STATUL ROMAN MODERN DE LA PROIECT POLITIC

7/29/2019 STATUL ROMAN MODERN DE LA PROIECT POLITIC

1/45

STATUL ROMAN MODERN: DE LA PROIECT POLITICLA REALIZAREA ROMANIEI MARI (1821 - 1918)

1. PROIECTE DE REALIZARE A STATULUI ROMAN MODERNSecolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea au marcat intrarea societatii romanesti intr-o noua

faza a evolutiei sale istorice, identificata prin aparitia semnelor certe ale modernizarii si afirmarea constiinteinecesitatii unitatii politice nationale. Elita politica constituita in "partida nationala", receptiva la modelul occidental, aidentificat atunci modalitatile potrivite pentru emanciparea natiunii romane din teritoriile aflate sub dominatiehabsburgica si tarista si a statelor romanesti din zona extracarpatica. Romanii, la fel ca germanii, italienii s.a. isidoreau propriul stat national. Implinirea acestei aspiratii s-a facut treptat, pe fondul mutatiilor petrecute in societatearomaneasca (dezvoltarea economica, modernizarea institutionala, afirmarea noii elite politice animate de "spiritulvremii", dezvoltarea culturii) si in raport de contextul european. Au existat mai multe etape: miscarea reformatoarede pana la jumatatea secolului al XIX-lea, Revolutia de la 1848, formarea statului national roman (1859), castigareaindependentei de stat (1877-1878), desavarsirea unirii (1918).

1.1. Proiecte de reformare a societatii in Moldova si Tara Romaneasca pana la 1821Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost imaginat ca proiect politic de

generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a inceput sa se contureze in secolul al XVIII-lea, devenind din ce in ce mai complex pe masura ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor in cel alrealizarilor efective. Proiectul politic al statului roman modern s-a raportat intotdeauna, pe de o parte, la realitatileautohtone, pe de alta parte, la raportul de forte dintre marile puteri ale timpului. Formulat initial ca alternativa laregimul fanariot, a avut o importanta conotatie nationala.

Contestarea domniilor fanariote s-a facut pe calea pamfletelor si a memoriilor politice. Momentele devarf ale productiei si raspandirii acestora se inregistreaza in anii 1769-1774 (internationalizarea problemei

orientale, prin asumarea de catre Rusia a rolului de protectoare a crestinilor din Imperiul Otoman) si 1821-1831. Reformele preconizate vizau, in primul rand, reorganizarea administrativa si refacerea potentialuluidistrus al tarii, prin desfiintarea venalitatii slujbelor, instituirea unui sistem modern de retribuire a dregatorilor siintroducerea responsabilitatii lor, sistem fiscal rational si eficient, liberalizarea comertului, sprijinirea dezvoltariimestesugurilor si a manufacturilor, dezvoltarea invatamantului, apararea proprietatii, egalitatea tuturorcetatenilor in fata legii, libertatea cuvantului, a tiparului, a dreptului de asociere si de deplasare in afaragranitelor.

In ceea ce priveste forma de guvernamant, majoritatea covarsitoare a autorilor opteaza pentru unregim monarhic in varianta sa romaneasca, respectiv domnia. Ca tipuri de regim monarhic, se propunabsolutismul, cu varianta despotismului luminat sau domnia marginita (constitutionala). Teoria domnieiconstitutionale se bucura de o larga popularitate in ambele Principate. Intreaga constructie politica pe care o

propuneau autorii memoriilor si programelor politice era una de tip reformist, in care opera de reasezare asocietatii trebuia infaptuita de carmuire. In 1802, de exemplu, Dimitrie Sturdza, membru al elitei moldovene,a alcatuit un proiect intitulat "Plan sau o forma de obladuire republiceasca aristodemocraticeasca". Formade guvernamant propusa era republica, pe care trebuia sa o conduca boierimea grupata, potrivit principiuluisepararii puterilor, in trei divanuri: Divanul cel Mare, organul suprem de guvernare, format din marii boieri,Divanul Pravilnicesc, cu rol legislativ si compus din boieri cunoscatori ai pravilelor, Divanul de Jos, cu rolfinanciar, alcatuit din deputati alesi prin vot indirect. Idei moderne erau promovate in politica economica siculturala precum si referitor la exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti (programul prevedea libertatea


2/45

economica, dreptul fetelor de a beneficia de aceeasi instructie ca si baietii, garantarea libertatii individuale prininterzicerea arestarii fara o cercetare prealabila si judecata, interzicerea incasarii altor dari in afara de celeprevazute in bugetul statului etc.).

Chiar domnii fanarioti au promovat numeroase masuri novatoare. Cu exceptia caracterului national aldomniei si a problemelor legate de raporturile politice cu Inalta Poarta, multe dintre reformele propuse deboierime au fost initiate sau incercate de domnii fanarioti, dar instabilitatea domniilor (determinata in principalde cauze externe) a facut ca acestea sa cada repede in desuetudine.

Meritul elaborarii unui proiect politic, care avea ca obiectiv apararea existentei politice a TarilorRomane, apartine boierimii mari si mijlocii ca principala purtatoare a constiintei istorice. Programul politic nus-a fixat intr-un act fundamental ci in totalitatea memoriilor si proiectelor de reforma redactate in timpulrazboaielor austro-ruse-turce (1711-1812), printre altii de Mihai Cantacuzino, Ienachita Vacarescu siDimitrie Sturdza. Ideea dominanta a fost revendicarea unui nou statut juridic pe baza dreptului istoric (romanii"dintr-un inceput 343c29d au fost un norod slobod si nesupus"), recastigarea independentei prin inlaturarearegimului turco-fanariot. Programele boieresti au prevazut reforma institutiilor si a formei de guvernamant(republica, monarhie constitutionala), dar recastigarea puterii politice a fost obiectivul principal al programului

politic pana la 1821, program politic care prin revendicarile lui nationale a reusit sa solidarizeze intregul corpsocial al natiunii in timpul miscarii conduse de Tudor Vladimirescu.

Gandirea politica a generat la inceputul secolului al XIX-lea un adevarat program de reforme si deemancipare nationala, care contureaza proiectul statului roman modern. Programele revolutiilor din 1821 si1848, precum si ale societatilor politice secrete dintre cele doua revolutii au contribuit la clarificarea acestuiproiect.

1.2. Revolutia lui Tudor Vladimirescu si revenirea la domniile pamanteneIn ultimul deceniu al epocii fanariote, lumea crestina sud-est europeana intra intr-un proces de

radicalizare politica. O societate secreta, Eteria, avea ca scop eliberarea grecilor, cu sprijinul Rusiei, pefondul unei rascoale generale a crestinilor din Balcani. Miscarea stabilise legaturi si cu boierii romani, inclusivcu aceia de la varful ierarhiei politice.

In anul 1821, Tara Romaneasca s-a confruntat cu o situatie extrem de complexa, determinata deamplificarea miscarii sociale si nationale. In contextul crizei Imperiului Otoman, al miscarilor de eliberare dinBalcani si al cresterii dominatiei Rusiei in zona, Principatele au initiat o actiune politica avand ca scoppromovarea programului lor national. Dupa moartea domnului fanariot Alexandru Sutu, marii boieripamanteni din Tara Romaneasca, inspirati de principiile iluministe si de ideile nationale moderne, au hotaratorganizarea unei revolte care sa redea Principatelorvechile privilegii incalcate de otomani si fanarioti.Slugerul Tudor Vladimirescu, fost comandant de panduri si sudit al Rusiei, a fost ales de Comitetul deObladuire (Grigore Brancoveanu, Grigore Ghica si Barbu Vacarescu) - organism politic provizoriu desemnat

sa inlocuiasca domnitorul - sa "ridice norodul cu arme".Miscarea condusa de Tudor Vladimirescu, desfasurata intre ianuarie - mai 1821, a avut un caracter

moderat, reflectat si de documentele programatice, care, insa, contineau idei iluministe. Actiunea romaneascas-a desfasurat in stransa legatura cu Eteria si in acest scop Tudor a incheiat un legamant cu Iordache siFarmache, capeteniile eteriste; intelegerea avea ca scop lupta impotriva dominatiei otomane. Desi a stabilitlegaturi cu Eteria, Tudor Vladimirescu nu a acceptat subordonarea miscarii sale fata de cea greceasca initiatade Alexandru Ipsilanti. La chemarea lui Tudor au raspuns pandurii, care alcatuiau nucleul militar al miscarii,


3/45

taranii si mica boierime. Pentru a castiga adeziunea poporului, Tudor Vladimirescu a lansat Proclamatia catretara, la Pades (23 ianuarie 1821), prin care promitea tuturor celor care se inrolau in tabara sa calitatea demembru al Adunarii Norodului (constituita in tabara de la Tantareni), organ reprezentativ, politic si militarimputernicit sa functioneze spre binele poporului, constituit dupa modelul Adunarii Nationale din timpulinsurectiei sarbesti, amandoua inspirate de Adunarea Nationala a Revolutiei franceze.

Adunarea Norodului a impartit puterea politica cu vechea administratie, controlata de boierii dinComitetul de Obladuire. Dupa sosirea in Principate a lui Alexandru Ipsilanti, conducatorul miscarii eteriste, sidupa tratativele cu Tudor, administratia locala a fost impartita intre Tudor si Eterie, prin mijlocirea Comitetuluide Obladuire.

Actele elaborate in perioada in care a condus tara ca reprezentant al "vremelnicei ocarmuiri" reflectacontradictiile politice si militare. Cererile norodului romanesc (16 februarie 1821), concepute ca un actfundamental pe care trebuiau sa jure domnii Principatelor, reprezinta principalul document programatic alrevolutiei. Ele contineau principii moderne - numirea in functii dupa merit, libertatea comertului, armata nationala,desfiintarea vamilor interne -, dar prevedeau si mentinerea domnilor fanarioti. Aceste principii urmau sa stea labaza unei noi ordini sociale. Suveranitatea poporului, afirmata pentru prima data de Proclamatia de la Pades,

se desprinde din insasi titulatura programului: cererile sunt ale poporului (norodului). Dintre acestea, cele maiimportante sunt:

adaugirile la bir sa fie facute numai atunci "cand va fi vreo mare trebuinta a tarii si cunoscuta de totnorodul";

desfiintarea privilegiilor boieresti (dregatoriile sa nu mai fie date pe bani, iar promovarea sa se faca dupamerit); reforma justitiei (legile trebuiau sa fie o emanatie a vointei norodului);

reforma administrativa; promovarea in functii dupa merit si desfiintarea unor dregatorii socotite inutile sijefuitoare ale poporului (Spataria cea mare, Hatmania Divanului, Vornicia Capitalei);

reforma scolara (extinderea retelei scolare pe cheltuiala bisericilor); reforma armatei (instituirea uneiarmate regulate a tarii formata din 4.000 de panduri si 200 de arnauti cu "leafa usoara" pe cheltuialamanastirilor;

reforma fiscala (revenirea la darea in patru sferturi, desfiintarea scutelnicilor si a poslusnicilor);

desfiintarea vamilor interne (facilitarea liberului schimb si formarea pietei nationale unice).Obiectivul national al miscarii era formulat cu destula prudenta: indepartarea grecilor din dregatoriile

laice si ecleziastice, delimitarea pietei romanesti de cea otomana si constituirea armatei nationale. Dupa 20

martie, Tudor a inlocuit discursul social-politic cu unul patriotic si national, necesar unirii tuturor fortelor pentrurecastigarea "drepturilor tarii" ("Proclamatia catre bucuresteni"). Evenimentele au luat o directie neasteptata:revolta grecilor si cea a romanilor au fost dezavuate public de consulul rus de la Bucuresti si, apoi, chiarde tarul Alexandru I, membru al SfinteiAliante, care nu putea sa accepte anularea sistemului stabilit inEuropa de Congresul de la Viena (1815). In acelasi timp, insa, tarul sustinea din umbra cele doua miscariantiotomane. Pozitia Rusiei si iminenta interventiei militare otomane I-au determinat pe Tudor sa incerce oapropiere de Poarta, prin incriminarea exclusiv a fanariotilor. Daca din perspectiva romaneasca aceasta pozitieputea fi convenabila, din perspectiva antiotomana a Eteriei, a fost asimilata tradarii. Tratativele initiate cu otomaniisi descoperirea acestora de catre eteristi au insemnat sfarsitul lui Tudor. Parasit de capitanii sai, Tudor a fost


