Statistica Medical

STATISTICA MEDICALĂ

Statistica sanitară este ştiinţa care are ca obiect cunoaşterea în structură şi dinamică a sănătăţii unei

populaţii, în corelaţie cu factorii social-economici, culturali, igienico-sanitari şi medico-biologici

determinanţi, având ca scop detectarea tendinţelor acestei stări, în condiţiile activităţii reţelei sanitare, a

cărei eficienţă şi eficacitate este chemată să o evalueze.

ŞTIINŢĂ DE SINE-STĂTĂTOARE SAU METODĂ DE STUDIU ÎN CADRUL ALTOR ŞTIINŢE?

Statistica (în general), şi statistica medicală (în particular) sunt ştiinţe care se ocupă cu esenţa

calitativă a fenomenelor, deşi utilizează exprimări cantitative, deci nu pot fi luate în considerare unele

definiţii, după care statistica analizează date cantitative.

OBIECTUL STATISTICII MEDICALE

Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei în structura şi dinamica ei constituie, înprincipal, obiectul statisticii sanitare.

“Starea de sănătate” a unei populaţii implică:

• Aspecte demografice (numărul, structura, dinamica unor fenomene ale mişcării

naturale şi ale mişcării mecanice);

• Morbiditatea în structură dinamică şi în diferitele ei aspecte (incidenţă, prevalenţă,

morbiditatea spitalizată, pe contingente, cu incapacitate temporară sau permanentă

de muncă);

• Handicapurile;

• Dezvoltarea somatometrică;

• Dezvoltarea psihomotorie, sănătate mintală şi adaptabilitatea în viaţa socială a

grupelor de populaţie, în special a tineretului;

• Dispersia constantelor biologice de la valorile (limitele) ei considerate (prin calcul)

ca fiind normale.


1. Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei:a. Aspecte demografice;

b. Aspecte de morbiditate;

c. Aspecte de invaliditate şi handicapuri;

d. Somatometrie şi constante biometrice;

e. Sănătate mintală, psihometrie.

2. Cunoaşterea condiţiilor de mediua. Aer;

b. Apă;

c. Alimentaţie;

d. Proces de muncă şi învăţământ;

e. Habitat;

f. Radiaţii ionizante şi alte noxe;


3. Cunoaşterea resurselor sanitare:a. Unităţi sanitare;

b. Personal medical;

c. Bugetul pentru sănătate.

4. Cunoaşterea sistemului sanitar:a. Asistenţa medicală ambulatorie;

b. Asistenţă medicală spitalizată;

c. Asistenţă medicamentoasă;

d. Asistenţă medico-socială.

Toate acestea trebuie cunoscute static (în structură) şi dinamică, stabilindu-se previzionaltendinţa fenomenelor cât şi necesarul de asistenţă medicală şi în primul rând necesarul de

resurse.

METODA DE STUDIU A STATISTICII MEDICALEMetoda de bază a statisticii medicale este studiul corelativ. Exemplede corelaţii:

• Compararea aceluiaşi fenomen între diferite categorii de populaţiisau între diferite teritorii (comparaţie în timp şi spaţiu);

• Studiul corelativ al fenomenelor cu factorii cunoscuţi sau presupuşia fi cauza principală de risc în ivirea unor aspecte de morbiditate, accidente etc.

Alte metode matematice utilizate:

• Analiza factorială – găsirea legităţii dinamicii şi structuriifenomenelor ce caracterizează starea de sănătate;

• Metode de previziune (prognoză);

• Cercetări operaţionale pentru optimizarea acţiunilor sanitare;

• Analiză de sistem.

CERCETAREACERCETARE = investigaţia efectuată în vederea cunoaşterii stării

sau dinamicii fenomenelor sau lucrurilor.

Etapele cercetării:

1. Fixarea obiectului, scopului şi premizelor studiului

2. Alegerea metodelor de cercetare şi prelucrare a informaţiilor

3. Efectuarea cercetării (investigaţiei).

4. Înregistrarea informaţiilor

5. Prelucrarea informaţiilor

6. Prezentarea informaţiilor

7. Analiza şi sinteza studiului şi evaluarea

CERCETAREA1. FIXAREA OBIECTULUI, SCOPULUI ŞI PREMIZELOR STUDIULUI, pebaza unei documentaţii cât mai complete.

Trebuie să depăşească stadiul unei simple formulări sau a unui titlude articol sau lucrare. Trebuie să conţină principalele domenii de studiu în vederea elucidării teoretice a unor probleme, acţiuni, ceurmează a fi testate pe calea observaţiei unor fenomene sautestate pe calea experimentului.

Documentarea este continuă pe tot parcursul cercetării şi se bazează pe materiale informative aduse la zi.

Precizarea premizelor (ipotezelor de lucru) reprezintă un alt aspect important această etapă.

