1

ASOCIAŢIA PENTRU PSIHOLOGIE ŞI PSIHOTERAPIE ADLERIANĂ DIN ROMÂNIA

APPAR

STRESUL PSIHIC ȘI VULNERABILITATEA LA STRES PSIHOLOGIA LA LOCUL DE MUNCĂ

Curs de formare în psihoterapie adleriană

dr. CĂTĂLIN MARIUS GHERASIM

psiholog principal, psihoterapeut supervizor formator în psihoterapie adleriană

tel : 0744 846 669 e-mail : labpsy2004 @yahoo.com

www.cabpsi.ro

2

PROGRAMA ANALITICĂ

Cursanţi: CURSANŢII GRUPELOR DE FORMARE ÎN PSIHOTERAPIE ADLERIANĂ Ritm săptămânal: 15 ore curs; 1 oră seminar. Evaluare: lucrări şi prezentări practice, de-a lungul cursului şi examen final, scris. I. Obiective generale şi standarde de performanţă Obiective didactice: • Dezvoltarea la cursanţi a respectului faţă de valorile adleriene autentice ale umanităţii. • Prezentarea psihologiei şi psihoterapiei adleriene – a modului cum se aplică la locul de muncă,

autocunoaştere, exerciţii de gândire şi atitudine terapeutică, individuale şi de grup, prezentări şi joc de rol.

• Formarea la cursanţi a capacităţii de a înțelege care sunt principiile adleriene specifice și cum se regăsesc ele în activitatea de muncă – individual și în grup/organizații.

• Familiarizarea cu problemele specifice locului de muncă – stres, conflicte, burn-out, individ și grup prin prisma psihologiei individuale.

Standarde de performanţă. La sfârşitul activităţilor didactice: • Cursanţii sesizează cu uşurinţă care sunt elementele esenţiale ale psihologiei şi psihoterapiei

adleriene raportate la locul de muncă. • Cursanţii recunosc şi diferenţiază sarcinile vieții, stilul de viață precum și etapele logice în

desfășurarea socială a vieții. • Cursanţii cunosc, identifică, evaluează și interpretează formele de stres psihic precum și

abordarea adleriană a acestuia. • Cursanții vor putea să facă prezentări publice (să susţină o anumită temă în faţa unui grup de

persoane). • Cursanţii sunt în măsură să distingă şi să prezinte elementele esenţiale ale muncii, ale sarcinilor

de muncă, inserarea socială. Deasemenea vor avea ocazia de a se cunoaşte mai bine pe sine şi de a înţelege oamenii din perspectivă adleriană. Cu timpul vor putea dezvolta un mod de gândire încurajator, pozitiv, un stil de viaţă cooperant.

Bibliografie: • România Adler, A. (1995). Sensul Vieţii. Bucureşti: IRI. • Statele Unite Adler, A., (1964). The Individual Psychology of Alfred Adler. (H. L. Ansbacher & R. R. Ansbacher, Eds.). New York: Harper Torchbooks. Mosak, H. H., Maniacci, M. (1999) A Primer of Adlerian Psychology, Philadelphia: Brunner/Mazel. Shulman, B. H. (1973). Contributions to Individual Psychology. Chicago: Alfred Adler Institute.

3

II. EVALUAREA Evaluarea cursanţilor se face continuu, pe baza participării la cursuri şi seminarii, precum şi

pe baza modului de prezentare a unor prezentări practice individuale (un profil al vulnerabilității la stres, incurajare, detectarea scopului, stilul vieții, amintiri timpurii)

Evaluarea finală se va face prin întocmirea unui profil tip BASIS –A și a unui profil de vulnerabilitate la stres. Ponderea fiecărei componente se stabileşte în funcţie de prezenţa fiecărui cursant la cursuri şi seminarii.

III. TEMATICA PRELEGERILOR

1. Introducere. Stresul ocupațional. 2. Stil de viață, stres și bunăstare 3. Modalități de diagnosticare și evaluare a stresului asupra personalului 4. Managementul stresului

IV. TEMATICA SEMINARIILOR

1. Stresul psihic și stresul ocupațional. 2. Stilul de viață și stresul. Postulatele de bază adleriene în practică 3. Modalități practice de identificare, evaluare și interpretare a stresului psihic pentru

personal. 4. Managerul stresului. Soluții practice privind protecția împotriva stresului psihic.

V.ANEXE ANEXA 1 – Profilul vulnerabilității la stres. Factorii de stres- evenimente de viață. Cherstionarul 1 Usaci și Gherasim ANEXA 2 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul manifest ANEXA 3 – Profilul vulnerabilității la stres – Stresul fiziologic, Stresul psihoemoțional, Stresul social și comportamental ANEXA 4 – Profilul sintetic al vulnerabilitate la stres și al stresului manifest. Fișa de răspuns pentru vulnerabilitatea la stres – chestionar 1, 2 , 3 ANEXA 5– Scala de evaluare a factorilor de stres – după Charly Cungi ANEXA 6– Scala de evaluare a stresului – după Charly Cungi ANEXA 7– Chestionar de stres – după Holmes cit. de Thorp ANEXA 8– Testul de anxietate nr.1 – după Magnusson și Endler. Fișa de răspuns – forma Iși II ANEXA 9– Testul de anxietate nr.2 (M.A.S,) – după Taylor. Fișa de răspuns pentru M.A.S ANEXA 10– Self Rating for Depression – după Zung ANEXA 11– Chestionar de stres KARASEK– 1, 2. Muncă dvs. este stresantă? ANEXA 12– Chestionar de stres – după SIEGRIST ANEXA 13– Factorii de diminuare și de sporire a rezistenței la stres ANEXA 14– Simptomele stresului psihic ANEXA 15– Chestionar pentru determinarea tipului A ANEXA 16– Markerii stresului psihic ANEXA 17– Manifestări disfuncționale de comportament determinate de influența factorilor stresanți ANEXA 18– Surse de stres în muncă ANEXA 19– Chestionar de evaluare a sindromului bournout ANEXA 20– Psihoterapie organizațională ANEXA 21– Chestionar ..Dacă aș lucra cu mine..... ANEXA 22– Situații de stres, Ce faci dacă......, Cum te simți în general ANEXA 23– Chestionar BASIS –A după Wheeler, Kern, Curlette

4

SESIUNEA NR. 1

INTRODUCERE. STRESUL OCUPAȚIONAL 1. Introducere. Prezentarea aspectelor legale ale locului de

muncă. Stresul ocupațional 2. Delimitări conceptuale. Conceptul general de stres 3. Vulnerabilitatea la stres. Aplicație: realizarea unui profil

de vulnerabilitate la stres. 4. Abordarea lui Adler despre subordonare și diviziunea

Muncii. Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice cursanţii :

• Identifică direcțiile de dezvoltare a psihologiei la locul de muncă. • Cunosc principalele elemente ale stresului, le identifică și le evaluaeză. • Identifică, realizează și interpretează un profil de vulnerabilitate la stres.

1. INTRODUCERE � Organizaţiile sunt foarte conştiente de necesitatea unei evaluări periodice a riscului fizic şi potenţialelor pericole de la locul de muncă, căutând să menţină sănătatea şi siguranţa angajaţilor. Acest aspect este stipulat în Legea 319/2006 şi H.G.355/2007 republicată, precum şi în standardele de calitate sau norme, care privesc siguranţa activităţilor de muncă. � Stresul ocupaţional apare ca un fenomen cu o frecvenţă foarte mare atât în literatura de specialitate cât şi în Normele de protecţia muncii, reprezentând un pericol real faţă de binele angajaţilor având un impact negativ asupra performanţelor organizaţiilor. � Obligaţia pentru grija faţă de angajaţi include şi evaluarea factorilor psihologici care contribuie la apariţia şi existenţa stresului la locul de muncă.

2.DELIMITĂRI CONCEPTUALE � CONCEPTUL GENERAL DE STRES Stresul este o forţă care produce o tensiune urmată de o deformare (strain) a obiectului asupra căruia s-a exercitat; Stresul este rezultatul acţiunii unui agent fizic şi /sau psihologic şi/sau social; agentul numit de Hans Selye stresor. Stresul este în acelaşi timp stresorul sau agentul stresului, cât şi rezultatul acestei acţiuni în diferite dimensiuni individuale. � STRESUL este : momentul “când se produce un dezechilibru marcat între solicitările mediului şi capacităţile de răspuns ale organismului”(Mc.Grath). � Hans Selye (Selye, H., 1950) a utilizat acest termen spre a desemna: o acţiune externă de suprasolicitare exercitată asupra organismului de un evantai larg de agenţi cauzali fizici (traumatisme, arsuri), chimici, biologici (infecţii), psihici, capabili să producă un ansamblu de modificări morfofuncţionale, în special endocrine (hipofizo-supra-renale). � STRESUL (Selye, 1957) reprezintă o reacţie a organismului (în mare măsura nespecifică) şi nu trebuie confundată cu agentul cauzal denumit de Selye agent agresor. � STRESUL este: “sindromul general de adaptare“ care cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice, capabile să asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în faţa agresiunii care-i ameninţă integritatea morfologică sau a constantelor sale morale cu următoarele stadii: � - STADIUL DE ALARMĂ: ŞOC ŞI CONTRAŞOC � - STADIUL DE REZISTENŢĂ SPECIFICĂ (contraşoc prelungit) � - STADIUL DE EPUIZARE

5

� Stresul psihic reprezintă “o stare de tensiune, încordare şi disconfort-determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrare sau reprimare a unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme” (M.Golu, 1972). 3.VULNERABILITATEA LA STRES. APLICAȚIE PRACTICĂ Principalele trăsături de personalitate ce conferă vulnerabilitate la stres pentru personalul din organizaţii, sunt următoarele :

� tendinţele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescută; rigiditate, încăpăţânare; � tendinţe pronunţate egocentriste, de autoconformare; � tendinţe obsesive şi fobice, pe un fond psihic anxios; � impulsivitate, emotivitate crescută; � agresivitate, inclinaţe spre violenţă. � subordonarea și relațiile șef subordonat. � diviziunea muncii. � hărțuirea la locul de muncă. � subiectivitatea șefilor față de capacitățile, aptitudinile și abilitățile subordonaților

Stresul psihic lasă în urma lui indiferent de “preţul” adaptării în planul somatic sau psihic două posibile modificări ale “stării sistemului” reprezentat de întregul organism : � creşterea rezistenţei faţă de solicitările ulterioare identice sau similare - cu aceea care l-a generat, în caz că subiectul a dominat, deşi stresat, situaţia inductoare a stresului psihic (se relizează un veritabil “antrenament” faţă de suprasolicitări psihice în circumstanţe stresante potenţiale similare); � apariţia unei adevarate “vulnerabilităţi faţă de stres” ce reprezintă o capacitate a subiectului de a “intra în stres” mult mai uşor, la acţiunea aceloraşi agenţi stresori care i-au produs stres psihic iniţial, în cazul în care acesta s-a soldat cu un eşec adaptativ (subiectul nu a reuşit să găsească cel mai potrivit răspuns faţă de situaţie ori consecinţele au fost nocive ). � Vulnerabilitatea la stres constituie o importantă premiză pentru apariţia nevrozelor, psihozelor reactive şi a bolilor psihosomatice (acestea din urmă necesitând coexistenţa unui teren organic predispozant. 4. SUBORDONAREA. Adler arăta că un tip de om la fel de puţin indicat pentru profesiunile care cer iniţiativă este acela dominat de un fel de slugărnicie şi care nu se simte bine decât acolo unde are de dus la îndeplinire porunci. Pentru un sobordonat nu există decât legi şi reguli de respectat. Acest tip de om caută cu toată fiinţa sa un loc de muncă în care să-şi manifeste servilitatea. Putem observa lucrul acesta în diverse împrejurări, chiar şi în înfăţişarea exterioară a omului, care de obicei îşi îndoaie şira spinării şi care mereu e gata să se încline şi mai mult, atent la vorbele superiorului, nu pentru a le cântări, ci pentru a se pune cât mai bine de acord cu ele şi a sări să aducă la îndeplinire ordinele primite. Sunt oameni pentru care mai mult decât orice valorează supunerea. Aceasta atinge uneori un grad incredibil. Pentru unii este o adevărată plăcere să se subordoneze.

Putem să clarificăm părţile obscure ale vieţii acelora care văd adevărata soluţie a îndatoririlor ce le revin doar în supunere.

Este frapant pentru noi faptul că o mulţime de oameni se pare că şi-au făcut din subordonare o lege a vieţii. Nu ne referim doar la clasele aservite, ci și la sexul feminin. Că femeia trebuie să se supună, este ca o lege nescrisă însă profund întipărită în mintea tuturor, pe care mulţi oameni o respectă ca pe o dogmă. Ei cred că femeia nu există decât spre a se aservi. O consecinţă obişnuită a aceastui fapt este că ea încearcă, dimpotrivă, să se supraordoneze. Cu toate că asemenea concepţii au otrăvit şi tulburat relaţiile oamenilor în general, stăruie în acest sens o superstiţie deosebit de rezistentă, care are adepţi chiar în rândurile femeilor, care se cred puse sub puterea unei legi eterne. Nu se cunoaşte însă nici un caz în care cineva să fi tras vreun folos de pe urma acestei concepţii. Va

6

veni timpul să se vadă că dacă femeia nu s-ar fi aservit cum s-a aservit, toate pe lumea aceasta ar fi fost mai bune.