4/45

judecat, condamnat si executat de Eterie pentru tradare, in conformitate cu legamantul incheiat (mai 1821).Interventia militara otomana a pus capat miscarii lui Tudor Vladimirescu. Dar anul 1821 a provocat sfarsitulregimului fanariot in Principate. Elita politica romaneasca a recuperat, prin redactarea unui numar impresionantde memorii si proiecte de reforma, intregul tel declarat (antifanariot) al acesteia. In vara anului 1822, Poarta aacceptat restaurarea domniilor pamantene, numindu-i pe Grigore al IV-lea Dimitrie Ghica in Tara Romaneasca sipe Ionita Sandu Sturdza in Moldova.

Dincolo de proiectul antiotoman, miscarea din 1821 a fost un raspuns dat de societatea romaneasca laproblemele cu care se confrunta. Ea a surprins mentalitatile in schimbare (".patria este poporul si nu tagmajefuitorilor") si necesitatea restructurarii statului conturata intr-un program coerent (Cererile noroduluiromanesc). La baza statului trebuia sa stea principiul suveranitatii poporului si se impunea anularea legilordate fara acordul acestuia. Domnul trebuia sa fie ales de tara, iar privilegiile boieresti desfiintate. Desi infranta,revolutia de la 1821 a creat premisele modernizarii societatii romanesti si a alimentat miscarea nationalapentru independenta. Miscarea din 1821 a dovedit clar ca modernizarea societatii romanesti nu mai putea fiamanata. Ea a dezvaluit gradul in care societatea devenise constienta de propriile nevoi si a reprezentatprincipalul moment al afirmarii natiunii romane in spatiul extracarpatic.

1.3. Evolutie si revolutie. Elitele romanesti si spiritul public in prima jumatate a secolului al XIX-lea

Revenirea la domniile pamantene poate fi interpretata ca o schimbare de regim politic, in masura incare institutia domniei devine nationala (pamanteana). Structura organizarii de stat (institutiile) nu s-a modificatpana la adoptarea Regulamentelor Organice (1831-1832). In deceniile 3 si 4 ale secolului al XIX-lea,boierimea reformatoare a redactat zeci de proiecte, vizand modernizarea organizarii interne si, in primul rand,redactarea unor legi fundamentale.

Un astfel de proiect a fost alcatuit de carvunarii din Moldova (numiti astfel prin analogie cu "carbonariiitalieni"). Proiectul celor 77 de "ponturi" ("Constitutia carvunara") alcatuit in 1822 de comisul Ionica Tautu,consilier al domnului Ionita Sandu Sturdza si secretar al capuchehaiei Moldovei, exprima revendicarile micii boierimi,inspirate de Declaratia drepturilor omului si ale cetateanuluisi de actele si memoriile anilor 1821-1822, avandastfel un caracter liberal si iluminist.

*Conducerea statului ar fi fost atribuita unui domn, avand puteri limitate, ales dintre pamanteni de o Adunareobsteasca formata din inalti ierarhi si "toata obstea boierilor",

* ajutat de un Sfat obstesc investit cu atributii mai mari ca ale domnului.

*Memoriul mai continea cereri privind organizarea administrativa, judecatoreasca, bisericeasca, financiara,libertatea religioasa, personala, a tiparului, egalitatea in fata legilor, respectul proprietatii, separarea puterilor in stat,drepturi egale pentru diferitele categorii ale boierimii etc. In legatura cu problemele nationale,

* Constitutia carvunara sustinea ideile autonomiei fata de Poarta si ale deplinei dezvoltari a culturii romanesti. Un alt document important din aceeasi perioada este Asezamantul politicesc semnat de Simion

Marcovici (1829), care sustinea organizarea statului pe baza separarii puterilor.Sub domniile regulamentare ale lui Alexandru Ghica (1834 - 1842), Gheorghe Bibescu (1842 - 1848) si

Mihail Sturdza (1834-1849), progresul economic s-a accentuat si contradictiile sociale, politice si nationale s-


5/45

au agravat. Proiectele de reforma au devenit mai complexe, dobandind uneori accente radicale. Afirmareaintelectualitatii si elementelor burgheze a avut ca rezultat conturarea unor programe ce sustineau egalitatea lanumirea in functii, impozit progresiv pe avere, libertatea tiparului, stat republican (asemenea idei preconizafilozoful iluminist Eufrosin Poteca).

In anii 1837-1838, Partida Nationala, condusa de boierul Ion Campineanu, s-a evidentiat in cadrulAdunarii Obstesti a Tarii Romanesti cu prilejul discutarii articolului aditional la Regulamentul Organic. Subinfluenta sa Adunarea respingea incalcarea autonomiei tarii. Cu aceasta ocazie, reprezentantii PartideiNationale au redactatActul de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului romanilor.Actul de unire si independenta solicita inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului tarist si unireaPrincipatelor intr-un regat al Daciei. Osabitul act de numire a suveranului romanilor continea referiri laatributiile domniei care trebuia sa fie ereditara, drepturi si libertati cetatenesti (votul universal) si eliberareaclacasilor. In final, cele doua documente cuprindeau un adevarat proiect de constitutie, bazat pe principiileliberalismului politic si economic. Se preconiza unirea Principatelor sub domnia lui Mihail Sturdza, fapt posibil,dupa parerea domnului moldovean, numai cu sprijinul puterilor europene. Noul stat trebuia sa fie o monarhieconstitutionala sub garantia colectiva a Marilor Puteri. In cadrul regimului preconizat, toti romanii erau declaratiegali in fata legilor, urmand sa se bucure de libertatea personala, a cuvantului si a presei si de introducerea

votului universal. S-a adoptat ideea limitarii puterii suveranului de catre parlament, a independentei puterilorlegiuitoare si judecatoreasca fata de cea executiva, iar in economie principiul liberei concurente si alneinterventiei statului.

Un rol important in aceasta perioada l-au avut societatile politice secrete. Acestea regrupau fortelereformatoare angajate intr-o activitate menita sa duca la rasturnarea vechii ordini sociale si politice. Ele aupregatit revolutia din 1848. In 1834, la Sibiu, Societatea revolutionara secreta romano-polona condusa deAdolf David milita pentru "republica romaneasca cuprinzatoare, asezata de o parte si de alta a Carpatilor". InTara Romaneasca, "Partida nationala" respingea in 1838 articolul aditional la Regulamentul Organic sipreconiza unirea, independenta si un program de reforme bazat pe libertatile si drepturile cetatenesti si perezolvarea problemei agrare. In Moldova, Conjuratia confederativa initiata de Leonte Radu punea la cale, in1839, unirea federativa a Moldovei cu Tara Romaneasca si Serbia. Noul stat urma sa fie condus de un domnereditar tutelat de boieri, sub suzeranitatea Portii. Un program complex a fost elaborat de societatea secretacondusa de Dimitrie Filipescu (in Tara Romaneasca), depistata de politia lui Alexandru Ghica in 1840.Programul acesteia prevedea consolidarea autonomiei si "chiar independenta", lichidarea proprietatii boieresti,a relatiilor servile si instaurarea republicii democratice, intemeiata pe ideile de libertate si egalitate. Cu acelasiprogram, miscarea nationala a renascut in 1843 prin societatea Fratia, fondata la Bucuresti de N. Balcescu, I.Ghica, Christian Tell si C. A. Rosetti, viitori conducatori ai revolutiei de la 1848. Deviza ei era: " Dreptate,Fratie". Aceasta organizatie masonica avea ca obiective unirea Moldovei si Tarii Romanesti, independenta,emanciparea clacasilor, egalitatea cetatenilor in fata legii. Ideile ei liberale au fost raspandite prin publicatii caPropasirea, Arhiva istorica, Magazin istoric pentru Dacia si Dacia literara. In 1845 se infiinta la Paris, dininitiativa lui C.A. Rosetti, Societatea Studentilor Romani, ca filiala a Fratiei, organizatie care intretineastranse legaturi cu personalitati ale vietii culturale franceze. Tot ca filiala a Fratieia functionat la Iasi, din 1846,

Asociatia patriotica.In prima jumatate a secolului al XIX-lea societatea romaneasca s-a dezvoltat progresiv, cautandu-si noi

modele si forme de organizare. Intre activitatea teoretica reformatoare (proiecte de reforma, memorii) siactiunea social-politica (miscarea din 1821, activitatea societatilor secrete), programele oficiale de reforma nuau facut decat sa potenteze contradictiile si sa grabeasca declansarea revolutiei. Nevoia de reorganizareinterna era recunoscuta si in principalele acte internationale referitoare la Principate. Tratatul de la Adrianopol(1829) consacra individualitatea politica a Tarilor Romane, instituia oficial (de jure) protectoratul rusesc asupra


6/45

acestora si prevedea reorganizarea administrativa interna in temeiul unor noi reglementari, viitoareleRegulamente Organice.

1.4. Reforme in spiritul despotismului luminat. Regulamentele OrganiceTratatul de la Adrianopol a impus de jure protectoratul rus asupra celor doua principate si a deschis

calea infaptuirii de sus a unor reforme care raspundeau numeroaselor proiecte inaintate de romani Curtii de laPetersburg. Doua comisii de boieri munteni si moldoveni, conduse de consulul general rus Minciaki auelaborat textul Regulamentelor Organice, care au fost primele constitutii moderne ale Principatelor. Aprobatede Rusia si de Adunarile obstesti, aceste acte au fost ratificate de Poarta si au ramas in vigoare pana laConferinta de la Paris (1858), cu o scurta intrerupere in Tara Romaneasca in 1848. Ele au incercat sareformeze Vechiul Regim in spiritul despotismului luminat, introducand principii si forme moderne deorganizare, dar pastrand vechiul continut al puterii. La baza statului s-au stabilit, in "spiritul veacului",suveranitatea poporului, separarea puterilor si bugetul modern.

* Puterea executiva revenea domnului, care era ales pe viata de oAdunare Obsteasca Extraordinara.Acesta ii numea si ii revoca pe ministrii, avea drept de initiativa si sanctiune a legilor si era ajutat de un Sfat

administrativ compus din sase ministri. De asemenea, putea dizolva Adunarea Obsteasca, dar numai cuacordul puterilor protectoare si suzerana.

