntotdeauna.CândJosheracelmaideneîncredereomdinMareaBritanie.Oricum,totulseschimbă.

Înacelașitimp,îșiîntoarserăprivirilesprecanalulSleat.

—Știi,uitasemcâtdefrumoseste,șoptiAngus.

—Cândafostultimadatăcândaifostaici?

—Cutine.Șigașca.Înaceaultimăvacanțădevară.

—Serios?zâmbiJosh,sincersurprins.„Drogatpestebord!Drogatpestebord!”

Eraovorbădinaceavacanțămemorabilă:niștepuștanidefacultatecare veniseră acolo, pe insula bunicii lui Angus. Petrecuseră un

weekenddeneuitatșibăuserăpreamult,râseserăpreamult.Fuseserăinsuportabilișizgomotoși,enervându-ipelocalnicișidistrându-sedinplin. Aproape scufundaseră barca în timp ce vâsliseră înapoi dinSelkie, în lumina vineție a amurgului de vară: apusul care nu seîntuneca niciodată complet. Focile ieșiseră să-i privească. „Drogatpeste bord” luase naștere în urma unui episod spectaculos în careJosh, euforic și amețit deEcstasy, încercase să îmbrățișezeo focă șicăzuseînapareceșineagră–laaproapeunsprezecenoaptea.

Fuseseunaccidentcareputeafifatal,însăeiaveaudouăzecișiunudeanișierau,înmodevident,nemuritori.AșacăJoshdoaraînotatpânălainsulă,îmbrăcat,șiapois-auîmbătatdinnou,înaceacăsuțăciudatășifrumoasăapazniculuifarului.

—Câttimpatrecutdeatunci?Cincisprezeceani?Dumnezeule!

Joshîncepusăsporovăiască,ținându-șimâinileînbuzunare.Vântulreceîiciufuleapărulroșcovandeevreu.

—Darne-amdistrat,nu-iașa?Totcidrulălapecarel-ambăutînCoruisk.I-aimaivăzutpeceidingașcă?

—Nupreades.

Angusarfipututadăugadinmotiveevidente.Însănufunevoit.Joshcunoșteasituația.

Înacelultiman,dupămoarteaLydiei,AngusapelaselaJosh,maipresus de oricine: pentru convorbiri telefonice îndelungate deconsolare și întrevederea stânjenitoare din pub, când Josh venise înLondra. Iar Josh își făcuse datoria, ascultându-l pe Angus vorbinddespre Lydia. Vorbind până când cuvintele se transformaseră înscuipat,pânăcândvorbeledeveniserăun lichid fizic ce i se scurgeadingură;vorbindpânăcândwhisky-ulșisomnulșterseserătotul.

Josh era singurul bărbat care-l văzuse pe Angus plângând cuadevărat moartea fiicei lui, într-o seară întunecată și îngrozitoare,când floarea suferinței se deschisese și înflorise. Un subiect tabufusese încălcat în acea seară, poate într-un sens bun. Un bărbatplângând în fața unui bărbat, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji și cunasulcurgându-i.

Șiînacelmoment,lângăhotelulSelkie?

Josh verifica niște mesaje pe telefon. Angus studie încă o datăîndepărtata Insulă Torran. Era cale lungă printre limbile de nămol,

insulaeramultmaidepartedecâtîșiamintea.Vatrebuisămeargăînjosul plajei, apoi să ocolească Insula Salmadair și pe urmă sătraversezedigulcătreinsulamaimică,secundară,Torran.Aveasă-iiacelpuțintreizecisaupatruzecideminute.

Iar acea distanță de mers pe jos conta, pentru că vechea barcăprevăzută cu vâsle de pe insulă putrezise de multă vreme. Ceea ceînsemnacăein-aveaubarcă. Iarpânăcând îșivorcumpăraobarcănouă,el,SarahșiKirstievorfinevoițisăparcurgăpejosacelelimbiumede,alunecoaseșiînșelătoaredepământpentruaajungepeinsulă.Șiputeaufaceacellucrudoarîntimpulfluxului.

—Cunoștipecinevacuvreobarcăieftină?Devânzare?

Joshridicăprivireadintelefon.

—Amice,n-aifăcutrostde-obarcă?

—Nu.

—Gus,haide!Serios?CumpoțitrăipeTorranfărăobarcă?

—Nuputem.Însăvatrebuis-ofacempânăcumpăruna.Iarbaniisuntoproblemă.

—Potsăteduccuamea.

—Nu,vreausătraversezlimbiledenămol.Sătestezteritoriul.

PrietenulluiAngusscuturădincap,oferindu-iunzâmbetsceptic.

—N-aiuitatcăpeticelealeadepământsuntpericuloase,nu?

—A.Nu.

—Serios,Gus,noaptean-artrebuisătraversezipământulăla.Chiarși cuo torță, ți-ai putea scrânti o gleznăpe stânci, ai putea rămâneînțepenitînnămol,șiatunci,chiarcăaiîncurcat-o.

—Josh…

—ÎnSkyenimeninutepoateauzițipând:jumătatedincaseledepețărmsuntpustii.Casedevacanță.Iarna,cândvavenifluxul,receșifatal,te-aiîneca.

—Josh!Știutoateastea.Esteinsulamea!Practic,amtrăitaicicâtamfostmic.

— Dar aproape întotdeauna ai venit în timpul verii, nu? Iarna,zileleaudoarcincioresaupoateniciatât.Amice.Gândește-telaasta.

Chiar și cu o barcă, Torran poate fi foarte înșelătoare iarna. Putețirămâneizolațiacolozileîntregi.

—Bine.Aye.Știucăiernilesuntdureșicănuvafiușor.Însănu-mipasă.

—Sigur.Înțeleg.Cred,râseJosh.

— Deci mi-ai spus la telefon de flux, continuă Angus. În după-amiazaasta?

Josharuncăoprivirespremareacareseretrăgea,apoispreAngus.

—Ți-amtrimisunlinkpee-mailmaidevreme:programuloficialalfluxuluișirefluxuluiînportulMallaig,cutoatedetaliile.

—N-am apucat să verific, am fost numai înmișcare de lamiculdejun.

Joshconsimți. Își întoarsegânditorprivireasprelimbiledenămolșialgelecareseuscauînbătaiaplăpândăasoarelui.

—OK.Deciastăzirefluxulestelaorapatrudupă-amiaza.Aioorăînainteșiunadupă,maximum.Așacănemairămâneojumătatedeorăsămaipierdemtimpul,pânăpelatrei.

Încăunmomentdetăcereseașternuîntreei.Angusștiaceurma.Blând,prietenulluiîntrebă:

—…cefaceKirstie?

„Desigur.Astatrebuiasăîntrebi.CefaceKirstie?CefaceKirstie?Ceartrebuisărăspund?”,chibzuiAngus.

Voia să spună adevărul. Cam în urmă cu vreo șase luni, Kirstieîncepuse să se comporte foarte ciudat. Ceva cu adevărat straniu șiîngrijorătorseîntâmplasecufiicaluisupraviețuitoare:cupersoanaei.Lucruriledecurseserăatâtdeprost,încâtAngusaproapecămerseselaundoctor:șiapoi,înultimaclipă,elgăsiseunremediu.Oarecum.

DarAngusnuputeaspunenimănui,nicimăcar luiJosh.MaialesluiJosh,pentrucăJoshi-arziceluiMolly,soțialui,iarMollyșiSaraheraudestuldeapropiate.Șinu-iputeapermiteluiSarahsăafledespreasta, nici să-i relateze adevărul. Pur și simplu, n-avea încredere să-iîmpărtășeascălucrulacesta.N-avuseseîncredereînealuniîntregi,înatâtdemultefeluri.

Așacătrebuiasărecurgălaminciuni.ChiarșicuJosh.

—Kirstieestebine.Însituațiadefață.

—OK.ȘiSarah?Este,știi,bineacum?Sesimtemaibine?

Încăoîntrebareinevitabilă.

— Da. Este bine. Cu toții suntem bine. De-abia așteptăm să nemutăm,răspunseAnguscalm.Kirstievreasăvadăosirenă.Saumaidegrabăofocă.

—Ha!

—Înfine.Avemtimpdepierdut?Bemocafea?

— Mda. Vei observa câteva schimbări pe-aici, spuse Josh,împingândcuunscârțâitușabarului.

Nu se înșelă. În timp ce pășiră înăuntru, în hotelul Selkie,Anguspriviînjur,surprins.

Vechiul,murdarul și confortabilul pub pescăresc era transformat.Muzicapopdecimpoifuseseînlocuităcuunfolkmodernlaaceleașiinstrumente–cubodhráns{9} și viori.Podeauaacoperită cuuncovormurdarfuseseînlocuităcugresiescumpă,cenușie.

La capătul celălalt al barului, o pancartă scrisă cu cretă anunța„homar”,iarprintrecutiicupliantedelateatrelelocaleșigrămezidebroșuri despre vulturul de mare, o adolescentă dolofană stătea înspateledozatoarelordebere,jucându-sesupăratăcucerceluldinnas–șidisplăcându-iînmodevidentfaptulcăfunevoităsăiacomandadecafeaaluiJosh.

Schimbareaeraimpresionantă,însănuexcepțională.Acelaeradoarunalthotel-buticșibar-restaurantcareținteaspreturiștiibogațiaflațiîn căutareaunei experiențe scoțiene.Numaiera cârciumamurdară,cumirosdeoțet,dinurmăcudouădecenii.

Totuși, cum era jumătatea lunii noiembrie și era o amiază dintimpulsăptămânii,localniciierausinguriicliențiînacelmoment.

—Da,amândouăculapte,mersi,Jenny.

Angusaruncăopriviresprecolțulbarului.Cincibărbațidevârstediferiteșicupulovereidenticestăteaulaomasămareșirotundă,dinlemn.Altfel,barulerapustiu.Bărbații rămaseră tăcuți în timpce seuitară,larândullor,laAnguspedeasuprahalbelorcubere.

Pe urmă se întoarseră unii spre alții, ca niște complotiști, și-și

reluarădiscuția.Într-olimbăfoartestrăină.

Angusîncercăsănuseholbeze.Înschimb,îlîntrebăpeJosh:

—Gaelică?

— Mda. O auzi destul de des zilele astea în Sleat, este un noucolegiu gaelic în josul drumului. Și este predată și în școli, normal,răspunse Josh rânjind discret. Dar pun pariu că vorbeau englezăînainte să intrăm.O fac în spiritdeglumă,ca să-ienervezepenou-veniți.

Josh ridică o mână și o flutură spre unul dintre bărbați, un tipsolid,chipeșșicubarbă,camdevreopatruzecișicincideani.

—Gordon.Amzisbine?

Gordonseîntoarseși-izâmbi,larândullui,foartetăcut.

Tobăirlandeză(n.tr.).

—Ziuabună,Joshua.Ziuabună.Ciamarathathufhein?

—Absolut.Mătușameaafostlovitădefulger,răspunsecalmJosh.Gordon,știicăn-osămăînvățniciodatăminte.

—Aye.Însăpoateosăîncerciîntr-ozi,Josh.

—Bine, o s-o fac, promit.Haide să ne vedem curând, ca sămaistămdevorbă!

Cafelelesosiră,adusedebarmanițaplictisită.Anguspriviceșcuțeledelicateînmâinileaspreșiroșii,dezidaraleluiJosh.

Angustânjeadupăunpaharcuwhisky.SepresupuneacăînScoțiase bea whisky, așa era de așteptat. Totuși, se simțea jenat să beaalcoollaamiază,cuprietenullui,Josh,careeratreaz.

Era un sentiment ușor paradoxal: deoarece Josh Freedland nufusese întotdeauna treaz. Existase o vreme când Josh fusese exactopusul.Întimpcerestulgăștiidinfacultate–inclusivAngus–semaijucase puțin cu droguri, apoi se plictisise și se întorsese la băutură,Josh evoluase de la consumul de pastile la petreceri la dependențăserioasă de heroină, pe urmă căzu într-un hău negru. Pe parcursulcâtorvaanisepăreacăJoshseîndreptaspreuneșectotalsaumairău– și nimeni nu-l putea salva, oricât demult ar fi încercat,mai alesAngus.

Dar apoi, brusc, la vârsta de treizeci de ani, Josh se salvase. Cu

NarcomaniiAnonimi(NA).

Și se întorsese la sobrietate așa cum se apucase de droguri: cu oimplicaretotală.Îșiîncheiaseceleșaizecideîntâlniriînșaizecidezile.Completase programul în doisprezece pași și se lăsase în grija uneiforțe superioare. Apoi întâlnise o tânără drăguță și bogată într-oreuniune laNA, înNottingHill,MollyMargettson,odependentădecocaină,însăserepuneapepicioare,caJosh.

Se îndrăgostiseră rapid și, curând după aceea, Josh și Molly secăsătoriseră,încadruluneiceremoniirestrânse,peurmăplecaserădinLondra, îndreptându-se spre nord. Folosiseră banii pe care-iobținuserădinvânzareaapartamentuluieidinHollandParkpentruacumpăra o casă foarte drăguță în Sleat, chiar pe malul apei, la ojumătatedekilometrudehotelulSelkie,înmijloculloculuipecareeitoțiîliubiseră:aproapedeinsulabuniciiluiAngus.

Minunatul Sound of Sleat, cel mai frumos loc de pe fațapământului.

ÎnprezentJosherazidarșiMolly,înmodremarcabil,ogospodinășiofemeiedeafaceri:câștigadecentvânzândfructeșigemuri,miereșicondimente.Deasemenea,pictauneori.

Angus privi gânditor în jur.După ani întregi în care-i păruse răupentruJosh,adevăruleracăînacelmomentîlinvidia.DeșierafericitpentruJoshșiMolly,eragelospesimplitateaviețiilor.Nimicînafarăde aer, pietre, cer, sticlă, sare, stâncă și mare. Și miere de iarbă-neagrădinHebride.ȘiAngusîșidoreaaceasimplitate,voiasășteargăcu buretele complexitățile orașului și să se afunde în curățenie șisimplitate.Aerproaspăt,hranăadevărată,vântasprupefață.

Ceidoiprietenimerserălaomasăsinguratică,departedeGordonși de camarazii lui vorbitori de gaelică. Josh se așeză și sorbi dincafea,apoivorbi,zâmbindșielcuunaerconspirativ:

— Acela era Gordon Fraser. Face de toate, repară diverse dinKylerheapânăînArdvasar.Prăjitoaredepâine,bărcișisoțiisingure.Dacăainevoiedeobarcă,probabilcăte-arputeaajuta.

—Da,îmiamintescdeel.Cred,replicăAngusridicânddinumeri.

Oare chiar își amintea? Cât de multe își putea aminti din aceletimpuri îndepărtate? Adevărul era că încă era șocat de cât demultgreșiseînestimareaapropieriiInsuleiTorrandecontinent.Cealtceva

îșimaiamintisegreșit?Cealtcevauitase?

Și mai important, dacă memoria lui pe termen lung nu era deîncredere,câtdesolidăerajudecatalui?AveaîncredereînelînsușisătrăiascăînpacecuSarahpeinsulaaceea?Puteafifoartedificil,maialesdacăeadeschideacutiile,făcândluminăînîntuneric.Șidacăeaîlmințea?Dinnou?

Voiasăsegândeascălaaltceva.

—Deci,Josh,câtdemults-aschimbat?Așubrezit?Torran?

—Căsuța?întrebăJoshridicândșieldinumeri.Păi,chiarartrebuisătepregătești,amice.Dupăcumți-amzislatelefon,amfăcuttotce-am putut ca să fiu cu ochii pe ea. La fel și Gordon – a iubit-o pebunicata–șipescarii locali.Oricum,nueste într-ostarepreabună,nupotsănegasta.

—Dar…pazniciifarului?

— Nu, clătină din cap Josh. Ei vin o dată la două săptămâni,lustruiesco lentilă, reparăobaterie, gata treaba, șipleacă înapoi înSelkiepentruunpahar.

—OK.

— Am făcut cu toții ce-am putut, dar, știi și tu, viața estecomplicată,omule.LuiMollynu-iplace să folosească singurăbarca.Iarbunicataaîncetatsămaivinăaiciînurmăcupatruani,așacădeatuncicăsuțan-amaifostlocuitădeloc.

—Ecevatimpde-atunci.

— Da, amice. Patru ierni lungi, ca iernile din Hebride, nu?Umezeala, mucegaiul și vântul au făcut ravagii mari, oftă Josh, peurmăseînveseli.Deșiațiavutnișteintrușiacolopentruovreme,varatrecută.

—Serios?

—Da.Defapt,erauchiarOK.Doibăieți,douăfete,aufostcaniștepaznici. Copii, studenți. Și într-o noapte au venit la hotelul Selkie,foarte curajoși.Gordon și băieții le-au spus toate poveștile – Torranerabântuită–șis-ausperiat.Auplecatîndimineațaurmătoare.N-aufăcutașamultepagube.Totușiauarsomarepartedinlemnuldefocalbuniciitale.Nișteafurisițidelondonezi!

Angus recunoscu ironia. Își aminti când el și gașca din Londra

fuseseră la fel: stând în acel pub, ascultând poveștile populare dinSkye, istorisitede localnici, însăacelepoveștiaveaurostuldea facenopțilelungideiarnăsătreacăînmodplăcut.Bunicaluispuseseșieaacele povești despre Skye.Văduva din Portree. Teama caremergea înîntuneric.Și,desigur,Gruagach–păruleieraalbcazăpada…

—Decen-aimaivenitdeatunci?

—Poftim?

—Au trecut cincisprezeceaniafurisițide cândn-aimai fost aici,insistăJosh.Dece?

Angusseîncruntă,apoioftă.Eraoîntrebarebună,unapecareși-opuseseșiel.Seluptăsăgăseascăunrăspunsșizise:

—Nuștiu.Nuchiar.PoatecăTorranadevenitunfeldesimbol.Unlocîncaremăvoiîntoarceîntr-ozi.Paradisulpierdut.Maieșilavreocincimilioanedekilometridistanță.Amtotvrutsăvin,dar,firește…

Șiiat-odinnou,pauzafatală.

—Peurmăle-amavutpefete,gemenele.Șiastaaschimbattotul.Insulă scoțiană friguroasă cu copii plângăcioși? Bebeluși? Oarecumdescurajator.Veiînțelege,Josh,cândveiaveacopiicuMolly.

— Dacă vom avea copii, clătină din cap Josh, apoi își coborîprivireapepeteledecafeadepeceașcalui.Dacă.

Selăsăotăcereamară.Unbărbatjelindu-șicopilulpierdut,unaltbărbatjelindcopiiipecareîncănu-iavea.

Angus bău ultima gură de cafea călduță. Se întoarse pe banchetainconfortabilă din lemn și aruncă o privire pe fereastră, cu sticlagroasășirezistentălavânt.

GeamuldeformafrumusețeaInsuleiTorran,făcând-osăparăurâtă.De acolo părea un peisaj răutăcios,murdar și grosolan. Se gândi lachipul lui Sarah, în semiîntunericul din pod, deformat de luminadifuză,întimpceeacăutaprincutii.

Trebuiasăpunăcapătaceleisituații.

—Probabilcăapas-aretrasacum,așacăaidouăore,maximum,adăugăJosh.Sigurnuvreisăvincutinesausăteducpânăacolocubarca?

—Nu.Vreausălipăiprinnămolpânăacolo.

Ieșirăamândoidinpub înaerul rece.Vântul se întețise în timpulrefluxului.AngusîifăcuapoicumânaluiJosh–„Vinmâinepelavoi”–cândmașinaacestuiademară,împroșcândnămolînjur.

Deschizândportbagajul,Angusîșiscoaserucsacul.Și-lpregătisecugrijă înaceadimineață, la ieftinulhotel Inverness,astfelcăavea totce-i trebuia pentru o noapte pe insulă. A doua zi putea cumpăradiverselucruri.Însearaaceeatrebuiadoarsăajungăacolo.

Dincolodelimbiledenămol.

Avu un moment în care-l mustră conștiința: ca și cum cineva îlprivea batjocoritor în timp ce-și ajusta bretelele rucsacului,distribuind în mod egal greutatea. Privi instinctiv în jur – căutândchipuri la ferestre, copii arătându-l cu degetul și râzând. Copaciidezgolițișicaseletăcuteîlpriveaularândullor.Erasingurulomcaresevedeapeacolo.Șitrebuiasăplece.

DrumulduceadirectdinparcareahoteluluiSelkiespreniștetreptedin piatră, acoperite cu mușchi și foarte degradate. Urmă ruta. Lacapătultreptelor,drumulvirapelângăunșirdebărcidinlemn–cuveleleridicatepecatarg, însiguranță înfața furtunilor ierniicareseapropia.Peurmădrumuldispăreaîntr-unlabirintdestânciverzuișipogoanecenușiidenămolîmpuțit.Aveasă-iiacelpuținojumătatedeoră.

Iartelefonulîisuna.

Minunându-sedefaptulcăaveasemnal–sperândvagșiînzadarcăexistavreunturndetelefoniemobilăpeTorran–,îșilăsărucsaculpepietreși-șiscoasetelefonuldinbuzunarulblugilor.

PeecranscriaSarah.

Angusrăspunse.Eraalpatruleaapeldelasoțialuiînaceazi.

—Alo?

—Aiajunsacolo?

—Încerc.Tocmaimăpregăteamsătraversez.SuntlaOrnsay.M-amvăzutcuJosh.

—Bine,șicumeste?

—Nuștiu,iubito.Ți-amzis,încăn-amajunsacolo.Uite,tesuneudeîndatăcepot.

—Bine,da,scuze.Ha!

Râsuleierafals.Angusîșiputeadaseamadeacellucruchiarșilatelefon,delașaptesutedekilometridepărtare.

—Sarah,eștibine?

Oezitare.Opauzădistinctă,clară.

—Da,Gus.Suntpuținagitată.Știi?Atâtatot…

Eafăcu încăopauză.Else încruntă. Încotrose îndreptadiscuția?Trebuia să-și distragă soția, s-o facă să se concentreze asupraviitorului.

—Insulaaratăminunat,Sarah,adăugăAngusfoarteprecaut.Lafelde frumoasă cum o știam. Mai frumoasă. N-am făcut o greșeală.Aveamdreptatesănemutămaici.

— OK. Bun. Scuze. Trăncănesc anapoda, sunt atât de multe deîmpachetat!

Anxietatea lui Sarah era încă prezentă, stând la pândă. Angus îșidădu seama de asta. Ceea ce însemna că trebuia totuși s-o întrebe,chiardacănuvoiasăprimeascăvreunrăspuns.

—CefaceKirstie?

—Estebine,este…

—Ce?

—Ah.Nuenimic.

—Poftim?

—Nuenimic.Nimic.

—Nu,Sarah,înmodsiguresteceva.Ces-aîntâmplat?

Angus își înăbuși sentimentul de frustrare. Aceea era o altăstrategie conversațională a tăcutei lui soții: să facă o aluzieneliniștitoare, apoi să spună „Nu e nimic”. Să-l forțeze să scoată cucleșteleinformațiiledelaea,astfelîncâtelsăsesimtăvinovatșirău–chiarcândnuvoiasăștieinformațiile.Caînacelmoment.

Tactica înspeță îlscoteadinminți înultimavreme. Îl făceasăsesimtăde-adreptulfurios.

—Sarah?Ces-aîntâmplat?Spune-mi!

—Păi,ea…

Încă o pauză lungă și exasperantă curmă dialogul. Angus rezistătentațieideastriga:„Cedracu’s-aîntâmplat?”

Înceledinurmă,Sarahrăspunse:

—Noapteatrecută.Amaiavutuncoșmar.

Răspunsul fuoușurarepentruAngus,dacănumaimult.Doaruncoșmar?Astaeratot?

—Bine.Încăunvisurât.

—Da.

—Același?

—Da.

Dinnoutăcereaspecificăsoțieilui.

—Cel cucamera: este captivă încameraaiaalbă, cu toate fețelealea privind-o, holbându-se la ea. Este aproape întotdeauna acelașicoșmar.Dece,oare?

—Habarn-am,Sarah, însăceeaceștiuecăvaînceta. Încurând.Maițiimintecene-auspuslaCentrulAnnaFreud?Căăstaesteunuldintremotivelepentrucarenemutăm.Locnou,visenoi.Începutnou.Fărăamintiri.

—Bine,da,desigur.Haidesăvorbimmâine!

—Da.Teiubesc.

—Șieu.

Angusseîncruntădinpricinapropriilorcuvinteșiînchisetelefonul.Îlvârîînbuzunar,peurmăîșipusedinnourucsaculgreoiînspate.Sesimțea ca un alpinist străduindu-se să atingă un vârfmontan. Puteaauzi clinchetul unei sticle de vin înăuntru, lovindu-se de ceva dur.Poatedebriceagulluielvețian.

Îșicroidrumprintrestâncișinisip,încercândsădescopereceamaisigurărută.Aerulmiroseaputernicaalgeputrezite.Pescărușiizburauîncercurideasupralui,țipândșisâcâindu-l.Certându-lpentrucevacenufăcuse.

Mareeaseretrăsese,expunândlanțurivechidinmetal,îngropateînnămol, legatedebalizedinplastic.Casevăruite înalb îlpriveaucu

indiferențădepe țărmul împădurit al insuleiprincipaledinSkye, îndreapta lui. În stânga, Salmadair era caundomdin stâncă și iarbă,înconjuratdepiniposomorâți;puteavedeaacoperișulaceleicasemarișipustii,înSalmadair,deținutădemiliardarulacelasuedez.

Josh îi relatase lui Angus tot despre Karlssen. Cum venea acolodoar câteva săptămâni în timpulverii,pentruvânătoare șinavigațieși, de asemenea, faimoasele priveliști asupra canalului Sleat: cătreapele din Loch Hourn și Loch Nevis, iar între ele masivul vastKnoydart,cudealurileacoperitecuzăpadășigheață.

În timp ce înainta târându-și picioarele, cocoșat sub greutatearucsacului, ridica adesea capul pentru a privi acele dealurimelancolice. Impunătoarele vârfuri ale lanțului muntos Knoydart,ultima regiune cu adevărat sălbatică din vestul Europei. Inspectândpriveliștea, își dădu seama că încă își putea aminti clar numelevârfurilor enigmatice ale lanțului muntos Knoydart. Bunica lui îlînvățasede-atâteaori;SgurranFhuarain,SgurrMor,FraochBheinn.

Eraopoezie.Angusnueravreunfanalpoeziei,șitotuși,acelloceraopoezie.

SgurranFhuarain,SgurrMor,FraochBheinn.

Continuăsămeargă.

Tăcereaerapătrunzătoare.Unregatalliniștii.Niciobarcăieșitălapescuit,niciunomplimbându-se,niciunmotorîntrerupândtăcerea.

Merseșitranspiră,șiaproapealunecă.Seminunădeliniștealipsităde vânt a după-amiezii; era o zi atât de calmă și de limpede, încâtzărea ultimul feribot în depărtarea albastră, îndreptându-se dinspreArmadalespreMallaig.

Multe case, ascunse printre pini și scoruși de munte, aveauobloanele trase, pregătite pentru iarnă. Asta explica tăcerea, acelsentiment de singurătate. Într-un fel, acea peninsulă adăpostită șiuimitoaredinsudulInsuleiSkyesemănadinceîncemaimultcuunuldintre cele mai bogate districte ale Londrei: pustiită de propriileoportunități, folosită de cei bogați doar pentru câteva zile pe an.Ooportunitate de investiție.Un loc în care să-ți depozitezi banii. AltepărțimaipuținatrăgătoaredinHebrideaveau,înmodparadoxal,maimultăviață,deoareceacolocaseleeraumaiieftine.

Acellocerablestematdepropriafrumusețe.

Însăîncăeraminunat.Și,totodată,seîntuneca.

Drumul îi luă cincizeci de minute dificile, pentru că nămolulcenușiu i se lipeadebocanci, încetinindu-l, și fiindcă launmomentdatoluaseîndirecțiagreșită.PornisespreSalmadair,îndreptându-seînmod inconștient sprecasamiliardarului,cuaceasufragerieuriașăcuperețidinsticlă,careiseînălțăbruscînainteînluminaamurgului,protejatădegardulruginitdinsârmăghimpată.

O luase pe drumul greșit, spre stânga. În loc să ocolească plajaplinădepietredinSalmadair.

ÎșiamintiavertismenteleluiJoshdesprelimbiledenoroiîntimpulnopții.Puteaimuriacolo.Oameniimor.

Darcâțimuriserăcuadevărat?Unulpean?Unul lazeceani?EraîncămultmaisigurdecâtsătraverseziostradăînLondra.Acelloceralipsitdeinfracțiuni;aeruleracuratșibun.Eraunlocmultmaisigurpentrucopii.MaisigurpentruKirstie.

Înaintând printre tufele de grozamă, care invadau treptat potecabătătorită, escaladă câteva stânci foarte alunecoase, acoperite deciripede, care-i zgâriară degetele. Mâinile începură să-i sângerezepuțin.Anguserajulitșiepuizat.Vântulnordicaveaunizdegăinațdepescărușișialgebrune,combinat,poate,șicumirosuldelemndepinproaspăttăiat,purtatdebrizătocmaidinScoraigșiAssynt.

Angus aproape ajunsese. În ultimele sclipiri ale amiezii, vedeadrumul pavat cu pietre cenușii, presărat pe alocuri cu cochiliisfărâmate de crab. O conductă verde și subțire șerpuia de-a lungulpotecii spreTorran, fiindpealocuri îngropată înnisip.Recunoscușiconductadeapă,lafelcumrecunoscușiaceaporțiuneadrumului,îșiaminticummergeapeacolocânderamicșiapoiadolescent.Șiînacelmomenteraiaracolo.

Farul,casasezăreaudincolodedrum,înultimarazărecedesoare.Pestecâtevaminute,vacălcapragulșivaintraînnoualuicasă.Undefamilialuiaveasătrăiască,atâtcâtîipermiteaucondițiile.

Din reflex, își verifică telefonul. Fără semnal. Desigur. La ce seaștepta?! Insula era izolată și pustie, un loc uitat de lume cum rargăseaiînMareaBritanie.

Întimpcepornisprecasapazniculuifarului,seîntoarseșiprividinnousprelimbiledenămol.

Da.Câtmaideparteposibil.Astaerabine.Sebucuracă-șilămurisesoția să ia decizia de a se muta acolo: în plus, era bucuros că oconvinsese să creadă că era alegerea ei. Angus își dorise de luniîntregi ca familia lui să plece departe de tot, și iată că reușise. PeTorranaveausăfie, însfârșit, însiguranță.Fărăîntrebăridinparteaoamenilor.Fărăvecinibăgăcioși.Fărăprietenișirude.Fărăpoliție.

5.

Kirstie.

Ridicprivirea șivădchipul luiKirstie,nepăsător șiposomorât, înoglindaretrovizoare.

—Aproapeamajuns,scumpo!

Am tot spus lucrul ăsta încă de când am ieșit din Glasgow șiadevărul este că, atunci când am ajuns în Glasgow, am crezut că„aproape am ajuns”, părea atât de aproape pe Google Maps;traversaserăm jumătate din Scoția, nu-i așa? Uite, nu poate să maidurezeașamult.Doarîncăcincicentimetri.

În schimb, asemenea unei povești groaznice fără sfârșit, spusă deunnaratorplictisitor,drumulcontinuaseși totcontinuase.Și iată-nepierduteprinșesulpaliddinRannochMoor.

Trebuiesă-mireamintescdecesuntemaici.

Înurmăcudouăzile,Angusvoiasădeabanipecarenu-iaveamcasăzburămcuavionulpânăînInverness,deundeelarfitrebuitsănepreia,șisălăsămtoatătreabamutăriipeseamaoamenilorangajațiînacestscop.

Însămisepăreacăastfelamtrișa–cevadinminevoiasăparcurgătoatădistanțaaceea,împreunăcuKirstieșiBeany,iarcinevatrebuiasă aducămașina,mai devreme saumai târziu.Așa că insistasem caîmpreună cu Kirstie să fac întreaga călătorie, de la colțul străziinoastrepânăîncapătulcelălaltalMariiBritanii,casăneîntâlnimcuAngusînparcareadelaSelkie,înOrnsay,curenumitapriveliștespreTorran.

Acumregret.

Totulesteatâtdevastșidesumbru!RannochMooresteoîntinderede verde și cenușiu deprimant, glaciară la origine, probabil. Pârâurimurdare, maronii din pricina turbei, despart pajiștile acide; pealocuri,peisajul aratădeparcă turbaa fost smulsă și apoi cusută laloc.

Arunc o privire spre Kirstie în oglinda retrovizoare, pe urmă la

mineînsămi.

Chiarnuvreau,dartrebuiesăfacasta:săreiautoatefapteledelacapăt, din nou. Trebuie să-mi dau seama ce se petrece cu Kirstie șidacă totul este din cauza accidentului, a acelei rupturi groaznice înviețilenoastre.

Așadar,eraosearădevarăînInstow.Tatașimamaseretrăseserăîn micuțul oraș Instow, pe coasta nordică din Devon, în urmă cuaproape zece ani. Strânseseră suficienți bani datorită carierei tatăluimeu, cât să cumpere o casă destul demare, cu priveliște spre râulleneș,chiarînpunctulîncaredeveneaunestuar.

Casaeraînaltă,cutreietajeșibalcoane,profitândlamaximumdepriveliște.Aveaogrădinăpotrivită,cuopajiștemicuțăînspate.Delaultimul etaj puteai zări frânturi de mare între promontoriile verzi,bărcicupânzeroșiiîndreptându-sespreCanalulBristol.

Încădelaînceputmi-aplăcutalegereapărințilormei,Instow.Eraocasă drăguță, într-un orășel drăguț. Barurile locale erau pline cumarinarișiproprietarideiahturi,șitotuși,nuerauaroganți.ClimaerablândăpentruAnglia,mângâiatădebrizeledinsud-vest.Puteaimergelapescuitdecrabilângădebarcader,cușuncășisfoară.

Înmodinevitabil,Instowadevenitcurândcasanoastrădevacanță.OascunzătoaredestuldeieftinășiconvenabilăpentrumineșiAngusși un loc în care le puteam duce pe fete, știind că aveau să fiesupravegheatedebuniciilor,îndrăgostiținebuneștedeele.

Iaraimeichiarerauîndrăgostiți.Înmarepartepentrucăgemeneleerauatâtdedrăguțe șideadorabile–cândnu secertau– șiparțialfiindcă fratelemeumaimic, un pierde-vară, umbla prin lume, fărăprobabilitatea de a se stabili cândva la casa lui. Așadar, gemenelereprezentau apogeul. Singurele nepoate de care ai mei se puteaubucura.

Drepturmare,tataeramereunerăbdătorsăneluămvacanțășisămergem acolo, iar mama mea americancă, Amy – timidă, tăcută,rezervată,cașimine–,eraaproapelafeldenerăbdătoare.

Așadar, când m-a sunat tata și m-a întrebat cu nonșalanță undeaveamdegândsănepetrecemvara,amfostimediatdeacord:încăovacanță în Instow,a șapteasauaopta.Fuseserăpreamultecasă lemaiținemșirul.Însăzileleacelealipsitedegrijacopiilorerauatâtdetentante!Acelenopțidesomnpentrunișteadulțiînvacanță,întimp

cegemeneleplecaulaplimbarecubunicașibunicul.

Iaraceeaafostprimanoaptedinultimavacanță.

Plecasem dimineața cu fetele, cu mașina. Angus era prins înLondra,darurmasăajungămaitârziu.Mamașitataieșiserăînoraș,ca săbea ceva.După ce amajuns, am stat înbucătăria spațioasă șiaerisită,loculîncaresepetreceatotulîncasapărințilormei,deoareceavea una dintre cele mai bune vederi – și o minunată masă mare.Totul era liniștit. Citeam o carte și beam ceai; seara era lungă șifrumoasă: cerul albastru-rozaliu se arcuia deasupra portului șipromontoriilor.Gemenele,dejaarsedesoaredupăoamiazăpetrecutălaplajă,sejucauîngrădină,credeameu.TotuleraSIGUR.

Apoiamauzitțipătuluneiadinfete.

Acel țipăt care nu se va stinge niciodată. Care nu mă va părăsiniciodată.

Niciodată.

Aici,înRannochMoor,strângtaredevolanșiaccelerez.Deparcăașputea sădepășescgroaza trecutului și s-o las înurmă, înoglindaretrovizoare.

Ce s-a întâmplat pe urmă? Există vreun indiciu care ne-a scăpat,carearrezolvaacestpuzzlegroaznic?

Pentruo secundă, stând în aceabucătărie, n-am înțelesnimic. Sepresupuneacăfeteleerauîngrădină,bucurându-sedecălduraapaticăa verii, însă acel țipăt îngrozitor veneade la etaj. Așa că am rupt-oorbește pe scări, panicată, după aceea am gonit pe palier și le-amcăutat –nuerauacolo,nuacolo,nuacolo –, și am știut, cumva amștiut,șiamalergatsprecelălaltdormitorcubalcon.Laoînălțimedeșasemetri.

Balcoaneafurisite!LaInstowleuram:toate ferestrele leaveau.ȘiAngusleura.

Mereule-amspusgemenelorsănuseapropiedeele;balustradeledinfiereraupreajoase,fiecăeraiadultsaucopil.Totușierauatâtdetentante! Deoarece toate aveau acele priveliști minunate asuprarâului. Mamei îi plăcea să stea pe balcon și să citească thrilleresuedeze,bândChardonnaydelasupermarket.

Deci am alergat grăbită pe scări, balcoanele fiind cele care-mi

dădeauunpresentimentgroaznic, și cândam intrat îndormitor,amvăzut silueta uneia din fete, îmbrăcată în alb, stând pe balcon șițipând.

Ironiaestecăarătaatâtdefrumoasăînacelmoment!Părul îieraaprinsde soarele careapunea: aveaunhalouglorios și strălucitor –arătaprecumun copil dinBiblie într-o carte cu ilustrații victoriene,chiarîntimpcețipaîngrozită.

—Mami,mami,vinorepede,Lydie-lo,Lydie-loacăzut,mami,ajut-o,MAMI!

Pentruosecundă,amrămasparalizată.Holbându-mălaea.

Apoi,învingându-mipanica,amprivitpestebalustradă.

Și, da, acolo era fiicamea – zdrobită, acolo, pe verandă, sângelecurgându-i din gură, roșu și sclipitor. Arăta ca o svastică sau ca oicoanăaunuiomdecăzut,cubrațeleșipicioareleîntinse.Unsimbol.

AmștiutcăLydian-aveanicioșansădeîndatăcei-amvăzutcorpulîn poziția aceea nefirească, dar am alergat grăbită la parter, i-amîmbrățișatumeriicalzișii-amcăutatpulsul.Iarexactînacelmoment,mamașitatamergeaupealee,întorcându-sedelabar:îndreptându-sedirectspreaceltablougroaznic.S-auopritșis-auholbatuimițilanoi–peurmămamaațipat,iartataasunatdisperatdupăoambulanță,apoine-amcontrazisdacăs-omutămsaunupeLydia,șimamaațipatdinnou.

Amplecat cu toțiiplângând la spital și amvorbit cudoctori careerauabsurddetineri,cutinerișitinereînhalatealbe,cuacellicărderușineînochi.Șoptindu-șirugăciunile.

Hematom subdural acut, traume severe și fracturi radiale, hemoragieretiniană…

Launmomentdat,caremis-apărutîngrozitor,Lydiași-arecăpătatcunoștința.Angussosisedoarcasăfiecuprinsdeaceeașigroază,decieramcu toții în salon–Angusșicumine, tata, toțidoctorii și toateasistentele–șifiicameas-amișcatpuțin,iarochiiis-audeschisîncet,șiaveatuburiîngură,șine-aprivit,curegretșimelancolie,deparcăși-arfiluatrămas-bun,peurmăși-apierdutdinnoucunoștința.Șinus-amaiîntors.

Urăscamintirileastea.Îmiamintesccumodoctorăși-aînăbușitînmodevidentuncăscatîntimpcevorbeacunoi,dupăceLydiaafost

declaratămoartă. Probabil că avusese o tură lungă.Un alt doctor aspuscăamfost„ghinioniști”.

Și, oricât de oribil ar suna, doctorul avea, tehnic, dreptate, dupăcum am descoperit multe săptămâni mai târziu – când mi-amrecăpătat capacitatea psihică de a tasta cuvinte într-un motor decăutare.Ceimaimulțicopiimicisupraviețuiescuneicăderidelamaipuțin de zece, chiar doisprezecemetri. Lydia a fost ghinionistă.Noiamfostghinioniști.Cădereaeiafoststângace.Iaraceastădescoperirea înrăutățit situația, a făcut sentimentul de vinovăție și maiinsuportabil. Lydia a murit pentru că am fost ghinioniști și n-amsupravegheat-oașacumtrebuia.

Vreausăînchidochii,înacestmoment,săblochezlumea.Însănupot, conduc. Așa că-mi văd de drum. Punând la îndoială lumea,memoria,realitatea.

Cineerafatacareacăzut?Esteposibils-ofiidentificatgreșit?

Motivul inițial și semnificativ pentru care am crezut că Lydiacăzuseeracăgeamănacareasupraviețuitmi-aspusasta.

„Mami,mami,vinorepede,Lydie-lo,Lydie-loacăzut…”

Și,înmodfiresc,cândeaazisacestlucru,amcrezut-opecuvânt.Deoarecenuexistaomodalitateimediatădealediferenția.Șifeteleerau îmbrăcate atât de drăguț și identic în acea zi! În rochițe albe.Fărăalbastrusaugalben.

Aceastanufuseseideeamea,cichiaragemenelor.Cucâtevaluniînaintedeaceavacanță,nerugaseră–neceruseră–săleîmbrăcămlafel,săletundemlafel,sălefacemsăaratelafel.„Mami,vinoșistaiîntremine,casănecitești”.Cașicumarfivrutsăfiereabsorbiteunaîncealaltă.Deparcăsesăturaserăsăfiedouăpersoanedistincte.Într-adevăr, uneori gemenele se trezeau, în acele ultime luni, și nespuneaucăauavutexactacelașivis.Nuștiamdacăsălecredsaunu.Niciacumnuștiu.Esteposibil?Cagemeniisăaibăaceleașivise?

Este?

Apăsândpedaladeaccelerație,virezșigonescînainte,cașicumașputeaaflaacelrăspunspecoastă.Dar,cusiguranță,acel răspunsnupoatefialtundevadecâtînminteamea.

Angus și cu mine am fost de acord cu dorința impulsivă agemenelordeafiîmbrăcatelafel,deoareceamcrezutcăeradoaro

fază,cumfuseserăistericalelesaucândlecrescuserădinții;și,înplus,era destul de ușor, deja, să le diferențiem după personalitățile lor.Dupămodurilediferiteîncaresecertau.

Însăcândamurcatînfugăscărileșiamvăzut-opeunadinele,înrochia ei albă, desculță și complet tulburată, nu mai existapersonalitate.Nuînacelmoment.Eradoarunadingemene,strigând:„Lydie-lo a căzut”. Iar asta mi-a transmis care era identitatea ei.Kirstie.

Sepoatesănefiînșelat?

Nuștiu.Suntpierdutăînculoaruldesufleteoglindite.Și,dinnou,aceafrazăgroaznicămăstrăpunge.

„Mami,mami,vinorepede,Lydie-lo,Lydie-loacăzut…”

Acela a fostmomentul în care viațamea s-a frânt. Atuncimi-ampierdutfiica.Atuncitotuladevenitîntunecat.

Lafelcaînmomentulăsta.Tremurdedurere.Amintireaesteatâtdeputernică,încâtmăblochează.Lacrimilenusuntdeparte;mâinileîmitremurăpevolan.

Destul.Trebuiesăopresc,să iesdinmașinășisărespiraer.Undesunt?Undesuntem?LaperiferiaorașuluiFortWilliam?

Oh,Dumnezeule!Oh,Doamne!DoarOPREȘTE!

Tragbruscdevolan șivirez rapid,direct într-obenzinărieBritishPetroleum, împroșcând pietriș cu roțile, aproape izbindu-mă de opompădecombustibil.

Mașinascoatepuținfum.Tăcereaesteînspăimântătoare.

—Mami?

Măuitînoglindaretrovizoare.Kirstieseholbeazălamineîntimpce-mi șterg lacrimile cu podul palmei. Îi privesc reflexia, așa cum,probabil, ea s-a privit de atâtea ori în oglinzi, văzându-și propriareflexie.Șitotuși,înacelașitimpovădșipesoraeimoartă.

IaracumKirstieîmizâmbește.

De ce? De ce zâmbește? Este tăcută și de-abia clipește, însăzâmbește?Deparcăarîncercasămăînnebunească.

Mă cuprinde un fior brusc de teamă. Absurd și ridicol, și totuși,incontestabil.

Trebuiesăiesdinmașină.Imediat.

—Mamimergesă iaocafea,bine.Doar…amnevoiedeocafea.Tuvreiceva?

Kirstie rămâne tăcută. Îl ține strâns pe Leopardy cu pumniiîncleștați.Zâmbetuleiestereceșiinexpresiv,darinteligent,cumva.

EstegenuldezâmbetpecareLydial-arafișauneori,dacăarmaifiînviață,Lydiaceatăcută,ceasentimentală,ceamaiexcentricădintregemene.Preferatamea.

Fuginddepropriulcopilșidepropriileîndoieli,merggrăbităspremagazinulbenzinăriei.

—Fărăbenzină,mulțumesc.Doarcafea.

Este prea fierbinte ca s-o beau. Ies împleticindu-mă, în aerul cumirosdemare,încercândsă-mipăstrezcumpătulșicontrolulsituației.„Calmează-te,Sarah,calmează-te!”

CuunpaharfierbintedeAmericanoînmână,măîntorcînmașină.Măconcentrezperespirațiiadânci,terapeutice,casămăcalmez.Apoiprivesc înoglinda retrovizoare.Kirstieeste tot tăcută.Acumnumaizâmbește și și-a întors privirea de lamine. În timp ce-l scarpină peBeanydupăureche,priveștepegeam lacaseleperiferice răzlețedinjosuldrumului,înfațașiînspatelebenzinăriei.Caselearatăstupidșienglezesc, și ridicol, cu ferestrele lor politicoase și verandele lormicuțe, îndreptate către grandoarea și imensitatea regiuniiHighland{10}.

Înainte,înainte,înainte.

Răsucesc cheia în contact și pun mașina în mișcare. O luăm pedrumul lung spreFortAugustus; spreLochLochy, LochGarry, LochCluanie.Esteatâtde lung, amajunsatâtdedeparte!Măgândesc laviațadedinaintedeaccident,lafericireaatâtdeușordistrusă.Viațanoastrăerafăcutădingheațăfragilă.

—Aproapeamajunsacum?

Fiica mea mă trezește din visare. Privesc din nou în oglindaretrovizoare.

Kirstieadmirăpiscurilemunților,învăluiteîntr-oceațăcenușiecareaduce ploaia. Zâmbesc într-un mod liniștitor și răspund „Da”, șicontinui să conduc, ducând-o pe fiica mea, pe Beany și speranțele

noastre de-a lungul drumului îngust, cu o singură bandă, care treceprinsălbăticianemărginită.

Și,într-adevăr,aproapeamajuns.Iaracumsimtcădistanțapecareopunîntremineșivecheameapersonalitate,vecheameaviață,fiicameamoartășicenușaeiîmprăștiatăpeplajadinInstowestebunășinecesară. Sincer vorbind, vreau să merg mai departe. AceastăcălătoriededouăziledinCamdenînScoția,cuînnoptareînScottishBorders,afostatâtdeuimitoare,încâtareliefatcorectschimbărilepecarelefacemînviațanoastră.Distanțaestefoartelungășinumaiestecaledeîntors.

ÎmilasăimpresiauneimigrațiidinsecolulalXIX-lea,deparcăamfipionieriîndreptându-sespreOregon.Așacăstrângvolanulînmâinișiconducdepartedetrecut,încercândsănumăgândesclacineestepebanchetadinspateamașinii,unicornuldansatorsaucelheraldic,care fantomă a ei înseși. Este Kirstie. Trebuie să fie Kirstie. EsteKirstie.

—Amajuns,Kirstie,privește!

NeapropiemdeSkye.AutovehicululFordFocusruginitalfamilieinoastre huruie prin portul turistic, însă necruțat de ploaie, Kyle ofLochalsh,apoirulămpestradaprincipală,spreunpodimpresionant.Brusc,ploaiaseoprește.

Apacenușie,pealocurialburie,agolfuluiLochAlshcurgepesubpodul înalt–ovâltoare înspumată.Peurmăpătrundem într-unsensgiratoriu.

Am ajuns în Skye. Și zărim imediat următoarele grupuri de caseperifericepefundaluldeșertăciunii.

Esteunpeisajtraumatizat,șitotuși,frumos.Insuleleșimunțiisuntreflectați în apa întunecată din stânga mea. Șesul nisipos coboarăpânălaliniațărmului.Obarcăpluteșteînderivă,singură.Oplantațiedepiniestedespărțitădeundrumcarepare săducăsprenicăieri–dispărândînaceapăduresumbră,peurmăînîntuneric.

Este o priveliște aspră și descurajatoare – și, totodată, foartefrumoasă. Raze luminoase ale unui soare tomnatic strălucesc pedealuriledinjur,asemeneaunorfocuriorganizate,mișcându-setăcuteși foarte rapid. Iar când încetinim pe grilajulmetalic, discern uneledetalii: modul în care roua de pe iarbă este mângâiată de soare,transformându-seînbijuteriimărunteșisclipitoare.

SuntemladoarcâțivakilometrideOrnsay.Drumuldevinemailatși încep să recunoscdealurileverzi și lacurileoțelitedin fotografiilepecarele-amvăzut–dintoateaceleimaginidepeGoogle.

—Îlvădpetati!

Kirstiearatănerăbdătoarecudegetul.Beanylatră.

Încetinesc și privesc în direcția indicată de fetițamea, și da, aredreptate. Doi bărbați stau pe un debarcader din piatră, în fața uneiclădiri mari, albe, cu acoperiș triunghiular, în stil victorian și cuvederesprevastulcanalspremare.Bărbațiisuntușorderecunoscut:AngusșiJoshFreedland.PărulroșcatalluiJoshestefoartedistinctiv.

Astaeste.Trebuiesăfie.EstehotelulSelkie,iaraceeaesteparcareabarului de pe faleză. Satul Ornsay este, în mod sigur, aflorimentulrăzlețdegrădini îngrijite, recolte și clădiri recent ridicate, cuperețidinsticlă,careînconjoarămiculport.

Și, cel mai important dintre toate, reflectez eu ridicând privireaîntocmaiunui credincios într-obiserică –, lucrul acesta înseamnăcăinsulița cu micul far din depărtare, în Sound, umilită de frumoasaîntinderedeapășimunți,estetocmaidestinațianoastră.

Iatănouameacasă,alcăreinumesunădeparcăaibateunclopot.

Torran.

Cinciminutedeconduspealeiîngustemăaducînparcareșilângăhotelul Selkie, și aproape de sunetul bărcilor legănate de valuri șiancorate în bătaia vântului: odgoane, vele, bomprese; nu știu ceînseamnăacestecuvinte,darvoiînvăța.Vatrebuisăadoptunlimbajnou,maritim,potrivitpentrucinevacaretrăieștepeoinsulă.Înciudatuturorgrijilormele,îmiplaceaceastăidee.Vreaucatotulsăfienou.

—Bună,scumpo!

Angus o întâmpină pe Kirstie în timp ce ea coboară dinmașină,timidă și clipind din pricina vântului; ca întotdeauna, îl strânge peLeopardy la piept. Câinele se agită și latră, apoi sare din mașină,urmând-opefiicamea.

—Salutare,Beano!spuneAngus,iarzâmbetuliselărgește.

Preaiubitulluicâine.

Cutoatătristețeacaremădomină,suntmulțumită.Înciudatuturorlucrurilor,„amlivrat”cusuccescâineleșifiica.

—Salută-lpeunchiulJosh,iubito,oîndeamnăAngus,pecândfiicameadeșapteanipriveșteînjurcugurapejumătatedeschisă.

Angusîmimulțumeșteprintr-unzâmbetîntimpcefiicanoastrăîispuneun„Bună”politicosșisfiosluiJosh.

—N-afostocălătorieprearea,nu?măîntreabăJosh,privindu-mă.

—Doardouăzile,răspundeu.M-așfidescurcatșidacăarfitrebuitsăconducmaimult.

—Ha!

—Poatedataviitoare,Angus,nevommutaînVladivostok?

Angusrâdepoliticos.Dejaaratămaimultascoțian,aici,înScoția.Obrajii îi sunt mai roșcovani, barba mai neagră, în mod sigur estepuținmaimurdar:areunaspectmaiaspru,maimasculin. În locdecravatelevioletdinmătasepecarelepurtacaarhitect,arezgârieturipemâini și pete de vopsea în păr. Este aici de trei zile, „pregătindlocul”,înașafelîncâtsăfielocuibilpentrumineșiKirstie.

—Joshosăneducăpânăacolocubarcalui.

— Voi, intervine Josh, sărutându-mă afectuos pe ambii obraji,CHIAR TREBUIE să vă luați o barcă. Torran este un coșmar fără obarcă,mareelevăvorînnebuni.

Măforțezsăzâmbesc.

—Mersi,Josh,esteexactceaveamnevoiesăauzim,chiarînprimanoastrăziaici.

Elrânjeșteînfelulacelaștrengărescallui.Șiîmiamintescdefaptulcă-miplaceJosh.EstepreferatulmeudintreprieteniiluiAngus:ajutăși faptul cănubea.Și în felul ăsta reduce șidorința luiAngusdeabea.

Asemenea unei echipe de exploratori, coborâm trepteledebarcaderuluisprebarcaluiJosh.Beanymergealdoilea,sâcâitdinspatedeAngus,șisareapoicuograțieneașteptatăînambarcațiune.Kirstieîlurmează:esteentuziasmată,înfelulacelacalmîncareLydiaseentuziasma;capulîiesteperfectnemișcat,privindînzare,deparcăarficataleptică,însăpoțivedeacumîisclipescochii.Estefascinată.

— Toți la bord, zdruncinăm corabia, Torran ahoy! spune JoshpentruaoamuzapeKirstie,carechicotește.

JoshscoatebarcaînlargșiAngusstrângefrânghia,foarterapid.Șiiată cum începem croaziera miniaturală, dar crucială, pornind înocolulinsuleimaimari,Salmadair,caredesparteTorrandeOrnsay.

—Acololocuieștemiliardarul.

Jumătate din atenția mea se îndreaptă către Salmadair, însăcealaltă jumătateesteațintităpechipul fericital luiKirstie:ochii eialbaștri și blânzi privesc uimiți apa și insulele, și imensul cer dedeasupraHebridelor.

Îmiamintescțipătuleidisperat.

„Mami,mami,vinorepede,Lydie-lo,Lydie-loacăzut…”

Din nou, mă izbește cu o forță dureroasă modul în care acelecuvintereprezintă,defapt,singuradovadăpecareoavemcăLydiaamurit,nuKirstie.Dardeceamcrezutacelecuvinte?

Fiindcănuexistaniciunmotivevidentpentrucareeasăfimințit.Tocmaiînacelmomentdintretoatemomentele.Șitotuși,poatecăafostconfuzăîntr-unmodstraniu.Șiînțelegdeceafostconfuză,avândîn vedere că în acea vară fatidică gemenele făceau destul de desschimbdenume,deidentități.Cânderauîmbrăcatelafel,cândaveauaceeași tunsoare. Le plăcea să ne joace asemenea feste, mie și luiAngus,înaceavară.„Cinesunteu,mami?Cinesunt?”

Poate că jucau acel joc în acea după-amiază? Apoi s-a întâmplatdezastrul.Iaraceaconfuziefatalăaidentitățilorloraîncremenitșiadevenitconstantă,asemeneauneiimperfecțiuniîngheață.

SaupoateKirstiejoacăîncontinuareacest joc.Însăîl joacăîncelmai înspăimântătormod posibil. Poate de aceea zâmbește. Poate căjoacăjoculcasămărăneascășisămăpedepsească.

Darpentrucesămăpedepsească?

—Bine,adaugăAngus,aceastaesteInsulaTorran.

6.

Următoarelecincizilesuntdedicatedoarmuncii,n-amtimpsămăoprescșisărespirsausăgândescpreamult.Deoareceaceastăcăsuțăesteunadevăratcoșmar.DumnezeuștiecumeraînaintecaAnguss-o„pregătească”pentrusosireanoastră.

Structuradebază anoului nostru cămin este destul de zdravănă:douăcăsuțealbe,cuacoperișuritriunghiulare,construitedetatăl luiRobertLouisStevensonînanii1880șiuniteîntr-ocasădefamilieprin1950.ÎnsăprimaorădeexplorareacaseidepeTorrandovedește,fărăurmădeîndoială,cănimeninus-amaiatinsîntr-unmodsemnificativdeceledouăclădirideprin1950.

Bucătăria este de nedescris: frigiderul este putred, sunt chestiinegre înăuntru. Trebuie să dispară. Aragazul este utilizabil, dar alnaibii de murdar: în după-amiaza primei zilei, petrec ore întregicurățându-l, până când încep să mă usture genunchii de la atâtaîngenuncheat,însăcândselasăseara–atâtdedevreme,preadevreme– n-am ajuns nici la jumătate cu treaba. Și încă nu m-am atins dechiuveta adâncă din ceramică, mirosind de parcă ar fi fost folosităpentrumăcelărireapescărușilor.

RestulbucătărieiestecâtdecâtOK.Robinețiichiuveteiîmproașcăunlichidmurdar:Angusauitatsă-mispunăcăsinguraapăcurentăpecareoavemvineprintr-oțeavăsubțiredinplasticdinsprecontinent–iar această țeavă este expusămareei pe dig. Șuieră, are scurgeri pealocurișilasăapademaresăintreînea;lareflux,chiarvădscurgeriledacă mă uit pe fereastra din bucătărie – micuțe fântâni artezienețâșninddințeavășisalutândcerul.

Dincauzaacesteicontaminăricuapăsărată,trebuiesăfierbemtot.Însătotulîncăaregustdepește.Prinurmare,săreparămconductadeapăesteunlucruesențial–nuputemsătotcărămapăîmbuteliatădelasupermarketulCo-opdinBroadford;trebuiesăeconomisimbaniișiefortul. Totuși filtrarea sau purificarea apei cu tablete este preacomplicatășinecesităpreamulttimpcasoluțiepetermenlung.Darcum să-i convingempe lucrătorii companiei de apă să vină și să neajute,penoi,doartreioamenicareauales,debunăvoie,săsemuteșisătrăiascăpeoinsulăridicoldeîndepărtată?!

Poatecândceidelacompaniadeapăvorveni,înceledinurmă,înajutorulnostru,nevorajutadinmilăsăscăpămșideșobolani.

Deoarece sunt șobolanipeste tot. Îiaudcânddormșimă trezeștescormonitul lor prin pereți, cum se joacă și se aleargă, dansează șichițăie.Astaînseamnăcătrebuiesăneținemtoatămâncareaîncoșurimetalice,înbucătărie,suspendatedeosârmăpentrurufe.

Mi-ar plăcea să pun mâncarea în dulapurile de bucătărie, însăacesteasunttoateumedeșimucegăite;cândamdeschispentruprimadatăușaceluimaimaredulap,n-amgăsitnimicaltceva înafarădemucegai, praf și vid – șimicul schelet alb al unui șoarecede câmp,așezatîncentrulraftului.

Eracaopiesăfrumoasădelaunmuzeu,colecționatădeunanticar:cevastraniușirar,cevamacabru,darsplendid.L-ampuspeAngussă-larunceînmare.

Acumesteziuaacinceașistauaici,murdarășiobosită,șisingurăînluminadifuzăauneilămpisolitare;lasfoculsemețdinșemineusăse stingă, pentru că-mi place să privesc flăcările care mor. Angussforăieîndormitorulnostru,înpatulmareșivechidinlemn,căruiaîispune Patul Amiralului. Habar n-am de ce are acel nume. Deasemenea, fiicameadoarme încameraei, lângăprețioasaei luminădeveghe,încelălaltcapătalcasei.

Oscânteieimensățâșneștedinșemineupecovorulturcesc.Numămișc,deoareceștiucăestepreaumedcasăiafoc.Privescolistăculucruri„defăcut”,notatepecarnețeluldepegenunchi.Estestupiddelungă,iareuîncăscriuînsemiîntuneric.

Trebuie să cumpărăm o barcă. Angus negociază în fiecare zi cupotențiali vânzători, însă bărcile sunt descurajant de scumpe. Totușinuputemriscasăcumpărămcevaieftin,cares-arputeascufunda.

De asemenea, trebuie să reparăm telefonul cu furcă antic, negru,din1960,care stăpemăsuțadin sufrageria răcoroasă.Estepătatdestropi uscați de vopsea veche și are o arsură misterioasă pe parteainferioară.Probabilcăcineval-apuspeuncuptorîncins,cred.Poatecăeraubețidelaatâtawhisky,încercândsăținăfrigulladistanțășisănusemaigândeascălașobolani.

Oricarearfiexplicația,înreceptorseaudpârâituriatâtdeintense,încâtoricevocedelacelălaltcapătalfiruluiabiapoatefidistinsășimătemcăastaestedincauzafaptuluicăliniaestestricată–roasăde

apademare, ceea ce înseamnă că n-amavea recepție nici dacă amcumpăra un nou receptor. Desigur, n-avem acces la internet și nicisemnallatelefonulmobil.Izolareaestetotală.

Darcepotsăfac?

„Terminălista!”

Ascult scârțâitul bătrânei case, încovoindu-se în vântul lent dinSleat. Și trosnetul focului, buștenii umezi arzând mocnit. Toatehainelemelemirosafum.

Ce altceva? Mai avem de despachetat toate vasele și sticlărianoastră: sunt în cutiile laborios transportate cu feribotul de Josh,Angusșideceiangajațisăneajutecumutarea.Încăbemvinroșudinborcane.

Subliniindcuvântulcutii,privescînjur.

Pe unii pereți sunt picturi ciudate și tulburătoare, cu dansatori,sirene și războinici scoțieni: probabil opera intrușilor de-a lungulanilor. Va trebui să dispară, sunt puțin cam sinistre. Camera devechituridinspatelebucătărieiaratăchiarmairău–undezastrudecâtevasecole;os-olaspeseamaluiGus.Înplus,șopronulcelmaredeafară este dărăpănat și murdar de pene de pescăruși. Și grădinaînchisăesteplinădebălăriișipietreșivaduraanibunis-oscoatemlacapătcuea.

Apoimaieste toaleta, lângăbaie,careareuncartonpebazin,pecaresevedescrisuldemânăalbuniciiluiAngus:„Roglăsațipiatrapecapac,estecasăținănurciledeparte”.

Scriu„Reparătoaleta!”pelistamea.Apoi„Omoarănurcile!”

Peurmămăoprescșizâmbescușor.

În ciuda tuturor acestor lucruri, încă găsesc mulțumire aici,întrezărindosatisfacțieviitoare.Acestaesteunproiectstrașnicșiesteenorm și descurajator, totuși îmi place modul în care acest demersuriaș mă acaparează și mă domină. Știu sigur ce voi face înurmătoarele treizecide luni: voi transformaaceastă casădărăpănatăîntr-uncăminminunat.Voiaducemorțiilaviață.

Astaeste.N-amdeales.Trebuiedoarsăperseverez.Șisuntdornicăsămăsupun.

Deasemenea, sunt șinișteplusuri serioase.Celedouădormitoare

mari și această sufragerie sunt spații locuibile; au pereți tencuiți șiradiatoarefuncționale.Potențialulcelorlaltedormitoare,albucătărieișialspălătorieiesteevident.Loculăstaestemare.

Îmi place și farul, mai ales noaptea. Licărește la fiecare nouăsecunde, am calculat. Nu atât de luminos cât sămă țină trează; defapt,măajutăsădorm,asemeneaunuimetronom,caobătaiefoarte,foartelentăainimii.

Și,înultimulrând,însăcelmaiimportant,adorpriveliștile.Deșim-amașteptatlaacestpeisaj,încămăuimește.Înfiecarezi.

Uneorimătrezescstândcupensulaînmână,cugăleatadediluantlapicioare,cuguracăscată,șiapoiîmivinînfireși-midauseamacăam petrecut douăzeci de minute în tăcere, privind razele de soarestrăpungândmunții strașnici, împungând stâncile negre cu aur, saunorii albi plutind alene peste dealurile acoperite de zăpadă alelanțuluiKnoydart: SgurrnanEugallt, Sgurr a’Choire-Bheithe, FraochBheinn.