CERCETAREA2. ALEGEREA METODELOR DE CERCETARE ŞI PRELUCRARE A INFORMAŢIILORAlegerea metodelor de cercetare depinde de natura şi scopul studiului, nu de cercetător. Pentru studiile clinice şi de sănătate publică se foloseşte cel mai frecvent observarea; pentru studii de laborator şi medicină experimentală se foloseşte metoda experimentală. În realitate, pe parcursul cercetării, cele doua metode se îmbină, predominând succesiv în anumite etape.

CERCETAREAMetoda observaţiei constă în urmărirea unor fenomene (ce se desfăşoară în general independent de voinţa cercetătorului) pentru a le putea analiza în dinamică sau prin compararea mai multor fenomene, să se poată efectua sinteza caracteristicilor esenţiale sau pentru a putea sintetiza aspectele similare sau contrare.

Exemple: diagnosticul diferitelor boli – semne şi simptome, prognosticul acestora, tratamentul aplicat şi reactivitatea diferită a pacienţilor.

Metoda experimentală – este diferită de observaţie prin faptul că cercetătorul îşi creează singur atât obiectul cât şi metoda cercetării, reproducând la scară de laborator, analizând diverse aspecte în detaliul dorit, combinând şi corelând diferite elemente pentru a ajunge la scopul stabilit iniţial.

Îmbinarea celor doua metode se face prin observarea unui experiment sau prin experimentarea unor medicamente pe subiecţi animali sau umani etc.

În această etapă este necesară programarea întregii cercetări.

CERCETAREA3. EFECTUAREA CERCETĂRII (investigaţiei). a. Delimitarea în volum a colectivităţii cercetate: mărime, volum, număr de fenomene, fiinţe sau lucruri studiate.

Exemplu: număr de bolnavi, fenomene demografice, morbiditate.

Cercetarea trebuie să cuprindă toate sau majoritatea formelor de exteriorizare a bolii în cadrul unei anumite entităţi în funcţie de o serie de caracteristici (sex, vârstă, formă clinică etc).

Delimitarea în volum este obligatorie, studiindu-se o afecţiune pe o regiune geografică sau administrativă. În general, cercetarea este parţială, pe un număr bine delimitat de cazuri (lot reprezentativ statistic) concluziile obţinute fiind generalizate la întreaga populaţie (“univers statistic”).

CERCETAREACercetarea integrală = studiul întregului volum sau număr din colectivitatea cercetată, adică întreaga populaţie. Este folosită pentru studiul fenomenelor foarte rare.

Cercetarea parţială = cercetarea se limitează la studiul unei părţi din populaţie sau din “universul statistic”, ales pe bază de selecţie pentru a fi reprezentativ pentru întreaga populaţie.

Cercetarea prin sondaj = se bazează pe o metodologie foarte precisă, unitară dar care nu permite concluzii ce vor fi aplicate la întreaga populaţie, servind doar ca metodă de investigare înainte de a se efectua o cercetare mai mare de volum.

Cercetarea selectivă = cercetare parţială reprezentativă pentru întreaga colectivitate:

• selecţia aleatoare (la întâmplare) – extrageri întâmplatoare din liste în care sunt înregistrate toate cazurile individuale, fără nici o grupare sistematică; poate fi simplă sau stratificată (aleator după o prealabilă grupare);

• selecţia mecanică – cazurile sunt dispuse (grupate) după un anumit criteriu (ex. –alfabetic) şi extrase după un anumit algoritm (din 2 în 2, fiecare al 10-lea etc);

• selecţia tipică (stratificată) – grupuri – subgrupuri – aleator;

• selecţia “în serii” – când unitatea finală este alcătuită din serii întregi sau microzone, se studiază întreaga serie.

CERCETAREAb. Delimitatea în spaţiu

c. Delimitatea în timp:• cercetare cu caracter permanent (fenomene cu variabilitate importată în dinamică);

• cercetare periodică – studiază fenomene cu o variabilitate mult mai mică în timp sau în cazul fenomenelor cu apariţie periodică;

• cercetarea de o singură dată – folosită foarte rar, de obicei la evaluarea eficacităţii sau toxicităţii unui medicament.

Ancheta de informare = metodă specială de culegere de informaţii de tip populaţional, utilizată în special în cercetările stării de sănătate a populaţiei şi în cercetările epidemiologice.

Anchete de tip transversal – au ca scop cunoaşterea în populaţie la un moment dat a unor fenomene; se repetă de obicei la interval de 5 sau 10 ani.

Anchete de tip longitudinal (în dinamică):Prospective – permit stabilirea unui plan de cercetare; se efectuează pe cohorte;Retrospective – se efectuează pe un interval de timp trecut, pe baza unor înregistrări (foi de observatie, analize, protocoale operatorii etc)

CERCETAREA4. ÎNREGISTRAREA INFORMAŢIILOR obţinute în cadrul cercetării; suporţii de informaţie.Înregistrarea nu se confundă cu înregistrarea propriu-zisă. Se poate face concomitent sau după observaţie / experiment. Nu se înregistrează orice amănunt ci se simplifică până la simboluri şi coduri calitative şi cantitative. Foarte importantă este exactitatea cu care se face înregistrarea.