*Puterea legislativa reveneaAdunarii Obstesti, compusa in majoritate din boieri si inalti functionari siprezidata de mitropolit. Adunarea adopta legile si prezenta domnului rapoarte despre starea tarii, numiteanaforale. Regulamentele organice pot fi considerate "actul de nastere al parlamentarismului in Romania",fiind primele legiuiri care instituie adunari formate pe baza de sufragiu, care, prin participare la activitatealegislativa, limitau puterea sefului statului.

*Puterea judecatoreasca era exercitata de organele de judecata, instanta judecatoreasca supremafiind reprezentata de Inaltul Divan Domnesc.

O contributie reala au adus Regulamentele Organice in modernizarea institutiilor. Au fost infiintatetribunalele, corpul de avocati, serviciul procuraturii, arhivele statului, notariatele. S-a reorganizat invatamantul si afost constituita armata nationala. Actele de stare civila au fost scoase de sub controlul Bisericii, s-au modernizatserviciile publice (serviciul sanitar, posta, pompieri) si s-a preconizat fondarea unei Banci Nationale cu drept deemisiune monetara. Reforma sistemului fiscal a statornicit un impozit unic ("capitatia" pentru tarani si "patenta",calculata pe venit, pentru burghezie), dar a pastrat vechile privilegii fiscale, a desfiintat vamile interne si breslelesi a adoptat principiul bugetului. Un pas important in directia unor relatii agrare moderne s-a facut printransformare rezervei domeniului in proprietate absoluta a boierului. Regulamentele aveau, insa, si aspectenegative, care explica lipsa lor de popularitate. Ele pastrau vechile privilegii si scutirile de impozite pentru boierisi cler si nu rezolvau problema agrara: claca era sporita la 12 zile pe an si, in plus, se introducea nartul(normazilnica de lucru). Mai mult, o treime din fiecare mosie era considerata proprietatea absoluta a boierului.

Acte fundamentale pentru Principate, Regulamentele Organice au fost puse in aplicare la 1 iulie 1831 inTara Romaneasca si la 1 ianuarie 1832 in Moldova si inlocuite in 1858 cu Conventia de la Paris. Cu toatelimitele lor, Regulamentele Organice au contribuit la modernizarea societatii si statului si au apropiat structurilelegislative si administrative ale Principatelor in vederea unirii lor. Astfel organizate, cele doua state ar fi fostintegrate mai usor stapanirii ruse. Reflectand influenta si tendintele expansioniste ale Rusiei, Regulamenteleau starnit o vie ostilitate din partea tinerilor boieri care se impregnasera, in decursul studiilor lor pariziene, denoi idei politice si de gusturi occidentale. Aceste tendinte au devenit evidente in 1833, atunci cand Rusia a


7/45

incercat sa impuna articolul aditional. Boierimea munteana s-a coalizat atunci in "Partida nationala" condusade Ion Campineanu, opunandu-se in anii 1837-1838 adoptarii acestui articol care incalca autonomia tarii. Actulde unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului romanilor, redactate de Partida nationala,schitau un proiect de eliberare, de unire si organizare a monarhiei constitutionale.

In 1834, au fost numiti domni de catre Rusia si Turcia (nu alesi, asa cum prevedeau Regulamentele),Alexandru Ghica in Muntenia si Mihail Sturdza in Moldova. Acuzat de proasta gestiune si de lipsa deautoritate, Alexandru Ghica a fost destituit si inlocuit cu Gheorghe Bibescu, singurul domn ales in conformitatecu prevederile Regulamentului organic. Aceste trei domnii poarta denumirea de regulamentare. Desi au aplicatprograme reformatoare la nivel institutional si de crestere a gradului de civilizatie, domnii regulamentari au fostvehement contestati in epoca si s-au confruntat cu opozitia cvasipermanenta a clasei politice.

1.5. Revolutia de la 1848Revolutiile de la 1848 din Tarile Romane se inscriu in valul de miscari revolutionare care a cuprins

Europa in primavara anului respectiv, de la Paris pana in centrul si rasaritul continentului. In Moldova si TaraRomaneasca, revolutia de la 1848 a fost in primul rand opera intelectualilor "pasoptisti". Ei erau un grup

deosebit de omogen, apartineau in general mijlocului clasei boieresti, beneficiasera de posibilitati similare de astudia in marea lor majoritate in strainatate si se distingeau de inaintasii lor prin cunoasterea directa a EuropeiOccidentale, al carei model politic si cultural il doreau aplicat si Tarilor Romane. O alta caracteristica aintelectualitatii romanesti de la 1848 este adeziunea totala la ideea moderna de natiune si atasamentulneconditionat fata de telurile nationale (independenta sau autonomie politica).

Moment crucial in evolutia societatii romanesti spre un stat modern, revolutia din 1848-1849, a incununat unsecol de mutatii produse in plan economico - social, politic si in mentalul colectiv, a marcat afirmarea natiunii romanesi exprimarea optiunii pentru "modelul occidental". Pentru romanii aflati sub suzeranitatea Portii si protectia Rusiei(Principatele romane) sau sub dominatia Habsburgilor (Transilvania, Bucovina), obiectivul emanciparii politicenationale era greu de realizat. Constienti de aceasta, fruntasii revolutionari au manifestat prudenta fata deincluderea acestui obiectiv in programele oficiale, pastrandu-si solicitarile in limite "legale" : respectarea autonomieiPrincipatelor in conformitate cu vechile tratate si unirea teritoriilor romanesti din Imperiul Habsburgic intr-un "ducatautonom"; cu recunoasterea drepturilor natiunii romane. Programele de la Brasov si Cernauti au solicitat deschisprobleme ca: inlaturarea Regulamentelor Organice si protectoratului rus, unirea si independenta romanilor,probleme ce reuneau in jurul lor toate fortele sociale si politice romanesti.

A. Moldova. Aici s-a manifestat opozitia fata de domnitorul Mihail Sturdza, la care a participatboierimea mica si mijlocie, o parte a marii boierimi de orientare liberala si mai ales elita intelectuala.Domnitorul era adeptul ideilor conservatoare si a rezolvarii crizei politice interne fara convulsii sociale. La 27martie/8 aprilie 1848 reprezentantii boierimii liberale si ai orasenilor din Moldova s-au intrunit la Iasi intr-oadunare de protest contra regimului autoritar patronat de Mihail Sturdza (adunarea de la Hotelul Petersburg),cerand limitarea puterii acestuia prin institutii reprezentative si instaurarea unui regim politic liberal moderat,

care sa stimuleze dezvoltarea economica. Cererile lor au stat la baza Petitiunii-proclamatiune (program in 35de puncte) intocmita de comitetul revolutionar condus de V. Alecsandri, pentru a fi inaintata domnitorului.Boierimea moldoveana dorea reformarea regimului prin masuri moderate, atitudine explicabila prin autoritarismullui Sturdza si temerea fata de o interventie armata a Rusiei, care avertizase ca nu va tolera miscari revolutionare(asa se explica si primul punct al Petitiunii-proclamatiune, introdus de revolutionari din considerente tactice).

Autoritatile i-au arestat pe manifestanti; cativa au reusit sa se refugieze in celelalte provincii romanesti,unde au participat la actiunile revolutionare. Revolutionarii moldoveni, puternic impresionati de Adunarea de la


8/45

Blaj, din mai 1848, au redactat un legamant, la Brasov, la 12 mai, intitulat Printipiile noastre pentrureformarea patriei. Tot in exil, dar la Cernauti, Mihail Kogalniceanu elaboreaza Dorintele partidei nationalein Moldova, in august 1848. Acest program va fi dezvoltat ulterior intr-un Proiect de constitutie. Intreobiectivele inscrise retin atentia: independenta si unirea Principatelor ("unirea Moldovei si Valahiei intr-un statneatarnat romanesc" din programul de la Brasov si unirea considerata "cheia boltii iara de care s-ar prabusi totedificiul national" din programul de la Cernauti). Apar deosebiri in solutiile pentru rezolvarea problemei agrare:emanciparea si improprietarirea taranilor clacasi (fara despagubire la Brasov si cu despagubire la Cernauti).Interventia armatei tariste a pus capat agitati ilor din Moldova in iulie 1848.

B. Tara Romaneasca. Daca intrunirea de la Iasi, de la Hotelul Petersburg, din 27 martie 1848, cu greupoate fi considerata o veritabila revolutie, domnitorul Mihail Sturdza actionand rapid pentru inabusireaprotestelor, in Tara Romaneasca, miscarea revolutionara a dus la instaurarea unui regim revolutionar, care adurat pana in septembrie 1848, cand trupele otomane au impus caimacamia boierului conservator ConstantinCantacuzino.

In Tara Romaneasca, evenimentele s-au desfasurat pe cale revolutionara, dupa model francez.Principalele forte participante au fost: Societatea Secreta Fratia; grupul de exilati romani aflati la Paris;

negustori, intelectuali, boierime liberala; ofiteri si populatie urbana. Revolutia urmarea rasturnarea regimuluiexistent si edificarea unuia nou, modern.

La 9 iunie, la Islaz, s-a desfasurat o adunare populara, unde Ion Eliade Radulescu a prezentat unprogram. Proclamatia prezentata in fata adunarii populare se baza pe principiul suveranitatii poporului sicontinea, pe langa obiectivele nationale si sociale, cereri privind: organizarea unui regim politic quasi-republican, cu domn responsabil ales din cinci in cinci ani, adunare obsteasca din toate categoriile sociale,ministri responsabili, drepturi si libertati cetatenesti. Insurectia din Bucuresti declansata la 11 iunie 1848, l-asilit pe domnitorul Gheorghe Bibescu sa accepte programul revolutiei drept constitutie si sa formeze un guverncu ministri dintre fruntasii miscarii. Dupa retragerea consulului rus din Bucuresti, domnitorul Gheorghe Bibescuabdica si fuge in Transilvania pe 13 iunie, incredintand conducerea tarii unui guvern provizoriu prezidat demitropolitul Neofit.

Guvernul provizoriu, in lipsa unui corp reprezentativ, exercita atat puterea executiva, cat si pe cealegislativa si avea misiunea de a organiza noul regim pe baza celor 21 puncte ale Proclamatiei de Islaz.Principiile care au stat la baza activitatii sale au fost libertatea, egalitatea, fraternitatea. Pe plan intern guvernulprovizoriu: a decretat desfiintarea rangurilor boieresti si a cenzurii, acordandu-se libertate presei; a adoptatdrapelul national tricolor cu deviza "Dreptate, Fratie"; a eliberat robii; a interzis bataia si pedeapsa cu moartea;a infiintat Garda Nationala - pusa sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit capitan general - si corpulComisarilor de Propaganda, a caror atributie era explicarea programului de la Islaz; a eliberat detinutii politici.O Comisie a Proprietatii, infiintata de guvern in iulie 1848 pentru a rezolva problema agrara prin reglementarearaporturilor dintre proprietari si clacasi, nu a reusit sa-si duca la bun sfarsit misiunea din cauza opozitieiinversunate a proprietarilor si a interventiei otomane, fiind desfiintata in august 1848.

