Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”-Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Specializarea: Politici Publice și Management Instituțional

Societatea civilă românească

Abstract

,, Prezentul studiu își propune să realizeze o descriere a societății civile românești de

după 1989 prin prisma calității democrației din țara noastră, a creșterii și dezvolătrii

macroeconomice, a cadrului juridic și al corupției.”

Keywords: cadru juridic, societate civilă, consolidarea democrației, corupție,

stabilitate și creștere economică

Profesor îndrumător,

Lect. Univ. Dr. Silviu Grecu

Student,

Cojocaru Florin Ciprian

I. Introducere

Funcționarea în condiții bune a unei democrații depinde într-o oarecare măsură de

existența unei societăți civile dezvoltate care să exercite permanent un control asupra

guvernanților, reușind , astfel, să-și pună amprenta asupra guvernării dar și a transparentizării

actului de guvernare. Pentru ca o democrație să funcționeze bine trebuie respectate, în opinia

lui Robert Dahl, trei garanții: ,, să ofere șansa tuturor de a-și formula preferințele, de a face

cunoscute aceste preferințe celorlalți cetățeni și guvernului prin acțiuni individuale și

colective și guvernul trebuie să cântărească aceste preferințe fără discriminări”1. Astfel, pe

lângă partidele politice și alte organizații cu caracter politic, asociațiile, fundațiile, sindicatele,

uniunile patronale sunt actori care ajută la formularea preferințelor cetățenilor și la facerea

acestora cunoscute în spațiul public, prin influență, ajutând, astfel, la buna funcționare a unei

democrații.

În ultimele decenii, s-a născut sau, mai degrabă, a renăscut un nou ideal, și anume:

societatea civilă2. Nici un alt concept, cu singura excepţie a celui de „democraţie”, nu a atras

atât de multă atenţia precum acela de „societate civilă”3. Prăbuşirea sau transformarea atâtor

regimuri autoritare, dintr-o gamă foarte largă de contexte culturale şi localizări geografice, a

împins noțiunea de „societate civilă” cu mult peste graniţele ţărilor vest-europene, unde îşi are

originea. Fară îndoială, practicile societăţii civile au apărut, iniţial, în primele secole ale celui

de-al doilea mileniu în așa-numita „centură a oraşelor-stat” care se întindea de la Londra până

la Florenţa şi Siena, prin Ţările de Jos, Valea Rinului, câmpiile elveţiene şi valea Padului, de

unde s-a răspândit treptat si inegal către regiunile nordice, estice şi sudice ale peninsulei

europene4.

După Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, noţiunea de societate civilă provine

din latinescul civilis societas, unde a intrat în uzul european cu un mănunchi de semnificaţii

date de Cicero5. Prin societate civilă erau desemnate nu doar statele individuale, ci şi condiţia

vieţuirii într-o comunitate politică civilizată îndeajuns de avansată, încât să existe oraşe, un

cod de legi propriu şi o doză de civilitate şi urbanitate, de parteneriat civic, altfel spus, a trăi

şi a fi cârmuit în conformitate cu legile civile. În gândirea contractualistă şi mai cu seamă în

scrierile lui John Locke, „societatea politică sau civilă” era pusă în contrast cu autoritatea

paternă şi cu starea de natură. Implicaţia era că o economie bazată pe bani, schimbul lesnicios

1 Robert Dahl, Poliarhiile. Participare și opoziție, Institutul European, Iași, 2000, p.28

2 Ernest Gellner, Condiţiile Libertăţii. Societatea civilă şi rivalii ei, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 15

3 Larry Diamond, Cum se consolidează democrația,Polirom,Iași, 2004,p. 257

4 Ibidem

5 David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gîndirii politice, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 679