Abstracţie făcând de faptul că nici un suflet omenesc nu ar suporta uşor supunerea, o femeie ţinută în astfel de condiţii va ajunge de cele mai multe ori la pustiire interioară şi la totală dependenţă. Dar dacă avem în vedere faptul că pentru foarte mulţi oameni subordonarea femeii constituie destinul ei firesc, vom recunoaşte că există aici din abundenţă material pentru conflicte. Căci dacă bărbatul socoate că această subordonare este de la sine înţeleasă, el va avea mereu scandaluri, pentru că o asemenea subordonare este de fapt imposibilă.

Unele femei au un spirit de supunere atât de dezvoltat, încât îşi caută drept soţi bărbaţi dominatori sau brutali. în scurt timp această relaţie contrară naturii duce la o gravă ciocnire de caractere. Avem uneori impresia că aceste femei iau în derâdere subordonarea femeii şi vor să-i dovedească lipsa de sens.

Noi cunoaştem de pe acum calea pe care se poate ieşi din această situaţie dificilă. Convieţuirea dintre bărbat şi femeie trebuie să fie o camaraderie, o comunitate de muncă, unde nimeni nu este subordonat. Şi dacă cele spuse aici nu reprezintă deocamdată decât un ideal, avem cel puţin un etalon cu care putem măsura progresele sociale făcute de un individ, respectiv regresele sale, putându-se identifica greşelile săvârşite.

Problema supunerii nu interesează doar relaţiile dintre sexe, ea nu-i împovărează doar pe bărbat cu o puzderie de dificultăţi cărora nu este capabil să le facă faţă, ci joacă un rol important şi în viaţa popoarelor. Dacă ne gândim că întreaga antichitate îşi baza situaţia economică şi relaţiile de dominare pe sclavagism, dacă ne gândim că poate cei mai mulţi dintre oamenii care trăiesc azi se trag din familii de sclavi, dacă ne reprezentăm faptul că s-au scurs secole în care cele două clase au cunoscut o opoziţie atât de radicală una faţă de alta şi că, astăzi încă, la anumite popoare spiritul de castă est principial predominant, abia atunci putem înţelege că principiul supunerii şi revendicarea acestuia îi animă necontenit pe oameni şi poate duce la formarea unui tip ca atare.

Este cunsocut că antichitatea considera munca drept o ocupaţie relativ ruşinoasă, care revenea sclavilor, că stăpânului nu-i era îngăduit să se murdărească muncind, că el era nu numai cel care porunceşte, ci monopoliza toate însuşirile bune. Clasa dominantă era aceea a „celor mai buni", aristocraţia, cuvântul grecesc „aristos" însemnând şi una şi alta, adică dominaţia celor mai buni. Această concepţie triumfa însă, fireşte, exclusiv cu ajutorul forţei, nu prin vreun examen al virtuţilor şi meritelor. Un examen şi o clasificare aveau loc cel mult la sclavi, aşadar la cei aserviţi. Cel mai bun însă era acela care avea în mână puterea. Până în zilele noastre şi-a întins influenţa concepţia privind armonizarea celor două forme de existenţă a fiinţei umane, pierzându-şi însă orice sens şi valoare astăzi, când se tinde la o apropiere a oamenilor unii de alţii. Să nu uităm că până şi marele gânditor Nietzsche a revendicat dominaţia celor mai buni şi supunerea celorlalţi.

Nici astăzi nu a încetat să fie greu să ne scoatem din cap ideea împărţirii oamenilor în stăpâni şi slujitori şi să ne simţim cu toţii absolut egali. Cu toate acestea, fie şi numai faptul că suntem în posesia acestui punct de vedere ne poate fi de ajutor şi ne poate feri de mari erori. Căci există oameni care au devenit atât de slugarnici, încât ar fi fericiţi dacă cineva i-ar lua la un moment dat în seamă, pe ei care în permanenţă par să-şi ceară scuze pentru vina de a exista pe lume; de unde nu se cuvine să admitem că această atitudine 5. DIVIZIUNEA MUNCII ŞI CELE DOUA SEXE.

În viaţa psihică prevalează două linii directoare, care influenţează toate procesele psihice, făcând ca omul, prin realizarea şi asigurarea condiţiilor sale de viaţă, prin îndeplinirea celor trei îndatoriri capitale ale vieţii (dragoste, vocaţie, societate), să-şi satisfacă atât sentimentul de comuniune socială, cât şi străduinţa de a se pune în valoare, aspiraţia la putere şi la superioritate.

Va trebui să ne obişnuim să apreciem fiecare fenomen psihic prin prisma raporturilor cantitative şi calitative ale acestor doi factori şi, dacă vrem să ne apropiem de înţelegerea psihicului, să-i cercetăm totdeauna potrivit acestei reguli. Căci existenţa acestor doi factori determină măsura în care un om este capabil să sesizeze logica vieţii umane colective şi să se integreze în diviziunea muncii impusă de aceasta.

7

Diviziunea muncii este un factor absolut necesar pentru menţinerea societăţii omeneşti. Aceasta presupune ca fiecare să-şi aibă locul său într-o funcţie oarecare. Cine nu dă curs acestei cerinţe neagă continuitatea vieţii sociale, a genului uman în general, abdică de la rolul său de om între oameni şi devine un zurbagiu. în cazurile mai benigne vorbim de proaste maniere, indisciplină, capriciu, iar în cele mai grave de excentricitate, decădere şi, în cele din urmă, delincvență. Condamnarea unor atari fenomene se explică prin faptul că ele sunt incompatibile cu exigenţele vieţii în comun.

Valoarea unui om este dată de felul în care îşi onorează locul atribuit de societate în diviziunea muncii. Prin integrarea în viaţa comună el devine important pentru ceilalţi, este una din verigile unui lanţ cu nenumărate articulaţii, pe care se bazează alcătuirea vieţii umane şi pe care nu ni le putem imagina în număr mai mare înlăturate fără ca viaţa socială să se prăbuşească. Capacităţile individului sunt acelea pe care i le desemnează locul său în procesul de producţie comun al societăţii omeneşti. Fireşte, intervin pe acest plan multe încurcături, aspiraţia către putere, pofta de dominare şi tot felul de alte rătăciri stânjenind sau zădărnicind accesul la diviziunea muncii sau stabilind false criterii de judecare a valorii omului, după cum încurcături intervin şi atunci când un individ ocupă un loc pentru care este inapt. Dificultăţi pot fi generate, de asemenea, de apetitul de putere, de ambiţia calpă a unor indivizi care, în profitul intereselor lor egoiste, pun piedici vieţii şi muncii colective. Alte complicaţii îşi au cauza în stratificarea societăţii în clase, situaţie în care puterea personală şi interesele economice influenţează distribuirea domeniilor de muncă, în aşa fel încât posturile cele mai grase, care conferă mai multă putere, sunt acordate anumitor grupuri sociale, pe când altele sunt excluse de la acestea. Cunoaşterea rolului imens pe care îl joacă în această privinţă aspiraţia către putere ne permite să înţelegem de ce procesul diviziunii muncii nu a avut niciodată o evoluţie nelipsită de accidente. Forţa a intervenit mereu spre a face din muncă pentru unii un soi de privilegiu, pentru alţii un mod de oprimare. O asemenea diviziune a muncii este transmisă şi prin situaţia celor două sexe. Femeia, ca urmare a conformaţiei ei corporale, este din capul locului exclusă de la anumite activităţi, pe când, pe de altă parte, există munci care nu sunt repartizate bărbaţilor, pentru că ei nu dau aici un randament bun, nefiind de fapt acolo la locul potrivit pentru dânşii. Această diviziune a muncii ar fi fost realizată fără nici un fel de idei preconcepute şi, în măsura în care mişcarea feministă nu a întins prea tare coarda în focul luptei, a admis şi ea logica acestui punct de vedere. Ea este departe de a defeminiza femeia sau de a distruge raporturile naturale dintre bărbat şi femeie în ceea ce priveşte convenabilitatea locurilor de muncă.

Pe parcursul evoluţiei umane, diviziunea muncii s-a configurat în aşa fel, încât femeia a preluat o parte din acele activităţi pe care de obicei le efectuau şi bărbaţii, pentru ca aceştia din urmă sa aibă posibilitatea să-şi valorifice forţele mai cu folos. Această diviziune a muncii nu poate fi numită neraţională atât timp cât nu lasă neutilizate forţele de muncă şi nu va conduce la folosirea abuzivă a forţelor spirituale şi fizice ale omului.

8

SESIUNEA NR. 2

STIL DE VIAȚĂ, STRES ȘI BUNĂSTARE

1. Stil de viață, stres și bunăstare 2. Termeni speciali de stres restartați în termeni

adlerieni 3. Legătura dintre stil de viață, personalitate și

reproducerea stresului Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice cursanţii vor fi în măsură să :

1. definească stresul în termeni personali și organizatorici și vor înțelege cum stilul lor de viață are impact asupra reacției la stres.

2. recunoască primele semne ale stresului. 3. clarifice legătura dintre modul de viață, stres și bunăstare. 4. identifice un minim de 4-6 strategii legate de administrarea stresului acasă precum și

la muncă. 5. evalueaze care segment din program poate fi folosit de ei în particular.

1. Stil de viață, stres și bunăstare

Relațiile obișnuite între personalități variază iar reacția la evenimentele stresante este cunoscută de ceva timp. De fapt, Adler în 1917 s-a referit la această relație în multe feluri în cartea sa “Studiul Organului inferior și compensarea psihică”. Adler reclama stilul de viață al cuiva și personalitatea sa fiind dictate în multe feluri de tipul bolii experimentate pe clienții săi.

Oricum, până la dezvoltarea instrumentelor pentru a aprecia această cale și pentru a înțelege legătura dintre corp și minte, puțini le-au dat credit lui Adler și Dreikurs pentru contribuția lor în aceasta zonă.

Roy Kern și colegii lui de la Universitatea de Stat Georgia au reușit să prezinte legătura dintre corp și minte prin eforturile cercetărilor întreprinse, raportându-se la stilul vieții, stilul de muncă, stres și bunăstare.

Astfel, scopul acestui curs va fi de a relata și demonstra stresul și instrumentele personalității care sunt bazate pe construcția adleriană și care suportă interacțiunea dintre stil de viață , stres și bunăstare. Așa ca fi pregătit să citești, să asculți, să participi la descoperirea ta, cum stilul tău de viață te poate ajuta sau impiedica să trăiești o viață mai puțin stresată.

Din declarațiile lui Adler, reiese faptul că întotdeuna corpul este subiect al legii mișcării. Funcțiile mișcării vorbesc o limbă care este de obicei mai expresivă și dezvăluie opinia individuală mai clar decât o pot face cuvintele. Este necesar întotdeauna să cauți acele acțiuni reciproce ale minții asupra corpului, și ale corpului asupra minții pentru că amândouă sunt părți ale întregului.

Scopul principal al acestui curs va fi asistarea la evaluarea relațiilor dintre stilul de viață și răspunsul fiecăruia la evenimentele stresante din viața lui. Un scop secundar este acela de a vă furniza informații, rezultate care vă pot spori abilitatea de a prezenta programe similare în munca voastră. Acest scop va fi îndeplinit prin furnizarea unor evaluări și prelegeri care se vor concentra asupra majorităților domeniilor și modul cum veți experimenta stresul care are impact asupra sănătății. 2. Termeni speciali de stres restartați în termeni adlerieni Neajutorarea învățată : copil răsfățat, copil descurajat, scop pentru a renunța Suport social : interese sociale, înzestrări sociale, sensul aparținerii, încurajare Relația minte-corp : holism Control : încurajat sau a avea curaj Stres : evaluare logică intr-o direcție descurajatoare

9

Boala psihosomatică : inferioritatea organului Personalitatea stresului aplecat : Prea mult eu, nu îți sunt de ajuns interesele sociale, orizontal versus eforturi verticale. Caracterul unei personalități : eforturi clare a unei verticalități/superiorități versus cooperare. Stil de viata=control=grija de tine : control = reproducerea sarcinilor de viață care impune cuiva cum să administreze stresul care impune vitalitatea sistemului imunitar și care egalează sănătatea și bunăstarea. Stil de viață + interese sociale : Impune dezvoltarea reproducerii resurselor pentru stres care impune gradul vitalității pentru sistemul imunitar și care determină sănătate sau bunăstare. 3. LEGĂTURA DINTRE STIL DE VIAȚĂ, PERSONALITATE ȘI REPRODUCEREA STRESULUI 3.1.Personalitate, boală și chimia stresului . Atributele personalității și boală Kenneth B Matheny & Roy R Kern -Universitatea de Stat Georgia

Personalitatea este o stare conceptuală obișnuită să identifice caracteristicile (trăsături , motive, interese, scopuri ) care influențează un tipar unic individual de gândire, emoții și comportament. De-a lungul vremii, psihologii au observat o asociere între aceste caracteristici personale și predispunerea la boală. Hipocrate, tatal medicinei, în 404 BCE a concluzionat “ nu este nici o boală a corpului în afara minții”. Psihologul englez antic, Parry of Bath , a observat “ este mai important de știut ce fel de persoană are o boală decât ce fel de boală are o persoană” . Și Dl. William Osler, psihologul canadian din sec. al 19 lea, deseori remarca “ grija tuberculozei depinde mai mult de ceea ce pacientul are în cap decât de ceea ce are în piept.”