Fortele contrarevolutionare interne au pus la cale inlaturarea guvernului revolutionar, dar primeletentative au esuat datorita sprijinului acordat de populatie noii puteri. La insistenta Rusiei, insa, trupeleotomane conduse de Suleiman-Pasa au patruns in tara. Intr-o prima etapa, reprezentantul Portii, SuleimanPasa, a condamnat revolutia si a obligat la infiintarea unei Locotenente Domnesti, compusa din Ion EliadeRadulescu, Nicolae Golescu si Christian Tell (29 iulie 1848). Aceasta solutie a nemultumit Rusia si ImperiulOtoman. Dupa noi presiuni rusesti, Suleiman a fost inlocuit cu Fuad-Pasa, care a primit ordin de reprimare arevolutiei. La 13/25 septembrie 1848 trupele otomane au ocupat Bucurestiul, reprimand rezistenta armata a


9/45

unitatii de pompieri din Dealul Spirii, condusa de Pavel Zaganescu. Doua zile mai tarziu, armatele ruse dinMoldova au trecut Milcovul, cooperand cu fortele otomane la restabilirea regimului regulamentar in TaraRomaneasca.

C. Transilvania, Banat, Bucovina. In aceste provincii, aspectele sociale si politice au fost amplificatede dorinta romanilor de a obtine emanciparea nationala. La miscarea revolutionara a participat elita burgheza,ecleziastica si intelectuala, alaturi de taranime.

In Transilvania s-a manifestat un conflict etnic intre romani si maghiari, determinat de programul national alrevolutionarilor maghiari, care isi propuneau restaurarea Ungariei medievale. De fapt, disensiunile intre revolutionariiromani si cei maghiari s-au ivit inca de la inceput, ca urmare a abordarii diametral opuse a problemei nationale. Intimp ce romanii solicitau "drepturi pentru natiunea romana", maghiarii condusi de Lajos Kossuth nu recunosteaudecat drepturile si libertatile pentru conationalii lor. Ei au hotarat, in martie 1848, sa nu recunoasca individualitatilenationale din Ungaria, sa impuna folosirea exclusiva a limbii maghiare in stat si sa proclame uniunea Transilvaniei sia Comitatelor din Partium cu Ungaria.

Protestele romanilor au luat forma celor trei Adunari Populare de la Blaj:. 18 aprilie: adunarea care a testat atitudinea populatiei fata de programul politic national, pregatind totodata adunarea

din mai;

. 3-5 mai: Marea Adunare Nationala de pe Campia Libertatii de la Blaj (40.000 de participanti), care aproclamat independenta natiunii romane si a adoptat Petitiunea Nationala, un program in 16 puncte redactatde Simion Barnutiu. In Petitiunea Nationala se cerea: independenta natiunii romane, reprezentareproportionala in toate institutiile tarii, dreptul de a folosi limba romana in legislatie si administratie,independenta Bisericii Ortodoxe Romane, infiintarea de scoli romanesti in toate satele si orasele, precum si aunei universitati, desfiintarea iobagiei fara rascumparare si improprietarirea taranilor, asigurarea drepturilor silibertatilor cetatenesti, elaborarea unei noi Constitutii a Transilvaniei si respingerea ideii de "uniune" cu

Ungaria. Adunarea propunea si infiintarea unui organ executiv, Comitetul Nationalde la Sibiu, condus deAndrei Saguna, care sa coordoneze actiunea politica romaneasca. Mai multe petitii au fost trimise Dietei dinCluj si Curtii Imperiale din Viena. La 18 mai 1848, Dieta din Cluj cu preponderenta maghiara, a votat pentruunirea, de fapt, anexarea Transilvaniei la Ungaria, masura sanctionata de imparat la 29 mai 1848. Astfel seanula autonomia Principatului. Esecul misiunilor romanesti si sanctionarea uniunii cu Ungaria de catre imparatau determinat trecerea de la faza legalista a revolutiei la cea armata. Datorita rezistentei romanilor, unificareapolitica si administrativa a Transilvaniei cu Ungaria a esuat, iar colaborarea dintre autoritatile maghiare si celeaustriece a incetat.

. 3-16 septembrie: a treia Adunare de la Blaj, care a hotarat: organizarea militara a provinciei pentru aapara suveranitatea teritoriilor romanesti (obiectiv national al revolutiei romane din Transilvania); inarmareapoporului; formarea a 15 legiuni romanesti; preluarea cu forta armata a administratiei provinciei din mainile

maghiarilor si organizarea administrativa a 15 prefecturi sub conducerea Comitetului National de la Sibiu. Intrelunile octombrie 1848 si iulie 1849 s-a declansat un razboi civil intre trupele austriece si cele maghiare,ultimele conduse de generalul polonez Iosif Bem. Romanii s-au retras in Muntii Apuseni, sub conducerea luiAvram Iancu. Armata guvernului de la Budapesta a reusit sa restabileasca controlul maghiar in teritoriiledeschise ale Transilvaniei. Totusi, nici o armata maghiara nu a putut sa patrunda in zona Muntilor Apuseniaparata de motii condusi de Avram Iancu.


10/45

Conflictele dintre maghiari si austrieci au dus la o reconsiderare a pozitiei Vienei fata de romani, astfelincat, prin Constitutia din 4 martie 1849, imparatul Franz Joseph recunostea autonomia Transilvaniei. Intreromani si maghiari au inceput tratative mediate initial de deputatul roman Ioan Dragos si continuate cu succesde Nicolae Balcescu. La 2 iulie 1849 se semna Proiectul de Pacificare de la Seghedin, care recunosteaunele drepturi ale romanilor, dar nu prevedea renuntarea la unirea Transilvaniei cu Ungaria. Soarta revolutiei afost decisa de contraofensiva trupelor celor doua Imperii, Austriac si Tarist: la 1/13 august 1849, la Siria, langaArad, armata maghiara a capitulat in fata armatei tariste, chemata in ajutor de Curtea vieneza. Imparatul aanulat promisiunile facute romanilor.

In Bucovina, romanii au actionat pentru pastrarea caracterului istoric al provinciei si respectareanatiunii romane. La 8/20 mai 1848, adunarea populara de la Cernauti condusa de E. Hurmuzaki, convocatadin initiativa Comitetului de Actiune, a precizat obiectivele revolutiei, cuprinse ulterior in Petitia tarii, redactatain luna iulie: separarea Bucovinei de Galitia si organizarea sa pe baze autonome; o Dieta care sa cuprindareprezentanti ai tuturor starilor si o conducere proprie in administratie, justitie si politica; independentaEpiscopiei Bucovinei; alegerea episcopului de un Congres local din clerici si mireni; conservarea nationalitatiiromane si infiintarea de scoli nationale; egalitatea in fata legii; libertatea comertului; desfiintarea clacii si dijmei.

In Banat, provincie integrata Ungariei la sfarsitul secolului al XVIII-lea, miscarea de eliberare nationalaa imbracat tot forma unor adunari populare. In fruntea banatenilor s-a remarcat Eftimie Murgu, adept al uniriiBanatului cu Transilvania. La 15/27 iunie 1848, Adunarea de la Lugoj, prezidata de Eftimie Murgu, a adoptatPetitia neamului romanesc din Ungaria si Banat, prin care se cerea: respectarea nationalitatii romanesti,oficializarea limbii romane, inarmarea poporului si autonomia provinciei.

D. Semnificatia revolutiei de la 1848.Proiectul politic pasoptist a fost opera intelectualilor liberali care i-au definit obiectivele si au condus revolutia. Nicolae Balcescu, unul dintre autorii proiectului politic revolutionarpasoptist, a surprins constituirea si maturizarea lui treptata. Obiectivele proiectului erau: . autonomia siindependenta (obiectiv national);. unirea romanilor intr-un singur stat (obiectiv national); . reforma agrara (obiectiveconomico-social); . drepturi si libertati politice (obiectiv politic); . modernizarea institutiilor (obiectiv politic); . onoua organizare a puterilor in stat (obiectiv politic).

S-au formulat trei solutii in vederea ameliorarii statutului juridic extern al Principatelor: autonomia(Proclamatia de la Islaz), independenta (Printipiile noastre pentru reformarea patriei), constituirea unui Regatal Romaniei sub garantia europeana (propunere facuta de Ioan Maiorescu Parlamentului german de laFrankfurt pe Main). Unirea romanilor intr-un singur stat nu a fost formulata in programele de la Iasi, Islaz,Bucuresti si Blaj din motive strategice. A fost inscrisa in programul revolutionarilor moldoveni de la Brasov(Printipiile noastre pentru reformarea patriei) si in programul de la Cernauti (Dorintele partidei nationale inMoldova) redactat de Mihail Kogalniceanu. Desi revolutionarii munteni nu au inscris ideea unitatii nationale inprograme, C.A. Rosetti, in gazeta Pruncul roman, publica in iunie 1848 articolul "Catre fratii nostri dinMoldova", in care facea un apel la unire. Aceeasi idee este sustinuta si de gazeta Poporul suveran. InTransilvania, idealul national este exprimat pe Campia Libertatii de la Blaj in expresia "noi vrem sa ne unim cu

tara". Pentru a nu irita imperiile vecine, aceasta idee nu a fost inclusa in programele revolutionare adoptate laIasi, Islaz sau Blaj. Problema agrara a constituit principala problema sociala a revolutiei, parte componenta aproblemei proprietatii. Solutiile propuse au fost diferite, de la o solutie moderata in programul de la Iasi(Petitiunea proclamatiune), pana la solutia radicala in programul emigratiei moldovene de la Brasov. In TaraRomaneasca s-a constituit o Comisie a proprietatii care avea in vedere reglementarea raporturilor dintreproprietari si tarani. Programul politic pasoptist a fost pus in aplicare in timpul domniei lui Al.I. Cuza.

Anexe


11/45

Petitiunea-proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni, Iasi, 27 martie 1848"1. Sfanta pazire a Regulamentului, in tot cuprinsul seu si fara nici o rastalmacire. [] 3. Siguranta

personala, adeca nimeni sa nu poata fi pedepsit decat pe temeiul legilor si in urmarea unei hotararijudecatoresti. 4. Grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni []. 8. Reforma scoalelor pe o temelie

larga si nationala, spre raspandirea luminarilor in tot poporul. 30. Fiecare pamantean sa aiba dreptul de aadresa jalba Obstescii Adunari."Printipiile noastre pentru reformarea patriei, Brasov, 12 mai 1848"1. Desfiintarea boerescului si a orice alte dari ale lacuitorilor sateni catre proprietari. 3.

Improprietarirea lacuitorilor sateni fara nici o rascumparare din partea lor. 4. Nimicirea tuturor privilegiilorsi prin urmare: deopotriva purtare a sarcinilor statului de catra tot poporul in deobste, precum sideopotriva impartasanie a lui la toate driturile politice si tivile. 5. Intemeierea institutiilor tarii pe printipiilede libertate, egalitate si fratietate, dezvoltate in toata intinderea lor. 6. Unirea Moldovei si a Valahiei intr-unsingur stat neatarnat, romanesc.'

Proclamatia de la Islaz, 9 iunie 1848"Pe scurt, poporul roman, recapituland, decreta: 1. Independenta sa administrativa si legislativa pe

temeiul tractatelor lui Mircea si Vlad si neamestec al nici unei puteri din afara in cele dinauntru ale sale. 2.Egalitatea drepturilor politice []. 4. Adunanta generala compusa din reprezentanti ai tuturor starilorsocietatii. 5. Domn responsabil, ales pe cinci ani si cautat in toate starile sotietatii. 12. Emancipatiamanastirilor inchinate. 13. Emancipatia clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire []. 22. Convocareaindata a unei Adunante Generale Extraordinare Constituante alese [] a face Constitutia tarii pe temeiulacestor 21 articole decretate de poporul roman."