Cu stiloul în mână și cu carnețelul pe genunchi, scriu acestecuvinte:

SgurrnanEugallt,Sgurra’Choire-Bheithe,FraochBheinn.

Angusmăînvațăacestecuvinte.Numegaelicefrumoase,într-unfellichide,îmbibatecusare,carecurgînculturăașacumpârâiașeledinCuillins se revarsă în Coruisk. Bemwhisky noaptea, împreună, și elîmi arată numele gaelice pe hartă, iar eu repet aceste vocale șiconsoane misterioase. Râzând încet, dar mulțumiți. Ghemuiți subpătură.Tandrișiîmpreună.Cusoțulmeu.

AcumAngusdoarmeînpatulnostrușisuntdornicăsămăstrecorlângă el. Însă, pentru ultima dată pe ziua de azi, scriu numeledealurilor, de parcă ar fi o incantație care va proteja această micăfamilie. Familia Moorcroft. Singuri pe propria insulă, cu micile eiplajeargintiișifocilecurioase.

Stiloulaproapeîmicadedinmână.Potsimțicummoțăi,alunecândspresomn;șiaceaobosealădulce,rezultatăînurmauneimuncifiziceintense.

Darsunttrezită.

—Mami,mami…??

Ovocemăstrigă.Înăbușitădeușișidistanță.

—Mami!?Mama?!

Oare este un alt coșmar? Lăsând carnețelul din mână, iau olanternă,oaprindșitraversezcoridorulîntunecatșirecesprecameraei.Ușaesteînchisă.Oarevorbeșteînsomn?

—Mami…

Glasulîisunăciudat.Pentruoclipă,rămânparalizatăîntr-unmodridicollaușă.Nuvreausăintru.

Suntsperiată.

Este absurd, însă inima îmi bate mai tare și sunt cuprinsă de opanicăbruscă.Nupotintraîncameraproprieifiice?Cevaneașteptatmătrageînapoi,deparcăarfiundiavoldincolo,iaroteamăstupidă,copilărească, de fantomemă năpădește. Monștri sub pat, în spateleușii.Fiicameaarputeafiacolo,zâmbindu-miînfelulacela.Așacumafăcutînmașină.Încercândsămăderuteze,sămăpedepsească.„Ailăsat-opesorameasămoară.N-aifostacolo”.

Dar astea sunt prostii, doar amintiri ale tatălui meu strigând lamine. Întotdeauna țipa atât de mult, pe măsură ce cariera lui senăruia. Striga la mama, care se făcea mică înaintea lui. Auzeamstrigătele din spatele ușilor ca fiind monștri sau tunete, iar ușileînchisemăagită.

Deci.Nu.Suntomamămaibunădeatât.

Învingându-mi temerile, răsucescmânerul șipășescpesteprag,peurmăprivescînsemiîntunericuldincameră.

Brusc,toatăanxietateameadispareșisuntcuprinsădeîngrijorare.Kirstie stă în șezut înpat și, înmod sigur,nu zâmbește: lacrimile îicurgpeobraji.Ces-aîntâmplat?Luminadevegheesteîncăaprinsă,deșiestedestuldeplăpândă.Ces-aîntâmplat?

—Iubito,iubito…cee,cee,ces-aîntâmplat?

Mă reped spre ea și o îmbrățișez, iarKirstieplânge tăcută câtevaminute, în timp ce o legăn dintr-o parte în alta, ținând-o strâns înbrațe.Estetăcutășichinuită.

Sigurtrebuiesăfifostunaltcoșmar.Încet,Kirstiesuspinăiarșiiar.Și marea îi acompaniază durerea, aud valurile afară, chinuite șineliniștite. Inspirând și expirând. Mă întreb: cine a lăsat fereastra

deschisă?PoateAngus.Areoobsesiecuaerulcurat.

Treptat, plânsetul micuței mele se stinge într-un scâncet. Îi ținchipulîntrepalme,simțindlacrimilecaldeșiumedepedegete.

—Haide,iubito!Ces-aîntâmplat?Unaltvisurât?

Micuțameaclatinădincap.Scoateunsuspinînăbușit,apoiscuturădinnoudincap,ridicăundegetși-miarată.

Ofotografiepepatulei.Oridicșisimtacutdurereapecaremi-oprovoacă. Rezoluția fotografiei este slabă, imprimată de pe uncomputer, totuși imaginea este clară. Este o poză veselă cu Lydia șiKirstieînvacanțăînDevon,poatecuunanînaintedeaccident;suntpe plajă în Instow, zâmbitoare în hanoracele lor roz și identicecomercializate de compania Legoland; țin în mâini găletușe șilopățele,mijindușorochiiînsoare,însăzâmbescfericitecătremineșitelefonulcucarelefăceampoza.

Durerea se revarsă peste mine în valuri, asemenea unei cascadeneostoite,cuapamurdarădeturbă.

—Kirstie,deundeailuatasta?

Eanuspunenimic.Suntuimită.Angusșicumineamdecisînurmăcumult timp să nu lăsăm la îndemâna fiicei noastre pozele – toatepozele,dacăeraposibil–,pentruațineamintirileladistanță.Poatecăeaagăsit-oînunadintrecutiilenesortate?

Privesc din nou fotografia, încercând să ignor propria furtună detristețe.Daresteatâtdegreu!Gemenelearatăatâtdefericite,darînclipaastamiseparedezolantăaceastăfericire.Douăsuroriînluminasoarelui,fiecarefiindceamaiapropiatărudăaceleilalte.Într-unfel,îmidaubruscseama,fiicameacareasupraviețuitesteacumorfană.

Kirstiesedesprindedin îmbrățișareamea, înpijamaleleeiroz,și-mi ia poza din mână, apoi o întoarce spre mine în lumina vagă șispune:

—Caresunteu,mami?

—Iubito?

—Caresunteu,mami?Mami?Care?

„Oh, Dumnezeule, ajută-mă!” Este insuportabil, pentru că n-amniciun răspuns. Adevărul este că nu știu. Pur și simplu, nu le potdiferenția;înaceastăfotografienuexistăindiciivizuale.Artrebuisă

mint?Dacărăspundgreșit?

Kirstie așteaptă. Mormăi cuvinte absurde, sunete liniștitoare,încercând să mă gândesc la o minciună. Însă lipsa unui răspunsadecvatînrăutățeștelucrurile.

Câtevasecunde,măpriveștefix,încordată,peurmăîncepesățipe:searuncăpespateînpat,cumâinileînaer,făcândocrizădepandaliica un copil de doi ani. Țipetele ei sunt groaznice și dureroase,văicărelileîisuntdisperate,darpotauziclarcuvintele:

—Mami?Mami?Mami?Cinesunteu?

7.

Durează o oră s-o calmez din nou pe fiica mea, s-o liniștescsuficientîncâtsăadoarmăiar,într-unfinal–strângându-lfoartetarepeLeopardylapiept,deparcăarîncercasă-lstranguleze.Însăapoieusuntceacarenumaipoateadormi.Zacînpatvreoșaseore,cuochiilarg deschiși și supărată, lângă un Angus care sforăie, întorcând petoatepărțileînmintecuvinteleei.

Cinesunteu?

Oarecumofisănuștiicineești,sănuștiicaredintre„mine”estemoartă?

La ora șapte dimineața, mă ridic grăbită și disperată din patulrăvășit și-l sunpeJosh la telefonulhârâitor. Îmi răspundesomnoroscăestedeacordsămăducăcubarcapânălamașinanoastră,parcatălângă Selkie, întrucât mareea este puternică. Desigur, Angus măbombardeazăcu întrebări, intrândsomnoros însufragerie în timpcepun receptorul în furcă. „De ce-l suni pe Josh?De cemergi atât dedevreme?Cesepetrece?!”Cascăplictisit.

Cuvintelemiseoprescîngurăîncercândsărăspund.Nuvreausă-ispunadevărul,nuîncă;nușidacănusuntnevoită,estepreabizarșiprea înspăimântător–așprefera sămint.Poatear fi trebuit sămintmaimult, în trecut. Poate ar fi trebuit sămint în legătură cu aceaaventură, în urmă cumulți ani; poate că am cauzat daune căsnicieinoastre și nu ne-am revenit niciodată cu adevărat. Dar n-am timppentruvinovăție,așacă-lanunțcătrebuiesăplecdevreme,săconducpână în Glasgow, să fac cercetare pentru un articol, deoarece amîncasat un comision de la Imogen și am nevoie de proiectul ăstapentrucăavemnevoiedebani. Îiziccă fiicanoastră,Kirstie,amaiavutuncoșmarșitrebuiesăfieconsolatăcâttimpsuntplecată.

Uncoșmar.Doaruncoșmar.

Minciunaestestupidă,totușiAnguspares-ocreadă.

ApoisoseștecubarcaJosh,cuochiicârpițidesomn,șipornimpelângă Salmadair spre Ornsay. Odată ajunși, urc în fugă trepteledebarcaderului,sarînmașinășiconducnebuneștespreGlasgow–dinKylespreFortWilliam,sprecentrulorașului,cerându-io favoare lui

Imogen înacest timp.EacunoașteunuldintreceimaibunipsihiatripentrucopiidinScoția.MalcolmKellaway.ȘiștiuacestlucrupentrucăamcititcâtevadintrearticoleleluiImogenînurmăcucâtevaluni,în care ea îl lăudapentru abordareamodernă amaternității. Și iatăcă-icerajutorul.

—Îmipoțiobțineoprogramare?Chiaracum?

—Poftim?

— Immy, te rog! rostesc eu, apoi privesc fix pustietatea bântuitădinRannochMoor,virândînacelașitimpmașinașivorbindlatelefon.

Nu cred că este poliție prin zonă ca sămă aresteze pentru șofatimprudent. Mici lacuri licăresc precum argintul murdar în razeleocazionalealesoarelui.

—Terog,Immy!Amnevoiedeasta.

—Păi.Da…da,așputeaîncerca.Eposibilsătesuneel.Însă,hm,Sarah–eștisigurăcăeștibine?

—Serios?

—Sarah–doarcă–știitu…

—Imogen!

Caoprietenăcaremi-afostalăturiîntotdeauna,înțelegemesajulșiîncetează să-mimai pună întrebări, apoi închide ca să se ocupe derugămintea mea. Și, bineînțeles, primesc un apel de la biroulpsihiatruluiîntimpceconduc:estedeacordsănevedempestepatruore.

Mulțumesc,Imogen.

Șiiată-măaici,înbiroulluiKellaway,peGeorgeStreet.Psihiatrul,doctorul Malcolm Kellaway, stă pe un scaun rotativ din piele, înspateleunuibirousubțiredinmetal.Mâinileîisuntfermîmpreunatecuvârfuriledegetelorîndreptatesprebărbie,deparcăși-arspuneceamaipioasărugăciune.

— Chiar credeți că este posibil să fi făcut o greșeală? În searaaceea,înDevon?măîntreabăelpentruadouaoară.

—Nuștiu.Nu.Da.Nuștiu.

Tăcereapunedinnoustăpânirepeîncăpere.

Cerul deja se întunecă în Glasgow și este de-abia ora două șijumătatedupă-amiaza.

—Bine,sărecapitulămfaptele.

Așa că recapitulează faptele. Faptele chestiunii; cazul de față;moarteafiiceimele;posibilacăderepsihicăacopiluluisupraviețuitor.

Ascult cum relatează faptele, dar, de fapt, privesc fix norii aceianegri și învolburați de afară, dincolo de ferestrele pătrate, cupervazurinegricioasedingranit.Glasgow.Esteunorașatâtdecumplitiarna–victorianșitrist,respingător.Deceamvenitaici?

Kellawayaremaimulteîntrebăripentrumine.

— Cât ați discutat cu soțul dumneavoastră despre aceastăchestiune,doamnăMoorcroft?

—Nupreamult.

—Decenu?

—Doar că – nu vreau să fac lucrurilemai rele decât sunt, adicăînaintesăștiusigur.

Din nou, îndoielile mă asaltează: ce fac aici? Care este rostul?MalcolmKellawayesteușortrecutdevârstamijlocie,șitotuși,poartăblugi care-l fac să pară neconvingător. Are gesturi enervant deefeminate, o helancă stupidă pe gât și ochelari fără rame, cu douălentile perfect rotunde, care parcă exclamă „Oo!” Ce cunoaște omulacestadespre fiicameașieunuștiu? Îmipoate spunealtcevadecâtceeaceștiudeja?

Măpriveștedinspateleacelorochelarișiadaugă:

—DoamnăMoorcroft.Poate căar trebui să trecemde la ceea ceștimlaceeacenuștimsaunuputemști.

—Înregulă.

— Să începem cu începutul, zice el și se apleacă înainte. Dupădiscuțianoastră telefonicădeazi-dimineață,am făcut la rândulmeuniște cercetări șim-amconsultat cuniște colegi de la spitalulRoyalInfirmary,dinEdinburgh.Și,așacumbănuiam,mătemcănuexistăomodalitate sigură de a face diferența între gemeni monozigoți, maialesînsituațiadumneavoastrăaparte.

—ADN?îlîntrebeuprivindu-lîndelung.

—Nu.Mătemcănu.Chiardacăamfiavutomostrăsuficientdemare de la fiica dumneavoastră decedată, explică el tresărind dupăultimele cuvinte, testele standard de ADN nu pot evidenția vreodiferență,aproapeînmodsigur.Gemeniiidenticisunt,purșisimplu,identici – atât din punct de vedere genetic, cât și facial și fizic. Defapt, aceasta este o problemă pentru forțele de poliție; au existatcazuri în care doi gemeni au scăpat de condamnare pentru crimădeoarecepolițian-areușitsăidentificegeamănulcareasăvârșitfapta,chiardacăaveaumostredeADNdelaloculcrimei.

—Însăcumrămânecuamprentele,nusuntdiferite?

—Da, uneori există o ușoară diferență la amprentelemâinilor șipicioarelor, chiar și la gemenii identici, dar, desigur, fiicadumneavoastră,ah…afostincinerată,nu-iașa?

—Da.

—Șiniciuneiadinfetenui-aufostluateamprenteleînainte.

—Nu.

—Înțelegețidificultateaprocedeului.

Ofteazăcuovigoareneașteptată,peurmăseridicășimergesprefereastră, privind felinarele stradale de afară, care se aprind. La oratreidupă-amiaza.

—Esteoproblemăfărărezolvare,doamnăMoorcroft.Dacăambelefiiceartrăi,arexistaaltemodalitățiprincarele-amputeadiferenția,de acum înainte – poate am folosi tipare de dispunere a vaselor desânge de pe chipurile lor, termografie facială, dar când una estemoartășivrețisăfacețiacestlucruretroactiv…Firește,este,practic,imposibil.Anatomianunevaajuta.

Seîntoarceșimăpriveștestândjenantdecufundatăînscaunuldinpiele.Măsimtcauncopil,picioarelede-abiaatingându-mipodeaua.

—Șitotuși,poatecătoateasteanicin-arfinecesare,continuăel.

—Poftim?

—Să fimoptimiști, doamnăMoorcroft. Săprivim situația într-unmod diferit și să vedem ce ne poate spune psihologia. Știm căpierderea unui geamăn este dificilă mai ales pentru geamănulsupraviețuitor.

Kirstie.BiatameaKirstie!

—Gemeniiidenticicare-șipierdco-geamănulauscorurimultmaimarilapatrudintreceleoptscalealedureriipricinuitedepierdere–eisuferămaimultdedisperare,vinovățieșidepersonalizare,ofteazăelscurt,peurmăcontinuă:Ținândcontdeaceastădurereintensă,maiales de depersonalizare, cea mai sigură posibilitate este că fiicadumneavoastră,Kirstie, pur și simplu, arehalucinații.Doctorii de laUniversitateadinEdinburghaurealizatunstudiudespreacestsubiect,pe gemeni care și-au pierdut celălalt geamăn. Au descoperit cătulburarea aceasta psihică este mai intensă la gemenii ai căror co-gemeniaumurit,încomparațiecugemeniicaretrăiescamândoi.

—Kirstieoiarazna?

Terapeutulesteîncadratdefereastraîntunecatădinspatelelui.

— N-o ia razna, devine doar mai tulburată; poate chiar foartetulburată. Gândiți-vă prin ce trece Kirstie singură: ea însăși este oamintire vie a surorii moarte. De fiecare dată când se privește înoglindă, își vede sora moartă. De asemenea, experimentează șiconfuziadumneavoastră,șiasoțului.Totodată,gândiți-văcâtdemultse teme, probabil, de apropierea zilelor de naștere solitare, deconfruntareauneiviețiizolate,deșilanaștereaavutosorăgeamănă.Înmodsigur,experimenteazăosingurătatepecareniciunuldintrenoin-oputemînțelegecuadevărat.

Încercsănuplâng.

—Consternareaeiprobabilcăesteprofundă,adaugăKellaway.Deasemenea, este posibil ca un geamăn supraviețuitor să simtă șivinovăție,șiremușcaredupămoarteaco-geamănului:vinovățiecăelafost ales să trăiască. Vinovăția este intensificată apoi și de suferințapărinților,mai ales dacă părinții se ceartă.Multe divorțuri urmeazădupăastfeldeevenimente,sunttristdeuniversale,spuneel,privindu-măfix,evident,așteptândunrăspuns.

—Noinunecertăm.Este totcepot să spun, repliceu,nu foarteconvingătoare. Adică poate că ne-am certat, la un moment dat:căsnicianoastrăatrecut,știți,printr-operioadădificilă,însăamlăsattotul înurmă.Nunemai certăm în fața fetei noastre.Nu cred căofacem.Nu.

Kellaway merge lângă a doua fereastră și privește felinarelestradaleîntimpcevorbește:

— Vinovăția și suferința, și toată singurătatea aceasta bruscă și

copleșitoaresepotcombinapentruadezechilibraminteageamănuluisupraviețuitorînmoduriextraordinare.Dacăstudieziliteraturadespregemenicareausuferitopierdere,așacumamfăcut-oeu,existămulteasemenea exemple. Când un geamăn moare, celălalt va preluacaracteristicilelui,devenindmultmaiasemănătorcugeamănulcareamurit. Un studiu american a descoperit un geamăn al cărui frate amuritlavârstadedoisprezeceani;geamănulsupraviețuitorapreluatatât demult trăsăturile și stările fratelui săumort, încât părinții luierauconvinșicăgeamănulsupraviețuitoravea,dupăcumauspusei,„spiritul fratelui său mort în el”. Într-un alt exemplu, o geamănăadolescentă care și-apierdut soraapreluat înmodvoluntarnumelesuroriimoarte, în scopuldea înceta sămai fieea însăși,precizeazăKellaway, care se întoarce pe jumătate șimă privește cu subînțeles.Acesteasuntcuvintelepecarele-afolosit,voiasăîncetezesămaifieeaînsăși.Voiasăfiegeamănaeimoartă.

Opauză.

— Așadar, concluzia dumneavoastră este că, de fapt, Kirstie esteKirstie,darcăseprefacecăesteLydiasaucredecăesteLydiapentruatrecepestesentimentuldevinășisuferință?repliceuîncercândsăfiufoartecalmă.

— Este o posibilitate foarte mare, în opinia mea. Și atât vă potspunefărăoconsultațieadecvată.

—Însăcumrămânecucâinele?CuBeany?

Kellawayseîntoarcelascaunulluirotativșiseașază.

— Câinele mă nedumerește. Da. Până la un anumit punct. Și,desigur,avețidreptate:câiniipotfacedistincțiaîntregemeniidenticicu ajutorulmirosului, chiar dacă testul ADN celmai eficient nu dăniciunrezultat.Totușisemaiștieșicăgemeniisupraviețuitoricreeazăadesea legături foarte strânse cu animalele de companie. Animalulînlocuiește geamănul mort. Prin urmare, bănuialamea este că fiicadumneavoastră, Kirstie, și câinele Beany au format această legăturăstrânsă,iarBeanysepoartăîntr-unmoddiferitdreptrăspunslaacestatașamentmaiintens.

Ploaia din Glasgow bate acum în fereastră, destul de tare. Suntdezorientată.FusesematâtdeaproapesăcredcădragameaLydiaseîntorsese și totuși se pare că, până la urmă, Kirstie trăiește. Mi-amînchipuittotul.Totscenariulăsta.LafelșiKirstie,oare?Bătăileinimii

miseintensifică,fărănoimă.

— Și ce fac în continuare, doctore Kellaway? Cum să tratezconfuziafiiceimele?Suferințaei?

—Purtați-văcâtmainormal.Continuațicapânăacum.

—Artrebuisă-ispunsoțuluimeudespreasta?

—Rămâne la latitudineadumneavoastră.Arputea fimaibine sănu dezgropați trecutul, dar, desigur, dumneavoastră trebuie sădecidețicevețiface.

—Șiapoi?Cesevaîntâmplapeurmă?

—Estedificil să spunemcusiguranțăceva fi. ÎnsăbănuialameaestecătulburareaaceastavatrecedeîndatăceKirstievavedeacăvoiîncăovedețicapeKirstie,oiubițicapeKirstie,n-oînvinuițipentrucăesteKirstie;varedeveniKirstie,încăodată.

Doctorul țineacestdiscurscapeoperorație.Cașicumaranunțafinalulunuispectacoldeteatrudramatic.Esteevidentcăprogramareamea a luat sfârșit. Kellaway mă conduce la ușă și-mi înmâneazăpelerina de ploaie, asemenea unui portar la un hotel elegant; apoiîntreabă,peuntonmultmaifamiliar:

—Kirstieesteînscrisălaoșcoalănouă?

— Da. Începe săptămâna viitoare. Am vrut mai întâi să neacomodăm.Știțidumneavoastră…

— Asta este bine. Este bine. Școala este o parte importantă înprocesul de normalizare: după câteva săptămâni petrecute acolo, eavaîncepe,sperșicred,să-șifacănoiprieteni,iaraceastăconfuziedinprezentvatrece.

Îmioferăunzâmbetșters,daraparentsincer.

—Știu că trebuie să fie groaznicpentrudumneavoastră.Aproapeinsuportabil,mă consolează el, pe urmă face o pauză, răgaz în careochiiluiîiîntâlnescpeaimei.Dumneavoastrăcefaceți?N-ațivorbitdeloc despre propria persoană. Ați avut un an incredibil detraumatizant.

—Eu?

—Da.Dumneavoastră.

Întrebareamăblochează.PrivescchipulluiKellaway,zâmbetullui

blândșiprofesionist.

— Fac bine, cred. Mutarea este o distragere, însă îmi place.Presupuncăpoate funcționa.Vreaudoarca toatăsituațiaaceastasăsetermine.

Încuviințează.Estegânditor,înspateleochelarilor.

—Vărogsăpăstrămlegătura.Osearăbună,doamnăMoorcroft.

Șiastaestetot.Ușabirouluiseînchideînurmamea.Coborscăriledin lemn cu balustradă din fier spre ușa principală, apoi pășesc pestrăzileumededinGlasgow.

Felinarelecreeazăaureoleîncețoșateînploaiaînghețată,trotuarelereci sunt aproape pustii. Este doar o femeie îmbrăcată în negru,luptându-secuoumbrelăîmpotrivavântului.Șiaceeasunteu.

HolidayInnExpressestechiardupăcolț.Stauînhoteltoatăseara,comandcurry{11} încamerășimănâncînpatulmeutarecuolingurădin plastic, direct din caserola tot din plastic, privind apatică latelevizor. Încercând sănumăgândesc laKirstie.UrmărescposturileTVdesprenaturășigastronomiepânăcândminteaîmiesteamorțitădin pricina irelevanței a ceea ce privesc. Nu simt nimic. Nu tusuferință,nututeamă,doarliniște.Poatecăfurtunaatrecut.Poatecăastaafosttot.Poatecăviațapoatemergemaideparte.

Mic dejunulmeumatinal este la fel „de plastic” precuma fost șicina;măbucurcămăurcînmașinășicăpornescsprenord,spreTheWilds.Șipemăsurăcecartierelecenușiidelocuințesepredauînfațacâmpurilorverzi,lăsândapoilocpădurilorîntinse,peurmămunților,încoronațicufâșiidezăpadătimpurie,stareameaseîmbunătățește.

Cu siguranță, Kellaway are dreptate: este un psihiatru de copiirenumit la nivel național. Cum l-aș putea contrazice? KirstieMoorcroftesteKirstieMoorcroft,esteridicolsăgândescaltfel.Bietulmeucopilesteconfuzșichinuitdevinovăție.Vreaus-oîmbrățișezpeKirstieoorăîntreagăcândvoiajungeacasă.Apoisăneîncepemdinnouviețile.ÎndulceleaerrecealHebridelor.

Lacul Loch Linnhe se întinde albastru și cenușiu în stânga, iardincolo de el disting șirul de ziduri și garduri vii care reprezintădrumulspre insule, șerpuindprinpăduri și sălbăticie, spreportuldepescuitșiterminalulferibotuluicătreMallaig.

Verificceasuldebord în timpceconduc.Mis-a spuscă,dacă iei

feribotul de la Mallaig spre Armadale, practic, drumul către insulescurtează cu două ore călătoria spre Ornsay, întrucât nu trebuie săocoleștiprinnord,spreKyle.

Tragmașina într-un loc de parcare pe șosea și o sun pe doamnaveselă de la Calmac, compania de feriboturi. Veștile sunt bune.Următorul feribotpleacă laamiază. Îlpotprinde fărăprobleme.Așacă sun la Torran pentru a-l anunța peAngus și, printre pârâituri, îlaudspunând:

—Bun,bun,vinsăteiaucubarca,stailiniștită!

—Cubarca?Avem,însfârșit,obarcă?

Pârâit.

—Da.Oșalupă.Eu…

Pârâit.

—Estegrozav…

Șuierat.Pârâit.Pppppârrrâit.

—TeiaudepedebarcaderînOrnsaycând…

Glasul i se stinge într-o furtună de electricitate statică. Linia astatelefonicăvacedaîncurând.

—Două treizeci.Două treizeci!!Angus.Așteaptă-mă înOrnsay ladouătreizeci.

De-abiaîlpotauzirăspunzând.CredcăaspusOK.

Oricum,avemobarcă.

Avemobarcă!

Odată ajunsă în portul din Mallaig, cu ofițerii lui de coastă șipescarii vorbăreți și veseli, și cu bărcile de pescuit creveți aliniatelângădig,agitațiaîmidăunfiordeexuberanță.Urcmașinapeferibotșistauacolo,pejumătatezâmbindșipejumătatevisând,pecânddaumărunțișulpefereastrăunuipolonezsimpatic,carepoartăunhanoraclargșiscoatebiletedintr-omașinărieinteligentă.

Pe urmă cobor de pe feribot și conduc entuziasmată mașina pedrumul principal spre Ornsay – avem o barcă! O barcă adevărată,numaianoastră!AccelerezșitraversezînsuflețităultimuldeallasuddeOrnsay.

Esteomovilămohorâtășimlăștinoasă,șitotuși,adeseaesteciudatdeaglomerată: înacest loc îșiparchează localniciimașinile, laoriceoră,casăprindăsemnallatelefonulmobilșisănavighezepeinternetpe smartphone-urile lor. De asemenea, este ultimul obstacol vizualînaintedeOrnsay.Așadar,întimpcegonescspreparteaopusă,ovăd.Nouameacasă.

Șiinimaîmitresaltădebucurie.

Torran.MinunataEileanTorran!

Pentru prima dată de când ne-ammutat aici, simt un atașamentsincer.Înciudaumezeliișiaaspectuluineîngrijit,măîndrăgostescdeadevărata frumusețe a noii noastre case, de gloria apelor care curgspre sud, dincolo de Salmadair; învolburându-se peste mărețiasinguraticăaPeninsuleiKnoydart,întrelacurilemaritime.Frumusețeaesteaproapeamară:asemeneadurerii înurmaunei rănicare începesăsevindece.

NumaivreausămăîntorcvreodatăînLondra.Vreausăstauaici.

EileanTorran.Insulanoastră.

Pierdută în reveriile mele pompoase, conduc prin sat și parchezdincolodeSelkie,lângădebarcader.Acoloeste,într-adevăr,Angus,cuKirstie în haina ei roz, adăpostită protector sub brațul lui. Kirstiezâmbește timid, nu și el. Mă privește ciudat și știu că este ceva înneregulă.

—Deci, spun eu, ascunzându-mi temerile.Cepoate fi rău acum?Câtaiplătit?

— Cinci sute de lire, de la Gaelforce – fabricanți de bărci înInverness.Joshm-aajutats-oaduc.Aredoimetrișijumătatelungimeșiestegonflabilă.Unfeldechilipir.

Angusîmiaruncăunzâmbetforțat,neconvingător,șimăconducespre debarcader, arătând spre o șalupă sinistră, portocalie șigonflabilă,plutindpeapacalmădinOrnsay.

—Joshîșifacegrijică,dupăonoaptezdravănălabar,barcaastanuvafidestulderezistentă.Darasteasuntprostii.

—OK.

Kirstie îl ține pe Leopardy cu o mână, iar cu cealaltă strângepumnulmasivaltatăluiei.Așteptândsăurcecumamișitatiînbarcă

șisămeargăacasă.

—Amvăzutmulțiproprietaride iahturimergând sprenavele lorcu șalupe ca asta, continuă Angus. Sunt destul de ușoare cât să neducăspreplajă.N-amfiînsiguranțădacăamfugiprinapăspreplajă.Ăstaesteundetaliucrucial.Nu?

—Hm!Habarn-amcesăspun,nuștiunimicdesprebărci.

Încăsuntîncântatădebarcă,deșicevaesteînneregulăaici.

Cevanelalocullui.

—Lasă-măpeminesăurcprimul,ziceAngus.Șiapoivăajutșipevoi.

Coboarăînsalturitrepteledinpiatră,peurmăurcăînșalupă,carese leagănă subgreutatea lui. Se întoarce și întindebrațele spre fiicanoastră,dupăaceeaspune:

—Bine,Kirstie,vreisăviituprima,înaintealuimami?

Îlprivesclung.Cuochiimari.Întrebându-mă.Gândindu-mă.Kirstiemăpriveșteșizice:

—Închipuie-țicăaiuncâineșiopisică,șioaltăpisică,penumeBună,PaPașiVinoAici,șieșticueleînparc,strigând.

—Da?

Kirstiezâmbeșteșiret,cudințișoriieialbi,încreștere,strălucindu-i,dintrecareunulmișcându-se.Acumrâdede-adreptul.

—Dacăaistrigaînparclaele,mami,cupisicileșicucâinele,șiaistrigaBunășiPaPașiVinoAici,elear fugipeste tot,n-ar ști ce săfacă!

Măforțezșieusăzâmbesc.Acestaestegenuldeglumă–genuldeprostioarăspontană–decareKirsties-arbucuraîmpreunăcuLydia;ele ar născoci aceste fantezii stranii și le-ar înflori, și ar râdeîmpreună,caunasingură.Daracumnumaiestenimeniaicicaresăjoaceacestjoccuea.

Încerc să râd, însă este evident că râsulmeu este fals.Kirstiemăpriveștelungșiparetristă,cuvalurilealbastreșireciînspateleei.

—Amavutunvis,adaugăea.Dinnouunvisurât.Buniculeraîncameraalbă.

—Poftim?Iubito?

—Sarah!

GlasulluiAngusestemaiasprudecâtvântulrecedinOrnsay.

—Sarah!

—Ce?

—Nupoțis-oajuți?întreabăelțintuindu-măcuprivirea.Ajut-opeKirstiesăurceînbarcă.

Luând-o demână, o ajut să urce în șalupă, apoi o urmez. Kirstieeste distrasă, privește pierdută și îndurerată la valuri.Mă aplecmaiaproapedesoțulmeuși-ișoptesc:

—Ces-aîntâmplat?

Ridicădinumeriși-mirăspundetotcuvocejoasă:

—Altvis.Noapteatrecută.

—Acelașicoșmar?

—Da.Fețele.Nimicimportant.Vaînceta,măasigurăel,peurmăseîntoarce,forțându-sesăfiemaivesel,șizâmbește.OK,fetelor,bineațivenitlaHMS{12}Moorcroft.Săieșimînlarg!

Îmi plimb privirea de la zâmbetul forțat și fals al lui Angus lacăpșorulblondșiuscățivalfiiceimele,carestăcuspatelelamine,șimă gândesc la visul ei recurent. Îl are de ceva luni, dispare și iarapare. Și l-a visat pe bunicul ei? De ce respinge Angus chestiuneaasta?Sigurestecevasimbolic.Trebuiesăînsemneceva.Totușinu-mipotdaseamace.

Angus pornește motorul suspendat. Vântul bate tăios. Kirstie seapleacă pestemarginea șalupei, privind valurile. Îmi fac griji că varăci,cănuși-apusglugahanoracului.DarbarcaneducecusuccespeTorran;Kirstiesaredineașialeargăpealeesprecasă,aparentîntr-ostaremaiveselă,bucuroasăcăaajunsacasă.Beanyoașteaptălângăușabucătăriei,acoloundepoatefigăsitadesea.

Deparcăn-arvreasăintre.

Noimaizăbovimpețărm,întimpceAngusîncearcăsămăînvețecumsălegbarcadebalustradeledinfieralefarului.

—Nu,așa,spuneel.Fă-oașa!

Încercsădaugatanodul,însăeșueziar,înluminadinceîncemaislabă.Elzâmbeșteșimăceartă.

—Milverton.Nupreaeștifamiliarizatăcumarea.

—Șituceești,Gus,vreunpiratbătrân?

Angusrâde, iardispozițianoastrăeste, înmodsigur,dinnoumaibună.Înceledinurmă,nodulîmireușește–deșinusuntsigurăcă-mivoiaminticumsă-lfac.

Intrămîncasă.Sesimteunaerfamilial.Ooalămarecuceaistăpemasa din sufragerie; turnăm ceai în căni,mâncămprăjitură și luămdecizii. Suntem un cuplu care lucrează la o casă. Dulcele miros alvopselii proaspete ne învăluie. Angus intră în șopron și taie lemnepentruaaprindefocul,iareupregătesccina.

Observ,întimpcetaicartofiișiprivesclunglaluminilepâlpâindedinsatulOrnsay,cumcondițiileprimitivealeviețiinoastrenereaduclaroluriletradiționalealebărbatuluișifemeii.AngusgăteaadeseaînCamden,însăacumrarmaigăteșteaici,astafiindcăforțașitimpulluisunt necesare pentru sarcini dificile, masculine. Cum ar fi tăiatullemnelor,căratullucrurilorgreleșiziditul.

Și totuși, nu mă deranjează acest lucru. Într-adevăr, îmi place.Suntem un bărbat și o femeie pe o insulă, independenți șisupraviețuitori, muncind ca o echipă, făcând lucruri masculine șilucrurifeminine.Estedemodăveche,daresteunlucruatrăgător.

Lacinăbemvinieftin,iareuîlținpeAngusdemânăși-ispun:

—Bunătreabăcubarca.

Mormăie ceva despre riscuri în apă și rechini peregrini. Nu știuexactcespune,însăîmiplacecumsună.Locuimîntr-unloccurechiniperegrini.

Focul arde buștenii. Desfacem a doua sticlă de vin, iar Kirstie seretrage bucuroasă în camera ei, cu o revistă. Angus scoate o cartedesprenodurișiîncearcăsămăînvețe,cuobucatădefrânghie,cumse fac câteva noduri marinărești – nodul de împreunare, nodul decârlig,noduldelegătură.

Suntemdin nou cuibăriți sub pătură. Privesc lung bucata cenușiede frânghie și-mi dau silința, dar nodul mi se destramă în mânăpentruașapteaoară.

Angusofteazărăbdător.

—Binecănueștipasionatădesclavie.Aifiinutilă.

Ridicprivireaspreel.

—Însănueuașficeacarearleganodurile,nu-iașa?

Angus faceopauză și râde.Acel râsetdedemult, intens și foartesexy.Apoiseapleacășimăsărutăblândpebuze,șiestesărutulunuisoț, al unui iubit. Conștientizez brusc că încă există atracție fizicăîntre noi. Cumva, a supraviețuit.După toate prin câte am trecut. Șisunt,defapt,fericită,saucevafoarteapropiatdeacestsentiment.

Pentrurestulserii,Angusșicuminemaifacemtreabăprincasă:eltencuiește baia și instalează noile țevi. Eu mai acopăr cu vopseadesenele făcute pe pereți de intruși de-a lungul timpului, care suntmultpreaînfiorătoare.

Poziționând un scaun, mă pregătesc să acopăr al doilea desen.Arlechinul.Darapoimăopresccutrafaletulînmânășiridicprivirea.Arlechinulpriveșteînjos.Cufațaluialbășitristă.

Denicăieri,revelațiamăizbește.

Cameraalbă,chipuriletristeprivindînjos.Coșmarulcareserepetăconstant.Șibuniculeicarei-aapărutînvis?

Mi-am dat seama. Am descifrat visul lui Kirstie. Și totul s-aschimbatdinnou;șisuntsperiată.

8.

Elîșiprivisoția.Celpuținnumaibeauvindinborcane.Trecuserădeastașiajunseserăîntr-olumeapaharelorpentruvin.

Eraceva,însănusuficient.EltranspiraalergânddecolocoloprinSkye, încercând să găsească de lucru, de orice fel, să construiascăpodurișicocinepentruporci,magaziipentrugrădinidacăeranevoie.Tot ce trebuia să facă soția lui era să despacheteze restul oalelor șivaselor,ceeacepărusesă-iiacamolună.Saucelpuținșasezile.Da,munciserădingreulacasă.Împreună.Șimunciserădestuldebine–seînțeleseserămai bine, în ciuda tuturor lucrurilor. Și da, ea încasasecomisionulacelaînGlasgow,dardesprecefusesevorba,cuadevărat?Angus nu prea crezuse povestea aceea. Imogen păruse evazivă ieri,când el o sunase din Selkie și o întrebase: ce făcuse soția lui înGlasgow?

Abținându-se să nu-și bea vinul dintr-o singură înghițitură, oascultăvorbinddespretelepatie.

Telepatie?

Sarahpriviîndirecțialui,apoicontinuă:

— Gus, gândește-te la asta: adică – visul. Kirstie visează despreLydia.ȘiviseazădespreLydia înspital.Astatrebuiesăfie,nu?Decipoate că-și închipuie că este Lydia, în acel moment oribil: când s-atrezitpentruosecundășine-avăzutpe toți– familiaei,asistentele,doctorii.Buniculeieraacolo,încameraaceea.Cameraalbădinspital.

—Dar,Sarah,eu…

— Kirstie habar n-are că sora ei, Lydia, s-a trezit, că a fostconștientă pentru un moment, cel din urmă. Nimeni nu i-a spusvreodată.Așacă…

Expresiasoțieiluieradestuldepanicată.

—Gus!Cumaltfelarfiștiutdesprespital?Cum?

—Haide,Sarah.Calmează-te!

—Nu,serios,gândește-tepuțin.Terog!

Angusridicădinumerișinuzisenimic,încercândsăexprimeprin

disprețuldinprivirecâtdemulturaaceastăidee.

—Angus?

Dinnou,elnuspusenimic.Tratând-oînmodintenționatcutăcere,dreptpedeapsă.Simțeacumseînfuriapentrucăeaîncercasădistrugătotul.Dinnou.Tocmaicândeiîncepeausăseacomodeze.

Punându-șipaharuljos,Angusprivicătrepicăturiledeploaiecarese prelingeau pe fereastra sufrageriei. Cum avea să izoleze casaîmpotriva intemperiilor? Și rezistentă la vânt?Așa cum îl avertizaseJosh,cândvânturileșiploiledinSkyeîncepuseră,casadinTorraneramai răcoroasă înăuntru decât temperatura de afară, din cauza unuiefect de refrigerare, de la umezeala intensă pe parcursul atâtor anifărăîncălzireadecvată.

—Angus,vorbeștecumine!

—Dece?Cândspuiaberații?

El încerca să se abțină: lui Sarah nu-i plăcea să țipe la ea, ar fiizbucnit în plâns dacă el ar fi ridicat glasul.Aceasta eramoștenireatatăluieidominant.Însăeaplecaseșisemăritasecuunbărbataspru,nufoartediferitdetatălei.

Atunci, a cui era vina? Sau poate că nu era vina nimănui: doartiparele repetitive ale familiilor. Angus nu era diferit, nici imun larepetărilesupărătoarealegenelorșimediului:chiarînacelminut,arfivrutsăbeacevaserios.Unpaharmarecuwhisky,catatălluiratat,careobăteapemamaluiAnguscelpuținodatăpelună.Apoiacăzutîn râu și s-a înecat. Bun. Acolo e toată băutura de care vei aveavreodatănevoie,ticălosbătrân!

—Ceesteprostiaasta?Sarah?

—CumaltfelaaflatfiicanoastrădespreLydia,înspital?

—Nuștiisigurcăviseazădespreasta.

—O cameră albă, cu chipuri triste, privind în jos, iar bunicul eiesteacolo?Trebuiesăfieasta,Gus,cealtcevaarputeafi?Imaginilesuntatâtdegrăitoare,deșiparoribile.Dumnezeule!

Saraheraiarpepunctuldeaplânge?CevaînAngusîșidoreacaeasăplângă,așacumaproapeplânsesecândKirstiespusesecespusese.

Soțialuiscăpăușor.

Angus rezistă tentației de a o îngrozi cu adevărul. În schimb, îșipuse mâna masivă peste mâna mică și albă a soției lui, mâinile eimicuțe,drăguțeșinepricepute,carenuputeaulegaunnodpentruaancora barca; totuși acestea eraumâinile mici și albe pe care el leiubise.Cândva.Oareomaiputeaiubivreodatăcumtrebuia,dinnou?S-o iubească pur și fără dubii, nebântuit de resentimente sau dedorințaderăzbunare?

— Sarah, poate i-a zis tatăl tău? Știi cum este el după câtevapahare. Sau mama ta. Fratele meu. Oricine ar fi putut spune cevadesprespitale,iareaaauzit,apoiși-aînchipuitrestul.Gândește-tecâtdeoribiltrebuiesăfieconceptulăstapentruuncopil.Spital.Saloane.Moarte.Is-arîntipăriînmemorie.Deaceeaviseazădespreasta.

— Nu cred că i-a spus cineva sau că a auzit pe cineva vorbinddesprespitale.DoarceidinfamiliameaștiaucăLydias-atrezit.Șii-amîntrebat.

—Ce-aifăcut?

Tăcere.

—I-aiîntrebatpepărințiităi?

Încăopauză.

— Dumnezeule! Sarah? Ai sunat oamenii și le-ai povestit toateastea,toateintimitățilenoastre?Cumosăneajuteasta?

Soția lui luăogurădevinșiclătinădincap,peurmăstrânsedinbuze,careisealbirădincauzatensiuniireprimate.

Angus privi intens la vinul din paharul său. Simțind o senzațieepuizantă de inutilitate, de parcă ar fi stat într-o cadă, iar apa sescurgeaprinorificiuldescurgere,făcându-lsă-ifiefrigșisăsesimtăgreoi:transportatpeoplanetămeschină.Tremurauîncasaaceea;seînecauînsarcinișiprovocărișipoatecăerainutil.

Nu.Trebuiasărămânăoptimist.PentruKirstie.

A doua zi va încerca din nou. Poate avea să-și ducă din nouportofoliullaacelbiroudearhitecturădinPortree.Eraupepunctuldea-ioferiunaranjamentpart-time.Maiaveaunevoiedoardeunmicimbold. „Ascultați-mă, priviți, am proiectat părți pentru zgârie-nori,cred că mă pot descurca în privința unei stâne”. Poate chiar i-arimplora.„Ajutor,amnevoiedeslujbaasta,amnevoiedezecemiide

dolari,pentrucăfiicamealocuieșteîntr-ocasăcareeste, lapropriu,caunfrigider”.

— Gus, există multe povești despre gemeni care au legăturitelepatice – știi că obișnuiam să vorbim despre asta și… Știi și tu,aveauaceleașivise.Maițiimintecândîncepeausărâdădinsenin,înacelașimoment,iarnoihabarn-aveamdespreceeravorba?

Angus se lăsă pe spate și-și frecă ochii cumâna prăfuită.Ascultăcasa.Kirstieeraîncameraei,jucându-secuvechiuliPad.Puteachiarsăaudăclarclick-urileșisunetelejocului,careparcăerauînduetcuropotulploiipefereastrasufrageriei.Fiicaluierapierdutăîntr-olumevirtualășin-oputeaînvinui:realitateanueragrozavă.

Iarrealitateaeraaceasta:AngusîșiaminteavremurilecândKirstieșiLydiarâdeausimultan,fărămotiv.Normalcă-șiamintea:lepriveauimit când, din senin, gemenele începeau să chicotească, stând înscaunediferite,înacelașitimp,fărăsăcomuniceaparent.Uneori,astaseîntâmplașicânderauîncamereseparate.Mergeadintr-ocamerăînaltașilegăseaîncrizeidenticederâs,fărăvreunmotividentificabil.

Angus își amintea atât de multe! Își amintea cum, odată, Lydiacitea Big Friendly Giant – Uriașul cel prietenos, de Roald Dahl, îndormitorul ei, iar el descoperise că și Kirstie era la aceeași pagină,citind la parter. Își amintea cum le privise odată, în timp ce seîndreptausprecasădelașcoală,Kirstiemergândînainteîntr-unritmdomol,cupașimărunți,apoiovăzusepeLydiamergând înurmaeiexact în același mod, de parcă ar fi fost amândouă într-un fel detransă.Decefăceauasta?Casăsperieoamenii?Saupentrucăexista,cu adevărat, un fel de legătură psihică? Totuși el nu credea și nuputeacredeacestlucru.Anguscitisedespreaceateorie:nuexistaașaceva,nuexistatelepatiagemenilor.Doarmiracolulobișnuitalgeneloridentice.

Angusprivipicăturiledeploaie.Asprimeavremiideafarăîlchemași-latrăgea.

Cevaînăuntrulluiîșidoreasăfieafară,învântșifrig,cățărându-sepecresteledurealemunțilorBlackCuillins,asaltatdevânturiledepestâncilede laOldManofStorr.Numaicăeleraacolo,așteptândcasoțialuisăvorbească.Eaîșiterminăvinuldinpaharșivăzucăsticlasegolise.Oareaveau sădesfacăalta?Angus sebaza întotdeaunapeSarahsă-lsupraveghezecasănubeapreamult.Șida,eldejamaivoia

osticlă,laoracincidupă-amiaza.

—Angus, te rog!Doargândește-te laasta.N-ar fipututexistaunfeldetelepatie?CumrămânecugemeniiaceiadinFinlanda,careaumuritînacelașitimp,înurmauneialunecărideteren?Careera…

—Lazecekilometridistanță.Înaceeașinoapte.Da.Și?

—Nuesteuimitor,nudovedeșteceva?

—Nu.

—Dar…

—Sarah,chiardacăarfiexistatcândvavreolegăturăpsihicăîntreele, ceea ce nu cred, Lydia estemoartă demai bine de un AN. Iarviseleauînceputînurmăcudoarcâtevaluni.

Ploaiapărusăiaopauză.Soțialuiîlprivi.

— Chiar dacă ai convingerea că gemenii își pot trimite reciprocvise,de ladistanță, continuăel, nu cred căgemenii sepot contactareciprocprineter–cândunuldineiesteMORT.Nu-iașa?

Urmăunmomentdetăcere.Angusizbucniîntr-unhohotderâs.

—DoardacănucumvasusțiicăLydiaseîntoarcedinmorți,caofantomiță? O fantomămică, plutind în jur, vorbind cu geamăna ei.Undeesteacum?Înșifonier,ținându-șipropriulcapînmâini?

Eraoglumă.Angusîncercasăfieamuzant.

Șitotuși,cuoatitudineservilă,îșidăduseamacăatinseseunpunctsensibil.Sarahnurâdea,nicinuseîncrunta;purșisimplu,seholbalael în timpceploaiahebrideană răpăiadinnou, săpânddin ce în cemaiadâncîncimentulșimortarulaceleicaseidioate.

—Oh,lanaiba!Acumcreziînfantome,Sarah?Revino-țiînfire,lanaiba! Lydia este moartă, Kirstie este o fetiță confuză și nefericită.Astaestetot.Arenevoiedoarcapărințiieisăfieîntregilacap.

—Nu.Nuestevorbadefantome,cidealtceva.

—Ce?

—Eu…

—Cee?

—Este…bâiguiea,dupăaceeaglasulisestinseșiurmătăcerea.

Angus ar fi vrut să țipe. Ce.Dracu’. Este? Furia îl copleșea.Abiastăpânindu-se,întrebăcuultimafărâmădecalm:

—Ceeste,Sarah?Careestemarelemister?

—Eu…nuștiu.Viseletotuși,cumrămânecuvisele?

—SuntdoarVISEnenorocite!exclamăAnguscuprinzându-șicapulînmâini,dramatizând,șitotuși,fiindsincer.

Câteva clipe,niciunuldin einuvorbi, peurmăSarah se ridică șidusesticlagoalăînbucătărie.Angusoprivi întimpceseîndepărtă;blugii îi atârnau pe șolduri. Existase o vreme când rezolvau aceatensiuneprinsex.Iarelîncăodorea,încăaveafanteziicuea,chiarșicândn-oputeasuporta.

Ces-arîntâmpladacăarmergeînpat?Sexuleraîntotdeaunadur:lui Sarah îi plăcea așa. Era unul dintre motivele pentru care seîndrăgostisedeea:sexualitateaeisurprinzătoare,animalică.„Mușcă-mă, plesnește-mă, trage-mi-o.Mai tare!”Dardacă făceau sexdur înacel moment și furia lui latentă ieșea la suprafață, cum s-ar sfârșitotul?

Sarahseîntoarsedinbucătărie.Fărăoaltăsticlăcuvin.Starealuidespiritseînrăutățișimaimult.Oareputeasădeschidăoaltăsticlădevinmaitârziu,fărăcaeasă-lprivească?Trebuiasăîncetezesămaibeaașademult.Kirstieaveanevoiecatatăleisăfiecâtdecâttreazșirațional.Cinevatrebuiasăfiecuochiiînpatru.

Însăleeraatâtdegreusămizezepeminciuni!Iaracellocnueradeunajutoratâtdemare,așacumsperaseAngus.Atmosferareceșicenușiedenoiembrieeradestuldegroaznică și erade-abia toamnă.Cumaveasă fieadevărata iarnă?Poatecăseveritateașibrutalitateaaveausăfiedeajutor:vorfinevoițisălucrezecaoechipă.

Saupoatecăi-arîndepărta.

Sarahrămaseînpicioareînîncăpere,ezitând.

—Sarah,estecevacenu-mispui?Eștiașadecevavreme–decândaifostlaGlasgow,poate.Dacănuchiardedinainte.Ces-aîntâmplat?

Soțialuiîlprivișirăspunse,caîntotdeauna:

—Nimic.

—Sarah!

—Îmiparerăucăamadusvorba.TrebuiesăpregăteschaineleluiKirstie,nule-amdespachetatîncă,auajunsde-abiaazi-dimineațăși…

Angus se întinse după mâna ei și o luă într-a lui, iar Sarahcontinuă:

—Începeșcoalaîncâtevazile.

Elîisărutămâna,neștiindcealtcevasăfacă.DarSarahseretrasecuunzâmbet tăcut,umil, apoi se întoarse și ieșidin camerăpeușanevopsită,târșâindu-șiceletreistraturideșosetepepodeauarecedinpiatră.Angusopriviplecând.Oftândexasperat.

Fantome?

Eraridicol.Măcarde-arfidoarfantomeleoproblemă.

Cufantomelearfiușor.Fiindcăfantomelenuexistă.

Angusseridicășidecisesă-șiocupetimpulcumuncăgrea,pentrua se elibera de tristețe și furie. Endorfinele i-ar putea îmbunătățistareadespirit.Trebuiasătaiemaimultelemne,iarafarăseînsera.

Traversând bucătăria, deschise ușa șubredă din spate, de lângăchiuvete și mopuri, care ducea în camera cu vechituri. Acolo undeșobolaniițopăiauextaziațiînfiecarenoapte.

Tot felul de nimicuri erau depozitate acolo, în acel spațiuasemănătorcuunhambar:grămezidemobiliervechi,așteptândsăfietransformate în surcele cu ferăstrăul, un sac straniu cu cărbune,probabil datând de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial.Tigăi și sticle erau îngrămădite unele peste altele – ca și cum sateîntregi de refugiați ar fi stat acolo și ar fi părăsit brusc locul; eraugrămezi de saci din plastic și role de sfoară albastră din nailon, șipiramidedecarafeanticedinporțelan, înmajoritatecrăpate.Bunicaluifuseseostrângătoareobsesivă,oadevăratălocuitoareainsulei–osupraviețuitoareatimpuluiei,cânderanecesar,nulamodă,săadunioriceajungeapeplajă.„Hei,uite,băiețaș,astane-arputeafidefolos.S-opăstrăm”.

Alegândcâțivabuștenicasă-idespice,Angusîșipuseochelariideprotecțiedinplastic,îșistrecurădegeteleînmănușilevechișiumede,apoiporniferăstrăulelectric.

Vreo două ore tăie lemne în lumina palidă de treizeci de wați abeculuidincameracuvechituri.LunaPlinăseridicăpestescorușiidin

Camuscross, în timp ce norii se împrăștiară. Beany împinse ușa cunasul și sări în rumegușul de pe jos, frumosmirositor. Stătea acolo,legănându-șiîncetcoada,șipriveaparticuleledeprafgalbenzburânddinbușteni.

—E-nregulă,băiete.E-nregulă?

Câinele părea trist. Păruse trist încă de când ajunseseră acolo.AngusseașteptasecaluiBeanysă-iplacăTorran,săsebucuredeea–o întreagă insulă frumoasă, cu iepuri, foci și păsări pe care să leurmăreascășiochiurideapăcunămolprintrepietre.MaimultdecâtlabirintuldincărămidășibetondinCamden.Nu?

Cutoateacestea,câineleeraadeseaposomorât,caînacelmoment,cândstăteacubotulîntrelabe.

Anguspusejosferăstrăul;umplusetreiligheaneculemnetăiateșitranspirase.Îșiscoaseochelariidinplasticși-lgâdilăpeSawneyBeanîntreurechi,cudegeteleînmănușate.

—Ces-aîntâmplat,bătrâne?Estedoaroinsulă!

Câinelescheună.

—Omoricâțivașobolani,Beano?Suntmulțipe-aici.

Angus deschise gura, prefăcându-se că mușcă din ceva, apoigesticulă cumâinile de parcă ar fi fost labe. Încercând să imite uncâineprinzândrozătoareledăunătoare.

—Haphaphap.Șoareci,Beano?Șoareci?Eștiuncâineafurisit.Tetragidintr-unneamstrăvechidevânătorideșobolani.Nu?

Beanycăscăagitat,peurmăîșipusedinnoubotul între labelecade sfinx. Angus simți un val de simpatie. Iubea acel câine. Îșipetrecuseore întregi și fericiteplimbându-se cuBeanyprinpăduriledinjurulLondrei.

Însăaceaschimbareadispozițieicâineluieraderutantă.

Gândindu-semai bine, își dădu seama căBeany se purtase foarteciudatîncădecândajunseserăpeinsulă.Uneoriseascundeaîncolțurialecasei,deparcăarfifostsperiat,alteorirefuzasăintreîncasă.ȘisepurtadiferitînpreajmaluiSarah.SepurtasediferitînpreajmaluiKirstieșiSarahdemultăvreme.

OareeraposibilcaBeanysăfifostmartorlaceeaceseîntâmplasecuadevăratînDevon,sus,laetaj?Oareuncâineîșiputeaamintisau

înțelegeunevenimentprecumacela?

RăsuflarealuiAngusformăaburidiafaniînaerulumedșirece.Înîncăpereeraunfrigînțepător,dupăceelîncetasesăsemailuptecubuștenii. Atât de frig, încât ferestrele începeau să fie acoperite cu opojghițădegheață.

Exact ca în acea zi în care se născuseră gemenele: cea maifriguroasăzidinan.

Privilungfâșiilesubțiridegheață.

Durerea îl izbi asemenea unei lovituri în genunchi, așa cum seîntâmplaadesea.Caunplacajdurlarugby.Făcându-lsăseîncovoaiededurereșisăsesprijinedegrămezileprăfuitedescânduri.

Lydia,micuțaluiLydia.Zăcândacolo,înspital,cutuburilealeaîngură,deschizândochiiplinideregretodată,ultimadată,casă-șiialarevedere.Parcăpentruaspunecă-ipărearău.

Lydia,Lydialui.MicuțaLydia.Fiicaluidragă.

Și el o iubise, o iubise la fel de mult ca Sarah. Totuși, cumva,suferința lui era considerată mai neînsemnată? Cumva, durereamameieravăzutăcafiindmultmaiimportantă:eaeraceacăreiaisepermiteasăcedeze,eaeraceacăreia isepermiteasăplângă,eaeraceacăreiaisepermiteasăagonizezeluniîntregidinpricinapreferateiei.OK,elîșipierduseslujba,însăcontinuasesă-șicauteunserviciuîntoatăaceaagoniecare,înceamaimareparte,nueradinvinalui.Șiastaîlînfuria.Saraheraceacaretrebuiaînvinuitădeuninfinitdeorimai mult. Angus voia să-și rănească soția pentru ceea ce seîntâmplase.S-opedepsească.S-orăneascătare.

Decenu?Fiicaluieramoartă.

Luă de pe un raft un ciocan cu gheară, pentru scos cuie. Ușorruginit. Avea colțiimaronii, de parcă oțelul ar fi fost deja pătat cusânge uscat. Era greu, dar avea o greutate satisfăcătoare, exactgreutateapotrivită.Cereasăfietrântitcuputere,săspargăceva.Într-un final. O explozie de roșu. Ca și cum ar strivi un pepene, pulpamoalezburândpestetotînjur.Oaregheareledinoțelarfilipicioase?

Ploaiaseoprise,iarmareaseîntindeacenușiedincolodeferestre.Angusprivilungscândurilepătatealepodelei,disperat.

Un scheunat îl trezi la realitate. Beany îl privea cu capul ușor

aplecat într-oparte, încă trist, și totuși, curios.Deparcăar fi simțitgândurileabsurdeșigroaznicealestăpânului.

Angusprivicâinele.Secalmășivorbi:

— Hei, Beany. Vrei să mergem afară? Să găsim o focă și s-ofugărim?

Câinelelătrăblândșiscuturărapiddincoadă;Anguspusecugrijăciocanuldinoțelperaft.

9.

ArputeafioriceșcoalădinMareaBritanie.Joasășiaerisită,cuunterendejoacămăricel,culeagăneșitoboganeînculoriveseleșimulțipărinți arătând somnoroși, tensionați și încercând un sentiment devinăpentruușurareapecareosimțeauîntimpce-ilăsaupeceimicilașcoală.Decorulestecelcareoscoateînevidență:mareaînparteastângă și munții mari și posomorâți în spate, brăzdați de zăpadatimpuriededecembrie.Șiapoi,desigur,maiestesemnuldepepoartă.

Rachadhluchd-tadhailgufailteache.

Dedesubtesteotraducereînengleză,culiteremaimici.

Toțivizitatoriitrebuiesăseprezintelarecepție.

Kirstiemăținestrânsdemânăîntimpceplecămdelângămașinanoastră.NestrecurămprintremașinilemaizveltedeorașșimașinileLandRovermurdare,șineapropiemdeușiledinsticlă.Altemameșialți tați se salută reciproc, cordial și amabil, în acel mod demn deinvidiat,relaxatșivorbăreț,lacarenupream-ampriceputniciodatășicaremisevapăreachiarmaidificilaici,printrestrăini.

Unii dintre părinți vorbesc gaelica. Micuța Kirstie este la fel detăcută ca mama ei. Agitată și încordată. Este îmbrăcată în noua eiuniformă de un alb-albastru, de la Kylerdale, pe sub hanoracul roz;cândi-lscotînpragulușiidelaintrareașcolii,uniformaparedurerosdemare,aproaperidicolă.Iarpantofiisuntdemodați.Șipărulîiestepieptănatanapoda:demine.

Măinvadeazăunsentimentdevinovăție.Oareamcumpărathainedemărimeagreșită?Șidecenui-ampieptănatpărulmaiatentă?Amfostașagrăbită!Angusvoiasăajungădevremepețărm:aobținutunproiect part-time la o firmă de arhitectură în Portree, destul dedepartedecasă,așacăvafinevoitsărămânăacolopestenoaptedefiecaredatăcândvaaveacevadelucru.Astaestebinedinpunctdevedere financiar, dar înseamnă că transportul va fi chiar maicomplicat.

Prinurmare, a trebuit săplecămcu toții în aceastădimineață, înbarca noastră solitară. Și am fost forțată să grăbesc lucrurile: amaplicatgrăbită spray-ul împotriva încurcăriipărului,amperiatpărul

fin, alb și mătăsos al fiicei mele, în timp ce Kirstie stătea întregenunchii mei jucându-se cu jucăria ei și cântând pentru sine uncântecnou,invențieproprie.

Iaracumestepreatârziu:părulluiKirstiearatăciufulit.

Instinctul meu de a o proteja iese la suprafață. Îmi doresc cudisperare să nu se râdă de ea. Va fi deja descurajator de singură,începândcursurile lao școalănouăaproape înmijlocul semestrului,fărăsoraei.Șiconfuziacuprivirelaidentitateaeiesteîncăprezentă,stândlapândă.Uneori,Kirstievorbeștedespresinelaplural,folosind„noi”,nu „eu”, ca și cumar fi „altăKirstie”.A făcut-o îndimineațaaceasta.

AltăKirstie?

Este tulburător și dureros,motiv pentru care n-am spus nimic înaceastă privință. Sper doar căpsihiatrulKellaway aredreptate și cășcoalavarezolvacumvatoatăsituația:entuziasmulunornoiprietenișinoijocuri.

Așacăiată-neaici.

Zăbovimlaușadeintrareașcolii,întimpcetoțiceilalțicopiimergdirect la clasele lor: vorbesc zgomotos, râd din orice, lovindu-se curucsacurile. Ca în filmul Toy Story – Povestea jucăriilor sau în joculvideoMoshiMonsters.O femeie cu ochelarimari cocoțați pe un nasmare și cu o fustă din stofa cadrilată îmi zâmbește liniștitor și ținedeschisăușadinsticlă.

—DoamnăMoorcroft?

—Aa,da?

—V-amcăutatpeFacebook. Îmiparerău!Eramdoarcurioasăsăștiucinearputeafinoiipărinți.

FemeiadădincapspreKirstie,privind-ocuoexpresieindulgentă.

—IareatrebuiesăfiemicuțaKirstie!KirstieMoorcroft?

Neconduceînăuntru.

— Arăți exact ca în poze! Sunt Sally Ferguson. Este minunat săavemofatănouă lașcoală.Terogsă-mispuiSally,ziceea,apoi îșiîntoarcedinnouprivireacătremine.Secretarașcolii.

Femeia așteaptă să răspund. Însă nu pot. Fiindcămi-o ia înainte

fiicamea:

—NusuntKirstie.

Secretara zâmbește; probabil crede că este o glumă. Un joc. Uncopilascunzându-seînspatelecanapelei,ținândridicatăopăpușă.

—KirstieMoorcroft!Ți-amvăzut fotografiile!Osă-țiplacășcoalaasta,noipredămîntr-olimbăfoartespecială…

—NUsuntKirstie,ciLydia.

—A…

—Kirstieestemoartă.SuntLydia.

—Kkkirr…?bâiguie secretara,darnu termină fraza și glasul i sestinge.

Măprivește.Confuză,lucruperfectdeînțeles.

Fiicamearepetăridicândglasul:

—Lydia.SuntLydia.NoisuntemLydia.Lydia!

Holul școlii este tăcut, cu excepția fiicei mele, care strigă acelecuvintenebunești.ZâmbetulluiSallyFergusons-astins,foarterapid.Privește în direcția mea, încruntându-se panicată. Pe perete existămultefrazeveseleîngaelică,imprimatepehârtie.Secretarașcoliimaiîncearcăodată:

—Ah…hm…Kirss…

FiicameaserățoieștelaSallyFergusondeparcăarcerta-o:

— Lydia! Trebuie să-mi spui Lydia! Lydia! Lydia! Lydia! LydiaLydiaLydiaLydiaLYDIA!

Femeiadăînapoi,însămicuțameaestedenecontrolat.Neoferăocriză de pandalii demnă de o scenă dintr-un supermarket: doar căsuntem într-o școală, iar ea are șapte ani și pretinde că este sora eimoartă.

—Moartă, Kirstie-koo estemoartă. SUNT LYDIA! Sunt Lydia! Eaesteaici!Lydia!