Suporţii de informaţie:

• formulare;

• registre

• fişe individuale

• tabele colective

• foi de observaţie clinică

• carnete medicale (carnetul medical al gravidei)

• buletine (analize medicale).

CERCETAREA5. PRELUCRAREA INFORMAŢIILOR obţinute în cadrul cercetării (investigaţiei): codificarea în vederea grupării statistice:A. Verificarea cantitativă - inventarierea lucrărilor rezultate din cercetare;

B. Verificarea calitativă – verificarea logică a datelor efectuată de cercetător sau calculator (CNP – an naştere, vârstă – ocupaţie, sex –diagnostic, simptom – diagnostic etc);

C. Codificarea generală şi medicală = alocarea unui cifru sau cod pentru caracteristicile calitative şi cantitative;

D. Gruparea – împărţirea materialului după anumite caracteristici numite “caracteristică de grupare”. Aceasta poate fi calitativă sau cantitativă:

• Gruparea simplă – după o singură caracteristică (vârstă, sex, mediu etc)• Gruparea complexă – după mai criterii (morbiditatea pe ani, grupe de

vârstă etc);• Gruparea repetată – scindarea sau reunirea grupelor obţinute după alte

caracteristici.

CERCETAREAE. Tabelarea informaţiilor = prezentarea materialului obţinut in tabele statistice:

• Tabele simple:• Enumerative (numărul de paturi pe o secţie);

• Teritoriale (numărul de medici pe judeţe);

• Cronologice (incidenţa lunară a bolnavilor de febră tifoidă)

• Tabele de grupare – după o singură caracteristică (mortalitatea infantilă după greutatea la naştere, morbiditatea pe grupe de vârstă)

• Tabele combinate – după două caracteristici (mortalitatea infantilă după greutatea la naştere şi sex)

• Tabele de corelaţie – după doua sau mai multe caracteristici legate cauzal.

F. Calculul indicatorilor statistici

• Populaţia statistică reprezintă mulţimea elementelor simple sau complexe, de aceeaşi natură, care au una sau mai multe însuşiri esenţiale comune, proprii elementelor cât şi populaţiei privită ca un tot unitar. [Florea I.,1998]

• O populaţie este finită dacă include un număr determinat de elemente, dar ea poate fi considerată drept reprezentativă pentru o populaţie teoretică infinită. Ca urmare apare necesitatea de a delimita o populaţie în: conţinut, spaţiu şi timp. Se mai denumeşte şi populaţia univers.

• Exemple de populaţii statistice: mulţimea persoanelor dintr-o anumită ţară (localitate, zonă etc.) în anul t, mulţimea gospodăriilor din România, la momentul t, mulţimea consumatorilor unui produs, mulţimea societăţilor producătoare sau concurente ale unui produs, mulţimea societăţilor distribuitoare, angajaţii unei societăţi, etc.

• Se notează cu majusculele de la începutul alfabetului: A, B, C etc.

• Unitatea statistică constituie elementul component, al populaţiei statistice, asupra căruia se va efectua nemijlocit observarea.

• Unitatea statistică este purtătorul originar de informaţie sau subiectul logic al informaţiei statistice. Datorită varietăţii aspectelor sub care se poate prezenta în fapt, unitatea statistică comportă o definiţie precisă, care să excludă prin posibilitate de interpretare diferită de către observatori şi astfel orice eroare ce poate prejudicia valoarea investigaţiei.

• În exemplele citate mai sus, unităţile statistice sunt: persoana, gospodăria, consumatorul, societatea producătoare sau concurentă, societatea distribuitoare, angajatul etc.

• Se notează cu minusculele corespunzătoare majusculei ce simbolizează populaţia statistică, respectiv ai, bi etc..

• Volumul populaţiei reprezintă numărul unităţilor statistice care alcătuiesc populaţia statistică, Acesta poate fi finit sau infinit, în funcţie de tipul populaţiei care poate fi la fel finită sau infinită.

• Se notează cu N, iar pentru o populaţie A, avem:

• A : {a1, a2, ..., aN}

• Eşantion reprezintă o submulţime a unei populaţii statistice, constituită după criterii bine stabilite. În raport cu procedeul de formare a eşantionului avem eşantioane aleatoare şi eşantioane dirijate.

• Eşantionul aleator este format din unităţile statistice care rezultă printr-un procedeu aleator: procedeul tragerii la sorţi, tabelul cu numere întâmplătoare, procedeul extragerilor sistematice.

• Eşantionul dirijat este constituit pe baza unor informaţii auxiliare existente la nivelul populaţiei studiate sau lăsând liber pe anchetator să aleagă unităţile respectând doar realizarea structurii eşantionului în funcţie de criteriile stabilite.

• Se notează cu n.

• Majoritatea studiilor au ca suport datele provenite de la nivel de eşantion, de aici importanţa constituirii acestuia şi implicit, apelarea la inferenţa statistică, pentru a estima parametrii la nivelul populaţiei univers.

Documents

Statistica Medical