Petitiunea nationala, Blaj, 4 mai 1848

"1. Natiunea romana rezimata pe principiul libertatei, egalitatei si fratiei pretinde independenta sanationala in respectul politic, ca sa figureze in numele sau; ca natiunea romana sa-si aiba reprezentantiisai la Dieta tarii in proportiune cu numerul sau [] 2. Natiunea romana pretinde, ca biserica romana faradistinctiune de confesiune sa fie si sa ramana libera, independinte de la oricare alta biserica []. 3. Natiunea romana (]cere fara intarziere desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire din partea taranilor iobagi []. 6. Natiunearomana cere, ca conlocuitoriele natiuni neci de cum sa nu iee la dezbatere cauza uniunei cu Ungariapana cand natiunea romana nu va fi natiune constituita si organizata cu vot deliberativ si decisiv incamera legislativa []. 7. Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipari fara nici ocensura. [] 13. Natiunea romana pretende portarea comune a sarcinilor publice dupa starea si avereafiecaruia si stergerea privilegielor."

Documentul programatic Obiectiv national Obiectiv politic Obiectiv economico-social1. Petitiunea proclamatiune a

boierilor si notabililormoldoveni

8. Reforma scoalelor pe otemelie larga si nationala, spreraspandirea luminarilor in totpoporul

3. Siguranta personala, adecanimeni sa nu poata fi pedepsitdecat pe temeiul legilor si inurmarea unei hotarari judeca-toresti.

4. Grabnica imbunatatire a stariilocuitorilor sateni.


12/45

30. Fiecare pamantean sa aibadreptul de a adresa jalbaObstescii Adunari.

2. Printipiile noastre pentrureformarea patriei 6. Unirea Moldovei si a Valahieiintr-un singur stat neatarnat,

romanesc.5. Intemeierea institutiilor tarii peprintipiile de libertate, egalitate sifratietate, dezvoltate in toataintinderea lor.

1. Desfiintarea boerescului si aorice alte dari ale lacuitorilorsateni catre proprietari.3. Improprietarirea lacuitorilorsateni fara nici o rascumpararedin partea lor.4. Nimicirea tuturor privilegiilor siprin urmare: deopotriva purtare asarcinilor statului de catra totpoporul indeobste, precum sideopotriva impartasanie a lui latoate driturile politice si tivile.

3. Proclamatia de la Islaz 1. Independenta saadministrativa si legislativa petemeiul tractatelor lui Mircea siVlad si neamestec al nici unei

puteri din afara in cele dinauntruale sale.12. Emancipatia manastirilorinchinate.

2. Egalitatea drepturilor politice.4. Adunanta generala compusadin reprezentanti ai tuturor

starilor societatii.5. Domn responsabil, ales pecinci ani si cautat in toate starilesotietatii.22. Convocarea indata a uneiAdunante GeneraleExtraordinare Constituante alesea face Constitutia tarii pe temeiulacestor 21 articole decretate depoporul roman.

13. Emancipatia clacasilor ce sefac proprietari prin despagubire.

4. Petitiunea Nationala 1. Natiunea romana rezimata peprincipiul libertatei, egalitatei si

fratiei pretinde independenta sanationala in respectul politic, casa figureze in numele sau;1. [] ca natiunea romana sa-siaiba reprezentantii sai la Dietatarii in proportiune cu numerulsau.2. Natiunea romana pretinde, cabiserica romana fara distinctiunede confesiune sa fie si saramana libera, independinte dela oricare alta biserica.6. Natiunea romana cere, caconlocuitoriele natiuni neci decum sa nu iee la dezbaterecauza uniunei cu Ungaria panacand natiunea romana nu va finatiune constituita si organizatacu vot deliberativ si decisiv incamera legislativa.

7. Natiunea romana cerelibertatea de a vorbi, de a scrie si

a tipari fara nici o censura.8. Natiunea romana cere ase-curarea libertatei personale,nemine sa nu se pota prinde subvreun pretestu politic.

3. Natiunea romana (] cere faraintarziere desfiintarea iobagiei

fara nici o despagubire dinpartea taranilor iobagi.13. Natiunea romana pretendeportarea comune a sarcinilorpublice dupa starea si avereafiecaruia si stergerea privi-legielor.

5. Petitia neamului romanesc Respectarea nationalitatii


13/45

2. CONSTITUIREA STATULUI ROMAN MODERN2.1. Unirea Principatelor Romane.

In timpul Revolutiei de la 1848-1849, ideea de unitate a fost formulata diferit de la o provincie la alta, infunctie de contextul intern si extern. Ea a aparut cu claritate in gazetele Pruncul roman si Poporul Suveran dela Bucuresti, in documentele redactate de revolutionarii moldoveni refugiati la Brasov (mai 1848) sau Cernauti(august 1848), precum si in cadrul Marii Adunari Nationale de la Blaj din 3-5 mai 1848, unde s-a strigat "Noivrem sa ne unim cu tara!".

In 1849, dupa interventia militara otomana care a pus capat evenimentelor revolutionare din TaraRomaneasca, Rusia si Turcia semneaza Conventia de la Balta-Liman. Potrivit acesteia, regimul politic regulamentara fost reintrodus, dar a suferit cateva modificari, in sensul accentuarii tutelei politice a puterilor suzerane oriprotectoare, dar si al sporirii autoritatii domnului. Domnul nu mai era ales, ci numit de tar si de sultan; durata domnieiera fixata la sapte ani; Adunarile erau dizolvate si inlocuite cu divanuri alcatuite exclusiv din mari boieri numiti dedomn. Puterea suzerana si cea protectoare controlau activitatea domnilor, dorind sa suprime raspandirea ideilor

liberale si nationale si sa mentina stabilitatea politica.Domnii numiti in temeiul Conventiei de la Balta-Liman, Grigore Alexandru Ghica in Moldova si Barbu

Stirbei in Tara Romaneasca, au domnit pana in 1856. Adepti ai unui reformism etatist de tip iluminist, ambii auavut merite incontestabile in modernizarea societatii si a statelor romanesti, incurajand dezvoltarea economicasi invatamantul. In Moldova, Grigore Alexandru Ghica a permis reintoarcerea exilatilor revolutionari siorganizarea miscarii unioniste, spre deosebire de omologul sau muntean, care, fara a fi vadit antiunionist, apreferat sa evite orice tip de agitatie politica. De asemenea, tot Grigore Al. Ghica a decretat emanciparearobilor tigani (1856), a aprobat tiparirea letopisetelor Moldovei, a desfiintat cenzura si a decretat libertateapresei.

Pe plan international, in 1853, in relatiile dintre Rusia si Poarta survine o noua criza majora. Izbucnirearazboiului Crimeii (1853-1856) intre Rusia si Turcia si implicarea Angliei (1854), Frantei (1854) si Sardiniei(1855) in conflict de partea Portii au afectat spatiul romanesc. Noua faza a problemei orientale a debutat cuocuparea Principatelor de catre trupele rusesti, iar dupa retragerea acestora, de catre cele austriece siturcesti. Domnitorii s-au refugiat in Austria. Rusia a fost infranta si a acceptat negocierile de pace de la Paris.Razboiul a prilejuit cunoasterea problemei romanesti in cercurile diplomatice europene, ca urmare apropagandei desfasurate de revolutionarii romani aflati in exil dupa infrangerea revolutiei de la 1848. Existentain randul romanilor a unui puternic curent unionist si interferarea intereselor Marilor Puteri in sud-estul Europeiau facut ca problema unirii Principatelor sa devina o problema europeana. Ea a fost discutata in cadrul

din Ungaria si Banat romanesti; oficializarea limbiiromane; inarmarea poporului;autonomia provinciei sitransformarea Banatului intr-un"capitanat general".

6. Petitia tarii Separarea Bucovinei de Galitia siorganizarea sa pe baze

autonome; independentaEpiscopiei Bucovinei fata deMitropolia Ortodoxa de laKarlowitz; alegerea episcopului deun Congres local din clerici simireni; conservarea nationalitatiiromane si infiintarea de scolinationale; conducere proprie inadministratie, justitie si politica.

Dieta care sa cuprindareprezentanti ai tuturor starilor.Egalitatea in fata legii.

Libertatea comertului.Desfiintarea clacii si dijmei.


14/45

Conferintei de la Viena (martie 1855), precum si a Congresului de pace de la Paris (1856) care punea capatrazboiului Crimeii (1853 -1856).

Congresul de pace de la Paris (februarie - martie 1856). La Paris, cele sapte tari participante au avutatitudini diferite, in functie de propriile interese. Franta sprijinea unirea, pentru ca astfel imparatul Napoleon alIII-lea, prin ministrul sau de externe, contele Walewski, spera sa-si refaca prestigiul european; Sardinia siPrusia considerau ca prin unirea Principatelor Romane isi vor "deschide drum" pentru constituirea propriilorstate nationale - italian si, respectiv, german; Rusia, infranta in razboiul Crimeii, "juca" dupa "muzica" Frantei;Anglia, s-a aratat favorabila unirii, apoi si-a schimbat atitudinea; Austria si Turcia erau impotriva, deoarece nudoreau sa-si piarda influenta in teritoriile romanesti.

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18 martie 1856) prevedeau

*inlocuirea protectoratului Rusiei asupra Principatelor cu garantia colectiva a marilor puteri,

*mentinerea suzeranitatii otomane, garantarea independentei administrative, revizuirea legilorfundamentale (Regulamentele Organice),

* integrarea in granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea inPrincipate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune "bazele viitoarei lor organizari",

*libertatea navigatiei pe Dunare, a comertului si a cultelor, neutralizarea Marii Negre, dreptul la armatanationala s.a. Marile Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative speciale - numite Adunari ad-hoc-in fiecare Principat, care aveau misiunea de a face cunoscuta unei comisii internationale parerea romanilorasupra unirii si problemelor importante. Rezolutiile acestor adunari urmau sa fie prezentate conferintei MarilorPuteri, organizata la Paris, unde urmau sa se ia deciziile finale, comunicate ulterior romanilor sub forma unuidecret promulgat de sultan. Trupele militare straine trebuiau sa fie retrase. Poarta numea in mod provizoriucaimacami, loctiitori ai domnului, pentru a supraveghea si a mentine stabilitatea in cele doua tari romanesti.

Hotararile marilor puteri din 1856 au fost importante pentru romani, deoarece urmareau sa impiediceexpansiunea Imperiului Rus spre sud-estul Europei.Rolul Adunarilor Ad-hoc (septembrie-decembrie1857). Prevederile Tratatului de pace de la Paris nu

aveau drept rezultat realizarea imediata a unirii, dar inlocuirea protectoratului Rusiei crea conditii dintre celemai favorabile infaptuirii acesteia. Exista posibilitatea ca romanii insisi sa hotarasca asupra viitorului lor.Miscarea unionista s-a intensificat pe plan intern dupa ce revolutionarii exilati au putut sa revina in tara. In loculcelor doi domni, al caror mandat expirase in 1856, Poarta a numit caimacami care sa conduca Principatele.

