Statia Meteorologica

O staţie meteorologică reprezintă un ansamblu de clădiri şi instalaţii aparţinând reţelei hidrometeorologice în care se fac observaţii directe asupra fenomenelor meteorologice, climatice şi hidrologice de bază şi o prelucrare primară a datelor. Organizarea unei statii meteorologice O staţie meteorologica se compune de regulă dintr-o clădire (CL) în interiorul căreia se află şi biroul observatorului (B), o platforma meteorologică (PL. MET.) şi două parcele meteorologice (P1 şi P2). În biroul staţiei (B) se fac determinări ce vizează valorile presiunii atmosferice folosindu-se barometrul cu mercur şi barograful (la staţiile meteorologice automate senzorul de presiune se află tot la nivelul platformei meteorologice); are loc verificarea exactităţii datelor înregistrate; se transcriu datele de observaţie din registrul de staţie in tabelele meteorologice; se descifrează diagramele de la aparatele înregistratoare (termograme, higrograme, pluviograme, barograme etc.). Pe parcelele meteorologice (P1si P2 ) se efectuează determinări privind structura si densitatea zăpezii dar si măsurători ale grosimii stratului de zăpadă. Platforma meteorologica ( PL. MET.) reprezintă suprafaţa de teren special amenajată pe care sunt instalate majoritatea instrumentelor şi aparatelor meteorologice cu care se efectuează la staţii cea mai mare parte a observaţiilor meteorologice.

Fig. 1 Schiţa staţiei şi a platformei meteorologice (după Iordache Şt., 2005)

Foto 1 Platforma meteorologică a staţie meteorologice Mahmudia- Tulcea, foto Şt. Iordache)

Condiţiile generale de amplasare a staţiilor meteorologice

Condiţiile generale de amplasare a staţiilor meteorologice:

staţiile meteorologice se instalează in câmp deschis, pe un teren neted si care sa permită o cat mai buna vizualizare a spaţiului din jur;

trebuie să se ţină seama de reprezentativitatea acesteia, în raport cu ansamblul condiţiilor fizico-geografice aferente unităţii de relief în care se găseşte staţia (datele obţinute vor fi valabile nu numai pentru locul unde se fac determinările, ci pentru o suprafaţa mult mai întinsă de teren, aflată în jurul staţiei).

Condiţiile speciale de amplasare a staţiilor meteorologice:

dacă în apropierea staţiei există obstacole mici (arbori izolaţi, tufişuri), atunci staţia va fi poziţionată la o distanţă de 10 ori mai mare decât inalţimea acestora;

dacă în proximitate există obstacole de dimensiuni mai mari (grupuri mari de construcţii, păduri) etc., atunci staţia va fi amplasată la o distanţă de 20 de ori mai mare decât inălţimea maximă a acestora;

daca in vecinătatea staţiei se afla o unitate acvatică (indiferent de dimensiunile acesteia), atunci staţia va fi instalată la o distanţa de cel puţin 100 m faţă de cel mai înalt nivel posibil al apei (nivelul de maxim-maximorum);

staţia trebuie ferită pe cât posibil de influenţa oraşului (care se constituie într-o veritabilă "insula de căldură" faţă de spaţiul din jur, numit "câmpul deschis învecinat") în aşa fel încât amplasamentele le vom regăsi către periferiile oraşelor, departe de surse de căldură, de zgomot, trepidaţii, energie etc.

Dimensiunile platformei meteorologice variază in funcţie de volumul determinărilor efectuate si de programul de cercetare al statiei, astfel: la statiile meteorologice cu program redus dimensiunile platformei meteorologice sunt 20x16 m, la staţiile meteorologice cu program standard- 26x26 m, iar la cele cu program radiometric- 26x36 m.

Pentru o statie trebuie cunoscuta cu precizie localizarea sa, data prin: denumire, coordonate geografice, altitudine, indicativ si numar.

Denumirea statiei este data de cea a localitatii pe teritoriul careia este amplasata. Indicativul statiei este compus din cinci cifre si reprezinta amplasarea sa pe suprafata globului terestru, in cadrul retelei meteorologice mondiale. Numarul reprezinta pozitia in cadrul retelei meteorologice nationale. La noi el este format din 6 cifre ce corespund unitatilor de grad, zecilor si unitatilor de minut ale latitudinii, respectiv longitudinii.

Platforma meteorologica standard

Platforma meteorologică standard (P.M.) este un pătrat de 26x26 m, orientat pe direcţiile nord-sud (foarte rar est-vest), acoperit cu vegetaţie ierboasa si împrejmuit de un gard de plasa de sarma cu ochiuri mari (pentru a asigura o cat mai buna circulaţie a aerului). Aparatele si instrumentele meteorologice sunt instalate pe platforma meteorologica astfel incat sa se evite umbrirea unora de către altele. Dispunerea se face pe aliniamente astfel:

● Pe primul aliniament sunt amplasate girueta cu placa uşoara, girueta cu placa grea si chiciurometrul.

● Pe cel de-al doilea aliniament se afla trei adăposturi meteorologice: in primul se afla termometrele psihrometrice (ordinare), termometrul de maxima, termometrul de minima, higrometrul de serviciu si higrometrul de rezerva; in cel de-al doilea se afla termograful si higrograful.