Ce să fac? Încerc să port o conversație normală, într-un modabsurd:

—Aa,estedoarofază,ochestie–măvoiîntoarces-oiaulaora…

Dareforturilemelede-abiapot fiauzitecând fiicameastrigădinnou:

— Lydia LYDIA LYDIA LYDIA LYDIA LYDIA – Kirrrstie esteMOARTĂșioURĂSC,suntLydia!

—Terog,măadresezeuluiKirstie,renunțândlaprefăcătoriamea.Terog,iubito,terog?

—KIRSTIEESTEMOARTĂ.Kirstieestemoartă,auucis-o,auucis-o.SuntLy-DDDDIII-AAAAA!

Apoi, lafelderepedepecâta început,crizasedomolește.Kirstieclatinădincap,mergeapăsat spreperetele îndepărtat și seașazăpeun scăunel, sub fotografia unor elevi lucrând în grădină, cu oinscripțieveselăîncarioca.

Agobairsagharrad.

Fiicameapufnește,peurmărosteștefoarteîncet:

—Terogsă-mispuiLydia.Decenupoțisă-mispuiLydia,mami,dacă ea sunt? Te rog? insistă ea și mă privește cu ochii albaștri șiînlăcrimați.Numerglașcoalădacănu-mispuiLydia,terog.Mami?

Sunt paralizată. Rugămintea ei pare dureros de sinceră. N-am deales.

Tăcereaseprelungeșteșisetransformăînagonie.Deoarecetrebuiesă-iexplictotulsecretareișcoliiîncelmaiprostmomentposibil,încelmai stânjenitormod.Șipentruasta trebuie s-o scotpeKirstiedepehol.Amnevoiecaeasăfieînaceastășcoală.

—OK,OK.Doam…

Bâlbâialămeacopilăreascăseîntoarce:

—DoamnăFerguson.EaesteLydia.LydiaMoorcroft.Suntsperiatăși mă bâlbâi. De fapt, o înscriu la școală pe Lydia May TaneraMoorcroft.

O tăcere îndelungată. Sally Fergusonmă privește foarte derutatădinspateleacelorochelarimarișigroși.

—Poftim?Hm!Lydia?Dar…

Seînroșește,apoiseîntindespreobancădinspateleuneiferestrerabatabileșiiaofoaiedehârtie.Următoareleeicuvintesuntmaimultoșoaptă:

— Însă scrie aici, foarte clar, că o înscrieți peKirstieMoorcroft?Acesta este formularul. Pentru Kirstie. În mod sigur. KirstieMoorcroft?

Tragadâncaerînpiept.Dausăvorbesc,darfiicameaofaceprima.Deparcăarfiauzit.

—SuntLydia.Kirstieestemoartă,apoiafostvie,însăpeurmăesteiarmoartă.SuntLydia.

Sally Ferguson roșește din nou și rămâne tăcută. Mă simt preaamețită ca să răspund, clătinându-mă pe marginea unui prăpăstiiîntunecateșiabsurde.Totuși,făcândunefort,vorbesc:

— Putem s-o lăsăm pe Lydia sămeargă în noua ei clasă și dupăaceeavăpotexplica.

Încă unmoment de tăcere disperată, apoi aud copiii cântând uncântecveselpecoridor.

Kookaburra își face cuib în arborele din cauciuc, / Vesel vesel esteregeleboschetului!/Râzi,Kookaburra,RÂZI…

Absurditateacânteculuiîmiprovoacăgreață.

SallyFergusonscuturădincap,peurmăvinemaiaproapedemineșirosteșteîncet:

—Da…Pareoideebună.

Secretara școlii se întoarce spre un tânăr arătos în jeanși strâmți,careintrăpeușiledinsticlă,dinfriguldeafară.

—Dan,Daniel,terog–tesuperidacăpoțis-oducipe,ahh,LydiaMoorcroft în clasa ei, anul 2, la capătul coridorului? JaneRowlandson.

RÂZI,Kookaburra,RÂZI…

Dan consimte apatic și prietenos și se lasă pe vine lângă Lydia,asemeneauneichelnerițesupraentuziasmateluândocomandă.

—Salut,Lydia.Vreisăviicumine?

Kookaburrastă în copacul din cauciuc, /Numărând toatemaimuțelenăuc.

—SuntLydia.

Kirstie își împreunează înverșunatămâinile lapiept. Încruntându-

se. Bosumflându-se. Afișând cea mai încăpățânată expresie de careesteînstare.

—Trebuiesă-mispuiLydia.

—Sigur.Normal.Lydia!Îțivaplăcea,facmuzicăîndimineațaasta.

—Stop, Kookaburra, stop, Kookaburra, /Aceea nu emaimuță, sunteu.

Înceledinurmă,strategiafuncționează.Încet,Kirstieîșidesprindebrațele și-l iademână,urmându-lpeDanspreoaltăușădin sticlă.Pareatâtdemică,iarușa,atâtdeuriașășimistuitoare!

Launmomentdat,easeopreșteșiseîntoarcepentrua-miaruncaun zâmbet trist și speriat, apoi Dan o conduce pe coridor: esteînghițitădeșcoală.Trebuies-olasînvoiasorțiieisinguratice,așacămăîntorcspreSallyFerguson.

—Trebuiesăvăexplic.

Sallyîncuviințeazăursuză.

—Da,vărog.Înbiroulmeu.Acoloputemfisingure.

Cincizecideminutemai târziu, îiofer luiSallyFergusondetaliileelementare,dargroaznice, alepoveștiinoastre.Accidentul,moartea,confuzia identității de peste paisprezece luni. Prin urmare, femeiapare sincer îngrozită și, totodată, înțelegătoare, însăpotdetecta șiourmă de încântare vicleană în ochii ei, în timp ce ascultă povestea.Fărăîndoială,îianimoaltăziplictisitoaredeșcoală.Iatăunlucrupecarei-lpoatepovestisoțuluisauprieteniloreiînaceastăseară:n-osăvă vină să credeți cine a venit azi, omamă care nu știe identitateagemenei ei care a supraviețuit, o mamă care se întreabă dacăpresupusaeifiicamoartășiincineratăafost,defapt,vieînultimelepaisprezeceluni.

—Este o poveste uluitoare, zice Sally Ferguson. Îmi pare atât derău!

Îșiscoateochelarii,peurmăși-ipunedinnou.

— Este uimitor că nu există, ah, niciomodalitate științifică… dea…

—Ști?Deadovedi?

—Păi,da.

—Totceștimestecă–adicăcucred–dacăeavreasă fieLydiapentrumoment,poatecătrebuiesă-ifacemjocul.Pentrumoment.Văderanjează?

—Nu,desigur.Dacăașapreferați. Și este în regulă și înprivințaprocesului de înscriere. Ele sunt… își caută ea cuvintele. Ei bine,fetele aveau aceeași vârstă, deci, da, va trebui doar să actualizezinformația,darnuvăfacețigrijipentruasta.

Măridicsăplec,destuldedisperatăsăscap.

— Îmi pare foarte rău, doamnăMoorcroft. Însă sunt convinsă cătotulvafibineacum,Kirstie,adicăfiicadumneavoastră.Lydia.Îivaplăceaaici.Serios.

Merg în fugă spre parcare. În mașină cobor geamul portierei șigonescînapoisprecoastă.Vântulesteînțepătorderece,batedinsprevest,dinsprelanțulmuntosCuillin,dinButtofLewis,dinSaintBloodyKilda, dar nu-mi pasă. Vreau să simt frigul pătrunzător. Trec deOrnsay și mă îndrept spre Broadford, care parcă ar fi Londra dinpricina distanțeimari față dePeninsula Sleat.Aici suntmagazine șioficii poștale, și oameni pe trotuare – cu o cafenea spațioasă șicălduroasă, cu o conexiune foarte bună la internet și semnal foartebunlatelefonulmobil.Vreauvotcă,însăvatrebuisămămulțumescdoarcucafea.

Măașezpeunscaunconfortabildinlemnlângăomasămare,cuoceașcăstrașnicădecappuccinolângămine,apoiîmiscottelefonul.

Mama.Trebuies-osunpemama.Urgent.

—Sarah,scumpo,știamcătuerai!Tatăltăuesteîngrădină,pe-aiciavempartede-ovarăindiană.

—Mamă.

—Estetotulînregulă?Kirstieaînceputorelelanouașcoală?

—Mamă,trebuiesăauziceva.

Mamamăcunoaștedestuldebinecâtsă-șideaseamaceinsinueazătonulvociimele;vorbăraiaeiîncetează.Așteaptă.

Și-iexplic.Așacumamfăcut-ocuSallyFerguson.Așacum,poate,voifinevoităsăleexplictuturorcelorlalți.

Ofacrapid,casănumăpoticnesc.Îispuncăexistăposibilitateasăne fi înșelat: în privința identității gemenei care a murit. Nu știm.

Încercăm să ne dăm seama. Totul este atât de absurd, dar atât dedurerosdereal!LafelderealprecumlanțulmuntosKnoydart.Mama,care poate fi cu ușurință la fel de tăcută ca mine, mă ascultărespectuosîntimpcevorbesc.

— Imposibil, spune ea la final. Imposibil. Doamne, Dumnezeule!BiataKirstie.Adică…

—Mamă,terogsănuplângi.

—Nuplâng.

Plânge.Aștept.Eacontinuăsăplângă.

— Doar că asta trezește atât de multe amintiri. Noaptea aceeagroaznică.Ambulanța.

Aștept ca lacrimile să i se domolească, încercând să împiedicpropriile emoții să mă năpădească. Eu trebuie să fiu cea puternicădintrenoidouă.Dece?

— Deci, mamă, e imperios necesar să-i dăm de capăt acesteisituații,dacăputem,deoarecetrebuiesăhotărâmdacăesteKirstiesaudacă este Lydia. Apoi să ne conformăm deciziei, presupun.Nu știu.Oh,Dumnezeule!

—Da,consimtemama.Da.

Altecâtevasuspinematerneseaudînreceptor.Privesctraficuldeafară, mașini îndreptându-se spre Kyle sau Portree. Lungul drummontancareșerpuieștepelângăScalpayșiRaasay.Angusamerspeaceldrumînaceastădimineață.

Conversațianoastrăalunecăsprelucruripracticeșitrivialități,darpeurmătreclaoproblemăserioasă.

—Mamă,vreausăteîntrebceva.

—Da,scumpo,sesmiorcăieea.

—Trebuiesăștiu,săcautoricecontradicție,săgăsescoriceindicii.

—Ce…

— Este ceva din acea noapte, din acel weekend, înainte deaccident.Aiobservatcevadiferitlafetesauînrelațialor?Cevacenumi-aispuspentrucănupărearelevant?

—Diferit?

—Da.

—Ceînseamnăasta,Sarah?

—Nuștiu.Doarcă,probabil,nuleputeamdistinge.Șiniciacumnu pot. Se purtau diferit, era ceva ciudat, vreunmotiv pentru careexistăconfuziaastaînminteafiiceimele?

Mamaeste tăcută.Afarăningeușor,primaninsoarea iernii.Suntdoar câțiva fulgi rătăciți. Plutesc asemenea unor confetti în aerulînțepătorșitrist.Peparteaopusăastrăzii,ofetiță,mergândîmpreunăcumamaei,seopreșteșiaratăsprefulgiimărunți,cuchipulluminatdebucurie.

—Mamă.

Maimultă tăcere. Aceasta este o pauză neobișnuit de prelungită,chiarșipentrumama.

—Mamă?

—Păi,bâiguieeașifaceopauză,semncăsegândește,strategiepecareofoloseșteatuncicândminte.Nu.Nutrebuiesădezgropămtotulacum,nu?

—Bada,trebuie.

—Păi,număpotgândilanimic.

„Minte.Propriamamămăminte.Ocunoscmultpreabine”.

— Mamă, este ceva. Ce este? Ce? Trebuie să-mi spui, fără alteocolișuri.Spune-mi!

Fulgii de zăpadă se răresc și mai mult, ajungând doar o dârăargintieprinaer.Fantomazăpezii.

—Nu-mipotaminti.

—Bada,poți.

—Scumpo,chiarnupot.

„Deceminteînprivințaasta?”

—Mamă.Terog!

Următorul moment de tăcere este diferit. O aud respirând. Șiaproape gândind. O văd cu ochii minții în Devon, pe coridor, cupozele din cariera lui tata pe perete, înrămate și șterse, și prăfuite.

Fotografiicuelprimindpremiipentrureclamedemultuitate.

— Ei bine, scumpo, poate că a fost ceva, însă nu este nimicimportant.Nimic.

Este atât de evident de unde am moștenit asta: predilecția spretăcere,refuzuldeadezvăluiceva.

PotînțelegeacumdeceAngusvreauneorisămăstrângădegât.

—Nuestenimic,Sarah.

—Spune-mi,mamă.Spune-mi!

Mamatrageadâncaerînpiept.

— În regulă, eu… Îmi amintesc ziua în care ați sosit, Kirstie eradestuldesupărată.

—Kirstie?

—Da,darn-aiobservat,eraiatâtdedistrasăcu…totul.ȘiAngusîntârzia, desigur, a ajuns târziu, foarte târziu în acea noapte, și amîntrebat-opeKirstieceosupăraatâtdetare,iareaarăspunscăeracevalegatdetati.Căelosupărasecumva,cred.Cevadegenulăsta,astaestetotce-miamintesc,sigurnuestenimic.

—Nu,s-arputeasănufie.Mersi,mamă.Mersi.

Dialogulseclatină.Neexprimămiubireamaternăși filială.Mamamăîntreabădacăsuntbine.

—Adică,adaugăea,eștibine?

—Da.Suntbine.

— Ești sigură? Scumpo, vorbești puțin cam, știi tu, ca înainte.Sarah,chiarnuvreisăteîntorcilastareaaceea.Nuașacumaifost.

—Mamă,mădescurc,chiarsuntbine,cuexcepțiaacesteichestiunicu Lydia.De fapt, îmi place casa, în ciuda șoarecilor de sub pat. Șiiubescinsula.Trebuies-ovezi.

—Desigur,normalcăovomvedea.

Cas-ofacsăschimbesubiectul,întrebdesprefratelemeu,Jamie,șistratagemafuncționează.Mamarâdeblândșicuafecțiuneșirăspundecă este în Australia, crește oi. Sau taie copaci în Canada. Nu estesigură. Este o glumă de familie pe seama faptului că Jamie este unhoinar,unrătăcitor:oglumădefamiliepecareofolosimcasătrecem

de momentele grele și de conversațiile stânjenitoare. Exact ca înmomentulacesta.

Apoineluămlarevedereșicomandîncăocafea.Gândindu-mălaconversațiapecaretocmaiamavut-ocumama.DeceaajunstârziuAngus în acea seară în Instow? Înainte de accident, povestea era căexistaposibilitateasălucrezepânătârziu.Totuși,cândamîncercatsă-lsunămlamuncă,nueraacolo.Ulteriorieșiselaiveală–elexplicasemai târziu – că se oprise acasă la Imogendupămuncăpentru a luacâtevadintrelucrurilegemenelor:feteleîșipetrecuserărecentnoapteaacolo.

Lui Imogen, care n-avea copii, îi plăcea mereu să aibă copii înpreajmă.

Peatuncin-ampus la îndoialăpovestea.Absolutdeloc. Sufereampreamultșioricumpovesteaaveasens.Daracum?

Imogen?

Nu. Este stupid. De ce mă îndoiesc de soțul meu? Exceptândproblema cu alcoolul, a fost întotdeauna alături de noi. Iubitor,devotat, inventiv, nefericit, Angus. Soțul meu. Și trebuie să amîncredereînel,întrucâtn-ampenimenialtcineva.

Și oricum nu pot face mai mult în acest moment în privințaproblemeiluiKirstie;trebuiesămăocupșidetreburilemele.

Săcâștigbaniprinscris.Nouljobpart-timealluiAngusînPortreevaaducecâtevalire,însăcâtevalirenusuntsuficiente.Netrebuieunvenitmaimare.Prinurmare,oricepotadăugalavenitulnostruvafiesențialpentruaneducetraiulpeTorran.

Și-midorescfoarte,foartemultsăstaupeTorran.

Așa că deschid laptopul și petrec două ore trimițând e-mailuri:ideile acumulate, noțiunile și comunicările necesare din ultimelepatruzecișioptdeore.Trimitcâtevae-mailuriredactorilordinoraș:aș putea scrie ceva despre Torran și Sleat, despre folclorul local,despreresuscitarealimbiigaelice,orice.

Bânddincappuccinoșiprivindmașinilecareseperindăafară,măgândescîncăodatălaiubireacrescândăpecareosimtpentruinsulanoastră.Esteasemeneauneipasiuniadolescentineînfiripatepentruunbăiat nepăsător, greu de mulțumit. Cu cât Insula Torran este maidificilă,cuatâtmaimultîmidorescsăfieamea.

După câteva ore grele,muncamea este terminată; trebuie sămăîntorclașcoală,cas-oiaupeKirstie.Osăîntârzii,așacăapăspedaladeaccelerație.Brusc, începsăpatinezpestegrilajulmetalicacoperitcu un strat subțire de zăpadă și aproape mă opresc într-un stejarpipernicit,carepăzeșteposomorâtundrumdețarăînstângamea.

„Mai încet, Sarah, mai încet!” Trebuie să nu uit că drumul estepericulos aproape pe tot parcursul lui, de la Broadford la Ardvasar.Dar,laurmaurmei,totulesteoarecumpericulosaici.

Unfulgdeneasinguraticaterizeazăpeparbrizșieste„exterminat”de ștergătoare. Privesc dealurile joase și golașe. Rase de vânturi șidefrișare.Măgândesclaoameniismulșidinacestpeisajdesărăcieșide Highland Clearences, migrația din secolele XVIII-XIX când mulțiscoțieni au părăsit țara în căutarea unui traimai bun peste hotare.Skyeaveapeatunciopopulațiededouăzecișicincidemiideoameni.Un secol mai târziu, populația a scăzut la jumătate. Mă gândescadesea la scenele emigrării: soțiile de fermieri plângând, câiniiciobănești uciși pe ascuns, bebelușii țipând în timp ce-și părăseaufrumoasașiostilapatrieșinavigausprevest.Iaracummăgândesclafiicamea.

Țipând.

Amdeciscumvoiprocedaînprivințafiiceimele.Nuvreausăfacasta.Însătrebuie.Grozăviadeazi-dimineațăm-afăcutsăiauaceastădecizie.

Ajung la școală. Cu efort, afișez un zâmbet neconvingător pentrucâteva dintre celelalte mame, pe urmămă întorc și privesc semnulvesel din hârtie de pe ușa din sticlă, pe care scrie Failteache, și măîntrebundeestefiicamea.

Toți ceilalți copii ies din clase: un șuvoi de energie veselă șipălăvrăgeală gaelică, multe cutii pentru pachețelele de prânz LegoMovie, o mulțime de oameni mici alergând spre brațe părintești șiapoi,înceledinurmă,ultimulcopiliesepeușă,încet,ezitant.Ofetițăfărăprieteni.Carenuvorbeștecunimeni.

Fiica mea. Copil unic la părinți. Cu micul ei rucsac trist. Înuniforma ei sumbră. Vine spre mine și-și așază capul pe pântecelemeu.

—Bună,tu,spuneu.

Îmipununbrațînjuruleișioconducspremașină.

—Hei.Cumafostprimazideșcoală?

Veseliameaesteabsurdă.Darcealtcevapotsăfac?Săfiusupăratăși cu gânduri de sinucidere? Să-i spun că totul este, într-adevăr,groaznic?

Kirstieîșiprindesingurăcenturaînscaunulpentrucopiișipriveștepe geam la apa cenușie a canalului Sleat și la luminile rozalii șiportocaliidinMallaig:cuportulșicugara,cusimbolurilelibertățiișicivilizațieistingându-seîndepărtare.Întunecimeaierniidejaînvăluietotul,laoratreișiunsfert.

—Iubito.Cumafostlașcoală?

Eaîncăpriveștepefereastră.Insist:

—Moomin?

—Nimic.

—Poftim?

—Nimeni.

—A,OK.

Ceînseamnăasta?Nimicșinimeni?Pornescradioulși fredonezuncântec vesel, în timp ce simt un impuls scurt de a conducemașinadirectînlaculLochnaDal.

Daramunplanșinevomținedeel.Trebuiedoarsăajungemlabarcășiapoipeinsulă.

Peurmăvoifaceceeacemătematâtdemultsăfac.

Acestlucrumizerabilșigroaznic.

10.

Barcaesteacolo,așteptândlegatădepilonulcaresevedeclardinparcarea de lângă Selkie. Farul și casa noastră par inocente îndepărtare,albeși frumoase, totuși subminatedemunții întunecați șiimpunătoriailanțuluiKnoydart.OprescFordulșiparchez.

Am nevoie de patru sau cinci încercări zdravene ca să pornescmotorulsuspendatalbărcii.Deobicei,aveamnevoiedezece.Începsămăobișnuiesccuastașidejacârmescmaibinebarca.Potchiarsălegnoduri.

Kirstiestăcalmă,cuochiiușorînroșiți,lacelălaltcapătalșalupei,privindmaiîntâispremine,apoispreplajelepietroasedinSalmadair,în timp ce traversăm întinderea de apă în briza răcoroasă. Părul eiblondseonduleazăfrumosșipluteșteînvânt.Aratăatâtdedrăguț–profilul și năsucul ei cârn sunt încadrate de apă. O iubesc atât demult,micuțamea fetiță! O iubesc pentru că este Kirstie și o iubescpentrucă-miaminteștedeLydia.

Și,desigur,opartedinmineovreapemicameaLydia înapoi.Opartedinminecântăveselălaauzulacesteiidei.Mi-afostextremdedordeLydia:demodulîncareciteamîmpreunădupă-amieziîntregi,de modul în care uneori doar stăteam tăcute, însă fericite; Kirstiețopăia mereu, fiind mai nerăbdătoare. Ideea că Lydia s-ar fi pututîntoarcedinmorțiesteunfeldemiracol.Înfricoșător,darunmiracol.Oare toate miracolele sunt înfricoșătoare? Dar dacă o primesc peLydia înapoi, dacă Lydia este cea care este cu adevărat aici, acum,atunciKirstiemoare.

Ce tot gândesc? Aceasta este Kirstie, după cum urmează sădovedesc.Încelmainemilosmodposibil.Dacăvoiputeagăsiforțasăducplanulpânălacapăt.

— De ce se numește Salmadair, mami? mă întreabă Kirstie înbătaiavântuluiaspru.

Estebine.Oconversațienormală.

— Cred că înseamnă insula psalmilor, scumpo, acolo a fost omănăstiredefemei.

—Când,mami?Ceesteomănăstire?

—Omănăstirecuoamenicareserugau,obișnuiausăseroageaiciînurmăcumulțiani,cuvreomiedeani.

—Înaintecanoisăfimbebeluș?

Ignorsintaxastâlcitășiconsimt.

—Da.Cumulttimpînaintedeasta.

—Acumnumaisuntmăicuțeacolo?

—Nu.Ți-efrig?

Vântulbateînverșunatînpărulei,iarpelerinarozaliedeploaieîiestedescheiată.

—Nu,ebine,răspundeea.

Vântulîmisuflăpărulînfață,darîmiplacesăampărulînfață.

—OK.Aproapeamajuns.

O focă se înalță în partea dreaptă, privindu-ne cu ochii triști șiînțelepți; apoi, cu un pleoscăit uleios, dispare, iar Kirstie afișeazăzâmbetuleiștirb.

ValurilecanaluluiSleatsuntblândeșinetransportăpânăpeplajadelângăfar.Tragșalupa,careestedestuldeușoară,peliniațărmului,unde crabii sapă în nisip și se ascund și unde un somon mortputrezește,ciugulitdepescăruși.

—Ptiu!exclamăKirstie,arătândsprehoitulmirositoralpeștelui.

Dupăaceeaaleargă spre casă, împingeușa carenuesteniciodatăîncuiată și dispare înăuntru. Îl aud pe Beany lătrând blând înîntâmpinarea ei. Câinele obișnuia să latre tare și vesel. Leg barca șipornescsprecasă.Bucătăriaesterece.Șoareciisunttăcuți.Arlechiniidanseazăpeperetelealb,pătat,dinsufragerie.Piatraestepevasuldetoaletă,casăținemnurcileladistanță.

Angusnuesteacasă,munceșteși rămânepestenoapte înPortree.Suntemsingurepeinsulășiastaesteperfectînregulă.

Kirstie îlmângâiepeBeany, apoimerge în cameraei să citească.Pregătesc cina în bucătăria întunecoasă, unde coșurile din sârmă seleagănă deasupra capului în lumina palidă, păstrându-ne mâncareadepartedeșoareci.Potauzirespirațiamării,sunăcașicumcinevaar

faceexercițiifizice,gâfâind.Sesimteliniștea.Dinainteafurtunii?

Îmiadunforțelepentruceeaceurmeazăsăfac.

Poatearfitrebuitsăfacastaînurmăcutreisăptămâni:os-otestezpeKirstie,untestpecarenu-lpoatesimulasaupica.Ideeami-atrecutoarecumprinminteazi-dimineață,pecândostudiampeLydiațipândlașcoală;șis-adefinitivatînaceastădupă-amiază.

Experimentul meu se va baza pe fobia fiicei mele: frica ei deîntuneric.

De fiecare dată când această fobie se declanșa, ambele gemenețipau, însă țipau într-unmod unic, țipetele lor erau diferite. Kirstiețipa, gâfâia și striga, rostind variante timide ale unor cuvinteîngrozite.Lydiascotea,purșisimplu,unțipătstrident,foarteînalt.Despărgeagheața.

Am auzit acest țipăt doar de câteva ori. Este diferit de orice altăvocalizare.Probabildeaceeam-amgânditlaacestexperimentde-abiaastăzi. Iar una dintre dățile în care am auzit țipătul a fost când amavutopanăde curent înCamden. Înurmăcudoiani, eaaaruncatgemeneleînbeznătotală:întunericuldecares-autemutîntotdeauna.

Cânds-aîntâmplat,amândouăauavutaceareacțieinstantaneedepanică.DarKirstieaînceputsărespiregreușiațipat,iarLydiaascosacelțipătpătrunzător.

Iaracumvoideclanșaaceastăfobieînmodintenționat.Aruncând-oînbeznătotală.Reacțiaeivafiinstinctivășireflexă,nuvaputeasăseprefacă, astfel că țipătul îmi va spune adevărul. Planul meu estenemilos, mă face să simt că leșin din pricina sentimentului devinovăție, însănuvădvreoalternativă.Săpermitacesteiconfuzii săcontinueesteunlucrușimainemilos.

Trebuiesăfactestul,altfelmăvoipierdeînîndoialășiurădesine.

Kirstie ridicăprivirea spremine când intru îndormitorul ei.Parefoarte tristă. A transformat această cameră goală într-un loc maifamiliar,cucărțileeipeunraftșipozelecupirațipeperete.Darîncăesteocamerăpustie,fărăgeamănasa.LaradiouleiseaudformațiileKidzPopșiOneDirection.Maiesteuncoșdinrăchităplincujucării,însăKirstie nu le-amișcat preamult.Doar Leopardy stă cuibărit pepatulei.Ambelegemeneîliubeau.PoatecăLydiaîliubeamaimult?

Ochiieitriștisuntdenesuportat.

—Scumpo,rostesceuezitantă.Spune-mices-aîntâmplatastăzilașcoală.

Tăcere.

—Aiavutozibună?Primatazi?Povestește-midespreprofesoriităi,încerceudinnou.

Maimultă tăcere,maimultămuzică de la One Direction. Kirstieînchideochii șiaștept, șiaștept, și simtcă-mivaspune;apoi,da, seapleacăîncetspremineșizicecuovoceaproapeșoptită:

—Nimenin-avrutsăsejoacecumine,mami.

Inimamisefrânge.

—A.Amînțeles.

—I-amtotrugat,însănimenin-avrutsăsejoacecumine.

Durereadinminearde,vreausă-miîmbrățișezfiica,s-oprotejez.

—Bine,iubito,afostprimatazi,scumpo,semaiîntâmplălucrulăsta.

—Așacăm-amjucatcuKirstie.

Îimângâiîncetpărul,întimpceinimadăsă-misarădinpiept.

—Kirstie?

—Eas-ajucatcumine,așacumnejucămmereu.

—OK.

Ce să fac?Sămă înfurii?Săplâng?Să strig?Să-i explic faptul căLydiaestemoartă și căeaesteKirstie?Poate cănici eunumai știucaredineleestemoartă.

—Darapoi,cândmăjucamcuKirstie-koo…

—Da?

—Toatălumeaarâsdemine,mami.Afost…M-aufăcutsăplâng,râdeaucutoții.

—Fiindcă,defapt,eraisingură?

—Nu!Kirstieeraacolo!Eraacolo!Esteaici!Esteaici!

—Scumpo,eanuesteaici,este…

—Estece?

—Kirstie,sorata–ea,ea…

—Doarspune-o,mami,doarspune-o,știucăestemoartă,mi-aiziscăestemoartă.

—Iubito…

— Îmi tot spui că estemoartă, însă ea se întoarce să se joace cumine,eraacolo,eralașcoală,sejoacădecicumine,eaestesoramea,nuconteazădacăestemoartă,eaesteîncăaici,încăaici,eusuntaici,noisuntemaici–decetotspuicăsuntemmoarte,cândnusuntem,nusuntem,nusuntem.

Acest discurs înfiorător se încheie cu lacrimi furioase șizgomotoase: Kirstie se dezlipește de mine și se retrage la capătulpatului,apoiîșiîngroapăchipulînroșitînpernășisuntneputincioasă.Stauaici,emoționată,MamaGroaznică.Cei-amfăcutfiiceimele?Ceîifacîncă?Ceosă-ifac?

Oarearfitrebuitsă-iignorconfuzia,dincapullocului,cânderamînLondra?Dacăn-așfidatcursniciuneisuspiciuni,dacăașfiinsistatcăeaeraKirstie,poatecăarfirămasKirstie.Însăacumtrebuiesăfacasta.

Mamărea.Mamădiabolică.

Așteptcâtevaminutepentrucafuriaeisăsestingă.Radioulcântăîncontinuaremuzicăpop:BestSongEver, a formațieiOneDirection.PeurmăBritneySpears.

Într-unsfârșit,punomânăpegleznaluiKirstie.

—Moomin.

Seîntoarce.Areochiiroșii,darestemaicalmă.

—Da.

—Kirstie?

Nutresarelaauzulnumelui.AcumsuntsigurăcăesteKirstie.Lydiameaestemoartă.

—Kirstie,mergpânălabucătărieosecundăcasăiaucevacalddebăut.Vreiceva?Cevadebăut?

Măprivește.Chipulîiesteinexpresiv.

—FruitShoot.

—Bine.Citeșteocartepânăcândmergsăaduccevadebăut.

Kirstieparesăaccepteplanul.SeîntindedupăDiaryofaWimpyKid–Jurnalulunuipuști,iareutragîncetdraperiile.Astfelîncâtniciorazădeluminăsănupătrundă:nuestegreu,LunaeacoperitădenorișipeTorrannusuntfelinarestradale.

Apoi, cât de discret pot,mă aplec spre podea, prefăcându-mă căridicjucării.Însă,defapt,scotdinprizălampaeideveghe.

Kirstienuobservă.Continuăsăciteascășibuzeleisemișcăîncet.Lydiaobișnuiasăfacăasta.

Maiamosingurăsarcinădeîndeplinit:săstingluminadintavanșisăînchidușa.Kirstievarămâneîntr-obeznătotală; înghițitădecelemai mari temeri ale ei. Aproape că-mi dau lacrimile mergând spreușă.

Potsăfacasta?Cumpotsănufacasta?

Rapid,stingbecul,apoiiesdindormitorulluiKirstieșiînchidușa.De asemenea, holul este întunecos, de-abia luminat de becul dinsufrageria din capătul coridorului. Dormitorul lui Kirstie va ficufundatînîntunerictotal.

Aștept.Unsentimentarzătordevinovăție îmiapasăpieptul. „Oh,scumpo!Kirstie.Îmiparerău!Îmipareatâtderău!”

Câttimpvadurapânăvațipa?

Numult.

Nupreamult.

La trei secundedupăce închidușa, ea țipă: și esteun țipăt înalt,pătrunzător și ascuțit, ca și cumceva subțire șimetalic este tăiat îndouă.Esteinconfundabilșioribil;estepătrunzătorșiunic.

Deschid ușa, aprind lumina și mă grăbesc să ajung la fiica meatulburatășiîngrozită,plângândînpatulei.

—Mami,mami,mami…!

Ostrângînbrațe,zdrobind-olapieptulmeu.

—Iartă-mă,scumpo!Îmiparetare,tarerău,amuitat,amuitatdelumină.Îmiparerău,îmiparerău!Îmipareatâtderău!

Dar în toiul sentimentului sfâșietor de vinovăție există un singur

gândînfricoșător.

Kirstieafostceacareamurit.

Lydiaesteceacarestăaici.

Ne-amînșelatînurmăcupaisprezeceluni.

11.

Angus mă sună în dimineața următoare. Este sâmbătă. Vrea sămergsă-liaudeladebarcaderulSelkielacincidupă-amiaza.

—Vafiîntuneric.

De-abia mă poate auzi din pricina electricității statice din linianoastrătelefonicăroasădemare.

—Poftim?Sarah?Ce?

—Nuvafiîntuneric?Angus?

—LunăPlină,spuneel,cred.

Legăturase întrerupe. Îmiverificceasul:unsprezecedimineața, înșaseorevatrebuisămăîntâlnesccusoțulmeuînOrnsayșiatuncivatrebui să-i spuncăamfăcutceamaigroaznicăgreșeală,că,de fapt,Kirstie este moartă și că Lydia trăiește. Cum va reacționa? Mă vacredemăcar?

Iesdinbucătăriepepavajuldinpietrecrăpateșiprivescspreest,lastâlpul alb al farului, cu marea și cu munții Knoydart acoperiți cuzăpadă,înspate.Dintr-unanumemotiv,imaginea–simplaexistență–afaruluimălinișteșteîntotdeaunașimăalină.Unfarcalmant,seninșidistant.

Licărindodată la fiecarenouă secundenoaptea, semnalândcătrelume:aicisuntem.Angus,SarahșiLydiaMoorcroft.Noitrei.

OvădpeLydia,estesingură,jucându-se.Esteîncălțatăcunoileeicizmealbastredincauciuc,sareînmicileochiurideapădintrepietre,căutândpeștișorișiaricidemare.Pareatâtdeușorsă-i spunLydia!EaesteLydia.Lydias-a întors.Kirstieaplecat.Jelescpentruadouaoară,șitotuși,ofacîntăcereșijubilând,simțindu-măvinovată.Lydias-aîntorsdelacrematoriu.Ceade-adouafiicăamea,ceacareiubeșteochiuriledeapădintrepietreșiurmăreșteariciidemare,privindu-lemoliciuneadelicatășipulsatilă,esteviedinnou.

Lydiaseîntoarceșimăprivește,peurmăaleargăînsusulpanteicuiarbă sărată, spre bucătărie, pentru a-mi arăta scoicile pe care le-aadunat.

—Hei,suntfoartedrăguțe.

—Potsăilearătluitati?

—Desigur,Lydia.Desigur.

Scoicilesuntumedeșinisipoase,pistruiatecustriațiifine,albastre,șicutentegalbeneșialburiispremargini.Spălnisipuldepeelesubjetulnesiguralchiuveteișiiledauînapoi.

—Aigrijădeele,tativineacasămaitârziu.

După ce-i schimb cizmele cu adidași, Lydia dispare veselă încamera ei. În tăcere, pregătesc supă pentru a-mi risipi gândurileagitate:mâncămmultăsupă,esteușordereîncălzitînacestcoșmardebucătărie.Opotcongelașireaducelaviațăîncuptorulcumicrounde.

Timpultrecefărăgrozăvii.Esteorapatrușijumătatedupă-amiaza,iar seara se lasăpestenoi cândbagcapulpeușacamereiLydiei și-icersămeargăcuminepentrua-lluapetatidelaSelkie.

Stă îndormitorul ei în colanți roz și teniși deaceeași culoare, culuminițeîncălcâie.Scuturânddincap.

—Tativreasătevadă.

—Nu.Nuvreau.

—Lydie-lo.Decenu?

—Purșisimplu.Nu.Nuacum.

—Lydia,veifisingurăpeinsulă.

Pareatâtdesimplusă-ispunLydia!Poatecăștiam,însubconștient,căeraLydiaîntotacesttimp.

Lydiaclatinădincap.

—Număderanjează!

Nu-midorescdelocsămăcertcufiicameaînaceastădupă-amiază,ampreamultegrijipecap,gândindu-măcă trebuie să-l confruntpeAngus.ȘinuexistăniciunmotivpentrucareLydian-arfiînsiguranțăpe Torran, atât timp cât nu se îndepărtează de casă. Este o insulă.Mareeas-aretras.Voifiplecatătreizecideminute.Eaareșapteanișipoatestasingurășiînsiguranțăîntr-ocasă.N-avembalcoane.

—Bine,atunci,vinoaici.Doarpromite-micăstaiîncamerata,da?

—Da.

Îmbrățișând-o,îiînchidnasturiicardiganului.Apoiosărutpepărulcaremiroaseașampon,iareaseretrageascultătoareîncameraei.

S-a lăsat întunericul și umbrele înconjoară insula. Iau o lanternăpentruaurmaaleeaspreplajacupietrișdelângăfar,undetragbarcaspre apă de pe pietrele acoperite cu iarbă.Dezleg frânghiile și ridicancoralabord,deparcăarfiunmiccadavrudecarespersăscapînapelesecretoasedincanalulSleat.

SeparecăAngusaveadreptate:noapteaesteseninășicalmășin-amnevoiedelanternă.OLunăPlinășiluminoasădăstrălucireapei.

Și iată-l: soțul meu așteaptă pe debarcaderul de la Selkie, culuminilebaruluiînspate.Poartăbluginegrișiunpulovercuanchior,cu o cămașă în carouri pe dedesubt: un compromis între viața peinsulășislujbadearhitect.Pareplindeenergie,zâmbitor,poatechiarfericitlaîncheiereaprimeiluizidemuncăserioasădupăcevavreme?

—Hei,barcagiusuperb!Exactlatimp.

Anguscoboarărapidtreptele,sareînșalupășimăsărută.Miroaseawhisky,darnupreamult.PoateabăutrapidunpahardeîncălzireînSelkie.

—CefaceKirstie?

—Este…

—Cee?

—Nimic.

MotorulsuspendatYamahabrăzdeazăaparece,neagrășiluminatădeLunăîntimpceocolescSalmadair.Casamareamiliardaruluiesteîntunecatășipustie.Nenumărațipininegrioapără.

—Sarah?

Barcaesteridicatăînsiguranțăpepietreleacoperitecualge.RazeleLuniineghideazăsprecasă.Lydianeaudeșiieseînfugădincameraeipentrua-idaluitatiscoicilepecarele-agăsit;elleiaînmâinileluimarișispune:

—Hei,scumpo!Suntfrumoase.Foartefrumoase.Mulțumesc.

Angusseapleacășiosărutăpe frunteamicuțășipalidă.PeurmăLydia fuge înapoi în camera ei, pe lângă tabloul reprezentând o

femeiescoțiană.

ÎlașezpeAnguslamasadinsufragerieșifacceaipentruamândoi.Estefoartetăcut.Deparcăarașteptasăseîntâmplecevamăreț.Oaredejabănuiește?Cusiguranță,nu.

Câtdecalmăpot,tragunscaunșimăașezlângăel.

—Amcevasă-țispun.

—Bine.

Respiradânc,însăcalm.

—NuLydiaafostceacareacăzutdelabalcon,ciKirstie.Ne-amînșelat.Amfăcutogreșeală.Fatadincameraaia–fiicanoastrăcareasupraviețuit–esteLydia.

Nuspunenimic. Îșibeaceaiul, țintuindu-măcuochii luicăpruișiîntunecați.Fărăsăclipească.Aprigi.Asemeneaunuiprădător,stândlapândă.

Simtunfiorbruscdepericol.Cașicumașfiamenințată,așacummis-aîntâmplatînpod.Bâlbâialămeacopilăreascăseîntoarcepentrumoment.

—Artr…artreb…

—Sarah. Ia-o încet, se încruntă lamineAngus,aprig șigânditor.Spune-mi!

—Amstinstoateluminiledincameraei.Cas-ofacsățipe.

Încruntarealuiseadâncește.

—Poftim?

—Mai știi cum gemenele țipau diferit când erau foarte speriate,cândsedeclanșaaceafobie?Îțiamintești?Panadecurent?Așacăamfăcut-odinnou.Amlăsat-oînbeznă.Da,știu,afostgroaznic,îiexpliceu,însăvinovățiamăajungedinurmă,așacămăgrăbescsăcontinui.Darnuestecevaceaiputeafalsifica,nu?Țipătulafostungestreflex,estefrică,esteodiferențăinstinctivă,deciastaeste,ațipatcaLydiacânderaînîntuneric.Așadar,eaesteLydia.Trebuiesăfie.

Angussoarbedinnoudinceaiulfierbinte.Așvreasă-mirăspundănormal.Sauînoricefel.Poatesăplângă.Săstrige.Săfacătotușiceva.Săreacționezeurât.

Însătotceprimescesteîncruntareaaceeaamenințătoare.Elînghiteceaiulșiîntreabă:

—Atât?Unțipăt?Unțipătestesinguratadovadă?

—Nu,nudoaratât,Dumnezeule,emultmaimult.

—Bine.Spune-mi.Ia-oîncet.Cemaieste?

Angusîșipunemâinilemariînjurulcănii.Oținestrâns.Maiiaogurădeceai,fărăsă-șidezlipeascăprivireadepemine.

—Spune-mi,Sarah.Spune-mitot.

Aredreptate,trebuiesăștie tot,astfelcă,asemeneauneipersoanemahmuredupăonoaptedebeție,vărs totuldinmine.Măgolescdeminciunișieschivări,mântuindu-măprinadevăr. Îipovestescdesprecomportamentul câinelui, despre chestiunea cu cititul, despreschimbatulprietenelor,desprecrizade lașcoală,despresăptămânileîntregidepurtarestranie,desprecumfiicanoastrănu-mipermitesă-ispunaltfeldecâtLydia.ÎirelatezdesprevizitalapsihiatrulKellaway,înGlasgow,șidesprecumm-aconvinspentruoclipăcămăînșelam,dar ulterior îndoielile s-au strecurat înapoi în mintea mea. Maiputerniceșimaiconvingătoaredecâtînainte.

— Ea este Lydia, conchid eu, holbându-mă la soțul meu, care seholbeazășiellamine.

Îlvădscrâșninddindințisubbarbanerasă.

—Noi – eu – am greșit, cumva, Gus, continui eu grăbită, a fostdoardinpricinaaceleisingurepropoziții,dupăaccident,ampresupuspreamult,poateLydiaadevenitconfuză–nuuitacăfăceauschimbde identități pe atunci, jucau jocuri, prostindu-se, purtau aceleașihaine, cereau aceleași tunsori. Adu-ți aminte toate astea și apoiaccidentul, cine știe, poate a existat telepatie, când Kirstie era înspital,nuputemștisigur,oîmpreunareamințilorlor,caatuncicândse căutau în pătuț, când dormeau în același pat, sugându-și degetulunaalteia.

Angusîncănuspunenimicîntimpulmonologuluimeu.Darstrângecanaatâtdestrâns,încâtîipotvedeaîncheieturiledegeteloralbindu-se.Deparcăarvreasămi-oarunceînfață.Estefuriosșivafiviolent.Sunt speriată, și totuși, nu sunt. Angus mă va lovi, o să-mi aruncecanacuCastelulEdinburgh în față. Îi spuncăgeamăna luipreferatăestemoartășicăameaaînviat.

Însănu-mipasă,trebuies-ospun.

—FatadincameraaceeaesteLydia.NuKirstie.Amincinerat-opeKirstie,Lydiaîncătrăiește.

Iatăcăvine.Reacțialui.Angusbeaultimagurădeceai.Punecanape masa pătată și prăfuită. Luna este albă și îngrozită afară, o potvedeaprinferestre.Holbându-secuguracăscatălanoi.

Înceledinurmă,Angusvorbește:

—ȘtiucăesteLydia.

Îlprivesc,mutădeuimire.

Ridicădinumericândîmivedeuluirea.Totuși,esteșielîncordat.

—Știamdecevavreme,adaugăel.

Suntde-adreptululuită.Elofteazăzgomotos.

—Presupuncămaibineamschimbacertificatuldedeces.

Tăcereameaestepatologică.

Angus se ridică și merge în bucătărie. Tigăi și farfurii răsunăzgomotos în chiuvetă. Beany aleargă grăbit în sufragerie, apoi seoprește și se uită lamine; ghearele lui netăiate au zgâriat lespezilereci.Avemnevoiedeomochetăaicisaudeniștecovoare.Totulestedezgolit,receșitare.

Găsesctotușienergiasăreacționez.Mergînbucătărie,undeAngusspală cănile sub jetul împroșcat de robinet în chiuveta mare dinceramică. Apa noastră curge ca și cum ar tuși, azvârlită asemeneaploiidupăofurtunăînjosulunuiburlan.Degetelegroasealesoțuluimeuspalășiclătescceledouăcăni.Înmodobsesiv.

—JoshșiMollyne-auinvitatlacinăjoiaviitoare.Aunișteprietenilondoneziînvizită,esteonuntămareînKinloch.

—Angus!

—Amauzit și niște vești bune la Selkie. Este posibil să punăunstâlpdetelefoniemobilăînDuisdale,amputeaaveaunsemnalbun.Nuvatrebuisăconducempânăpedealulălaafurisit.

—Gus!

Stăcuspatelelamineîntimpcespalăsistematicvasele;priveștepefereastra întunecată a bucătăriei, care dă spre coastă, spre linia

dealurilorgolașededincolodeSelkie,unorizontdealbastruintenspefundalulstelelorșiîntunericului.

Dar pot să-i văd și chipul reflectat în fereastră de becul dinbucătărie.Nu-șidăseamadeacest lucru.Șipotdistingefurieaprigăpeacelchipfrumos:ofurieîncordată,reprimată.

Dece?

Mă surprinde privindu-l și furia dispare. Și-o disimulează foarterepede.Punecanasăseusucepesuportuldevaseșiseîntoarcespremine,ștergându-șicugrijădegetelepeocârpă.

Înceledinurmă,vorbește:

—Camînurmăcușaseluni…

Faceopauzășipunecârpapefrigider.Ridicădinnouprivirea.

—Lydiaavenitlamineșimi-aspusceți-azisție.CăesteLydia.Că,defapt,ceacareamuriteraKirstie.Căne-amînșelat.Cătute-aiînșelat.Cătoține-amînșelat.

Câinele este în bucătărie, scheunând fără vreun motiv aparent.Poate simte tensiunea? Angus îi aruncă o privire lui Beany șiîncuviințează.

—Șieuamobservatcâinelepurtându-sediferit.CuLydia.

—Beany?Tu…

—Deci. Punând lucrurile cap la cap, am crezut…Ei bine,m-amgândit că Lydia ar putea avea dreptate. Sau,mai degrabă, că spuneadevărul.DeaceeaamscosjucăriaLydieidincutie.

—Eaacerutjucăria?

—Nu.

—Scuze.Ce?Nuînțeleg…

—Afostuntest,Sarah.Unexperiment.Cașialtău.

Îlprivesclung.Audșobolaniimișunândîncameracuvechituri.Dece nu-i omoară Beany? Câinele este jalnic. Morocănos, deprimat,speriat.

—Poftim?Cefeldetest?

— Ca să văd cum reacționează. Am testat-o pe Lydia. Sau pe

Kirstie.Săvăddacăreacționeazădiferitlapropriaeijucărie,lajucăriaLydiei.

—Și?Areacționat?

—Da.Amscospeascunsmiculdragondincutie.Fărăcaeasăștie.L-amadusdinpodșil-ampusîncameraei,amestecatprintrecelelaltejucării. Pe urmă am observat-o fără să-și dea seama. Și uite cum areacționat.

—Aispionat-opeascuns?

—Da.Șide îndatăceși-adatseamacă jucăriaeraacolo,amersdirect ladragon.Eraclarcăprefera jucăriaLydiei.Ungest spontan,însăcategoric.

Desigur:acumînțeleg.Logicaesteclară–și satisfăcătoare.AcestaesteAngus.Gândeștelogicșiesteatentladetalii,gândeștelimpede,șitotuși,creativ:uninginer,unomcarerezolvăprobleme.S-agânditlaun test subtil pentru fiica noastră, cu o jucărie. Mai puțin stresantdecâttestulmeu.

— Deci ai știut în tot acest timp sau ai bănuit, așadar… ești deacord?ChiarcrezicăesteLydia?

Angus se lasă pe spate, sprijinindu-și mâinile pe margineachiuvetei,privindu-mă.Sfidătorsau,poate,disprețuitor?Saudoarîmiînchipui?Confuziameaestecaunvârtejșimăînec.

—Gus,decenumi-aispusatunci?

—N-amvrutsătesupăr.Nueramsigur.

—Atât?Ăstaestemotivultău?

— Ce altceva? Ce voiai să fac? De-abia îți mai reveniseși, nutrecuseși încă peste moartea lui Kirstie. Și apoi vin eu și spun: „A,apropo, ai greșit la accident? Fiica greșită”.Haide, Sarah! Pe bune?Chiarputeamsăfacasta?Să-țiprovocșimaimultădurere?

Încruntarealuiseîmblânzește.Nuestetocmaiunzâmbet,oricum,numaiesteposomorât.Clatinădincapșivădosclipire înochii lui,umezeala emoțiilor. Nu lacrimi, însă pe-aproape. Și sufăr pentru el,pentrunoi toți. Trebuie să fie foarte greupentru el.A trecut singurprintoateastea.Șiiată-măacuzându-l.Luniîntregiafăcutfațăcâtapututdebineacesteiinformațiidisperate.Șiapierdut-opeKirstie,așacumacrezutcăapierdut-opeLydia.

—DecieaesteLydia?întrebeu.

—Da.Dacăeaastacrede,șiseparecăașaeste,atunciesteLydia.N-avemdeales.EsteLydia,Sarah.Kirstieamurit.Gata.Astaeste.S-aterminat.

Angus își cenzurează emoțiile. Apoi deschide brațele, chemându-mă.Simtcumcevacedeazăînmine:suntsătulădeaceastăostilitateîntrenoi.Trebuiesăfimofamilie,sămergemmaideparteîmpreună.Lydia Moorcroft și părinții ei. Traversez bucătăria și Angus măîmbrățișează,apoiîmipunobrazulpeumărullui.

—Haide,ziceel.Săpregătimcina.Tu,Lydiașicumine.ȘiBeany,câineleinutil.

Reușescsărâdșiaproapecăesteunrâssincer.Mergemîncamerade zi. Angus face un foc mare, iar eu gătesc niște paste, pe urmăAngusstrigăblândpecoridor,spredormitorulLydiei:

—Lydia,Lydie-lo.

Ea iesealergânddincameră,unmomentpecare-l simtaparte.Șitotuși, ea doar își punemâinile în jurul taliei lui, cât de sus poateîntindebrațele,șiAngusîiciufuleștepărulblondșiosărutăpecreștet,șispuneLydia,Lydia,și-midauseamacăvorbeșteserios.

El îi spune Lydia, eu îi spun Lydia, ea crede că este Lydia. EsteLydia.Șicuastabasta.

Cucâtăușurințăesteschimbatăoidentitate!

Preaușor?

Trebuie să celebrăm acest moment. Nu putem să trecem, pur șisimplu,delaunnumelaaltul,delaoidentitatelaalta,deparcăarfiosimplăchestiedezicuzi.Vatrebuisăfacemcevaseriosșisimbolic.Poateoslujbădeînmormântare;da,aproapesiguroslujbă.Fiicamea,Kirstie,estemoartășiacestlucrutrebuieamintit.Cumsecuvine.

Dar asta poate aștepta. În această clipă, vreau ca seara să fie undeznodământ,unfinal,unfeldecatharsispentrunoi.Șieste:pânăînmomentul încarecinaestegata șiAngus terminădinnoude spălatvasele,iarLydiasejoacăveselăcuBeanypecovoruldinfațafoculuiliniștitor.

Apoiîmiamintescceva.MăgândesclaexpresialuiAngusreflectatăîn fereastră. Era furios. Era omânie intensă, aprigă în ochii lui. De

parcăașfiscoslaivealăunsecretgroaznic,iarelmăurapentruasta;însăcareeraacelsecret?

Soțul meu traversează camera de zi și se lasă pe vine lângășemineu.

Îlprivesccumrăscoleștefoculdinvatră,mutăbușteni,împingecuumeriișicubrațele.Crestăturideunroșuaprinssuntscoaselaivealăîn lemnele arzânde, iar scântei aurii se înalță din șemineu. Angusarată masculin. Un bărbat și un foc. Îmi place masculinitatea luiAngus:înaltșiînvăluitînîntuneric,unclișeusexy.

Darcevaînpovestirealuiesteîncăneliniștitor.Erapregătits-olasepeLydiasăfieKirstieîncontinuare,posibilpentrutotdeauna,doarcasăevitesămăsupere?Serios?Areastavreunsens?Știucășieui-amfăcutacelașilucru,însădoarcâtevasăptămâni,iarintențiameaafostsă-ispunlaunmomentdat.Atunci,poatecăvoiacaLydiasărămânăKirstie, pentru că o prefera pe aceasta din urmă? Așa că a păstrattăcerea?Darpânășiacestlucruparebizarșigreșit.

Angusstălângăminepecanapeacubrațulpesteumeriimei.Astaeste: sau acesta ar trebui să fie. Momentul. Noi trei, o familie.Confortabili în căsuțanoastră, careacumestepe jumătate locuibilă:baiaeste tencuită, jumătatedintrepereți suntvăruiți.Bucătăria încănu este prea plăcută, însă este curată și utilizabilă. Și iată-ne aici.Câinele, fiica, noaptea rece și luminoasă de afară, licărul farului,semnalând către celelalte faruri de-a lungul acestei coaste solitare:cătreHyskeirșiWaternish,spreChanonryșiSouthRona.

La asta am visat în toate acele nopți când stăteam cu ochii înecranullaptopului,peimaginilecristalinealeInsuleiEileanTorran,cucăsuțadelângămare.Șitot,șitoateerauiertate.Sauuitate.

Da,suntnevoităsămăforțezsănumăferescdeatingereasoțuluimeu.SimtcăAngusmaiștieșialtceva.Șiîncănu-mispune.Șioricearfi,esteatâtdegravîncâtmăvaminți,șiamințitluniîntregi.Poatepaisprezeceluni.

Saupoateartrebuisă-mivinînfireșisălaslucrurileașa.

Focul trosnește. Lydia se joacă. Beany, câinele nostrumelancolic,sforăieșivisează,strâmbânddinnas.Angusciteșteocartedespreunarhitect japonez de biserici din beton. Tadao Ando. Beau niște vin,apoi casc și mă trezesc din amorțeală; mai am câte ceva de făcutînainte să merg la culcare: trebuie să sortez foarte multe dintre

lucrurilepentrușcoalăaleLydiei.

Măducîndormitorulmareșiaprindluminadelaîntrerupătoruldepeperete.Pepatesteunbiletîmpăturit.Unbilet?

Inimameadăalarma.Biletulestescrisculiteremarișicopilărești.

Degetele îmi tremură – și nu știu exact de ce – cânddespăturescbiletulși-lcitesc.Iaracumîmitremurășiinima.Pentrumami.Mami.Eaesteaicicunoi.Kirstie.

12.

Angusstătea îndormitor,privind-opeSarahpregătindu-sepentrucinalafamiliaFreedland.Fuseseovremecândinterludiulacelaarfifostunulsenzual:soțialuis-arfiîntorsdoarpejumătatespreelșil-arfi rugat să-i încheie fermoarul rochiei; el s-ar fi supus, presărândsăruturidelicatepegâtuleialb;apoiarfiprivit-odându-șicuparfumacoloșiacolo.

În acelmoment,Angus funevoit să reziste tentației de a ieși dincameră, sau mai rău. Cât mai putea face acel lucru? El trebuia săpretindăcă,defapt,KirstieeraLydia.

Soția lui își încălță pantofii, fiind aproape gata. Angus îi privimușchiidelicațiaiumerilor,dezvăluițiderochiafărăspateîntimpceSarah se aplecă pentru a-și netezi ciorapii. Moliciunea pielii eideasupra șirei spinării; sclipirea frumuseții subtile. Angus încă odorea.Dareratotullipsitdesensînaceaclipă.

Poatecăîntimps-arputeaconvingeînsinealuicăgeamănaKirstieeraLydia?Credeacăștiatotul,căînțelesesetotul,însăeracevaciudatacolo.Kirstiesepurtadiferit.SepurtadeparcăeraLydia,câinele sepurta ciudat și diferit. Iar Angus o credea pe Sarah în privințațipătului.Oareeraposibilsăfigreșitșiel?

Nu, era un lucru stupid. Angus se rătăcea printre toate acelegânduri.Unlabirintdinsticlăînnegrită.

—Poțis-oaducitupeLydia?

Eaîlrugapeel,direct.

—Angus?Alo?Lydia.Trebuiesăfiegata.Acum.Poțisămergis-oaduci,terog?

Instrucțiunileeierauscurteșiprecaute.Camcatotceeacespuneaînacelmoment.Totul aveao conotație îngrijorătoare: „Știmcăesteuncoșmar,dartrebuiesăîncercăm.Sausăneprefacem”.

—Da,bine.

ElpornisprecameraluiKirstie.Nu,sprecameraLydiei.Trebuiasăse prefacă, să înceapă să creadă cămicuța era Lydia, să gândească

astfelpentrumoment, sămenținăstabilitatea familiei.Eracașicumarfiînvățatolimbăstrăină:trebuiasăgândeascăînacealimbă.

Angusciocănișideschiseușa.

Fetița lui era îmbrăcatănupreacomod, într-o rochițăvăratică, șiîncălțatăînsandalecupaiete.Stândacolo,purșisimplu.Înmijloculcamerei. Singură, fără să vorbească. De ce făcea asta?Comportamentul fiicei lui îl vlăguiadin ce în cemaimult:dinnou,Angus încercăunsentiment furnicătordepanică.Numaiaveatimp.Trebuias-osalvezedetoatănebuniaaceea.Însănuștiacum.

—Osămaifieșialțicopiiacolo,tata?întrebăea.

—Poate,mințiel.CredcăGemmaConwayarecopii.

—CareGemma?

—Conway. Îțivaplăceadeea, estepuținciudată și amețită,darștietotuldespreorice…

—Banu,nuștie.Tati,nimeninuștietotuldespreorice,poateînafarădeDumnezeu,șinuștiudacăELestedestuldeinteligentcâtsăștietot.

Angusoprivi lung.ChestiaastacuDumnezeueranouă.Deundepânăunde?ȘcoalaKylerdale aparțineadeBisericaScoțiană, însănupăreasă-ifiîndoctrinatpecopii;poatecăfetițaaveaprieteninoicareeraucredincioși.Hebrideleeraufoarteevlavioasepealocuri;desabatîncăînchideauspațiiledejoacăînLewis.

Darapoi îșiamintică fiica luin-aveaprieteni. Îi tot spuneaacestlucru:„Tati,nusejoacănimenicumine”.

Îldureainimacândoauzea.Deoarecenuerademirarecănimeninuvoiasăsejoacecuea:probabilcătoțiceilalțicopiicredeaucăeranebună.Copilulcuosorămoartă,revenitălaviață.Ciudată.

Șitotuleradinvinamameiei.Oareputeas-oiertevreodată?Totcefăceaeras-oiertemereu,defiecaredată.TotușiAngustrebuias-oiubeascăși s-oabsolvepeSarahdevină,dinnou,dacăastaaveasăfuncționeze.

Însă,multpreades,simțeaopusulviolentaliubirii.

—Bine,sămergem,ziseel,apoistrigăpehol:Sarah?Sarah!

—Da,suntgata.

Seadunară toți trei înbucătărie;Angus luă lanternași-șicondusemica familie în josul aleii pietruite, spreplajade lângă far, unde seurcară în șalupă, pe urmă el ghidă barca pe apa canalului Sleat,îndreptându-sespreSelkie.

Era o noapte rece, tăioasă și limpede; stelele se reflectau în apacalmă a canalului; munții Knoydart se încruntau, părând un șir defemei cu fețele acoperite de burka negre, la orizontul purpuriu;lacurilemaritimesclipeausubluminaLunii.

AngusancorășalupaladebarcaderulSelkie,undecelelaltebărcioîntâmpinarălegănându-se.

ScurtacălătoriesprecasamareșiluminoasăafamilieiFreedlandfutăcută:fiecaremembrualfamilieipriveapeofereastrădiferită,launîntunericdistinct.

Angus se întrebase dacă ar trebui să anuleze acel angajamentsocial, având învedereororile continueale tulburării fiicei salei:defapt,avândînvederetotul.DarSarahinsistasecătrebuiausărevinălanormalitate.Chiardacăsechinuiau,trebuiausăpretindăcăeraubine–cașicumacellucru,prinmagie,arfipututfacecatotulsăfiebine.

Așa că iată-i acolo, prefăcându-se în haine drăguțe, londoneze,intrândîncasamareșirigidă.Șiacolo,înbucătăriaenormă,stăpânaoalelor ei scumpe din cupru era Molly. Râzând cu o atitudine dematroană. Alte două cupluri beau cocktailuri Aperol din pahareelegante lângămasadinbucătărie.Angus simțipretutindenimirosulde mâncare gătită decent: ceva ce-i lipsea pe Torran, din cauzabucătărieilorprimitive.

—Doarniștefripturădeporc,mătem,sescuzăMollyîntimpceleluăpaltoanele.Nue tocmaiomâncaredinghidulMichelin în searaasta.

Intrară încameradezicu ferestremarișipriveliștileeiminunatespreSoundofSleat;sunetulacevaspumosserăspândiînîncăpere.

— Poftim, zise Josh, am cumpărat un vin bun: Trentodoc de laFerrari,șampanieitalieneascăadecvată,fărăprostiaaiadeProsecco.

—Deundeștii,Josh?N-aibăutdezeceani.

—Îmidauseamadupăbule.Încăîmisuntpermisebulele.

Toată lumea parcă se străduia să glumească:Molly făcu politicos

prezentările între cupluri. Gemma Conway, pe care Angus o maiîntâlniseodatăînainte,înLondra,cuJosh,peurmăsoțulei,Charles(bogat,dinLondra,comerciantdeartă),apoiuncupluamericanmaitânăr,Matt și Fulvia (bogați, dinNewYork, bancheri); numai eraualțicopii.AcelecupluriseaflauacolopentrununtamareșielegantădinKinloch,lacareelșiSarahnuerauinvitați.

LuiAngusnu-ipăsadenuntă,cidefiicalui.Singură,dinnou?Dece niciunul dintre acei oameni ridicoli n-adusese măcar un copil,cineva cu care ea să se joace?Angus se luptă cu propria iritare, pecând ceilalți adulți îi acordară conștiincioși atenție Lydiei –aproximativ trei minute de plictiseală evidentă –, după aceea seîntoarseră la paharele lor de vin italian spumant și conversații deadulți.

Și iat-o pe fiica lui stând acolo mută și singură, cu leopardulLeopardy sub un braț. Angus își dorea cu disperare s-o salveze dinaceasolitudine,s-oducădeparte, să trăiascăpeTorran.Doareidoi.Peinsulafamilieilui.EileanTorran.

Undeera locul lor.Undebunica lui fusesefericită.Undeel fusesefericitîmpreunăcufrateleluicândfuseserăcopii.Undeputeafifericitîmpreunăcufetițalui.

Oprivea șioascultape fiica lui în timpce-și întrebamamadacăputeamergelaetajcasăjoacejocurivideo.

—Mami,terog,potsămăjocpetelefonulluitati,arejoculAngryGrannyRun–Bunicuțafurioasășimaimulte.

—Dar…

—Mami.Terog.Osăfiucuminte?

Sarah îșidăduochiipestecap,dincauza sintaxei stâlcite,privindcusubînțelesspreAngus, însăeln-aveadegânds-oținăpeLydia laparter,undesevaplictisiși,posibil,vaîncepesăsedeaînspectacol.El își putea închipuimodurile în care ea s-ar puteada în spectacol,dacăarvrea.

Fiicaluierabântuită.Șielștiamotivul.

—Las-osămeargălaetajdacăvrea,îișoptielscurtluiSarah.

Soțialuiconsimți,apoiseîntoarsepentrua-iexplicaluiMolly,carerevenea din bucătărie. Molly era distrată și roșie la față de la cât

gătise.