Alegerile pentru Adunarile Ad-hoc au evidentiat disputa dintre partizanii unirii ("partida nationala") sifortele ostile care se bazau pe sprijinul Austriei, Angliei si Turciei. In aceste alegeri clerul, marea proprietate siorasenii votau direct, iar mica proprietate si taranii indirect, prin delegati. Pentru prima oara in Tarile

Romane prevederile electorale se intemeiau pe avere, nu pe originea sociala, iar adunarile care seconstituiau in temeiul lor aveau un anume grad de reprezentativitate. Falsificarea alegerilor din Moldova decatre caimacamul Nicolae Vogoride (cu sprijinul Turciei), a creat o stare de tensiune interna si internationala.Fruntasii unionisti au adus la cunostinta Comisiei europene de la Bucuresti falsificarea alegerilor in Moldova. Inaugust 1857, prin intalnirea de la Osborne dintre Napoleon al III-lea si regina Victoria, situatia s-a dezamorsat,incheindu-se un compromis: Anglia a acceptat organizarea unor noi alegeri in Moldova (in care forteleunioniste au obtinut victoria), iar Franta a renuntat la principiul unirii depline sub un principe strain. Adunarilead-hoc nu puteau lua hotarari, ci doar faceau propuneri marilor puteri. Ambele adunari au adoptat propuneri


15/45

asemanatoare, intre care unirea Principatelor intr-un stat sub numele de Romania si aducerea pe tronul tarii aunui principe strain, dintr-o familie domnitoare europeana care sa-si creasca mostenitorii in religia tarii,respectarea autonomiei, neutralitatea si inviolabilitatea teritoriului noului stat, adunare legislativa si guvernconstitutional reprezentative, sub garantia colectiva a Marilor Puteri. S-au adus in discutie si alte probleme:rezolvarea chestiunii agrare, organizarea interna etc. Dupa exprimarea romanilor, adunarile s-au dizolvat, iarmarile puteri au luat act de ele prin Conventia de la Paris, care a servit drept constitutie Principatelor pana in1864.

Conventia de la Paris. In 1858 s-a intrunit Conferinta Marilor Puteri la Paris, in cadrul careia comisiade ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor si, dupa dezbateri prelungite, se aproba la 7/19august Conventia de la Paris, care oferea Principatelor o noua organizare interna, inlocuind RegulamenteleOrganice. Conventia de la Paris mentinea suzeranitatea Portii otomane, sub garantia colectiva a celor sapteputeri semnatare ale Tratatului de la Paris. Principatele Unite Moldova si Valahia urmau sa aiba fiecare cateun domnitor, ales pe viata de Adunarea electiva din fiecare principat. Domnii reprezentau puterea executiva sinici un act al lor nu avea valoare daca nu era contrasemnat de ministrul de resort. Puterea legislativa seexercita colectiv de catre domn, adunarea legislativa a fiecarui principat si Comisia Centrala de la Focsani.Adunarile functionau ca un parlament unicameral, care dezbatea si adopta legile, fara a avea insa initiativa

legislativa. Guvernele erau alcatuite din ministri numiti de domnitori, responsabili in fata acestora si aAdunarilor elective. In afara institutiilor separate existau si trei institutii comune: Comisia Centrala de laFocsani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Inalta Curte de Justitie si Casatie (cu sediul tot laFocsani) si armata. Conventia de la Paris prevedea principii de organizare si modernizare a viitorului stat(separatia puterilor in stat, desfiintarea privilegiilor de clasa, egalitatea in fata legii, drepturi politice pentru crestini,libertatea individuala, accesul liber la functiile publice, garantarea proprietatii); de asemenea, se sublinianecesitatea reglementarii raporturilor dintre proprietari si tarani. Conventia era completata de un act electoral,care stabilea sistemul de alegeri pentru cele doua adunari; alegatorii se imparteau, in functie de venit (votcenzitar), in alegatori directi si alegatori indirecti (votau prin intermediul unor delegati). Acest act constitutionaladoptat la Paris nu implinea, dar nici nu anula speranta de unire a romanilor.

Conventia de la Paris avea atributele unei Constitutii, inlocuind Regulamentele Organice; a fost valabilapana in anul 1864. Prin actul adoptat la Conferinta de la Paris din 1858 s-au creat conditiile realizarii unitatiinationale prin insasi vointa romanilor. Faptul ca nu se specifica in Conventie obligativitatea ca cei doi domni safie diferiti ca persoana, oferea posibilitatea de a se face primul pas si cel mai important spre unireaPrincipatelor. Prin abolirea rangurilor si privilegiilor boieresti si consacrarea egalitatii tuturor cetatenilor in fatalegii, Conventia de la Paris punea capat Vechiului Regim si crea premisele instaurarii regimului modern.Prevederile ei au constituit un pas hotarator pe drumul realizarii unirii Principatelor, exprimand sustinereapolitica in primul rand a Frantei lui Napoleon al III-lea.

Dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza . In Moldova, Adunarea Electiva era dominata dereprezentantii Partidei Nationale. Conservatorii ii aveau drept candidati pe fostul domnitor Mihail Sturdza si pe fiulacestuia, Grigore Sturdza. Fortele progresiste au reusit sa desemneze un singur candidat, pe colonelul

Alexandru Ioan Cuza. El a fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, fiind acceptat si de conservatori,datorita vederilor sale moderate in comparatie cu alti posibili candidati. Alegerea lui Cuza semnifica triumfulfortelor politice care militau pentru modernizarea societatii.

Unirea s-a infaptuit insa prin alegerea, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn alTarii Romanesti. La Bucuresti, Adunarea Electiva era dominata de conservatori care doreau sa aleaga pe unuldin fostii domnitori: Gheorghe Bibescu sau Barbu Stirbei. Ideea alegerii aceluiasi domnitor in ambelePrincipate prinsese, insa, contur si reprezentantii Partidei Nationale au facut apel la populatia capitalei pentru


16/45

a-i determina pe conservatori sa accepte alegerea lui Cuza. Sub presiunea maselor, unionistii reusesc sacontracareze majoritatea conservatoare, Adunarea Electiva acceptand, dupa dezbateri furtunoase,propunerea de a-l desemna domn al Tarii Romanesti pe alesul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. Cele douatabere au renuntat la candidatii proprii, acceptand candidatura lui Cuza, care in 24 ianuarie 1859 a fost alesdomn in unanimitate si in Tara Romaneasca. Acest act politic a inaugurat politica faptului implinit. Alegereaaceluiasi domn in ambele Principate a produs uimirea Curtilor europene, dar si admiratia cercurilorprogresiste. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o perioada hotaratoare pentru consolidarea unirii simodernizarea statului. In prima parte a domniei s-a realizat unificarea administrativa si legislativa, s-a obtinut,din partea marilor puteri garante recunoasterea unirii depline, iar in a doua parte a domniei au fost infaptuitereforme in conformitate cu cerintele epocii moderne.

2.2. Domnia lui Alexandru Ioan CuzaConsolidarea si recunoasterea internationala unirii. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost

interpretata de marile puteri ca o incalcare a prevederilor Conventiei de la Paris. Dina acest motiv, dupa 24ianuarie 1859, viata politica a Principatelor era deosebit de complexa. Uniunea personala nu era recunoscutade Marile Puteri. La Iasi si la Bucuresti functionau doua guverne si doua Adunari, iar organizarea

administrativa era lipsita de unitate. Principalele obiective ale noului domn erau recunoasterea internationala adublei alegeri - pe plan extern, si realizarea uniunii politice si administrative depline si recunoasterea ei,precum si alcatuirea unui plan de reforme care sa modernizeze societatea romaneasca - pe plan intern. Peplan extern, prin Conferinta organizata in martie 1859 la Paris, Franta, Anglia, Rusia si Sardinia au recunoscutactul de la 24 ianuarie; Austria si Turcia si-au dat acordul in septembrie 1859, dar numai pentru perioadadomniei lui Cuza. Se consacra astfel uniunea personala a celor doua Principate, prima etapa spre realizareadeplina a unirii.

Pe plan intern, a fost initiat un amplu program de consolidare a unirii: in domeniul administrativ s-auunificat serviciile de vama; de asemenea, s-a centralizat administratia telegrafului, s-au unificat armatele(reunite in tabara de la Floresti) si cursul monetar. Capitala a fost stabilita la Bucuresti, s-a adoptat noua stema(vulturul si zimbrul), s-a extins administratia romaneasca si in cele trei judete din sudul Basarabiei; pentruuniformizarea legislatiei, Comisia Centrala de la Focsani (care si-a desfasurat activitatea intre ianuarie 1859 -ianuarie 1862) a elaborat un proiect de Constitutie si proiecte de lege agrara si electorala. De asemenea,Cuza a promovat elemente ale burgheziei in aparatul de stat, a numit functionari moldoveni in TaraRomaneasca si invers si s-a preocupat de uniformizarea armatei, creandu-se primul minister unic - cel derazboi (1860), condus de generalul Ioan Emanoil Florescu.

Pe plan extern, Cuza a initiat diverse actiuni diplomatice: prin memorii adresate Marilor Puteri le solicitasa fie de acord cu constituirea la Bucuresti a guvernului si a Adunarii unice; in septembrie 1860 a efectuat ovizita la Constantinopol, unde a fost primit ca un adevarat suveran etc. Ca urmare, puterile europene reunite inConferinta de la Constantinopol (septembrie- noiembrie 1861), au recunoscut deplina unire politica aPrincipatelor. Firmanul emis de sultan sublinia ca unificarea deplina a institutiilor era valabila numai pe timpul

domniei lui Cuza. In acest context favorabil au urmat importante evenimente politice: la 11 decembrie 1861,Cuza a proclamat unirea si nasterea natiunii romane; la 22 ianuarie 1862 s-a constituit primul guvern unic, infrunte cu Barbu Catargiu, iar peste doua zile si-a deschis lucrarile Adunarea legislativa a Principatelor Unite.La 24 ianuarie 1862, prima Adunare unica a Principatelor Unite adopta numele de Romania pentru noul stat siproclama Bucurestiul capitala tarii.

Marile reforme. Guvernul Barbu Catargiu (ianuarie - iunie 1862). Primul guvern unic al Principatelor,format la 22 ianuarie 1862, a fost condus de Barbu Catargiu. Era un guvern conservator, care reflecta structura


17/45

Adunarii unice. Comisia centrala de la Focsani a fost desfiintata si a fost creat un alt organism, Comitetullegislativ provizoriu. In primavara anului 1862 a fost elaborata o lege a presei. Principala problema a societatiiromanesti din aceasta perioada era, insa, problema agrara, iar solutionarea acesteia era sustinuta de toatefortele politice. Modalitatile de rezolvare preconizate erau insa diferite. Conservatorii, care reprezentau intereselemosierimii, sustineau desfiintarea clacii, dar nu erau de acord cu improprietarirea taranilor, dorind sa mentina intactamarea proprietate. Prin urmare, guvernul punea in discutia Adunarii, in primavara anului 1862, un proiect de legerurala (intocmit inca din 1860 de Comisia Centrala de la Focsani) care reflecta viziunea conservatorilor de rezolvarea problemei agrare, insa Alexandru Ioan Cuza a refuzat sa-l sanctioneze.

