ULISE SOSESTE LA ACADEMIE

Cet Wdent nu aspin ta placerc, ci Ia abscnsa duerii,

APJs'tg'fi L, Etic I nic o fi ah ica

Sunt lucrud de carc este mai bine si nu gtii, iar altele pe

cae este mai bine sa nu b uili. La asta s-a gandit el cdnd totul

3a sfe$it, daca se sfariest€ ceva ueodata-

Dar, inainte de denodamant, in acea seara deja intunecata

de septembrie, in carc a inceput sa se fiu€asca o pan€ din des-

dnul sau, Ulise Acaty nu medita asupra memoriei sau a uitirii,Avea aproape treiz€ci si rapte de ani si era tatal unui copil mic.

Era singur cu copilul $i cu caeva datorii, si g€fera sa-ii ocupe

mintea cu alte t€me, mai putin abstracte.

Cerul se prcgatea sa int6mpine cele mai ftiguroase luni ale

anului $ era striin de pasiunile omeneqti, ca intotdeauna. Ba-

rc€a Plaza Mayor del Madrid de los Austrias, numia ln alte

vrernuri Plaza del Arrabal sau Plaza de la Constituci6n, oferea

un sp€ctacol decadent sub soarele catifelat si mur-ibund al inse-

rarii. in acelasi spaliu urban, se amestecau, in alte timputi, cer-

wtori d gentilomi, haimanale si magistr4i, doamne nobile cu

t€nul pudrat $i slujnice nespalate, in haine zdrcnluite,.asistend

la acte si sarbatoriri db tot soiul, de la nunli rcgale la autodafeuri.

de la procesiuni la exec4ii publice. Acusr" stafiia lui Filip al Itr-lea

era lnconjurati de o mullime multicobra asemAnatoarc: turigti,

Angela Vallwey

oameni fAra adapost, Someri cu stagiu indelungat, trandavi

oprindu-se in fala vitrinelor cu gust ranced ale pravaliilor dingalerii, cadre de conducere, imigranli, adolescentri buimaci,

gospodine, terori$ti.

A privit cu placere falada Casei Bruta,riei si qi-a spus ca

probabil lucrurile nu se schimbasera prea mult de pe vremea

lui Juan de Herrera. Cu toate ci, ftua indoiala, acum totul era

mult mai scump.

Ulise a grabit pasul, dar ii era greu sa inainteze intr-un ritmmai suslinut, pentru ca trebuia sa irnpinga caruciorul in care

era copilul.

,,O sa-l numirn Telemah, a spus solia lui, fa'ra sa ezite sau

sa ro$€asca, atunci cand s-a nascut copilul si a inceput sfar$itul

vremurilor bune. Nu e un nume vulgar. $tii ca urasc yulgarita-

tea. Nu pare deloc absurd, daca avem in vedere ca tu te nu-

megti Ulise, iar eu Penelopa."

A suas increzabr spre Telemah, observindu-i de sus zim-betul pe jumalate sttb, care cauta sa se reflecte in cel al tatAlui,

qi, in ultima clipa, a reusit sa evite o tana,ra care mergea grabita

pe niste pantofi ascufiti cu toc inalt si care strangea la piept re-

verele pardesiului gri de gabardina.

Pe atunci, omul nostru nu stia ca, peste pulin timp, cinevaputea muri in mod violent l.d.p. - stropindu-i cu s6.ngele sau,

inu-un fel sau altul, pe toli cei care aveau sa priyeasca tragedi4

cu fascinalie $i netncredere, prinne care gi el -, sau... sd nu

moare" pentru ca el era cel care putea evita nenorocirea.

Nu, Ulise nu banuia nimic din toate acesea. Se plimba

doar, impingdnd cu hotalarc caruciorul in care fiul sau, care

abia implinise doi ani, didea vesel din picioru$e, ca $i cum ar fidescoperit ca aceea era misiunea lui sfanta in aceasta lume si ca

nimeni 9i nimic nu l-ar fi putut impiedica sa o duca la bun sfar-git. Telemah era fericit, fiind imaginea vie a absentei durerii.

-

ltticile nedjt ttslti dle ;fer.icirii

S-a uitat la ceas. Va ajunge taziu la indlnire, iar Vili, ruda

sa prin alianla, il va privi in felul acela pulin tipicar cu care iifulgera pe cei ca,rora voia sa le faca un repro$, fara insa a par€a

c-o face.