— Desigur! Normal că poate merge sus, încuviință ea râzând.Dumnezeule,așvreasăfiemaimulțicopiiaicipentruKirs,adică,a,a,Lydia,casăsejoacecuei,a…

Molly tăcu, evident rușinată. Josh se încruntă la soția lui; li sespusesedesprechestiuneaKirstie-Lydia înurmăcuozi.Greșeala luiMollyeradeînțeles.Însăjenantă.Ceilalțioaspeținuerau,într-adevăr,la curent cu acel lucru. O tăcere confuză puse stăpânire pe toatălumea,apoiJoshzise:

— Nu, serios, nu e vorba că n-am încercat. Este posibil să fimnevoițisăadoptămnișteafurisitedelameînritmulăsta.

Molly chicoti stânjenită, iarmomentul trecu.Urmăun schimbdeglume.Sediscutădesprenuntă,apoidesprevreme.Charlesoîntrebăpe Sarah în privința prețurilor din domeniul imobiliar și a valoriiInsulei Torran, a vacanțelor înMaldive și, pemăsură ce discuția seîndreptă spre zona claseimijlocii, Angus fu cuprins de o ranchiunătainică.

Oameniiaceiabogați,cuvilele, licitațiile șiacțiunile lor labursă:ceștiauei?Oameniiaceianufuseserăniciodatănevoițisăsepreocupepentru ceva. De ce asculta Angus pălăvrăgeala aceea burgheză?Bunica lui era o femeie care ținea o fermă, mama lui, o umilăprofesoară, tatăl, un docher bețiv, un alcoolic care-și bătea soția.Angusștia.Dareinu.

Angusbău.

Șibău.Șimedită.Seîntrebădacăeracapabilsămairezisteoseară;voiasăplecedeacoloîntimpceseașezarălamasăpentrulangustină,servităcuceamaibunămaionezăaluiMollyșicupâineproaspătă.

Mâncareaeradelicioasă,dupăcumeradeașteptat;starealuiAngusse înrăutățea. Își dorea să spună cu voce tare: „Viațamea este zerobarat,sedestramă,fiicameaestemoartă,iarcealaltăfiicăameaestenebună. Și uneori am fantezii groaznice în care-mi rănesc soția,deoarecevreasăfacăoslujbădeînmormântarepentruuncopilcareesteîncăviu”.

Voia să anunțe cu calm toate acele lucruri. Să-i privească pe toțiîntorcându-sespreelșiholbându-seîngroziți.Înschimb,Angusspuse:

—Avemnevoiecaratadobânziisărămânămică,desigur.

—A,varămâne,încăoprăbușirearucidecompletțara,arexistaleproșipePallMall.

Sosivinul:dinbelșug.Angusobservăcăsoțialuibeapreamult,deasemenea,aproapelafeldemultcael.

—A,da,doarîncăunul.

Doarunul,doarunul,unulsingur.

Felulprincipalfupurceldelapte–dinpartealocului–cuunșoricicrocantexcelent,cusosdeprunegoldaneșiolegumăfoarterafinată,pe care Angus nu reuși s-o identifice, pe urmă conversația abordăsubiectulmorțiișialfantomelor.

Decenaibavorbeaudespreasta?Înmomentuldefață?

Angusîșicroidrumsprealzeceleapaharcuvin.Selăsăpespateșisorbilicoarea,întrebându-sedacădințiiîieraupătațidelavinulroșu,întimpceGemmaConwaydeclară:

— Chatwin este destul de bun la asta, în cartea lui australianăspunecăteamanoastrădefantomeesteoteamădeprădători,deafipradă.

Mollypusejosfurculița,seîntoarseșireplică:

— Sigur, am citit undeva că poți imita fantome sau efectulfantomelorsupunându-ipeoameniunuimormăitsubsonic–nu-lpoțiauzi,esteacelașisunetfolositdeprădătoripentrua-șiîngroziprada.

—Serios?

— Da. L-au testat pe oameni, sunetul subsonic nu poate fiînregistratdeureche,însăîlauzimînmințilenoastre,aceeaestefricafărănumepecareoameniiodescriucândauexperiențecufantome!

„Încercațisăfițiînloculmeușialfiiceimele,chibzuiAngus,camînurmăcușaseluni,înCamden,dacăvrețifricădenedescris”.

Priviînjur,laceidelamasă.Soțialuiîncăpăreaagitată,bândvinmultprearepede.Șieratăcută,desigur.Dinsenin,dintrecut,dintr-oparte încețoșată și abia înțeleasă dinăuntrul lui, Angus simți ocompasiuneneașteptatăfațădeea,unsentimentbruscdefraternitateșireciprocitate.IndiferentceanumeîiîndepărtapeelșipeSarah–șierauatâtdemultelucruri,înmodsigurpreamulte–,eitreceauprinacel coșmar împreună. Aproape că o iertă pentru orice altceva,întrucâteracamaradaluidearmeînaceaconjunctură.

Șioiubisecândva,destuldeintens.

Dar cum funcționa treaba asta? Cum putea să nutrească încăsentimentele acelea pentru Sarah, chiar în timp ce visa cu ochiideschișis-ofacăsăsuferepentruceeacefăcuse?Poatecă,avânduncopil împreună, exista întotdeauna o rămășiță a legăturii de iubire,chiar dacă mai târziu se va stinge. Iubirea lor era încă prezentă:asemeneauneicorăbiiscufundate.

Și dacă ei împărțeau moartea unui copil, erau legați pentrueternitate.Doarcăeiîmpărțiserădedouăorimoarteaunuicopil,apoiîlînviaserăpecelălalt.ElșiSaraherauhoțidemorminte.Necromanți.Aduceaumorțiilaviață.

Anguserabeat,confuzșinu-ipăsa.

— Și de aceea se sperie oamenii în case vechi, în pivnițe, înbiserici,locurileasteaauecourișirezonanțe,datoritătopografiei,iaraceste vibrații din aer provoacă vibrații subsonice similare precummârâielileprădătorilor,adăugăMolly.

—Oexplicațieaproapepreaprecisă.Pentrufantome.

—Aretoatălumeavin?

—Purcelulăstadelapteesteexcelent,l-aigătitgrozav,Molly.

—Sespunecăatuncicândoameniisuntsfârtecațidefeline, intrăîntr-unfelderelaxare,oiluminarezen.

—Deundearputeaștiamărâțiiăștiadacăaufostmâncațidetigri?Liseiainterviuînrai?

—Charles!îlapostrofaGemmapesoțuleilovindu-lînjoacă.

—Dacăteoriaaceeaestecorectă,intervenifemeiadinNewYork,ecașicumîntreagaBibliearfiunmârâitalluiDumnezeu,amenințândpetoatălumeacumoartea!

—Glasul tunătoral lui Iehova.Foculdincopaci.VinulăstachiaresteRioja,Josh?GranRezerva,înmodsigur,estegrozav.

—Maivreauniștevin,da,mulțumesc,ziseAngus.

Își recuperă paharul, plin și greu, și bău jumătate din el dintr-osingurăînghițitură.

—OareastademonstreazălipsaexistențeiluiDumnezeu,faptulcăpoatefiexplicatdreptoteamădemoarte?

— Păi, mereu am fost de părere că suntem destinați să fimcredincioși,fudepărereCharles.Laurmaurmei,copiiicredînlucruriprinnatura lor– sunt credincioși înmod instinctiv.Cândcopiiimeiaveau șase ani, credeau în orice; acum au crescut, sunt atei. Estefoartetrist.

—CopiiicredșiînMoșCrăciun.ȘiîniepurașuldePaște.

Charlesîșiignorăsoțiașicontinuă:

— Așadar, viața este, poate, un fel de corodare? Sufletul pur șicredinciosalcopiluluiestecorodat,întimp,poluatdeanii…

—N-aicititsuficientdinNietzsche,Charles,astaesteproblemata.

— Credeam că ai spus că problema lui era pornografia de peinternet,spuseJoshșitoatălumearâse,apoiJoshîșitachinădinnouprietenul încrezut, iar Gemma făcu o glumă disprețuitoare desprecalorii, însă Angus îl privea lung pe Charles, întrebându-se dacăbărbatulnuera,defapt,destuldeprofund.

Dincândîncând,acelcomerciantdeartădinLondraspuneacâteun lucru uimitor sau curios, pe care toată lumea îl ignora, nu pedeplin,șitotuși,uneori,cumva,chiarînacelmoment,aceleremarciîlfăceau pe Angus să vrea să fie cu vehemență de acord cu el și seîntrebădacănegustoruldeartăștiaceefectaveauasupralui.

—Numoarteameaesteceacareesteinsuportabilăînceamaimaremăsură, ci moartea celor din jurul meu, filosofa Charles. Fiindcă îiiubesc.Șiopartedinminemoareodatăcuei.Așadar,toatădragostea,dacăvreți,esteoformădesinucidere.

Angusîlprivi lung.Șibău.Șiascultă. IarJoshpurtaodiscuție încontradictoriu despre rugby cu Gemma și Sarah, și Angus voia să-istrângămânaaceluibărbat,săseaplecespreelșisăspună:„Da,esteatâtdeadevăratceaizis,toțiceilalțiseînșală.Deceteignoră?Totceafirmiesteadevărat–moarteacelorpecare-iiubimestemultmaireadecât propria noastrămoarte și da, toată dragostea este o formădesinucidere, tedistrugipe tine însuți, tepredai,uciziceva în tine,debunăvoie,dacăiubeșticuadevărat”.

—Merg s-o iaupeLydia, îl anunțăSarah, care stătea înpicioarelângăel.

Angusfutrezitdinvisare.Îșiștersevinuldepebuze,seîntoarseșiridicăprivirea.

—Da.Bunăidee.

Farfuriile fură strânse;Angus ajută. Când se întoarse lamasa dinsufragerie, aducând vesela pentru desert – înghețată de cacao cu ochestiedincaramelsărat,fiicalui,Lydia,eraacolocumamaei,lângăferestrelemarișiîntunecatecaredădeausprecanalulSleat.

—Potsă-idaunișteînghețată?întrebăMolly.

—A,da,scumpo,înghețată,preferatata?ziseSarahșioatinsepeLydiapeumăr.

Angusoprivea.Eracevaînneregulăcufiicalui.

Lydia seuita fix la ferestrele întunecate. Priveliștea Lunii pe apă,siluetele pinilor și ale aninilor. Dar ferestrele fără draperii maireflectau,desigur,șiluminadinîncăpere:masașiscaunele,tablourilede pe pereți, adulții și băuturile lor. Și pemicuța fată îmbrăcată înrochiță,stândlângămamaei.

Angusîșidăduseamacesepetrecea.Preatârziu.

—Pleacă,pleacă,teurăsc!!țipăLydia.

Peurmăalergăsprefereastrășisparsesticlacupumniieimicuți,șicioburileseîmprăștiarăcuunsunetîngrozitor;șiapoiurmăsângele.Atâtdemultsânge.Preamultsânge.

13.

Potcitigroazapechipul luiAngus,al luiMolly, însă temerile lorsuntnimicîncomparațiecualemele.Simtcăamundéjàvu,căammaitrecutprinasta,înDevon.

Lydiațipădinnou,retrăgându-sedelângăfereastrafăcutățăndări,cu mâinile însângerate ridicate în aer, asemenea unui chirurgașteptândsăisepunămănușilechirurgicale.

Angusșicumineneapropiemezitanțidefiicanoastră,tremurând,de parcă ne-am apropia de un animal sălbatic – fiindcă ea se totretragepecândnoineapropiem.Dar întimpcesedăînapoi,Lydiamăpriveștefix.Alarmată.Deparcăarfisperiatădeeaînsăși.

ÎlaudpeJoshînspatelemeu,sunândlaambulanță.

—Da,MaxwellLodge,satulOrnsay,laojumătatedekilometrudeSelkie,lângăcapelă,da,vărog,repede,VĂROG.

—Lydia…

—Lydie…

Ea nu spune nimic. Încordată și cu mâinile roșii, implorând dinprivire, continuă să se retragă. Tăcerea ei este aproape la fel deînfricoșătoareprecumsângerarea.

—Dumnezeule…

—Lydia…

—Josh,cheamăambulanțaaianenorocită!

—Amchemat-o,ochem,o…

—Lydia,iubito,Lydie…

—Aduapă,Molly,pansamente–Molly!

—Lydia,esteînregulă,esteOK,stainemișcată–lasă-măsă…

—Maaamiii!Ces-aîntâmplatcumine?

Chiarîntimpcevorbește,Lydiaîncăseretragecumâinileridicateînaer.Sângeleisescurgepecotuldezgolit,picurândpepodeauadinlemnlustruit.

—Terog,Lydia!

În spatelemeu,Mollyvinealergândcuuncastroncuapă, feșe șicârpe, iar Angus și cu mine încercăm din nou să ne apropiem deLydia, mergând în genunchi, cu brațele întinse: însă ea ne evită,sângerând. Oare și-a secționat vreun nerv sau sunt doar zgârieturiadânci?

Îngenunchezpecevadurșiascuțit.Sticlă.

Măridic,darAngusserepedepelângămineșioînșfacăpeLydiaîncolț, ținând-ostrânslapiept;eaestepreașocatăcasăsefereascădeel.

—Spală-imâiniledesânge,trebuiesăvedemcâtdegraveste!țipăAnguslamine.

—Josh…

—Ambulanțavineînzeceminute.

—Scumpo,scumpo,scumpo.

AngusoleagănăpeLydiaînainteși înapoi înbrațe, liniștind-o, întimpceeumăaplecspreea.Începsă-iștergsângeledepedegetecucârpelereciînmuiateîncastronulcuapăalluiMolly.Sângeleîmbibatîncârpășerpuieșteînapadincastronasemeneaunortuioaredefumroșu. Cu un sentiment intens de ușurare, văd că rănile ei nu suntgrave;fiicameaaretăieturipepalmeșipedegeteșipieleaesfâșiatăînmulte locuri, însănupare să fi fost afectatăvreovenă, rănilenusuntatâtdeadânci.

Dar este mult sânge; multe șervețele pline de sânge se adună îngrămadălângănoi;Mollyleiadeacolocaoasistentăconștiincioasă.

—Iisuse!șopteșteAngusîntimpceoținestrânsînbrațe.Iisuse!

Molly înlocuiește șervețelele cu batiste umede pentru bebeluși,unguentșipansamente.

—Hei,spuneu.Lydia.Scumpete.

Pare atât de vulnerabil de mică aici, în îmbrățișarea tatălui ei,îmbrăcată înrochiadepetrecere,cuacei fluturașiveseli și rozalii înfață.Aratăatâtdemicășiderănită!Șosetelealbeșisandaleledeunrozpalsuntpătatedesângeșiareodârămicădesângepeunuldingenunchi.

Cepotsăfac?Știucăestenefericită,căestepreamicăpentruafiatât denefericită; și n-amuitat de bilețelul de pepatulmeu.Kirstieeste încă aici. De ce a scris asta? Ce anume îi frământămintea? Cechinurișiceîndoieli?Astfel,suferințaîmidepășeștetemerile,careseîntretaie cu sentimentulmeude vinovăție în timp ce-i spăl degetelemicuțe,storcapadincârpășicurățsângele.

—Scumpo.Lydia.Ces-a întâmplatmaidevreme?o întrebeudinnou.

Desigur, știu ce s-a întâmplat. Sau pot ghici foarte ușor. A privitspre fereastră și s-a văzut pe sine, însă a văzut imaginea surorii eimoarte.Confuziaidentitățiiotrimiteînlocuriîntunecate.

Stând pe genunchiul lui Angus, Lydia clatină din cap și-lîmbrățișează, trăgându-și tatăl mai aproape. El o mângâie pe păr,blând,afectuos;eaîșifereșteprivireademine,darrăspunde:

—Nimic.

Tamponezpeteledesânge,însăaproapecăle-amcurățatpetoate;îmitremurădegetele.Chiaramcrezutcăși-atăiatîncheieturileîntr-unfeldetentativăgroaznicășiinfantilădesinucidere.Saupoatedincauzafriciidefantomadinăuntrulei,careapusstăpânirepeea.

—Lydia,deceaispartfereastra?

Angusseîncruntălamine.

—Nuenevoies-oîntrebămasta,nuaici,nuîncă,pentrunumeleluiDumnezeu!

Îlignor.Ceștieel?N-afostacolo,înDevon,înaceaseară.N-amaitrecutprinasta înainte,n-amai fost înacel locgroaznic, auzindunțipăt,descoperindcăfiicaluieramoartă.

—Scumpo,ces-aîntâmplatcufereastra?Afostcaooglindă?

Lydiatrageadâncaer înpieptși-și îmbrățișează încăodatătatăl,apoi se ridică și mă lasă să-i șterg ultimele pete de sânge pe deîncheieturiledegetelor.

Esteposibilsăaibănevoiedecâtevacusături,înmodsigurvaaveanevoiedemulți plasturi și debandaje.Dar, celmaimult, Lydia arenevoiedeiubire,calmșipaceșideunfinalpentrutoatăteamaasta–șinuștiucumvomgăsiacestlucru.

Molly stă în genunchi, măturând bucățile de sticlă spartă și

adunându-leîntr-unfăraș;măînfior,deoarecemăsimtvinovată.

—Îmipareatâtderău,Molly!

—Terog…Sarah,clatinăeadincapși-mioferăunzâmbetplindemilă,ceeacemăfacesămăsimtșimairău.

Măîntorcdinnousprefiicamea.Vreausăștiu.

—Lydia?

Brusc, eadeschide largochii și privește fix la fereastra spartă, cuvidulnegru,crestat,înconjuratdecolțidesticlă,peurmăseîntoarcespremineșivorbeștecuglastremurat:

—AfostKirstie,eraacolo,înfereastră,mami,amvăzut-o,însăn-afostcaultimadată,nucaatunci,atuncispunealucruri,spunealucrurirele,afostînfricoșător,mami,dareu…eu…eu…

—OK,olinișteșteAngus.Weeble{13},ia-omaiîncet.

Îlprivesclung.

Weeble?

Așaobișnuia să-i spună luiKirstie.Weeble.Esteuncuvântdintr-oreclamă de la televizor de cândmama lui era mică: ea îl învățase.„Weebleseleagănă,darnucade”.Deaceeai-aatribuitacelcuvântluiKirstie. Fiindcă ea era cea curajoasă, preferata lui, băiețoiul care secățăraîncopaci,neastâmpăratacarefăcealucruriamuzantecutati,secățăraatâtdesusîncopacișitotuși,nucădeaniciodată.Weeble.

Îi spuneWeeble. O îmbrățișează pe Lydia și-i spuneWeeble, așacumarîmbrățișa-ostrânspeKirstie.Oîmbrățișeazășiosărută.AstaînseamnăcăelcredeîncontinuarecăeaesteKirstie?Cunoaștecevacenuștiu?Sauestedoargroazademoment?

—Weeble,ziceel,nutrebuiesănespui.

—Nu,clatinădincapLydiașimăprivește.Vreausăspun.Mami?

Întindebrațeleșivinelamineînbrațe,șistămîmpreună,mamășifiică,pecovorulturcescelegant,eapegenunchiimei,trăgândaerînpieptcâtevasecunde.

—Kirstieerașiînfereastradelaetajșin-ampututs-oopresc,defiecaredatăcândmăuitameraacolo,defiecaredată,șiestemoartă,șiesteînoglindadeacasă,iaracumeraaicișiîncepesăspunălucruri,mami, lucruri rele, lucrurioribile.Acuma fostdiferit,mami, șim-a

speriat.Suntatâtdesperiatădeea,fă-osăpleceacum,terog,fă-osăplece,estepeinsulășiestelașcoală,șiacumestepestetot.

—Bine,bine…îmiliniștesceufiica,mângâind-opecap.Bine.

Joshaparedinnouînpragulușii,stingheritșipalid.

—Ambulanțaesteaici.

Probabil că nu mai avem nevoie de ambulanță; în mod sigur n-avem nevoie de o goană urgentă, cu sirenele pornite, spre Portree;totușioducempeLydia lamașinășiurcămîmpreunăînambulanță,iar Josh,Molly, americanii și Charles împreună cu Gemma Conwaybâiguieniștevorbesincerederămas-bun.Peurmănoidevenimmicafamilie suferindăpedrumurile întunecatedinSkye,pe lângămunțiiîncoronațidestele,aflațiînspateleuneiambulanțecuunparamedictăcut,iarAngusșicuminenuvorbim.

Lydiastăîntinsăpetargă,cumâinilebandajate.Nemișcatășitristă.Impasibilă. Inexpresivă. Ambulanța accelerează. Nu știu ce să spun.Nuestenimicdezis.Portreeneîntâmpinăcusensurigiratorii,trafic,douăsupermarketurișiosecțiedepoliție.Brusc,simtundordisperatdeafiînLondra.Pentruprimadată.

ÎnCameradeGardădinmiculșinoulspitaldinPortree,Lydieiiseîngrijesc degetele cu câteva copci delicate și unguente, cremecalmante și pansamente corespunzătoare, și multe vorbe pline decompasiuneoferiteînaccentespecificeInsulelorHebride.Întotacesttimp,Angusșicumineneprivimlung,fărăsăspunemnimic.

ApoiambulanțanefaceofavoareșineduceînapoiînOrnsay,casănu fimnevoiți săplătimun taxi. FiindcăAngus și cumine,desigur,ambăutpreamultpentruaconduce.

A trebuit să conducem doar cinci sute de metri de la Selkie lapetrecere,așacănune-amsinchisitsărămânemtreji.Acumpareunlucru groaznic. Rușinea acestui lucru se combină cu rușinea pentrutot.Suntemuncuplurușinos.Oameniîngrozitori.Ceimairăipărințidintre toți. Am pierdut o fiică în urma unui accident și, cumva, opierdemșipecealaltă.

Meritămtoateastea.

Angus pornește motorul bărcii și brăzdăm apa întunecată înapoispreTorran.Odatăajunși,oducpeLydialaculcare;peurmămergemamândoi în patul nostru. Angus încearcă să mă îmbrățișeze, însă îl

împingdelângămine.Vreausăfiulăsatăînpace,cugândurilemele.Eli-aspusWeeble.Nusuntsigurăceînseamnăacestlucru.

Noaptea am un vis: sunt în bucătărie, îmi tund părul, iar cândprivescînoglindăvădcătotpărulafosttăiat,peurmăprivescînjosși văd că sunt goală, iar oamenii mă pot vedea prin ferestreleîntunecate; și nu știu cine sunt oamenii aceștia, care se holbează lamine,apoisimtunsărutrecepebuzeșicândmătrezescsimtdorințadeamămasturba,suntcudegeteleîntrecoapse;estepatrudimineața.

Darîntimpcepundinnoucapulpepernă,simtcummănăpădeșteunsentimentcopleșitorderemușcareșivinovăție,cașicumașaveanămol negru în minte, tulburat de vis. Ce a însemnat acest lucru?Oareestesentimentuldevinovățiepentruaventuramea?Înurmăcutoțiaceiani?Sauvinacăn-amfostacolo,căn-amfostomamăbună:cândfiicameaacăzutdelabalcon?

Angus sforăie și doarme buștean. Luna se ivește prin fereastră,pesteSoundofSleat,pestepiniideunverde-închisdinCamuscross,pesteiahturilealbealiniate,cucatargeledezgolitepetimpdeiarnă.

Dimineață nu facem nimic: evident, Lydia nu merge la școală,mâinile îi sunt tot bandajate, nefericirea încă îi încețoșează ochii șiAngusparemulțumitsăsteaacasă,îngrijind-o.Bemîmpreunăceaișisuc,peurmăLydiamergecuminepână la fereastră,undeprivimofocă singuratică pe o stâncă în Salmadair, zbierând tristă. Pareschiloadă:caocreaturăfărămembre.

Apoiîntindcâtevarufepesârmă–ziuaesterece,însăluminoasă,șibatevântul.Privesclungapeledinjur:LochAlsh,LochHournșiLochna Dal, toate acele râuri și estuare, luminate de razele subțiri alesoareluiiernatic,întimpcenoriisedespartșiseregrupează.Brațeledeapăparatâtdereciazi,șitotuși,calme.

Înlargesteobarcămare,albastră,Atlantis.Oștiu,ammaivăzut-oînainte. Este una dintre bărcile turistice cu fundul din sticlă, carepleacădinKyle,arătându-leturiștilorcezacesubapelereci:pădurileunduitoare de alge, dansând alene, asemenea unor curteni vrăjiți;ierburile din adâncuri și rechini. După aceea meduzele violet șipulsatile,târându-șitentaculelemelancolice.

Sespunecăînțepăturacâtorvadintreacestespeciidemeduzeesteveninoasă.Mereuamfostdepărerecăastanuparecorect.Nedrept,cumva.Apelerecialenorduluibrăzdatedepericoletropicale.

Întinzând pe sârmă ultimele tricouri, rochița curățată de pete desângeaLydieișișoseteleeialbe,maiaruncopriviresprebarcă,dupăaceeaintruînapoiîncasă.

AngusoținepeLydiapegenunchișicitescîmpreunăcărțidinseriaCharlie și Lola, așa cumobișnuia cu gemenele înurmă câțiva ani. Îiprivesc.Înmodsigur,Lydiaestepreamarepentruacestecărți,pare–brusc–preamarecasămaisteapegenunchiiluitati:uitcăeacrește,în ciuda tuturor acestor grozăvii. Lui Angus îi plăcea s-o țină peKirstiepegenunchi.

Oricum, poate că toată regresiunea aceasta aduce alinare. Coborprivirea. Pepodea, dintre cărțileCharlie și Lola, este IWillNot EverNever Eat a Tomato –Nu voimânca niciodată o roșie; cea pe care ocitesceiesteSlightlyInvisible–Ușorinvizibil.

Îmiamintescdespreaceastadinurmă.Credcăestedespreprietenulinvizibil și imaginar al Lolei, Soren Lorensen. El apare în cărți ca ofantomă,doarpejumătatedesenat:cenușiușirece.

LuiKirstieîiplăcuseîntotdeaunasăciteascădespreSorenLorensen,prietenulimaginaralLolei.

Iaracummăgândescdinnou,obsesiv,labilețeluldepepat.Nul-amuitat înaceastăultimă săptămână, în ciuda sperieturilor careauintervenit. Micuța mea fiică a scris acel bilet. Ea trebuie să fi fost.Nimeni altcineva n-ar fi putut să-l scrie, asta dacă nu cumvaAngusvreasămăchinuie.Șichiardacăelarîncercasăfacăasta–șinuparesăexistevreomotivațieposibilăpentruel–,înmodsigurn-arfipututsăfalsificeacelscris,nucuatâtaprecizie.

ÎnsăscrisulLydieișicelalluiKirstieerau,desigur,identice.Lydiaar fipututcuușurință să fi scrisbiletul.Așa scrieea,pur și simplu.Ceeaceînseamnăcăeaafăcut-o:eal-ascris.

Și ce fac în privința asta? O înșfac pe Lydia și o zgâlțâi pânămărturisește?De ce să sufere ea, cândestevinanoastră, în ceamaimare măsură? Am numit-o Kirstie pe Lydia timp de un an, dingreșeală,pentrucăamfăcutogreșealătragicășistupidă.ProbabilcăLydia este încă foarte confuză cu privire la locul în care a plecatKirstie.

Remușcările se adună; trebuie să scap de povara lor care-mistriveșteumeriișiconștiința.

—Osăiaușalupa,îispuneuluiAngus.

Elridicădinumeri.

—Bine.

—Amnevoiedeoplimbare.Trebuiesăiespuțindeaici.

Angusîmizâmbeștefărătrageredeinimă.

—Sigur.

Tensiuneadintrenoirămâneconstantă,esteslăbitădoardegroazaultimei zile; suntem prea epuizați ca să ne bănuim reciproc. Darneîncredereacrescândăsevaîntoarce.

—OsăfacniștecumpărăturiînBroadford.

—Bine.

Nicimăcarnumăprivește,doaroajutăpeLydiasădeapaginacumâinileeibandajate.

Aceastăpriveliștemădoare,așacăiesdincasă,măîndreptcupașimarisprebarcășipornescspredebarcaderulSelkie.Apoimergpânăacasă la familia Freedland, mă urc rapid în mașină și conduc ceipatru,cincikilometripânăînTokavaig,încelălaltcapătalPeninsuleiSleat.Vreausăvăd faimoasaprivelișteamunțilorCuillindincolodelaculEisort.

Vântul este tăios și rece, aproape că-mi trântește portiera; îmiînchei fermoarul hanoracului North Face până în bărbie și-mi îndespumniiînbuzunare,peurmămăplimbpeplajă,privind.Șigândind.

LuminaaicimăfascineazămaimultdecâtluminadinjurulInsuleiTorran. Nu este tocmai la fel de frumoasă ca pe Torran, însă seschimbăcuorapiditateamăgitoare,voalurideploaieșinoriascundpiscurile timide ale munților, după aceea vezi raze luminoase desoare,aurii,străpungândnorii.

MunțiiBlackCuillinparatâtdecritici!Caunșirdeinchizitoricugluginegre.Piscurilenegre,asemeneadințilorderechin,sfâșienoriigrei și trecători, scuturându-i de ploaie. Totuși norii se unesc și secoboară în tumultul lor nesfârșit și chinuit, aparent fără vreun tiparanume.

Dartiparulexistăaici.IardacăprivescsuficientdemultspreBlackCuillin,dincolodeapelelaculuiEisort,îlvoiînțelege.

Angusaiubit-opeKirstie.Însăafăcutcevacepeeaosperia.Eloiubea.Dareasetemeadeel?

Tiparul. Tiparul. Pot găsi tiparul dacă gândesc suficient de mult,apoivoiînțelegetotul.

Încăn-amgăsitobisericăpentruînmormântarealuiKirstie.

14.

Zileleseamestecăunelecualtele:asemeneanorilorpestemunteleSgùrr Alasdair. Angus merge la muncă două sau trei zile pesăptămână; încerc să găsesc câte un proiect ca liber-profesionistă.Primesc e-mailuri de la psihoterapeuți din Londra, care vor săurmăreascăstadiulsuferințeimeledupămoartealuiKirstie.Parecevabanal, învechit și irelevant. Totul. În comparație cu ce se întâmplăchiaracumcufiicanoastră.

Eatrebuiesăseîntoarcălașcoală,altfeln-ovomscoateniciodatăla capăt peTorran. Însă, evident, este ezitantă.Mâinile bandajate îiservescdreptscuzăpentruastaacasă,darcândîiscoatembandajele,într-oseară,decid,cuacordulluiAngus:LydiatrebuiesăîncercedinnoulaKylerdale.

În dimineața următoare, ca o familie, luăm barca și facem otraversare spre Selkie. Lydia pare tristă și temătoare, pierdută înuniformaeipreamare,cupantofiiăiaidioți.Cuochiitimizipriveșteîncordatădesubglugarozahanoracului.

Angusmăsărutăpeobraz și seurcă înmașina luiJosh–el îlvaducepânăînPortree.Îlinvidiezdincauzaasta:areoslujbășiparesă-iplacă.Măcarpleacădepeinsulă,depeSleat,șicunoașteoameni.

Îngândurată și tristă, oducpeLydia cumașina la școalaprimarăKylerdale. Dimineața este blândă, cu câteva picături de ploaie; toțicopiii țopăie pe alee: sar din mașini, se îndreaptă spre clasele lor,aruncându-și jacheteleși tachinându-se.Toți,cuexcepțiafiiceimele,careseapropiedepoartașcoliicupașimărunți.Oarevoififorțatăs-oducînbrațe?

—Haide,Lydia.

—Nuvreau.

—Vafimultmaibineazi.Primelesăptămânisuntîntotdeaunacelemaigrele.

—Dacănusejoacănimenicumineniciazi?

Ignordurereacompătimitoarepecareosimt.

—Sevorjuca,scumpo,doardă-leoșansă.Suntmulțicopiiînscrișirecentaici,exactcatine.

—OvreaupeKirstie.

—Păi, Kirstie numai este aici. Poți să te joci cu alte fete și alțibăieți.Haide!

—TatioplacepeKirstie,șielovreaînapoi.

Ceînseamnăasta?Măgrăbesc.

—Amajuns.Să-țiscothaina,numaiainevoiedeeaacum.

Conducând-o înăuntru,dincolodeușadinsticlă, schimbopriviretăcutăcuSallyFerguson.Easeuitălafiicamea.

—Bună,Lydia.Tesimțimaibineacum?

Niciunrăspuns.PunomânăpeumărulLydiei.

—Lydia,spune„Bună!”

Încăniciunrăspuns.

—Lydia?

Fiicameareușeștesăîngaimeun„Buna”sfiosșiezitant.

OprivescpeSally.Seuitălamineșirostește,puținpreavioaie:

—Sunt convinsă că totul va fi bine azi.DomnișoaraRowlandsonspunepoveștidesprepirați.

—Pirați!I-auzi,Lydia,iubeștipirații…

O împingușor din spate, îndemnând-o să înainteze pe coridor, șiîncet – foarte încet – eamerge cu privirea în podea, arătând ca unportret al cuiva concentrat pe propriile trăiri interioare. Pe urmădisparepecoridorulșcolii.Înghițită.

—Le-amzistuturorcopiilorcăLydiași-apierdutsorașicăpoatefipuținconfuză,încearcăsămălinișteascăSallyFergusondupăcefiicameapleacă.Nulisevapermites-otachineze.

Se presupune că asta ar trebui să mă liniștească, însă nu suntconvinsă că așa este mai bine. Acum, Lydia este marcată în modpermanent drept ciudată, drept fata care și-a pierdut sora geamănă.Sorabântuită.PoatecăceilalțicopiiauauzitdespreincidentuldelafamiliaFreedland.Oh,da,eaestefatanebunăcareaspartfereastra,

pentrucăavăzutofantomă.„Uită-telacicatriceledepemâinileei!”

—Mulțumesc,spuneu.Măvoiîntoarcelatreișiunsfertcas-oiau.

Șiașafac.Latreișizeceașteptagitatălaporțileșcolii,împreunăcualtemameșicâțivatați,pecarenu-icunosc;îmidoresccudisperaresă-i fi cunoscut pe acei oameni, pentru că așa aș fi putut faceconversație, iar Lydia m-ar vedea socializând și, prin putereaexemplului,acestlucruarputeas-oajuteșipeeasăinteracționezecucolegiiei.Darsuntpreatimidăsădeschidconversațiicuaceștistrăini:niștepărinți încrezătoricuJeepurile lorșiatitudinizeflemitoare;măizbește încă o dată faptul că sunt atât de vinovată pentru aceastăsituație–i-amtransmisLydieitimiditateameadăunătoare.

Kirstie probabil că ar fi fost bine aici. În mod sigur, mult maipricepută la socializare. Ea ar fi țopăit prin școală, cântându-șicântecelele,făcându-ipeceilalțicopiisărâdă.NușiLydia.

Copiii dau năvală pe ușă la ora prevăzută, băiețeii fug în brațelemamelor lor, fetele ies ținându-se demână. Treptat, toți copiii suntafară și sunt îmbrățișați. Încet, părinții și copiii se împrăștie; pânăcând sunt ultimul părinte rămas pe terenul de joacă, în întunericulierniicaremăînvăluie,apoifiicameaaparenefericităînpragulușii.O tânără profesoară blondă, presupun că este domnișoaraRowlandson,oîndrumăspremine.

— Lydia! Te-ai distrat? A fost frumos azi la școală? Cum au fostpirații?

Vreau s-o întreb: „S-a jucatcinevacu tine?Te-aiprefăcutcă sorata,Kirstie,estevie?”

Lydia mă ia de braț. Privesc spre tânăra învățătoare, care-mizâmbeștevagșiroșește,peurmăseîntoarcelaclasaei.

În mașină și în barcă, Lydia nu vrea să vorbească. Este tăcută.Rostește doar unMulțumesc șoptit după cemănâncă, apoimerge încameraeișicitește.DupăaceeaseducepeplajăsubluminaLuniișipriveștemicileochiurideapăsclipitoaredintrepietre,carecapteazăreflexia Lunii argintii. O privesc din bucătărie. Fiica mea. LydiaMoorcroft. O fetiță solitară, pe o insulă, în întuneric. Chintesențasingurătății.

Astfel trec zilele, la fel de noroase, blânde și umede. Organizămînmormântarea:Angusestedeacordsăseocupedehârtiilenecesare

șisădeatoatetelefoanele,întrucâtpleacădepeinsulămaidesdecâtmine.Îipotsimțiezitarea.OducpeLydialașcoalăînfiecarezi,iareaestetăcută.Estemereuultimacarepleacădinclasă.

În cea de-a patra dimineață ajung devreme la școală: o să încerccevadiferit.Cuprinsăderemușcări,oîmpingpeLydiaîntr-ungrupdefetedinanulșidinclasaei,adunatelapoartașcolii,șimăprefacpeurmăcărăspundlatelefon.

Lydia n-are de ales: este obligată să interacționeze, altfel va staacolo,durerosdeizolată.

Privesc scena, cu telefonul la ureche. Lydia arată de parcă arîncerca să vorbească – să se alăture grupului de colege. Însă ele oignoră. Mă privește cu disperare, căutând într-un fel sprijin sauconsolare,darmăprefacdistrată,cașicumașficoncentratăpeapelultelefonic.Dupăaceeamăapropiidegrupșitragcuurechea.

Speranțelemelecresc.ParecăLydiaovaface: fiicameavavorbicu o colegă de clasă, va comunica; se apropie timidă de o fatăbrunetă: o copilă zveltă și aparent încrezătoare, discutând cuprieteneleei.

OascultpeLydiaîntimpceîntreabăcuovoceneliniștită:

—Grace,potsă-țipovestescdespreleopardulmeu?

Fata–Grace–seîntoarcespreLydia.Îiaruncăfiiceimeleoprivirede parcă ar evalua-o, apoi ridică din umeri și nici măcar nu-irăspunde. În schimb, își întoarce privirea spre celelalte prietene șivorbeștecuele;peurmăgrupuldefetepleacăvesel,lăsând-opeLydiaacolo,cuprivireaațintităpepropriiipantofi.Respinsă.Evitată.

Denesuportat. Îmi șterg lacrimilede-abia contenite și o conduc înclădireașcolii,peurmămăîntorclamașinășipornescmotorul.Spercălacrimilesevordomoli,darn-ofac,insistăsăcurgăpânăajungînBroadford,unde răspund lae-mailuri.Până laamiază, impulsul esteirezistibil.

Trebuiesăvădcuochiimei.

Mă urc în mașină și conduc prea repede spre școala primarăKylerdale, pe promontoriul ei verde, lângă valurile zbârlite de vânt.Soarele rece și metalic a apărut, făcând Peninsula Knoydart săsclipeascăînnuanțedeauriușibronzdeasuprauneimăricadeoțel.

Este ora la care se încheie pauza de prânz. Toți copiii vor fi peterenulde joacă,undevor terminademâncat.Vreaus-oprivescdinnou pe Lydia: să văd dacă lucrurile s-au îmbunătățit. Dacăinteracționeazăsauestetachinatășiluatăînrâs.

Oricum,nuvreausăfiuvăzută,așacămăstrecorpeoaleepuținfolositădinpartealateralăaterenuluidejoacă,cecoboarăspreplajacupietriș.Suntadăpostitădetufișurileiernaticeșidecopiiicarețipăveselidincolodegarduldinsârmă.

Fetelejoacășotronul.Băiețiisețindeșotii.Scruteztoatechipurilemici și rozalii de pe teren, toate șosetele albe și pantalonii albaștri,căutândpărulblondalfiiceimele.N-ozăresc.Aparent,toțicopiiisuntafarășisejoacă.ÎnsăLydiaundee?

Oare ar putea fi înăuntru? Citind de una singură? Sper că nu.Trebuie să fie aici, afară. Dă, Doamne, să fie afară, jucându-se cucineva.

Iat-o.

Închidochiișimăcalmez.Apoioprivescpeîndelete.

Stă în colțul îndepărtat al terenului de joacă. Singură. Cel maiapropiatcopil,unbăiețel,estelazecemetridistanță,cuspatelelaea.Darchiardacăesteizbitordesingură,Lydiafaceceva.Ceanume?

Măapropii,încăascunsădecopacișitufișuri.

Acumsuntladoarcâtevazecidecentimetridistanță.VădcăLydiastăcuspatelespreșcoală,sprecolegiiei,izolatădelume.

Este singură, și totuși, vorbește. Chiar animată. Pot vedea cumbuzeleșibrațeleisemișcă.Vorbeștecuaerul,cucopacii,cugardul;defapt,zâmbeșteșirâde.

Acumopotauzi.

—Nnneeooononononda liber sus trei sus fff…Trezește-tehaidenudapaka.Suffysufffffynnnn.Mmmmm.Nananananana.

În timpce rosteșteacestecuvinteciudate,Lydiadădinmâini,peurmă se oprește și ascultă, de parcă cineva i-ar răspunde. Însă nu-irăspunde nimeni. Apoi Lydia încuviințează și râde, după aceearosteștealtecuvintefărăsens.

Este limbajul acela absurd pe care-l împărtășea cu Kirstie.Gemenele au continuat așa până în ultima clipă. Nu ne-am dat

niciodatăseamaceînsemna.

Lydiavorbeștecusoraeimoartă.

15.

— Skye sau An t-Eilean Sgithenac, insula înaripată, zise Joshrăsucind volanul în timp ce se îndreptau spre sud. Cam astea suntsingurelecuvinteîngaelicăpecarele-amînvățat.

Angusnuspusenimic.Dimineațaera luminoasăși foartegeroasă.Poateprimadimineațăstrașnicădeiarnă.

—Mollyaînvățatmaimulte,eiîiplactoatechestiilealeaceltice.Dar totul este al naibii de posomorât. Adică – știi peștera aiamicălângăArdvasar,PortnaFaganaich,estechiardrăguță,nu?

Joshrâsezgomotos,dupăaceeacontinuă:

—ApoiafliceînseamnăPortnaFaganaich.SemnificăPortulcelorUitați,serios.PortulcelorUitați.Minunat!

Joshacceleră în susulunuideal, lăsândpentrumomentmarea înurmă,deșinumăîndepărtasemniciodatădemarepentrumulttimp,nupeSkye.Prietenul luideschisegeamulși inhalăaerulproaspăt șirece.

—Iarnă,însfârșit,oador.Frigașacumtrebuie,deciundeeram–da–șiesteunlacaici,Fagan,cevaîngenulăsta.Lagan…

—LaganinisnaCnaimh.

—Acela.Totuitcăeștilocalnic.Da.Laganinis.Șiastaînseamnă–Mollymi-aspusaseară–Groapalunciioaselor.PentruDumnezeu!Dece? Cum afectează asta prețurile în domeniul imobiliar? Ai vrea săcumperi un bungalou drăguț în Groapa luncii oaselor? Nu? Bine,atunci ridicăm un imobil cu apartamente, da, lângă CreastaCotoroanței.

Josh râse la propriile glume. Angus rămase tăcut. Cunoștea dejabizarulșimacabrulfolclorlocal.Și-laminteacuvântcucuvânt:toatepoveștilepe careobișnuia să i le spunăbunica lui.Eraupăstrate cusfințenie în memoria lui. Vacanțe frumoase și fabule înfricoșătoare.Focuri de tabără pe Torran cu fratele lui. Fără ca tatăl lui să fieprezent.Toatălumeaerafericită.Ascultândpoveștistrăvechi.Drumulososcareșerpuieșteînjurultărâmuluizânelor–ah,acelaestedrumulspremoarteșirai,străvechiullocalzânelor…

Angus privea pe geamul mașinii lui Josh; Torran era ascunsă depromontorii. Se gândi la Lydia – Lydia – și la Sarah, singure,împreună,încasă.Sarahși…Lydia.ElfunevoitsăacceptecăeaeraLydia.Așaeracelmaibine.Elfăcuseasta.Fiicaluicusufletuldistrusșicumâinileșiîncheieturileplinedecicatrice.Erarănită:deviață,demoarte,deAngus.

Șidemamaei.

Mașina se zgâlțâi când trecu peste un grilaj pentru animale;traversau capul Peninsulei Sleat, de la est la vest. Pe drumul spreTokavaig.Aceldrumîngustbrăzdaoîntinderemaroniedeșesnisipos,presărată cu mici lacuri argintii, tulburate de pescăruși. Nu erafrumos.ÎnsăîncurândaveausăvadăLochEisort.

—Esteacolo,jos.Prinpădure.Șisuntnumaifoioase:stejari,aluni,ulmi.

—Bunicamea adora locul ăsta,mormăi Angus. Spunea că era odumbravăsacră,numităDoir’anDruidean,DumbravaCertăreților.

— Serios? E adevărat? Dumbrava Certăreților! Iar! Denumirileastea sunt strașnice. Serios, amice, trebuie să-i spui lui Molly toateastea.

DeceeraJoshatâtdevesel?Angusbănuiacăprietenulluiîncercasămenținălucrurilepeunfăgașoptimist,dupăevenimentelemorbidecare au avut loc la acea petrecere. Josh și Molly de-abia maimenționaserăincidentuldeatunci.

Totușitrebuiausădiscutedespreel.Încurând.

Mașina își croi drum printre câțiva copaci bătrâni și strâmbi șipesteocreastădestâncibazaltice,apoiîncepurăcoborâreadurăsprețărmurilevesticealePeninsuleiSleatșicătremiculcătunOrd.

Priveliștea era exact așa cum și-o amintea Angus, foartespectaculoasă:înspatelelor,versanțiiînverzițișilațierauacoperițicupăduridestejarșianin.Șiacelepantelinepriveausprecalmuldeunalbastru-cenușiuallaculuiEisort,carereflecta,larândullui,mărețiasobrăamunțilorBlackșiRedCuillin.

InsulaSoayeravizibilăînsud.IarvârfulmunteluiSgùrrAlasdairseîntrezărea pe linia orizontului vestic, împreună cu piscurileîngemănate.Mantiile lor semețe de zăpadă priveau spreminunateleîntinderideapă.

Era atât de frumos, încât Angus simți, pentru o clipă, nevoia săplângă.PentruLydia,pentruKirstie,chiarșipentruSarah;pentrueitoți.

Cei doi bărbați ieșiră din mașină și coborâră pe malul rece allacului.Țipătulunuipescărușseauzidepeo insulă îndepărtată.UncocostârcplanălinșisinguraticspreLocha’Ghlinne(GhlinneLocha).

—Eștibine,prietene?întrebădirectJosh.

—Da.Da,suntbine.

—Doar că ești puțin cam tăcut. Vrei să vorbești despre anumitelucruri?

Angus ridică neputincios din umeri. Adevărul era că, în acelmoment, voia să-i spună totul prietenului său. Avea nevoie să sedescarce în fața cuiva, să explice acel coșmar de pe Torran. Soția,fiicele și trecutul care nu putea fi niciodată studiat așa cum secuvenea.

Cocostârcul deveni o picătură pe fundalul albastru, apoi dispăru.Angusdecise:îivarelatatotulluiJosh,într-unminut.

Clătinădincap,luădejosopiatrărotundășioaruncăpesuprafațaapei.Unul,două,treisalturi,dupăcaresescufundă.Pleosc!PeurmăseîntoarsespreJoshșiîntrebă:

—Așadar,decem-aiadusaici?

—Fiindcăvremsăconstruiești,răspunseJoshrânjind.

—Poftim?

—Aiputeasăconstruieșticevaaici?

Angusîlprivilung.

—Eu?Săconstruiesc?Nuînțeleg,Josh.ToateasteasuntdeținutedeMacdonald.TotceesteînTokavaigșiOrd.Nu?

—Mollyșicumineamcumpăratunpeticdepământacolo,sus,înurmă cu câțiva ani, zise Josh zâmbind. Uite, dincolo de sârma aiaghimpată–terenulcugardulviunăpăditdeporumbar.

Angussezgâiîntr-acolo.

—Estecamojumătatedepogon,poatepuținmaimult,îiexplicăJosh.

— Jumătate de pogon de urzici și aluni? E drăguț pentrucodroși{14},deșiestedoaruncâmp.

—Amprimitavizuldeaconstrui.Săptămânatrecută.

Angusrămasecuguracăscată.

—Da?

—Da. Da, chiar l-am primit. De fapt, am primit avizul pentru ocasă cu cinci dormitoare și ne-ar plăcea s-o proiectezi tu, amice.Administrația vrea să construim un loc drăguț. Știi tu, ceva serios:demndeunpremiu.Săprofitămlamaximumdepriveliște.

Angus privi terenul care cobora pe malul nisipos al lacului,împânzit de scoici. Deodată, gândurile i se puseră în mișcare. Dejaputeavedeaplanulproiectului:înprimulrând,arnivelaterenul.Apoiar folosi cele mai simple și mai pure materiale: piatră, lemn, oțel,gresie. Pe urmă ar opta pentru ferestre înalte, de la podea până latavan, cu arcade, în așa fel încât întreg locul să fie pe jumătatedinsticlă, plin de lumină, și să se contopească astfel cu aerul,marea șicerul.Noapteaarstrăluci.

—Gus?

—Arputeafiincredibil.

— Ha! exclamă Josh cu gura până la urechi. Deci te bagi? Bunbăiat! Vrem s-o închiriem, poate vreunor artiști, iarna, și celor carevorsă-șifacăvacanțeleaici,vara.

—Avețibanii?

— Totul, amice, totul. Molly amoștenit o sumă frumușică de labunicaei.Cebinecăm-amînsuratcuea!ziseelrâzând.Haidesăneîntoarcemlamine,îțipotarătaactele.

Angusmerselamașină,ușornăucit.SeîntrebădacăăstaeramodulluiJoshșiMollydea-lajutapeelșipeSarahsătreacădesuferințalor.Dacăda,Angusn-aveanicioproblemăcuasta.Isepăreaperfectînregulă.Leerarecunoscătorîntr-unmoddisperat.Eraoșansădeaconstruicevabun,unproiectadevărat!

Josh conduse înapoi spre casa lui mare și aerisită, cu bucătăriaimensă din oțel și oalele cu afine fierbând pe aragaz, și Mollypunându-lsăgustegemulpregătit.Șifereastraimensădincameradezi.

Angus încercăsănusegândească laaceanoapte, sănupriveascăfereastra la care s-a înlocuit geamulpe cândJoshpuse stăpânirepemasadin încăpereși-iarătădocumentele.Autorizațiadeconstrucție.Investiția capitală necesară. Visul care putea deveni realitate. CasaFreedlandînTokavaig,proiectatădeAngusMoorcroftșicâștigătoareapremiuluiArchitectureScotland.

ÎnmintealuiAngus,eradejaocasăserioasă,nuocăsuță:pentrucăaveasăfiemare.ArputeaamestecanișteplacajdinpaltincupiatrădeCaithness; desigur, ar încorpora panouri solare; ar putea să facăîntreagapartenordicăsădeaspreoușăglisantădinsticlă:astfel,casas-ardeschidelapropriusprelac…

Pentru o vreme, Angus fu distras într-un mod vesel, bând ceaiRooibos și visând cu ochii deschiși. Poate că ăsta eramomentul decotitură? Poate lucrurile se puteau schimba? Pemăsură ce afară seîntunecășisefăcușimaifrig,Angusluăodecizie.Momentulsosise.Aveasă-ispunăluiJosh.

Celpuținjumătatedeadevăr.

Actelefurăpuseîntr-undosar.Angusîșiîmbrăcăhainași-lprivicusubînțelespeJosh.

—MergsăbeaucevarapidînSelkie.Vreisă-mițiicompanie?Amputeavorbimaimult.

Mirosul dulce al afinelor umplu casa. Josh îi aruncă lui Angus oprivire care spunea „Înțeleg”. Își luară amândoi la revedere de laMolly și porniră în josul dealului, prin amurgul tăios de iarnă, sprepub.Angus trăgeaadânc înplămâniaerul recedinOrnsay.Gerul secontopea cumirosuriledepe coastă –de fierturădehomar și lemntăiat,șicuaromadulceagăaalgelorputrezinde.

—Haidesăstămafară,propuseAngus.Emaiintim.

Josh îl privi chiorâș și fu de acord; Angus intră în bar, cumpărădouăbăuturișiieși.PeurmăpusepaharelepemasadinlemnșiprivisprefaruldepeTorran:razaluideluminăeravizibilăînfrigulcalmalînserării.

Luă o gură dewhisky, încercând să-și găsească puțin curaj. Joshîntrerupsescurtulmomentdetăcere:

—Deci,amice,cefaceLydiaacum?Sesimtemaibine?

Angusridicădinumerișibăudinnoudinwhisky,savurândaromadealcoolafumat.

—Oarecum,răspunseel.Uneori.Totuși…încăsedăînspectacol.

—Cum?

—Vorbindcusoraeimoartă,comportându-secașicumKirstieera–saumaidegrabăeste–acolocuea.

Joshîlprivicuochiimari.

—Facedesasta?

—Da.Destuldedes.Ofaceșilașcoală.Acasă.Înmașină.Uneorisuntconversațiinormale,însăcelmaiadeseasuntdiscuțiiînlimbajullor de gemene, așa că este ciudat. Alteori se mișcă și mimează, deparcăgeamănaeiesteacolo,interacționândfizic.Esteunlucrudestuldestraniudeprivit.

—OK.OK.Iisuse!

—Credcăastaasperiat-olavoiacasă.Acrezutcăavăzutfantomasuroriieiîngeam.Reflectată.

Joshîncuviință.

—Păi,da,te-arsperialucrulăsta,nu?Dumnezeule!Îmiparerău,rostiJoshezitant,mailuăogurădesuc,apoiseaplecăpuținînainteșiadăugă:Deci,eachiarcredetoateastea,Gus?Fiicata,adicăștiitu–ea…?

—Adicăenebunăsauchiarexistăofantomă,astavreisăspui?Saudoarsepreface?

—Hm!

—Evident,nuexistăniciofantomă,ziseAngusprivindu-l lungpeJosh,fărăsăclipească.Darnicinuestenebună.

Joshseîncruntă.

—Decisepreface?Astaeste?Decenaiba?Ascultă,nutrebuiesă-mispui,normal,însă…

Angusrămasetăcut.Simțeaamărăciuneadinăuntrulsău.Șinevoiaurgentădeamărturisi.Erasătuldeminciuni.Sătulsătotamăgeascăoameniicare-ierauapropiați.Daravea,oare,curajulsăfiesincer?Nuputea și nu intenționa să-i spună totul – vreodată, însă avea să se

ușurezedeopartedepovară.

Dupăîncăunrând.

Angusridicăpaharulgol.

Joshconsimți.

—Încăunul?

— Whisky Ardbeg. Dublu. Dar lasă-mă pe mine să plătesc. Nutrebuie săplătești tupentrualcoolismulmeu funcțional, Josh, spuseAngusșivârîmânaînbuzunaruldinfațăalblugilorîncăutareauneibancnote.

Joshreușisăafișezeunzâmbet.

—Doardedataastaîțivoisubvenționadependența.

Luând paharul gol al lui Angus, Josh dispăru înăuntrul barului.Sunetulvagalmuziciifolkseauzeapânăafară,cândușasedeschideași se închidea. Prin ușa din sticlă, salonul barului din Selkie păreavesel și aglomerat. Toți localnicii erau acolo: beauwhisky sau bereMcEwan, bucurându-se de un weekend de relaxare, vorbind desprefotbal,desprecaișidesprenouașiciudatafamiliedepeTorran.

Angusseaplecăînainte,odihnindu-șifrunteapebrațeleîncrucișatepemasă.Ridicândprivireașiprivindlungînîntuneric,înîntunericuldens.Eradepășitdeevenimente.

Ușabaruluisedeschise.

—Hei, spuse Josh, aducând băuturile lamasă.Gus.Haide.Nu eatâtderău.

—Bada,este,replicăAngus.

Josh oftă și se așeză pe scaunul din fața lui, în întunericulpătrunzător.Cubăuturilepemasă,Joshîncepusădesfacăunpachetcuțigări.

Angusridicăosprânceană:„JoshFreedlandfumând?”

Joshridicădinumeri.

—Eun viciu secret.Nu-i spune luiMolly!Da,mai fumez câte oțigară,ocazional,înweekend.Vreiuna?

—Nu,mersi.

Mai multă tăcere. Doar răsuflarea greoaie a mării și vântul prinmesteceni.

Angusprivilungînstângalui,spreTorranșispreumilulfar,apoisprecăsuțaghemuitășialbă.De-abiaputeadistingeluminadinmicalorbucătărieprinîntunericșiceață.OareceseîntâmplaîncăsuțadepeTorran,chiarînacelmoment?

Închiseochii.Aveas-ofacă.Deschiseochii.

—Josh,m-aiîntrebatdespreLydia.

—Da.

—Vreisăștiiadevărul?

—Da.Însădoardacăvreisă-mipovestești.

—Vreau.Cred.Da,vreau.Îmispuneaicăestebinesăîmpărtășești,sămărturisești,pentrucăajută,nu?Căașaai scăpatdedependențadedroguri?Așate-auînvățatlaîntâlnirileNarcomanilorAnonimi?

—Da.

—Bine,darceeace-țivoispuneacumestestrictsecret,nutrebuiesă mai zici nimănui, niciodată. Și vorbesc serios. Nimănui,NICIODATĂ.

Joshîncuviință.Sobruînîntuneric.

—S-a-nțeles.

—Înregulă.Bun.

Angus trase adânc aer în piept, își trecu mâna peste gură, pestebarbanerasă.Aerulrecepăreagreoi.CeațaseașterneapestecanalulSleat. Angus vorbi, cuvintele lui răsunând oarecum solemn în aerulînviorătoralnopții:

—Maiîntâi,ainevoiedecâtevadetaliidintrecut.

—OK.

—Sigurmai știi căSarahapreferat-o întotdeaunapeLydia, careera,destuldecategoric,favoritaei.

—Toțipărințiiaucopiipreferați.Saucelpuținașamis-azis.

—Da, însăacestaesteuncazexcepțional.Eachiaro favorizapeLydia,ceatăcută,ceasentimentală,ceacaea,ceacăreiaîiplăceasă

citească.Opreferaatâtdemult,încâtpentruKirstieadevenitdureros.Am încercat să echilibrez situația, fiindmultmai drăguț cu Kirstie,darn-afuncționat.Iubireadetatănuestelafeldeimportantăsaudeimpresionantă. N-o poți compara cu iubirea maternă, cel puțin nucândsuntmici.

Opauză.Angusnu-iputeavedeapreabineexpresiaprietenuluisăuîn lumina serii. Iar asta era bine. Făcea ca mărturisirea lui să fieanonimă: ca o adevărată confesiune religioasă, într-o biserică, înprezențaunuipreot,cuchipurileascunse.

—Cucâtevazile înaintedeaccident,Kirstiechiarmi-a spuscăoura pe mami din cauza asta, continuă Angus, și am devenit foarteasprucuea.Defapt,aproapecăi-amdatopalmă.Niciodatănumi-ammailovitcopiiiînainte.Niciodată.Însăerambeatșimi-ampierdutcumpătul, rosti el clătinând din cap. Evident, Kirstie a fost foartesupărată.Așacumte-aiașteptasăfie.Maiîntâi,mamaeiopreferapesoraeigeamănă,apoitatițipalaea?

Dinnou,Joshrămasetăcut,cuvârfulțigăriilicărindînîntuneric.

— Pe urmă s-a întâmplat accidentul, povesti mai departe Angus.Știi. Balconul. După aceea, Sarah s-a pierdut cu firea și ne-amîndepărtat, și situația s-a înrăutățitdince încemaimult…Apoi, înurmăcușaseluni…

Angusseoprișiluăogurăzdravănădewhisky,făcându-șicuraj.

— În urmă cu șase luni, fiicamea care a supraviețuit a venit lamineșimi-aspus:„Tati,euamfăcut-o.Euamfăcut-o.Amomorât-ope soramea.Euam împins-o.Fiindcămamiaplăcut-omaimultpeea,iaracums-adus”.

—Dumnezeule!rostiJoshfoarteîncet.

—Exact.

—Iisuse…

Josh stinse țigara sub călcâiul cizmei. Tăcerea era dureroasă. Peurmă,într-unfinal,vorbidinnou:

— Totuși, Gus, putea ea să – ea a omorât-o? Poți s-o crezi? Aicrezut-o?

—Da,poate,oftăAngus.Daraveadoarșaseanicânds-aîntâmplatșișaptecândaspuslucrulăsta.Oareștiamăcarcespunea?Știucopiii

vreodată ce spun la vârsta asta? Problema era că noua ei explicațieavea logică, Josh. Avea un motiv: preferința absurdă a mamei eipentru Lydia. Și se potrivea cu dovezile. Adică: de ce erau rănileLydiei atât de grave? De la o căzătură de la șase metri? În modnormal,copiiisupraviețuiescunorasemeneacăzături,delaînălțimeaaceea.Deci–dece?

—Fiindcă…

—…acăzutdelaultimuletaj,nudelaceldinmijloc,îlcompletăAngus. De fapt, Kirstie mi-a spus: ele erau… la ultimul etaj, apoigemeneleaufugitpebalconșiatunciKirstieaîmpins-opeLydia…

—Încănu-mipotimaginaasta.

Angusfăcuopauză.Traseaerînpieptșicontinuă:

—S-a întâmplatașa,a împins-ode labalconulde laultimuletaj,peurmăea,presupun,aalergatlaprimuletaj,casăseuitepebalconlacefăcuse–așacumaifaceșitu–șiatunciSarahavenitșiagăsit-oțipând „Lydia a căzut, Lydia a căzut”. Deci asta este explicația,probabil că asta s-a întâmplat. Kirstie și-a ucis sora. Și s-a maiîntâmplatîntrecut.Amfăcutcercetări.Existăliteraturăscrisădespreasta. Rivalitate puternică între gemeni identici. Care poate devenicriminală.

—Bine.Dar…

Josh clătinadin cap.Angus își puteada seamadeasta în luminacareserevărsadinbar.

—Celegăturăareastacuschimbareadeidentitate?

— Când Kirstie a venit și mi-a spus asta, m-am panicat. M-ampierdutcufirea.Kirstieerahotărâtăsă-ispunămameieișiprietenilor,profesorilor– tuturor. IarSarahera foarte instabilăpsihicpeatunci,în niciun caz nu putea auzi acest lucru. Mai mult, Kirstie voia săspunășipoliției,pentrucăsesimțeateribildevinovată.Sepierdeașieacu firea,propriameafiică,ceacaresupraviețuise.Decida,m-ampanicat.

—Dece?

— Pur și simplu! Ce se întâmplă dacă un copil de șase ani esteacuzat de crimă? Ce face poliția? Ceva? Totul? Investighează? Cusiguranță,arinvestiga.Existaudovezicircumstanțialecaresă-isusțină

povestea.Așa că a trebuit să-i închid gura, s-o calmez, s-o fac săn-aibăîncredereîneaînsăși,înceeacesusțineacăafăcut.

—Și…?

—Amfăcuttotposibilul.Amîmpiedicat-osămaivorbească.I-amzissănu-mimaispună.Cănuvreausăștiu.Cănimeninutrebuiasăștie.Atuncii-ammărturisitcăLydianueracuadevăratmoartă.

—Poftim?

—I-amexplicatcănimeninumoarecuadevărat,căoameniimergînrai,darcăuniidintreeirămânpentrutotdeaunacunoi.I-amspuscă Lydia s-a trezit la spital, că se va întoarce. I-am dat jucăriapreferată a Lydiei – „Uite, Lydia este încă aici!” Am convins-o căgemeniisuntspecialișicănumorcuadevărat,deoarecesuntaceeașipersoană, iar dacă unul din ei supraviețuiește, atunci sunt amândoiaici.Amfăcut-osăsesimtăconfuzăînprivințaidentitățiiei,i-amziscă ea este Kirstie, însă că întotdeauna o va avea pe Lydia cu ea,fiindcăestesoraeigeamănășiacumpoatetrăipentruamândouă.Șii-ammaispuscătoateacestelucrurierauunmaresecretîntreeașitatișicănutrebuiasămaivorbeascăniciodatădespreasta.

Angusselăsăpespate.

— Și i-am zis toate astea pentru că mi-era frică să nu spunăadevărulșisămisedestramefamilia,deoarece…

Angusprividirectspreîntunericulcareînvăluiachipulprietenuluisăușicontinuă:

— Închipuie-ți, Josh. Dacă fiica mea ar fi mers la mama ei, labunicii, laprofesoriiși laprieteniieișiarfispus:„Suntocriminală,ajutați-mă,mi-amomorâtpropriasoră”.Astane-arfiterminat.Pentrutotdeauna.N-amfipututsupraviețuiaceluilucru,lafelcumLydian-asupraviețuitaccidentului.Înniciuncaz.Subnicioformă.

Ușabaruluisedeschisebruscșiunbețivplecăînnoapte.