Guvernul Nicolae Kretzulescu (iunie 1862 - octombrie 1863). Guvernarea cabinetului Barbu Catargiu s-a incheiat o data cu asasinarea, in conditii neelucidate pana astazi, a primului-ministru (iunie 1862). S-a formatimediat un guvern al caii de mijloc condus de Nicolae Kretzulescu, lider al liberalilor moderati. De la buninceput guvernul a urgentat adoptarea masurilor administrative avand in vedere realizarea unirii depline: aunificat serviciile sanitare, a constituit Consiliul superior al instructiunii publice si Directia generala a arhivelorstatului. Guvernul a luat primele masuri care vizau manastirile inchinate, care aveau mari datorii catre statulroman. In 1860, Costache Negri, reprezentantul roman la Constantinopol, depunea primul memoriu in aceastachestiune. In noiembrie 1862, averile manastirilor inchinate au fost trecute in proprietatea statului, iar in

ianuarie 1863 Adunarea a hotarat ca datoria lor sa intre in bugetul statului.Guvernul Mihail Kogalniceanu (octombrie 1863 - ianuarie 1865). Considerat cel mai important guvern

din timpul domniei lui Cuza pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11 octombrie1863. In noiembrie, la deschiderea lucrarilor Adunarii, Cuza anunta in mesajul sau programul legislativ:reforma electorala si agrara, organizarea armatei, reforma instructiunii publice, secularizarea averilormanastiresti etc. In decembrie 1863 a fost adoptata legea secularizarii averilor manastiresti, transferandu-seastfel intinse suprafete agricole in proprietatea statului. Trecerea sub controlul statului a averilor manastiresti,inclusiv ale manastirilor inchinate, a intarit autonomia tarii. Legea secularizarii averilor manastiresti a asiguratun fond funciar insemnat, care va fi folosit apoi pentru aplicarea Legii agrare din 14 august 1864. Pe 13februarie 1864 a fost adoptata Legea privind infiintarea Consiliului de Stat, care era prezidat de domnitor sielabora la cererea guvernului proiecte de legi.

In martie 1864 a inceput dezbaterea chestiunii rurale, care a accentuat confruntarea dintre guvern, sprijinitde domnitor, si Adunare, dominata de marii proprietari funciari. Punerea proiectului legii rurale (agrare) indiscutia Legislativului (proiect care propunea desfiintarea clacii si improprietarirea taranilor cu loturile pe care leaveau in folosinta) a determinat fortele conservatoare care dominau Adunarea sa dea un vot de blam guvernului.Cuza a preferat sa mentina cabinetul si sa dizolve forul legislativ, dand astfel lovitura de stat din 2 mai 1864.Aceasta a fost insotita de o proclamatie catre armata si de una catre popor. De asemenea, a fost adoptat un nouact constitutional - numit Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, care extindea substantial atributiiledomnitorului -, precum si o noua lege electorala. Potrivit Statutului dezvoltator, noua lege fundamentala careinlocuia Conventia de la Paris, domnitorul avea initiativa legilor elaborate de Consiliul de Stat si, de asemenea,avea drept de veto. S-a trecut la sistemul legislativ bicameral, prin crearea celui de-al doilea corp legiuitor,

Corpul Ponderator(Senatul), cu membri alesi de Cuza. Regulamentul de functionare al acestuia era alcatuit deguvern, iar presedintele Adunarii era numit de domn. Statutul dezvoltator a fost aprobat printr-un plebiscit,organizat la 10 mai 1864. In iunie 1864, marile puteri au recunoscut modificarile aduse Conventiei de la Paris,acordand Principatelor dreptul de a schimba in viitor legile care priveau organizarea interna. Prin Statutuldezvoltator se trecea la un regim autoritar, in care atributele puterii executive erau sporite. Noua lege electorala,care impartea corpul electoral in doua categorii, alegatori primari si directi, marea numarul alegatorilor: votulramanea cenzitar, dar censul era mai mic in comparatie cu dispozitiile electorale ale Conventiei de la Paris. Loviturade stat a inaugurat o conducere autoritara a domnitorului, criticata vehement de opozitie. Ea a fost justificata de


18/45

imposibilitatea adoptarii reformelor in conditiile in care alegerile facute in conformitate cu prevederile Conventiei dela Paris creau o majoritate conservatoare in Camera.

Elaborata de Consiliul de Stat si imbunatatita de guvern, Legea rurala a fost promulgata de domnitor la14 august 1864.

* Aceasta elibera taranii clacasi de sarcinile de tip feudal (claca) si ii improprietarea cu pamantul pecare-l foloseau, prin rascumparare (despagubire).

* Articolul 1 al legii oferea posibilitatea taranilor clacasi sa devina proprietari deplini pe locurile supuseposesiunii lor.

*Suprafata de pamant pe care o primeau era stabilita in functie de numarul vitelor detinute.

*Cei care nu au facut claca deveneau proprietari numai pe locurile de casa si gradina, iar pamantul nuputea fi instrainat sau ipotecat t imp de 30 de ani.

*Taranii plateau despagubiri pentru claca timp de 15 ani.

*Pamantul acordat taranilor nu trebuia sa depaseasca 2/3 din suprafata mosiei, fara a socoti padurile.Existau insa si numeroase limite: intinderea mica a lotului, neimproprietarirea unui numar destul de mare detarani etc. Totusi, legea a intarit proprietatea taraneasca si a imbunatatit situatia unei parti importante alocuitorilor satelor.

O alta lege insemnata a fost cea a instructiunii publice, promulgata la 7 decembrie 1864, prin careinvatamantul devenea unitar, structurat pe trei cicluri: primar, care era gratuit si obligatoriu, secundar sisuperior. Tot in domeniul invatamantului este de remarcat infiintarea, in octombrie 1860, a Universitatii din Iasi,cu patru facultati: drept, filozofie, stiinte, teologie. La 4 iulie 1864 se infiinta si Universitatea din Bucuresti, care

avea sectii de drept, stiinte si filosofie (litere). In 1864 - 1865 au fost adoptate si alte reforme care au contribuitla constituirea unui cadru nou de organizare a societatii: in administratie (legea comunala, legea pentruinfiintarea consiliilor judetene); in justitie (elaborarea Codului penal - martie 1864, adoptarea noului Cod civil, indecembrie 1864); in domeniul organizarii bisericesti (legi care au diminuat rolul Bisericii in treburile civile si ausporit dominatia statului in structura administrativa a acesteia); in comert (elaborarea Codului comercial,infiintarea Camerei de Comert); adoptarea sistemului unic de masuri si unitati (septembrie 1864); in domeniularmatei - Legea organizarii armatei (noiembrie 1864) s.a. In ianuarie 1865, in urma unor neintelegeri cudomnitorul, Mihail Kogalniceanu a demisionat. Cabinetele care i-au urmat au continuat politica reformatoare.

Politica externa. In aceasta perioada, Principatele au urmat in politica externa o directie proprie. Cuzaa concentrat in mainile sale toate parghiile externe, pentru a evita eventualele oscilatii provocate de viatainterna. Domnitorul a sustinut miscarile de eliberare ale popoarelor din Europa Centrala si Estica, emigratia

poloneza, pe cea maghiara si pe cea bulgara de pe teritoriul roman. A organizat si coordonat propagandaromaneasca in strainatate si a sustinut dezvoltarea culturala a romanilor din Imperiul Habsburgic, pentru carea alocat sume importante de la bugetul statului. Pentru a afirma individualitatea politica a statului roman, ainfiintat agentii diplomatice la Constantinopol, Paris si Belgrad, iar in 8 august 1862 a creat ministerul deexterne, care avea ca scop coordonarea intregii politici externe. Domnia lui Cuza a coincis, astfel, uneiperioade de crestere a prestigiului tarii. Raporturile cu puterea suzerana si Puterile Garante se deosebeauesential de perioada anterioara. Pentru intarirea autonomiei tarii in relatiile cu puterile europene, a fost sporita


19/45

capacitatea militara, s-a incercat emiterea unei monede si a unei decoratii nationale, s-a proclamat autocefaliaBisericii Ortodoxe Romane fata de Patriarhia de la Constantinopol (recunoscuta, insa, mult mai tarziu) etc.

Monstruoasa coalitie si sfarsitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Masurile legislativemodernizatoare adoptate de Alexandru Ioan Cuza au fost insotite de anumite tendinte autoritare, care i-au atrasadversitatea oamenilor politici de toate orientarile. Astfel, la inceputul anului 1863 s-a conturat o grupareeterogena formata din liberalii radicali condusi de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti si conservatori, intrata in istoriesub numele de "monstruoasa coalitie" care urmarea detronarea lui Cuza si aducerea pe tronul tarii a unuiprincipe strain. Liberalii radicali, continuatori ai ideologiei de la 1848, dorind o transformare economica si socialaradicala, dupa modelul Europei Occidentale, considerau masurile luate de Cuza prea moderate. Conservatorii, inschimb, doreau pastrarea traditiilor si privilegiilor epocii premergatoare revolutiei, puternic afectate de politicareformatoare a domnitorului, si insistau ca dezvoltarea sa se faca lent si fara schimbari radicale. Pentru ambelegrupari, Cuza ducea o politica necorespunzatoare.

Desi Cuza a reusit sa puna in aplicare ambitiosul sau program legislativ si de organizare a unor institutiimoderne, pozitia i-a fost subminata de activitatea "monstruoasei coalitii". Conservatorii l-au criticat pentrureformele agrara si electorala, iar liberalii radicali i-au reprosat ca era prea moderat. Constient de esecurile domniei

autoritare, domnitorul s-a gandit la abdicare. Liberalii radicali condusi de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti au organizatlovitura de stat de la 11 februarie 1866. Cuza a semnat actele de abdicare si a plecat in strainatate, unde a murit inmai 1873. Locul domnitorului a fost luat de o locotenenta domneasca, compusa din Lascar Catargiu, generalulNicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie. Domnia lui Al. I. Cuza a fost o etapa decisiva in modernizareastatului roman: a insemnat, in primul rand, punerea in aplicare a programului de la 1848. Politica reformatoare siintarirea statului roman a reprezentat o premisa importanta in dobandirea independentei. La abdicarea lui Cuza (11februarie 1866), Romania moderna era, in esenta, edificata.

2.3. Instaurarea dinastiei de HohenzollernIdeea aducerii printului strain nu era noua, caci ea fusese formulata in memoriile boieresti si in

Rezolutiile Adunarilor ad-hoc din 1857. Pentru Romania anului 1866, aceasta idee avea multiple semnificatii:era o solutie pentru consolidarea statului national (caci puterile europene recunoscusera unirea doar pe timpullui Cuza); se miza pe asigurarea stabilitatii interne, inlaturandu-se lupta pentru domnie; prezenta pe tronul tariia unui reprezentant dintr-o mare familie domnitoare europeana putea sa intareasca prestigiul extern al tarii,reprezentand o garantie pentru consolidarea autonomiei si pentru pregatirea terenului in vederea dobandiriiindependentei de stat a Romaniei. Inlaturarea lui Cuza a atras reactia puterilor europene. In randul acestora,intrunite in cadrul Conferintei de la Paris din martie 1866, se auzeau voci care cereau desfacerea unirii: Rusia siTurcia foloseau prilejul pentru a cere separarea si ocupatia militara. Aparea chiar propunerea ca romanii sa fieintrebati din nou asupra viitorului lor, ca in 1857, Poarta insistand pentru organizarea unor noi alegeri subsupravegherea comisarilor otomani. Austria a actionat si ea deschis pentru desfacerea unirii.