A fost o mare afacere scrierea despre personalitatea înclinată către boală. Prezumția generală este : credințele și viețile emoționale ale diferitelor personalități îi predispun la anumite boli. Personalitatea înclinată către boală pentru care este cea mai importantă dintre sprijinul cercetării este personalitatea înclinată-coronară, prima dată identificată de către Meyer Friedman și Ray Rosenman (1974). Criteriul folosit în identificarea acestei personalități include un sindrom comportamental, referindu-se ca și tipul A al modelului de comportament și cu siguranță credințele privind valoarea. Persoanele înclinate coronare cred că valoarea lor este obținută numai prin îndemânare și că succesele lor rezultă din a fi capabil de mai mult, și de a face mai repede decât cealaltă pesoană. In consecință, se spune că ei suferă de “boala grabei”. Deoarece ei sunt conduși să producă, ei cresc nerăbdători cu sarcini care cer răpunsuri târzii și deoarece ei adeseori se angajează în sarcini multiple, sunt mai degrabă doritori sa experimenteze frustrare și ostilitate din întâlnirea cu barierele către succes. Persoanele care posedă caracteristicile acestei personalități se spune despre ei că au un risc mai ridicat de boli arteriale coronare. Studii recente făcute independent la trei universități prezintă o imagine mai complexă. Prin urmare, riscul crescut la infarcturi apare numai când caracteristicile tipului A de personalitate sunt însoțite de o îndoială cinică asupra celorlalți și o tendință de a inhiba sentimentele ostile. In afară de aceasta, această tendință de a experimenta cantități de ostilitate mai mari decât normal este asociată cu o creștere semnificativă a mortalității dincolo de toate bolile, nu doar pentru bolile arteriale coronare. In situatii frustrante, oamenii ostili depozitează mai multa epinefrină și norepinefrină în vene și au și o presiune arterială mai mare.

Alte personalități înclinate către boală au fost discutate în literatura de specialitate. Dovada cercetării pentru existența acestor personalități, oricum este mai slabă. Preocupări considerabile au fost îndreptate, oricum, către idea unei personalități carcinogene, foarte des fiind carcacterizată de deprecierea evidentă de sine, sentimente de neputință și deznădejde, și tendința de a apropia cererile înconjurătoare, în moduri pasive subordonate. Exemple de alte personalități înclinate către boală citate în literatura include personalitatea artritică, personalitatea reactiv-nerăbdătoare și personalitatea înclinată către maladie. O personalitate rezistentă la boală, numită “ personalitate temerară” , a primit atenție de asemenea. Caracteristicile principale ale acestei personalități sunt un simț al controlului privind rezultatele vieții, o tendință pentru a vedea cererile vieții ca și provocări

10

decât factori de stres și încredințare în eforturile cuiva deoarece ei păstrează sensul pentru acea persoană. Recent, optimismul a fost de asemenea văzut ca un atribut al unei personalități care combate stresul și previne boala ( Seligman , 1990).

Recent, cercetătorii științifici au încercat să determine în ce măsura variabilele personalității au legătura cu boala. Intrebările cercetării au luat două forme: 1) este o legătura între variabilele specifice personalității și bolile specifice sau 2) este o predispoziție către boală în general de la posesia unor variabile a unei anumite personalități? Intr-o recorectare meta-analitica a 101 studii semnificative pentru a investiga efectele emoțiilor stăpânite asupra vulnerabilității la boală, Howard Friedman și Stephanie Booth-Kelley (1987) au găsit doar un suport slab pentru o relație între emoții dureroase specifice, cum ar fi grija, furia, depresia, și alte boli specifice cum ar fi: astm, ulcer, artrită, boli ale inimii sau dureri de cap. Oricum, ei au găsit un suport substanțial pentru o relație între aceste emoții dureroase și o vulnerabilitate crescută către boli în general. In consecință, ei au considerat potrivit să se refere la persoane obișnuite să–și stăpânească emoțiile ca și cum ar avea “o personalitate înclinată către boală”. Dușmănia și afectivitatea negativă , tendința de a fi critic cu tine însuți sau cu ceilalți, în particular a fost asociată cu o varietate de boli de-a lungul multor studii.

3.2.Copierea stilurilor unor diferite personalități

Efectele personalității asupra bolii pot fi mijlocite de diferențe făcând față stilurilor adoptate de tipuri similare de personalități. Michael Antoni (1987) a descoperit că persoanele care adoptă mai multe căi pasive către evenimentele dureroase tind către un set diferit de reacții neurologice și endocrine decât persoanele care fac față mai activ. Neputința, vigilența la maxim și tendințele tipice de retragere a copierii pasive sunt asociate cu o mai mare concentrare de cortizol , un hormon de stres acuzat pentru efectele sale negative asupra funcțiilor imunitare. Se pare că niveluri înalte a circulatiei cortizolului, susținută de-a lungul anilor, omoară celulele imunitare și grăbește pierderea memoriei. Niveluri înalte de cortizol sunt frecvent găsite la persoanele depresive, sau cu depresie cronică asociată cu rate mai mari a morbidității și mortalității. Astfel, acești neurohormoni, pot conduce un război chimic împotriva propriilor corpuri.

Steven Locke și colegii săi (1986) la Universitatea Harvard au găsit efectele cererilor multiple ale vieții raportate pe niveluri de sânge a celulelor imunitare “natural killer”(NK). Astfel, acestea sunt puternic influențate de către prezența sau absența emoțiilor dureroase. Studenții de la medicină care au raportat nivele înalte de anxietate și/sau depresie în timp ce fac față multiplelor cereri ale vieții și-au diminuat activitatea celulelor NK. Având în vedere că studenții au avut de-a face cu aceeași importanță a cererilor vieții s-au raportat mai puțin sau deloc la depresie sau alte griji indicate actual fiind mai mari decât activitatea celulelor NK. De aceea, se pare că o grămadă mai mare de cereri au un efect de cumpănă a apelor : pesonalitățile care sunt supuse experimentării unor nivele înalte de neliniște sau depresie, experimentează reprimarea funcțiilor imunitare în timp ce personalitățile lipsite de asemenea tendințe apar să aibă sistemul imunitar întărit în plus.

Câmpul medicinii examinând interdependența trăsăturilor caracteristice ale personalității cu boala se referă la psihoneuroimunologie. Acum știm că este o legătura directă între structurile creierelui și factorii imunitari cum ar fi glanda timus, limfocitele și macrofagi. Mai mult de atât, acum descoperim că mesagerii chimici care operează mult mai vast și în creier și în sistemul imunitar sunt denși în zonele neuroanatomice care regularizează emoția. Traficul se pare să meargă în ambele părți, care sunt: creierul care produce neurochimicale care stimulează receptorul așezat pe celule imunitare, și sistemul imunitar care produce biochimicale care stimulează celulele creierului. In consecință, pare probabil ca modelele de gândire clasificând diferite personalități să aibă probabil efecte diferite în funcționalitatea imunitară.

Pe scurt, rolul factorilor psihologici concepuți ca și trăsături caracteristice ale personalității sunt la fel de întâmplătoare precum înrăutățirea agenților de boală care sunt acum recunoscuți universal. Este o creștere a recunoașterii, oricum, ca personalitate ca și construcție care poate fi prea largă, cu prea multe înțelesuri suprapuse, pentru înțelesul optim în acest context. O direcție mai răsplătitoare pentru cercetări viitoare ar putea trimite atenția către mai puține construcții amorfe des folosite în definirea personalităților.

11

SESIUNEA NR. 3 MODALITĂŢI ŞI PROCEDEE DE DIAGNOSTICARE A

STRESULUI ASUPRA PERSONALULUI

1. Instrumentar și aparate pentru diagnosticarea stresului

2. Simptomele stresului psihic 3. Caracteristicile tipurilor de personalitate și legătura

acestora cu stresul psihic 4. Scala refacerii sociale 5. Obiceiuri de sănătate și așteptarea vieții 6. Verifică lista cu simptomele stresului 7. Testează-ți nivelul de ostilitate 8. Evaluarea comportamentală și profilul stresului

Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice cursanţii vor fi în măsură să :

1. cunoască principalele instrumente și aparate pentru diagnosticarea stresului. 2. să recunoască simptomele stresului psihic. 3. să identifice caracteristicile tipurilor de personalitate 4. să cunoască și să folosească instrumente specifice evaluării stresului 5. să fie în măsură să întocmească un profil de stres.

1. INSTRUMENTAR ȘI APARATE PENTRU DIAGNOSTICAREA STRESULUI Ca instrumentar şi aparate folosite au fost în special cele cu profil medical care s-au extins

ulterior în laboratoarele psihotehnice : - EEG - măsurarea emoţiilor la nivelul fiziologic central - pot da indicaţii asupra

intensităţii emoţiilor nu şi calităţii acestora; - Înregistrările pulsului şi tensiunii arteriale –inclusiv probele de postură; - Spectro-foto-electrocardiograma – măsurarea precisă a valorii celor trei elemente

principale ale ECG: unda P, complexul ORS şi unda T, în emoţii cresc amplitudinile undelor R şi T, intensitatea modificărilor fiind dependente de intensitatea emoţiilor;

- Pletismografia – modificările vasomotorii studiate cu aparate variate cu înregistrare fotometrică sau pneumatică şi la diferite niveluri – pletismograf digital;

- Termocuplu, termografe, termistori, - măsurarea temperaturii pielii în diferite zone poate oglindi un anumit pattern fiziologic al emoţiei;

- Spirometria pentru ritmul şi volumele respiratorii plus înregistrarea termoelectrică la nivelul foselor nazale;

- EMG clasică sau frontală pentru măsurarea tonusului şi detectării tremorului muscular; - Filmarea sau fotografierea diametrului pupilar- indică concentrarea atenţiei, interesul

pentru condiţiile care solicită o emoţie sau atitudine; - Procedeee de măsurarea gradului de umiditate a pielii - ca rezultat al secreţiei sudorale

crescută în cursul emoţiilor stresante de tipul Psihogalvanometru, electrodermograful; - Tremormetrul pentru analizarea tremorului manual; - Analiza spectografică a vocii – determinarea stresului în voce; - Stabilometrul – platforma pentru determinarea echilibrului; - Poligraful sau detectorul de comportament simulat, etc.

În afara aparatelor mai sus prezentate sunt folosite pe scară largă şi alte instrumente de diagnosticare a stresului. Gestionarea chestionarelor de anchetă cu periodicitate regulată, de către conducerea unităţilor şi organizaţiilor, este un mijloc sigur de diagnosticare şi prevenire a stresului profesional. Astfel putem prezenta instrumente performante, folosite în mod curent în ţară şi străinătate :

12

1. “Ancheta/diagnostic a a stresului” sau “Stress Diagnostic Survey”(SDS). Ivancevich şi Matteson de la Universitatea din Houston au creat acest tip de anchetă prin chestionare. Ea are ca obiectiv măsurarea perceperii stresului de către personalul din unităţi şi întreprinderi, incluzând aspectul legat de timp (presiunea), cariera, cantitatea de muncă, ambiguitatea rolului şi sistemul de recompensă/sancţiune. Acest chestionar de circa 60 de puncte insistă asupra surselor de stres care îşi au originea la nivelul macro şi micro-organizaţional. La nivel global sunt luate în considerare : politica generală a instituţiei şi influenţa ei asupra deciziilor, dezvoltarea resurselor umane şi stresul creat de absenţa formaţiei profesionale, inexistenţa posibilităţii dezvoltării unei cariere; participarea (unitatea nu percepe frustrările militarilor săi, deoarece ea pare să ignore contribuţia acestora la dezvoltare); stilul de control al sarcinilor, care pune în discuţie calitatea umană relaţională în cadrul controlului. La nivel micro, ambiguitatea rolului (personalul militar nu ştie în mod clar ce se aşteaptă de la el), conflictul între roluri (militarul este confruntat cu cereri contradictorii din partea superiorilor săi) şi supraîncărcarea în muncă sunt exemple de surse potenţiale. Un mare avantaj al SDS este că acesta identifică sectoarele întreprinderii în care riscul de stres este ridicat; totuşi, el nu pune la dispoziţie o posibilitate de măsurare globală a stresului.

2. “Sistemul de analiză a stresului” (SAS). Elaborat de un laborator de cercetare din San Francisco, acest instrument comportă un sistem de 114 puncte care cuprind în acelaşi timp o evaluare a diverse surse de stres (stres ocupaţional, stres interpersonal şi comportamental de tip “A”); o explorare a diferiţilor factori subiacenţi acestor surse de stres şi, în sfârşit, o identificare a diferitelor soluţii care facilitează-diminuarea sau suprimarea stresului. Acest chestionar permite o bună identificare a sectoarelor-ţintă ale stresului.

3. “Inventarul stărilor de angoasă”(STAI). Spielberger, Gorsuch şi Lushene din Palo Alto, California au creat acest chestionar original destinat inventarierii stărilor de angoasă individuală, stabilind diferenţa dintre anxietatea ca trăsătură individuală şi starea de anxietate ca experienţă emoţională tranzitorie. STAI cuprinde două seturi de 20 de întrebări sub formă de declaraţie, ca de exemplu, pentru starea de anxietate : “sunt calm”, “sunt plictisit”, “sunt la capătul puterilor”, sau nu “nu sunt mulţumit de mine însumi”, “nu am încredere în mine”… pentru a descrie o stare de angoasă.

4. „Evaluarea stresului lui Adam”. Îmbogăţit de cercetătorii de la universitatea din San Diego, acest chestionar, care nu a fost încă complet testat, face o distincţie între stresul episodic, şi între stresul legat de muncă şi cel nelegat de muncă; toate acestea conducând la patru rezultate diferite din întrebări.