—Decituaisăditconfuziaînminteaei,spunându-icăeraKirstieșiLydiaînacelașitimp,vorbiJoshînceledinurmă.ȘiacumeacredecăesteLydia,dincauzaaceeacei-aispus.

— Da. Am calmat-o atunci, era tot ce-mi doream să fac, afuncționat, dar apoi confuzia din mintea ei a reapărut. În cel maigroaznicmod.Făcând-osăcreadăcăeraLydia.

—Însă,defapt,esteKirstie?

—Da.

—Cumrămânecuteoriațipătuluiacela?

—Afostdoarunțipăt.Nudovedeștenimic.

—Câinele?Mi-aipovestitdesprecâine.

— Animalele se reatașează de gemenii supraviețuitori în moduridiferite, încearcă să-i protejeze. Totodată, mă întreb dacă Beany avăzut și simțitceva.Eracugemenelecânds-a întâmplat.Șin-amaifost niciodată același, știu că sună nebunesc, dar toată treaba astasunănebunesc.

—Deci,defapt,LydiaesteKirstie.

—Da.

— Și știi asta? întrebă Josh clătinând din nou din cap, însemiîntuneric.Știicăesteominciună.Știică,înrealitate,esteKirstie.Și totuși, continui cu șaradaasta, cuprefăcătoriaasta?Ai lăsat-opesoțiatachiarsăorganizezeoînmormântarepentruKirstie?

GlasulluiJoshdeveneamaităiosînaerulrece.

—Serios,Gus?Totuleste…onebunie.Cumaipututsăfaciasta?

—Fiindcăn-amdeales!Nupotdezvăluinimănuiadevărul–eștisingurul care știe. Dacă i-aș spune lui Sarah, probabil că ar avea ocădere nervoasă – ne-ar ajuta asta cu ceva? Ar putea s-o urască pefiicaeicaretrăiește.Și,totodată,decesăn-olaspeLydiasătrăiascădacăvariantaastamenținepacea?S-o laspemamaeisă-și recapetepreferata.Pentrumoment.

Angusoftăadâncșicontinuă:

—Șiștiice?Uneori,înunelezile,chiarmăgândesclaeacafiindLydia,deparcăar ficuadevăratLydia,uitamănuntulăsta.Șieasepoartă ca Lydia; se întâmplă în cazul gemenilor care supraviețuiescmorții celuilalt geamăn. Ideea este următoarea: mai contează, atâttimpcâtadevărulnuieselaiveală,că,probabil,unadinfiicelemeleaucis-opecealaltă?

—DarKirstieesteîncăaici.Aici,acum.ÎncăînăuntrulLydiei.

—Da.

—CaptivăînLydia.Luptându-sesăfieauzită.

—Da.

—Iisuse!exclamăJosh.Cedezastrutotal!

Angus consimți, oarecum epuizat. Însă, totodată, simțindu-seușurat. Împărtășise secretul și, da, se simțeamai bine. Dar celelalteproblemerămâneau;adevărurileprofundeerauascunse:dinvinalui,din implicarea lui Sarah saudin responsabilitateaei.Detaliipe carenuleputeadezvăluinimănui.

RazaluminoasăafaruluilicăreapestecanalulSleat.Angussegândilafamilialuimicșoratășisfărâmatădeacolo,dincăsuțadepeTorran.Dorința lui de răzbunare nu se stinsese. Copilul lui murise. Iarnedreptateaîlmistuia.

16.

EsteozidevinericumirosdezăpadăînaercândmerglașcoalaprimarăKylerdalecas-oiaupeLydia.Acumsuntdisperatăsă-miajutfiica.Arenevoiedeprieteni,deniștemotivesăspere,săîntrevadăunviitoraici;săinteracționezecuoamenicarenusuntfantome,altfelvafipierdută.

Privesc dincolo de clădirile înalte, spre apele Peninsulei Sleat.Valurilecenușiisuntagitatedevânt,totulesteasprușisobru,făcândleagănele vesel colorate și balansoarele din lemn, în formă deanimale, de pe terenul de joacă să pară absurde: invadatorisupranaturalidintr-olumeprostescdefericită.

Ofemeietânărășipalidăstăsingurălaporțileșcolii,privindspreușa din sticlă de la intrare și spre indicatoarele vesele pe care scrieShleiteșiSgoil.Orecunoscpeaceastăfemeie;Lydiami-aatrasatențiaasupraeicafiindJuliaDurrant–„mamaluiEmily”.

Defapt,unaltcopilpripășitaici,oaltăfetițăbritanicălaKylerdaleșiparesăfiesingurulcopilcucareesteposibilcaLydiatocmaisăfiinteracționat. Este, cel puțin, singurul copil pe care Lydia l-amenționat de câteva ori după nume, de fiecare dată când mi-aminterogatcugrijă,nelinișteșinonșalanțăaparentă fiica:„Hei,cumafostazilașcoală?”

Habarn-amdacăEmilyoplacepeLydia:probabilcănu.SuntcâtsepoatedesigurăcăniciunuldintrecopiiidelaKylerdalen-oplaceșinici n-o cunoaște pe fiica mea: li se pare că este ciudată și-ineliniștește.

Însă acum n-am alte opțiuni, astfel că-mi înfrâng timiditatea, oascund undeva înăuntrul meu și mă apropii de Julia Durrant, carepoartăunpardesiumov,drăguț,șicizmeUgg.Pefațaeiascuțităaparcutesubțirideîndoială.Seîncruntăchiarînaintesăvorbesc.

—Bună,suntSarahMoorcroft.

—Da,bună.

—MamaLydieiMoorcroft.

—Desigur.Scuze,da.

—Mă întrebamdacă fiicei tale i-ar plăcea să vină să se joace cufiica mea mâine. Locuim pe Insula Torran, cea cu farul, poateîncepândcuoraunsprezece–venimnois-oluăm?

—Păi…

Femeia pare speriată. Cine o poate învinui?Dar trebuie să insist.Nupotpermitecasingurătateacrescândăși tulburătoareaLydiei săcontinue.Trebuiesăfiunepoliticoasășiagresivă:unpărinteoribilșiinsistent.

—Vezitu,Lydiaestepuțincamsingură,sincervorbind,așacăne-arplăceamultdacăEmilyarveni și s-ar juca împreunăpentruo zi,ora unsprezece este în regulă?N-aveți nimic plănuit? Vom face noitotul,arfigrozav.

—Păi…aveam…adică…

Evident,vreasărefuze,însășovăie,fiindcănupreaîidaudeales.Măsimtprostpentruaceastăbiatăfemeie.Confruntatădemine.Dartrebuiesăobținîntâlnireaasta.Așacăinsistpesubiectulăsta:

—Desigur,Lydiaeste încă foarte confuzădupăaccidentul suroriiei. Probabil că știți ce s-a întâmplat, sora ei geamănă amurit, deciestedoar…iseparepuțingreusăseintegrezeșiarfiminunatsăsejoacecuEmily.

Ce ar putea Julia Durrant să replice? „A, crezi că nu-mi pasă căfiicatași-apierdutsora?Căeștimamaîndoliatăaunuicopildificilșisinguratic?”

Pot vedea din expresia ei că împotrivirea se împrăștie ca o ceațăușoară:sesimterușinatăînprivințasituațieimele,probabilcă-iestemilă de mine – și ce dacă? Atât timp cât este de acord ca fiicelenoastresăseîntâlnească,mi-eindiferentcesimte.

— Bine, conchide ea, forțându-se să afișeze un zâmbet fals. Știțiundelocuim,nu?LângăPoștă,pedeal.

—Da.Estegrozav,îirăspundeucuunzâmbetlafeldefals.Lydiava fi atât de bucuroasă! Angus, soțul meu, va veni s-o ia la oraunsprezeceșiovomaduceînapoilatrei,înaintesăseîntunece.Esteminunat–mulțumesc!

Apoineîntoarcemamândouăspreușadinsticlă,întimpcecopiiiies din școală: ca întotdeauna, Lydia este ultima. Pășește ezitantă

dincolo de ușă, după ce toți colegii ei gălăgioși și zâmbitori s-auîmprăștiat.

O studiez atent pe când vine spre mine. Măcar cicatricele de pemâinileeinusuntatâtdegrave.

Și mă dojenesc din pricina propriilor gânduri. Acestea suntproporțiile optimismului meu, așa privesc partea plină a paharului:„Cicatricelenusuntatâtdegrave”.

—Bună,tu.

Îmipunbrațulpesteumeriieișioconducspremașină.

—Hei,cumafostlașcoală?

—Nimic.

—Poftim?

—Putemsămergemacasă,mami?

—Bine,sigur.

Răsucesccheiaîncontactșidemarez.

—Amovestebunăpentrutine,Moomin.

Măuitînoglindaretrovizoare.Lydiamăpriveșteșiea.Optimistă,șitotuși,sceptică.Sentimentulmeudemilăseintensifică,așacăezit.

—Emilyvinesăsejoacecutinemâine,oanunțeu.

Lydia procesează vestea în tăcere. Mă privește în oglindaretrovizoare. Clipește o dată, apoi de două ori. Pot vedea blândețeatristă a speranței în ochii ei albaștri și mari. Tăcerea continuă, pemăsurăceLydiastăruieasupraveștii.

ȘtiucăweekendurilepeInsulaTorransuntdurerosdesinguraticepentruLydia,chiarmaireledecâtsingurătateadelașcoală;oricâtdenefericită ar fi în izolarea ei de pe terenul de joacă, tot esteînconjurată de copii și ascultă lecțiile, și măcar profesoriiinteracționeazăcuea.

PeTorransuntdoareu.ȘiAngus.Șicerul,șinorii,șifocilecenușiișiplângăcioase,și lebedeledeiarnămânatespresuddegerularctic.ÎncăiubescTorranul–sau,celpuțin,vreaucanoisăiubimTorranul,înciudaasprimiișidureriisale–,așacăvreaucașiLydiasăiubeascăinsula.Iarpentruastaarenevoiedecompanie.Peinsulă.

Decisperșicredcăva fi încântatădeaceastăveste: întâlnireadejoacădinweekend.

—Serios?întreabăLydiaînceledinurmă.

—Da.

—Cinevavinesăsejoacecumine?Săsejoacecumine?

—Da, serios.Cu tine.Mămicaeim-a întrebatmaidevremedacăEmilypoatevenilanoi.Nuvafidistractiv?

Fiica mea mă privește lung, pe urmă afișează un zâmbet larg,luminosșiplindesperanță.Celmailargzâmbetpecarel-amvăzutpefațaeidesăptămânibune.Poatelunibune.Apoiîncearcăsăascundăzâmbetul:esterușinatădecâtdeîncântatăeste.Iareusuntbucuroasăpentruzâmbetulei.Și,totodată,îngrozită.Dacălucrurilemergprost?Lydiaareașteptăriuriașe.Însătrebuies-ofac.

Încercsă-idomolescentuziasmul,darnuesteușor.Lacină,Lydiamă tot iscodește la ce oră va sosi Emily și dacă nu se poate maidevreme,șiastaîlfacepeAngusirascibil.DarAngusesteirascibilsaudistanttottimpul.Stările luidespirit începsăsemenecuprivelișteaInsuleiTorranpevremedefurtună.Chiardacă-lvădcândestecunoi,eleprezentdoarcusufletul.Însădetaliilesuntîncețoșate.

De la acea cină la familia Freedland, Angus și cu mine ne-amîndepărtatmaimult.Numaiștiucegândeștecuadevărat.Și,înmodevident,nicielnumaiștiecegândesceucuadevărat.Cândmuncimlacasă,dialogămprinsemneșicuvintemonosilabice.Deparcăn-amvorbiaceeașilimbă.

Poate este din cauză că am îndurat prea multă durere, dar amîndurat-o înmoddiferit, individual, și apoi ne-am îndepărtat. Poateestedin cauză cămăcamsperie cu furia luide-abiamascată– estefurios pe lume, pe casă, pe viață și, poate, pemine. Straniu este căîncăîldoresc.Chiarșicândoricealtcevaînrelațianoastrăpareruptșidiform.Poatecămaiexistăsperanță.

Însă n-am energia necesară pentru a repara relația noastră.Gândurileîmisuntconcentrateasuprafiiceimele.

În cele din urmă, la ora nouă o pregătesc pe Lydia de culcare șisuntatâtdeepuizatădeîntrebărileei,încâtmergșieucurândînpat.

La ora șapte și jumătate dimineața, Lydia mă trezește. Stă în

dormitorulreceînpijamale,cuchipulroșușientuziasmat.

—Mami,mami.UndeesteEmily?

Mormăi ceva cu ochii cârpiți de somn. Angus încă doarme, peparteacealaltăapatului.

—Poftim?

—Emily!Undeeste?Nouameaprietenă.Mami,aispuscăvaveni!

Îmi legăn picioarele peste marginea patului și casc până cândmaxilarulîmitrosnește.

—Mami?

—Vine,scumpo.Darnuacum.

—Cândvine,mami?Când?

— Oh, Dumnezeule, în curând, Lydie, în curând. Haide să-țipregătescmiculdejun.

Îmipunhalatul,peurmămergînbucătărieșiprimullucrupecare-lvădaproapecămăfacesăvomit.Esteunșoarecedecâmpmortîntr-unborcancuulei;dincadavrulluimicuțsescurgesângenegru,careseprelingeînuleiulverde.Dumnezeule!Torran.

Deundetotvinrozătoareleasteascârboase?Șobolanii și șoarecii;sunt neîndurători și infiniți. Alungându-mi sentimentul de silă,deschidușașiarunculeiulșimiculcadavrunegrupeplajaînghețată,casăfieluatedereflux,apoimăîntorcînăuntrușimăgândesclaziuacareneașteaptă și lamarea întâlniredejoacă.Brusc, îmidauseamacă,deșinucredînDumnezeu,mărog.

„Terog,Doamne,făsăfiebine.Terog,Doamne,voicredeînTinedacăveiaveagrijăcaîntâlnireaastasăaibălocșisădecurgănormal”.

IaracumEmilyesteaici.

Esteunsprezeceșijumătate.Stauînpragulușiidelabucătărieși-lvădpeAngus înbarcă,ocolindstânciledin largul InsuleiSalmadair,cu o persoană micuță în dreapta lui: Emily Durrant. Chiar și de ladistanță,întrezărescprecauțiadinposturafetiței.Lydianus-aurcatînbarcăpentruaoluapeEmily,deoarecevreasă-iurezebunvenitpeinsulaei.

Lydia și cuminemergem pe plaja farului, ca s-o întâmpinăm peEmilyDurrant.Fiicameațopăiedecolocoloîncizmeleeialbastredin

cauciuc. Ziua este rece, umedă și încețoșată, dar măcar nu plouă:fetelevorexploraochiuriledeapădintrepietre,voratingefosileledepe stânci, vor cutreiera plaja în căutarea comorilor ei: sticle dinplasticdelaNestle,lăzipentrupeștedelacomercianțiidinPeterheadși Lossiemouth, coarne lepădate de cerbi după perioada deîmperechere,adusedemareedinJura.

—Bună,Emily!strigeu.

Fetița pistruiată și roșcovană îmi aruncă o privire timidă șinesigură,întimpceAngusoajutăsăcoboaredinșalupă.Lângămine,LydiaseholbeazălaEmilydeparcăfataarfiocelebritate.

Fiicameaesteuimită,captivată,uluită:onouăprietenăreală!Peinsulaei!Emilypoartăunhanoracnou,negru,șieîncălțatăcucizmenegredincauciuc.

—Lydia,salut-opeEmily.

—Bună-Emily-mulțumesc-că-ai-venit-mulțumesc!

Fiicamea rostește totul dintr-o răsuflare și după aceea se aruncăînainteșioîmbrățișeazăpeEmily, iaracestlucrueste,evident,preamult și un gest prea stângaci pentru Emily Durrant, fiindcă o totîmpingepeLydiadelângăea,încruntată.Intervinrapidșiledespart,leiaupeamândouădemânășizicveselă:

— Bun, să mergem înăuntru, vreți să bem suc de portocale? Sămâncămbiscuiți?Apoi, Lydia, îi poți arăta luiEmily toateochiuriletaledeapăpreferatedintrepietre!

—Da,da!exclamăveselăLydia,țopăind.Emily,vreisăvezitoateochiurilenoastredeapădintrepietre?

Emily ridică din umeri fără să zâmbească în timp ce ne târâmpicioarelepestepragulușiibucătăriei,peurmăspune:

—Bine.

Mi-e foartemilădeEmily: fetița astanu estenemiloasă sau rece,purșisimplu,n-ocunoaștepefiicamea,afostobligatăsăparticipelaaceastă întâlnire de joacă. Însă nu pot lăsa acest sentiment să măoprească.SperdoarcadrăgălășeniainterioarăaLydieișifarmeculeitimid–farmeculdulceimelefiice,atâtdedelicatășiamuzantăodatăceajungis-ocunoști–vorînvingeșivorformaolegăturăcuEmily.

Angus îmiaruncăoprivire încruntată în timpce intră încasă;de

parcă va fi vina mea dacă întâlnirea aceasta nu va fi o reușită.Ignorândacestlucru,ledaufetelorbiscuițiișisucul,peurmăleînchidnasturiipaltonașelor,casăletrimitlajoacăpepietreșiplajă;încercsăvorbesccâtdecordialășirelaxatăpot,cașicumfacastamereu.

—Mulțumesc,mami,mulțumesc,mami!

Lydia tremură de fericire pe când îi închei haina: este foarteîncântată de gândul de a avea o nouă parteneră de joacă. Princomparație, Emily stă acolo, tăcută și supărată, dar încercând să fiecât de politicoasă poate fi un copil de șapte ani, adică nu foartepoliticos. Mormăie un mulțumesc pentru mâncare și suc, apoi ourmeazăafarăpefiicameaneobișnuitdegălăgioasă.

—Haide,Emily,avemcochiliidecrabișidetoate,șimidii,șifoci,potsățilearăt?Pot?

Estedureross-oaudpeLydiaimplorândastfel,cerșindatenție,așacă închidușabucătăriei șimeditez la speranțelemele, însă le alungrepede.Nutrebuiesăspersausăamașteptăripreamari.

Angus intră în bucătărie; mă sărută pe obraz; barba lui esteînțepătoare,nusexy.

—TrebuiesămăvădcuJoshpeterenuldinTokavaig,apoisămergîn Portree mâine-dimineață, mă înștiințează el. La Biroul deUrbanism.S-arputeasăstaupestenoapteacolo.

—Bine.

Îmisupriminvidia.Elpoatesăfacătotfeluldechestii.EutrebuiesăamgrijădeLydia.

—Oricum,măvoiîntoarces-oiaupeEmily.

—Bine.

—Pelatrei.

Dinnou, observ cumconversația noastră se rezumă la asta: undemergi,decemergi,cineiașalupa,cinevacumpăramâncareînsearaasta.Poateestedincauzăcăneesteteamăsăvorbimdespre lucrurimaiimportante,cumarficeseîntâmplăcuLydia.Poatesperămcă,dacă nu discutăm despre asta, problema va dispărea de la sine,precum peticele timpurii de zăpadă pe pantele joase ale munteluiLadharBheinn.

Angusdeschideușașiieseînaerulînviorător,târându-șipicioarele

spreplajafarului.Pecândseîndepărtează,măprefacînsineameacănumăuitdupăLydiașiEmily,însăofac.Vreausăfiuomamăcarenuintervine,careopoatelăsapefiicaeifericităsăalergeliberășiînsiguranță pe insulă, cu noua prietenă, dar, totodată, sunt mamaneliniștitășimăcinatădegrijiauneifiicefărăprieteni.

Pot auzi bâzâitul distant almotorului bărcii pemăsură ce AngusdisparedupăSalmadair.Pentruoclipă,staulafereastradinbucătărieșiprivescogăinușă-de-baltăstândpeostâncă,aproapedeliniaapei.

Ciuguleșteniștemelcidemare,aruncândalgeînlături;apoițopăieîntr-un picior pe un bolovan alunecos, fâlfâie țâfnoasă din aripi înumezealadinaerșiscoateunțipătsinguratic.

Lydia.

Este acolo, pe plajă, lângă drumul creat de maree. Fiica meapriveștelungapaîncremenitădinochiuriledeapădintrepietre.Estesingură.UndeesteEmily?

Trebuiesăintervin.

Îmi închei fermoarul hanoracului și pornesc nonșalantă în josulaleiiacoperitecuiarbă,spreplajacunisipșipietriș.

—Lydia,undeestenouataprietenă?

Voceaîmiesteabsurddecalmă.

Lydiasapăînpământcuunbăț.Cizmeleîisuntmurdaredenoroicenușiușialgeverzi,iarpăruleiblondesteciufulit,arătândaproapesălbatic.N-areglugapecap.Uncopilalinsulei.

—Lydia?

Ridică privirea, cu o expresie pe jumătate tristă, pe jumătatevinovată.

—Emilyn-avrutsăsejoacecevoiameusămăjoc,mami.Voiasămeargăsăvadăfarul,esteplictisitor,nu-iașa?Așacăamvenitaici.

Pot simți frica de izolare din afirmația ei. A trecut atât de multtimp,încâtLydiaauitatcumsăsocializeze,cumsăfieoprietenă.

—Lydia,nupoțisăfacimereucevreitusăfaci.Uneori,trebuiesăfacișicevorprieteneletalesăfaci.UndeesteEmily?

Tăcere.

—Undeeste?

Primulfiordenelinișteîmiîncordeazăgâtul.

—Scumpo,undeesteEmily?

— Ți-am spus! Lângă far, bate Lydia din picior, prefăcându-sefurioasă,însăvădsperanțașidurereadinochiiei.

—Bine,atunci,haidesămergems-ocăutăm,suntsigurăcăputemgăsicevaceațivreaamândouăsăfaceți.

Îmi iaudemână fiicademoralizată șio tragdupăminepealee–mergemîmpreună,cuhotărâre,sprefar,undeEmilyDurrantparede-a dreptul sătulă, plictisită și înfrigurată, cu mâinile în buzunarelehanoracului,stândlângăbalustradafarului.

—DoamnăMoorcroft, pot să plec acasă acum? întreabă ea, fărăezitare.Vreausă-mivădprieteniidinsatîndupă-amiazaasta.

Îmiîndreptimediatprivireasprefiicamea.

Lydiaparevăditîndureratășirănitădeaceastăremarcănemiloasă.Aproapecă-ivădochiialbaștripodidițidelacrimi.

Șitotuși,Emilyeste,desigur,purșisimplu,sinceră:LydianuesteunadintreprieteneleluiEmilyșiprobabilcănuvafiniciodată.

Cumva,îmisuprimfuriamaternă.DorințadeaoprotejapeLydia.Deoarecesunthotărâtăsămaifacoîncercare.

—Haide,fetelor,nuvrețisăjucămbroscuțacupietre?

—Darvreausămergacasă,rosteșteEmilybosumflată.

—Nuîncă,Emily,nuacum–foartecurând.Însămaiîntâiputemsănedistrămpuțin,putemaruncapietreînapadinspatelefarului!

Acesta este unul dintre jocurile preferate ale Lydiei: să aruncepietre în apa de după colț, unde valurile sunt ținute în frâu deblocuriledinbazaltșigranitdelabazanobiluluifaralluiStevenson.Îiplacesăjoaceacestjoccutati.

Emilyofteazăadânc.

—Terogsăvii,Emily,insistăLydia.Putemsăjucămjoculăsta,îțipotarătaeucum.Terog,mălașisă-țiarăt?

Împreună,necroimcuconștiinciozitatedrumsprerociledinbazaltșiîntindereanetedădeapă.Trebuiesănecățărăm,săneîmpiedicăm

de ierburile marine și să călcăm pe alge uscate și putrezite. Emilystrâmbădinnas.

Cândajungempemicaplajă,Lydiaridicădejosopiatrărotundășii-oaratăluiEmily.

— Vezi, trebuie să iei una rotundă și apoi s-o arunci așa, într-oparte.

Emily încuviințează. Evident neinteresată. Lydia se lasă ușor pespate șiaruncăopiatră, care țopăieveselăpe suprafațaapeide treiori.

—Erândultău.Rândultău!Emily!oîndeamnăLydia.

Emilynusemișcă.Lydiaîncearcădinnou.

—Lasă-măsă-țigăsesceuopiatră,Emily.Potsă-țicauteuopiatrăsăarunci?

Privescneputincioasă.Sârguincioasă,Lydiacautăopiatrăplată șirotundăpemicaplajăcupietriș,peurmăi-oîntindeluiEmily,careoiașipriveștespremine,apoi spremare.Dupăaceea,cu indiferență,aruncăpiatra,carecadedirectînapă,fărăsăsară.Apatică,Emilyîșiîndeasămâinileînbuzunare.

Lydiaoprivește lungșicudisperare.Nuștiudacăsă intervinsaucumsăintervin.

—Închipuie-țicătoțioameniidinlumearvreasăstealacoadăcasăvadăoomidă,adaugăfiicameaînceledinurmă.

Emilynuspunenimic.

—Închipuie-țiasta,închipuie-țică,dacăarface-o,artrebuisăaiocafeneamare,darn-arfinimeniacolocaresăledeamâncare,pentrucăarstatoțilacoadă!continuăfiicamea.

Este una dintre născocirile pline de imaginație ale Lydiei, unadintreideileeiaiurite:celepecareobișnuiasăleîmpartăcuKirstie,cândizbucneauamândouăînrâsșiseavântaupetărâmuriabsurdeșiamețitoare.

Emily clatinădin cap și ridicădinumeri la auzul ideii Lydiei, peurmămăpriveșteșiîntreabădinnou:

—Potsămergacasăacum?

NuestevinaluiEmilyDurrant,însăîmidorescs-oplesnesc.

Suntpecalesărenunț,să-lsunpeAngusșisă-ispunsăvinăs-oia,saupoatecăovoitârîpeEmilyprinlimbiledenămol,înmaipuțindeooră,cândmareeavalăsacalealiberă:launudupă-amiaza.

— Emily, vrei să jucăm Bunicuța furioasă pe telefonul mare?încearcăîncăodatăLydia.

Ca prinmagie, propunerea asta schimbă lucrurile. Emily Durrantparechiarcurioasă.TelefonulmareesteiPad-ul.Pecarel-amcumpăratcândaveambani.

—EsteuniPad,îiexpliceuluiEmily.Areomulțimedejocuri!

EmilyDurrantseîncruntă.Daresteoîncruntarediferită,unabună,oîncruntarecedegajăconfuzie–șiinteres.

—Tatinunelasăsăjucămjocuripecomputersaulucruridegenulăsta,ziceea.Spunecănusuntbunepentrunoi.Însăpotsăjocaici?

—DA!răspundeu.Desigurcăpoți,scumpo.

Nicinumaistausămăgândescdacăasta îivaenervapepărințiiDurrant.Trebuiesăsalvezziua.

—Haideți,fetelor,sămergemînăuntru.VăputețijucapeiPad,iareuvoipregătiprânzul.Cezicețideasta?

Funcționează.EmilyDurrantparede-adreptulentuziasmată–chiardornică. Prin urmare, urcăm toate trei din nou pe stânci și neîntoarcemîncasă.Leinstalezpefeteînsufragerie,undefoculardeînșemineu, iar iPad-ulstrălucește.Defapt,Emilychiarchicoteștecândaccesează un joc. Lydia îi arată cum să treacă de primul nivel aljocului ei preferat: cum s-o împiedice pe bunicuța furioasă să seizbeascădeungeam.

Fetele se privesc una pe alta – și zâmbesc –, pe urmă chicotescîmpreună,cadouăprietene,cadouăsurori,așacumobișnuiausăfacăLydiașiKirstie.Oarecumscăpatădeogrijă,spunoaltărugăciunedemulțumireși,ezitantă,plinădesperanță,iesdinsufragerieșimergînbucătărie.Vreausăfacpasteșisosdecarne.Toțicopiiiiubescpastelecusosdecarne.

Încăleaudrâzândșivorbindînsufragerie.Sentimentuldeușurarepe care-l simt este intens. Nu asta intenționasem, nu genul ăsta dejoacă idealizasem. Nu sunt două fete alergând pe insula noastrăminunată,căutândscoici,privindfociledinportînotândînsusulapei,

dinKinloch: suntdoi copii stândaplecați pesteun iPad, în casă.Arputea fi în Londra.Arputea fi oriunde.Dar, fără îndoială,merge șiașa.Deoarecearputeafiînceputulacevamaibun.

Minuteletrecîntr-ostaredeușurareșivisare.Scurgpasteledeapă,pregătesc cu grijă sosul și privesc pe ferestrele din bucătărie spremicul golfOrnsay și dealurile dinCamuscross. Frumusețea InsulelorTorran și Ornsay este domolită astăzi, însă este încă impresionantă.Este întotdeauna impresionantă. Nuanțele palide de gri ale mării șicerului. Nuanțele de roșcat-închis ale ferigilor uscate. Strigătelelebedelordeiarnă.

Sunetuluneifetețipând.

Ce?

EsteEmily.Șițipă.

Disperată.

Rămânnemișcată.Încremenitădeteamă.Paralizatădedorințadeanușticeseîntâmplă.„Nudinnou.Nuaici.Terog,nu”.

Instinctul preia controlul și alerg în sufragerie, însă camera estepustie,apoiauddinnouțipătul–deundevadindormitorulnostru,almeu și al lui Angus, așa că intru în acea cameră: Emily stă într-uncolț,plângândnebunește.ȘiarătândspreLydia.

—Ea!Ea!Ea!

Lydiaesteașezatăpepat,plângândșiea,dar într-unmoddiferit.Plângeneputincioasă.Tăcută.Acelelacrimităcutecaremăsperie.

—Fetelor!Ceeste?!Ces-aîntâmplat?!

Emilyțipăcaunanimal,fugedincamerăpelângămine,încercs-oprind,însăesteprearapidă.Cefac?N-opotlăsasăfugăpeplajă,pestânci,nuînstareaastaisterică,arputeacădea–s-arputeaîntâmplaorice. Așa că merg după ea în bucătărie, unde o încolțesc lângăfrigider,iareatremură,plângeșițipăiar:

—Ea!Eaafost!Eavorbea!Ea!Înoglindă!Înoglindă!

—Emily,terog,calmează-te,estedoar…

Nuștiucesăspun.

Emilyîmițipăînfață:

—Du-măacasă!Du-măacasă!Vreaulamami!Du-măacasă!

—Mami…

Măîntorc.

Lydiastăînpragulbucătăriei,cuchipulbrăzdatdedurere,înblugișiînșoseteleroz.

— Îmi pare rău, mami, spune ea. Eu doar… am spus doar că șiKirstievreasăsejoace.Atât.

Cuvintele ei provoacă țipete și mai zgomotoase din partea luiEmily:pareîngrozitădefiicamea,seghemuieșteșisetrageînapoi.

—Du-măacasă!Terooog,terog,ia-odelângămine,ia-odelângămine!Ia-ledelângămine!

17.

Angusvinerapid.Latreizecideminutedupăcel-amsunat.EraînOrd,undesemnaluldetelefoniemobilăestedestuldebun.Apare înșalupă,dedupăstâncileInsuleiSalmadair.

Am calmat-o pe Emily Durrant între timp. Încă tremură, darlacrimileau încetat. I-amdatcacaocu lapte șibiscuiți șiamținut-odepartedeLydia.

„Trebuiesă-iținpeceilalțicopiidepartedeLydia”.

Fiicameaesteghemuităpecanapeaînsufragerie,prefăcându-secăciteșteocarte;aratănecruțătordesingură–șidevinovată,totodată:deparcăarfidatgreșlacevafoarteimportant.

Șicelmairăulucruestecăașaeste,adatgreșlacevaimportant.

Nu-midauseamacumarputeavreodatăsă-șifacăprieteniprintrecei de la Kylerdale. Orice a făcut ca s-o îngrozească pe Emily – avorbit în limbajul acela specific gemenelor sau s-a prefăcut căinteracționează cu Kirstie, ori a pomenit despre o soră fantomă –,Emilyvaspunetuturorlașcoalășitoțicopiiiovorasculta,iarLydiava deveni și mai mult copilul ciudat de pe Torran. Fata singură,înfricoșătoare.Cuvociledinminteaei.

Și părinții Durrant mă vor urî în nenumărate feluri: fiindcă amfăcut-o pe fiica lor să joace jocuri pe computer, am speriat-o și amdeprimat-o.

Suntem terminați.Poate căa fostogreșeală tragică sănemutămaici.

—Undeeste? întreabăAngus intrând înbucătărie șiprivind-opeEmily, care stă în cel mai îndepărtat colț din încăpere. Unde esteLydia?

—Însufragerie,estebine,avândînvederesituația, îi răspundeușoptit.

—Hm!rosteștesecAngusșiseîncruntălamine.

Întâlnireadejoacăaeșuatîntr-unmodcatastrofalșiestevinamea.Euamorganizat-oșiadecursoribil.

—Terog,Angus,doardu-oacasăpeEmily.

—OK.

MergelângăEmilyși,fărămenajamente,oiademânășioconduceafară, în lumina din ce în cemai slabă a amiezii. Îi dau geanta luiEmily, cu jucăria ei înăuntru. Urcă amândoi în barcă, iar motorulpornește;leîntorcspateleșiintrudisperatăîncasă.

SuntemdoarLydiașicumine.Singure.Aici.

Bag încetcapulpeușasufrageriei–ea încăcitește, însănuchiar,nucuadevărat.

—Scumpo!

Nicimăcarnuseuitălamine.Fațaalbăîiestebrăzdatădelacrimi.Casa este atât de tăcută! Se aud doar vuietul vântului, valurile șitrosnetulfocului.Îmidorescuntelevizor.Îmidorescsăfiavutosutăde televizoare. Îmidoresc săne întoarcem înLondra.Nu-mivine săcredcăvreauasta,darcredcăastaîmidoresc.

Totușinuneputemîntoarce.Suntemcaptiviaici.Peoinsulă.

Avem foarte puțini bani.Eu n-am bani. Investim totul în Torran,avembanidoarpentruorenovareelementară;dardacăvindemcasaacum,după ceamaranjat-odoar foartepuțin,pe jumătate,nuvomobținenimic.S-arputeachiarsăieșimînpierdereșiamdafaliment.

Noaptea trece într-o tăcere temătoare, ziua de duminică esteapaticășitristă;fiicanoastrăstăîncameraei.Simtcă,dacăașîncercas-o consolez, aș înrăutăți și mai mult lucrurile. Însă ce altceva artrebuisăfac?Angusnu-miestedeniciunajutor,pânălunidimineațade-abia vorbește cu mine: în mișcările lui citesc furie, n-o poateascunde.Îșiîncleșteazăpumnulpemasă,lamiculdejun.S-arpăreacămaiarepuținșimălovește.

Și încep să mă tem cu adevărat de această furie: de violențareprimatăpecareoimplică.Laurmaurmei,Angusși-alovitșeful.Iartatălbețivalsoțuluimeuaproapeaomorât-oînbătaiepemamalui.EsteAngusatâtdediferit?Beașiestefuriostottimpul.Nucredcăaratinge-o vreodată pe Lydia, dar numămai simt în siguranță cu ellângămine.Atâtdeaproape.

Se ridică fără să vorbească și-și pune farfuria în chiuvetă.Indiferentă,îllass-oducăpeLydialașcoală.Fiindcănupotdaochii

cumamele și tații de la porțile școlii, mai ales cumama lui EmilyDurrant.ȘiLydiaestetăcută.Toatălumeaafostredusălatăcere.

Cândrămânsingură,ridicreceptoruldinfurcăși-lpunpemasă.Nuvreausămăderanjezenimeni,amnevoiedeunrăgazdeliniștecasămăgândesc.

Pe urmămerg în dormitorul nostru șimă întind acolo vreo cincisau șase ore triste și tăcute, holbându-mă la tavan și la petele deumezeală. Reflectez la cuvintele mamei. Despre comportamentulstraniualluiKirstiechiarînaintedeaccident.LaîntârzierealuiAngusdinaceanoapte,cuImogen.

Este un anumit tipar aici. Dar care?Mă simt de parcă aș privi oimagine 3D alcătuită dintr-un puzzle și trebuie să-mi las ochii să serelaxeze,apoirealitateamisevadezvălui.

Sprijinindu-mibărbia înmâini,pioasă, îmiodihnescochii încet șiprivesc în gol în încăpere. Apoi îmi dau seama că mă uit fix laprețioasacomodăaluiAngus.UnadintreacelepiesedemobiliercareatrebuitsăajungăaicidinLondra.

Oaveadedinaintesănecăsătorim.Uncadoudelabunicalui:un„scrin” vechi, cu motive victoriene și scoțiene. Sertarele pot fiîncuiate.Iarellețineîncuiate.

Oricum, știu unde ține Angus cheia. L-am văzut întinzândnonșalantmânadupăeadecâtevaori;suntemcăsătorițidezeceani,laurmaurmei.Vezi lucruri înzeceani.Probabil căelnu știecăeuștiu,însăștiu.

Traversânddormitorul, îmi strecormâna în spatele „scrinului”: șiiat-o.Ascunsăîntr-ocrăpătură.

Măopresc.Cefac?

Cheia intră înprima încuietoare și se răsucește cuușurință.Apucmânereledinbronz șideschidprimul sertar, celde sus. Încasăestefoartefrig.AudpescărușiiplanândînadiereavânturilordepeTorran,țipând în modul acela enervant. Parcă ar cerși afecțiune, darcriticându-teînacelașitimp.

Sertarul este plin cu documente. Chestii profesionale. Reviste dearhitectură,uneledintreelefiindsemnatedesomitățialedomeniului.Richard Rogers, Renzo Piano, alți oameni pe care nu-i cunosc. PeurmăundosarcuCV-uri.Pozecuclădiri.Planurișiproiecte.

Descui următorul sertar, cu aceeași ușurință, pe care o asociez înminte cu adjectivul străvechi. Nu știu de ce. Arată mai promițător,deși nu sunt sigură în ce sens. Înăuntru sunt scrisori și cărți. Iau omisivăcas-ovădmaibineînluminapalidăadupă-amiezii.

Scrisoareaestedelabunicalui.DragulmeuAngus, îți scriudepeTorrancasăteînștiințezcăuncupludevidrea făcutpuii

Trebuiesăviisălevezi,sejoacătoatăziuapeplajadelângăfar,esteminunatsă…

În timp ce citesc, simt că este greșit. Ce fac? Îmi spionez soțul?Totuși n-am încredere în el, deoarece a spus prea multe minciuni:desprejucărie,despreschimbuldeidentitate.Totodată,mi-eșidinceîn ce mai frică de el, așa că vreau să știu, să înțeleg tiparul. Punscrisoareaînapoișiiaualta.

Un zgomot încremenește în aer. Sigur au fost scândurile podeleicare au scârțâit. Oare s-a întors Angus?. Atât de devreme? Esteaproapeoratreidupă-amiazașimareeas-aretras.Poateatraversatpejoslimbiledepământ.Însădece?

Aud din nou scârțâituri. Groaza pe care o simt este ca o injecțiedureroasă,intramusculară.

DeceeraKirstie speriatădeAngus în ziua în careamurit?Oarefusesemartorălaviolențalui?Olovise?

Sunetele încetează. Trebuie să fi fost ușa din spate a bucătăriei,legănându-seînbalamale.N-amînchis-obine.

Unsentimentdeușuraremăcuprindeșimăavântdinnousprealdoileasertar.Scrisorileserevarsăpepodea.Unaestedelabunicalui,dinnou,altaestedelamamalui,oatreiadelafratelelui,cuunscrisnecitețdeșcolar.Maigăsescdouămisivedactilografiatedespretatăllui;pluscertificatulsăudedeces.Apoisimtfurnicăturiîndegetedinpricinauneiangoaseindescifrabilecândovăd.

OcopieacărțiiAnnaKarenina.

AnnaKarenina?

Angus nu citește romane. El devorează ziare și reviste dearhitectură,îipoțidistragecuușurințăatențiacuunvolumdeistoriemilitară,așacumseîntâmplăcumajoritateabărbaților.

Darromane?Niciodată.

DecearaveaocopiedupăAnnaKarenina?Șidecearfiascunsă?

Oiaudinsertarșiorăsfoiesc.Iarvârfuriledegetelorîmiîngheațăîntimpcepoposescpeatreiapagină.

Subtitluesteoinscripțiescurtă,scrisădemână.

Pentrunoi,atunci…Cudragoste,Immy,xxx

Cunosc scrisul în speță de pe felicitările deCrăciun și de pe celeonomastice,șidepevederile ironicedinUmbriașivaleaLoarei,dinfiecarevară.Amștiutscrisulacestatoatăviațameadeadult.

EstedelaImogenEvertsen.

Ceamaibunăprietenăamea,Immy.

Și s-a semnat cudragoste. Și a adăugat trei pupici?Peun romanfaimosdespreadulter?

ImogenEvertsen?

Răsuflarea îmi este în acest moment o fâșie slabă de abur îndormitorul înghețat. Îmi doresc cu disperare să scotocesc și restulsertarului, însă nu pot. Sunt oprită de un sunet, din nou, un sunetinconfundabil.

Maiestecinevaîncasă.Oușăafostînchisăcuputere.Audpași.

18.

Este Angus? Ce fac? Dacă mă prinde umblându-i prin lucruri?Brusc,perspectivauneiamenințăriviolentedinpartea luieste foartereală.

Strâng toate scrisorile și le îndes grăbită în sertar, disperată,înnebunită,încercândtotușisăpăstrezliniștea.Dupăceamînghesuitșiultimascrisoare,măîntorcspreușă.

Numărându-mibătăileinimii.

Pașii s-au oprit; aud un zăngănit. Fără îndoială, cineva este înbucătărieșisiguraintratpeușadinspate,știindcăeradescuiată.

OaresăfieAngus?

Trebuiesăînchidceledouăsertare,încet-încet.Primulseînchide,însăcuunscârțâit.Multpreatare.Ezit,încordată.

Pași,dinnou.Seaudeovoce?Ovocepițigăiată,defetiță?ArputeaAngussăfiecuLydia?Decearfiluat-odelașcoalăatâtdedevreme?DacănuesteLydia,atuncicine?

Dinnoutăcere.Dacăerauvoci,auîncetat.Darîntimpceînchidaldoileasertar,auddinnoupașii.Suntlenți.Șiprecauți.Amgroazniculsentiment că traversează cineva tiptil podeaua: că oricine altcinevaeste în casă încearcă să fie cât mai silențios posibil în timp ce seapropiedemine.Dece?

O ușă scârțâie, aproape imperceptibil: este de la sufragerie,recunosc sunetul.Decipersoana, intrusul, oricine arputea fi – sigurAngus?–seapropieîncetdemine, înacestdormitor.Trebuiesămăgrăbesc: încuidegrabăsertaruldinmijloc,apoidausă încui sertarulde sus, însăcheia îmialunecăprintredegetele transpirate șiorbecăicu disperare după ea pe podea – în cameră este întuneric, întrucâtlumina iernatică a scăzut și afară așadar, unde, unde este cheia?Îmbrăcatăînblugi,îngenunchezînprafcaunhoț,esteunlucrujalnicșigreșit.Dartrebuiesăgăsesccheia.

„Iat-o!” îmi înăbuș panica, încui sertarul de sus, strecor cheiaînapoiînascunzătoareaei,peurmămăridic,măîntorcși-minetezesctricoul,încercândsăarătnormalîntimpcepașiiajungdirectînprag,

iarușadormitoruluisedeschideușor.

Nimic.

Privesc lung la cadrul gol al ușii care dă spre coridor.Un tablounereușitcuodansatoarescoțianămăpriveștedepeperete.Întăcere.

—Alo?

Tăcere.

—Alo??

Tăcereparadoxală,caunurlet,caunțipăt.Inimameaestecelmaizgomotoslucrudincasă.Bubuind.Cineesteîncasă?Șiîncescop?Decearvreasămăsperie?Înmodcertamauzitpași,n-afostoiluzie.Cinevaesteaici.

—Alo?Cineeste?Cine-iacolo?Cineeste?

Nimic.

—Încetațicuasta!Angus?Lydia?Încetați.

Întunericulse intensifică; luminaiernaticăaamieziisestingeatâtde repede în zilele cu nori. De ce n-am aprins becurile înainte săîncep? Casa este învăluită în întuneric. Marea inspiră și expiră,epuizată.Mergfoarteîncetspreușășiprivescdincolodeprag.Holulmă așteaptă. Pustiu. Întrezăresc formelemobilierului din sufragerie.Totul este întunecat. Și este incredibil de frig. Căsuța de pe Torranesteîntotdeaunarăcoroasă,însădedataaceastaestegroaznicdefrig.Îmidauseamacătremur.

Măaplecșiaprindbeculdindormitor,darluminaestedifuză.NuecumultmaibinedecâtoLunăgălbuie.

—Bonnieameazacepeocean…

Estevoceauneifete.VinedindormitorulLydiei.

—Bonnieameazacepemare…

Hm!EstevocealuiKirstie.Știuasta:estecântecelulpreferatalluiKirstie.Balada scoțianăpecare tatăl eiobișnuia să i-o cânte.GlasulluiKirstieesteînăbușitșidistant,șitotuși,vioișifericit.

—Adu-oînapoi,adu-oînapoi,/Oh,adu-oînapoipeBonnieamea…

Măîncordez.NupoatefiKirstie,desigur.Eaestemoartă.

Așadar, trebuie să fie Lydia, în camera ei, prefăcându-se că esteKirstie. Însă cum a ajuns în camera ei? De ce este aici? A adus-oAngusmaidevremedelașcoală?DececântăprecumKirstie?

—Lydia!Lydia!

Fugspredormitor,darușaesteînchisă;măîmpingîneașirăsucescmânerul, apoi ezit în ultimul moment – cuprinsă de o teamărespingătoare că o voi vedea pe Kirstie înăuntru. Purtând fesulalbastru cu ciucure. Plină de viață, glumeață, săltăreață. Vie. Saupoate că zace zdrobită pe pat, sângerând șimurind, așa cum era înDevondupăcăzătură.Untrupsângerând,cântând.

Viselemelecuochiideschișisuntcoșmaruri.

Stăpânindu-mă, deschid ușa și scrutez încăperea, iar acolo esteLydia, în uniforma școlară, cu hanoracul gros și roz pe deasupra,privind melancolică pe fereastră, spre mare, în josul coastei, spreArdvasar, în întunericul crescând, sub cerul lipsit de stele. Cameraesteciudatderece.

—Lydia,scumpo,dece?

Se întoarce și-mi zâmbește cu tristețe. Uniforma îi este încă preamare, Lydia paremai singură decât amvăzut-o vreodată; inima îmizvâcneștedemilă.

—Cântai?

— Kirstie cânta, răspunde ea simplu. Așa cum cânta ea. Euascultamșimăjucam.Acumaplecat.

Ignoraceastăafirmație.Fiindcănupotsuportatoateimplicațiilepecarelepresupune.Fiicameachiaroiarazna.Așacă,înschimb,îipunîntrebări:

—Cefaciaici,Lydia?

Îmiprivescceasul,estede-abiaoratreidupă-amiaza;de-abiaacums-auîncheiatorelelașcoală.

—Lydia?Lyddie-lo?Ces-aîntâmplat?Cumai…nupricep…dece?

—Euamfost.Amadus-oeu.

GlasulbaritonalșisobrualluiAngusrupevraja.Stăînpragulușii,înaltșiamenințător.

—Amprimituntelefondelașcoală,zicesoțulmeușimăprivește

cusubînțeles,iarpuloverulluicuanchioresteprăfuit.M-ausunatînlegăturăcuLydia.Voiausămergs-oiau.

Angusprivește în jur, îndormitorul auster al Lydiei, cugirafadejucăriepepatșicarteadinseriaCharlieșiLolapepodea.

—Iisuse!exclamăel.Deceesteașafrigaici?Trebuiesăreparămsistemuldeîncălzire.

Seîncruntălamine,într-unmodplindeînțeles.OîmbrățișezscurtpeLydia,care-mizâmbeștedinnouabsentă,apoinoi,părințiigrijulii,ieșimdindormitor.Angusșicumineînchidemușașistămunullângăaltul pe hol.Mă simt de parcă aș vrea sămă îndepărtez de el, estepreaaproapedemine,preaînalt,preamasculin.

— Secretara școliim-a sunat, n-au putut să dea de tine, a zis căLydia era foarte tristă. Se pierduse complet cu firea. Fiindcă EmilyDurrantarefuzatsăsteaînaceeașiclasăcuea,peurmămulțidintreceilalți copii au făcut la fel. M-a rugat s-o iau mai devreme de lașcoală.

—Dardece…

—Vorsăn-omaiducemlașcoalăosăptămână.

Angusofteazăîntr-unmodfermși-șifreacăbarbascurtă.Paremaibătrân.Obosit.Ochiiluicăpruiîicautăpeaimei.

—Amîncercatsăvorbesccuea,continuăel.Însăștiicumesteea,Lydia,poatefialnaibiidetăcută.

Face o pauză, suficient cât s-o iau ca pe o insultă. Îmi vine să-lpocnesc. N-am uitat de carte. Imogen Evertsen? Dar gândul meuprioritaresteLydia.

—Deceosăptămână?Cesevaîntâmplaapoi?

—Nuștiu,ridicăeldinumeri.Auspusdoarcăvorcalucrurilesăsecalmeze.Oricum,amluat-oșiamadus-oacasă.

—V-ațistrecuratîncasă,eudoar…m-ațisperiatgroaznic…

—Săfiusincer,numi-amdatseamacăeraiacasă.Toateluminileeraustinse.

Angusminte.Dinnou.Știusigur.Minte.Mățintuieștecuprivirea.Poateștiecăumblamprinsertarele„scrinului”.Căamgăsitcarteașinu-ipasă.Șitotuși,cumrămânecuLydia?Oarecesimteeaacum?

—Trebuiesăvorbesccuea.

—Nu,nusuntsigurcă…

Împingându-i laopartemânamare șidominatoare,deschid încetușaLydiei.Eastăpepat,cuochiisticloși,citinddinnoucarteaCharlieșiLola.Așa cumobișnuia să facă înurmăcucâțivaani.Probabil călecturarea cărții este ca mâncarea care-i place. Are nevoie de cevaliniștitor.Așvreacadormitoruleisăfiemailuminatșimaicălduros.Frigulăstaesteîngrozitor.

—Lydia,ces-aîntâmplatlașcoală?

Rămânetăcută,citind.

—Scumpo,trebuiesăștiudacăți-afăcutcinevacevarău.

Doarmareavorbește,șoptindnisipuluișistâncilor.

—Lydia…repeteu,măașezpemargineapatului șiomângâipebraț.Lydia!Terogsăvorbeșticumine.

—Nimic.

Iată-l.Dinnou.Glasulperceptibilalmameiei.

—Lydie-lo,terog…

—Nimic, repetăLydiaridicândprivirea,cuochiiarzători.Nimic!Nus-aîntâmplatnimic!

Omângâidinnoupebraț,însăeareacționeazășimaifurioasă.

—Pleacă!

Lydiațipălamine.Chipulpalidșidrăguțesteacumroșudefurieșischimonositdeură.

—Pleacă,teurăsc,teurăsc…

—Lyd…

Întind din noumâna, dar Lydiami-o lovește tare, multmai taredecâtoștiamcapabilă:durereaestefoarteînțepătoare.

—PLEACĂ!

—Bine,spuneușimăridic.Bine.

—PLEACĂ!

—Bine,plec.

Șio fac,mă retrag.Demnădemilă și învinsă, ceamai readintremame.Merglaușășiodeschid,apoioînchidînurmamea,lăsându-mifiicasingurăîncameraei.Oaudplângândprecummarea,bocindprecumpescărușiidinCamuscross;nupotfacenimic.

Măuitlaușă,pecarescrie„LydialocuieșteAICI”și„NuIntrați”culitere aurii și împopoțonate. Mă împotrivesc lacrimilor care stau săcurgă. Cu ce mă va ajuta plânsul? Cum m-ar putea ajuta emoțiilemele?Ovoceșoptită,joasă,măîntrerupe:

—Amauzit.

Angus stă la vreo trei metri de mine pe hol, în ușa deschisă asufrageriei.Potauziunfocdelemnetrosnindșivădluminicalde.

—Hei.

Stă cu brațele deschise. Vrea să mă îmbrățișeze. Îmi vine să-lpocnesc.Foartetare.Șitotuși,opartedinminevreaîmbrățișărilelui.

Deoareceîncăîmidorescsex.

La drept vorbind, vreau sex mai mult. Într-adevăr. Cred că,probabil,estesexdingelozie.DincauzacărțiisemnatedeImogen.M-afăcutgeloasă,darmaidornică.Vreausă-lposed,să-ilasunînsemn,ourmă,sădovedescfaptulcăesteîncăalmeu.Așacum,odată,elm-aposedatpemine.

Totodată,vreaudoarsex.Nufacemniciodatădestul.

Elvineaproapedemine.

—Nuputemfacenimic,îțidaitoatăsilința,ziceelvenindșimaiaproape.Esteconfuză,desigur. Însăvafimaibine.Darpoatecăarenevoie de ajutor. Poate că avem cu toții nevoie de ajutor. Poate artrebuisăvorbeștidinnoucupsihiatrulăla,celdinGlasgow.Cumîlchema?Kellaway?

Mânaluiseîntindedupăamea,simtcășielîșidorește.

Îmblânzindu-miprivirea,deschidușorgurași-miridicfațaspreel;șinesărutămașacumnune-ammaisărutatdeolună.Poatedetreiluni.

Pe urmă ne dezbrăcăm. Grăbiți. Ca niște adolescenți. Îi ridicpuloverulșii-lscotpestecap;elîmidescheienasturiiblugilor.Intrămîmpiedicându-ne, amețiți, în sufragerie, el mă ridică și mă duce înbrațe, iar eu vreau să fiu purtată așa. „Doar fă-o, AngusMoorcroft.

Trage-mi-o!”

Mi-o trage.Ebine.Asta îmidoresc.Elpunândstăpânirepemine,așa cum eram noi, așa cum obișnuiam să facem. Nu vreau unpreludiu,nici săneprostim; îl vreau înmine, să-mi risipeascăoriceîndoială,doarcâtevaminute.

Săruturileluisuntintenseșiaprige.Mămușcădeumărîntimpcemă întoarce pe burtă, apoi mi-o trage din nou; strâng pernele înpumni.Ascultândcummăsărutășicummămușcă.

—Teiubesc,Sarah.

—Săți-otrag…

—Sarah!

Icnescînpernă.

—Maitare.

—Ah!

Angusși-apusomânăînjurulgâtuluimeu,apăsându-micapulînpernă,deparcăîmivarupegâtuldintr-osingurămișcare; îmiîntorcprivirea și-i văd licărul furiosdinochi, așa cămă împing în sus și-ldau jos de pe mine, întorcându-mă spre el. Sunt înfierbântată șitranspirată, și aproapedeorgasm; îi iaumâna și i-opundinnou înjurulgâtuluimeusubțire.

—Trage-mi-oașacumi-aitras-oluiImogen.

Angus nu spune nimic. Nici măcar nu clipește. Apasă ușor cudegetulmarepegâtulmeu.Petraheeamea.Arputeaapăsatare.Estesuficient de puternic. În schimb, se uită cu asprime și furie în ochiimei,apoiseridicășimăîmpingedinnoupespate,șimăpătrundedinnou.

—Eaaavutorgasm?Aavutcândi-aitras-o?Afostașa?îișuiereu.

Angusmi-otrage,ținându-șimânaputernicăpegâtulmeualb.

Mi-lînchipuifăcândsexcuea,cuceamaibunăprietenăamea,șivreau să-l urăsc, și-l urăsc. Însă chiar în timp ce-l urăsc, orgasmulvine,orgasmulmeu,amețitorșiirezistibil.

Și după ce orgasmul meu se stinge, Angus atinge și el punctulculminant: aplecându-se înainte, ținându-și respirația, pe urmărespirândgreoi.Apoi retrăgându-se.Seprăbușește lângămine.Două

inimibătândșimareaafară,lângăfereastră.

—N-amavutniciodatăoaventurăcuImogen,spuneel.

19.

—Esteocarteîn„scrinul”tău.Semnatădeea.

Stăm amândoi întinși pe spate, goi, transpirați sub cuvertură, cufețelepironiteîntavan.Spreaceapatăimensădeumezealăcareparechiarmaimareînluminapalidăalămpiidepenoptieră.

Apusul s-a transformat în întuneric; fereastra este deschisă spremarealuminatădestele.

—Te-aiuitat?întreabăel.

—Erasemnată.ScriaCudragoste,Immy.Sărutsărutsărut.

Nuspunenimic.

Măîntorcpuținpeoparteși-iprivescprofilulchipeș,stândtăcutșiprivindîntavan,asemeneaunuiadintreaceicavalerireprezentațipemorminteînbiserici,sculptațiînpiatră.Apoimăîntindlalocpespateșiridicprivirea.

— Ți-a dat un roman. Despre adulter? Tu nu citești romane.Imogen l-a semnat cudragoste și săruturi.Acum spune-mi cănu i-otragi.

—N-ofac,măasigurăel.Număculccuea.N-avemoaventură.Șitotuși, faceopauză.Fatală și revelatoare.Angusoftează și peurmăcontinuă:

—Daramdormitîmpreunăodată.

Brizarecesuflăspredraperiilepejumătatetrase.

Măcontrolezși-ipunîntrebareaevidentă:

—Cânds-aîntâmplatasta,Angus?Înnoapteaaceea?

—Înnoapteaaccidentului?

SimtcăAngusseîntoarcespremine,pepernă.

—Nu,Sarah.Iisuse!Nu!!Totceamspusatuncieraadevărat.Doaram trecut pe la ea cândmă întorceam de lamuncă. Trebuie sămăcrezi.

Ezit.Poatecă-lcredînaceastăprivință.Pareaproapeconvingător.

Totuși…

—Însăaispuscăaifăcut-o.Cuea?

Angusofteazădinnou.

—S-a întâmplat după aceea, Sarah, după ceKirstie a căzut. Eraiatât de știi tu, atât de absorbită de durerea ta – erai înnebunită dedurere.

—Șitunuerai?

—Nu.Nu asta spun, normal că nu. Dumnezeule! Eram la fel dedistrus ca tine, știu, în felulmeu, cu totalcoolulăla.Dar tueraideneatins.Numălăsaisămăapropiidetine.

Nu-miamintescasta.Nu-miamintescsăfifostdeneatins.Însăosătrecastacuvederea,pentrumoment.

— Așa că te-ai reprofilat spre Imogen? Ceamai bună prietenă amea?Casă-țiofereîmbrățișări?

—Doaraveamnevoiedeoprietenă.Tueraiinaccesibilă.IarImmyși cumineam fost întotdeaunaapropiați,mereune-am înțelesbine.Adicăafostșieaprezentăcândne-amcunoscutnoi,maiștii?

Refuzsă-lprivesc.Rămâncuochiipironiți întavan.Audopasăresolitară afară. Ciripind și fluierând. Înțeleg acum de ce ImogenEvertsenarămaslângăminecândmulțialțiprietenis-audistanțat.Sesimțea vinovată.Dar vinovăția ei a făcut ca prietenia noastră să fiestângace:șidiferităpentrutotdeauna.

— Trebuie să știu, adaug eu întorcându-mă pe jumătate spre el.Spune-mi,Angus!Cândte-aiculcatcuea?

Trageadâncaerînpiept.

—A fost… eram distrus, poate la o lună după accident. Băusemîmpreunăcâtevasticle.Vorbeam.Iareaaînceput…s-aaplecatșim-asărutat.Eaafostceacare,știitu,afăcutasta.Șida,i-amrăspunslasărut, însă… apoi n-am mai făcut-o, Sarah. Am oprit-o după aceaprimănoapte.Amspus„nu”.

—Șicartea?

—Atrimis-olaosăptămânădupăaceea.Nuștiudece.

Măgândesc.DeciAngusaoprit-o.Bun.Încaremomentalrelațieiapuscapăt?Aufăcutastatoatănoaptea?Totweekendul?S-ausărutat

șiaurâsadouazidimineață?Îmipasă?Suntmaipuținrăzbunătoaredecâtmăașteptam;mai indiferentă.Sentimentulăstaeatâtde slab!Amajunsdelaamătemedesoțulmeulaa-ldisprețui.Șitotuși,chiarșiacum, în timpce-lvreaudepartedemine,mă întrebcem-aș facefărăel:pentrucăsuntemîmpotmolițipeinsulaasta.

Practic,încăamnevoiedeel,chiarîntimpce-lfaccuoușicuoțet.

—Sarah,voiamoprietenă,săvorbescdespreaccident.Ascultă-mă!Crede-mă!DarImogenadevenitconfuză.Dupăaceea,eracopleșitădevină.Serios.

—Cât de-al naibii dedrăguț dinpartea ei! Să se simtă vinovată.Fiindcăi-atras-osoțuluimeu.

—Nuvoiamoaventură.Cealtcevapotsămaispun?

—Deceaipăstratcartea?

— Nu-mi amintesc. Am făcut-o, pur și simplu. Sarah, ăsta esteadevărul. N-am vrut niciodată ceva serios, iar când ea a devenitromantică,amziscăastanusevaîntâmpla.Șideatunciamfostdoarprieteni,șieaîncăteiubește,săștii,sesimtegroazniccălucrurileaumerschiarșipânăînacelpunct.

—Trebuiesă-itrimitofelicitaredemulțumire.Poatesă-idăruiescocarte?

Îșiiaprivireadelamineșipriveștespremare,prinfereastră.Simtceurmează.

—Se pare că ai uitat, adaugăAngus. Cândva, eu te-am iertat petine.

Furiamiseaprindeinstantaneu.

—Tereferilaașa-zisamea„aventura”?Serios?

—Sarah…

— După naștere?? După ce m-ai ignorat un an de zile, când aiplecat,purșisimplu,șim-ailăsatînconjuratădescutece.Singurăcudouăgemenecareplângeau?

—Totuși,te-amiertat.

—Numaicăeunumi-amtras-ocucelmaibunprietenaltău.Oareastaamfăcut,Angus?M-amculcatcucelmaibunprietenaltău?Da?I-amtras-oprietenuluităucelmaibunchiardupăceți-amuritcopilul?

Angusestetăcut,darapoispune:

—Bine.Crezicăsituațiataestediferită.Înțeleg.

—Bravoție!

—Însă,terog,priveșteimagineadeansamblu.

—Poftim?

— Oricum, nu s-a întâmplat nimic cu adevărat, Sarah. Nimicemoțional.Așacămăpoțiurî șiopoțiurîpe Imogen,darurăște-nepentruceamfăcutdefapt,nupentrucecrezitucăamfăcut.

—Credcă-mipotdașisingurăseamapecinesăurăsc.

—Sarah!

Ignorându-l,măridicdinpat și-mipuncămașagroasădenoapte,din lână. Scândurile reci ale podelei mă zgârie pe tălpile desculțe.Merglafereastră.Lunas-aînălțatpesteSmall Isles.Onoapteseninăîntr-o iarnă timpurie. Ar trebui să fie frumoasă. Și este frumoasă.Acestlocestealnaibiidefrumos,nuînceteazăniciodatăsăfie.Oricealtcevas-arîntâmpla,frumusețeacontinuă,cauncoșmargroaznic.

Angusîndrugămaimultescuze,însăde-abiaîlascult.

Pentruprimadată,îlvădcafiindcevacuadevăratinferiorfațădeceea ce era.Mai puținmasculin,mai puțin bărbat, un soțmai rău,totul e inferior la el acum. Probabil că aș ieși pe ușă chiar în clipaasta, împreună cu Lydia, dacă aș putea. Dar nu pot. N-am unde sămerg: cea mai bună prietenă a mea, Imogen, nu mai este cea maibunăprietenăamea;casapărințilormeiarepreamulteamintiri.

Suntem captive pe Torran pentru moment, din punct de vederefinanciar.Suntcaptivăaicicusoțulmeuadulter.Poatecă în timpîlvoiierta.Poatecătreideceniivorfide-ajunscasă-liert.

—Sarah,spuneeldinnou,deparcănusevaopriniciodatăsă-mirosteascănumele.

Iesdindormitorșimergînbucătărie,pentrucămi-efoame.

Îmi prăjesc pâine și mă așez la masa din sufragerie. Mestecândabsentă, hrănindu-mă. Holbându-mă la telefon. Gândindu-mă laLydia.

Știucătrebuiesă-lsunpeKellaway:Angusaredreptateînaceastăprivință.Trebuie sădiscut cuKellaway.Câtmai curândposibil.Am

nevoiedepărerealuideexpertdesprestranietate.Ceseîntâmplăcufiicamea?Poate căm-arputea ajuta cu așa-zisamea căsnicie.Oaresoțulmeumincinosmaiascundeșialtceva?