Adeva,rul era ca nu avea nici un chef sa mearga la Academia

lui don Viliulfo Albercla pe carc toti il cunosteau sub numele de

Vili, si nici sa rlai supofie inc'jfr:,rr,iljntldifJ, Dialogurile socratice

ale acestuia despre fericire, dar Vili il ameninlase subtil atunci

cind el ii marturisise ca i se parea ca sosise momennrl potrivit

pentru a renunfa la reuniuni (Doamne, era cumplit sa plece de

acasa la ora aceeq tocmai cdnd trebuia sa gegateasca baia zil-nica $i cina copilului!), si, chiar daca Ulise nu facea parte dintre

cei care obisnuiesc sa se sperie cu usurinla, a prcferat sa nu

provoace mdnia doctorului $i sa mearga in continuare la int6lni-

rile siptimAnale cu el si cu acea gloata de dcnili care il urmau

cu o fervoarc sedara.

PrESuFmea ca Vili dorca sal dna sub contxol int-un fel sau

altul. De asemene4 banuia ca voia sal vada cu regularitate pe

Telanah. Se putea spune ci era bunicul copilului, de$i in rcalitate

nu era decat un bunic viaeg. I iubea mult pe copil, asta era clar.

Pe de alta parte, avea senzafia ca batranul Vili era tot mai

puiin relaxat in ceea ce privea vi4a lui personala. {Jlise credea

ca stie carui fapt i se datora starea recurenta de sfes. Saracului

om invalffurile pe$onale ii foloseau prea pulin, intrucat nu stia

sa le aplice cu rigoarc propriei penoane, sau cel pugin nu in ceea

ce privea infemala relatie conjugala p€ care o avea cu solia sa.

Ulise s-a intrebat la ce folosesc legile daca ele sunt incal-

cate chiar de cei care le impun.

in general, nici nu se putea spune ca i-ar fi plAcut foarc mult

legile. Nu-i faceau placere, pentu ca avea acelasi presentiment

inspaimantator pe carc, la vremea lui, trebuie sa-l fi avut Napo-

leon, si anume, ca erau atat de multe, incat nimeni nu putea fisigur ca nu avea sa ajunga h zdup mai devrene sau mai tirziu.

Angela Vallwey

Legile lui V i erau diferite de legislalia judecabreasca; el

le numea re4uli, iar acestea aveau un aripect inci gi mai nelinig-

titor decat celelalte, daca asa ceva era posibil, pentru ca Viliavea pretenlia ca oricine era in stiue sa-Si gAseasca fericirea

daca le urma.

Pentru Ulise, fapnrl ca un om ca Vili facea speculagii despre

fericle si filozofie nu avea nici un merit. El putea sa se dedice

acestui lucru, intrucat era bogat. Nu, nu milionar. Milionar pu-

tea fi oricine, dar a fi atet de insta,rit ca el nu era la indemdna

oricui. Avea o avere pe care o administrau mai multe birouri de

avocatua, care abia daca il deranjau de cdteva ori pe an pentru

a-l ruga sa serffleze cateva documente $i cam atdt. Avea case inatitea locuri din lume, incit Ulise nu-l credea in stare sa $i le

aninteasca 9i nici nu stia daca le-a yizitat pe toate macar o

data. 9i, cu toate acestea, se mafginea sa discute cu oamenii inAcademia lui, sa traiasca in apartameDtul lui - o casi inens4dar nu foane luxoasa - din centrul Madridului (spunea ca inoraj isi gasise agora lui) si sa o suporte pe solia sa, Valentina,

cu un stoicism care era un amestec de pewersitate si daLruire.

Fericirea.

Da. fericirca...

Dar ce era fericirea asta, la urma ulmei?

Si-a mai privit o data fiul pe deasupra caruciorului. Gangu-

rea dulce qi raspindea o ploaie nebuna de picaturi transparente

de saliva. Sriga 5i rddea. dadea din picioare, rostea cuyinte

salcite in spaniola $i germana, privind in jur cu bucuria celui

care vede pentru prima oara hunea li apreciaza tot ceea ce-l in-conjoara- in cazul sau, asa si era.