în cadrul a ceva de genul pieţei libere, dezvoltarea tehnologică ce asigură confort şi viaţă

decentă unor persoane civilizate şi inteligente, precum şi o ordine politică reglementată prin

legi reprezintă la un loc pentru oameni o stare de lucruri satisfăcatoare şi cu resurse de

progres. Azi, în uzul curent sintagma „societate civilă” se referă la aspectele nonpolitice ale

ordinii sociale contemporane, astfel încât, de pildă, se poate discuta dacă exista congruenţă

sau disonanţă între societatea civilă şi stat.6

Pentru Ernest Gellner, societatea civilă: „reprezintă acel ansamblu de instituţii non-

guvernamentale diverse, suficient de puternice pentru a contrabalansa statul şi care, fără a-l

împiedica să-şi îndeplinească rolul de menţinere a păcii şi de a judeca imparţial cu privire la

interesele majore, este, totuşi, capabil să-l împedice să domine şi să atomizeze restul

societăţii”7. O altă definţie, dată de Vladimir Tismăneanu, este elaborată prin prisma căderii

blocului comunist, şi anume că: „societatea civilă poate fi definită ca un ansamblu de

iniţiative zonale, spontane, nonguvernamentale (deşi nu neapărat antiguvernamentale), pornite

de jos, care apar în ordinea post-totalitară ca un efect al slăbirii controlului de stat şi al

declinului constrângerilor ideologice impuse de partidele de la conducere”8.

În acest context, articolul de față își propune să realizeze o descriere a societății civile

românești de după 1989 prin prisma calității democrației din țara noastră, a creșterii și

dezvoltării macroeconomice, a cadrului juridic și al corupției. Studiul pornește de la premisa

că societatea civilă românească este influențată într-o mare măsură atât de calitatea

democrației, cât și de sistemul economic, corupție sau cadru juridic. Motivația acestui studiu

purcede din interesul tot mai crescut în zilele noastre în ceea ce privește democrația, se

vorbește tot mai mult despre un nou ,,ideal-tip” de democrație și anume, democrația

participativă. Astfel, oamenii pot participa tot mai mult la viața ,,cetății” prin intermediul

asocierii la diferitele organisme atât cu caracter pașnic, cât și cu caracter violent. Acestea fiind

spuse, studiul societății civile este de maximă importanță în contextul democrației actuale

oferind o înțelegere detaliată a democrației în ansamblu.

6 Ibidem

7 Ernest Gellner, Op. cit., pp. 18-19.

8 Vladimir Tismăneanu, Reinventarea politicului: Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel, Editura Polirom,

Iasi, 2007,p. 161.

II. Analiza descriptivă a datelor

În urma analizei elaborate în softul științific de analiză a datelor, SPSS, am observat

următoarea descriere a realității.

Cu o medie de 4,2 situția cadrului juridic este una nefavorabilă României. Acest cadru

juridic parțial democratic se explică prin faptul că în România postdecembristă au fost

neînțelegeri la nivelul clasei politice românești, cum a fost referendumul de demitere a

președintelui din vara anului 2012 ,unde forțele politice s-au confruntat cu lupte interioare în

loc să își unească forțele spre a crea un mediu prielnic din punct de verde legal în care să se

dezvolte societatea romanească. De asemnea se observă că democrația nu este „singurul joc”

acceptat, clasa politică românească transformând cadrul democratic într-o scenă de circ, decât

într-un mediu prielnic de „cooperare a tuturor puterilor importante ale statului”9.

Situându-se cu o medie de 2,5 societatea civilă românească pare a fi una semi-activă cu

o înclinație a cetățenilor mai mult spre implicare, decât spre neimplicare. Realitatea politică

ne arată că societatea civilă românească nu este foarte activă, mulți oameni refuzând să se

implice în acțiuni ce au drept scop influențarea acțiunilor publice. La nivel național socitatea

civilă s-a remarcat prin proteste împotriva deciziilor politice, puține la număr, iar la nivel

local avem protestul împotriva tăierii teilor. Socitatea civilă a avut un cuvânt de spus, chiar și

prin înființarea organizației ,,Iubim teii”.