Angusșicuminemaiavemoconfruntarepeparcursulserii.Stauînsufragerie și privesc ploaia. Obișnuia să-mi placă ploaia aceasta,curățând canalul Sleat. Cumva, transforma totul într-un trist cântecgaelic:lichidșicalm,liric,șitotuși,indescifrabil;peisajuleraprecumunlimbajfrumos,pecalededispariție.

Acumploaiadoarmăenervează.

Angus vine în sufragerie cu un pahar dewhisky înmână. A fostafară,săplimbecâinele.Beanysetolănește lângăfoc,mestecându-șijucăriapreferatădinos,iarAngussecufundăînfotoliu.

—Beanyaprinsunșobolan,spuneel.

—Atunci,maisuntdoartreimii.

Anguszâmbeștescurt,dareunuzâmbesc.Zâmbetulluidispare.

Focultrosnește.Vântuldeplângestareaacoperișului.

—Ascultă,ziceelaplecându-seînainte,enervându-mă.

—Nuvreausăascult.

—Imogen.Șicumine.Afostdoaronoapte.Serios.Doarogreșealăcomisălabeție.

—Însăaifăcutsex.Cuprietenameaceamaibună.Laolunădupămoarteafiiceinoastre.

—Păi…

—Angus,nuexistăniciunpăi.M-aitrădat.

Oumbrădefurieîitraverseazăchipul.

—Eute-amtrădatpefine?

—Da.Încelmairăumodposibil.Întimpceeramîndoliu.

—Ascultă…

—Afostotrădare.Nu-iașa?Sauainumi-oaltfel?Cumi-aispune,Angus?Cumainumi-o?„Îmiconstruiamorețeadesprijinmoral”?

Nu spune nimic, deși arată de parcă ar vrea să spună multe.Scrâșneștedindinți,vădcumisemișcămaxilarul.

—Gus,vreausădormiînpatulrămasliber.

Eldăwhisky-ulpegâtșiridicădinumeri.

—Sigur.Decenaibanu?Avemmultepaturilibere.

—Nu-mivenicutâmpeniaastacuvictimizarea.Nuacum.

Râdecuoamărăciuneintensă,apoimăpriveștedirect.

—AicititAnnaKarenina?Aicitittotceaigăsit?

—Amvăzutmesajul,Angus.Apusinimioareprintoatăcartea?

Respiră adânc și clatină din cap. Pare foarte trist. Se apleacă șigâdilăîmbufnaturecheamultiubituluisăucâine.Rezisttentațieidea-mipărearăupentruel.

Angus doarme, așa cum i s-a poruncit, în unul dintre paturilelibere.Dimineațastauîntinsăsubpăturăși-lascultcumsespalășiseîmbracă,peurmăadunându-șihârtiileșiplanurilepentruprețioasaluicasăînOrd;așteptsunetulînfundatșiturbulentalmotoruluișalupei,indicând plecarea lui. Apoimă ridic din pat, încropescmicul dejunpentruLydia,măîmbracșimăpregătescșieu.

Lydiastăpecanapea,citindJurnalulunuipuști.Numergelașcoală,desigur.Pânăcândlucrurilesevorcalma.Ideeacălucrurilearputeafivreodatăcalmeparedemnădemilăînabsurditateaei.

Închizând ușa care desparte sufrageria de camera de zi, ridicreceptorul greoi și vechi. Sun la biroul lui Kellaway, dar el nu esteacolo. Secretara lui îmi spune că lucrează de acasă în aceastăsăptămână.Desigur,nu-mivadanumărulpersonaldeacasă.„Lăsați-nenumăruldumneavoastrășivăvasunaîncâtevazile”.

Însănuașteptcâtevazile.Trebuiesădiscutcuelchiaracum.AșacăsunlaInformațiiletelefonice.

Cineștie.Poateamnoroc,meritpuținnoroc.

Am o vagă idee unde locuiește Kellaway, într-o zonă maicostisitoareaorașuluiGlasgow.Imogenmi-amenționatacestlucru;l-avizitatacasăcândi-aluatacelinterviu.

Imogen.Fostameaprietenă.Cățeaua.

Apelul meu este preluat: întreb de un anume doctor MalcolmKellaway, în Glasgow. Câți pot exista? Cu siguranță, unul sau doi.Doardacănucumvaafostscosdincarteadetelefon.

Iarnoroculmeuseparecădăroade.

— Malcolm Kellaway, doctor, Glasnevin Street 49; 0141 43397398.

Notezîngrabănumărul;liniatelefonicășuieră.

Esteoamiazărecededecembrie,într-ozidemarți.Poatecăomuleste la cumpărături pentru Crăciun cu soția lui. Poate că schiază înmunțiiCairngorm.Habarn-am.

—Alo.MalcolmKellaway?

Maimultnoroc.Esteacasă.

Acumtrebuiesăprofitdeacestnorocșisămăaruncdirectcucapulînainte.

—Bunăziua,domnuledoctorKellaway.Îmiparefoarterăucăvăderanjezacasă,darestefoarteurgentși–eibine–suntdisperată,de-adreptuldisperatășiamnevoiedeajutoruldumneavoastră.

Opauzălungă,exasperantă.

—SuntețidoamnaMoorcroft?SarahMoorcroft?

—Da!

—Înțeleg,rostielcuunglasușorțâfnos.Cumvăpotajuta?

Dejam-amîntrebatșieuacelașilucru:cumm-arputeaajuta?

Iar răspunsul meu este: „Ascultându-mă”. Trebuie să împărtășesccuiva această dramă înfricoșătoare.Vreau ca el să asculte tot ce s-aîntâmplatdeultimadatăcândne-amîntâlnit.

Astfel, ca o femeie aflată pe patul de moarte, care-și dicteazăgrăbită testamentul, stau lângă fereastra din camera de zi privindcorbiifremătânddeasupraplajeiacoperitecuscoicidinSalmadair.Și-i spun tot: despre țipăt, despre criza cu Sally Ferguson, despreafurisita aia de fereastră spartă, despre faptul căAngus știa.DesprereacțiaistericăaluiEmilyDurrant.Despreororiledelașcoală.ChiarșidespreversulBonnieameazacepesteocean.Îipovestesctotul.

Măașteptcadoctorulsăfieuimit.Poatecăesteuimit,însăglasulluirămânereceșiprofesoral:

—Amînțeles.Da.

—Șicemăsfătuiți,domnuleKellaway?Vărog,spuneți-mi!Suntem

disperațiaici,Lydiasepierdesubochiimei,familiameasedestramă,totulsedestramă.

— Ideal ar fi să stabilim o consultație, o discuție despre terapie,trebuie să parcurgem corespunzător situația aceasta, doamnăMoorcroft.

—Da,darcesfatîmiputețidaacum,aici,chiaracum,VĂROG!

—Vărogsăfițicalmă.

Nusuntcalmă.Potauzivaluriledeafară.Cumarfidacăîntr-ozis-aropri,purșisimplu?

—FiecăfiicadumneavoastrăesteLydiasauKirstie,desigur,nupotafirmaasta.Dacă aveți convingerea că ea este Lydia, iar ea acceptăacest lucru și ați trecut prin toate aceste schimbări, atunci, da,probabil că estemai bine să insistați acum cu această presupunere,oricarearfiadevărul.

—Șicesăfacemînprivințatuturoracelorlucruriciudate,cântatul,oglinzile…?

—Chiarvrețisăștițipărereameaacum,înfelulacesta?Latelefon?

—Da.

—Preabine.Iatăoposibilitate.Uneori,pierdereaunuigeamănîncopilăriepoateproduceîngeamănulsupraviețuitorunfeldeah,urăpentrupărinți, întrucât copilul are încredere înpărinții lui, crede încapacitatea lor de a avea grijă de el. Înțelegeți? Când un geamănmoare,aceastăabilitatepărinteascădeaținecopilulînsiguranțăparesă eșueze în mod catastrofal, iar acel lucru poate fi perceput degeamănulsupraviețuitordreptcevapecarepărintelearfitrebuitsă-lprevină. Este valabil pentru toți frații, însă extrem de real în cazulgemenilormonozigoți.

—Ceînseamnăasta?

— Este posibil ca Lydia să se îndepărteze de voi, pentru că văînvinuieșteșin-areîncredereînvoi.Sepoatechiarsăvăpedepsească.

—Spunețicăesteposibilsănăscoceascălucruricasănesperie?Sănechinuie? Întrucâteacredecănoi suntemdevinăpentrumoarteasuroriiei?

— Da și nu. Acestea sunt doar niște posibilități. Mi-ați cerutpărereașiacesteasuntdoaratât:păreri.Idei.Și…eibine…

—Ceeste?

—Chiartrebuiesăvorbimfațăînfață.

— Nu. Vă rog. Spuneți-mi acum. Ce e cu toate lucrurile asteadesprereflexiișifotografii?

— Se știe că oglinzile sunt extrem de derutante pentru gemeni,oricând,lafelșifotografiile,dupăcumamdiscutatdeja.Darmaisuntșialțifactorideluatînconsiderare.

—Da?

—Stațisămăuitpenotițelemele,pecomputer.Le-amscrisdupăultimadumneavoastrăvizită.

Aștept. Privesc în gol spre canalul Sleat. Întrezăresc un crabcroindu-și drum spre Loch na Dal, spre acea căsuță de vânătoarevăruită în alb: Kinloch. Unde locuiește familia Macdonald:descendențidinneamulcuacelașinume,lorziiinsulelorîncădinanul1200d.Hr.Esteatâtdemultăistorieaici;estepreamultăistorieaici.Începsăurăsctreabaasta.Voiamunloccurat.Unnouînceput.Acestanuestecurat.

Preamultăistorie.

—Da, revine la telefon Kellaway. Iată-le. Totodată, un geamănsupraviețuitoresteposibilsăsesimtăvinovatdupămoarte–vinovatcăelsau,desigur,eaafostaleasăsătrăiască.Șiacestlucruvorbeștedelasine.Însăsentimentulăstadevinovățiedevineșimaigravdacăpărinții par să fi preferat ca geamănul celălalt să fi trăit. Estemultpreaușorpentrupărințisăidealizezecopilulmort,maialesdacă, înrealitate,chiarl-aupreferatpecopilulmort.Așacămăvădnevoitsăîntreb,dumneavoastrăsauAngusațiavutopreferată?Aexistatvreopreferințăpentruunadin fiice, tatăl ei, de exemplu, apreferat-opeKirstie?

—Da,răspundeu,paralizată.

—Atunci…

Brusc,Kellawaydevinestraniudetăcut,ceeacenu-istăînfire.

—Înacestcaz,continuăeloftând,trebuiesăluămîncalculșialtepreocupări.

Legăturatelefonicăinstabilăareparaziți.

— Desigur, adaugă psihiatrul, depresia este sporită la tații șimameledegemeni,încomparațiecupărințiidecopiiunici,iaracestlucru este teribil de complexdacăun geamănmoare.Mai ales dacăpărințiiînșișisesimtvinovați.Apoimaieste,eibine…

—Ce?

—Știmcăratasinucideriloresteridicatălaco-gemeniicarepierdungeamăn.

—SusținețicăLydias-arputeasinucide?

Barcaadispărut,pescărușiițipășisevăicăresc.

— Păi, este posibil. Și mai există și alte posibilități. Teoriile luiRobertSamuels,psihiatrulpentrucopii,sunt,deasemenea,relevante.Dar…

—Poftim?Cine?Ce?

— Nu, rostește Kellaway și de data asta glasul lui este ferm.DoamnăMoorcroft,trebuiesămăoprescaici.NimicdespreSamuels.Chiarammerscâtdedeparteamputut la telefon. Îmipare rău.Nupot continua, din punct de vedere profesional, în acest mod. Chiartrebuie să veniți la cabinet. Foarte urgent. Aceste lucruri suntmultpreadelicateșicomplexecasădiscutămatâtdenonșalantdespreelelatelefon.Vărogsămăsunațicândmăvoiîntoarcelamuncă,luneaviitoare, ca să stabilim o întâlnire, câtmai curând posibil. DoamnăMoorcroft? Veți face asta? Îmi voi elibera agenda pentrudumneavoastră săptămâna viitoare. Este absolut necesar să veniți laminefoartecurând.Șiaduceți-opefiicadumneavoastră.

—Bine,bine,da.Vămulțumesc.

—Foartebine.Acumvărogsărămânețicalmă.Țineți-opeLydiacalmă,menținețicivilizatăsituațiadomestică,așteptațipânănevomîntâlni.Săptămânaviitoare.

Cespunedoctorul?Credecămăpanichez?Că-mipierdcontrolul?

Nu-mipierdcontrolul:suntfurioasă.

Mormăindun „Da” și un „Mulțumesc”, pun receptorul în furcă șiprivescafară,sprecanal.Gândindintens.

Așadar,ce însemnau toatecelelalte lucruri?Copiipreferați?Copiifavoriți?Sinucidere??

Măîntorcînsufragerie.Lydiadoarmepecanapea,carteai-acăzutdinmâini.Pareepuizatășinefericită,chiarșiînsomn.Aducopăturădin dulap, o întind peste ea și o sărut pe fruntea încruntată șiinconștientă.

Părul ei blond este ciufulit; îi prefer părul așa, ușor sălbatic. Îiechilibreazădrăgălășeniasimetricăafeței.EașiKirstieaufostmereufrumoase. Angus și cu mine ne desfătam cu frumusețea lor. ToatălumealeadorapefrumușelelegemeneMoorcroft.Peatunci.

Trebuie să întețesc focul: iau câțiva bușteni din coș și-i pun înșemineu.Întimpceprivescflăcărilecrescânddinnou,gândurilemiseînvolbureazăînminte.AngusșiKirstie,AngusșiKirstie.

Încă trebuie să îndurăm înmormântarea luiKirstie.Vineri.Ea erapreferatalui.

20.

—N-amadusnimicînaceastălumeși,fărăîndoială,nuputemluanimicdinea.DomnuladatșiDomnulaluat.

Nu cred nimic din toate astea. Dar, la urma urmei, nu pot crederealitatea: că mă aflu într-o altă biserică, ținând o altă slujbă deînmormântarepentrufiicameacarechiaramurit,căfamiliameas-anăruit.Cătotulaajunscenușă.

Preotulcântă.Privescînjur,neputincioasă.

BisericaesteKilmore,lavreooptsutedemetrideșcoalaLydiei,înjosulcoastei.Estevictoriană:mohorâtășisimplă,înstilscoțian,cuunnaosauster,cubăncidezgolitedinstejarșitreiferestreînalte,arcuite,permițândrazelorslabealesoareluisăintre.

Înăuntru sunt vreo douăzeci de oameni, localnici și familiile loradunați împreună cu cei morți, stând pe băncile incomode, submonumentele comemorative dinmetal ale fiilor cupluluiMacdonalddeSleat:ucișiînYpresșiGallipoli,AfricadeSudșipemare;patrufiiaiImperiuluiBritanic,uciși,însănuuitați.

Toțicopiiimorți.

— Doamne, lasă-mă să-mi aflu sfârșitul și zilele care mi-au mairămas.

Angusmi-aspus–înaintesăîncetămsănemaivorbim–că-ifusesegreu să găsească un preot pentru înmormântarea fiicei noastre.Parohul local sau preotul, sau preceptorul, sau cum l-or numi ei, separecănueradispussăoficieze.Eratotulpreastraniușineliniștitor;poatenepotrivit.Douăînmormântăripentruuncopilmort?

Dar un preot prietenos din Broadford a fost convins de Josh șiMolly,iaraceastăbisericăafostalegereaevidentă–tristă,însăsituatăîntr-un loc minunat, cu o priveliște spre valuri, peste curteacimitirului,spreîndepărtatulMallaigșinostalgiculMoidart.

Amcăutat-opeGoogle.Areunistoricdevenerareadruizilorșideviolențeîntreclanuri.Obisericăstrăvecheseînalțăpeterenulumedși verde din jurul bisericii actuale, dar este erodată de vântulHebridelorșideploaie.Oruină.

Neaflămînactualabiserică,victoriană;mamameastălângăLydiapebancă,iarAngus,înalt,încostumulluinegru,londonez,întrenoi.Cravataluinuestetocmaineagră.Aremicipuncteroșii.Leurăsc.Îlurăsc. Sau, cel puțin, nu-l mai iubesc. De când ne-am înstrăinat,doarmeînaltdormitor.

Lydia este îmbrăcată în întregime în negru: rochia, șosetele,pantofii.Negrulîiscoateînevidențăpărulblondșitenulpalid.Negrușigheață.Parecalmăpentrumoment.Liniștită.Totușipericolulesteîncă prezent, un licăr de tristețe în ochii ei, precum promisiuneazăpeziiîntr-oziseninădeiarnă.

MamaîșițineprotectorbrațulpesteumeriiLydiei.Măuitsprefiicamea supraviețuitoare, pentru a-i zâmbi încurajator. Însă ea nu măobservă: privește lung Biblia din fața ei, răsfoindu-i paginile cumâinilemicuțe,pecareîncăsevădurmelecicatricelordecândaspartfereastrafamilieiFreedland.Esteabsorbită.

Lydieiîiplaceatâtdemultsăcitească!

—Oh,dă-mipuținrăgaz,casă-mipotrecăpătaforțaînaintedeapărăsiaceastălumeșideanumaifivăzut,continuăpreotul.

Aceastăfrazămăînduioșează;lacrimilemi-auumplutochiiîncădelaînceputulslujbeișiacumsuntpepunctuldeaserevărsa,deamădadegol.Casămăîmpiedicsăplâng,iauocopieaaceleiașiBibliipecareLydiaorăsfoieșteșicitescceeaceciteșteea.

AmBioballGaidhlig.

Bibliaesteîngaleză.

Lydia citește asta? Cum poate să înțeleagă galeza? Școala ei estebilingvă,dareas-aduslașcoală,desigur,doarvreodouăsăptămâni,iar momentan nu merge la cursuri. Totuși privesc spre ea în josulrândului de bănci: Lydia este absorbită, ochii plimbându-i-se de lastângaladreapta,citind,aparent,îngaleză.

Poate doar se preface că citește, poate, ca șimine, încearcă să-șidistragă atenția, ca să nu fie nevoită să se gândească la aceastăînmormântare.Șidecenu?Nuștiusigur,însăpoatecăeanicimăcarn-ar trebui să fie aici: m-am tot întrebat dacă s-o țin departe deceremonie,s-oscutescdesuferință,darapoiaceastăideemis-apărutchiarmaigreșitădecâtprezențaeilaînmormântareasuroriigemene.

—Doamne,Tune-aifostmântuirea,delaogenerațielaalta.

Închidochiiosecundă.

—Tuaiîntorsoamenii înțărână;dinnouTuspui,ridicați-văiar,copiiimei.

Oarecâttimpvoimaiputeasă-mistăpânesclacrimile?

ÎlvădpeAngusprivindu-mă.Înmoddezaprobator.Nuși-adoritcuadevăratînmormântareaasta.Oricum,înciudaezităriilui,l-amlăsatsăorganizezecamtotceavealegăturăcuslujba:săcauteunpreot,sărezolvecucertificatelededecesșisăanunțeautoritățilecuprivirelaConfuzie.Însăeuamalesliturghia.Esteaceeașiliturghiepecareamavut-o la înmormântarea Lydiei – Lydia, care acum stă sub brațulmamei mele, la doi metri de mine, în această biserică victoriano-gotică, austeră, cu priveliște în josul canalului Sleat, spre PeninsulaArdnamurchan.

Caracterul straniual situației este captivant.Este ca și cumam ficăzut cu toții în apele reci și adânci ale Loch Alsh, unde algelemisterioasedanseazășiseleagănă:apaticeșivrăjite.

—DinadâncuriTe-amstrigat,oh,Doamne!Dumnezeule,Terogsă-miauziglasul!

Să-miauziglasul?Glasulcui?AlLydiei?Al luiKirstie?Privesc înjurulmeu,înbiserică,laceiadunațiacolo.Suntvocipecarede-abialecunosc:localnicicucareamschimbatcâtevacuvinte.MollyșiJoshi-auadunataici,cred,casă fiemaimulți lanumăr.Toți seaflăaicidintr-ocompasiunerezervată.„Of,cuplulacelaamărât,cugemenele,cugreșealaaceeagroaznică,trebuiesămergem,putemluaprânzullaDuisdaledupăaceea,aufructedemareacolo”.

Încapătulbănciistătata,încostumulluinegrușiprăfuit,pecare-lpoartă doar la înmormântări. Pare bătrân, are gușă, iar părul lui,cândva lucios, este alb și rar. Ochii lui albaștri și apoși încă au osclipire și, cândobservăcămăuit lael, îmiaruncăunzâmbet slab,totuși optimist, încercând să mă aline, să mă liniștească. Totodată,parevinovat.

Asta din cauză că tata se simte vinovat pentru tot. Pentru cumațipat la noi când eram copii. Pentru cum i-a fost infidel mamei șipentrucumeaarămaslângăel–făcându-lsăsesimtășimaivinovat.Pentruobiceiuldeabeadinvinovăție, care i-adistrus cariera și l-afăcut și mai plin de resentimente, un ciclu vicios al unei frustrărifoartemasculine.

CaAngus.

Apoitataaîncetatcutoatestrigăteleșicubăuturașis-aretrascupuținul pe care l-a agonisit. Și a învățat să pregătească mâncareaportughezăcataplana în bucătăria spațioasă din Instow.UndemarealuibucurieeraugemeneleșimultelelorvacanțefericiteînDevon.

—Eusuntînviereașiviața,aspusDomnul:celce-acrezutînMine,deșieramort,vatrăi.

Ceva îngropatadânc înăuntrulmeurăsunăcu înflăcărare laauzulacestuipasaj,deoareceîncazulmeuestede-adreptuladevărat:chiardacă cealaltă fiică a mea moare, pentru a doua oară, Lydia mea aînviat. A renăscut. Și stă la doi metri de mine, citind o Biblie îngaelică,cudegeteacoperitedecicatrice.

Îmiîncleștezmâinilepebalustradabăncii.Păstrându-micumpătul.Purșisimplu,păstrându-micumpătul.

—Vărogsăvăridicați.

Ne ridicăm în picioare, ca să cântăm un psalm. BolborosesccuvinteleșiprivescspreMolly,carestăînstranabisericiișiroșește–și-mioferăîncăunzâmbetdinacelavagșiumil,oexpresiecarevreasă spună „Poți trece peste asta”; aceeași expresie pe care o afișeazătoatălumeacândmăprivește.

—Tatămilostiv,alcăruichipîngerașiimicuțilorTăiîlprivescde-apurureaînrai; îngăduie-necustatorniciesăcredemcăacestcopilalTăuafostluatsubmânaTaprotectoareșieterniubitoare.

Aproape s-a terminat. Rezist până la capăt. Micuța mea Kirstie,fetița mea, este eliberată. Moartea ei este recunoscută, sufletul eidescătușat e trimis să se alăture norilor care limpezesc piscurilemunțilorRedCuillin.Și,dinnou,nucredasta.Kirstie,probabil,esteîncăaici.Înfelulsău.Îngeamănaei.

Preotul își accentuează cuvintele pe măsură ce ne apropiem definal.

—Oh,Dumnezeule,alcăruiFiuiubitaluatcopilașiiînbrațeleSaleși i-a binecuvântat; Dă-ne mila Ta, Te implorăm și încredințămsufletul acestui copil, Kirstie Moorcroft, grijii și iubirii Tale de-apururineschimbătoare.

Am un șervețel de hârtie în mâna stângă și-l zdrobesc în pumn,

pentruamăîmpiedicasăplâng.

„Aproape gata, Sarah, aproape s-a terminat”. Îmi amintesc preabine. Mai este un singur vers. Totul este deja repetat. Și totul sesfârșește.

— Milostenia Domnului nostru Iisus Hristos și iubirea luiDumnezeu,șiSfântulDuhfiecunoiveșnic.Amin.

Slujbas-aîncheiat,chinulestecomplet.

Acumplâng.Întimpceieșimînburnițafinășidelicatăauneizilede decembrie în Skye, lacrimile îmi curg neabătute. Șiroaiele deploaiecurg în josulcanaluluiSleat,de lapodulShiel laArdvasar. ÎlvădpeJoshvorbindcuAngus,iartatălmeuoținepeLydiademână.Mamaseîmpleticește;așvreacaafurisituldefrate-meusăfieaicicas-oajute,însăelpescuieștesomonînAlaska.Așacredem.

Prinurmare,laslacrimilesăcurgă.PrecumlapovițanesfârșităpesteSgurrnanGillean.

—Esteașaopriveliște…

—Da.Șiesteașapăcat.

—Păi,doamnăMoorcroft,vărogsănufițistrăinide-acumînainte,venițioricând.

—Spercăceamicăestefericitălașcoală.Amauzitcăvinevremerea!

Bâigui răspunsurile, tulburată. Tocurile mele negre scrâșnesc pepietrișul umed de pe aleea din curtea bisericii. Cine sunt oameniiăștia? Cu minciunile lor politicoase și cu remarcile lor voioase. Șitotuși, sunt recunoscătoare pentru prezența lor, deoarece amânămomentul. Atâta vreme cât sunt oameni în preajmă, groazniculapogeu – care știu că va veni – este amânat momentan; așa că lestrângmâinile și accept consolările, peurmăurc înmașina lui JoshlângăpoartabisericiișineducepemineșipeLydialaSelkie,undeelșiMollyne-auajutatsăorganizămunfeldepriveghi.Angus îiducepe părințiimei cumașina. Probabil că vrea să facă asta ca să aibăocaziasăsecertecutataînmașină.

StaucuLydiapebanchetadinspate,ținându-mibrațulpesteumeriieimici.Fiicameaînnegru.

ÎntimpceJoshiaocurbă,Lydiamătragedemânecășispune:

—Mami,acumsuntinvizibilă?

Suntatâtdeobișnuităcuacesteciudățenii, încâtnumămaiagit.Doarridicdinumerișirăspund:

—Haidesăneuitămmaitârziudupăvidre.

Mașina iesedepedrumulprincipal șipornește spre satulOrnsay.Insula Torran arată minunat în urma noastră. O spărtură în noriaruncăorazădeluminădirectpecasanoastrăalbășipefarulnostrude aceeași culoare, cu Peninsula Knoydart și golful Sandaigamenințătoare și cenușii dincolo de Torran: scena este atât dedramatică,încâtInsulaTorranpareinundatădelumină.

Oscenăpustie,așteptândcunerăbdareactorii.Pentruactulfinal.

Undemerg?Launpriveghi?

Poțiaveaunpriveghipentruopersoanăcareestemoartădepesteun an? Poate este doar o scuză pentru toată lumea să se îmbete cubereOldPretenderșicuwhiskyPoitDhubh.

Tata,desigur,n-arenevoiedemultescuze.Ladouăzecideminutedupăcene-amadunat înpub,eldăpegâtal treileasaualpatruleapahar foartemareșipotvedeabroboaneledesudoaredepe fruntealui,întimpceseciorovăieștecuAngus.Nus-auînțelesniciodată.Doiașa-zișimasculialfa.Ciocnindu-șicoarneleînpădureadinWaternish.

Tensiunea acestui moment a agravat conflictul lor. Le ascultindecisăconversația,întrebându-mădacăartrebuisăfacpaceșidacămerită deranjul. Tata își ridică paharul cu whisky scoțian pur, dinmalț,înluminahibernalăcarepătrundepefereastră.

— În cinstea rezultatului alchimiei mistice a distilării, caretransformă apa de ploaie pură în acel lichid auriu vital, alnemuritorilorgali.

Angusîlprivește.

—Preferginul.

—Cummergeextindereacasei,Angus?

—Grozav,David,grozav.

—Presupuncăgenulacestadearhitectură locală, această chestieneaoșă,îțipermitesăaimulttimpliber,casăpoțiveniaicipentruobăutură.

—Da.Esteloculidealpentruunalcooliccamine.

Tataseîncruntă.Angusseîncruntășiel.

—Deci,David,aiîncetatsămaifacireclamedeteleviziune–laceerau,latampoane?

Cum de încă se ciondănesc? Astăzi? După înmormântarea unuicopil?Dar,laurmaurmei,decesăseoprească?Decesănucontinue?Nimicnu se vaopri vreodată, totul vadevenidin ce în cemai rău.Poate că au dreptate să continue, așa cum au făcut întotdeauna:ușoara lor aversiune reciprocă este un fel de normalitate, cevaliniștitorșitrainic.

Însă chiar dacă n-au de gând să înceteze, am auzit destul dinhărțuialaastaverbală cât să-miajungăpentru treivieți. Întorcându-mă spre stânga,ovădpemama stând la câțivametridenoi, cuunpahardevinroșuînmână.MerglaeașidauîncruntatădincapspretatașiAngus.

—Iarauînceput.

—Scumpo,leplace.Știiasta.

Mamapuneomânăridatăpebrațulmeu.Totușiochiieialbaștrișivisători sunt la fel de luminoși ca întotdeauna; luminoși că ai fiiceimele.

—Măbucurcăs-aterminattotul.Te-aidescurcatbine,Sarah.Amfostmândrăde tine.Niciomamăn-ar trebui să fienevoită să treacăprin ce ai trecut tu, adaugă mama și ia o gură de vin. Douăînmormântări?Două!

—Mamă!

—Șitu?Tesimțimaibineacum?Scumpo?Știitu–pedinăuntru?Angusșicutinesuntețibine?

Nuvreausăportdiscuțiaasta.Nuazi.Nuacum.

—Suntembine.

—Eștisigură?Doarcăpăreți,nuștiu,existăpuținătensiune,nu-iașa?

Oprivescfărăsăclipesc.

—Mamă.Suntembine.

Ceartrebuisă-ispun?„Hei,mamă,separecăsoțulmeus-aculcatcuceamaibunăprietenăamea,poatelaolunădupăcefiicameaamurit”. Măcar nimeni de aici n-a menționat absența evidentă a luiImogendelaînmormântare;poatecăsimtcutoțiiruptura.Amprimitcâteva e-mailuri imploratoare de la Imogen – și le-am ignorat petoate.

Mama îmi înțelege mesajul din spatele tăcerii mele și continuăagitată;

— Deci mutarea a fost de ajutor? Este un locminunat, în ciudavremii pe care o aveți. Pot să înțeleg perfect de ce-ți place atât demult.

Consimt,iarmamatrăncăneșteînainte:

—ȘiLydia.Lydia!Desigur,estegroaznicsăzicasta,scumpo,daracumcăLydiaestesingură,existășansasăducăoviațănormală,știitu, gemenii sunt atât de diferiți, acum este normală, în cel maigroaznicmod,desigur.

—Presupuncăda.

Opartedinminevreasăsesimtăjignitădevorbeleei, însăn-amenergianecesară.Poatecămamaaredreptate.Beapreamultvin,unstropiseprelingepebărbie,dareacontinuă:

— Și se certau, nu-i așa? Lydia și Kirstie? Îmi amintesc cămi-aipovestit, Lydia era cea mai slabă, în uter, gemenii nu se ceartă penutrienți? Erau prietene bune, de nedespărțit, însă sigur se luptaupentruatențiata.ȘiKirstieseplângeamaimult,nu-iașa?

Desprecevorbimaici?Nupreacontează;oricum,de-abiaoascult.Pelângătoateastea,ovădpeLydiastândînpragulbaruluișiprivindploaiaprinușadinsticlă.

Eacumsedescurcă?Lacesegândește?Esteatâtdesingurăpecâtpoatefioființăomenească.Iubireașimilasetrezescînmineprecumgreața, din nou, și o las pe mama vorbind, apoi îmi croiesc drumprintrebăutori,cătreLydia.

—Lydia,eștibine?

Seîntoarceși-mizâmbeștescurt.

—Suntîncăaici,mami,darnusunt.Numaisunt.

Îmiînăbușreacțiaîndureratăși-izâmbesclarândulmeu.

—Tesupărăploaia?

Seîncruntă,deoarecenuînțelege.Îiiaumânazgâriatășii-osărut,peurmăîimângâiobrazulrozaliu.

—Scumpo.Teuitailaploaie.

— A, rostește absentă fiica mea. Nu. Nu la ploaie mă uitam, defapt, mami, mă lămurește ea și arată spre ușă cu brațul subțire,elegantșioarecumadult,înacearochieneagrăcumânecilungi.AmvorbitcuKirstie înmașină,mami:era înoglindapecareo foloseștetati.

—Cum…

—Însăacumaplecatși-miamintescvorbelepreotului,careaziscăeas-adusînraișivoiamsă-lîntrebundeesteraiul.

—Lydia.

—Și nimeni n-a vrut să-mi spună, așa că am căutat-o peKirstie,mami,deoarecenucredcăesteînrai,eaesteaici.Cunoi,nu-iașa?Maiștiicumne-amjucatde-av-ațiascunselea,mami,înLondra?Maiștii?

Oh,da! Îmiamintesc.Amintireanu facedecât sămă întristeze șimaimult.DartrebuiesărămânlucidăpentruLydia.

—Normal,scumpo.

—Decim-amgânditcăeasejoacădinnoude-av-ațiascunselea.Șiamcăutat-oprintoatelocurile,așacumneascundeamcândnejucamacasă,mami.ÎnsăKirstieeraînghesuităînspateledulapuluideacolo.

—Ce?

—Da,mami,i-amsimțitmâna.

Îmiprivesclungfiica.

—Aisimțitmânasuroriitale?

— Da, mami, și a fost înfricoșător. N-am mai simțit-o niciodatăînainte. Nu vreau s-o găsesc dacă o să mă atingă, este preaînfricoșător.

Chestiaastaesteprea înfricoșătoarepentrumine,darămitepentrufiicamea.

—Lydia…

Cum aș putea s-o liniștesc? Habar n-am. Fiindcă Lydia pare săregreseze.Vorbeștemaidegrabăcauncopildecincianiînzăpăcealaei.

Amnevoiedeunpsihologpentrucopii.Voi faceoprogramare laKellawaysăptămânaviitoare.Oarepotrezistapânăatunci?

—Mami,vorbeștivreodatăcuKirstie?

—Poftim?

—Poțis-oauzisaus-ovezivreodată?Știucăvreasă-țivorbească.

Oarecumașputeasă-idistragatențiafiiceimele?Poateartrebuisă-ipunnișteîntrebăriserioase?Laurmaurmei,arfigreucalucrurilesădevinămaiîngrijorătoaredecâtacum.

—Haide, spun eu. Sămergem afară. Poatemai sunt vidre lângădebarcader.

Nuvorfividrelângădebarcader,darvreausăvorbimînliniște,noidouă. Ascultătoare, Lydia mă însoțește afară, în aerul răcoros alamiezii. Burnița a încetat, lăsând în urmă un văl de umezeală.Mergem împreună spre debarcader, unde îngenunchez pe cimentulumed și privesc lung spre stânci și pietrișul din jur, spre plantelemarinecareseunduiescînflux.

Am încercat să învăț numele acelor plante: romaniță de câmpnemirositoare,șerperițădemare,vitrigon–plantedețărmscăldatdeflux. Totodată, am încercat să învăț și numele peștilormici care segăsescprinochiuriledeapădintrepietreledepeTorran:cocoșeldemare,asemănătorguvidului,butterfish,unpeșteoceanic,stickleback,ovarietatedepeștemicdinfamiliaGasterosteidae,cusolziiviucolorați,deunportocaliuroșiatic.

Darcevaîncăîmiscapă.Cevavital.Nupriceppreabinelimba.

—Nusuntvidre,spuneLydia.Niciuna.N-amvăzutniciodatăvidre,mami,nuîncă.

—Nu.Selasăgreuvăzute.

Măîntorcsprefiicamea.

— Lydia, mai știi dacă sora ta, Kirstie, era supărată pe tati înweekendulîncareacăzut?

Măpriveștecuindiferență.Impasibilă.

—Oh,da!Era.

Momentuldevineîncordat.

—Dece?

—Fiindcătatiototpupa.

Unpescărușsinguraticstrigăînnebunit.

—Opupa?

—Da,opupașioîmbrățișa,răspundeLydiașiseuitălamine,fărăsăclipească,privindu-mădirect înochi.Opupașio îmbrățișa,șieami-aspuscăerasperiată.Elfăceamultasta,tottimpul,tottimpul.

Lydia face o pauză, privindu-mă absentă. Încerc să nu-mi trădezgândurileșiamintirilegroaznicecare-mirevinînminte:modulîncareAngusîșisărutafiicele,maialespeKirstie.De-alungulanilor.Eleracelcăruiaîiplăceasăleîmbrățișeze,pupăciosul.Șisăleatingăîntr-unanumitfel.

Mi-o închipui pe Lydia în poala lui după accidentul cu fereastra.Senzațiacăeraungestjenant;gândulacelasubitcăeaerapreamarecasămaisteapegenunchiiluitati.Oareluiîiplăcea?

Pescărușul își iazborul.Măsimtdeparcăm-așputeaprăbușidinpicioare,pepământ.

—Credcăasperiat-o,mami.Tatiasperiat-o.

Oareastaeste?Astacăutamșinuvedeam?

—Lydia,estefoarteimportant.Trebuiesă-mispuiadevărul,rostesceuînghițindu-mifuria,durereașineliniștea.Îmizicicătatiapupat-oși a îmbrățișat-o pe Kirstie într-unmod anume? Într-unmod care asupărat-o?Șiasperiat-o?

Lydiafaceopauză,apoiîncuviințează:

—Da,mami.

—Eștisigură?

—Oh, da!Dar ea tot îl iubea pe tati. El e tati. Îl iubesc pe tati.Putemsăcăutămvidreșipeplajacealaltă?

Îmiînăbușdorințadeațipa.Trebuiesă-mipăstrezcumpătul.Șisămerg să vorbesc din nou cu Kellaway. Trebuie. ACUM. Cui îi pasădacăesteînmormântarealuiKirstie?

Tataaieșitafarădinpub.Tristșiveselînacelașitimp,șibeat,cuunpaharînmână.

Îlapucdebraț.

—Joacă-tecuLydia,îispuneucufermitate.Terog.Aigrijădeea.

Consimtecuomișcarevagădincapșizâmbeșteșters,amețit,însăsesupuneșiseapleacăpentrua-șigâdilanepoatasubbărbie.Îmiiautelefonul șimerg în capătul celălalt al debarcaderului, unde număpoateauzinimeni.

MaiîntâiîncercnumăruldelabiroulluiKellaway.Niciunrăspuns.Peurmăformeznumăruldeacasă;niciunrăspuns.

Șiacum?Pentrucâtevaclipe,stauaici,privindlimbiledepământși fluxul care se apropie: spre Torran. Lumina și-a schimbat iardirecția: insulaeste întunecată, iarPeninsulaKnoydart este ceacaresclipește, în nuanțe de verde și violet-închis. Păduri demesteceni șipustietate.

Kellaway. Îmi amintesc ceva ce a spus el. Și unde s-a oprit. Și apărutezitant.RobertSamuels.Psihiatrulpentrucopii.

Amnevoiedeinternetpentruasta.Darundepotgăsi?

Va trebui să conduc. Traversez parcarea barului și mă urc înmașinafamiliei.Cheilesuntîncontact;Angusfacedesasta,nuscoatecheiledincontact.Nimeninuîncuieușilecaselorsaumașinilepeaici.Toțisuntfoartemândridelipsainfracționalitățiilocale.

Scot cheile din contact și le cântăresc în palmă. De parcă ar fimonedestrăineprețioase.Samuels,Samuels,Samuels.Apoibagdinnoucheileîncontactșipornescmotorul–apăspedaladeaccelerațiepânăînpodeașimăîndepărtezdeînmormântareafiiceimele.Străbatdoarun kilometru în susul dealului. În locul acela unde poți avea unsemnal3Gadecvat.Șiacceslainternet.

Parchez în vârful dealului. Ca un localnic. Și-mi scot din nousmartphone-ul.

TastezcuvintelepeGoogle.

„RobertSamuels.Psihiatrudecopii”.

Imediat,aparepaginaluideWikipedia.LucreazălaspitalulJohn’sHopkins.Estedestuldefaimos.

Îi citesc biografia. Vântul șuieră prin pini asemenea unui corvlăguitșidezaprobator.

Samuelsesteunomocupat.Aremultepublicații.Citesc lista:ThePsychologyofChildhoodBereavement,GestureCreationînDeafChildren,RiskTakingînPre-pubertalBoys,EvidenceofPaternalAbuseînTwins.

Ochiiîmizăbovescasupracuvintelor.

PaternalAbuseînTwins{15}.

Accesez linkul, însă îmi oferă doar un rezumat de un rând.„Niveluriridicatedeabuzsexualpaternîncazulgemeniloridentici:ometaanalizășiexplicațiipropuse”.

Asta este. Sunt pe-aproape. Mai am puțin. Dar trebuie să citescîntreagalucrare.

Trăgândadâncaer înpiept, calmă,dauvreodouă sau trei clicuripânăgăsescocopiealucrării.Site-ulîmicerebanipentrudocumentulPDF.Îmiscotcarduldingeantășiintroducdateledepeel.

PeurmăcitescPDF-ulîndouăzecideminute:stândaici,înmașină,întimpcesoareleapunepestedealurilegolașe,pesteTokavaig.

Esteunarticolscurt, însăexplicit.SeparecăSamuelsacomparatzeci de cazuri de abuzuri sexuale ale taților de gemeni, mai alesgemenidesexfeminin,„celmaicomunfiind înprivințageamănuluipreferat”.

Citesc,iartelefonulîmitremurăînmână.

Semnele de abuz includ rivalitate crescută între gemeni,„autoagresiune la geamăna abuzată sau la co-geamăna ei”, expresiiinexplicabiledevinășirușine,„ofericireaparentă,încarenutepoțiîncrede”, „geamănul neabuzat poate prezenta traume psihologice șidereglăripsihicelafeldemultcageamănulabuzat,dacăsuntextremde apropiați și-și împărtășesc secrete, așa cum este cazul multorgemeni”;șiapoi,oultimălovitură:„Autoagresiuneasauchiarsuicidulnusuntlucrurineobișnuitelageamănulabuzat”.

Totul îmi dă o senzație de normalitate. Citind articolul acesta.Stând aici. Într-o mașină. Parcată pe un deal mohorât, în luminapalidăaamurgului.Aflândcăsoțulmeu,separe,aabuzat-osexualpeKirstie.Sau,celpuțin,afostmultpreaaproapedeaoface.

De ce nu mi-am dat seama? Îmbrățișările speciale: între tati și

Kirstie, între tati șimicuța lui „Weeble” – acel nume stupid, alintulacela deranjant. Și momentele acelea când, după ce Lydia citea cumine,elmergea îndormitorul fiicei lui,noaptea,ca să fie singurcuKirstie?

Cusiguranță,astaeste.Acestaestetiparulascunspecare-lcăutampestetot.AngusoabuzapeKirstie.Deaceeaeraeaatâtdesperiatădeel.Fuseseîntotdeaunapreferatalui.LuiAngusîiplăceacaeasăsteapegenunchiul lui de câte ori se iveaocazia.Amvăzut.Totul a fostascunslavedere.Lydiami-aconfirmat,Samuelsaprezis.

Eloabuza.Aderutat-o și a speriat-o, iar în final eaa săritde labalcon.A fost sinucidere.Șiomarepartedin tulburareași suferințaulterioarealeLydieiprobabilcăprovinedinacestepisod.

FiindcăLydia știa.Poatea fostmartoră la abuz?PoateKirstie i-aspus, cumult înainte de a sări. Asta ar fi supărat-o atât de tare peLydia,încâtesteposibilsăsefiprefăcutcăeraKirstie,pentruafacefațătraumei.Săsefiprefăcut,cumva,căsoraeinumurisedincauzaaceeace făcuse tatălei;Lydiaa intrat în fazadenegare înprivințatuturorlucrurilor.Poatedeaceeafăceaufeteleschimbdeidentitățiînaceavară,încercausă-levitepetati?

Posibilitățile sunt nesfârșite și tulburătoare, însă toate duc laaceeașiconcluzie:soțulmeupoartăvinapentrumoarteafiiceilui,iaracumodistrugeșipecealaltă.

Cesăfac?

Aș putea merge în susul drumului, la McLeods, magazinul carevinde articole pentru vânătorii de căprioare: să-mi cumpăr o pușcămare de vânătoare. Sămă întorc în Selkie. Să-mi ucid soțul. Bang!Furiadinăuntrulmeuesteprimejdioasă.

Deoarece,oh,Dumnezeule,amnevoiederăzbunare.Da.Da.Brusc,conștientizez:chiarînacestmoment,nevoilemelenusuntrelevante.Nusuntocriminală,ciomamă.Șiceconteazăacumestefiicamea,Lydia. Pentru moment, în ciuda furiei mele, am nevoie doar de omodalitatepracticădeaplecadeaici:pentrucaLydiașicuminesăscăpăm de coșmarul ăsta. Așa că trebuie să rămân calmă și să fiuinteligentă.

Privesclungpegeamulmașinii:untatăseplimbăînjosuldrumuluicu fiica lui, careparecăde-abiaa început sămeargă.Poateesteunbunic,parebătrân.Adusdespate,purtândogeacăBarbourșiunfular

roșu, tricotat. Arată spre un pescăruș mare care coboară în picaj,periculos,oscânteiealbăînaer.

„Dovezialeabuzuluisexualpatern”.

Furiacreșteînăuntrulmeu:cafocul.

21.

Dezlegând frânghia, Angus sări în șalupă, cu pungile decumpărăturideweekenddelasupermarketulCo-op.

Motorul suspendat se trezi la viață, iar Angus acceleră, brăzdândapa. Deja se întuneca de-a binelea și vremea pregătea cevaamenințătorînnord.Înaersesimțeaoboaredeploaierece;piniidepe Salmadair se încovoiau în vântul tăios. Se zvonea că săptămânaviitoare avea să vină o furtună puternică, poate că ăsta era primulsemn.

UltimullucrudecareaveaunevoieeraofurtunăserioasădeiarnăpeThunderIsland.Da,înmormântareadeierimersesebine,avândînvedere situația. Toată lumea venise și plecase, ritualurile fuseserăîndeplinite.

Dar fisurile ascunse în familia lui erau nerezolvate, confuziagroaznică a Lydiei, disprețul lui față de Sarah, neîncrederea ei în eldinpricinaluiImogen.

Angusmânuibarcașiseîncruntălacerulposomorât.

Sentimentul luidevinovățieera intens.PoatecănufăcusesexcuImogen în acea noapte, însă flirtul lor începuse în noapteaaccidentului. Prima atingere neașteptată, modul diferit în care sepriveau:privirigaleșe.Elștiusecevoiaea,începândcuaceanoapte,șida,încurajaseacellucrurămânândînaceanoaptelaea,multmaimultdecâtplănuise.„Eibine,potplecamaitârziuspreInstow”.

Dar devenise o treabă puțin mai serioasă după accident. CândSarahclacase.Iarîntr-unfinalfăcuserăsexdoardevreodouăori.Înultimaclipă,AngusseîndepărtasedeImogen–dinloialitate,într-unmomentdeluciditate,seîntorsesespreSarah:sprefamilialui.Așacăvinovăția și responsabilitatea lui, oricât de dureroase, erau nimic încomparațiecualeluiSarah.

Furia era insistentă înăuntrul lui. Angus încercă s-o domolească,adulmecând aerul. Rece și ploios. Ce avea să se întâmple încontinuare?

SăptămânaurmătoareLydiatrebuiasăseîntoarcălașcoală.Cumse

va desfășura treaba asta? Profesorii de la Kylerdale, probabilregretându-șideciziagrăbitădeaoexclude,sunaserăacasălafamiliaMoorcroft, implorând: „Mai dați-ne o șansă”. În ciuda rugămințilorlor, Angus voia să încerce o altă școală sau, poate, învățământul ladomiciliu, dar Sarah era hotărâtă să mai facă o încercare, ca nucumvaLydiasăsesimtăînvinsă.

ÎnsădacăeaseîntorcealaKylerdale–dacămergealaoriceșcoalăînacelmoment–,Angusîșiputeaînchipuitotfeluldegrozăvii;erauobsceneînnebunialor.

Atunci, poate că o furtună strașnică de iarnă ar fi potrivită: undecoridealpentrustranietateacrescândăasituației.Deoareceviețilelordeveniserăomelodramă.Sau,poate,unteatrucumăști.Șitoțitreipurtaucâteomască.

Valurilebiciuiaumicașalupă.Angussebucurăcândajunsepeplajacu pietriș de lângă farul de pe Torran. Tocmai trăsese barca dinghearele fluxului și punea sacoșele pe plajă, când glasul lui Sarahrăsunăînîntuneric.

Ovedeaalergândspreel,înrazaluminoasăalanterneilegatecuocurelușădefrunte.Chiarșiînsemiîntuneric,eraevidentcăSaraherasperiată.

—Gus!

—Ceeste?

—Beany!

AngusobservăcăSarahpurtadoarobluză, fărăhaină,șieraudăleoarcă.Ploaiaseîntețea.

—Cenaiba?

—Adispărut,Beanyadispărut.

—Cum?Unde?

— Eram în sufragerie, zugrăveam unul dintre pereți, iar Lydia avenitșiaspuscănu-lgăsește,așacăl-amcăutatpestetot,adispărut,adispărutde-abinelea,dar…

—Nuînțeleg,n-arecumsăsepiardăpeoinsulă.

—Îlputemauzi,Angus.

—Poftim?

Raza luminoasă a farului licări o secundă pe chipul lui Sarah;Angusvăzudurereapefațaei.Îșidăduseamacevoiaeasăzică.

—Afugitpelimbiledenămol?Dumnezeule!

— Este împotmolit undeva, acolo, l-am auzit urlând în urmă cuvreozeceminute.

SarahgesticuladisperatăspreîntunericulcaredespărțeaTorrandeOrnsay. Spre imensa întindere de nisip și piatră și acele limbi denămolmișcătoareșipericuloase.

—Gus,trebuiesăfacemceva,însăce?Lydiaoiarazna.Nuputemsă-llăsămpeBeanysăseîneceînnămol,laurmătoareamaree.

—Bine.Bine.

Anguspuseomânăliniștitoarepeumărul luiSarah.Eatresări, înmodsigur,tresări.Cecredeaeacăaveasă-ifacăAngus?Înmodsigur,în ochii ei era o expresie nouă, pe care încerca s-o ascundă. Șiexpresiaaceeaspunea:„Teurăsc”.EraatâtdefurioasădinpricinaluiImogen?

Angusalungăacelegânduri.N-aveadeales.Sevaocupamaitârziudeasta.

—Măducsă-miiauhaineleimpermeabile.

Îiluăcinciminutesăsechinuiesăîmbracepantaloniișijachetadeploaie. Își îndesă extremitățile pantalonilor în cizmelemari și verzidincauciuc.SarahșiLydiaîlpriveauîntimpceintrăînbucătăriecuofrânghielegatăînjurultaliei.Îșipusedinnoulanternapefrunteși-iajustăcurelușa.Aveasăfiealnaibiideneplăcutafară.Oceațădensăse așternea dinspre Skye. Probabil că erau cele mai rele condițiiposibilecasăteavânțipelimbiledenămol.

—Gus,terog,aigrijă!

—Normal.

Încuviințăcuomișcareacapului spre soția lui,pentruao linișticumva.Totușizâmbetuleiagitatera,dinnou,foarteneconvingător.

Lydia alergă spre el și-l îmbrățișă. Haina de ploaie a lui Angusscoaseunfoșnetcândeaîlcuprinsecubrațele.El îșicoborîprivireasprefiicalui.Simțicumîlnăpădeșteunvaldeiubireșiprotecție.

—Știicănutrebuies-ofaci,ziseSarah.

Apoiglasul isestinse.Seîntoarserătoți treideodatășiprivirăpefereastrabrăzdatădepicăturideploaiedinbucătărie,spreîntunericullimbilor de nămol, în timp ce un urlet vlăguit, însă inconfundabil,pluti în vânt.Un câine.Urlând.Destul de tare cât ei să-l audă prinfereastraînchisă.

Câinelelui.

—Bada,trebuie,replicăAngus.Trebuiesăîncerc.

—Terog,salvează-lpeBeany,terog,terog!Tati,terog:osăseînecedacănu-lsalvăm.Terog!

Lydia îl îmbrățișă din nou, strâns lipită demijlocul lui. Glasul îitremuradinpricinalacrimilor.

—Nu-țifacegriji,Lydia,spuseAngus.Osă-laducpeBeanyînapoi.

ÎiaruncăluiSarahoultimăpriviredezorientată.Careerajoculei?Cum se întâmplase una ca asta? Din nou, Angus n-avea timp să segândeascălaacestlucru.Oricumarfi,seîntâmplase,Beanyeraacolo,înîntuneric,șiurladupăajutor.

Angusieșidinbucătărieînploaiaasprășităioasă.Vântulerade-adreptul dușmănos. Și totuși, ceața reușea să se strecoare în direcțiacanaluluiSleat,dinspreKylerhea.

Punându-și glugadinnailonpe cap,Angus își târîpicioareleprinumezeala biciuitoare, spre aleea pietruită, urmând raza de lumină alanternei frontale.Ploaiaasprăde iarnăeraspecificăpentruOrnsay:genul de ploaie care te udă leoarcă de două ori: o dată în timp cecade,peurmădinnouîntimpcericoșeazădinpietreșinămol.

Nămolulacelablestemat!

— Beano! strigă el în vântul brăzdat de ploaie. Beano! Beany!Beany!

Nimic. Vântul care-i umfla gluga hainei de ploaie era atât deviolent,încâtînăbușeaoricealtsunet.Angusși-osmulse;măcarastfelputeaauzimaibine,chiardacăseuda.Darundeeracâinele?Urletultânguitoral luiBeanypărusesăvinădepemargineasudicăagolfulOrnsay:parteaopusăalimbilordenămolneiertătoare.

Însă chiar era urletul unui câine? Cine era acolo? Ce era acolo?Totul era atât de întunecat! Un Spaniel de un maroniu-închis ar fifoarte greu de zărit noaptea, în nămol, chiar și pe vreme bună și

senină. Vremea aceea era complet opusul. Ceața se îndesea de-alungulțărmului,ascunzândtotul.EstompândluminilesatuluiOrnsay.BaruldinSelkieerainvizibil,acoperitdeceațarece.

—Beany?Undeești?SawneyBean!Sawney!

Din nou, n-auzi nimic. Ploaia cădea aproape orizontal și vântultăios bătea rece pe fața lui. Înaintă cu pașimari, dar alunecă pe opiatrăacoperităcualge,apărutădenicăieri;căzuîngenunchi,selovicutibiadepiatrășisimțiodurerecruntă.

— La naiba! exclamă el, apoi puse omână în nămol și se ridicăîncet.Beany!Beany!Undenaibaești?Beannnyyy!

Angusseaplecă înploaia rece.Apleacă-te învânt.{16}Traseogurăstrașnicădeaerșiploaieînpiept.Știapreabinecăîncondițiileaceleaeraposibil să-și rișteviața.CespuseseJosh?„ÎnSkye, iarna,nimeninutepoateauzițipând”.Și-arputearupeunpiciorînnămolulacelaoribilșiînșelător,s-arputeascufundaînelșiarrămâneîmpotmolit.

NormalcăSaraharsunadupăajutor,însăle-arputealuaoorăsăadune un grup de căutare, iar fluxul creștea foarte repede în jurulInsuleiTorran.Elnu s-ar îneca într-ooră,dar arputeadegera și armuripevremeaaceeaînghețată.

—Beany!

Angusscrutăîntindereapustie.Ștergându-șinebuneșteploaiadepefață.

Acolo?

—Beany?

Acolo!

Îlauzi.

Un urlet slab, tânguitor, inconfundabil. Din ce în cemai vlăguit,însă în mod sigur era acolo. Judecând după intensitatea urletului,câineleseaflalavreotreisaupatrusutedemetridepărtare.Angusîșiscoase lanterna de buzunar și o aprinse.Mâinile îi erau alunecoase,umedeșiamorțitedefrig,luptându-sesăapesebutonuldinplastic.

În sfârșit, reuși. Angus ridică lanterna de mână. Combinândluminile celor două lanterne, obținu o rază puternică de lumină,îndreptând-o spre acel loc, își concentră privirea în valurilefantomaticedeceață.

Da.Zăriosiluetăvagă,eraBeany.Înnămolpânălagât.

Câinele urma să se înece, foarte curând. Angus avea maximumcâtevaminutesăajungălaanimal,înaintecaapasă-lînghită.

—Iisuse!Beany.Beany!

Un scheunat vlăguit. Un animal muribund. Cum ar afecta-o peLydiadacăBeanyaleis-arîneca?ȘipeAngusl-arumplededurere.

Începusăalerge,dareraimposibil.Fiecarepasîierafieînghițitdenămol, fie periculos de alunecos. Aproape se rostogoli peste unbolovanumedșiacoperit cualge, caredevenise șimaialunecosdinpricina ploii nesfârșite. Putea să-și piardă cunoștința acolo. Probabilcăastai-arfifatal.

Poatecăfăcuseogreșeală,să-șirișteatâtdemultviața.SegândilazâmbetulamăgitoralluiSarah.Eaplănuiseasta?Nu.Eraridicol.

Angustrebuias-oiamaidomol,însă,dacăîncetinearitmul,Beanymurea.

Oareseputeatârîmairepede?

Lăsându-seîngenunchi,începusămeargăde-abușileaprinnămol.Ploaiaeradurerosderece,iseprelingeapegâtșipeumeri,udându-lpână înmăduvaoaselor.Tremura, simțind,poate,primele semnedehipotermie, dar mai avea puțin. Cincizeci de metri. Patruzeci.Treizeci.

Doar capul lui Beany era vizibil și ochii îi licăreau îngroziți înluminalanternelor.ÎnsăAngusseapropia.Șieraoplatformădinlemnacolo,poatevreobarcănaufragiată, îngropatăpe jumătate înnămoldezecideani.Eragreusăvadăînîntuneric,darlemnulîiofereaunpodpestenămolulreceîncareeracaptivBeany.

—Bine,băiete,bine,înregulă,suntaici,vin.Rezistă!

Angusînaintăde-abușileapesuprafațadinlemn.Eralacincimetride câine, se gândea la un plan de salvare: își va afunda brațele înnămolșivascoatebruscanimaluldinnoroi.

ÎnsăapoiBeanysemișcă.Probabilcăfluxulcareseapropiaslăbisestrânsoareanămolului.Câinelepejumătateînota,pe

jumătatesezbătea,salvându-sesingur.Și,întimpcesezvârcolea,seîndepărtădeAngusșiajunsepeplajacupietriș.

—Beany!strigădisperatAngus.

Auziuntrosnetînlemn.PecândAngussăltăungenunchipentruaseridicaînpicioare,lemnuldesubelserupse.

Brusc,sescufundăîntr-ogroapăcuapărece.Adâncă,nisipoasășifoarte rece. Nu era nămol sub apă. Angus se zbătea în mareaînghețată, în cizme greoaie din cauciuc și haine impermeabile.Disperat, se întinsedupăoaltăbucatăde lemn, care se scufundă înapanisipoasă.ApadejaîiajunsesepânălagâtluiAngus,caredădeadinmâinișidinpicioareînvidulîncaresescufunda.

Dincolo de limbile de nămol, farul de pe Torran licărea înîntuneric.Unlicărpalid,argintiu.Apoiîntuneric.

22.

Unde este Angus? De ce durează atât de mult? Oare s-a înecat?Sper.Șitotuși,nusper.Numaiștiu.

Stau lângă fereastra din bucătărie, privind spre limbile de nămoldinspre Ornsay, dar este inutil. În ceața și în întunericul acesta așputealafeldebinesăprivescînspațiu:unvidadânc,cenușiușitrist.Fărăstele.

—Mami,undeestetati?

Lydiamă tragedemânecapardesiului.Nevinovată, știrbă, fără săclipească din ochii aceia albaștri; umerii ei micuți tremură deîngrijorare. Oricât de mult l-aș urî pe Angus, ea nu-și poate pierdetatăl; nu așa. Poate ar fi trebuit să-l opresc pe Angus? Însă el ar fiîncercatoricumsă-șisalvezecâinele,indiferentdepericol.

Vântulșiploaiabiciuiescfereastradinbucătărie.

Treaba asta durează preamult.Din nou, scrutez diversele nuanțede gri care alcătuiesc ceața, Luna ascunsă, țărmul cețos al golfulOrnsay.Nimic.Lafiecarenouăsecunde,farularuncăunlicărargintiu,asemenea blițului unor paparazzi, dar dezvăluie doar o pustietatesclipitoare.

—Mami!Undeestetati?

IaumânaLydieiîntr-amea.Tremură.

— Tati va fi bine. Îl aduce pe Beany; este întuneric, așa că estepuținmaigreu.

Așvreasăcredacestlucru.Săînțelegtotcesepetrece.Să-midauseamadacăvreaucasoțulmeusătrăiascăsausămoară.

Nicimăcarnuștiusigurcumaajunscâinelepelimbiledenămol:launmomentdateraînsufragerie,zbenguindu-secuLydia,așacumrarmaifacezileleastea;șieumăaflamîndormitorulLydiei,călcamrufe,apoiLydiaa țipatșiamalergat însufragerie, însăcâineledispăruse,iar ușa din spate a bucătăriei era întredeschisă și scârțâia în vântulHebridelor.

—Îlvreaupetati.

PoatecăBeanyavăzutunșobolanînbucătărieșiafugitdupăel?SaupoatecăLydiaaalungatcâinele?L-asperiatșia fugit?Beanyapărutmereu foarte speriatdeTorransaudecineva, saudecevadincasadepeTorran.

—Mami,eBeany!L-amauzit!

Are dreptate? S-a auzit un urlet? Dând drumul mâinii ei, merglângăușabucătăriei șiodeschid.Deodată,vremeaurâtă încearcăsămă împingă în ploaia furioasă și în vântul aprig. Neputincioasă,grăbită, strig către limbile de nămol, spre siluetele vagi ale bărcilorancorateșidunelordenisip,șialepinilorposomorâți.Spreoriceesteascunsînceață.

—Angus!Beany!Angus!Beany!

Așputea la feldebinesăstrig într-ominădecărbune.Sau într-opivnițăînchisășiumedă.Cuvinteleîmisuntsmulsedingurășipurtatedeparte de vijelie. Duse spre sud, în Ardnamurchan și arhipelagulSummerIsles.

Oh,Summer Isles!Măcuprindedisperarea.Tragediane-aurmăritdinLondra.

—Tatiseîntoarce,mami?întreabăLydiadinușabucătăriei.Da,seîntoarce.CaLydia.

—Da,da,normalcăseîntoarce.

Lydiaesteîmbrăcatăîncolanțisubțirideculoareviolet,pestecarepoartă o fustă scurtă de blugi, și într-un tricou prea subțire,inscripționatcumascotaHelloKitty.Osăisefacăfrig.

—Întoarce-teîncasă,Lyddie,terog!Tativafibine,s-adusdoarsă-laducăpeBeany.Osăse întoarcă foartecurând, terog,mergi șiciteșteceva,nuvamaiduramult.

Lydia se întoarce și fuge în sufragerie. Merg după ea, până latelefonul uzat și pătat de vopsea de pe pervazul ferestrei. Vechiulreceptor este ridicol de greoi, iar discul semișcă plictisitor de lent.FormeznumărulluiJoshșiMolly.Darnurăspundenimeni;telefonullorsunăiarșiiar,parcăundevaînspațiu.

Încerc telefonul mobil al lui Josh. Din nou, nimic, doar căsuțavocală:

— Salut, aici Josh Freedland. Dacă suni în legătură cu munca,

încearcălamineledinStrontian…

Trântescreceptorulînfurcă.Suntfurioasăpetoțișitoate.Cinenepoateajuta?

Gordon,barcagiul!Da.Gordon.Amnumărulluisalvatîntelefonulmobil.Alerg îndormitor, îmi iau telefonulmobil de-abia folosit dinsertarulnoptierei și aștept să se aprindă–oașteptaredureroasă.PeurmăLydia intră îndormitor.Deundeva.Aratădiferit.Părul îi estemai ciufulit.Măprivește lung, în felul acela calm, de parcă ar fi întransă, în timp ce scutur frustrată telefonul: „Haide, haide, haideodată, la naiba!” Fiica mea îl ține pe Leopardy sub un braț. Măpriveștenesigurășispune:

—Mami,poatecănuconteazăceseîntâmplăcuBeany.Kirstienus-aîntors,poatenuconteazădacăBeanynuseîntoarce.

—Poftim,Lyddie,scumpo?Încercsăgăsescunnumăr…

—Tati se întoarce, nu-i așa? Te rog,mami! Lydia nu se supără.Kirstie a plecat acum, așa că nu contează ce a făcut el. Putem să-lscoatemdinnoroi?