Din 1962 centrul de cercetare al Universităţii Michigan (French şi Kahn) a dezvoltat teste uşor de administrat, de interpretat şi de încorporat într-o metodologie mai globală a diagnosticării stresului. Este vorba de o abordare

pur subiectivă, ale cărei proprietăţi psihometrice variază factorial în funcţie de eşantion. Principalele variabile comprimă studiul ambiguităţii rolului, cantitatea de muncă, conflictul privind rolul, responsabilitatea în echipă, participarea la decizie şi interrelaţiile din grup. Persoanele întrebate indică pe o scară de 5 puncte care sunt, după părerea lor, poziţiile care contribuie, în plus sau în minus la stres.

5. „Scările de diagnostic”. Scara 90-R, elaborată de Leonard R.Derogatis din Baltimore, este un inventar personal multidimensional cu 90 de poziţii, care măsoară simptomele de suferinţă psihologică. Acest test ne pune la îndemână trei măsuri globale privind simptomele stresului, el nu este în mod specific legat de munca profesională şi este de preferat să fie considerat ca un test asupra personalităţii.

6. „MBI” (Maslach Burnout Inventory) al profesorului Maslah din Palo Alto lucrează pe un chestionar centrat pe noua abordare a unui fenomen limitat al stresului : „burnout”-ul sau „fenomenul de uzură nervoasă”. Acest chestionar de 22 de poziţii evaluează epuizarea emoţională, fenomenele de depersonalizare şi absenţa realizării personale la locul de muncă. Acest test măsoară frecvenţa şi intensitatea variabilelor; el este folosit

13

îndeosebi pentru măsurarea şi prevenirea fenomenului bournout al grupurilor profesionale, cum ar fi militarii, învăţătorii, profesorii, infirmierele, medicii.

7. „BAP” este un instrument care evalueză comportamentul de tip A (test cu 22 de poziţii) descriind comportamentul caracteristic al individului într-un anumit număr de situaţii. Acest instrument are o versiune individuală şi o versiune destinată să evalueze climatul organizatoric dintr-o întreprindere, susceptibil să provoace sau să activeze un comportament de tip A.

8. „JAS” sau „Testul lui Jenkins pentru studiul acttivităţilor”este celebru în măsura în care reprezintă unul din instrumentele cele mai folosite la această oră. Acest test poate fi încorporat testului „Crown-Crisp” care pune la dispoziţie elemente de măsurare a depresiei, anxietăţii şi tulburărilor somatice; el poate fi de asemenea integrat într-un chestionar mai larg, cum sunt cele privitoare la stresul organizaţional.

9. „Crown-Crisp Experiential Index”- este frecvent utilizat în spitalele britanice şi poate furniza indicaţii mai complete asupra tulburărilor nevrotice, cu ajutorul unui chestionar cu 48 de poziţii.

10. Chestionarele: „LES” şi „M şiH”. Chestionarul „LES” a fost dezvoltat în 1967 în Journal of Psychosomatic Research de T.H. Holmes şi R.H. Rahe. Holmes şi Rahe au cercetat corelaţia dintre schimbările recente de viaţă (afectând căminul şi familia, munca şi relaţiile sociale ale subiectului) şi apariţia unor boli (infecţiile, în general, tuberculoza şi infarctul miocardic), constatând că astfel de evenimente - cauzatoare de stres psihic, uneori trecut cu vederea – pot avea o influenţă certă în patogeneză la majoritatea indivizilor. Ierarhizând situaţiile stresante cu caracter de “schimbare” în viaţa diferiţilor indivizi, corelate cu posibilitatea crescută de apariţie a bolii (deci sugerând un raport de cauzalitate), Rahe a evaluat principalele evenimente, grupate în patru categorii (starea sănătăţii; munca; casa şi familia ; personal şi social), acordând fiecăruia un punctaj care indică potenţialul patogen al evenimentelor respective. Într-un “clasament” conform cu acest punctaj primul loc îl ocupă moartea unuia dintre soţi (100),”urmat”de divorţ (80), starea de arest (64), spitalizare (62), îmbolnăvirea unui membru din familie (54) şi situaţiile profesionale, echivalente ca punctaj: pensionarea sau concedierea recentă şi situaţia de recent căsătorit (50 puncte). Pe ultimile locuri : schimbări ale obiceiurilor personale (12), petrecerea unei vacanţe (11) şi “încălcări minore ale legii”(7) Această scală nu ia în consideraţie rezistenţa individuală la stres. Pentru acesta, dr.Peter Hanson propune o corecţie, elaborând în 1986 aşa numita “Hanson Scale of Stress Ressistence”, care se referea la situaţii de viaţă aflate sub controlul individului. În Anexa nr.1 prezint într-o formă prescurtată şi adaptată (după studiul The Joy of Stress al doctorului Hanson publicat în Sunday Magazine, numărul 547 din aprilie 1987 - scala rezistenţei la stres. “M şi H” reprezintă de asemenea o scară a evenimentelor din viaţa cotidiană dar, spre deosebire de instrumentul descris anterior, el ia în considerare “şi cele bune, şi cele rele” din viaţa cotidiană, dându-le o pondere mai mare decât evenimentelor mejore. Greutăţile zilnice şi satisfacţiile sunt repertoriate într-o lungă listă (respectiv 117 şi 136 poziţii) din care unele sunt legate de munca profesională. Această abordare a fost dezvoltată de dr. Lozans şi dr. Lammer în Journal of Behavioral Medecine – în 1982.

11. „Indicatorul de stres profesional ISP” este o metodă care permite unei unităţi militare

sau unei organizaţii să măsoare cantitativ şi calitativ aspectele majore ale stresului, identificând factorii disfuncţionali, cum ar fi : lipsa de interes a personalului, o dezvoltare intelectuală deficitară, dificultăţi în luarea unor decizii, lipsa de concentrare în executarea sarcinilor sau deciziilor, precaritatea relaţiilor interpersonale. O dată ce sursele de stres au fost identificate şi diagnosticul pus, instituţia poate acţiona mai eficient, stabilind fie un plan de restructurare însoţit de seminarii de formare a personalului, fie programe de gestiune a a stresului, etc. ISP permite un diagnostic al stresului organizaţional cu ajutorul unui chestionar pe care, orice militar.

14

Voi prezenta metoda şi apoi o voi ilustra. Indicatorul de stres a fost conceput pornind de la un model de stres şi luând în considerare patru elemente:

1. sursele de stres; 2. caracteristicile individului stresat; 3. strategiile de răspuns la stres; 4. efectele stresului asupra individului şi întreprinderii.

ISP se inspiră din modelele stimul-răspuns, adică din sursele de stres care modifică

mediul de activitate al militarilor şi răspunsurile de natură psihologică şi somatică, în funcţie de desfăşurarea vieţii personale a indivizilor.

Modelul : 1. Sursele de stres : - Funcţia îndeplinită. Rolul managerial. Relaţiile interpersonale. - Cariera şi gradul de realizare. - Structura şi climatul din unitate sau organizaţie - Interrelaţiile muncî-familie. 2. Caracteristicile individuale : - Date biografice şi factori personali - Forţele organizatorice. Procesul de decizie - Influenţa individuală. 3. Strategiile de răspuns : - Susţinerea socială - Strategiile bazate pe muncă - Logica : strategia de gerare a situaţiei stresante în mod obiectiv - Relaţiile de comunicare între muncă şi familie - Gestionarea timpului - Angajarea completă în activitatea profesională. 4. Efectele stresului : a) asupra individului : - sănătatea mentală - sănătatea fizică (sau somatică) Măsurarea indicelui de satisfacţie individuală privind munca prestată în funcţie de: gradul de reuşită în carieră, sistemul de valori şi desfăşurarea carierei; funcţia îndeplinită; structurile organizatorice, diferitele procese organizatorice; relaţiile personale. b) cu privire la organizare : - starea morală şi climatul - scăderea productivităţii - rotaţia frecventă a personalului - absenteism ridicat - diminuarea eficacităţii globale. ISP prezintă o utilizare practică şi operaţională şi corespunde următoarelor exigenţe : - este semnificativ, în sensul că măsurarea stresului, cauzele şi efectele sale pot avea o utilitate practică pentru cel interesat, astfel încât fiecare să poată înţelege cu claritate ce anume măsoară ISP. - poate fi folosit în unitate: rezultatele oferite de ISP trebuie să poată să fie rapid traduse în planul acţiunii. Cei care au creat acest model, observaţiile lor ştiinţifice au vizat folosirea informaţiei obţinute în scopul ameliorării situaţiei militarilor şi unităţilor. - furnizează un instrument de măsurare a stresului : ISP este un instrument care permite descrierea unei situaţii; el nu este un instrument de măsurare ştiinţifică riguros şi nu trebuie să fie confundat cu un barometru sau cu un tensiometru. - stabileşte un diagnostic al stresului la locul de muncă şi la nivelul grupului uman (militar): ISP nu pune un diagnostic al stresului individual, după modelul unui test de personalitate. El permite evaluarea la nivelul grupurilor a consecinţelor induse de luările de decizie.

15

Această listă neexhaustivă a metodelor de măsurare şi evaluare a stresului organizaţional şi individual poate fi utilizată de managerii şi psihologii organizaţionali sau de responsabilii din instituţii sau organizaţii, pentru diagnosticarea şi prevenirea stresului (M.Matteson, J. Ivancevich-1988, Controlling Work Stress, Jossey-Bass, San Francisco, Inc. Publishers). Charly Cungi ne propune o “analiză funcţională a stresului individual”: prima etapă constă în punerea următoarelor întrebări :

1. Care sunt principalii factori de stres la care sunt supus (cei pe care îmi dau osteneala să-i suport sau cei care-mi cer un mare efort)?

2. Care sunt principalele mele reacţii emoţionale (iritabilitate, mânie, angoasă, descurajare, sentimentul urgenţei…)?

3. Care sunt manifestările funcţionale principale (repercursiuni asupra somnului, tensiuni musculare, dureri de cap, tulburări digestive, palpitaţii, dureri lombare şi articulare, probleme de vedere, sensibilitate la zgomot, la lumină…)?

4. Există probleme organice (boli de piele, gastrite, hernie hiatală, ulcer stomacal, alte boli digestive, hipertensiune arterială, colesterol, diabet, astm, infecţii bacteriene sau virale frecvente, alergii…)?

5. Care sunt metodele la care recurg pentru a face faţă? În ce măsură sunt eficiente? În ce măsură sunt dăunătoare?

6. La nivelul comportamentului, am obişnuinţe dăunătoare (tutun, alcool, droguri, cafea, zahăr, ciocolată)? Am un regim alimentar prea bogat sau prea sărac? Am activitate fizică ? Care sunt celelalte mijloace pe care le utilizez pentru gestionarea stresului?

7. Care sunt consecinţele concrete asupra comportamentului meu ? Obţin ceea ce doresc? Îmi ating obiectivele propuse? Care sunt consecinţele asupra relaţiilor mele familiale, profesionale, asupra timpului liber şi, în general, asupra vieţii mele sociale?

8. Mă bucur de susţinerea familiei, a prietenilor, a colegilor, sau, dimpotrivă, întâmpin dificultăţi suplimentare la acest nivel?

9. Care au fost principalele traumatisme din viaţa mea (pierderea locului de muncă, deces, boală personală sau a cuiva drag, separare sau divorţ, probleme cu copiii, cu părinţii, cu soţul(soţia), cu familia în general ?

10. Am o natură mai degrabă emotivă, anxioasă ori colerică? Analiza funcţională constă mai întâi în observarea faptelor, apoi în ordonarea lor în aşa fel încât să se obţină explicaţii pentru situaţia aflată la originea stresului şi, mai ales, pentru modul în care acesta se menţine de la o zi la alta. Prima regulă este deci observaţia concretă, mai degrabă decât interpretarea. Plecând de la mai multe situaţii declanşatoare, fiecare dintre ele rezumată sub forma unui cerc vicios, se poate pune rapid la punct o analiză funcţională care să recapituleze problemele principale. Apoi este suficient să stabilească nivelul la care trebuie să se intervină pentru a obţine rezultate bune asupra :

- emotivităţii înseşi; - cogniţiilor (reprezintă ansamblul gândirii noastre. Ele acoperă toate reprezentările pe

care le poate avea creierul nostru); - comportamentelor; - contextului; - fiecăruia dintre aceste niveluri diferite, simultan sau consecutiv.

Urmează două scări de evaluare a factorilor de stres şi a stresului. Aceste scări de evaluare completează întrebările precedente, cuantificând sub formă de scor factorii de stres şi stresul.(vezi Anexa nr.2 şi Anexa nr.3 ) Scara factorilor de stres permite o evaluare cuantificată a importanţei situaţiilor la care un subiect a fost sau este supus. Totalul fiecărei coloane corespunde sumei cruciuliţelor din coloană, înmulţită cu nota. Totalul general este suma totalurilor obţinute pentru toate coloanele. Pentru un grup de persoane =30 care au o problemă de stres s-a stabilit o medie de 20,5.