● Pe cel de-al treilea aliniament se găsesc pluviograful, pluviometrul tip A.N.M. si pluviometrul tip Tretyakov. In partea central-sudica a P.M. se afla heliograful, iar in sudul extrem se afla doua platforme meteo, P1 (termometre de sol: ordinar, de maxima, de minima, o trusa de patru geotermometre de tip Savinov) si P2 (rigla de zăpada, glaciometrul, o trusa de 5-8 geotermometre cu tragere verticala). Fig. 2

Planul schematic al platformei meteorologice (după Ciulache S., 1984, cu modificări)

Adăpostul meteorologic

Adăpostul meteorologic (A.M.) reprezintă o construcţie specială care protejează instrumentele şi aparatele meteorologice din interior împotriva radiaţiilor solare, precipitaţiilor atmosferice, vântului etc. Se compune din: A.M. propriu-zis, suport de susţinere, scara.

A.M. propriu-zis este confecţionat din lemn, are acoperiş dublu, pereţii sunt dispuşi sub forma de jaluzele (cu un unghi de 45º) iar podeaua se compune din doua scânduri dispuse in cruce, peste care se aseaza o bucata de plasa de sarma. A.M. este vopsit in alb la exterior (pentru a reflecta radiaţia solara) si in negru la interior (pentru a atrage radiaţia solara).

Inaltimea A.M. este de 2 m (distanţa dintre rezervorul termometrelor psihrometrice şi suprafaţa solului), iar în cazul staţiilor de munte şi în condiţiile unui strat de zăpada mai mare de 1 m, distanta se măreşte la 2,75 m.

Foto 2 Adapost meteorologic (statia meteorologica de pe vf. Semenic, foto St. Iordache)

Instrumente si aparate utilizate la statiile meteorologice si locul amplasarii lor

Elementul meteorologicInstrumentul cu citire directa

Aparatul inregistrator

Locul instalarii

Presiunea atmosfericaBarometrul cu mercur (aneroid)

Barograful Localul statiei

Temperatura aerului (temp.adevarata)

Termometrul uscat TermografulPlatforma (adapostul meteorologic)

Temperaturile extreme - maxima - minima

Termometrul de maximaTermometrul de minima

TermografulPlatforma (adapostul meteorologic)

Tensiunea vaporilor de apa. Umiditatea relativa a aerului.

PsihometrulHidrometrul cu fir de par

PsihografulHigrograful

Platforma (adapostul meteorologic)

Cantitatea de precipitatii Pluviometrul Pluviograful PlatformaGrosimea stratului de zapada

Rigra nivometrica - Platforma

Directia vantului GiruetaGirueta inregistratoare

Platforma

Taria (viteza) vantului Anemometrul Anemograful Platforma

Durata de stralucire a soarelui

Heliograful - Platforma

Temperatura la suprafata solului

Termometrul ordinar:

de maxima

de minima

-Parcela special amendajata pe platforma

Temperatura in sol Terometrul de sol -Parcela special amendajata pe platforma

● În plus, în anumite staţii meteorologice automate de aeroport, pot fi folosite instrumente suplimentare:Senzor de identificare a precipitaţiilor; Disdrometer pentru măsurarea distribuţiei mărimii picăturilor; Transmissometer pentru măsurarea vizibilităţi; Ceilometer pentru măsurarea plafonului de nori. Mai multe staţii sofisticate pot măsura, de asemenea, indicele de ultraviolete, radiaţia solară, umiditatea vegetaţiei, umiditatea solului, temperatura solului, temperatura apei în iazuri, lacuri, golfuri sau râuri şi, ocazional, alte date.

Aparate inregistratoare:

Pe langa instrmentele cu citire directa, pentru elementele meteorologice de baza se folosesc aparate inregistratoare. Acestea au trei parti componente principale:

- partea sensibila la variatiile elementului inregistrat; ea se deformeaza la variatiille, oricat de mici, elementului care se inregistreaza;

- sistemul de transmisie si amplificare alcatuit din parghii care amplifica deformatiile partii sensibile si le transmit catre sistemul de intregistrare;

- sistemul de intregistrare – format dintr-un cilindru metalic cu mecanism de ceasornic; acesta efectueaza in mod uniform o rotatie completa in jurul axului sau in 24 de ore sau o saptamana iar pe el se afla infasurata o diagrama; pernita de la capatul sistemului de amplificare traseaza pe diagrama variatia elementului meteorologic inregistrat.Pentru a putea folosi datele de la aparatele inregistratoare este necesara descifrarea diagramelor. Aceasta presupune o serie de operatii succesive, comune termogramelor, higrogramelor si barogramelor care pot fi sintetizate astfel:

stabilirea corectiilor de timp; citirea valorilor orare pe curbe cu precizie de 0,1ºC la termograf, 1% la higrograf si 0,1 mb

la barograf si notarea lor pe diagrama in dreptul ficarei ore, in partea de jos a diagamei; determinarea corectiilor pe baza valorilor de la intrumentele cu citire directa. Pentru

aceasta se noteaza indicatiile instrumentelor cu citire directa la cele patru termene climatologice si anume indicatiile termometrului uscat pe termograma, valoarea umezelii relative pe higrograma si presiunea atmosferica redusa la 0ºC pe barograma; se calculeaza diferentele dintre aceste valori si cele inregistrate pe diagrama la aceleasi ore, rezultand astfel corectia. Corectiile pot fi pozitive sau negative.

repartitia corectiilor de la cele patru termene, pe ore, intre doua termene de observatii. Repartitia se face aplicand regulile de interpelare liniara sau utilizand tabelele de corectie existente la statii.

stabilirea valorilor extreme, carora lise aplica corectiile de la orele intregi cele mai apropiate.