Ah, ce fericit ar fi micul Telemah dacl ar gti ca era fericit,cum ar spune Vergiliu.

I-a ts€cut mana $anga prin par. Micutul si-a intors capul cugralie pina cand a lntdlnit privirea tataLlui sau. Avea ochii larg

deschisi si atat de colorati, incat pareau doua alune proaspete

-

lvlicile neajunx'o'i ale ;fericiriiBiate in doua, si i-a daruit lui Ulise un suras larg, satisfacut $i

impodobit cu sa[va.

Em un copil incantator, vesel $i jucaug. Nimeni nu ar fi pu-

tut spune ca simlea lipsa unei mame.

Cand a intrat in vaxftrl picioarelor in incaPere, cu micuful

in brate, s€siunea incepuse deja de mult.

- Pai, sigur ca esti un om bun. $i norocos pe deasupra.

Carlota Rodriguez a zimbit linistitor in dkecfia toYara$ului ei de

viata. Avea un par roscat frumos 9i bogat, si, cu toate ca purta

ochelari, ochii sai aveau o sffaiucire de albastru de metil.

Roberto Olaz6bal ia inton zambetul, care a parut mai cu-

rind un involuntar semn cu ochiul. Aceasta l-a facut sa ezite

putin inaint€ de a yorbi. Nu dorea ca fata sa interpeteze gresit.

A mai priviFo pre! de o clipa, dar fata ei nu Parea sa pr€zinte

semnele ueunei suparad cat de mici, ba chiar dimpotriva.

Bine. Mai bine.

Ulise s-a strecurat cu cea mai mare discrelie intx-un colt $i

Si-a a$ezat copilul pe genunchi, dandu-i o Papu$ica de plastic

ca sa s€ joace cu ea.

- Aga este... a a{irmat barbatul, de aceasta data uitandu-se la

Vili. Adica ma Fezesc dimineala 9i irni spun: ,,Baiete, baiete.'.

Esti un mare baftos. Ai o gamada de avantaje. Adica: din tot

Universul, pe carc il vezi cat e de marc, te-ai nascut pe Pamant, o

planeta mica de la periferia unei galaxii mijlocii, dar carc are at-

mosfera, apa rcce ;i calda, magazine cu alimente. Iar din tot Pa-

manh. ai aterizat tocmai in Europ4 Spania, Madrid. Hmmrn...

Nu e deloc nu pentru inceput. $i apoi ai de lucru, o slujba mi-

nunati" Mai bine zis o supe$lujba, daca ne gandim la vremurile

pe carc le fiaim. Pe deasupra eqti alb, o culoare mai mult decat

potrivita pentru piele, traind noi in vrcmuri.le in care traim".

Asta irni spun in fiecare dimineaF duPa ce ma trezesc. Roberto

s-a asezat mai comod in fotoliu 5i s-a scaryinat dupa ueche.

t9

Angela Vallwey

A tras aer in piept inainte de a continua- Pentru c4 adevarul este

ca daca nu a$ h awt unul dintre aceste avantaje, a$ fi incurcat-o

deja. De exemplu, daca nu at fi avut de lucru, daca as fi fostnegru ori af fi trait in Uganda... Nu aveli decat sa eliminatri unuldintre avantajele mele $i a$ fi terminat. Dar sunt avanlaje penftu

ca se afla toate impreuna, nu-i a$a?

Mli a incuviinlat plictisit.

- Da, daaa... a murmurat.

I-a venit rdndul lui Chantal Porcel. Avea cincizeci gi panu

de ani 9i locuia impreuna cu mama ei. C5nd, lntr-o anumitA

ocazie, cineva l-a inuebat pe fosnrl ei sot cum amrme s-a ajuns

la divo4, acesta a raspuns, referindu-se la soacra lui in aceiaSi

termeni in care s-a exprimat odata Lady Di la televizor, emoli-onard o lume inteaga: ,Eram trei in mariajul nostru, ceea ce

deja e mult prea mulf'.