16

Scara stresului măsoara reacţia generală a individului faţă de factorii de stres. Totalurile se fac în acelaşi mod ca pentru scara precedentă. Cu cât numărul obţinut este mai mare cu atât stresul este mai grav. Pentru un grup de 30 persoane care suferă de stres s-a stabilit o medie de 48,1. Din aceste scări de evaluare se desprind mai multe cazuri reprezentative. Primul caz corespunde scorurilor factorilor de stres şi ale stresului ridicate. Subiectul se confruntă aici cu o situaţie greu de suportat şi reacţionează puternic. Riscul de complicaţii este ridicat. Cel de-al doilea caz arată un scor al factorilor de stres coborât şi un scor al stresului ridicat. Se poate spune că subiectul are o reacţie de stres exagerată în raport cu situaţiile trăite. Riscul de complicaţii este la fel de crescut. Al treilea caz relevă scoruri de factori de stres şi de stres scăzute.Riscul de complicaţii este scăzut atât timp cât factorii de stres rămân nesemnificativi. Al patrulea caz se raporteză la un scor de factori de stres ridicat şi la un stres coborât. Ar fi cazul ideal, pentru că subiectul dovedeşte că este capabil să înfrunte situaţiile dificile suficient de calm. Acesta constituie obiectivul unui bun program de gestionare a stresului. 12. “Testul de anxietate” după D.Magnusson şi N.S.Endler – Personality at the crossroades : proba se prezintă sub forma unui chestionar compus din Forma I şi Forma II, fiecare formă cuprinzând 20 de enunţuri. În Forma I, cele 20 de enunţuri descriu fie prezenţa unei stări de anxietate trecătoare, posibil determinată de evenimente psihotraumatizante şi manifestată prin stări de nelinişte, teamă, îngrijorare, încordare, tensiune, neîncredere în forţele proprii, fie prezenţa unei stări de echilibru neuropsihic manifestat prin stare de bine, calm, încredere în forţele proprii, tonus afectiv pozitiv.(vezi Anexa nr. ) Forma II, prin enunţurile sale, conturează prezenţa sau absenţa anxietăţii ca trăsătură, însuşire stabilă a personalităţii. Cele 20 de enunţuri exprimă, de asemenea, descrieri ale unor stări sufleteşti.( vezi Anexa nr.4 ) 13. “Testul de anxietate MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR. Chestionarul este o adaptare după Scala de anxietate manifestă întocmită de J.A.Taylor („A Personality Scale of Manifest Anxiety”, J. Abnorm Soc. Pschol, 48). MAS (Manifest Anxiety Scale) îşi propune să discrimineze şi să evalueze simţămintele de insecuritate, de lipsă de încredere în forţele proprii, stările de nelinişte, în genere, stările evitante în relaţie cu anumite simptome fiziologice şi psihosomatice. Chestionarul cuprinde un număr de 90 de enunţuri pe care subiectul este chemat să le clasifice în două categorii : Adevărat-Fals. (vezi Anexa nr.5)

14. “TRAIT STATE ANXIETY TEST” – după SPIELBERGER C.D., GORSUCH R.L., LUSCHENE R.A. Chestionarul este o adaptare după chestionarul de anxietate elaborat de Spielberger C.D., Gorsuch R.L., Luschene R.A. (California, 1968) şi este destinat identificării diferenţelor de anxietate la elevii şi studenţii din colegii şi facultăţi, situaţi în condiţiile stresante ale solicitărilor psihointelectuale din sesiunile de examene. Aplicarea chestionarului a evidenţiat existenţa unor accentuate diferenţe individuale în privinţa prezenţei/absenţei anxietăţii, a formelor de manifestare ale acesteia, subiecţii fiind investigaţi în condiţii aproximativ egale sub raportul vârstei, dificultăţii materiilor de învăţământ, al vieţii în campusul universitar. Anxietatea era mai puternic manifestată la „boboci” comparativ cu studenţii din anii superiori, în genere, la cei nefamiliarizaţi sau mai puţin bine adaptaţi la cerinţele şi problemele vieţii studenţeşti. S-au constatat corelaţii semnificative statistic cu însuşirile temperamentale. Pentru oficialii învăţământului şi organizaţiile studenţeşti, datele rezultate au constituit surse de informaţii şi temeiuri pentru crearea condiţiilor şi situaţiilor care să prevină apariţia manifestărilor anxietăţii. (Vezi Anexa nr.6)

15. Profilul vulnerabilităţii la stres (adaptat de D.Usaci şi C. Gherasim)

Un ghid practic pentru determinarea ATITUDINII FAŢĂ DE STRES este prezentat în

Anexa 7.

17

În categoria factorilor care facilitează “ agresiunea stresului ” : 1. Ereditatea nefavorabilă ( -10 puncte ). Alegerea cu grije a părinţilor - se spune cu haz – constituie garanţia cea mai sigură pentru sănătate şi longevitate. Dincolo de latura anecdotică este limpede că ereditatea nu se află sub controlul nostru. Şi totusi… Dacă părinţii şi bunicii au fost cardiaci şi au decedat sub vârsta de 40 de ani, iar dumneavoastră nu v-aţi prezentat pentru un consult la un cardiolog până la 30 de ani să nu vă miraţi dacă veţi călca pe urmele celor dispăruţi. 2. Insomnia (- 20 puncte ). Tulburarea somnului nocturn vă expune stresului din ziua urmatoare. Consumul abuziv de alcool sau cafeaua, excesul alimentar seara, soţul (sau soţia) care sforăie, copilul mic care plânge şi vă fură somnul, vă fac să vă sculaţi obosit, vă scad rezistenţa la stres. 3. Dieta greşită (- 30 puncte ). Mesele prea îmbelşugate îţi reduc simţitor capacitatea de adaptare la stimulii fizici sau sociali. La fel şi mesele prea frugale. Sarea, condimentele, lichidele influenţează funcţiile renale, tensiunea arterială şi, ca urmare, reacţiile organismului. 4. Obezitatea (- 40 puncte ). Depăşirea chiar numai cu 10% a greutăţii normale afectează sănătatea, vă obligă la sedentarism, vă întunecă idealul de supleţe, vă predispune la stres. 5. Scopuri nerealiste (- 50 puncte ). Alegerea scopurilor (pe măsura capacităţilor de care dispuneţi)este un semn de înţelepciune. Să vă armonizaţi scopurile cu posibilităţile: dacă sunteţi scund să nu vă propuneţi să ajungeţi campion la săritura în înălţime! Nemulţumirea produsă de scopurile nerealizabile are efecte negative asupra rezistenţei la stres. 6. Abuzul de stimulente sau sedative ( - 60 puncte ). Consumul excesiv de alcool, excesul de cafea, dar şi obişnuinţa folosirii tranchilizantelor micşorează capacitatea organismului de apărare faţă de stimuli din viaţa de zi cu zi. 7. Fumatul (- 70 puncte ). Nu există ţigări bune sau tigări rele, ci doar scumpe sau ieftine. Toate au un efect nociv. Singura posibilitate de a reduce fumatul este abandonarea lui. 8. Situaţia materială deficitară (- 80 puncte ). Nivelul veniturilor este important. La fel de însemnat este şi felul în care vă administraţi bugetul familial. Modul în care cheltuiţi vă poate zdruncina bugetul cel mai solid. Şi starea de sănătate! 9. Munca nesatisfacătoare (- 90 puncte ). Insatisfacţia în muncă se răsfrânge asupra vieţii de familie, modifică în sens negativ imaginea de sine. De regulă, ridicarea pregătirii profesionale, activitatea spornică asigură sporirea satisfacţiei muncii şi implicit previne starea de stres. 10. Instabiltatea familiei (- 100 puncte ). Lipsa suportului emoţional al familiei armonioase se resimte acut în planul capacităţii de rezistenţă la stres. În rândul factorilor de creştere a rezistenţei la stres se remarcă: 1. Ereditatea favorabilă (+ 10 puncte ). După cum ereditatea nefavorabilă nu înseamnă automat boală sau deces prematur, nici ereditatea favorabilă nu trebuie să ducă la o încredere oarbă într-un destin fericit-sănătate de fier şi vârstă matusalemică. Oricum, longevitatea străbunilor te ajută dacă reţii din modul lor de viaţă iscusinţa de a se adapta la solicitările mediului. 2. Simţul umorului (+ 20 puncte ). Omul fără umor este mai neajutorat decât pasărea fără aripi. Să faci haz de necaz, iată un sfat psihosocial cu profund temei medical. Ne atrag oamenii capabili de un umor subtil. Înconjuraţi de admiratori, ei devin mai puternici în faţa stresului. Modificările la nivel biochimic (concentraţia endorfinelor) ajută la depăşirea acţiunii agenţilor stresori. 3. Dieta corespunzătoare ( +30 puncte ). Există o dietă recomandată pentru sporirea rezistenţei la stres. Ea presupune un regim alimentar raţional, menţinerea greutăţii normale, consumul de fructe şi de legume proaspete etc. Despre cei care fac abuz alimentar se spune că-şi sapă mormântul cu dinţii. 4. Stresul alternativ (+40 puncte ).Vă odihniţi cel mai bine ocupându-vă de altceva. Schimbă stresul profesional cu unul emoţional; dacă aveţi o funcţie de decizie, destindeţi-vă făcând alpinism sau jucând tenis; dacă vă irită stresul ambiental, înscrieţi-vă într-o excursie în ţară sau în străinătate.Vă trebui să faceţi faţă altor factori stresanţi, dar tocmai aceasta vă va spori capacitatea de rezistenţă la stresul profesional sau de viaţă.

18

5. Scopuri tangibile ( + 50 puncte ). Să vă fixaţi scopuri în zona proximei dezvoltări astfel ca, prin efort optim, în timp, să le atingi. Succesul dă pinteni călăreţului. De ce să nu luăm în seamă înţelepciunea populară?! 6. Cunoaşterea factorilor de stres ( +60 puncte ). Pentru că stresul este o reacţie individuală, trebuie să identificam în ambianţa înconjurătoare factorii care ne provoacă stres şi să învăţăm cum să-i ocolim. Munca parcelară, monotonă, tempo-ul accelerat, orarul prelungit, efortul fizic prea mare, autocontrolul redus asupra deciziilor, condiţii ambientale defavorabile, insatisfacţia în muncă, eşecurile, responsabilitatea redusă sau prea mare sunt principalii factori de stres profesional . Cât de mult ne afectează aceşti factori? Cu cât ne cunoaştem mai bine reacţiile proprii la factorii de stres, cu atât avem mai puţine şanse de a-i evita. 7. Somnul odihnitor şi relaxarea eficientă (+70 puncte ). Se spune că un om inteligent se odihneşte dormind 4 ore cât altul în 8 ore. Cei care au învăţat să adoarmă repede, într-o pauză de 10 minute reuşesc să se remonteze. De asemenea, cei care şi-au însuşit tehnicile de relaxare eficientă sunt mai rezistenţi la stres. 8. Situaţia materială bună (+ 80 puncte ). Banii nu aduc de la sine fericirea, oricat de mulţi ar fi. Dar nici fără ei nu o poţi dobandi. Cele mai elevate satisfacţii culturale le cumperi ca şi cartofii sau brânza. O situaţie materială bună te întăreşte în lupta împotriva stresului. 9. Munca plină de satisfacţii ( + 90 puncte ). Activitatea productivă la nivelul competenţei tale, responsabilitatea şi participarea la decizie, îmbinarea armonioasă a efortului fizic cu cel intelectual, absenţa noxelor, motivaţia optimă şi relaţiile interumane reprezintă un puternic sprijin în învingerea stresului. 10. Armonia familiala ( + 100 puncte ). Stabilitatea şi armonia familiei constituie suportul cel mai sigur împotriva stresului. Prietenii devotaţi, relaţiile colegiale te apără ca un scut. Pentru a calcula punctajul obţinut pe “Scala Hanson”se completează spaţiile libere din Anexa nr.7 –factorii de diminuare şi sporire a rezistenţei la stres, dând pentru fiecare situaţie concretă valori numerice proporţionale care să nu depăşească limita propusă. Interpretarea scorului obţinut se face nu numai în funcţie de punctajul total, dar şi de vârsta, sexul, experienţele de viaţa, evenimentele stresante recente ( măsurate cu ajutorul “ Scalei Holmes-Rahe ”), nivelul de şcolaritate şi cultura, starea de sănătate. Făcând un bilanţ al celor mai recente cercetări experimentale efectuate în întreaga lume asupra afecţiunilor psihosomatice, ziarul “Neues Deutschland” notează într-una din paginile sale speciale de ştiinţă : “Este tot mai limpede că există o interacţiune directă între sistemul nervos central, care dirijează toate fenomenele motorii senzitive, intelectuale şi afective ale organismului, şi sistemul imunitar, care apără corpul împotriva agresiunii externe de natură infecţioasă, virală, bacteriană, dar şi împotriva degenerescenţei celulare”. În altă lucrare de referinţă “Viaţa alături de stres” de Luban-Plozza, Pozzi, Carlevaro, se arată nici mai mult nici mai puţin că în condiţiile stresului nu ne salvează nici măcar izolarea, dimpotrivă…Cel care trăieşte singur sau aproape singur, de obicei nu se îngrijeşe de propriul corp, este ca şi când nu l-ar avea. S-au îl percepe doar când este bolnav, găsind în el cauza creşterii propriului stres. Este necesar să începem să fim conştienţi de propriul corp, să ni-l facem prieten. Se pare că sănătatea psihică se află în strânsă relaţie cu strategiile de control ale stres-ului, care permit un control efectiv şi direct asupra factorilor de stres. În general se poate spune însă că, cu cât scorul total obţinut de dumneavoastră este mai mare, cu atât rezistenţa la stres este mai bună. Un scor negativ (mai mic de -300 puncte) trebuie să dea de gândit. Se impun măsuri de sporire a rezistenţei la stres, de evitare a distresului. În mod curent, din obişnuinţă se spune, de exemplu, că o anumită persoană “a fost stresată”, că o alta trăieşte în condiţii de “stres permanent”. Este ca şi cum - după o expresie a iniţiatorului cercetărilor moderne asupra stresului -“cantitatea finită de energie adaptativă” a respectivei persoane s-ar fi epuizat. Ca urmare, se produce o uzură a organismului şi un înalt grad de suferinţă. Prezint în continuare un tabel cu răspunsurile sistemului nervos la factorii de stres:

19

RĂSPUNSURILE SISTEMULUI NERVOS LA FACTORII DE STRES

ORGANUL RĂSPUNSUL.