9 Larry Diamond, Op. cit.

Scorul înregistrat de analiza noastră 3,66, ceea ce în concepția specialiștilor Freedom

House reprezintă o democrație semi-consolidată. Democrația românească încă este într-o

perioadă de tranziție chiar si după 26 de ani de la căderea regimului comunist. Amprenta

regimului de opresiune socială se face resimțită la nivelul democrației românești și de

asemenea la nivelul mentalului colectiv. Studiile arată că reînnoirea a cel puțin două-trei

generații duce la eliminarea unor concepții si prejudecăți formate de regimurile totalitare. De

asemenea sistemul electoral românesc aflat într-o continuă prefecționare, o situație

economică precară, care după studiile lui Dahl desemnează o calitate slabă a democrației,

faptul că democrația nu este întipărită în mentalul colectiv, iar cultura politică democratică a

avut o absență de aproximativ 50 de ani, duce la o calitate a democrației nu foarte favorabilă,

și anume o democrație semi-consolidată.

Stabilitatea si creșterea macroeconomică înregistrează un scor de 3,43 ceea ce nu

înseamnă un cadru prielnic pentru dezvoltarea democrației în general si a societății civile în

particular. Cercetătorii au demonstrat că oamenii au tendința de a se implica mai mult în viața

comunității cu cât nivelul de trai este mai ridicat. De asemenea stabilitatea mediului economic

și o încredere în puterea de creștere a acestuia determină un actor rațional să se asocieze și să

participe activ la viața comunității bazându-se pe raționamentul că o implicare activă aduce

beneficii mai mari și o conservare a facilităților existente si de ce nu o dezvoltare a acestora.

Corupția înregistrează o medie de 4,49 ceea ce, cel puțin la nivelul datelor exprimă un

grad ridicat al corupției din țara noastră. La nivel epmiric în ultima perioadă se observă asta

prin numărul mare de oameni politici care sunt învinuiți pentru acțiuni ilegale întreprinse în

exercițiul funcției publice deținute.

III. Matricea corelației

Această etapă a cercetării presupune analiza variabilei noastre dependente, societatea

civilă, pe baza unui coeficient de corelație Pearson, cu celelalte variabile avute în vedere în

cercetarea noastră.

În urma analizei tabelului de mai sus se poate observa că în analiza variabilelor noastre

întâlnim numai corelații pozitive. Coeficientul Pearson este un coeficient care are valori de la

+1 la -1, unde variabilele cu plus prezintă corelații pozitive, iar variabilele cu minus prezintă

corelații negative. Astfel, se pot observa corelații puternic pozitive între societatea civilă și

celalte variabile, corelații care urcă de la 0,89 la 0,95, putând vorbi chiar de corelații aproape

de tipul cauză – efect.

Cea mai reprezentativă variabilă pentru explicarea societății civile românești este

consolidarea democrației. Aici întâlnim o corelație puternic pozitivă de 0,95, o corelație

aproape de tip cauză – efect. Având în vedere situația democrației românești, o democrație

aflată în tranziție, cu puternice obstacole întâmpinate în drumul spre consolidare se poate

înțelege ușor de ce societatea civilă românească se află în această situație. Astfel, democrația

semi-consolidată atrage după sine o neîncredere și un sentiment de apatie a populației față de

actualul regim ceea ce conduce spre o neimplicare a cetățenilor în viața politică. De

asemenea, specialiștii din domeniu au afirmat mereu că o democrație consolidată, atrage după

sine o societate civilă consolidată, și invers, o societate civilă bine organizată și prezentă

atrage după sine o democrație puternică.