Poftim?CespuneLydia?

Oprivesclung,derutatășiculacrimilegatasă-micurgăpeobraji.LacrimipentruKirstie,pentrucei-afăcutel.

Nu.Trebuiesămăuitîntelefon.Ecranulstrăluceșteînîntunericulcasei prost luminate. Scrie că n-am semnal. Desigur. Apăs douăbutoaneșiajunglaCONTACTE.GsauF,GsauF.

GordonFraser.Iată-inumărul!

Fugcutelefonulînmânăpânăînsufragerie,ridicreceptorulgreoișiformeznumărulcuorăbdarenebunească,3,9,4,6.Telefonulsunălacelălaltcapăt.„Răspunde,răspunde,răspunde”,repeteuîngând.Înceledinurmă,audovocecârâită,fragilășitotușițâfnoasă,răzbătândprinfurtună:

—GordonFraser.

—Gordon,suntSarah.SarahMoorcroftdepeTorran.

Opauzăscurtă,frustrantă.

—Aye.Sarah.Eibine.Cemaifaci?

—Avemoproblemă,omare…Terog.

Seaudpăcăniturișifâsâituripeliniatelefonică.

—Nute…aud…

—Lana…

—Sarah…

Șuierăturișialtepăcănituri.

—Avemnevoiedeajutor,vărog…

Legătura telefonică moare, se stinge chiar și pârâitul static, șiaproape că arunc receptorul în perete de frustrare: dintre toatemomentele, l-a găsit chiar acum să cedeze? Însă apoi pârâitul îmișuierăînurecheatâtdetare,încâtmădoare,peurmălegăturasereiabruscșiauddinnou,limpede,glasuldelacapătulei:

—Avețiproblemeacu,doamnăMoorcroft?

—Da!

—Ceproblemă,maiexact?

—Soțulmeu,Angus,estepelimbiledenămol–ampierdutcâinele,el a plecat să-l salveze înainte de flux, pe întuneric, iar acum suntîngrijorată,aplecatdepreamulttimp,nuștiucesăfac,îmifacgrijipentruelși…

—Pelimbiledenămol,ziceți?

—Da.

—Deunusingur,plecatdepeTorran?

—Da!

—Bine,acucalmați-vă,doamnăMoorcroft.OsăaduncâțivabăiețidinSelkie.

—Oh,mulțumesc,mulțumesc!

Pun receptorul în furcă înainteca linia telefonică săcedeze, ca șicumacestaar fiun jocmortalpe computer, iar telefonul reprezintăviețile tale, care scad până când auzi „Bzzz game over”; apoi măîntorcșiiat-odinnou:Lydia.Aproapecămălovescdeperete,speriatășisurprinsă.Eastă,purșisimplu,acolo.Cufațainexpresivă. Intratăîntransă.Cuochiilargdeschiși,deunalbastrutrist,chiarînspatelemeu.

Cum a făcut asta? Scândurile podelei ăsteia scârțâie la cea maimicăpresiune.Șitotuși,n-amauzitnimic.

Lydia stă la doar un metru de mine. Încordată și tăcută, palidă,privind fix, cu fața cuprinsă de neliniște. N-am auzit-o intrând încameră.Înmodsigur,n-amauzit-ostândchiarînspatelemeu.

Cumfaceasta?CâtefetecunumeledeLydiapândescîncasaasta?Este o nebunie. Am senzația uluitoare și amețitoare că există douăLydiaidenticeînaceastăcasă, jucândjocuri înumbreși frig,printrepânzedepăianjenșișobolani,exactașacumLydiașiKirstieobișnuiausăjoacejocuriînLondra,maialesînaceaultimăvară:„Eusuntea,banu,eusunt”.Râsetelelorcopilăreștirăsunândpecoridorîntimpceoalergamîntâipeuna,apoipecealaltă,iareleseascundeau,încercândsămădezorienteze.

Dar acum este doar mintea mea încețoșată; am nevoie să mi-olimpezesc.

—TatiseîntoarcecuBeany,nu-iașa?

Tristă și încruntată, mă privește lung. Probabil că durereadinăuntruleiesteinsuportabilă,dupăceși-apierdutsorageamănă,șiacumeîngrozităcăși-arputeapierdecâineleșipetăticulei.Astai-arcompletadistrugerea.

Oricâtdemultl-așurîpeAngus,trebuiesăsupraviețuiască.

—Mami,tatiseîntoarce,nu?Terog,mami?

—Da!

Îngenunchezșiostrângtaredetotînbrațe,aproapezdrobind-olapiept.

—Scumpo,tatisevaîntoarceîncurând,promit.

—Promiți?

— Promit pe bune. De un milion de ori. Haide să mergem înbucătărieșisăpregătimnișteceai,șisă-iașteptămpetatișipeBeany.

Nu vorbesc neapărat serios. Vreau doar o scuză ca să stau înbucătărieși săprivescpe fereastră,săvăddacăse întâmplăceva.Șiastfel, în timp ce torn în ceainic apă sălcie de la robinetul scârbos,privescfurioasăpeîntuneric.

Doarîntuneric.PoateșiopatăvagădeluminăveninddelaLună,

pecândnoriișiceațasedespartpentruunmoment.Mailaîndemână,lumina jalnicădinbucătărienearatăunpeticverdede iarbăudă șiînghețată, o cărăruieneghioabădeo culoare sinistră.Rufele spălatesunt ude leoarcă și se zbat cu sălbăticie pe sârmă. Vuietul vântuluiestenecontenit.Deparcăarputeacontinuaașasăptămâniîntregi.

Aceasta este iarna adevărată care vine: noul anotimp își anunțăintrarea.

—Uite,mami!

Raze de lumină străpung întunericul. Fascicule încețoșateprovenind de la farurile unei mașini. Lanterne, poate? Lumini pebărci?TrebuiesăfieGordonșiprieteniilui:da,suntumbrealeunoroamenipedebarcader, razele lanternelor lor se întretaie și seunesc,asemenea dârelor de proiectoare pe timp de război, căutândbombardieredeasupraLondrei.Esteevidentcăbărbați înainteazăpeapă.Bărcile înconjoarăSalmadair,pecâtevadintreele levăddestuldebine.

Orazăluminoasăputernicăstrăluceștedintr-obarcă,legănându-sepevalurișipenisipurileunduioase.Razatrecepestenămolșiîncercs-ourmăresc,însăapoiceațaseîntețeșteșinumaivădnimic.

ÎntregulcanalSleatesteînvăluitînceață.CumîlvorgăsipeAngusîntoatăneguraasta?Îmipasă?

Da, îmipasă.Poate lamodulgreșit. Îlvreau înapoi șiviu,ca să-lconfrunt.

—Haidesămergemînsufragerie,îipropuneuLydiei.

—Dece?

—N-avemnimicdevăzutaici.

—Cesuntluminilealea,mami?

—Suntoamenicare-lajutăpetati,atâtatot,toatălumeaajută.

O iau ferm de mână și o conduc în sufragerie, iar împreunăreaprindem focul; aproape că s-a stins în ultima oră, neglijat șinesupravegheat. Ascultătoare și prudentă, Lydia îmi întinde buștenimici.Îivârînșemineușiflăcărileseîntețesc.

—Mami,cuceți-arplăceasăplouădacăn-arplouacuapă?

—Poftim?

Lydiamă privește chiorâș, gânditoare. Este palidă, dar în acelașitimpdrăguță:areopatădefuninginepebărbie.ZâmbescșiîncercsănumăgândesclaAngussaulaKirstie,saulaîmbrățișărișilapupici.

—Ce?întrebeu.

—Dacăploaian-arfiapă,ceți-arplăceasăfie?Miemi-arplăceasăplouăcuflori–arfiatâtdedrăguț!

—Da.

—Saucuoameni,râdeeaîncet.Arfiamuzant,nu-iașa,mami?Săplouăcuoamenipestetot,oh,uite,UITE,aratăcauncurcubeu!

Lydia arată spre flăcările din șemineu: o flacărămică, în special,zvâcneștedinbușteni,înculoridevioletșialbastru.Privimflăcărileșifoculîmpreună,peurmăneîntoarcempecanapeașistămîmbrățișatesubpăturacaremiroaseaBeany,șivorbimdesprecâineîntr-unmodfrumos,pentrucăvreausădistragatențiamințiineliniștiteaLydiei.Eamăascultă,consimteși râde, și râdșieu, însăchiarși înrâs îmisimttristețeașidurerea.

Treaba asta tot durează prea mult. Unde este Angus? Gordon șioamenii lui nu-l pot găsi. L-au pierdut. Mi-i închipui pe băieții dinSelkieînbarcă,apoicutreierândnisipurileșiobosind.Cumîșifreacămâinile reci una de alta și suflă căldură printre degete, fără să sepriveascăînochi,știindcăaudatgreș,nuesteniciurmădeAngus,vatrebuisăașteptăm…

Dacă Angus ar muri, noi am supraviețui? Poate că da. Măcar arexistaunsfârșit.

Focul se înalță și peurmă se domolește. Îmi privesc lung fiica întimp ce ea contemplă lung focul, flăcările reflectându-se în ochii eialbaștrișisclipitori.

—Sarah.

„Cinemăstrigă?”,reflectezeu.

—Iisuse!exclameu.

—Tati!rosteștefericităLydia.

Este Angus. Stă în pragul ușii din sufragerie, acoperit de nămol,aproapeunomdenămol,cuochiicaniștehăuriîntunecate;daresteviu.

În spatele lui sunt Gordon și alți câțiva bărbați, râd cu toții.Glasurilelorumplucasă,mirosamotorină,aalgeșianămoluleios.Angusesteviu.Lydiafugedepecanapeaspreel,iarAngusoțineladistanțășiosărutăpefrunte.

—Știucăvreisămăîmbrățișezi,spuneel,mergândcuefortsprecanapea.Însănuți-așrecomanda.Nămolulăstapute.

Lydiațopăieînsusși-njos.

—Tatatata!

—Iisuse,amcrezut…începeu,darnu-miîncheifraza.

PentrubineleLydiei.Pentrubineletuturor.

—V-am„pescuit”soțullavreotreimetridedebarcaderulOrnsay,neîntrerupeGordon.

Anguspare sfios.Vine lângămine șimăciupeșteblânddeobraz.Încerc să nu tresar. Îmi aruncă o privire stranie și bănuitoare, apoispune:

—Habarn-aveamundeeramînceațaaia.

Privescînspatelelui.

Nuesteniciuncâine.Undeestecâinele?

—Beany?

Lydiaîșipriveștefascinatătatăl,însăesteșiîngrijorată,totodată.

—Da,tati,unde…?

Anguszâmbește,darzâmbetulîiestefals.

—A scăpat! S-a eliberat dinnămol și a fugit. Îl vomgăsimâine,însăestebine.

Presupuncăastaesteominciună.PoatecăBeanyascăpat,darnuexistăniciogaranțiecăvasupraviețuisaucă-lvommaigăsi.Nuinsistacumasupraacesteichestiuni.Punomânămângâietoarepeobrazulrece și înnămolit al soțuluimeu; îmi vine să-l pocnesc. Foarte tare.Vreausă-llaslatșisă-iscotochii.Să-lrănesc.

AceastămângâiereestepentrubineleLydieișiGordon,pentrutoatălumea,însănușipentrumine.

—Probabilcăeștiînghețat,Angus.Dumnezeule,uită-telatine,ai

nevoiede-obaie!

—Obaiefierbinteesteceamaibunăideedinlume,Sarah.Poțisăle dai lui Gordon și Alistair un pahar cu whisky Macallan, din ălabun?Le-ampromiscâte-oînghițitură.Dreptmulțumirepentru…

AngusîiaruncăoprivireLydiei,ezită,peurmăadaugă:

—Știitu,pentrucăm-auajutat.Sarah?

—Desigur, spun eu șimă forțez să afișez un zâmbet de ușurarefalsă.

Angus își croiește cugrijădrumsprebaie, lipăindpepodea.Audapafierbintecurgândîncet:măîntorcsprefiicamea.

—Lydia,poțisăaduciniștepahare,scumpo?

Whisky-ul este adus și turnat în pahare. Bărbații se scuză pentrufaptulcăsuntuzi.Lespunsănu-șifacăgrijișineașezămpecanapeașipescaune.Foculesteîntețit.Stămșibem,iarLydiaîipriveștelungpe bărbați, de parcă ar fi niște animale splendide aduse recent lagrădinazoologică.Gordonpriveșteînjurullui,laperețiipejumătatezugrăviți,șispune:

— Ați făcut o treabă tare bună, începe să arate frumos acu. MăbucursăvădcămicuțacasădepeTorranprimeștecevaatenție.

Ce pot să zic? Tristețea se dilată până când umple încăperea.Mormăiun„Mulțumesc”vagșinimicmaimult.

Bemîntăcere.ÎlaudpeAngusîmproșcândapaînbaie.Privescîntr-acolo.Suntemcutoțiiînsiguranță.Șitotuși,nepașteunpericolreal.

Spărgând tăcerea, Gordon începe să vorbească despre Torran,Peninsula Sleat și despre colegiul galez. Intervin recunoscătoare îndiscuție.Măbucursăvorbescdespreorice.Nu-mipasă.CeosăfacînprivințaluiAngus?

Alistair,bărbatulmaitânăr,cupărulroșcatșibărbieritîntr-unmodîngrijit, de o frumusețe brută, ia al treilea pahar foarte plin cuMacallanșiîntrerupepălăvrăgealaluiGordon:

—Unlocspiritual.Așaaunumitloculăsta.

Gordonîifacesemnsătacă.Lydiaaadormitpecanapea,ghemuită.Cuopăturămoale,deunalbastrupalidpeumăr.

Daușieuwhisky-ulmeupegât; luminafoculuipâlpâie.Suntatât

deobosită!

—Poftim?

Evident,Alistairestepuțincherchelit.Râgâieși-șicerescuze,apoiadaugă;

—LocalniciiobișnuiausănumeascăInsulaTorranunlocspiritual.Asta înseamnă un loc unde sunt spirite – chicotește el în pahar –,spiriteadevărate,undelumeaspiritelorvinemaiaproape.

— Ah, numa prostii, replică Gordon, uitându-se lamine, apoi laLydia,cuprecauție.

Aratădeparcăarvreasă-șipocneascămaitânărulprieten.

— Nu, spune Alistair, este adevărat, Gordon. Uneori cred că audreptate,știi,cudenumireaaia,ThunderIsland,șitoateastea,ecașicum ar fi ceva aici, o lume aparte. Mai știi când au plecat ultimiilocatari?Erauîngroziți.

Firește,Alistairnuștiepovesteafamilieinoastre.Altfeln-arabordaacestsubiect.

— Aye, un loc spiritual. Unde poți vedea lumea cealaltă, ziseAlistairrânjind,peurmăîșibeawhisky-ulșimăprivește.Așaauspusei.

— Ptiu, Alistair! Sarah, io nu l-aș asculta, pufnește zgomotosGordon.

Ridicdinumeri.

—Esteînregulă.Misepareinteresant.

Sunt sinceră. Nu mă deranjează folclorul istoric sau superstițiilestrăvechi: grijile mele actuale mă supără destul. Gordon bea cudelicatețedinwhisky, îi savureazăaroma,apoi închinăpaharul sprefiicameaadormită.

—Separecă-itimpulsăplecăm.

Le fac cu mâna în timp ce barca lor dispare în întunericul careînconjoară Salmadair. Farul licărește în semn de rămas-bun.Observșalupaizbitădebalustrade;pungiledinhârtiecutoatecumpărăturileaudispărut,furatedeflux.

Mă întorc înbucătărie.Deschid sertarul în care sunt cuțitele și leprivesclung.Cuțiteculamesclipitoare.Îmiplacesăleținascuțite.

Închid rapid sertarul, lăsând cuțitele neatinse. Oare am fanteziidesprecrimă?

Traversezsufrageriașicoridorulșideschidușadelabaie–elesteacolo, clătindu-se, săpunindu-și brațelemusculoase și pieptul cu părcenușiu.

Urăscprezențaluifizică.

—Trebuiesămergiiarlacumpărături,spuneu.Mâine.Le-ailăsatlângăbarcă,iarfluxulle-aluat.Aluattoatesacoșele.

—Ce?întreabăel.

Este uimit și e de înțeles. Intuitiv, parcă-i citesc gândurile. „Euaproapeammuritsalvândcâineleșieavorbeștedesprecumpărături?”

Dar nu mă mai pot preface. Vreau doar să plece din casă.Gândindu-mălaasta,amdejaînmineunplandeacțiuneîncaresă-lconfruntașacumtrebuie.

—Mâine.Cumpărături.Mersi.

23.

ÎlcăutămpeBeanytoatădimineața.Lydiaîlstrigăcudisperarepemăsurăcedămocolinsulei.

—Beany!Beany!

Fluxulestelaapogeu.Nucredcăbietulcâineosăaparădinapă.ÎnsăLydiaesteagitatășistrigătare:

—BEANY!

Întimpcescrutămapacuprivirea,pescărușicucapulnegruțipășizboară razant pe deasupra noastră. Scoicarii ne privesc sceptici,țopăind pe plajă pe când fiicamea aleargă de colo colo, strigând șițipând.

Apoiplângând.

—Haide,îispuneu,punându-mibrațulpesteumeriieitremurânzi.SuntconvinsăcăBeanyestebine.Probabilcăafugitînpădure.Osălipimnișteafișe.

—Nusemaiîntoarce,ziceLydiaîndepărtându-mimâna.Estemort.Nusemaiîntoarce.NU.

Peurmăfugeîncasă.Habarn-amcums-oconsolez.Lumeaînsășiestedeneconsolat, de la focile gri și triste depe Salmadair până lascorușiiplângătorișiuzidinCamuscross.

Orelesecontopescpenesimțite.Lydiacitește încameraei, iareuvăruiescpereții.Nuștiuexactdece.Poatepentrucăamvagaideecătrebuie,cumva,săterminămrenovărileșisăvindemcasa.Curând.

Cândsimtcăamnevoiedeopauză,mergînbucătăriecasă-mispălvopseauadepedegeteși-lvădpeAngusîndreptându-secubarcaspreinsulă, brăzdând apa cenușie a canalului Sleat cu o dâră albă despumă.

Este o siluetă solitară în șalupa lui, ridicându-se, cu mâna pecârmă, și privind direct spre mine. Vine după noi. Aducecumpărăturile,așacumi-amcerut.

Măcuprindeura.Brusc.Spercabarcaluinenorocităsăseloveascăde o stâncă din bazalt ascunsă în apă, acolo, lângă far. Sper să fie

găuritășiruptăînbucăți.Oricâtdemultașvreacadorințelemelesăfieraționale,sădămcărțilepefață,să-lconfrunt,așputeacuușurințăsă-lprivescînecându-seînapaaceeareceșinum-așclinti.Nicimăcarunmilimetru.Chiaracum,așstaaici,purșisimplu,șiașprivicumașrămânevăduvă.

Dar,desigur,barcanusescufundă;Angusestedestuldepriceputlaaceastăviațădelocuitoralinsulei.Șiprobabilcăesteșimaiprecautacumdupăsperieturadeieri,depelimbiledenămol.Cuîndemânare,încetinește barca idioată din cauciuc portocaliu și apoi o aduce pețărm.Peurmăcoboarădineapepietrișulgri.Trageșalupadincaleafluxului, ia din ea două sacoșe mari de la supermarketul Co-op șiporneștecupașimaripepantacareducecătrecasă.

Mersul îi este hotărât, rapid. Poate chiar amenințător? Măfulgerează un sentiment de neliniște. Oare știe că eu știu? Cum aghicit?Esteevidentcămi-a simțit recentaostilitate, însă,oare,mi-aurmăritatâtdedepartegândurile?

Seapropie.Pașiiluimariîmiconfirmăbănuielileșiacestlucrunupoate fi ignorat.Mergdinnou lângă sertarul încare sunt cuțitele șiprivesc cu atenție tacâmurile sclipitoare. De data asta, sunt decisă:scotuncuțitdebucătărie.Celmaimareșimaiascuțit.Apoiîlținîntr-omână,pe careoduc la spate.Recunosc că esteungestnebunesc,deși pare perfect explicabil. „Acesta este lucrul corect care trebuiefăcut”.

—Bună,spuneel.

Maițâfnoscadeobicei,împingându-seînușășilăsândsacoșelepepodea. Nu zâmbește. Țin strâns cuțitul în mâna transpirată și nu-lascund prea bine. Sunt în stare să-l folosesc? Și capabilă să-miînjunghiisoțul?

Poate.

Da,înmodsigur,dacămergedupăLydia.Cineștiedacăabuzulaîncetat?Poatecă încă îi spuneKirstie.Prefăcându-secăpreferata luitrăiește.

Oaretoatăconfuziaaceastaestedincauzalui?

—UndeesteLydia?măîntreabăel.

Barbamăruntăîlfacesăaraterăutăcios,nuchipeș.Aducemaimultcu un criminal dintr-un serial TV, în care un detectiv întreabă: „Îl

cunoaștețipeacestbărbat?”

Nu,nu-lcunosc.

Ce i-a făcut lui Kirstie? Cum a putut face asta? Pentru cât timp?Șaseluni?Unan?

—Doarme,minteu.

Lydiaesteîncameraei,citește.Însănu-llassăseapropiedefiicanoastrăsupraviețuitoare.Dacăvaîncerca,voifolosicuțitul.

—Esteepuizată,Gus,credcăartrebuis-olăsămsădoarmă.

—Darestebine?Înciuda…știitu.

—Da,răspundeu.Avândînvederetotul,da,da,estebine.Angus,terogs-olașisădoarmă.Trebuiesăseîntoarcălașcoală,arenevoiedeodihnă.Terog!

Și îmi este atât de greu să spun „Te rog”.Acestui bărbat, acesteiființemonstruoase:oprezențăneomenească.Șivreausădispară.

—Bine,spuneel,privindu-măintensînochi.

Iar ura se simte între noi;Angusnicimăcar nu se străduiește s-oascundă. Suntem doi oameni pe o insulă pustie, cu corbii de peSalmadairzburândșicroncăninddeasupranoastră;șinoineurâmșiștimacestlucru;darîncănuștiudecemăurăște:poatepentrucăși-adatseamacăi-amdescoperitsecretul?

Poatedeaceeapăruseatâtdefurioscândi-amspuscăfiicanoastră,Kirstie,eraLydia:știacămăapropiamdeadevăr.

Seîntoarceșidăsămeargăînsufragerie.

—Angus,cred…

—Da?

—Păi,m-amtotgândit,întimpceerailacumpărături.

Potsăaducvorbadespresuspiciunilemele?Nu.Nupotsălespun,pur și simplu, aici, într-o amiază de sâmbătă, în această bucătărierece, unde am sperat că vom fi fericiți, unde există triunghiuri debrânză Dairylea în frigider pentru pachețelul Lydiei, unde rafturilesunt pline cu fulgi de porumb Crunchy Nut. Va trebui să rostesccuvintele acestea cândva, va trebui să spun „Ai atins-o”, însădeocamdatănu,nuacum,nucândLydiaîncăestetraumatizată;vreau

caeasămeargălașcoalămâine,luni,trebuiesărevinălanormalitate,altfelnunevomsalvaniciodată.

—Da?rosteșteAngusșiașteaptănerăbdător.Ceeste?

Blugii îi sunt murdari de ulei de motor. Arată foarte neîngrijit,chiar murdar. Nu prea îi stă în fire. Poate că asta este starea luiadevărată.

— Angus, știi că lucrurile nu stau atât de bine între noi. Măgândesc că poate – doar, știi tu, de dragul Lydiei, pentru noi toți,poateaiputeapetrececâtevazilepețărm.

Încățincuțitullaspatecuomână.Seholbeazălaminedeparcăarșticeintenționezsăfac,șicutoateacesteanu-ipasă.

— Bine. E-n regulă pentrumine. E OK, zice el și ochii lui negriclipesc cu un dispreț și mai întunecat. Îmi iau niște lucruri pentrumuncășiosă-miînchiriezocamerăînSelkie.Nucostămainimicînperioadaastaaanului.

N-a fost greu.Aud scârțâitul ușii din sufragerie în timp ceAngusîndeasă niște hârtii într-o geantă, pe urmă percep sunete dindormitorulnostru.Șifonierul,„scrinul”lui,pași.Chiarosăpleceatâtdeușor?Așasepare.

Strecurânddinnoucuțituldebucătărieînapoiînsertar,tragadâncaerînpieptdeușurare.

Ascultpescărușiișivântulcarezgâlțâieușa;fâlfâitulalgeloruscatepe plajă. Zece minute mai târziu – numai mult –, Angus apare înbucătărie.

—Terogs-oîmbrățișezipeLydiadinparteamea.

Furialuiadispărut.Paremaiblând,maitrist,iarunjunghiidiotdecompasiune mă străbate, compasiune pentru bărbatul pe care l-amiubit cândva, compasiune pentru tatăl care și-a pierdut fiicele, pânăîmiaducaminteceeaceafăcut.

—Da,îlasigureu.Os-oîmbrățișez.

—Mulțumesc,rosteșteelfoarteîncet.Osăiaubarca,însăpoțivenimaitârziu,cândvascădeaapa,s-oiei?Vețiaveanevoiedeeapentrușcoală.

—Da.

—Bine,atunci,Sarah.

—Pa,Angus.

Măprivește.Estedispreț,vinăsaudisperareînprivirealui?Poatecădoararidicatdinumeri.

—Pa.

Angusscuturădinnoudincap,foarteîncet,foartesobru,cașicumaceastaesteultimadatăcândnemaivedem. Îlprivescaruncându-șigeanta pe umăr și deschizând ușa bucătăriei. Cum merge apoi lașalupă,undeporneștemotorulșighideazăbarcapeapă. Îlurmăresccuprivireacasămăasigurcăpleacăde-abinelea;dar,cândajungeîndreptul promontoriului de pe Salmadair, Lydia vine grăbită înbucătărie, desculță, în colanții ei galbeni cu floricele, cu obrajiibrăzdațidelacrimi,șiîntreabă:

—Acelaetati?Undeetati?Vinesămăsalute?

Ce pot să spun?Nimic. În toiul furieimele, uit că Lydia încă îșiiubește tatăl. În ciuda tuturor lucrurilor. Așa că o îmbrățișez, o ținfermînbrațeși-mipunomânăprotectoarepepăruleiblond,apoineîntoarcemamândouășiprivimîmpreunăspreușășispremare,mamășifiică.

—Tatiareiarpuținătreabă.

Lydiaseîntoarceșimăprivește,implorându-măcuochiieialbaștrimari,uimițișitriști.

—Darnum-asalutat??Nicimăcarn-avenitsămăvadă?

—Scumpo…

—Nuși-aluatlarevedere?

—Dragamea…

Esteînnebunită.

—Numi-aspuspa!

Brusc,serăsuceștepecălcâieșiseelibereazădinbrațelemele,peurmă fuge pe ușa deschisă a bucătăriei, în josul aleii, direct prinferigileșiiarbaudă,spreplajadelângăfar.

—Tati?Tati!Întoarce-te,întoarce-te!

Însă barca lui este prea departe și Angus este cu spatele la noi.

Valurile și vântul îneacă vorbele Lydiei și glasul ei copilăresc, iarAngus,evident,nu-iaudețipeteleșiplânsetele.

—Tati!Tati,întoarce-te,întoarce-te,întoarce-telamine,tati!

Corbii croncăne și pescărușii se înalță în zbor, și tristețeadinăuntrulmeumăsugrumă,așacăîncercsărămâncalmă:privescuncorbobservând-opeLydiadinscorușiipipernicițidelângăfar;corbiicaresenăpustescasupramieilornou-născuțișilesmulglimbile,casănusepoatăhrănișisămoarăîntr-ozi.

Fetițameaîncățipă.

Of,șiestedejapreamult!Mătemcăarputeas-oialafugăînapă,așacăalergspreea,pealeeaspreplajă,dupăaceeaoiaudemânășimălaspevinelângăea.

—Scumpo,tatiesteocupat,sevaîntoarcecurând.

—Avenitșiaplecat,numi-aspus„Bună”sau„Pa-pa”,numămaiplace!

Numaipotsuportaîncăosecundădesuferință,deciomint,chiardacăastamădoare.

— Desigur că te iubește. Doar că este foarte ocupat și o să seîntoarcă foarte curând. Acum vino, trebuie să te pregătesc pentrumâine,lașcoală,haide,putemcoaceniștefursecuri.Oamenideturtădulce!

Iată soluția mea. Să coc prăjituri și fursecuri. Oameni de turtădulce. Bicarbonat de sodiu, biluțele acelea argintii din zahăr, zahăr,untșighimbir.

Așacăastafacem:coacem.

Dar oamenii de turtă dulce nu ies cum trebuie. Arată diformi,precum animale de turtă dulce. Încerc disperată să dau o tentăamuzantă oamenilor diformi, însă Lydia îi privește demoralizată petavafierbinte,clatinădincapșifugeîncameraei.

Nimicnufuncționează.Nimicnuvamaifuncționavreodată.

MăgândesclaiubireaputernicăaLydieipentrutatălei.Dacăarfifost martoră a abuzului, l-ar mai iubi atât de mult? Cu adevărat?Poate că n-a văzut nimic și Kirstie doar i-a povestit. Sau poate căabuzulnu s-apetrecutașa, saupoatecănu s-apetrecutdeloc și facprea multe presupuneri, prea grăbite? Pentru o clipă, îndoielile mă

învăluie,amețitoare,caunvârtej.Poatemăînșel?Poatemăagățdeun clișeu: abuz sexual, pedofilie, vrăjitorie modernă – fiindcă suntorbitădefuriesausuferință?

Nu.Nu.AmcuvinteleLydieișidovadaamintirilormele,plusteorialui Samuels.Maiprobabilă esteaceastă explicație:pur și simplu,nuvreausăacceptcăamiubitșiamtrăit,zeceani,cuunbărbatînstaresă-șiatingăpropriafiicăîntr-unanumefel.Îndefinitiv,cespuneacestlucrudespremine?

Ies afară și arunc oamenii de turtă dulce peste îngrășământulnatural,apoiprivescdincolodenămolulputuros,spreOrnsay.

Nimic.

Maitârziutraversez împreunăcuLydia limbiledenămol,strivindcrabi morți sub cizmele noastre din cauciuc. Luăm barca de lângădebarcaderuldinSelkie,neîntoarcemacasășicitimcărți.Seara,cuosticlă de vin lângă mine, îi calc uniforma de școală în timp ce eadoarmeșideschidcâtevaferestre,înciudafrigului.

Deoarecevreaucaaerulreceșităiossămăținărațională.OareestebinecăoducînapoilaKylerdale?

Când mai comunicam cu Angus, el aproape m-a convins că n-artrebui să revină acolo.Dar secretara școlii este ferm încredințată călucrurilesevorîmbunătățiși,pânăcândvomgăsionouășcoală,credcă învățământul la domiciliu ar reuși doar s-o facă pe Lydia să sesimtășimaisingură.N-arpărăsiniciodatăinsula.

Așadar,trebuiesădămoultimășansășcoliiKylerdale.Însă,întimpce calc rufe, ascult valurile de pe Torran spălând plaja cu pietriș șiapoi retrăgându-se. O aud cum respiră, expiră și mă îngrijorez.Valurile sunăprecumrăsuflarea înfriguratăaunuicopilbolnavaflatîntr-ocamerădecarantină.

Înceledinurmă,măașezînpatșidorm.Șinuvisez.

Dimineață,cerulestegriprecumogâscă.OîmbracforțatpeLydiacuuniforma,deși tot ce-șidoreșteeste să steaacasă, șimă întreabăundeestetati.

—Osăajungăîncurând.

—Serios,mami?

Îitragpuloveruldeșcoalăpestecapșirăspundcuominciună:

—Da,scumpo.

—Mami,nuvreausămerglașcoală.

—Ei,haide!

—Emilyosăfieacoloșimăurăște.Toțimăurăsc.Eacredecăestecevaînneregulăcumine,nu-iașa?

—Nu, nu crede asta.Doar s-a zăpăcit puțin.Haide! Să te încalț.Poți să-țipui singurăpantofiiazi.Aiavuto săptămână liberă,acumestetimpulsăteîntorcilașcoală.Vafibine.

Câteminciuniîipoțispunefiiceitale?

—Măurăsctoți,mami.Eicredcă,defapt,Kirstieestecumineșieaestemoartă,decieusuntofantomă.

—Gata, scumpo,destul!Sănunemaigândim lanimicdin toateastea,săteduclașcoală,toțiauuitatdeja.

Dar după ce traversăm apa cu barca, ne urcăm în mașină șiconducem pe un vânt tăios câțiva kilometri în josul coastei, spreKylerdale, devine aparent că nu toată lumea a uitat; privirea foarterușinată pe care o primesc de la secretara școlii când coboară dinmașinaei,Mazda,îmispuneacestlucru.Iarcândmergemspreveselaușă a școlii, cu desenele reprezentând copii în vacanță și cu listabilingvădeRegulileNoastrelaTerenuldeJoacă–RiaghailteanRaon-Cluiche–,celemaireleveștiposibilesuntimediatconfirmate.Stârnimoanumităvâlvă.Șiestemairăucaniciodată.

—Nu vreau să intru,mami, șoptește Lydia îngropându-și fața înpânteculmeu.

—Prostii.Veifibine.

Alțicopiitrecpelângănoi,împingându-se.

—Uite,toțicopiiiseadunăsăintre,grăbește-te!

—Număvoraici,mami.

Evident, are dreptate: cum s-o mint? Senzația de ostilitate esteevidentă.Deși înainteoignorau, înprincipal,acumceilalțicopiipartemători.Unbăiataratăcudegetul spreLydia și șoptește,două feteblondedinclasaeiseîndepărteazădefiicameaîntimpceoîmpingînainte pe coridor, spre o zi în care trebuie să supraviețuiască fărămine.

Închizând ochii, îmi domolesc emoțiile și merg prin frig spremașină,încercândsănumăgândesclaLydia,singurăînaceașcoală.Dacăvaaveaîncăozidechin,ovoiluadeacoloșivomrenunța.Însăvreausămaiîncercodată.

Trebuie să merg la Broadford să lucrez, să plănuiesc lucrurile:așadar,conducgrăbităși încordată, luândcurbelecaunlocalnic,nucaunturistoarecare.Astfelajungrapidșiintrudirectîntreabă.

—Cappuccino,vărog.

Esterutinameaobișnuită:cappuccinodublușiWi-Fifoartebun,încafeneaua diagonal opusă supermarketului Co-op, la masa de lângăfereastră.DeacoloampriveliștesprefrizeriaScizzorzșisprepescăriaHillyard,carevindehainedeploaie,harpoane,gălețidemomealășiplasepentruhomar traficanților locali dedroguri, sau așa se spune.Am văzut bărcile acelea pe canalul Sleat, cu barcagiii strângândplaselepentruhomari:chipurile,obținuteprinheroinășicocaină.Laînceput n-amdat crezare zvonurilor, dar apoi i-amvăzut pe pescariconducândBMW-uriînUigșiFortWilliamșiamînceputsăamdubii.

Totul aici este mai malefic și mai sinistru decât pare la primavedere.Uneori,lucrurilesuntdepartedeafiașacumțile-aiînchipuit,ceeacecredeaicăesterealitatenuexistădeloc.

„Mami,suntinvizibilăacum?”

Deschizându-mi laptopul, îmi beau cafeaua și trimit câteva e-mailuri urgente, care nu suportă amânare, pe urmămă documentezpuțin despre protecția copilului și abuz parental. Este o muncădeprimantă: sunt atât demulte cuvinte pe care nu vreau să le văd!Cumarfipoliție.Oorămaitârziu,iauprimulcontactcuavocatulmeu–măpregătescpentrupartajșidivorț,pentrudespărțireadetati.

Apoi simt o vibrație în buzunarul blugilor și-mi scot telefonul.Gustulanxietățiiîlsimtamar.

Șaseapeluriratate?

Și sunt toate de la Școala Kylerdale. În ultimele douăzeci deminute.Amavuttelefonulpuspesilențiosșipevibrații;n-amsimțitvibrațiile,pentrucăeramfoarteconcentrată.

Cevaserupebruscînăuntrulmeușiamosenzațieacutădeteamă:știucăseîntâmplăcevaîngrozitorcuLydialaKylerdale.Trebuies-osalvez.Lasbacșișulpemasă,iesînfugădincafeneașisarînmașină,

peurmăconducnebuneștesprePeninsulaSleat.

Gonesc atât de repede, încât oile se împrăștie care încotro pecâmpurile gri și ude în timp ce accelerez pe lângă turmele lor,împroșcândpietriș.Odatăajunsă,tragdirectlângășcoală.Estepauzadejoacă.Potauzicântecelele.

—Bogan,bogan,bogan,bogan.

Suntzecidecopiiîncurteșitoțiaratăsprecevașicântă.Însăstrigăcătreunpereteprevăzutcuofereastră.Ceseîntâmplă?

Deschid poarta terenului de joacă – ceea ce este interzis la oreobișnuite, dar acest lucru este departe de a fi obișnuit, al naibii dedeparte – și-mi croiesc drum printre toți acești copii în timp ce eicontinuăsăcânteșisăstrigelafereastradinziduldincărămidăvopsitînalb:Bogan!Bogan!Bogan!

Este o învățătoare înmijlocul lor, încercând să-i calmeze, însă eisunt panicați, isterici, scăpați de sub control și nu ascultă deînvățătoare.Dardecețipă?Șilacețipă?Alerglafereastrășiprivescprin geam, iar acolo, într-un fel de birou sau cabinet, este Lydia,ghemuităîntr-uncolț.

Este singură în acea cameră și stă cu mâinile peste urechi,încercând să blocheze zarva copiilor de afară. Și-i curg lacrimi peobraji, plânge în modul ăla tăcut și straniu al ei. Bat cu palma îngeam, încercând să-i spun Lydiei: „Sunt aici, sunt aici, mami esteaici”,însăLydianuseuităspremine.

—Bogan!Bogan!țipăîncontinuarecopiii.

După aceea simt o mână pe umăr, mă întorc și o văd pe Sally,secretarașcolii.

—Amîncercat săvăsunăm,deooră,amîncercat,am…bâiguieea.

—Ces-aîntâmplat?

—Nuștim,cevaînclasăi-aîngrozitpeceilalțicopii.Îmipareatâtde rău, a trebuit s-o izolăm pe Lydia. Am dus-o în depozitul depapetărie,cas-oprotejămpânăajungeațiaici.

— Ați izolat-o? S-o protejați?! exclam eu furioasă la culme. S-oprotejați de ce anume?. Asta numiți voi protecție?? Închizând-osingurăîntr-ocameră?

—DoamnăMoorcroft?

—Izolând-odeunasingură?Câtdesperiatăcredețicăeste?

—Dar,dar–nuînțelegeți–învățătoareaeracuea.Probabilcăaieșitpuțindincameră.Toatălumeaestesperiată.Amîncercatsădămșidesoțuldumneavoastră,însă…

Suntatâtdefurioasă,încâtabiamăstăpânescs-opocnescpescârbaasta.Daroignorșifugînșcoală,strigândlaunbăiat:„Undeestefiicamea?Unde este depozitul de papetărie?” El nu răspunde. Gura i sedeschide și se închide, apoi arată direcția cu degetul. Pornesc într-acolo.

Croindu-mi loc spreo salădeclasăgoală,mă împiedicde scaunemicidinplastic,apoi iespeunaltcoridorșivădoușăpecarescriePapetărieșiPaipearachdOifig.Îmidauseamaînacestmoment,cusilă,câtdemulturăscporcăriaastagaleză.

Ușa nu este încuiată, se deschide când răsucescmânerul: Lydia eghemuită într-uncolț,cumâinilepeurechi, iarpărulblondîie lipitdefațădinpricinalacrimilor.Peurmăearidicăprivirea,măvede,îșiiamâiniledepeurechișistrigă,ușuratăși îngrozită înacelași timp,cu o voce care mă spintecă asemenea unui cuțit, umplându-mă devinovăție:

—Mammmmmmmiii!

—Ces-aîntâmplat,iubito,ces-aîntâmplat?

—Mami,strigătoți,m-aualergat,m-aualergatpânăaici,m-aupusaici,amfostatâtdesperiată,de…

—Esteînregulă.

Îi strâng trupulmic lapiept, câtde tarepot; încercândsă-ialunggroaza,toateamintirile.Dându-ipăruldepechipulrozaliu,osărutodată,dedouăori,peurmăosărutdinnoușispun:

—Teiaudeaici,acum,chiarînsecundaasta.

Mă privește: plină de speranță, și totuși, îndoindu-se de vorbelemele.Estefoartenefericită.

—Haide!oîndemneușiotragblânddemână.

Deschidem ușa și ne îndreptăm spre poarta școlii. Nu ne opreștenimeni,nicimăcarnuvorbeștecinevacunoi:toatălumeaestetăcută,

profesoriistauînpragurileușilor,privind,roșind,fărăsăscoatăvreuncuvânt. Deschid ultima ușă a unei săli de clasă și simțim aerulproaspătalmării,dupăaceeatrecemdeadunareadecopii,captivăînspatelegarduluiterenuluidejoacă,șiajungempealeeacareduceînparcare.

Copiii numai țipă. Sunt tăcuți. Toți. Privindu-ne plecând.Câtevarânduridechipurităcute,gânditoare.

Deschid portieramașinii, îi pun Lydiei centura în scaunul pentrucopii și demarez, în tăcere, pe drumul sinuos spre Ornsay. LydiavorbeștedoarcândajungemlabarcășipornimspreTorran.

—Trebuiesămăîntorclașcoalămâine?

— Nu! strig eu peste zgomotul motorului și clipocitul valuriloragitate. Nu te mai întorci niciodată acolo. Gata! Îți vom găsi altășcoală.

Lydia încuviințează. Are fața acoperită de gluga hanoracului, peurmăseîntoarceșipriveșteapașifaruldecareneapropiem.Lacesegândește,oare?Princea trecut?Dece strigaucopiiiaceia?Tragembarca lamal, însiguranță,șimergemînbucătărie,undegătescsupăde roșii din conservă și pâine cu unt tăiată sub formă de soldăței.Mâncarereconfortantă.

Stăm tăcute la masa din sufrageria posomorâtă, cu dansatoareascoțianăpictatăpeperete.Cevaladesenulacelaîmidăfiorimaimultcaniciodată.Amdatcuvopseapestejumătatedintreacestefigurine:dansatoarea, sirena, și totuși, ele reapar prin straturile mele devopsea.N-amfolositsuficientă.

Dansatoareamăprivește,palidășienigmatică.

Lydiade-abiamănâncăpuținăsupă.Îșiînmoaiepâineaîncastron:mănâncăjumătatedesoldat.Lasăcealaltăjumătatepemasă,dincaresescurgesupăroșiedeparcăarfisânge.

—Potsămergîncameramea?măîntreabăeaprivindlungsupa.

Și vreau să răspund „da”, ca s-o las să doarmă. Să viseze și săalungeaceastăzi.Darmaiîntâioîntreb:

—Cestrigaucopiiidelașcoală?Bogan?Ceînseamnă?

Lydiamăpriveștedeparcăașfiproastă.Eaaînvățatcevagalezălașcoală;eun-amînvățatoiotă.

— Înseamnă fantomă, răspunde ea încet. Pot să merg în cameramea?

Măluptculacrimile.Maiiauolingurădesupășiarătspresupaei.

—Terog,maimănâncăpuținsupă,douălinguri,pentrumami.

—Bine.Da,mami.

Ascultătoare,maiiadouălinguridesupă,apoilasălingurapemasăși fugedincameră,peurmăoaud îndormitorulei.PercepsuneteleiPad-ului.„Da.Las-osăsejoacecuel.Las-osăfacăce-iplace”.

În continuare, pentru o oră sau două, îmi distrag gândurileplănuindevadareanoastră:stândlamasăcuhârtiișiculaptopul.NuneputempermitesăneîntoarcemînLondra.NuvreausămăîntorcînLondra. Poate aș putea s-o iau pe Lydia și să mergem să stăm lapărinții mei, doar câteva săptămâni? Însă și Instow este bântuit deamintiri.

Mintea îmi rătăcește din nou la această după-amiază. La țipetelecopiilor.

Boganboganboganbogan.Fantomăfantomăfantomăfantomă.

Decearstrigaasta?

Număpotgândilaacestlucru.Nutrebuiesămăgândesclaasta.

Decicefac?PlănuiescViitorul.

Mi-arplăceadestuldemultsăstauînSkye,dacănupeTorran.M-am apropiat mai mult de Molly, așa că poate aș putea închiria ocăsuțălângăOrnsay,casăfiuaproapedeea.Dinnou,poateastaesteonebunie.Poateesteridicolsămăgândescsărămânaici.

Adevărulestecăhabarn-amcesăfac,cumsăiesdinîncurcăturaasta.Șimairău,vatrebuisăvorbesccuAngus.VindemInsulaTorran,oînchiriemsauce?Lydiașicuminene-amdescurcatotușicubaniidepeinsulă,dupăcevomfaceunelerenovări.Daravemdreptullaaceibani?Decesăprimeascăelceva,dupăceeaceafăcut?

Artrebuisăfieînînchisoare.

Las pixul pe masă și-mi frec ochii obosiți. Trebuie să mă întind.Închidlaptopulșimergîndormitorulpecarecândval-amîmpărțitcuAngus. Este o oglindă acolo: ultima oglindă mare din casă. Le-amascunspetoatecelelalte,pentrucăosupărăpeLydia.

Privesclunglaimagineameadinoglindă.Luminaamieziiestereceșipalidă.Euarătreceșipalidă.Slabă,poatechiarsfrijită.Trebuiesăammaimultăgrijădemine.

Îmiprivescreflexia.Lydiastăacolo,înreflexiamea,cuLeopardyînmână.Probabilcăavenitîndormitorulmeu.Zâmbește.S-aînveselit.Zâmbetuleiestenostim,senin,vesel.

Măîntorcși-miprivescfiica.Stândacoloîncameramea.Tăcutășisingură.

—Bună,tu.Tesimțimaibine?

Ea a încetat să mai zâmbească. Expresia i s-a schimbat foarterepede.

Dupăaceaîmidauseamacănu-lținepeLeopardyînmână.

24.

Îmiprivesclungfiica.Măpriveștelarândulei,tăcută,întrebătoareșimaimicuță ca niciodată: de parcă s-ar fi întors în timp, pe cândambele gemene trăiau, la șase ani, la cinci, patru și tot așa. Mi leamintesc jucându-se pe plajă în Devon, ciocnindu-și șoldurile;amintirile se învolburează. Mă simt speriată și buimacă, privindimaginidintrecut.

Suntamândouăaici.Nupotfiamândouăaici.

—Lydia.

—Da,mami?

—Jociunjocamuzant?

—Nuînțeleg,mami.

—CuLeopardy,scumpo,cuLeopardy,jociunjocamuzant?

Mă întorc și verific încă o dată oglinda: iată-ne acolo, mamă șifiică,SarahMoorcroftșifiicaeicareasupraviețuit,LydiaMoorcroft.Ofetițăîncolanțideungalbenaprinsșiofustădeblugicuopasăreroșie,veselă,brodatăînfață.

Nu-l ține pe Leopardy în mână. Totuși îl avea pe Leopardy înoglindă: suntconvinsăcă l-amvăzut.Nu? IareaaveazâmbetulmaiveselșimaivioialluiKirstie.Defapt,peKirstieamvăzut-oreflectatăînoglindă.AmândouăîliubeaupeLeopardy,secertaupeel.Poatecăseceartăacum.Așacumsecertauînpânteculmeu.Așacumsecertaupelaptelemeu.

Sunt amândouă aici, în camera albă și rece, cu cerul friguros șicenușiuafară,certându-se,luptându-sesăvadăcaredineletrăieșteșicaremoare,iarșiiar.

Măsprijindepat.Număținbinepepicioare.

—Ces-aîntâmplat,mami?

—Nimic,scumpo,nimic.Mamiestedoarpuținobosită.

—Arățidiferit.

De ce este atât de frig în dormitorul ăsta? Casa este întotdeauna

rece,mereu ai senzația că răcealamării agitate și înghețate a ajunspână în temelia locului; însă acesta este un frig nou și diferit:răsuflareamisetransformăînaburînfațagurii.

—Estegeraici,spuneKirstie.

—Da,ziceușimăridic.Da,haidesămergemînsufragerie și săaprindemcumtrebuiefoculăla.

O iau de mână pe micuță și este prea rece, precum mâna unuicadavru; îmi amintesc cum țineam mâna caldă încă a lui Kirstie,căutându-icudisperarepulsuldupăceamcoborât în fugăscările înDevon,casăvăddacăeramoartă.

Kirstie chiar este în camera asta acum? Îndoiala mă învăluie.Privescînjur,laperețiialbi,lacrucifixuldelângăcăpeteniascoțiană,laferestrelevechicaredauspreiarbaudășiverdeșispremareadeunalbastru întunecat;vântulseporneștede-abinelea.CeicâțivacopacipipernicițidepeTorranseapleacăînbătaiarafalelor.

—Vino,Moomin!

Glasul îmieste încordat. Încerc sănu-iarătLydieicâtde speriatăsunt:decasaasta.Deinsulă.Deceeaceniseîntâmplă.Șisperiatădefiicamea.

Lydianupare supărată, iar cândne retragem în sufragerie, ea seașazăpecanapea,destuldecalmă,înciudatraumeidelașcoală.

Însă,întimpceîngenunchezșipunlemnepefoculveșnicnesătul,nusuntcalmă.Vântulaprigzdrăngănerameleșubredealeferestrelordin casa de pe Torran și toate acele momente stranii încep să secontopească.Privesclungflăcărilepecândîntețescfocul.Ceamvăzutmai devreme? Ce s-a întâmplat cu Emily Durrant, fata țipa cevadespreooglindă?

Și incidentul de azi de la școală. Bogan, bogan, bogan. Fantomă,fantomă,fantomă.

Oareesteposibilsăfimcuadevăratbântuiți?Nucredînfantome.DarKirstieeraînaceaoglindă.Da,șierasimilarăcuLydia.Așacăerași Lydia acolo; deci fiecare este fantoma celeilalte, Lydia deja estefantomaviea luiKirstie.Trăiescoricumcuofantomă;decenupotcredeînfantome?

Fiindcănuexistă.

Totuși Kirstie era în acea oglindă. S-a întors sămă salute. Să-mivorbească.

„M-ailăsatsăsar,mami.Afostvinata”.

Șiafostvinamea.Decen-amfostacolo?Decen-aveamgrijădefetelemele?Euerampărinteleînsărcinatcusupravegherealor.Angusse afla în Londra. Ar fi trebuit să fiu prezentă. Ar fi trebuit să fiuprezentăcumulttimpînaintedeasta:să-loprescdinceeaceafăcut.Arfitrebuitsăvădsemnele.„Niveluriridicatedeabuzpaternal”.

„Decenul-aioprit,mami?”

—Nuestevinata,spuneLydiacuvocetareși luându-măatâtdetare prin surprindere, încât scap un lemn umed pe covorul plin descame.

Măholbezlafiicamea.

—Poftim?

—Chestiadelașcoală.N-afostvinata.AfostdinvinaluiKirstie.Setotîntoarce,nu-iașa?Măsperie.

—Nufibleguță,Lydie!

Ridiclemnuldejosși-lpunînflăcări;ardoareafoculuiesteintensă,însă nu domolește frigul. Dacă mă îndepărtez trei metri de foc,răsuflareaîmivafidinnouaburindă.Casaastaafurisită!

—Oricum,Lydia,osăplecămîncurând,așacănuvamaitrebuisă-țifacigrijipentrutoateastea.

—Ce?

—Nemutăm,scumpo.Plecăm.Mergemmaideparte.

—Lăsăminsulaînurmă?

—Da.

Fațaiseschimonoseșteîntr-oîncruntare:poateotristețeîmbinatăcupanică.

—Dartuaivrutsăvenimaici,mami,șiaispuscăosăfiemaibinecaînainte.

—Știu.Însă…

—ȘiKirstie?Kirstieesteaici.ȘiBeanyesteaici,nu-iputemlăsaîn

urmă,nu-iașa?Șicumrămânecutati…

—Dar…

—Nuvreausămergnicăieri…dacătatinuvinecunoi!

Agitația ei crește din nou, mult prea repede. Totul o deranjeazăacum;esteinabordabildefragilă.Cesăspun?

—A, îlvomvedeașipe tati, scumpo, îțipromit.Trebuiedoar săgăsim o casă nouă, cu un drum funcțional și un televizor – n-ar fifrumos?Următoareacasăvaaveauntelevizorșicăldură,șidetoate.

Lydianuspunenimic.Priveștelungfocularzător.Flăcărilelicărescvagpefețișoaraeineliniștită,luminatăîntimpceîntunericulselasăîn jurul nostru, asemenea aripii unui corb trecând peste lume.Ferestrele sunt zgâlțâite de vânt.Disting vag gemetele pinilor de peSalmadairpecândvântulgoneștesprenoi,dinEisortșiTokavaig,dinOrdșiSgurrAlasdair.

—Esteaiciacum,nu-iașa?întreabăLydiafoarteîncet.

—Poftim?

—Kirstie.Aici.

—Ce?

Simtfurnicăturireciînmâini.

Lydiamăpriveștelung,cuoexpresiestraniedepasivitateșiteamă.

—Eaesteaiciacum,mami.Aici.Încameraasta.Uite!

Privesc în jur, simțindu-mă aproape îngrozită. Așteptând ca fiicameamoartăsăaparădinîntunericulrecedepecoridor.Însăacolonuestenimic.Doarumbrealemobilieruluidansândpepereți, înfuriatedeflăcărileviolentealefocului.

—Prostii,Lydia,trebuiedoarsăplecămdeaici.Osăpregătesc…

Unsunetgroaznicmă întrerupe:suntatâtdesperiată, încât începsă râdagitatăcând îmidauseamacăeste telefonul.Doar telefonul?Suntextremdepanicatășidetulburată,iarsoneriatelefonuluivechimăînnebunește.

Îmirecapătcumpătul,oîmbrățișezpeLydiașiosărut,apoifugîncameradezi,dornicăsăaudvoceaunuiom,voceaunuiadult,cinevadedincolo,dinloculnormalundetrăiescoameniișimuncesc,undese

uitălatelevizor;spercăesteMolly,poateJosh,poatepărințiimei,num-arderanjanicidacăarfiImogen.

Înschimb,esteAngus.

Singurapersoanăcucarenuvreausăvorbescestesinguracaremăsună.Glasulluisobrumăumplededorșideotristețeamară.De-abiamăpotabținesănuînchidtelefonul.Șielvorbeștedesprevreme.

Afurisitadevreme?

— Serios, Sarah, se spune că o să fie groaznic. O furtună foartemare.Credcăartrebuisăplecațidepeinsulă.PotvenisăvăiaucubarcaluiJosh.

—Poftim?Șisăstămcutine,Gus?Arfiatâtdedrăguț.

—Serios.Uitecumbatevântul,Sarah–uite,șide-abias-apornit.Edoarînceputul.Nuuitacăți-amspus,furtunileasteapotdurazileîntregi.

—Da,amînțeles.

— Și Torran este faimoasă pentru ele. Torran. Eilean Torran.ThunderIsland.Maiștii?Sarah?Maiștii?

Privesc lung pe fereastră la întunericul iernatic, în timp ce elvorbește. Ultima pată de lumină a zilei s-a retras spre vest, o vădstingându-sedeasupra comunitățiiTokavaig.Dar cerul se limpezeșteși o Lună Plină se ivește. Și, oricum, marea pare mai calmă decâtînainte, copacii au încetat să mai geamă în felul acela groaznic.Singurullucruciudatsuntaceinoriînalțișidispersați:gonescpeceruldeunalbastruîntunecat,tăcuțișifoarterapizi.

—Miseparecătotulebine,vântuls-aoprit.Gus,terogsănunemaisuni,nunemaideranja,știi,eu,eu,știidece–trebuies-ospun,trebuie,ams-ospun.Știiceaifăcut.M-amsăturatdeminciuni.Știices-aîntâmplat.Euștiuces-aîntâmplat.Haidesănumaimințim,aici,acum.

Liniatelefonicăesteteribildetăcută.Deparcăarficedat,însfârșit.

—Desprecenaibavorbești?

—Tu.Angus.Tu.TușiKirstie.

—Ce??

—Știiceaifăcut.Mi-amdatseama.Lydiami-aspus.Desprecumo

atingeai pe Kirstie. O sărutai. Speriind-o. Și, practic, doctorulKellawaymi-aconfirmatacestlucru.

—Poftim?Sarah?Asteasuntprostii.Desprecenaibavorbești?

—Ai abuzat-o.O abuzai.O abuzai pe Kirstie. Sexual. Ai atins-o,astaaifăcut,ticălosule,astaaifăcutluni,aniîntregi–câttimp?Felulîncareoțineaipegenunchi,felulîncareoîmbrățișai–oatingeai,nu-iașa?Nunega,lanaiba,deaceeaasărit,erasperiatădetine,asărit,nu-iașa,asărit.S-asinucisșiafostdincauzata,propriuleitată.Aiviolat-o?Câtdedeparteaimers? IaracumșiLydiaestedistrusă,nuștiecesăfacă,ne-aidistrus,aidistrusfamiliaasta,tuaifăcutasta,tuși,și…

Am rămas fără ură. Cuvintele mi se sting pe buze. Tremur cutelefonulînmână.Angusnuspunenimic.Nusuntsigurălacereacțiesămăașteptdinpartealui.Osăfiefurios?Osănegecuînverșunare?

— Nu este adevărat, Sarah, nimic din toate astea. Este totalneadevărat, răspunde el cu glasul stins, în care se simte și furie, șicalm.

—A,da?Atunci…

—N-amatins-oniciodatăpeKirstie.NuînfelulĂLA.Cumaipututsăcreziasta?!

—Lydiami-aspus.

—LuiKirstieîiofereamîmbrățișări.Pupici,asteaaufost,defapt,atingerile.Atâtatot.Încercams-oînveselesc.Săfiuafectuos.Șidece?Fiindcătunuerai,de-aia.

—Aisperiat-o.

—M-am răstit la ea.O singură dată. Sarah, asta este o nebunie.Eștinebună.

—Sănuîndrăzneștisă-mipuiastapeumeri,sănu…

—Taci!Taci.Naibii.Dingură!

Asemenea unui copil căruia i s-a poruncit ceva, sunt redusă latăcere.Elîncăareputereasăfacăasta.Deoarece,atuncicândoface,mă simt din nou ca la șapte ani: și tata țipă.DarAngus nu țipă, cicontinuăfoarteîncetșifoarteexplicit:

—Dacăvreisăștiiadevărul,întreab-opefiicataces-aîntâmplat

cuadevărat.Să-țispunăcemi-azisînurmăcușaseluni.

—Ce?

—Întreab-o,dacătrebuie.Șiuită-teîn„scrin”.Aiajunsvreodatălaultimul sertar?Hm?Nu? se răsteșteel cuglasulbrăzdatde furie.Șiînchide obloanele, Sarah! O să vină furtuna. Dacă vrei să stai peTorran când se va dezlănțui, atunci – atunci nu pot face nimic înprivința asta. Du-te dracul însă ține-o pe fiica noastră în casă, însiguranță.

Angus m-a derutat. Dar poate că asta încearcă, să mă deruteze.Furiasedezlănțuiedinnouînmine.

—Nuteapropiadenoi,Angus.Nuteapropiadenoi,nuvorbicunoi,purșisimplu–nimic.

Închidtelefonul.

—Mami?

Este Lydia. Este în camera de zi: n-am auzit-o intrând. FiindcățipamlaAngus.

—Mami?Ceseîntâmplă?

Revelația pe care o am îmi provoacă greață. Cât a auzit dinconversația noastră? M-am lăsat purtată de val. N-am gândit. M-aauzit când i-am acuzat tatăl că a violat-o pe Kirstie? Ce am făcut?Înrăutățescsituația?

Singurameaopțiuneestesăpretindcăn-amspusnimicdin toateasteașisămăcomportnormal.Număpotaplecaspreeașis-oîntrebdacăm-aauzitacuzându-lpetatideviol.

—Nuseîntâmplănimic,scumpo.Mamișitatidoarvorbeau.

—Banu,țipați.

Ceaauzit?Măforțezsăzâmbesc.Eanuzâmbește.

—Ceseîntâmplă,mami?Decețipailatati?DincauzaluiKirstie,pentrucăsetotîntoarce,pentrucăelovreaînapoi?

Vreausăspun„da”.

Însămă controlez și-mi pun un braț protector pe umărul Lydiei,după aceea o îndrum departe de toate astea: în bucătărie. Careseamănă cu un decor într-o piesă de teatru. Un decor montat. O

impresie a normalității. Dar pereții sunt falși, iar lumina estenefirească și dincolo de ea este un întuneric straniu, din care neprivescoameni.Unpublictăcut,uitându-selanoipescenă,înluminareflectoarelor.

—Aivreasăbemnișteceai?Cevreilaceai?

Lydiapriveștespremine,apoisprefrigider.

—Nuștiu.

—Oricevreitu,Moomin.Oricedinfrigider.

—Hm…pâineprăjităcubrânzică.

—Bună idee!O săpregătesc totul, n-o sădurezemult.De cenumergisătejociînsufragerie,să-mispuidacăfoculîncăarde?

Lydia mă privește ușor bănuitoare – sau precaută –, apoi, spremareameaușurare,pleacădinbucătărie.Acummăpotprefacecăn-aauzitnimicdindiscuțiaaceeacuAngus.

IaucugrijăpâineadincoșuldinsârmădedeasupracapuluișiscotbrânzaCheddardinfrigider.Aruncoprivirepefereastră:noriicenușiiși ciudați gonesc din nou, foarte grăbiți pe discul alb și îngrozit alLunii.Copacii au începutdinnou săgeamă,pemăsurăcevântul seîntețește.OareAngusaveadreptateînprivințafurtunii?

Trebuiesă-mihrănescfiica.

După ce sandvișul cu brânză topită începe să sfârâie, îl scot dintoaster,îlașezpeofarfurieși-ltaibucățele,apoiîlducînsufragerie,undeLydiastărăbdătoarelamasă.Poartășosetealbastre.Probabilcăde-abia și le-a pus. Leopardy a reapărut și stă pe masă, lângă ea:zâmbetulluiinertșiveselestefixatdirectspremine.

Lydia își ia tacâmurile din plastic, pentru copii, și-și mănâncădestul de calmă sandvișul cu brânză. Are o carte lângă farfurie. Deobicei,nu-miplacesăcitească în timpcemănâncă, însăastăzin-amdegânds-oîmpiedic.Parestraniușiremarcabildemulțumită,avândînvederegrozăviilepecarele-aîndurat.

Privescpefereastră.Lunaadispărutdupănorimaimari;copaciisetânguie mult mai zgomotos. Ploaia bate în ferestre. Furioasă șidisprețuitoare.Lydiamănâncă,citeșteșifredoneazăuncântecel:

—Bonnieameazacepemare.

CântecelulluiKirstie.Eaîlfredoneazăaici.

Adu-oînapoi,adu-oînapoi,/Oh,adu-oînapoipeBonnieamea.

Încerc să rămân calmă. Dar am senzația bruscă, intensă șicopleșitoare că în fața mea este Kirstie, stând chiar aici. Însemiîntunericul sufrageriei, în timp ce insula se ghemuiește înainteafurtunii care se apropie, cu farul licărind disperat și urgent, parcăstrigând la fiecare nouă secunde dincolo de apele întunecate alecanaluluiSleat;„Ajutor!Ajutor!Ajutor!”

—Lydia.

Nuseîntoarce.

—Lydia.

Nuseîntoarce.Mănâncășicântă.Leopardyîmizâmbește.Trebuiesăfiurațională:aceastaesteLydiacarestălamasă.Sigur,stresulmăinduceîneroare.

Lăsându-mă pe spate, trag adânc aer în piept de câteva ori.Calmându-mă.Privindu-mifiica.Încercândsăfiuobiectivă.Acumîmiamintesc ce a spus Angus: „Întreab-o ce s-a întâmplat cu adevărat,cere-isă-țispunăcemi-azisînurmăcușaseluni”.Cevaîncuvintelelui a fost foarte tăios: iar când a negat abuzul a fost aproapeconvingător. Nu-l cred, și totuși, am îndoieli tulburătoare. Oare amsăritlaoconcluziefalsășigroaznică?

Cesăfac?

Furtuna chiar se întețește. Aud uși, undeva, izbindu-seneputincioaseînmodrepetat.Ușideafară,poatedelașopron.Seauddestul de clar: de parcă s-ar putea rupe în orice clipă. Trebuie săînchidtotul:„Închideobloanele!”