Ochi dilatarea pupilei

Inima creşterea pulsului

creşterea contracţiilor musculare

Arteriole(mici vase sanguine) dilatarea arteriolelor coronare

contricţia arteriolelor periferice

Plămâni relaxarea muşchilor bronhiolari

Stomac/intestine scăderea motilităţii

Piele secreţii/transpiraţii

piloerecţie(zbârlirea părului)

Medula adrenala secreţia adrenalinei şi a noradrenalinei

Organele genitale masculine inhibiţie la erecţie, facilitarea ejaculării

Dintre mai multe analize şi studii asupra unui număr de 660 de persoane - cadre medii şi superioare din administraţie şi serviciile publice, Suzanne Kobasa (1977) ajunge la concluzia că anumite trăsături de personalitate -gustul riscului, implicarea în muncă şi în viaţa socială, stăpânirea de sine - inhibă mecanismele stresului, diminuează probabilitatea de îimbolnavire. Dintre factorii de personalitate care conferă rezistenţa la stres, “gustul riscului” se pare că joacă rolul cel mai important. Studiul realizat de Suzanne Kobasa, în colaborare cu Salvatore Maddi, în condiţiile date, atrage atenţia asupra importanţei acestui factor. În accepţia celor doi psihologi termenul de “gust al riscului” nu se confundă cu “spiritul de aventură”. Astfel au “gust al riscului”cei care nu consideră că schimbarea produsă în mediul şi în modul lor de viaţă constituie o nenorocire. Dimpotrivă, aceştia apreciază că schimbarea poate fi stimulatoare. Un alt loc de muncă, de exemplu semnifică pentru ei un nou început, o noua şansă de a-şi pune în evidenţă calităţile, cunoştiinţele, o posibilitate în plus de a se realiza profesional. Ei fac parte din tipul uman comparat de Hans Selye cu “caii de cursă lungă”: duc o viaţă trepidantă şi debordantă. Opuşii acestora, sunt indivizii de tipul “broască ţestoasă”, care se retrag în carapacea lor pentru a-şi găsi liniştea şi pacea. Ei adoptă, fără să-şi dea seama, o strategie a eşecului: au o viaţă sedentară, abuzează de alcool şi somnifere, se refugiază în somn. Deci schimbarea în sine nu stresează, totul depinde de atitudinea celui în cauză faţă de eveniment, faţă de situaţiile concrete în care se află. În afara trăsăturilor de personalitate, o serie de factori sociali au capacitatea de a se opune stresului. Armonia conjugală, fericirea, buna convieţuire, înţelegerea în familie pare să fie un “scut”puternic împotriva stresului psihic sau, mai general spus, bunele relaţii interumane ne apără, în timp ce pierderea legăturilor de prietenie, a raporturilor de încredere şi preţuire, scăderea contactelor interpersonale, izolarea şi închiderea în sine ne fac mai vulnerabili la stres. Lisa Berkman, cercetător ştiinţific la Universitatea Yale, a demonstrat cu date statistice că oamenii ”bogaţi în relaţii sociale”, chiar dacă au un nivel socioeconomic mai scăzut, trăiesc mai mult decât oamenii bogaţi, dar “săraci în contacte şi legături umane”. De asemenea profesiile pot favoriza sau , dimpotrivă, pot împiedica instalarea stresului. Unele statistici arată că piloţii de aeronave, a caror decizie pune în joc viaţa pasagerilor, suferă de hipertensiune, ca urmare a stresului într-o proporţie de patru ori mai mare decât celelalte categorii profesionale. Tot statistic se arată că, în perioada bilanţului contabil-financiar - contabilii sunt expuşi accidentelor cardiace deosebit de mult. Dar sunt alte categorii profesionale pentru care factorii stresanţi îşi pierd parcă nocivitatea. Prin formaţia lor profesională, avocaţii se antrenează să înfrunte stresul, îl depăşesc, se”descarcă”psihic prin însăşi pledoariile lor care cel mai ades le aduc satisfacţii, care se compensează sau se contrapun, într-un anumit fel, efectelor negative. Starea de tensiune, înaintea şi pe timpul judecării unui caz, îi stimulează, devine, în timp, o stare firească, în ambianţa căreia forţele intelectuale, judecăţile, asociaţiile, imaginaţia sunt activate, bine “alimentate”şi în consecinţă benefice şi în planul trăirilor psihice individuale.

20

Salvatore R.Maddi spunea : “rezistenţa la stres se învaţă la orice vârsta “. Stresul psihic acoperă o largă arie de manifestări - răspuns, de la expresia emoţiilor violente şi solicitând întreaga potenţialitate adaptativă a individului până la simple expresii ale umorului propriu rănit şi ale fricii de dezaprobarea grupului social de apartenenţă, de pierderea încrederii şi respectului acestuia. Din toate acestea reiese că, atunci când analizăm stresul psihic se cer avute în vedere mai multe aspecte. Mai întâi : situaţia stresantă care constă într-un şoc emoţional sau frustrare acută, apoi reacţia la stres, de regulă, apar răspunsurile emoţionale în “exces”,modificări ale reactivităţii exprimate vizibil în comportamentul indivizilor, precum şi în alterarea funcţiilor constante, psihice sau filozofice, până la apariţia bolii. 2. SIMPTOMELE STRESULUI PSIHIC În Anexa nr. 9 am încercat să surprind simptomele stresului împărţite în trei categorii: fizice, emoţionale şi comportamentale. (La început, multe dintre simptomele arătate în anexă sunt nişte simpli factori iritanţi; cu timpul, însă, ele se agravează şi pot duce la apariţia unor boli grave.) Un alt aspect al problemei o reprezintă particulărităţile tipurilor umane de reacţie la stres. Stresul psihic nu reflectă dezechilibrul dintre solicitările percepute subiectiv şi disponibilităţile pe care omul considera că le are. Ameninţarea apare numai la anticiparea de către individ a incapacităţii propri de a stăpâni situaţia, de a o domina sau depaşi. Deasemenea, discrepanţa dintre solicitări şi capacităţile de răspuns adecvat provoacă stres psihic numai dacă eventualul eşec prezintă importanţa pentru subiect. În cazul în care omul nu-şi dă seama de consecinţele inadaptării sau dacă aceasta nu-l afectează, el nu va trăi un sentiment de ameninţare şi deci de stres psihic . Anticipând consecinţele, individul îşi poate modifica starea de stres, fie prin evitarea ei, prin satisfacerea “cererii”, fie schimbându-şi optica asupra solicitărilor (prin minimalizare), asupra posibilităţilor proprii (prin reevaluare) sau asupra urmărilor în general. Putem reaminti că solicitările pot fi stresante nu numai în cazul suprasolicitărilor, ci şi în acela al subsolicitărilor - monotonia, lipsa de variaţie, absenţa informaţiei, starea de aşteptare prelungită - care împiedică individul să-şi manifeste întreaga gamă a propriilor posibilităţi. Această piedică se ridică în calea trebuinţei naturale de afirmare, a nevoii de comunicare şi exprimare tipic umane. Ea devine la fel de stresantă psihic ca de exemplu: supraîncărcarea cu sarcini, îndatoriri şi obligaţii cu mult peste ceea ce în mod normal poate face omul în cauză. Situaţiile stresante sunt generatoare de stres pentru anumite persoane, pe altele lăsându-le indiferente. Aceiaşi stimuli stresori provoacă stres negativ unora ( distres ), stres pozitiv altora ( eustres ), iar pe alţii îi lasă impasibili. Sănătatea se menţine prin căutarea inteligentă a factorilor şi situaţiilor care impun o mobilizare energetică optimă ( eustres ), şi prin evitarea sistematică a agenţilor ( distres ). Prea multă stimulare, ca şi prea puţină, periclitează într-un fel sau altul viaţa, sănătatea şi performanţele oamenilor. Întotdeauna reacţia faţă de situaţiile stresante şi stres este rezultatul unei percepţii subiective multideterminată din punct de vedere psihologic. Încă Epictet a observat ca “oamenii sunt tulburaţi nu numai de lucruri, ci şi de imaginea pe care o au despre ele”. Cu alte cuvinte, între “evenimentul de viaţă” şi “sursa de stres” nu se poate pune în nici un caz semnul identităţii. Primul element reprezintă doar o sursă potenţiala de stres; devine doar un stresor în urma modului în care va fi perceput, interpretat şi recunoscut ca atare. Aceeaşi situaţie poate fi luată în considerare din diferite puncte de vedere şi evaluarea ei depinde de optica persoanei, de concepţia despre viaţă, de experienţa celui în cauză. Dacă accentul este pus pe pericol, pe risc, pe incapacitatea de a-l învinge, emoţia va fi de frică; dacă atenţia se va concentra asupra căilor şi mijloacelor de a face faţă dificultăţilor de căutare a posibilităţilor de a le depăşi, va genera sentimentul de încredere, curaj şi îndrăzneală. Un om care apreciază o situaţie ca fiind lipsită de orice speranţă va mai face, probabil, încă un efort şi, în cazul în care acesta nu este încununat cu succes, va renunţa. Într-o astfel de împrejurare stresul este intens şi rezultatul nesigur, chiar dacă individul are resurse mari. În cazul în care situaţia este apreciată ca dificilă, complexă, dar persoana are încredere în propriile posibilităţi, o va înfrunta cu hotărâre şi sansele de succes vor creşte; stresul va fi depăşit cu un minimum de tulburări. În prezent se semnalează că studiile anterioare s-au axat prea mult pe aspectele fiziologice măsurabile (tensiune arterială, concentraţia de glucoză în sânge etc.) şi au neglijat diferenţele de

21

personalitate, variabilitate structurală psihologică proprie fiecărei fiinţe umane. Se pare că tocmai acest aspect joacă un rol esenţial în receptarea stresului şi lupta cu efectele sale. În acest sens s-au făcut studii care au concluzionat asupra personalităţii şi dihotomizarii oamenilor după o schemă comportamentală sau sindrom comportamental, în persoane de tip A şi tip B. Se ştie că există un tip comportamental, numit tip A, care este mai predispus să contacteze o boală de inimă şi alte boli legate de stres, din cauza anumitor trăsături legate de caracter şi anumitor atitudini mentale. Multe dintre aceste trăsături şi atitudini sunt răspunzătoare pentru declanşarea simptomelor stresului. Pentru a modifica tiparele comportamentale de tip A, în scopul eliminării simptomelor stresului, trebuie să vedem (să observam) care sunt trăsăturile noastre de caracter care ne determină personalitatea (indivizi de tip A sau de tip B). După aceea, putem folosi diverse metode de controlare a stresului, pentru a ne impune să ne schimbam acele trăsături. 3. CARACTERISTICILE TIPURILOR DE PERSONALITATE ȘI LEGĂTURA LOR CU STRESUL PSIHIC În continuare, vă prezint principalele caracteristici ale indivizilor de tip A şi ale celor de tip B. Nu toţi cei care intră în categoria A sau B vor avea toate sau, măcar, majoritatea acestor însuşiri. De obicei, însă, oamenii aparţin uneia sau celeilalte categorii.(vezi Anexa nr.10) CARACTERISTICILE TIPULUI “A” DE PERSONALITATE

� puternic competitiv; � nerăbdător; � cu predispoziţie spre realizări; � agresiv şi pasionat; � având un simţ dezvoltat al presiunii timpului; � mişcându-se intens şi des. CARACTERISTICILE TIPULUI “B” DE PERSONALITATE � relaxat şi lipsit de grabă; � răbdător; � non-competitiv; � non-agresiv; � nu este presat de timp.