Un alt factor determinant pentru explicarea socității civile este determinat de

stabilitatea și creșterea sistemului macroeconomic. Coeficientul de corelație între societatea

civilă și stabilitatea și creșterea sistemului este puternic pozitiv (0,950). S-a dovedit științific

că oamenii sunt mai tentați și motivați să se implice în viața politică dacă nivelul lor de trai

este mai dezvoltat. Raportându-ne la nivelul de trai din România se subînțelege de ce

societatea civilă românească nu este așa de dezvoltată, ea fiind mai degrabă amorțită decât

paralizată. Un nivel de trai extrem de ridicat, cel puțin în anumite părți ale țării, și o

instabilitate a sistemului economic românesc atrage după sine și o participare slabă a societății

civile în ceea ce privește procesul decizional.

Cadrul juridic influențează societatea civilă. Coeficientul de corelație înregistrează

scorul de 0,932, ceea ce determină o corelație pozitivă între aceste variabile. Faptul că nu

avem un cadru juridic eficient și suficient de democratic, datele au arătat asta, atrage după

sine și o societate civilă mai puțin participativă.

O ultimă variabilă reprezentativă pentru explicarea fenomenului nostru este corupția.

Datele au arătat o corupție destul de ridicată în rândul clasei politice românești, corupție ce

atrage după sine o neîncredere mare în politicieni și o apatie din partea populației considerând

că lucrurile stând așa, nimic nu se poate face pentru schimbare. Astfel, o corupție ridicată

atrage după sine o neimplicare din partea populației cu privire la treburile societății și din ce

în ce o mai mare lipsă de interes pentru orice formă de asociere ce are drept scop participarea

la viața socială.

IV. Concluzii

În urma studiului efectuat s-a putut observa că societatea civilă este în strânsă legătură

cu calitatea democrației, cu calitatea sistemului economic, cu calitatea cadrului juridic și cu

nivelul corupției din România.

S-a putut observa că o calitatea slabă a democrației atrage după sine o neimplicare din

partea societății civile. În cazul României vorbim despre o democrație semi-consolidată, ceea

ce atrage după sine o cvasi apatie din partea populației cu privire la participarea la viața

politică și la formele legale de asociere. De asemenea, se poate observa limpede că societatea

civilă este un element definitoriu pentru democrație, fiind un element primordial pentru

dezvoltarea acesteia.

Societatea civilă mai este influențată și de stabilitatea și creșterera sistemului

macroeconomic rezultând că un nivel de trai mai dezvoltat și o stabilitatea ecnomomică

durabilă conduce către o dezvoltare a societății civile și la o implicare activă a acesteia. Un

nivel ridicat de trai și încrederea în sistemul economic conduc la o încredere generală în stat și

la o motivare a implicării.

Corupția influențează în mod radical modul în care populația percepe statul. Astfel, cu

cât un stat este mai corupt și nu folosește mijloacele legale și democratice de acțiune, cu atât

gradul de încredere al populației cu privire la succesul statului este mai scăzut și de asemenea

și gradul de implicare este mai scăzut.

Un ultim element care s-a dovedit important în înțelegerea societății civile este dat de

cadrul juridic, un cadru juridic care nu se ridică la nivelul unui cadru juridic al unei democrații

Occidentale.

În concluzie, societatea civilă este primordială pentru înțelegerea democrației actuale,

o democrație pe care se pune accentul din ce în ce mai mult în ultima perioadă datorită

rezultatelor excelente obținute de regimurile nedemocratice, și este influențată de mai mulți

factori care corelați între ei determină ceea ce noi numim societate civilă.

Bibliografie

1. Dahl,Robert, Poliarhiile. Participare și opoziție, Institutul European, Iași, 2000

2. Diamond, Larry, Cum se consolidează democrația,Polirom,Iași, 2004

3. Gelner, Ernest, Condiţiile Libertăţii. Societatea civilă şi rivalii ei, Polirom, Iaşi, 1998

4. Miller, David, Enciclopedia Blackwell a gîndirii politice, Humanitas, Bucureşti, 2000

5. Tismăneanu, Vladimir, Reinventarea politicului: Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel,

Editura Polirom, Iasi, 2007