- Pai... s-a foit nervoasa pe scaun. Aproape niciodat,l nu

Stia ce sa spuna cand ii venea randul. Nu-i plicea deloc si vor-beasca in public. Cu toate acestea, era destul de vorbareata latelefon, iar uneori avea acele accese de neruiinare pe care ii lepermit din cAnd in cind persoanele timide. Eu intru in panica

ori de cate ori Eebuie sa ma urc in avion. Spun o rugaciune

atunci cand pun piciorul pe scara. Ma rog la Dunnezeu ca, incazul in care vom avea un accident, sa faca in ata fel incat ca-

davrul meu sa fie atat de carbonizat, incAt nimeni sa. nu poata

sA-Si dea seama cA nu am avut timp sA ma depilez inainte de a

urca in avion.

Vili a ridicat din sprSncene 9i a ras, in timp ce i$i intindea pi-cioarele 9i apoi le punea unul peste altul, a$ezAnd glezna stanga

p€ste c€a dreapta, toladt in fotoliul sau comod de piele rogie.

- $i asta.,. ce legatura are asta cu ce vorbeam? a intrebatJacobo Ayala, dAnd din cap dezorientat.

Chantal a privit in jos, prefacandu-se ca ar cauta cey4 cu

un gest caracteristic unei persoane speriare 5i mioape.

-

lrlicile neajunsuri 4lc Jfericirii

- Presupun ca nimic, a marturisit ea. Am vrut totu$i sa

5ti1i... poate folosegte la ceva.

La fel ca Chantal, Irma Salado era si ea divo4ata, desi nu

avea decat treizeci $i unu de ani. in afara de asta, in ultimul

dmp incepuse sa iasa cu un grec simpatic.

- Pentru a supravie;ui, a spus ea, rasucindu-$i o $uvi1a de

par blond platinat, eu relativizez totul, stifi? Asta e secrctul: re-

lativitatea. Daca nu creded, inEebali-l pe Einstein. hni spun, de

exemplu: ,,8 adevarat, nu esti blonda natural, dar macar poti

sa-d vopsesti paml, Si, cu toate ca voPselele nu sunt atat de bune

cum se lauda ca sunt, cel pulin ai pat''. I-a privit pe colegii sai

pe rand, in cautarea unor gesturi de aprobare. $i, de acord, aSa

e, recunosc ca nu am o slujba atat de minunata cum este cea a

lui Roberto, dar am macar o slujba care, chiar daca nu e selecE

sau comoda, irni permite sa-mi plaEsc facturile. De acord, nu

sunt inalta, dar pot se-mi pun tocuri, nu-i a5a? $i, chiar daca am

sufedt trei entorse cu rahaturile astea de tocuri, asta inseamna

ca picioarcle mele erau atat de sanatoase inainte de a purta zil-nic tocuri, incdt nu aveau nici fiDcar entorse natuale. A tras aer,

umfl6ndu1i piepnrl cu mandde inainte de a continua. Ei bine,

nu am bani, desigur. Am insa buzunarc care asteapta, iar asta

insearnna ca am o jacheta Si ca am putut sa mio cumPar, chiar

daca am buzunarele goale. Asa e, nu duc o viaF palpitanta,

pentru ca lucrul cel mai emotionant pe care il fac zilnic e$e sa

ma uit la telejumale. Este adevarat ca yiala mea nu este prea

interesanta, dar macar am o yiaF, adica sunt vie, lucru deloc de

disprefuit, dat fiind faptul ca, daca nu ar fi asa, nu m-a$ putea

plange de absolut nimic. A dat din umeri 9i a facut o pauza

lunga, intreruph de un suspin nelinistitor Pentru ce as fimoafia. Sunteti de acord sau nu?

- Oare nu am ajuns cam depa e cu aceasti discu[ie?

Jacobo Ayal4 care era orb din na$terc, a dat iara$i dezapro-

bator din cap. Cand intr-o parte, cend ln cealalta.

Angela VallYey

Ulise gi-a mAngiiat copilul pentru a-l linigti. Apoi a dusm6na la ureche cu un gest mecanic. De cite ori vorbea Jacobo,parea sa detecteze in vocea acestuia tonalitatea celor de la Bee

Gees, pe care ii auzea atit de clar, incat ii provoca gad aturi.Macar Bee Gees cantau. Ori fredonau ln mod placut. Nu erainsa cazul nevtu Atorului.