În plus faţă de aceste trăsături de bază, trebuie subliniat faptul că indivizii de tip A răspund mai repede şi mai puternic la stres din punct de vedere cardiovascular - creştere mai mare a presiunii sângelui, o cantitate mai mare de colesterol în sânge şi arteroscleroza mai extinsă decât la indivizii de tip B. Probabil că indivizii care aparţin clasei A nu se confruntă cu toate aceste probleme simultan; totuşi, este posibil ca aceştia să se îmbolnăvească mai repede decât tipul B. Punctajul minim este de 30, cel maxim de 150. Împărţirea după tipuri de personalitate se face după cum urmează: Punctaj Tip de personalitate 100 - 150 tipul A 76 - 99 tipul A B (media) 30 - 75 tipul B Dacă punctajul dumneavoastră este de 75 sau mai puţin, aparţineţi tipului B de personalitate. În general, luaţi viaţa aşa cum este şi nu acceptaţi ca problemele şi grijile să vă domine existenţa. Dacă punctajul dumneavoastră este între 76 şi 99 faceţi parte dintr-un grup majoritar de oameni, care au trăsaturi de tipul A şi de tipul B. Probabil că ştiţi să vă relaxaţi şi nu sunteţi prea agresiv sau prea competitiv. Totuşi, luaţi unele lucruri în serios şi în anumite situaţii vă place să fiţi activi, competitivi şi productiv. Dacă punctajul a fost de 100 sau a depăşit 100, atunci mai mult ca sigur că

22

aveţi o personalitate de tip A; şi va trebui să vă schimbaţi atitudinile, comportamentul şi priorităţile, pentru a nu vă îmbolnăvi grav. Nu există răspunsuri în întregime bune sau proaste, deoarece nu există două persoane identice. Ceea ce pentru unul dintre noi ar fi o experienţă traumatizantă, pentru altul ar putea fi o nimica toată. Dar nimeni - ori cât de multă energie i-ar conferi stresul - nu poate face faţă prea multor tipare comportamentale de tip A, menţinându-şi în acelaşi timp sănătatea intactă, pentru o perioadă lungă de timp. De fapt, se ştie că oamenii care aparţin tipului A de personalitate suferă de mai multe simtome de stres şi se îmbolnavesc mult mai repede decât cei care aparţin tipului B. Tipurile comportamentale B şi AB sunt favorabile pentru că ne permit să ne atingem scopurile, să fim motivaţi, să dăm randament şi să facem toate lucrurile pe care le fac cei ce aparţin tipului A, fără a da dovadă de ostilitate, de agresivitate, de nerăbdare sau de nesiguranţa. Cu toţii putem învăţa să ducem la bun sfârşit tot ceea ce ne-am propus, relaxându-ne mult mai mult în acelaşi timp. Astfel modificându-ne tiparele comportamentale de tip A şi impunându-ne să adoptăm mai multe trăsături specifice tipului B, vom ajunge să ne îmbolnăvim mai rar şi ne vom face viaţa mai plăcută şi mai puţin stresantă. La un seminar organizat de catre Centrul brazilian de oncologie, s-a aratat ca neexteriorizarea sentimentelor şi a emoţiilor provoacă un dezechilibru al sistemelor circulator şi imunitar al organismului, creând condiţii propice declanşării bolii canceroase. De aceea este recomandabil ca oamenii să-şi exprime emoţiile, să nu le reprime, aceasta fiind cea mai bună metodă de evitare a îmbolnăvirilor fizice şi psihice. Prezint în Anexa nr.11 markerii stresului psihic; iar în Anexa nr.12 manifestări disfuncţionale de comportament determinate de influenţa factorilor stresanţi.

4. SCALA REFACERII SOCIALE - PSIHOSOCIAL

4.1.Scala refacerii sociale Dacă unul din evenimentele de mai jos ți s-au întâmplat în ultimele 12 luni, bifează în

coloana cu “s-a întâmplat” și apoi scrie valoarea corespunzătoare în coloana cu “ punctaj” . Notă: dacă vi s-a întâmplat mai mult de o dată folosește numărul de căte ori vi s-a întâmplat în loc să bifați, și înmulțiți numărul cu valoarea corespunzătoare din coloană pentru a va obține punctajul.

Nr.crt. Valoarea “ S-a întâmplat” Punctaj Eveniment 1 100 Moartea soțului/soției 2 73 Divorț 3 65 Separare conjugală 4 63 Inchisoare 5 63 Moartea unui membru apropiat al

familiei 6 53 Daună personală sau boală 7 50 Căsătorie 8 47 Concediat de la muncă 9 45 Impăcare conjugală 10 45 Pensionare 11 44 Schimbarea stării de sănătate a unui

membru de familie 12 40 Sarcina 13 39 Dificultăți în viața sexuală 14 39 Câștigul unui nou membru în

familie 15 39 Imbunătățirea afacerii 16 38 Schimbarea stării financiare 17 37 Moartea unui prieten apropiat 18 36 Schimbarea profilului de muncă

23

19 35 Schimbarea nr. de argumente față de soț/soție

20 31 Ipoteca de peste 10.000 $ 21 30 Luarea unei ipoteci sau împrumut 22 29 Schimbarea responsabilităților la

muncă 23 29 Fiică sau fiu care a plecat de acasă 24 29 Probleme cu legea 25 28 Realizare personală remarcabilă 26 26 Soț/Soție care a renunțat la muncă 27 26 Inceperea sau terminarea școlii 28 25 Schimbarea condițiilor de locuit 29 24 Revizuirea obiceiurilor personale 30 23 Probleme cu șeful 31 20 Schimbarea numărului de ore la

muncă sau a condițiilor de muncă 32 20 Schimbarea domiciliului 33 20 Schimbarea școlii 34 19 Schimbarea momentelor de recreere 35 19 Schimbarea activităților bisericești 36 18 Shimbarea activităților sociale 37 17 Ipotecă sau împrumut mai puțin de

10000 $ 38 16 Schimbarea programului de somn 39 15 Schimbarea numărului de adunări

de familie 40 15 Schimbarea obiceiurilor de a mânca 41 13 Concediu 42 12 Craciun 43 11 Incălcări minore ale legii

5.Obiceiuri de sănătate și așteptarea vieții

5.1.Instructiuni : Incepe calcularea de la 76 (ani) , care , conform cu Centrul National de Statistici ale Sanatatii (1998) , este asteptarea medie a vietii in U.S. pentru toate rasele si sexele combinate cu cel mai apropiat an intreg.

- Daca esti un barbat alb , scade 3 ani - Daca esti un barbat negru , scade 11 ani - Toti ceilalti barbati din U.S. , scad 8 ani - Daca esti o femeie alba , aduna 4 ani - Daca esti o femeie neagra ,scade 2 ani - Toate celelalte femei din U.S. , scad 0 ani - Daca locuiesti intr-o zona urbana cu o populatie peste 2 milioane de locuitori , scade 2 ani - Daca locuiesti intr-un oras cu o populatie sub 10.000 de locuitori sau la o ferma, aduna 1 an - Daca unul dintre bunicii naturali a trait 85 de ani sau mai mult , adauga 2 ani - Daca toti cei patru bunici naturali au trait 80 de ani sau mai mult , adauga 5 ani - Daca unul dintre parintii naturali a murit din cauza unui atac de inima sau infarct inainte de

50 de ani , scade 4 ani - Daca unul dintre parinti , frate sau sora sub 50 de ani are sau a a avut cancer sau boala de

inima , sau diabet inca din copilarie , scade 3 ani - Castigi peste 100,000 $ intr-un an? Scade 1 an

24

- Daca ai terminat universitatea , adauga 1 an. Daca ai o licenta sau un grad profesional , adauga inca 2 ani.

- Daca ai 65 de ani sau mai mult si lucrezi la ceva ce iti place, adauga 2 ani - Daca locuiesti cu sotul/sotia , prieten sau membru de familie , adauga 4 ani. Daca nu , scade

1 an pentru fiecare an singur de la varsta de 25 de ani , cu exceptia celor care au animale de companie.

- Daca ai legaturi sociale puternice , adauga 1 an - Daca munca ta este sedentara , cum ar fi statul la un birou , scade 2 ani - Daca munca ta cere activitate fizica regulata , cum ar fi gospodaritul sau munca intr-o

fabrica, adauga 2 ani. - Daca faci exercitii regulat si moderat (mers pe jos , alergare , innot , biciclism ) de 3 sau 5

ori pe saptamana pentru cel putin o jumatate de ora (5 minute incalzire , 20 minute aerobic , 5 minute pentru calmare) , adauga 4 ani

- Dormi mai mult de 10 ore pe noapte? Scade 3 ani - Daca esti tare , agresiv, si usor iritabil , scade 2 ani - Daca esti fara griji ,dat pe spate , si pacifist , adauga 2 ani - Ai un scop constrans in viata , ceva important de facut? Adauga 1 an - Esti fericit? Adauga 1 an. Nefericit? Scade 2 ani - Ai luat vreo amenda pentru depasirea vitezei in anul trecut? Scade 1 an. Daca porti

intotdeauna centura de siguranta , adauga 1 an - Fumezi mai mult de doua pachete de tigari pe zi? Scade 8 ani . Unu sau doua pachete?

Scade 6 ani. Jumatate , unul? Scade 3 ani. Daca fumezi regulat o pipa sau tigari , scade 2 ani - Daca esti barbat si bei mai mult de 3 pahare de bautura pe zi sau mai mult de 21 de pahare

pe saptamana , scade 2 ani. Daca esti femeie si ai mai mult de 2 pahare de bautura pe zi sau mai mult de 14 pe saptamana , scade 2 ani

- Esti supraponderal cu vreo 25 de kilograme ? Scade 8 ani. De la 15 kg la 25 kg? Scade 4 . De la 5 kg la 15 kg? Scade 2 ani.

- Daca te simti relaxat si lipsit de stres in cea mai mare parte a timpului , adauga 1 an. Daca te simti incordat si foarte stresat in cea mai mare parte a timpului , scade 2 ani.

- Daca esti barbat si ai peste 40 de ani si ai controale fizice regulate , adauga 2 ani. - Daca esti femeie si ai peste 18 ani si ai o viata sexuala activa si mergi la ginecolog o data pe

an , adauga 2 ani - Daca presiunea sangelui este sub 90 , adauga 1 an. Daca este de la 90-104 , scade 1 an .

Daca este peste 104 , scade 2 ani. 5.2.Reglarea vârstei

- Daca ai intre 32 si 43 de ani , adauga 2 ani - Daca ai intre 44 si 52 de ani , adauga 3 ani - Daca ai intre 53 si 57 de ani , adauga 4 ani - Daca ai intre 58 si 61 de ani ,adauga 5 ani - Daca ai intre 62 si 65 de ani , adauga 6 ani - Daca ai 66 de ani sau mai mult , adauga 7 ani

5.3.Simptomele stresului Comportamentale la muncă Emoționale Scaderea productivitatii Sentimente de neliniste Rasturnare mare a normei Lipsa de odihna Absente in special luni si vineri Frustrare Cu cinism Furie Nu respecti autoritatile Intotdeauna iritat

25

Atitudine superficiala Depresie Pauze de masa lungi Stai singur Furie fatisa (tipi , arunci) Schimbari in infatisare Schimbari in infatisare la munca Comportament în afara muncii Fizice Lipsa somnului Pierderi sau scaderi bruste in Dureri de cap greutate Decaderea proprie-discipline Dificultati gastro-intestinale Iritabil cu familia Dureri de gat Mananci mai mult (sau mai putin) Dureri de spate Fumezi mai mult Tremuri sau te zgaltai Abuzezi de altii Greata Actionezi impulsiv Dureri de stomac A izbucni in lacrimi Mancarimi Diaree Presiunea sangelui mare Intelectual/cognitiv Incapacitatea de a te concentra Sensul irealitatii Incapacitatea de a lua decizii clare 6.Verifică lista cu simptomele stresului = Kenneth B. Matheny , Ph. D

Urmatoarea este o lista cu simptomele stresului asociate cu munca, relatiile interpersonale si sanatatea. Citeste fiecare simptom cu atentie si indica daca tu crezi ca momentan vreun simptom iti este caracteristic. Simptome la muncă 1.Am dificultati mari sa ma concentrez asupra muncii 2.Ma plang tot timpul 3.Am suferit o lipsa serioasa de motivatie 4.Simt ca lucrurile sunt in afara controlului 5.Sau, sunt tot timpul plictisit 6.Am lipsit mai frecvent decat de obicei , sau am avut dorinta puternica de a lipsi 7.Am incertitudini cum este evaluata munca mea 8.Simt o presiune mare de la munca ( ma simt constant dat la o parte) 9.Am probleme cu sefii mei , subordonatii sau colegii de munca 10.Sunt confuz asupra responsabilitatilor mele 11. Simt ca am o putere mica de decizie in privinta jobului meu 12. Lucrez atat de mult si acasa incat s-a amestecat cu viata mea familiala (prietenie) Simptome in relatiile interpersonale 1.Devin nepasator in privinta oamenilor cu care ma inteleg 2.Sunt tot timpul preocupat si nedisponibil sa-I ascult pe altii 3.Devin nelinistit sau iritabil 4.Sunt retras emotional si adesea imi doresc sa fiu singur 5.Sunt fara haz , aspru , nimic nu mi se mai pare amuzant 6.Obtin putina bucurie din evenimentele sociale sau vacante

26

7.Ma trezesc uitandu-ma la televizor pentru mult timp pentru a evita conversatiile cu ceilalti 8.Am multe certuri cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati 9.Am mai putin contact cu ceilalti 10.Am dificultati sexuale Simptome in minte si corp 1.Am insomnii sau nevoie sporita de somn 2.Am schimbari neplanuite in obiceiurile de a manca 3.Am dureri acute , dureri , sau discomfort general 4.Beau alcool , fumez si folosesc sedative frecvent 5.Am eruptii dureroase , vanatai sau iritatii 6.Am avut reactii alergice 7.Sunt tot timpul ingrijorat si ma simt nerabdator 8.Simt oboseala cronica si / sau apatie 9.Simt dureri de cap, dureri de spate , sau ulcer 10.Am sentimente de ameteala , de greata in stomac , sau apasare in piept 11.Simt frecvent tensiune in muschi 7. Testeaza-ti nivelul de ostilitate

Pentru a castiga o impresie generala de cat de ostil poti fi , raspunde la urmatoarele intrebari in fiecare dintre aceste sectiuni pentru care cercetarile s-au aratat a fi hotaratoare : cinism , furie si agresiune. Acest chestionar nu este un test stiintific validat , dar iti va da un simt cum te incadrezi in aceste trei domenii. Cinism

� De cate ori la casa de la supermarket ai numarat articolele din cosul celor dinaintea ta ca sa fii sigur ca nu depasesc limita?

� Daca un lift nu vine atat de repede cum crezi ca o va face , gandurile tale se concentreaza rapid catre comportamentul nechibzuit al persoanei de la celalalt etaj care il tine in loc ?

� Ai obiceiul des sa iti verifici membrii familiei sau colegii ca sa fii sigur ca nu fac nici o greseala in sarcinile lor?

Furie

� Cand esti prins in trafic , la banca sau supermarket , simti imediat ca inima ti se zdrobeste si ca respiratia ti se impulsioneaza?