Pe plan intern, atat liberalii, cat si conservatorii erau in majoritate in favoarea aducerii unui print strain

pe tronul Romaniei, ca solutie eficienta si sigura pentru stabilitatea politica si sociala. Prin intermediul Franteisi cu acceptul Prusiei, s-a perfectat aducerea in tara a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, inrudit cu regelePrusiei si var dupa mama cu Napoleon al III-lea. Acesta a fost proclamat domn al Romaniei in urmaplebiscitului din aprilie 1866. La 25 aprilie 1866, Carol a acceptat propunerea si a obtinut acordul tatalui sau, alregelui Prusiei si al cancelarului prusac Otto von Bismarck pentru a pleca spre Romania. Deoarece uneleputeri europene nu erau de acord cu aceasta solutie si cereau alegerea unui nou domn pamantean, cercurilepolitice romanesti au mers pe varianta "faptului implinit". Din cauza conflictului austro-prusac, printul a calatoritcu un pasaport fals pana la Turnu Severin, fiind insotit de Ion C. Bratianu. In dimineata zilei de 10 mai (care va


20/45

fi Ziua Nationala a Romaniei pana in 1947), Carol intra in Bucuresti, pe Podul Mogosoaiei, indreptandu-se spreMitropolie, unde a fost proclamat domn de catre Adunare, in fata careia a jurat sa pazeasca legile Romaniei,drepturile si integritatea sa. Marile Puteri, dezbinate de interese contradictorii l-au acceptat in mod formal peCarol. In urma unei vizite facute la Istanbul, in octombrie 1866, Poarta dadea firmanul de investitura a lui CarolI, prin care renunta implicit la "nota restrictiva" de recunoastere a unirii doar pe timpul lui Cuza si acceptaunirea deplina, indiferent de domnitor.

2.4. Constitutia din 1866Adunarea Legislativa aleasa cu o luna inaintea venirii lui Carol s-a transformat in Adunare Constituanta,

luandu-si misiunea de a discuta si apoi de a vota proiectul unei Constitutii. Dupa dezbateri aprinse intreconservatori si liberali, noua lege fundamentala a fost promulgata de domn la 1 iulie 1866, ea reprezentandprima Constitutie interna romaneasca (elaborata de reprezentantii legitimi ai natiunii). Inspirata dupa modelulbelgian, Constitutia a fost una dintre cele mai democratice din Europa secolului al XIX-lea. AdoptareaConstitutiei a reprezentat un pas inainte pe drumul modernizarii principalelor institutii si al racordarii lor lamutatiile europene petrecute in secolul al XIX-lea. Aceasta lege fundamentala se asemana cu alte Constitutiiliberale in vigoare in Europa occidentala. Ea tinea cont de conditiile specifice ale Romaniei si se referea la o

diversitate de aspecte care vizau dezvoltarea si modernizarea societatii: teritoriul Romaniei, drepturilecetatenesti, Reprezentanta Nationala (Parlamentul), puterile in stat, prerogativele domnului si ale ministrilors.a. Exprimand dorinta de independenta, Constitutia proclama oficial numele de Romania, nu amintea nimicdespre raporturile cu Poarta si cu Puterile garante, consfintea ca statul roman era o monarhie constitutionala,iar ca sistem politic consacra parlamentarismul pluripartidist. Printre principiile asezate la baza Constitutiei senumarau: suveranitatea nationala; guvernarea reprezentativa si responsabila; principiul democratic alseparatiei puterilor in stat; responsabilitatea ministeriala; monarhia ereditara; drepturi si libertati cetatenesti.

Puterea executiva era incredintata domnului si guvernului. Ca sef al puterii executive, domnitorulnumea si revoca ministrii, numea si confirma in toate functiile publice, era comandantul armatei, confereadistinctii si decoratii, batea moneda, avea drept de amnistie politica, gratia, putea sa declare razboi si sa incheiepace, incheia conventii cu alte state dupa ce obtinea acordul Parlamentului. Actele sale aveau "tarie" doar dacaerau contrasemnate de un ministru. Domnitorul se bucura si de largi prerogative legislative: convoca, amana sidizolva Adunarea Deputatilor si Senatul, initia proiecte de lege (prin ministrii sai), sanctiona si promulga legile,avea drept de veto absolut, putandu-se opune punerii in aplicare a unor legi votate de Parlament. Puterealegislativa apartinea Parlamentului (bicameral) care avea o serie de atributii: dezbatea si adopta bugetul(numai Adunarea Deputatilor), vota, modifica sau abroga legile, avea drept de interpelare a guvernului s.a.Puterea judecatoreasca se exercita prin Curti de judecata si Tribunale. Hotararile si sentintele acestora sepronuntau in numele legii si se executau in numele domnului. Cea mai inalta instanta era Curtea de Casatie.

Constitutia consfintea importante drepturi si libertati cetatenesti: libertatea constiintei, a presei si aintrunirilor, libertatea invatamantului, egalitatea in fata legilor (art.10), libertatea exercitarii drepturilor politice(numai de catre crestini), libertatea individuala, dreptul la azil politic, protejarea refugiatilor din motive politice

s.a. De asemenea, se acorda dreptul de intrunire si asociere, aceasta prevedere stand la baza organizariipartidelor politice.

Proprietatea, de orice natura, era proclamata sacra si inviolabila (art.19). Articolul 7 prevedea ca"insusirea de roman se dobandeste, se conserva si se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile ", iarcetatenia romana poate fi dobandita doar de "strainii de rituri crestine". Articolul 31 consacra suveranitateapoporului. Impreuna, articolele 32, 33 si 35 consfintesc separatia puterilor. In plus, prin articolul 35 se consacra


21/45

monarhia constitutionala ca forma de organizare statala, in timp ce articolul 82 consfinteste caracterul ereditaral monarhiei.

Principiile liberale specifice acestei legi fundamentale nu se regaseau in legea electorala cenzitara carecompleta Constitutia. Astfel, normele cenzitare promovau interesele marilor proprietari funciari si ale mariiburghezii, electoratul fiind impartit pe colegii (doua pentru Senat si patru pentru Camera Deputatilor) in functiede avere. Primele trei colegii ii delegau direct pe deputati ( vot direct), in vreme ce colegiul al lV-lea alegeaprin delegati (vot indirect). Pentru Senat existau doua colegii in care isi exprimau optiunea proprietarii funciarisi de imobile. Varsta minima a alegatorilor era fixata la 21 de ani. Sistemul electoral cenzitar, aproape generalin acel moment in Europa, care impartea corpul de alegatori in colegii, in functie de venituri, oglindea marilediferente sociale din sanul societatii romanesti: pe de-o parte, boierimea care si-a perpetuat predominantapolitica si dupa 1866, pe de alta parte, taranimea - stratificata - care constituia majoritatea populatiei. Intreaceste clase sociale exista o burghezie care va castiga in importanta din ce in ce mai mult. Cele doua maripartide ale epocii moderne - Partidul National-Liberal si Partidul Conservator - s-au cristalizat tocmai in urmaaplicarii Constitutiei din 1866. In ansamblu, Constitutia din 1866 poate fi considerata un compromis intreliberali si conservatori: pentru ca acestia din urma sa accepte adoptarea unei constitutii liberale, liberalii auacceptat introducerea unui sistem electoral nedemocratic, bazat pe votul cenzitar.

Constitutia din 1866 a avut insa si alte limite, ea permitand introducerea si perpetuarea unor practicinedemocratice: guvernul nu era o creatie a Parlamentului. Acest fapt este demonstrat de procedura deschimbare a guvernelor. Procesul incepea cu demisia guvernului in functie si cu numirea de catre domnitor aunui nou prim-ministru, dupa care era dizolvat Parlamentul si se stabileau noi alegeri. Noul guvern foloseatoate mijloacele disponibile pentru a-si asigura o majoritate in Parlament si, pana dupa Primul Razboi Mondial,nu a fost niciodata dezamagit.

Desi nu o consacra efectiv, Constitutia din 1866 a fost perceputa pe plan extern ca o puternica mani-festare a independentei. Ea prevedea ereditatea domniei si atributiile unui domn suveran, depasind statutul deautonomie recunoscut prin tratatele internationale. In acelasi timp, legea fundamentala a Romaniei nu aminteanimic de suzeranitatea otomana si de garantia colectiva a puterilor europene. De asemenea, promulgareaConstitutiei de catre domn fara a mai astepta acordul puterilor europene, era si ea o dovada a aspiratiei romanilorcatre independenta. Constitutia din 1866 a fost suferit mai multe modificari: in 1879 a fost modificat articolul 7, insensul acordarii de drepturi civile si politice (cetatenie) indiferent de religie; in 1884, cand se reduce numarul decolegii electorale de la patru la trei; in 1917, cand sunt modificate regimul proprietatii si sistemul electoral, pentrua permite introducerea reformei agrare si a reformei electorale. Aceasta lege fundamentala, ramasa in vigoarepana in 1923, a contribuit la consolidarea si modernizarea statului roman.

CONSTITUTIA DIN 1866Art. l. Principatele Unite Romane constituie un singur stat indivizibil sub numele de Romania. Art. 2.

Teritoriul Romaniei este inalienabil. Art. 7. insusirea de roman se dobandeste, se conserva si se pierde

potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai strainii de rituri crestine pot dobandi impamantenirea.Art.10. Nu exista in Stat nici o deosebire de clasa. Toti romanii sunt egali inaintea legilor si datori acontribui fara deosebire la darile si sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili in functiunile publice, civile similitare. Art. 19. Proprietatea de orice natura, precum si toate creantele asupra Statului, sunt sacre sineviolabile. Art. 31. Toate puterile Statului emana de la natiune, care nu se poate exercita decat numaiprin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata. Art. 32. [] Orice lege cereinnoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiuni domnului,decat dupa ce va fi discutata si votata liber de majoritatea ambelor Adunari. Art. 33. Initiativa legilor este


22/45

data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Art. 35. Puterea executiva este incredintatadomnului, care o exercita in mod regulat prin Constitutiune. Art. 82. Puterile constitutionale ale domnuluisunt ereditare, in linie coboratoare directa si legitima a mariei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor sicoboratorilor lor.

2.5. Cucerirea independentei de stat.Contextul intern si international. Dupa 1772, elita politica solicitase in memoriile adresate marilor

puteri, statutul de independenta pentru Principatele romane. Diferite proiecte si planuri din preajma anului 1848ale revolutionarilor munteni si moldoveni, aflati in legatura cu activitatea revolutionarilor polonezi, aveau caobiectiv dobandirea independentei. Adversarul comun era Rusia care, prin "articolul aditional" la RegulamenteleOrganice, urmarea sa-si sporeasca controlul asupra Principatelor. Romanii considerau ca o intelegere cusultanul, pe cale pasnica, s-ar fi putut realiza, iar principala piedica in calea reformelor interne o constituia tarul.Aceeasi ostilitate era manifestata si fata de habsburgi, fapt care a permis, in timpul domniei lui Al. I. Cuza, oapropiere de revolutionarii maghiari. Interesante sunt planurile federaliste care infloreau la jumatatea secolului alXIX-lea. Nicolae Balcescu a sustinut si el mai multe proiecte federaliste (1850, 1851), retinand atentia cel ce

viza fondarea Statelor Unite ale Dunarii care

Documents

STATUL ROMAN MODERN DE LA PROIECT POLITIC