Mai tdrziu s-a uitat cu atentie la Irma. S-a concentrat asu-

pra degetelor ei nandafirii, ca ale unei doamne protagoniste a

unei balade cdntate de barzi. Avea niste mdini rnici, pe care 9ile migca nervos. Din punctul de vedere al Artei Pure, Irma nuera nici frumoasa, nici urata, dar avea un stil propriu gi un felspecial de a vedea lucrurile, 9i numai asta insenna deja ceva.

CeYa foarte important.Cu c6teva saptamani in urma, Utise intrebase de ea,

interesindu-se de munca ei la o gradinita" ,J.,lu e rau, a spus ta-nar4 aruncand o privire circumsp€ca spre Telemah, degi copiiiau obiceiul, in general, de a se comporta mai tot timpul canigte ticalogi."

Sinii ei urcau gi coborau in timp ce pronunta aceste cu-vinte, agitandu-se sub jerseul negru mulat gi promil6nd un felde gratificare perfida greu de analizat fi care, intr-un fel, inteleaplAcerea de a-i contempla"

Un bust de femeie agitat, in expectativ4 care era capabil sa

orienteze judecata lui Lllise int-o fracgune de securda si nu in-totdeauna in direclia cea mai avantajoasa. Aga s-a intAmplat cubustul Irmei, iar el a priyiGo iara$i, de aceasti data cu un inte-res crescdnd.

Jorge Alrnagro, prietenul sau, divo4at la fel ca el, directoradjunct la Ministerul de Finante si impatimit al cybenexului,s-a apropiat grijuliu cu scaunul de Ulise.

- Ai vazut ce decolteu are azi ]rrna? i-a soptit la ueche, curasuflarca sa incarcata de mentol si nicotina h propo4ii inegalefacandu-l pe lJlise sA tsesara. Daca eu as avea posibilitatea sa-mi

-

I\4i.iI4 neajuttsuri dlc Jfericiriifac de cap, a$ invita-o acasa $i i-as arata manualul meu de su-

pravielule domesdca.

Ulise l-a privit mirat si i-a indepartat meinile lui Telemah

de pe reverele jachetei prost ca.lcate a prietenului sau.

- $tii tu... a spus acesta, distrat, priyind tinta coama blonda

a Irnei. Ilabitus-udle mele. Obiceiurile sunt mai putemice de-

cit pasiunea, daci nu 1i-ai dat seama de asta pana acum. Iar eu

am o viala ordonata, a unui om din clasa de mijloc. Femeile

sunt atrase de acest lucru, le da o senzatie de siguranta, A$duce-o pe Irma la mine acasa si i-ai arata piephrl meu bronzat

la raze ultraviolete. I-a$ arata yechiul meu bideu. $i sexul meu

avid de rutine conjugale. Dar, cum este a$a de mare, sexul meu

vreau sa spun... in mod sigur ea nici nu l-ar observa. Ma refer

la penisul meu. Fostei mele neveste mereu i se intamph asta,

nu reu$ea niciodata sa fie atenta la penisul meu. Zicea ca era

prea contondent pentru ca o femeie sa il examineze cu atenlie.

$i-a scos din minte cu un gest al mainii imaginea neclara a fos-

tei sale solii $i a facut mali$os cu ochiul. Totusi, eu a$ putea

sa-i amt Irmei lucruri noi, printre care penisul meu, pe care

sunt conyins ca nu l-a mai yazut niciodati. Sigur ca obsesiile

mele domestice sunt evenimente pentru cineva ca ea.

Ulise i-a zambit.

- Bine, sa nu crezi ce 1i-am spus, Oricum, in ceea ce pri-veste sexul, totul este inventat, dar nu este totul sl?npl, a$a ca,

intr-adeyar, intotdeauna vei avea o posibilitate, cu ea sau cu

oricare alta. Dar ar uebui sa incerci. Nu mai vorbi at6t 9i ueci

la fapte! Degi cred ctr Irma are, de cateva saptamani, un prieten.

- Oh, otii si tu, a9 in&azni sa sondez lerenul daca at maiavea inca pa,r pe cap. 0 eventualitate de care nu am avut plAce-

r€a sA mA bucur dupa diyo4. Cu intreaga podoaba capilara pe

cap, rasucind-o !i lnfa$urand-o, as avea curajul sa abordez o fe-meie ca Irma. $i-a incruci$at braple si a priyit spre colegul ca-

ruia ii venea randul sa vorbeasca, prefacAndu-se ca ii acorda

23