Așacăn-amaltăopțiunepentruceeaceamdefăcutîncontinuare.Vremea a preluat controlul. Aplecându-mă peste masă, ating mânaLydieicasă-iatragatenția:este fascinatădecarteaeișia încetatsămaifredonezeacelcântecînfricoșător.

—Scumpo, să aștepți aici – în noaptea asta vremea o să fie tareurâtășitrebuiesămergsăverificcasa.Afară.

Măprivește,apoiridicădinumeri.Impasibilă,distrată.

—Bine,mami.

Măridic,mergîndormitorșirefuzsăprivescoglinda.Îmipununpulovergros,peurmăhanoraculdelaNorthFace.Întorcându-măînbucătărie, mă încalț cu cizmele din cauciuc, apoi îmi fac curaj șideschidușa.

Vântulestesălbatic.Frunzeveștede,bucățidealge,cioturideferigimoartezboarăprinaerulreceșiîntunecat.Farulpareacummaimic,dominatdevuietulasurzitoralvântului.Razaluipâlpâindădeluminănumaireprezintăoalinare.

Trebuie să încui toate ușile exterioare, însă vântul este atât deputernic, încât aproapemă pune la pământ, în iarba alunecoasă, întimpcedauocolcasei.N-ammaivăzutniciodatăoasemeneafurtună:nu în sudul blând al Angliei. Din când în când, vântul îmi azvârleploaiadirect în față:măînțeapădeparcăar fipietrișrece,deparcăcinevami-araruncacioburiînfață.Suntsperiată.

Ușașopronuluiseleagănăînbalamaleleruginite:seaudecașicumepepunctulde a se rupe.Mâinile îmi sunt amorțitede laploaie șifrig.Reușesctotușisăînchidușașis-obaricadezcuobârnădinlemn.

M-amîntrebatlaunmomentdatdecetoateușileconstrucțiilordeafarăaveauacestebârnedinlemn.Acumștiu.PentrufurtuniledepeThunderIsland:EileanTorran.

Măchinuivreodouăzecideminute.Ceamaigreaparteestesătragșalupaudăcâtdesuspot,peplajă,înîntunericșiînploaiagroaznică,pefundalulvuietelorfurtunii.Aproapemăîmpiedicșicad,lovindu-miungenunchidepietriș,peurmămăredresez.

—Dumnezeule!Haide,Sarah!

Strig tare aceste cuvinte, pentru mine însămi. Dar cuvintele îmisuntfuratedefurtunășiaruncateînmare.

—Haide!

Câtde sus trebuie săurcbarcapentrua fi în siguranță?O târăscpânălatreptelefarului,dupăaceeaoancorezșiolegdebalustradeledinfier.Degeteleîmisuntneîndemânaticeînîntunericulînghețat.

În sfârșit, gata! Am reușit! Pot lega noduri, așa cumm-a învățatAngus.

Pe urmă fug înapoi spre casă, aplecată și cu gluga trasă pe fațăpentru a mă proteja de ploaia tăioasă. Cu un sentiment imens de

ușurare,intruînbucătărieșiînchidușaînurmamea.Ușabucătărieiareobârnădinlemnpeinterior:oridicșipeaceastașibaricadezușa.Gemeteleșivuieteleoribiledeafarăsuntînăbușite,totușiîncăseaud.

—Mami,mi-efrică.

Lydiastăînbucătărie.

—Vântulesteatâtdezgomotos,mami!

—Hei,edoaro furtună,o îmbărbătezeu, îmbrățișând-o.Trebuiedoar să stăm încasă.Osă fimbine.Avemmâncare și lemnepentrufoc.Vaficaoaventură.

—Tativinesăneajute?

—Nuînsearaasta,scumpo,poatemâine.Vomvedea.

Îi spunminciuni. Nu contează. Fiindcă veni vorba de Angus, îmireamintesccuvinteleluidesprenegareaabuzului.Apoicealaltăfrază:„Întreab-o pe Lydia cemi-a spus în urmă cu șase luni”. Trebuie săaprofundez chestiunea asta: o va răni pe Lydia, însă, dacă n-o fac,mamaeiovaluarazna,ceeaceestemaigrav.

—Haidesămergemînsufragerie,scumpo,vreausăteîntrebceva.

Lydiaridicăprivireaspremine.Panicată.

—Cesămăîntrebi?

Oconducînsufragerieșitragdraperiileînfațaploiișivântului,darvuietulvântuluifacesăparăcăsmulgeacoperișul.Neașezămînfațafocului,stândîmbrățișatepecanapea,subopăturăcareîncămiroasevagaBeany.

—MaiștiicăaispuscătatioatingeașiopupapeKirstie?

Ochiieitremură.Esterușinată?

—Da,mami.

—Ceaivrutsăspuicuasta?

—Ce?

— Când ai spus lucrul ăsta, ai vrut să spui că… îmi caut eucuvintele potrivite. Ai vrut să spui că o atingea și o pupa așa cummamișitatiseatingeaușisesărutau?Astaaivrutsăspui?

Lydiaestefoarteatentălamineșimăpriveșteșocată.

—Nu.Nu,mami.Nu!Nuașa!

—Deci…

Unhăuîntunecatsedeschidelargînăuntrulmeu.Esteposibilsăfifăcutogreșealăcumplită.Dinnou.

—Ceaivrutsăspui,Lyddie?

—Eldoaro îmbrățișa,pentrucă tun-o făceai,mami.Apoi tatiațipat.Astaasperiat-o.Nuștiudeceațipat.

—Eștisigură?

—Da,mami.Sigură.Suntsigură.Elnuopupacamamișitati.Nu.Nu!Nuașa!

Întunericulsetransformăînbeznă.

Tragadâncaerînpieptdecâtevaori,cuochiiînchiși.Dupăaceeaîncercdinnou.

—Bine, încăo întrebare,scumpo.Cei-aispus lui tati înurmăcușaseluni?

Lydia este stânjenită. Încremenită. Nu mă privește. Ochii îi suntfurioșișiumezi,șisperiați.

Repetîntrebarea.Nimic.

Exactcamamașicabunicaei.Nimic.

Oricum, sunt decisă să fac asta. Am ajuns atât de departe, încâttrebuie să închei povestea asta. Chiar dacă Lydiei îi provoacă undisconfortevident.Raționamentulmeuestecă,dacă termincu toatătreaba asta în aceeași zi, atunci înmemoria ei va rămânedoar o zigroaznică,ZiuaFurtunii.

Întrebdinnou.Nimic.

Maiîncercodată.

—Tati te-a întrebat vreodată ceva despreKirstie sau tu i-ai spuscevadespreKirstiecândte-aîntrebat?

Clatinădincap.Sedesprindedin îmbrățișareamea și seașazăpemargineacanapelei.Vântulșuierăprincopaciideafară.Estegroaznic.Întrebdinnou.Trebuiesăștiu.

—I-aispusluitaticevaînurmăcușaseluni?

Niciunrăspuns.

—Lydia?

Tăcere.Apoiizbucnește:

—Așaafăcuttati,așaafăcuttati,faciceafăcuttati:încetează!

Ce?

Întindomânăcasă-micalmezfiicaagitată.

—Ceaizis,scumpo?Cevreisăspuicu„așaafăcuttati”?

—Catine,caASTA,cefacituacum.

—Lydia,spune-mi…

—NusuntLydia,suntKirstie.

Trebuiesăignorasta.

—Lydia,ceaspustati,ceaizistu?Spune-mi!

Vântul lovește cu furie în pereții și ușile casei. Am impresia călocuințasevaprăbuși.

—ElafăcutASTA.Mi-atotpusÎNTREBĂRIdespreaccident,așacăi-amspus,mami,i-amspus…

—Ce,scumpo?întrebeușisângeleîmibubuieînurechimaitaredecâtbubuiturilevântuluiafară.Spune-micei-aizis.

Lydiamăprivește solemn.Brusc, paremai în vârstă.O viziune aadultuluicarevadeveni.

—I-amspusluitaticăeuamfăcut-o,șiamfăcut-o,amfăcut-o–amfăcutcevarău.

—Poftim?Cevreisăzici?Ceaifăcut?

—I-amspusluitaticăamfăcutcevarău.ȘIAMFĂCUT.Tatin-afăcut nimic. Însă nu i-am spus niciodată despre tine, nimic despretine, i-am zis despre mine, nu despre tine, ca să nu fie furios peTINE…

—Lydia?

—Ce??

—Lydia.Spune-mi.Acum.Spune-mitot.

—Să-țispuntot?Darștii!Dejaștiitot!

Vântuloacompaniazăpefiicamea,carețipășirepetă:

—Mami,știices-aîntâmplat.Tuștii!

—Nu,nuștiu.

—Bada,bada.

—Nu,nuștiu.

—Bada,BADA!țipăfiicameatremurând.N-amfostdoareu,n-amfostniciodatădoareudevină.

Otăcerebruscă.Lydiamăpriveșteînochi,apoiîmițipăînfață:

—MAMI,EAAMURITDINCAUZATA!

25.

AngusstăteaînSelkie,cuuntripluwhiskyArdbegînfață:bânddeunulsingur. Înpuberaupuținiclienți,singurulzgomotveninddelacâțiva localnici, inclusivGordon,care-și terminauberile înaintedeaseîndreptacutoțiisprecasă,pentruaseadăpostidefurtună.Angusînchiriaseocămăruțălaetaj:Selkieaveaprețurimaripetimpulverii,dareraunchilipirîntoiuliernii.

ArfistatiarlaJoshșiMolly–eraufoartegeneroși–,însănuisepăruseînregulă.ErapreafuriosdinpricinaacuzațieiluiSarah.Și-arfifăcutprieteniisăsesimtăstingheriți.

Abuzinfantil.

Era o nebunie. Numai gândul la ideea asta îl scotea teribil dinminți.Poateeraunlucrubuncăeraîmpotmolitpețărm,departedefamilialui,pentrucă,dacăarfivăzut-opeSarah,dupăatâteapaharecuwhisky,probabilcăarfiucis-o.Lapropriu.Arface-o.Arputea.I-arrupegâtul,purșisimplu.

Înacelmomentarfiavutexactcomportamentultatăluisău,care-șisnopea înbătaiesoția.Diferențaeracăel,Angus,era îndreptățit s-ofacă.

„Abuzinfantil.Aiviolat-opeKirstie?”

Erapepunctuldealeșinadinpricinafuriei,darsecalmăcuîncăogurădewhisky.Șiîncăuna.Cealtcevaputeaface?Totuleradinvinaei,oricum.

Ridicându-se șimergând lângă fereastră,priviamețitpringeamulgros,spreinsulaîncețoșatădeploaieșiîntuneric.

Oarecefăceafiicalui,captivăpeaceainsulăscuturatădefurtună?Oare pe Sarah o ducea capul să se baricadeze corespunzător? Vaînchidetoateușileșiferestrele,vapunebutuciișizăvoarelelauși?Valegabarcadebalustradele farului?Nueraproastă.Poatecăavea săfacătoateacestelucruri.

Însă,totodată,Sarahnuerafoartestabilăpsihicși fuseseașaîncădelamoarteafiiceilor.Înultimeleluniîșimaireveniselanormal,darîn acelemomente se pare că era din nou în acel vârtej al demenței

careoafecta.

Abuzinfantil.

Angus ar fi vrut să scuipe acele cuvinte pe podea. Scârba! Cățeaafurisită!Abuzinfantil?!

Oarecuceminciuniîiîmpuiacapulfiiceiluichiarînacelmoment?

Angus trebuia să ajungă la ea și să preia controlul, însă venisefluxul și vremeaeraprea rea ca să traverseze apa în siguranță cuobarcă mică; nici măcar ambarcațiunea lui Josh nu era construităpentru asemenea furtuni. Și acea furtună se putea dezlănțui câtevazilepânăsăsestingă.

Asta însemnacă,dacă trebuia săajungăpeTorrancu șalupa, eraobligatsăanunțeautoritățileșisăcauteajutoroficial.Aveanevoiedepoliție, de paza de coastă, de lege. Dar dacă le implica pe toate îndezastrulacela,totulvaieșilaiveală:elarputeafi–probabilcăarfi– arestat pentru abuz infantil. Și chiar dacă reușea să dovedeascăabsurditatea acelei acuzații, poliția ar pune apoi întrebări despreaccident și ardescoperi căo sorăa împins-opecealaltă, căavuseselococrimă,oricâtdecopilăreascăs-arfidoveditafi.

Șiapoi,totceseluptaseelsăfacă–săținăfamiliaunită,înciudatuturorlucrurilor–s-arducepeapasâmbetei.Viețilelorarfidistrusepentruadouaoară.Uncoșmaramețitorcupoliție,doctori,psihiatridecopii.Saraharcedacândvinai-arfidezvăluită,cândnegareaeivafirespinsăcuprobe.

Șitotuși,arputeacedaoricum:dincauzaizbucniriiluistupide.

N-ar fi trebuit să-i spună ceea ce îi zisese despre „scrin”. El doarvoias-orănească,înfurialui.Fărăsăgândească.Reflectândlatoateacestea în pub, îi mai veni ceva în minte: dacă ea își aminteaobservațialuișichiarmergeasăseuiteînultimulsertar,vadescoperiadevărul și nu se știa cum va reacționa. Acolo, pe insulă. Când sepresupuneacătrebuiasăaibăgrijădefetițalui.

Poate că Angus ar fi trebuit să distrugă conținutul sertarului înurmă cu luni bune. Totuși îl păstrase drept rezervă. Munițiesuplimentară.Odatăcefiicaluiarficrescutșiarfifostînsiguranță,Angus se gândise că ar fi putut să-i arate lui Sarah ce era în scrin:„Uite,aici,scârbă,astaaifăcutTU.Astas-aîntâmplat,DEFAPT”.

Preatârziu.

Se așeză, învins, beat, furios, tremurând, pe scaunul tare șiincomod.Eraparalizat.Nuputea facenimicpânănutrecea furtuna,nu-iașa?Dareradisperat.

—Eștibine,Angus?

EraGordon,caredădeasăiasădinpub.

—Feteletale-speTorran?

Angusconsimți.Gordonseîncruntă.

—Urâtănoaptepentruele, singureacolo.Casaaia ealnaibiidefriguroasăpefurtunileastea.

—Știu.

Gordonclătinădincap.

—Șitunetele-alea.Arputeafaceunomsăs-apucedebăut!ziseel,pe urmă aruncă o privire paharului cu whisky al lui Angus și seîncruntădinnou.Bine,atunci.Dacăainevoiedeajutor,știiunsămăsuni,oricând.

—Mersi,Gordon.

Bărbatul oftă, evident consternat de atitudinea lui Angus, apoideschiseușasprevuietulputernicalfurtuniișidispăru.

Angusprividinnoulungpefereastră.Vântuleraatâtdeputernic,încât smulgea ramurimici din copacii din josul drumului: parcareapubuluieraundezastrudefrunze,rămureleșiferigiofilite.

CefăceaSarahpeTorran?Cefăceacufiicalui?

Trebuiasăajungăacolodeîndatăcemareeaîipermitea.Nucontacâtdepericulosera:sănufacănimicerașimairău.Trebuiasăajungăacoloșis-ofacăpeSarahsăgândeascălimpede.Saus-ocalmeze.Saupoates-oreducălatăcere.

Așadar,acestaeraplanullui.Sătraversezelimbiledenămolînaintede răsărit, la următoarea retragere a apelor, la șase dimineața. Iarpână atunci avea să-și înece durerea în băutură și să-și domoleascăfuria.Pânăcândurmasăaibănevoiedeaceafurie.

26.

Întrebpentruatreiaoară,poateapatra.Epreamultpentrumine.

—Cumadicăamfosteu?

Nu-mipotmascateamatremurândădinglas.Lydianumaițipă,numaiplânge;însănumăprivește.Leopardystăîntinslângăea.Eaîliaînbrațeși-lstrângelapiept,deparcăi-arfiunprietenmaibundecâtmine.Maibundecâtpropriaeimamă.

—Lydia,ceamfăcut?Cumadicăamfosteu?

—Nuspun.

—Haide,terog!Număvoisupăra.

—Bada.Așacumfăceaiînainte,înbucătărielabunica.

Vântul zăngăne ferestrele, ca un hoț. Testează casa. Îi găseștepuncteleslabe.

—Lydia.Lydia,terog.

—Nimic.Nimeni.

—Lydie-lo,terog,spune-mi!Terog!

Seîntoarcespreminecuochiimijiți.Audușabucătărieibufnindînbătaiafurtunii;butuculdinlemnscârțâie.

—Ailuatpastilele,maiștii,mami?

—Poftim?

Scuturădincap.Parefoartetristă,darnuplânge.

—Cumadicăamluatpastilele?

—Toatălumeaspuneacăeraibolnavă,mami.Eueramsperiatăcăveimuri,casoramea,Kirstie.

—Cepastile?

—Pastilespeciale.Of,mami,numaiștii?Tatileținea.

—El…

Pastile?Câtevaamintirivagiîmirevinînmemorie.Amluatpastile

după accident. Terapeutul acela, care mi-a scris un e-mail, mi-arecomandatmedicamentele.Da,îmiamintescvag.

Însădece?Existaunmotivspecial?

—Ia-ledinnou,mami.Eraimaibunăcândleluai.

—Chiarnuștiudesprecevorbești,Lydia.Trebuiedoarsăașteptămsătreacăfurtuna.

Măprivește, parcă implorându-mă.Din nou, pare foartemică: îșivreamamaînapoi.

—Mami,mi-e fricăde furtună.Te rogsă le iei.Știuunde le ținetati, în sertaruldindormitor.L-amvăzutcând le-apusacolopentrutine.

„Scrinul”.ComodacusertarealuiAngus.Num-amuitatniciodatăînel,nupeîndelete.Iarelamenționatultimulsertarcândamvorbitlatelefon.Maiesteșialtcevaacolo?

—Bine,spuneu.Sefacetârziu.Vreisămergilaculcare?

—Nu.

—Eștisigură?

—Nu.

—Poțidormiînpatulluimami,dacăvrei.

—Nu!

LydiaîlținestrânspeLeopardy,deparcăs-artemecăvântuli-lvasmulge din brațe. Și de ce nu? Fiindcă vuietul vântului în copaciseamănăcuohaităde lupi. Suntempânditedevreme: esteobestieuriașăcarestălapândă,atacândferestrele,căutândprada.Furtunaaînceputdeșaseoreșiarputeaduratreizile.

—VreausămerglaculcarecuLeopardy.

SlavăDomnului!SlavăDomnului!

—Bine.Atunci,săfacemasta.

Așa e mai bine: o duc pe Lydia la culcare, apoi mă voi uita însertare.Sădescifrezmisterulăstaotrăvitorodatăpentrutotdeauna:șipe urmă, poate vom putea dormi amândouă pe durata celei maigroaznicedintrefurtuni;poatecănevomtrezișicerulvafialbastrușisenin,iarPeninsulaKnoydartvastrălucidezăpadăpesteLochHourn.

Vatrebuisă-icerscuzeluiAngus.Afostgroazniccei-amspus;dartotm-atrădatcuImogen.

Ceesteîn„scrinul”ălacusertare?

Este surprinzător de ușor s-o pregătesc pe Lydia de culcare.Alergăm în camera ei, ea se dezbracă repede de haine și-și punepijamalele,dupăaceeasestrecoarărapidsubdouăpături.Oînvelescbine, ea închide ochii, cu Leopardy strâns în pumni. O sărut. Lydiamiroaseadulce,într-unmodtrist.Nostalgic.

Ploaia bate în fereastra ei; trag draperiile pentru ca Lydia să nuvadăreflexiialesuroriieimoarte.Suntpepunctuldeastingelumina,cândeadeschideochiișiîntreabă:

—Mami,devinKirstie?

Stândpepat,îiiaumânaîntr-ameașiostrângușor.

—Nu.TueștiLydia.

Mă privește lung cu ochii ei albaștri și încrezători, optimiști șidisperați.

—Însă,mami,numaiștiu.CredcăsuntLydia,deșiuneoriKirstieesteînmineșivreasăiasă,șiuneoriKirstieesteînferestre,șiuneorieste,purșisimplu,aici,cunoi.

Mângâipărulblondșimoalealfiiceimele.N-osăplâng.Lastoatăvăicărealapeseamavântului:estedestuldezgomotospentrunoitoți.Aud bubuituri groaznice afară: poate una dintre uși este smulsă dinbalamale. Poate că n-am legat bine barca. Nu-mi pasă prea mult.Oricumnuputemfolosibarcapevremeaasta:ne-amîneca.

—Lydia,haidesăneculcăm.Mâinefurtunasevasfârși,îțipromit,șitotulvafimaibine.Mâineputemmergeînaltăparte.

Lydiamăpriveștedeparcănum-arcrede,totușiîncuviințează.

—Bine,atunci,mami.

—Noaptebună.

Osărutdinnouși-i inhalezmirosul,casămi-lamintesc,peurmăsting lumina și închidușa; alerg în dormitorulmeu și iau cheia dinperete, apoi deschid ultimul sertar al „scrinului” lui Angus. Vântulbate în pereți și în plăcile de pe acoperiș. Sună de parcă s-ar târîcinevapeacesta.

Saucașicumunnebunarîncercasăintreîncasă.

Iată-le!Multeflacoanecupastile.

Antidepresivetriciclice.

Pastilele zăngăne când iau flacoanele din sertar și le răsucesc înmână.Aunumelemeupeele:SarahMoorcroft.Celmairecentflaconestedinurmăcuopt luni.Recunosc flacoanele. Îmiamintescvagcăam luat pastilele. Văd frânturi de imagini cumine însămi ținând opastilă.Înghițind-o.ÎnbucătăriadinCamden.

Deciesteadevărat:amluatantidepresivedupăceamuritKirstie.Șiamuitat.Nu este tocmai o revelație. Fiicameamurise. Eram într-ostaregroaznică.

Iatășioscrisoareaici,însertar,subflacoane.Vădantetul,estedela doctorul Malone. Medicul meu generalist. Are șaizeci de ani șiprobabilcăesteultimuldoctorcaremaiscriescrisoriînAnglia.Însăi-ascrisaceastăscrisoareluiAngus?Dece-iscriedoctorulsoțuluimeu?

Ridicscrisoareașiîncepsăcitesc.Vântulsedomoleștepânăajungeuncântectrist.Deparcăarfiepuizatpentrumoment.

Scrisoareaestedespremine.AratăcăsufărdeTulburareDepresivăComplexă, că am „o intensă vină constantă” pentru moartea fiiceimele.

Scrisoareaîmitremurăușorînmână.Continuisăcitesc.Evident, se simte, sau s-a simțit, responsabilă pentru câteva aspecte ale accidentului, drept

rezultatallegăturiieiadultereînaceanoapte.Așadar,vinaestepreamultdesuportat,provocândaceastăpierderedememoriespecificăsituației,carearputealafeldebinesăfiepermanentă.Esteunlucrurar,darnunecunoscut,oformădistinctădeAmnezieGlobalăTemporară.Îșivaamintiînmodlucidanumitefragmenteminore,însăelementelecruciale,maipersonaleșimaidureroase,vorlipsi.Esteun lucrucunoscutmaiales încazulpărinților îndoliațisă suferedeacest tipdeamnezie

dacă sunt implicați înmoarteaunui copil. Iar când suferința iao turnurămorbidă, așa cum s-aîntâmplatîncazulsoțieidumneavoastră,nuexistăaltremediuînafarădetimp.Totușipastilelecarei-aufostprescriseîivordomolisimptomele:muțenia,insomniașialtele.Dupăcumammenționat,atunci când își va reveni, amintirile ei despre cele mai importante evenimente din preajmaaccidentuluivorfi,foarteprobabil,absente.Sfatulmeuestesătratațiacestlucrucapeobinecuvântare:apoivăputețicontinuaviața,puteți

începedelazero,ceeaceestenecesardacăvrețisăvărefacețifamilia,așacumațiindicat.Șiartrebuisănufaceținicioreferințălatulburareaeipsihologică,întrucâtastai-arprovocaregresiașii-aradâncidepresia.Estefoarteimportantsăinterzicețicerculuivostrufamiliarsăvorbeascădespreasta,așacumfacețiînprezent.Sinucidereaesteopreocuparedacăeaaflăvreodatăadevărul,dinoricesursă.

Scrisoarea continuă. Ne urează mie și lui Angus mult noroc. Peurmădoctorulsesemnează.

Legăturăadulteră?

Primele frânturi ale unei amintiri vechi îmi apar în minte.Asemenea respirației aburindu-se pe un geam rece. Îmi amintesc deacelvisciudatpecarel-amavut:goală,cheală,înbucătărie.Apoisex.

Șicândm-amtrezit,aceasenzațiedevinăintensășidureroasă.Unropotdeploaiebătândîngeammăfacesămăîntorcbrusc.Afarăîncăesteîntuneric.Încercândsăpătrundăîncasă.

Sunetul se repetă, ca și cum cineva ar bate grăbit cu degetul înfereastră. Pe urmă audun sunet înfiorător.Metalic și asurzitor.Ușașopronului a fost smulsă din balamale? Totul este dezgolit până latemelie.

Bubuituri de tunete pe Thunder Island. Cobor privirea pe toatemicile flacoane de pastile de pe podea. Mai sunt câteva pastileprăfuite.Așputealuauna.Darvreausărămânlucidășirațională,casă-miamintescadevărul,oricâtdedurerosarfi.

Șinucredcăvoiaveanevoiedeajutorcasăadorm.Suntepuizată:vreausămăghemuiescînpatchiaracum.Cuorugăciune.„Terog,Terog, Te rog, fă ca furtuna să se termine peste noapte”. Legăturăadulteră?

Mădezbracșirămândoarînlenjeriaintimă,stinglumina,măbagînpatsubpăturișiînchidochii.Pentruojumătatedeoră,înmintemiseînvolbureazăevenimentelezilei,întimpcevântulbiciuieferestrele.Peurmăsomnulpunestăpânirepemine.

SunttrezitădeLydia.

Esteosiluetăvagăîncameră.Stândlângăpatulmeu.

—Mi-efrică,mami.Vântultotîncearcăsăintreîndormitor.

Sunt amețită, confuză. Este atât de întuneric, habar n-am cât eceasul.Poatedouăsautreinoaptea?

Vântulesteocupatafară, rupândcrengi,ploaia încăbateaspră înferestre.Furtunănenorocită!Suntatâtdeobosită!

Măîntindspresiluetavagăafiiceimele.Spremânuțaeicaldă.Nu-ipotvedeafața,așacănusuntsigurădacăplângesaunu.Glasulîiesteșovăielnic.Casclargșispun:

—Haide,vinoînpatcumami.

Lydiasarerepedesubpăturișiseghemuieștelângămine.Îistrângmânaîntr-ameași-isimtmirosuldulcealpărului,șineîmbrățișăm.Căldura ei este o alinare reală; adorm din nou, cu un sentimentasemănătorliniștii.

Când mă trezesc, afară este încă întuneric și vântul vuieșteneînvins.Neabătut.Disprețuitor fațăderugăciunilemele.Așvreasățip:„Taci!”Sățipcatata,caAngus.

ApoiîmidauseamacăLydianuesteînpat.

Doarformaeiesteînașternuturi, lafelșigolullăsatdecapulsăupepernă.

Undeaplecat?

Sardinpat, îmi traghalatulpemineși iauo lanternă,apoialergdesculță prin casă – prin sufrageria rece și întunecată, pe coridor,pânălaușacamereiLydiei.Odeschidșiîndreptlanternasprepatulei,șiiat-oacolo:adormită,cumicaluminădeveghepâlpâind.

Exact cum am lăsat-o în urmă cu câteva ore. Strângându-l peLeopardyînmâini.

Aratădeparcănus-arfimișcattoatănoaptea.Sigurnus-amișcattoatănoaptea.DacăLydiaarfivenitîncameramea,arfifostforțatăsă meargă printr-o beznă aproape totală. Iar ea n-ar face niciodatăasta.

Teamamăstrăpunge:mătaieînbucățimicidefrică.DacăLydian-aplecatdinpatuleidecândamînvelit-o,cines-astrecurat înpatulmeu azi-noapte? Cine era fata aceea?O țineam pe Kirstie în brațe?Strângeamofantomălapiept?Ofantomăreală,vie,cusângecald?

Asta estepreamult. Sunt femeianebună carea luatpastilele.Numaipotsuportaasta.Măuit laceasulmicșipătrățosdepenoptieraLydiei. Nu este nici măcar șase dimineața. Se va lumina abia pestedouăore.

Această situație trebuie să înceteze. Sunt cu nervii întinși lamaximum.Luminândcalea,măîntorcînsufragerieșipeurmăintruîncameradezi,undetotulestefoarterece.Mairecedecâtdeobicei.Dece?

Fiindcăesteapăpepodea;îmiînțeapăpicioareledesculțe,atâtdereceeste.Apatrebuiesăfivenitdeundeva.Osimtpicurândpeumăr.

Sfioasă,îndreptlanternaînsus.

Ogaură imensăa fost făcută în tavan:plăcile au fost smulse și ogrindăs-arupt,acăzutprintencuială,lăsândînurmăogaurăcareneexpune înaintea cerului întunecat și furtunos. Vântul bate în rafaledeasupragăurii;ploaiasescurgeîncasă.

Esteundezastru.Avemnevoiedeajutor.

Merg lângă pervaz și ridic receptorul telefonului. Este mort.Normal. Totul este mort. Linia telefonică a cedat, într-un final. Oposibilă speranță este, presupun, barca, însă văd prin fereastrasufragerieicășiaceastăopțiuneesteexclusă.Farulîncălicărește,iarcândofacearatăadevărulsituației.

Aveam dreptate în privința acelui zgomot metalic: fuseserăbalustradele farului. Au fost smulse complet, iar barca a dispărut.Smulsădinancorășiaruncatăînîntunericîncâtevasecunde.

Chiar dacă am vrea să ne asumăm groaznicul risc de a folosișalupa,peîntunericulșipevremeaastanuputem.Nuacum.

N-avem nicio barcă. N-avem telefon. N-avem niciun mijloc decomunicare cu nimeni de pe continent, nu există nicio cale săajungem în Ornsay până la retragerea mareei. Suntem captive șireduselatăcere.Lydiașicumine.

Șioricinemaiesteaici.

Audpecinevacântând.

—Azi-noapte,cândampuscapulpepernă,/Azi-noapte,cândm-ampusînpat.

Cântecul se aude din sufragerie. Sunt desculță în apa rece, dartremurdefrică,nudefrig.

Fantomafiiceimelecântăînîntuneric.

—Azi-noapte, când ampus capul pe pernă, /Am visat că Bonnie ameaamurit.

Este în sufragerie. Mă sprijin de pervazul ferestrei, ca să nu măprăbușesc; după aceea mă întorc și merg cu lanterna în sufragerie,luminând canapeaua – și iat-o: singură în întuneric, desculță înpijamaleleeipufoase.EsteLydia.Cred.

Fiica mea mă privește clipind în lumina lanternei. Cum a ajuns

aici?Estealbălafațășipareepuizată.Ploaiabiciuieferestrele.Nusevaopri.Măapropiidecanapea.

—Kirstieesteiaraici,spuneea.Esteîncameramea.Numaivreaus-ovăd.Mami,fă-osăplece!

Nu-midorescnimicmaimultdecâtacestlucru,săpleceKirstie.ȘipoateșiLydia.Suntîngrozitădeambelemelefiice,celedouăfantomedin casa asta, cele două fantome dinminteamea: Gemenele gheții,topindu-seunaîncealaltă.

— Haide să mergem în camera mea și să ne băgăm sub pături.Putemașteptasăseopreascăfurtuna,sevaterminaîncurând,sevaluminadegrabă.

—Bine,mami.

Ascultătoare, întinde mâna, însă o ridic în brațe și o duc îndormitor, unde o învelesc în patul mare și apoi închid ușa. Și tragzăvorul.Oricearfiacoloîncasă,nuvreausăintreaici.

Peurmăurcînpatlângăfetițamea,careseghemuieștelângămineșispune:

—NucredcespuneLydia,mami.Spunelucrurioribile.

De-abiaîmiascultfiica,pentrucăaudovoceafară,lângăușă.Cineeste?

Trebuiesăfieea.Kirstie.SauLydia.

Nuseaudeclar,darsunăca„Mami,mami,mami”.

Iatăcăbatecevalaușă.Nuestevântul,ciușadormitorului.Dupăaceeapercepdinnouvocea.

Esteea.Suntsigură.Estelaușă.

Tremur.

Îmi îmbrățișez strâns fiica și închid ochii, încercând să blocheztotul: vântul, ploaia, sunetele, vocile. Totul trebuie să se sfârșească.Însăfurtunaastanusevasfârșiniciodată,noapteaastanusevasfârșiniciodată,vacontinualainfinit,n-amdeales.

Fiicameamă îmbrățișează sub cearșaf, apoi își ridică fața foarteaproapedemine. Îi simtmirosul respirației în întuneric, este dulce,copilăresc,proaspăt,deparcăarfisuptcevacumultzahăr.

—Kirstie spunecăa fostvina ta.Eraicubărbatulăla.De-aia s-aîntorsKirstie,săterănească.

Înminesuntcioburidegheață:reci,tăioase,îninimamea.

—Poftim?Cebărbat,scumpo?

—Bărbatulcucareerai înnoapteaaia. Înbucătărie.Te-amvăzutcândîlsărutai.Așacăafostșivinata.Credcășibunicaștia,darapoimi-aziscănutrebuiesăspunniciodată,lanimeni.

—Da,rostesceu.

Fiindcăîmiamintesc.Tot.

Astaamîngropatînminteamea.Iatămotivulnegăriimele.Aceastaesteamintireapecareampierdut-o,deoarecevinaerapreaintensăcas-osuport.Acestaeraautodisprețulîncețoșatdepastile.

Visulîncercasă-mispună,înurmăcucâtevasăptămâni.Eramrasăîncapdincauzarușiniimele.Șigoalăînbucătărie.Oameniseholbaulamine.Eraunbărbatcareseuitalunglagoliciuneamea.

M-amtrezitmasturbându-mă.Fiindcăeratotuldespresex.Însănudespresexulcufostulmeuiubit,cânderaufetelemici.

Cevamult,multmairău.

Angusurmasăîntârziefoartemult.Mamașitataerauplecați.Așacăamchematuntipacasă.ÎlcunoscusempeterasabaruluidinInstowcucâtevaluniînainte.Șil-aminvitatacasăînaceanoapte:pentrucăvoiamsămăculccuel.MăplictisisemdesexulcuAngus.Mereuamvrutmaimultsexdecâtel.

Și-midoreamniștesenzațiinoi.

—Mami?

—Esteînregulă,scumpo,totulestebine.Esteînregulă.

L-amsărutatpasionalînbucătărie.Deaceeaeramdistrasă.

Beamvin cuunbărbatpe care-lplăceamși cu carevoiamsă facsex. Așa că l-am sărutat îndelung lângă masă și atunci m-au văzutgemenele.Eramrușinată șipuținamețită;amstrigat laele săplece.Apoii-amtras-otipuluiîndormitorulliberdelaprimuletaj.

IarnumeletipuluieraSimon.Îmiamintesctotacum.Untiptânăr,frumos,unmembrualechipajuluiunui iaht.Mai tânărdecâtAngus:

unbărbatcumeraAnguscândne-amcunoscutprimaoară.

Amintirilemă năpădesc; adevărul se revarsă pestemine. Furtunami-areadusînminteimaginiuitate.

DupăceamfăcutsexcuSimon,elaplecat, iareuamadormit înpatde la totvinulbăut șide la sex, iar casaerapustie, cuexcepțiameașiacopiilor.Peurmăgemeneleaubătutîncetlaușadormitoruluiși le-am repezit din nou, amețită, spunându-le iar să plece; și amadormitdinnou.

Apoi m-am trezit la auzul țipătului. Țipătul care mi-a spus cefăcusem.

Amalergatlaetajșiacoloerafiicamea,țipând.Despresoraei.Iaracel țipătmi-aspusunadevărpecarenu-lputeamsuporta; fuseseminfidelăpentruadouaoară,iardedataastafetițameamurise.Șideaceeaammințit, imediat,pe toată lumea–pepolițiști, pe ceide laspital, pe Angus, pe toți – despre bărbat, despre infidelitate, despreneglijențamea.Le-amzischiarcăfiicameaacăzutdelabalconuldela primul etaj, încercând să le distrag atenția cu o minciunăprostească,pentrua-miascundevina.Fiindcăadevărulerapreagreude suportat, astfel căminciunilemele au devenit adevărul. Chiar șipentrumine.Maialespentrumine.

Oricum, ei știau ce făcusem: crimamea din pricina neglijenței șirușinea. Angus știa, mama știa, doctorul meu știa. Dar au păstratsecretul față de toată lumea, chiar și față de poliție, ca să măprotejeze?

Însădeundeștiamama?CumaaflatAngus?

Poate cămamaa văzut ceva, poate că fiicamea amărturisit saupoatecăSimonaspuscevaprinvreunbar:„Amfostcumamaei înnoapteaîncarecopilaamurit”.Nucontează.Auaflat.Afostnumaivinamea. Eu am făcut-o. Am fost cu alt bărbat – din nou –, și dincauza asta fiicameaamurit. Și eim-auprotejat de crunta realitateîncădeatunci.

—Îmiparerău,scumpo,îmipareatâtderău,iubito!

—Easeîntoarceacum,mami.Estelaușă.

—Kirstie?

—Nu,Lydie.Seîntoarce.Ascultă!

Vântul șuieră și ploaiabate îngeam,da, sunt sigură căo audpefiicameamoartălaușadormitorului.

„Lasă-mă să intru. Lasă-mă să intru.Tuai făcut-o.Trebuie sămălașisăintru”.

Plâng.Fiicameamățineînpatîntimpceplâng,iarcealaltăfiicăameaesteafară,spunând:„Mami,m-amîntors.Lasă-măsăintru.M-amîntors”.

Îmisărutfiicapefrunteșioîntreb:

—Eaasărit,nu-iașa?

Măpriveștelung,cuochiiaceiaalbaștricăaibuniciiei.

—Nu,mami, răspunde ea sobră, tremurând. Voiam să coborâm,mami,delabalconuldelaultimuletaj.Pânălabalconuldelacealaltăcameră–cameraîncareeraitu,mami,fiindcăvoiamsăvedemdecetatinueraacolo.Erampreasperiatesădeschidemușadormitorului,deoarece ai țipat la noi, dar Lydie tot voia să vadă, să se uite pefereastră,săvadădacăeraicubărbatulcarenueratati.Și…și…șiaîncercat săcoboare șipeurmăam început șieu săcobor, iarea s-aprinsdemine,mami, s-aprinsdeminepentru căpica șimă trăgeaatâtde tare, căputeamsăcad și eucuea;deci, adaugăeacuochiiplini de lacrimimari și temătoare, atunci am împins-o, mami! Și acăzut, a fost vinamea. Tumereu ai plăcut-omaimult pe ea și amîmpins-odepemine,pentrucășieucădeam.

Lacrimileiserostogolescpeobrajiîntimpcevorbește.

—Așacăa căzut,mami,a căzut.Și euam făcut-o, am împins-o,pentrucămătrăgeașipemine.

Suntredusălatăcere.Vinameaesteîntregită.Numaiestenimicceartrebuisăștiu.

Fiicameamoartăesteafară.Nevinovatășiacuzatoare.Trebuiesă-micer iertare,pentruultimaoară, însingurulmodîncarepot.Deciastaeste.Sincronizareaesteperfectă.Mădaujosdinpatșimăîmbracrapid.

Lydia mă privește lung în semiîntuneric. Lacrimile i se usucă peobraji.Îngenunchezlângăpatșidaupărulblondșimoaledepechipulchinuitalfiiceimele.

—Scumpo.Sănutesimțivinovată.Afostvinamea.

—Însănuestebine,mami?Nu?

—Bada.Este.Chiarn-afostvinata,iubito.Voidoarvăjucați.Afostvinamea,pentrutot.Totulafostdinvinamea.Dincauzaaceeaceamfăcutînnoapteaaceeaaifostderutată–preaderutată,pentrupreamulttimp.Dincauzamea,rostesceu,peurmătragadâncaerînpieptșiosărutpefrunte.Deaceeavomplecadeaici,chiaracum.

—Înîntuneric?Estepreaîntuneric,mami.

—Esteînregulă,scumpo,amolanternă.

—Darvântul?Șiîntunericul,șitot?

— Este în regulă. Poți veni cumine. La ora șase se retrage apa.Putemtraversaacum,peîntuneric.Nunevaluaașademult.

Lydiamăpriveștedepepat.Seîncruntădinnou,foarteconfuză.Îșiștergeultimelelacrimidinochicupumnul.Șiștiucă,dacăvaîncepedinnousăplângă,nuvoiputeasăfaclucrulacestagroaznic.Așacătrebuiesămămișcrapid.

—Sănuuițicăte-amiubitmereu.Peamândouă.

Rămânetăcutăoclipă,apoizice:

—Îmiparerăucăamcăzut,mami.Îmiparerăucăamîncercatsăcobor de la balcon, ca să te văd. Îmi pare rău că m-am agățat deKirstie…

—Poftim?

—Îmiparerăucăamcăzut,mami.Îmiparerăucăammurit.

Osărutîncăodată.

—Nucontează,Lydie,totulafostdinvinamea.Nudinaaltcuiva.Dartotteiubesc,îispuneuîntinzându-măspreea.Gata,estetimpulsă plecăm, să mergem și s-o găsim pe sora ta, ca să putem fiîmpreună.

Consimtetăcută,dândîncetdincap.Apoineridicămținându-nedemână, ne întoarcem șimergem spre ușă, tragem zăvorul și răsucimmânerul.Haineleeisuntînsufragerie:oîncalțcucizmele,peurmăoîmbrac cu hanoracul roz și-i închid bine fermoarul. După aceea îmipunșieuhainașicizmeledincauciuc.

Mergemprinsemiîntunericulșiumezealadincameradezi,șiprinîntunericul din bucătărie. Ploaia se scurge prin tavan, întreg locul

cedeazăînfațafurtunii.Estetimpulsăplecăm.

Ținându-ne strâns de mână, Lydia și cu mine deschidem ușabucătăriei și ieșim în ploaia aprigă; direct în întuneric și în vântulvuitor.

Totulafarăesterececagheața.

27.

Angusîșitrasefermoarulhaineideploaieși-iîncheienasturii.Apoiîșidăduseamacăaveanevoiedemaimulterânduridehainepentruase lupta cu vântul și ploaia, să traverseze limbile de nămol la șasedimineața,peîntuneric.

Eraatâtdebeat,încâtjudecataîltrăda.Îșidescheiehainadeploaieși se așeză pe pat, ascultând vuietul vântului de afară. Semăna cuhuiduielileunorcopiicareîncercausăsedeadreptfantome.Sunetuleradestuldeconvingător,încăunpaharcuwhisky.

Se întinse spre sticlă, aproapeo răsturnă, totuși reuși să-și toarneunultimpahar cuArdbeg.Whisky-ul aromat îi arsegâtul.Angus sestrâmbăîntimpceseridicăiardepepat.

Își mai puse o bluză cu fermoar, pe urmă un alt pulover peste.Apoi,dinnou,hainadeploaie.

Își luă bocancii, clătinându-se ușor, și legă strâns șireturile. Eraubocancibuni,dedrumeție,impermeabili,darnuvorținedepartedeelaparecedepelimbiledenămolaleInsuleiTorran.Angussevaudazdravăn. Însă acest lucru era suportabil, atâta vreme cât reușea săajungă acolo pe întuneric. Unde va face ce trebuia să facă. Să-șisalvezefiica.

Angus era singura persoană din jur când deschise ușa din față ahotelului, spre furtuna potrivnică, în întuneric; hotelul fu redus latăceredevuietulvântului.

Câteva lumini înșiruitepeuncabluse legănaunebunește învânt.FaruldepeTorranlicăreaînbeznă.

Porniladrum,înjosuldebarcaderului,de-alungulplajeicupietrișșinămol spreSalmadair.Frigul i seprelingeapegât;ceața șiploaiadeveneaumaidensepemăsurăceînaintacugreupelimbilenesfârșitedenămol.

Oaremergeaîndirecțiabună?Lanternadevenisegreoaieînmâinileluiamorțite.Arfitrebuitsă-șipunășilanternafrontală.Aceastafuogreșeală stupidă, prostească. El era foarte beat și făcea greșelielementare.Iargreșelileelementarepeacelelimbidenămoleraude

răuaugur.

Privisprestângașivăzusiluetenegre.Înîntuneric.Negrucenușiu.Sigureraubărci.DarapoivântulvuiprinpiniidinCamuscrossșisunăprecumtânguialaluiBeany,încăviu,rătăcitprinnămol.

—Beany? strigăAngus,neputându-seabține,deoarece iubeaacelcâine.Beany?Beano!

Striga în gol. În nămol până la glezne. Și era pierdut, beat și înbucluc.

Își ridică piciorul din nămolul lipicios și continuă să meargă,disperat,înfiorându-sedinpricinavântuluișiaploii.Nu.Erapierdut.Farulerainvizibil.Oareoluaseîndirecțiagreșită,ocolindgolful?Seîndrepta spre același loc unde aproape se înecase, încercând să-lsalvezepeBeany?

Acolo.

Osiluetă?Erasigurcăvedeaosiluetă.Poatedouăsiluete,unadultșiuncopil,aplecateînaintedinpricinavântuluisălbatic.Șitotuși,decearfiunadultșiuncopilafară,traversândaceasuprafațăgroaznicădenămol,pefurtună,înîntunericuldedinainteazorilor?

PuteaufidoarSarahșiKirstie.IarînacelmomentAngusîșiauzeafiica, strigându-l.Cunoșteaatâtdebinevoceaaceea!„Tati tati tati”.Purtatădevânt.

Tata.

Eaîlstriga,îlimplora.Însăelovedea,oare?

DistingeastâncileînghețatedepeSalmadair,deungrimaideschisîn întuneric. Kirstie și Sarah probabil că erau pe Salmadair, el doartrebuiasăajungălaeleșisăleducăpețărmulpeninsulei.

—Iubito,vin.Rezistă!

„Tati”.

Angus se opri brusc, privind lung prin perdeaua deasă de ploaie.Siluetele dispăruseră. Ceața se învolbura pe alocuri, asemenea uneisuprafețedegheațăfisurată.Poatecă-șiînchipuisesiluetele?Poatecănumaieranimeniacolo,traversând.Înmodsigur,n-aveaniciunsenscaelesăfieacolo.DecearplecaSarahșiKirstiedincasă,casăiasăînfurtunaaceagroaznică?Unriscinutil.

Șisunetul?Vocea?

Poate fusese doar vântul. Tot ce auzea era un vuiet prelung. Da,puteauficâinisaucopii,orivântul,purșisimplu.Eraindusîneroaredeteamășidisperare.

Aplecându-seînfață,Angussetârîînainte.Alunecăsprestângași-șiîmpinse mâna în nămolul gros. Precum cimentul ud. Lăsându-șiamprenta.Peurmăpiciorul luidreptplonjă într-unochideapă: ivitbrusc,tăiosșiînghețat.

Seînfiorăși-șiridicăbocanculgreoișiuddinapă.Oaredejaveneafluxul?Nu. N-avea nicio noimă. Oare de cât timp era Angus afară?Pierdeanoțiuneatimpului;eraobositșiîncăbeat,șiînvinsdefurtunaderutantă.Ploaiașiceațaerauatâtdeintense,încâtrazaluminoasăafaruluieraaproapeinvizibilă.

Sau poate că asta era acolo: o palpitație posomorâtă și palidă pefundalulcenușiu;cevaamenințătorsubapă,opatăpeoradiografie.

Pentruosecundă,ocrăpăturăseproduseînceață.

Acolo. Sigur era farul. Și nu era atât dedeparte.AproapeocoliseSalmadair.Deîndatăcevaajungeladrumulpietruit,vafimaiușor.

Dar,dinnou,distinseomișcare,osingurăsiluetă,destuldemică,deplasându-sepefundalulcenușiu.Totușipataneagrăsemișcabizar.Lastângașiladreapta.Țâșnind.Rapid.Nucauncopil.Maidegrabăcauncâine?EraBeany?apoimișcareaseopri.Șidispăru.

Angussecățărăcugreuînvârfuluneistânci,undeceațaerașimaidensă.

Orice ar fi fost dispăruse. Însă în acel moment un licăr real deluminăîiarătacalea.Farulera,într-adevăr,aproape:oluălafugăînsusul cărării pietruite. Noroiul acoperise pietrișul; vântul sufla încontinuare, iarploaia încăeradeasă,darraza luminoasăa farului îiarătadrumulodatălafiecarenouăsecunde.

Sus,sus,sus.

Gata! Ajunse pe insulă. În casă licăreau lumini. În dormitor? ÎndormitorulluișialluiSarah?

Se aplecă din nou și sări pe alee. Ușa bucătăriei era deschisă,legănându-seistericînbătaiasălbaticăavântului.

DecelăsaseSarahușadeschisă?Pefurtunaaceea?

Păși pesteprag, înbucătărie. Podeaua eraudă, era apăpeste tot.Lanternaîiarătămotivul:ogaurăimensăîntavanîncameradezișiobucatămaredintr-ogrindădinlemnieșeaînafară.

—Kirstie!

Începusăstrigepefundalulsonoralvântuluicarevuiaafară.

—Kirstie!Sarah!Lydia!Sunteu!

Nimic.Nurăspunsenimeni.Casaerapustie.Plecaseră?Astaeraoexplicațiepentruceledouăsiluetepecareeposibil să le fivăzutpelimbiledenămol?Tocmaiîșizărisesoțiașifiica?

—Lydia!încercăeloultimădată.Sarah!

Dinnou,nimic.Șidormitorul?Acolovăzuselumină.Alergândprinsufragerie, deschise cu piciorul ușa dormitorului și privi lung, de lapatlascaunșidelaunperetelaaltul,undecăpeteniascoțianăridicamânasprecrucifix.

Cameraeragoală.Luminaeraaprinsășipatuleradezordonat.Daroricinefuseseacoloplecasedecurând.

Casaerapustie.Lepierduse.Arputeamuriamândouăpelimbiledenămol.

Peurmăauzivocea.VeninddincapătulîndepărtatalcăsuțeidepeTorran.

—Suntîncăaici.Suntîncăaici!

28.

ȘaselunimaitârziuEste prima zi frumoasă de vară. Primăvara a fost atât de umedă;

zile nesfârșite posomorâte și cuburniță. Însă acumaerul scânteiază,iar dealurile Peninsulei Knoydart strălucesc luminoase peste canalulSleat.

SgurranFhuarain,SgurrMor,FraochBheinn.

PemăsurăceneapropiemdeTorran,privescfarul.Exactașacummi-a spus Molly, balustradele au fost reparate recent. Și mai suntdovezicarearatăcăs-aufăcutșialterenovăriacolo:grămezimaridecărămizi și scânduri, roabe parcate pe plajă. Cum este weekend,constructoriinoștrisuntplecați.

Nouașalupăpoposeștealenepepietriș.ÎioferluiKirstieomânădeajutor,dareamăasigură:

—Nu,acumpots-ofacsingură.

Coboară din barcă. Împreunămergem în susul aleii acoperite cuiarbășideschidemușabucătăriei.

Obrizămă întâmpină.Deparcă întreaga clădire ar răsufla.Ca șicumm-arfiașteptat,ținându-șirăsuflarea.

Însăaceastaesteunadintrehalucinațiilemele.Brizavinedinspreacea gaură în acoperiș: formează un tunel aerodinamic. Locul paremaișubredcaniciodată;sălbăticiaîlrevendică.

—Estefrigaici,ziceKirstie.

Are dreptate. Ziua este caldă, dar în căsuța de pe Torran e mairăcoaredecâtafară.

Împreunăne croimdrum spre camera de zi.Omare parte dintrelucrărilederenovare,pânăacum,aufostfăcutelaexterior;interiorulestelafelcumeraînaceanoapte.Cameradeziestecompletavariată:grinda care străpunsese tavanul încă este acolo, asemenea unui osieșinddintr-ofracturăgroaznică.Kirstiepriveștelungînjur.

—Uitecedezastru!

Aceasta este a treia sau a patra mea vizită ezitantă, de la aceafurtunăputernică.Încercsălastraumeletrecutuluiînspatelenostru,însă întoarcerea pe insulă îmi răscolește din nou aceste gânduri.Acum, căsuțadepeTorranmăvlăguiește.Nu suport să fiuaicimaimultdeooră.

Fiindcăamintirileaceleinopțișiplimbareafinalăprinaceafurtunădușmănoasănuvorpieriniciodată.

—Cemaiașteptăm?

Kirstiemătragedemânecă,nerăbdătoare.Zâmbesc,mascându-mineliniștea.

— Nimic, scumpo, absolut nimic. Mergi și vezi dacă mai suntjucăriirămase,probabilcăastaesteultimatavizită.

Șifugepecoridor.

Împing și deschid ușa sufrageriei. Încercând să evit durerea șiteama,străduindu-măsăfiuunpărinteresponsabil.Unpărintesingur.Deoareceacestaesteacumrolulmeu.

Vomvindeinsuladupăcevomîncheiarenovările.

Josh și Molly au vândut acel lot de pământ pe Tokavaig și auinvestitbanii înTorran.Acestlucrune-apermissăamenajămcăsuțapaznicului farului. Jumătate din clădire va fi dărâmată; pagubeleprodusedefurtună,înmodironic,ne-aupermissăevitămordinuldeconservare. Lucrările ar trebui să fie gata anul viitor. Sperăm săvindem insulapentrucelpuțindouămilioanede lire și să împărțimprofitulînmodegal.

Kirstie și cu mine vom avea siguranță financiară. Orice grijă abanilorvadispărea.Toategrijileînprivințabanilor.

Clădireașopteșteîntimpcevântulșuierăpringauradinacoperiș.Trecrapidîndormitorulprincipal–celcupatulamiralului.Aruncoprivire oglinzii. Este încă aici pentru unmotiv foarte întemeiat: n-ovreau.Oglindareprezintăpreamulteamintiritulburătoarealeacelorsăptămânitragice.

Câtereflexii falseamvăzutcutoții înacealunătrăităpeTorran?Abuzul,crima,toateerauminciunireflectate;saupoatetransparențaera cea care ne-a derutat; am văzut un copil prin celălalt: dar l-amvăzutdistorsionat,cașicumaidistingelucrurilepringheață.

BiataLydiaacăzut.Fiicameaacăzutpentrucăavrutsăcoboarede labalconulde laultimul etaj; fiindcăvoia s-o vadăpemamaei.Kirstieaîmpins-ocasăsesalveze,însăn-afostcrimă.

Îmisuprimfioruldevinovățieșiregret.

Dormitoruldeaici,depeTorran,estechiarmairecedecâtcamerade zi.Căpetenia scoțiană ridicămâna spremine, parcă șoptindu-mi:„Pleacă,pleacă!”Suntdornicsămăsupun.Cândajungînhol,Kirstievine alergând. Poartă colanți galbeni și o fustă albastră de blugi.Haineleeipreferate.

—Ailuatjucăriilepecarelevoiai?

—Mairămăsesedoarojucărie.Subpat,răspundeea.

—Careera?

—DragonulDesmond.

Miculdragon.

—Nusuntsigurăcă-lvreau,oricum.

ScoatedragonuldinrucsaculeicuformațiaOneDirection;îlpunînbuzunar;îmivinesă-larunc,deparcăarficevaveninos.

Înplus,poateKirsties-aplictisitdejucăriilemici:areoptani.I-aumai rămas doar câțiva ani de copilărie și vreau să profităm lamaximum de acești ani. Ne-am stabilit într-o casă bună, solidă dinOrnsay,iarKirstiemergelaoșcoalăgrozavăînBroadford.Pânăacoloface un drum de douăzeci deminute distanță cumașina, în fiecaredimineață, însă nu mă deranjează. Ideea ca ea să se întoarcă laKylerdaleeridicolă.

Totuși,într-unmoddestuldeciudat,acumareprieteniînsat:copiicare o cunoșteau de la Kylerdale. Este populară. Fata cu povestea.KirstieafostmereupuținmaivioaiedecâtLydia.

—AmgăsitcevașipentruBeany.

—Da?

Kirstie cotrobăie iar prin rucsac și scoate un os din plastic. UnadintrejucăriileluiBeany.

—Mulțumesc,spuneuluândjucăria.Beanoovaadora.

Beanyneașteaptă înpub, fiindrăsfățatdeGordonșide localnici.

Supraviețuirealuiesteunmiracol.Înziuadedupăfurtună,câineleaapărut la Selkie, sărind pe debarcader, înnămolit, înfrigurat,tremurând;precumfantomaudăleoarcăaunuicâine.Darn-arămasfără sechele.Numai vine deloc pe insulă, scheaună de fiecare datăcândîncercsă-lurcînbarcăsausă-lplimbpelimbiledenămol.

JucărialuiBeanyesteînbuzunarulhainei.IesîmpreunăcuKirstiedin casă, închizând ușa umedă a bucătăriei. Mă izbește gândul că,într-ozi,curând,voiînchideaceastăușăpentrutotdeauna,cândvomvindeinsula.

Suntmulțumitdeacestgând.

Întotdeauna voi respecta Insula Torran, îi voi privi mereu cuadmirație frumusețea intimidantădepebăncilede lângăSelkie.Darsuntmulțumits-oținladistanță.Torranne-aînvinscuvânturileșicurozătoareleei,cutuneteleînvăluindcanalulSleatdinArdvasar.

Țin foarte strânsmâna lui Kirstie într-amea în timp ce coborâmspreplaja farului.Deparcă insula ar putea încerca s-o împiedice săplece.

—Bine,Kirstie-koo.Sămergemacasă.

—Nu-mispuneașa,spune-miKirstie!

Dezlegfuniileșiurcămînșalupă.Cuvreodouăsmucituri,pornescmotorulsuspendat.

Kirstiestăînspate,fredonândcânteculeipreferat.Uncântecpop,cred.Oftezcuoușurarede-abiaascunsăîntimpceneîndepărtămdeinsulă.Tăcereane învăluie.Apoio focăgri își înalțăcapul lacâțivametriînamonte.

Fiicameaopriveșteșizâmbește,șiînmodsigurestezâmbetulluiKirstie: obraznic, neastâmpărat, viu. Cu siguranță, Kirstie își revine.Terapia a ajutat-o să se recupereze. Numai simte că din vina ei acăzut Lydia, am convins-o și noi de acest lucru. Și totuși, rămânegreșealamea îngrozitoare. I-am estompat identitatea; am făcut aceagreșeală.Într-ozivatrebuisămăiertpemineînsumi.

Focaadispărut.Kirstieîșiîntoarceprivirea.Cuoexpresiesumbră.

—Ces-aîntâmplat,scumpo?

Priveștelungpelângămine,spreTorran.

—Lydias-aîntors,nu-iașa?întreabăeaîncet.

—Da.Doarpentrupuțintimp.

—Daraplecatacum,iareusuntdinnouKirstie.Nu?

—Da.EștiKirstie.Șimereuaifost.

Estetăcută.Motorulbărciiînvolbureazăapalimpede.

—Mi-edordemami.ȘideLydie.

—Știu.Șimie,scumpo.

Și este adevărat. Mi-e dor. Mi-e dor de ele în fiecare zi. Însăimportantecăneavemunulpealtul.

Plus câteva mici secrete, care ar putea rămâne nedezvăluite lanesfârșit. Secretul lui Kirstie este noaptea furtunii, nu mi-a zisniciodatăces-aîntâmplatexactșices-aspusîncasăînaceanoapte;amîncetatdemultsămaiîntreb,deteamăsăn-osupăr.Decesăneîntoarcem?Decesădezgropămtrecutul?

La rândulmeu, nu i-ampovestit niciodată întreg adevărul despremamaei.

Cândamgăsit-opeKirstie,ghemuită încăsuțapaznicului farului,separecăhabarn-aveaundeeramamaei.Așacăamcotrobăitprincasă,căutândindicii.Și, înceledinurmă,pemăsurăcedimineațaalimpezitceruldepecontinent,JoshșiGordonauvenitcubarcașine-ausalvatdepeTorran.Șine-audus lacăldură și siguranțăacasă laJosh.

Apoi am auzit vestea despre Sarah, înainte să înceapă căutărilepropriu-zise.

Trupulneînsuflețiti-afostzăritdeunpescar,plutindlângăplajăpeCamuscross.Imediatdupăaceea,polițiaapusstăpânirepeTorran.I-am lăsat să-și facă treaba, adăpostindu-mă pemine și pe Kirstie dejurnaliști șidetectivi.Ne-amascuns încasa luiJosh,privind lung lascorușiitremurânzidedincolodeferestrelemari.

Într-osăptămână,polițiaaajuns laoconcluzie:Sarahplecasedincasădintr-unanumemotiv–poateîntr-oîncercarestraniedeacăutaajutor,însăacăzutînnămol,peîntuneric,șis-aînecat.S-aîntâmplatatâtdesimplu!Preasimplu!Afostunaccident.

Darchiara fost?Suntbântuitdeaceafrazăpecareamauzit-o lafamiliaFreedland:„Toatădragosteaesteoformădesinucidere”.Poatecă Sarah a vrut să se alăture fiicei sale moarte. Sau poate a fost

răvășitădevină,deceeaceacititînultimulsertaral„scrinului”.Amdescoperit scrisoarea de la doctorul ei pe podeaua din dormitor, înaceeașinoapteîncareamgăsit-opeKirstie,șiamdistrus-o.

Întrebărilemăvorchinuipentrutotdeauna:chiarși-arfilăsatfiicaînurmă, înaceacasă?Amvăzutunasaudouăsilueteprinceață, întimpce-microiamdrumspreTorran?

Nu va exista niciodată un răspuns la aceste întrebări. Deși auexistatindicii,iaracesteindiciinulevoidezvăluiluiKirstie.Atâtcâtvoitrăi.

CândaugăsitcadavrulluiSarahplutindînapelefluxului,augăsit-oținânddemânecăhanoraculrozalLydiei.

Iarcândmediciilegiștii-aufăcutautopsia,audescoperitfiresubțiride păr blond între degetele încleștate ale lui Sarah, de parcă s-ar fiagățat cudisperarede cineva în aceleminute finale: încercând să-șisalvezecopiluldelaînec.

Kirstieprivește spre sud, spreMallaig; stau cu spatele spre InsulaTorran.

Esteozifrumoasă,calmălaînceputdeiunie;cerulseoglindeșteînlacurile tăcute. Și totuși, un vânt rece încă biciuiește acele dealurifrumoase.

SgurranFhuarain,SgurrMor,FraochBheinn.

virtual-project.eu

{1}Placădeardezie,tăbliță(n.red.).{2}Daîndialectulscoțian(n.tr.).{3}Moomins(suedeză:Mumintroll)suntpersonajeleprincipaledintr-oseriedecărți;seamănăcuhipopotamii(n.tr.).{4}Nuatingebrânza!(n.red.).{5}Pâinealbăitalianăfăcutădingrâușidrojdie(n.red.).{6}Yellowînlimbaenglezăînoriginal(n.tr.).{7}Blueînlimbaenglezăînoriginal(n.tr.).{8}BiroulpentruStandardeEducaționaleînMareaBritanie(n.tr.).{9}Tobăirlandeză(n.tr.).{10}Unadintrecele32desubdiviziunialeScoției(n.red.).{11} Originile cuvântului curry sunt dezbătute. Unii susțin că a fost derivat dintr-un cuvânttamil,Kari,ceeaceînseamnăsoscondimentat.AlțiiafirmăcăarputeaprovenidincuvântulKara,carereprezintăunvasdegătitsubformădewok,tigaie.Unadintrecelemaiinteresanteipoteze este că, de fapt, acest termen este derivat din engleza veche a cuvântului „pentrugătit”,Cury. Indiferentdeorigineacuvântului,cucarenimeninuparea fideacord,acestadescrieoricefeldemâncaredincarne,peșteși/saulegumelacareseadaugăsosulrespectiv(n.red.).{12}AcronimpentruHerMajesty’sShip–NavaMaiestățiiSale(n.red.).{13}Marcădejucăriicareînfățișeazăfigurinecucorpulrotunjit,cesebalansează(n.tr.).{14}Gendepăsărimigratoaremici,cântătoare,cupenajulcenușiu-roșiaticșicucoadalungă,roșie(Phoenicurus)(n.red.).{15}Abuzpaternasupracopiilor(n.tr.).{16}Fightthroughtherainandleanintothewind–Luptă-teînploaieșiapleacă-teînvânt.VersuridinmelodiaWhentheMountainsFall,deMarkSchultz,albumul„MarkSchultzGiftTin”(n.red.).