� Cand lucrurile mici merg prost , simti adeseori ca iti vine sa fugi in lume? � Cand cineva te critica , incepi imediat sa te simti enervate?

Agresiune

� Daca un lift se opreste prea mult la un etaj deasupra ta , iti vine sa zdrobesti usa? � Daca oamenii te maltrateaza , cauti o oportunitate ca sa te razbuni ? � Te trezesti bolborosind la televizor in timpul stirilor?

27

8 .Evaluarea comportamentală și profilul stresului Identificarea caracteristicilor individuale ale personalitatii Vezi cum reactionezi in fiecare situatie de mai jos. Nu sunt raspunsuri corecte sau gresite. Incercuieste un singur raspuns pt fiecare intrebare. INTREBAREA Intotdeuna Frecvent Cateodata Rar Nicio

data 1.Esti punctual? 5 4 3 2 1 2.Lucrezi sub presiunea termenelor limita?

5 4 3 2 1

3.Iti faci pe plac in hobbiuri competitive? 5 4 3 2 1 4.Iti place rutina treburilor menajere in gospodarie?

1 2 3 4 5

5.Preferi sa faci o treaba tu insuti pt ca ceilalti sunt prea lenti sau nu o pot face la fel?

5 4 3 2 1

6.Lucrezi cand mananci , cand esti la baie etc?

5 4 3 2 1

7.Mergi repede? 5 4 3 2 1 8.Mananci in graba? 5 4 3 2 1 9.Esti rabdator si intelegator? 1 2 3 4 5 10.Te gandesti la mai multe lucruri in acelasi timp?

5 4 3 2 1

11.Ii intrerupi pe ceilalti si le grabesti completarea gandurilor?

5 4 3 2 1

12.Te preface ca-i asculti pe ceilalti cand vorbesc despre subiecte care nu te intereseaza?

5 4 3 2 1

13.De cate ori de uiti la ceas? 5 4 3 2 1 14.De cate ori ti se pare ca timpul trece prea repede?

5 4 3 2 1

15.Te simti vinovat atunci cand te relaxezi si nu faci absolut nimic pentru cateva ore/zile?

5 4 3 2 1

16.De cate ori te simti exasperate cand stai la coada la film, la restaurante etc?

5 4 3 2 1

17.Iti dai seama ca nu iti mai aduci aminte de detalii ale imprejurimilor dupa ce ai plecat dintr-un loc?

5 4 3 2 1

18.Cat de des esti preocupat sa iti iei lucruri materiale?

5 4 3 2 1

19.Folosesti un model de discurs relaxat ?

1

2

3

4

5

20.Cat de des incerci sa iti faci un program mai mult sau mai putin?

5 4 3 2 1

21.Cat de des te simti agresiv , ostil si vrei sa provoci oamenii care te fac sa te

5 4 3 2 1

28

simti necomfortabil? 22.Iti accentuezi discursul, vorbesti repede?

5 4 3 2 1

23.De cate ori ai gesticulat strangandu-ti pumnul, batand cu pumnul in palma celuilalt, strangand din falca , crasnind din dinti?

5 4 3 2 1

24.Asculti bine si atent? 1 2 3 4 5 25.Preferi respectul si admiratia in locul afectiunii?

5 4 3 2 1

26.Evaluezi activitatile tale si ale celorlalti in numere? (minute , ore, zile, dolari, varsta)?

5 4 3 2 1

27.De cate ori joci ca sa castigi? 5 4 3 2 1 28.Cat de des stai pana tarziu ca sa socializezi?

1 2 3 4 5

29.Cat de des esti nervos? 5 4 3 2 1 30.Iesi din calea ta pentru a ascunde furia?

5 4 3 2 1

31.Cat de des esti nemultumit cu pozitia ta prezenta sau progresul in avansare?

5 4 3 2 1

32.Visezi in timpul zilei mult? 1 2 3 4 5 33.Participi la numeroase organizatii? 5 4 3 2 1 34. 5 4 3 2 1 35.Cat de des vii la serviciu chiar daca esti bolnav?

5 4 3 2 1

36.Cat de des rasul tau este aspru , chicoteala fortata?

5 4 3 2 1

37.Rezisti la concedierea oamenilor? 1 2 3 4 5 38.Cat de des esti in mod sincer deschis si sensibil cu oamenii?

5 4 3 2 1

39.Cat de des mergi la culcare devreme? 5 4 3 2 1 40.Daca fumezi , preferi tigarile in comparatie cu o pipa sau tigara de foi?

5

4

3

2

1

41.Cat de des sari peste o masa inainte sa o gusti?

5 4 3 2 1

42.Cat de des faci exercitii? 1 2 3 4 5 43.Combini vreodata concediile cu afacerile?

5 4 3 2 1

44.Cat de des lucrezi pana tarziu? 5 4 3 2 1 45.Cat de des ai fredonat , te-ai agitat sau ai batut cu degetele in masa cand nu ai fost implicat in nici o activitate?

5 4 3 2 1

29

BSI Nume: ………………………………………………Nr. Pacientului:…………. Tehnician:……………………….. Locatie:………………………………Nr. Vizitei:………………….. Mod: S-4…………………..Nar……………. Varsta:…………………………………Sexul:………………………. Data:………………… Observatii:………………………………………………………………………………………………………………………….

INSTRUCTIUNI

Mai jos este o lista de probleme si plangeri pe care oamenii le au cateodata. Citeste-le cate un ape rand cu atentie , si selecteaza unul din termeni care descrie CAT DE MULT DISCOMFORT TI-A CAUZAT ACEASTA PROBLEMA IN ULTIMELE 7 ZILE , INCLUSIV ASTAZI. Pune numarul in spatiul din dreapta propozitiei. Nu sari nici un punct , si scrie numarul tau clar. Daca te razgandesti , sterge primul numar complet. Citeste exemplul de mai jos inainte sa incepi , si daca ai intrebari , te rog intreaba-ti instructorul. Exemplu : Cat de mult ai fost intristat din cauza: Ans.: dureri corporale …………………… 3 (catusi de putin) Termeni : 0 – Deloc 1 – Putin 2 – Moderat 3 – Catusi de putin 4 – Peste masura Cat de mult ai fost intristat din cauza :

1. nervozitate sau lipsa de stabilitate 2. slabiciune sau ameteala 3. idea ca altcineva iti poate controla gandurile 4. dai vina pe ceilalti pentru problemele tale 5. ai probleme in a-ti aminti anumite lucruri 6. te simti usor enervate si iritat 7. dureri in inima sau in piept 8. iti este frica in spatii deschise 9. ganduri de sinucidere 10. sentimentul ca nu poti avea incredere in oameni 11. lipsa poftei de mancare 12. te speri dintr-o data fara motiv 13. character exploziv pe care nu il poti controla 14. te simti singur chiar si atunci cand esti cu oameni 15. te simti blocat in a face unele lucruri 16. te simti singur 17. te simti trist 18. nu te intereseaza nimic 19. te simti groaznic 20. sentimentele tale sunt usor de ranit

30

21. simti ca oamenii sunt neprietenosi sau nu te plac 22. te simti inferior celorlalti 23. greata sau dureri de stomac 24. simti ca esti privit sau ca oamenii vorbesc despre tine 25. probleme sa adormi 26. trebuie sa verifici si iar sa verifici ceea ce ai facut 27. ai dificultati in a lua decizii 28. ti-e frica sa mergi cu autobuzul, metroul sau trenul 29. ai probleme sa respire 30. pauza fierbinte sau rece 31. trebuie sa eviti anumite lucruri , locuri sau activitati deoarece te inspaimanta 32. mintea ti se incetoseaza 33. amorteala si mancarimi ale partilor corpului 34. idea ca trebuie sa fi pedepsit pentru pacatele tale 35. te simti nesigur in legatura cu viitorul 36. probleme de relationare 37. te simti slabit 38. te simti tensionat 39. ganduri de moarte 40. ai impulsuri sa bati , sa injuri , sau sa-i faci rau cuiva 41. ai impulsuri sa spargi sau sa zdrobesti 42. te simti foarte sfios cu ceilalti 43. te simti stingherit in multime 44. niciodata nu te simti apropiat de o alta persoana 45. stari de teroare sau panica 46. tot timpul te certi 47. te simti nervos cand esti lasat singur 48. ceilalti nu te apreciaza pentru realizarile tale 49. te simti atat de nelinistit incat nu poti sta locului 50. nu te simti bun de nimic 51. simti ca oamenii vor profita de tine daca le vei permite 52. sentimente de vinovatie 53. idea ca este ceva in neregula cu mintea ta

31

SESIUNEA NR. 4

MANAGEMENTUL STRESULUI

1. Conceptul de management al stresului 2. Evaluarea stresului individual și organizațional 3. Surse de stres în organizații 4. Strategii de management ale stresului 5. Mijloace de prevenire a stresului psihic și de creștere

a rezistenței psihice 6. Scala refacerii sociale 7. Obiceiuri de sănătate și așteptarea vieții 8. Verifică lista cu simptomele stresului 9. Testează-ți nivelul de ostilitate 10. Evaluarea comportamentală și profilul stresului

Standarde de performanţă: La sfârşitul activităţii didactice cursanţii vor fi în măsură să :

1. cunoască principalele instrumente și aparate pentru diagnosticarea stresului. 2. să recunoască simptomele stresului psihic. 3. să identifice caracteristicile tipurilor de personalitate 4. să cunoască și să folosească instrumente specifice evaluării stresului 5. să fie în măsură să întocmească un profil de stres.

1. CONCEPTUL DE MANAGER AL STRESULUI Fiecare lider are de făcut faţă unor situaţii care reclamă înţelegerea surselor ce determină stresul, pentru a-l putea combate. Liderul trebuie să combată nu numai stresul subordonaţilor, ci şi propriul stres, cunoscându-se că acesta este transferabil de la o persoană la alta. Cum nu există reţetă universal valabilă pentru a rezolva stresul, am încercat să-i furnizez liderului câteva instrumente pentru a evalua şi gestiona stresul la nivel individual, şi organizaţional. 1.1. CONCEPTE ALE MANAGEMENTULUI STRESULUI Am văzut că stresul înseamnă starea ce rezultă când percepem un dezechilibru între solicitările exercitate asupra noastră şi capacitatea noastră de a face faţă, de a le satisface. Stresul poate fi funcţional sau disfuncţional. Stresul nu este suficient pentru a motiva performanţa. Dacă este un nivel moderat al dezechilibrului, unde cerinţele întrec capacităţile, angajatul poate fi motivat să-şi mărească efortul pentru a-şi uşura stresul, efort ce duce şi la mărirea performanţei organizaţionale. Acesta este un stres funcţional. Dacă dezechilibrul între cerinţe şi capacitatea de a le îndeplini este prea mare, individul va simţi un mare disconfort psihic, intervenind chiar inhibiţia de stres - efect al stresului disfuncţional. Sunt trei posibilităţi ale interacţiunii între stres şi performanţă : a) în cazul stresului funcţional, managementul stresului este îndreptat spre îmbunătăţirea

performanţei angajaţilor care încadrează instituţia respectivă; b) dacă stresul este disfuncţional, managementul stresului poate fi o problemă de reducere a

factorilor stresanţi până la nivelul dorit; c) în cazul în care capacităţile depăşesc cerinţele, managementul stresului poate acţiona în

sensul măririi nivelului de stres până la un nivel la care dorinţa de performanţă este aşteptată.

32

Există un optimum de stres în care performanţa este la vârf. Pentru lider este important să menţină acest optim, mărind sau descrescând stresul în funcţie de stimulii din mediu. Nivelul stresului este mult prea mare pentru a realiza o sarcină, oricât de simplă. Nu orice stres este rău şi, în unele situaţii, inducerea stresului poate fi o parte necesară a procesului de conducere. Stres Stres Stres disfuncţional funcţional disfuncţional Letargie Motivare Teamă Punct optim Stres CURBA DE STRES - PERFORMANŢĂ (U - inversat) Mangementul stresului poate fi văzut ca o încercare de a varia nivelul stresului subordonaţilor către un punct optim pentru performanţa maximă, evitând daunele psihice asociate stresului excesiv. Sunt incluse în acest proces: estimarea poziţiei individuale pe curba stres - performanţă; evaluarea constanta şi activă a individului şi a mediului pentru a identifica potenţiale surse de stres, selectând şi adoptând strategiile cele mai adecvate diminuării efectelor stresului; evaluarea eficienţei acestor strategii. Mai trebuie făcută menţiunea că oamenii reacţionează diferit în faţa aceloraşi stimuli stresanţi, datorită perceperii diferite a naturii lor precum şi a capacităţii diferite de a le face faţă. Tocmai de aceea liderul trebuie să introducă sarcina diferenţiat, în funcţie de poziţia indivizilor pe curba stres-performanţă. Când performanţa individuală este satisfăcătoare şi când nu există semne de disfuncţionalitate, nivelul stresului nu trebuie ajustat. Un management al stresului mai activ trebuie aplicat când liderul îşi planifică activităţile sau când există semne ale stresului mai mari sau mai mici. În faţa unor răspunsuri psihologice foarte variate (răspunsurile la stres sunt diverse, fiecare persoană reacţionând diferit) liderul trebuie să observe atent comportamentele celorlalţi (comportamentele pot fi autodistructive: consum de ţigări, alcool, droguri, sau distructive). Gestionând stresul diferenţiat şi nuanţat, cu ajutorul unor strategii adecvate diferitelor niveluri/forme de stres, liderul poate ajuta subordonaţii să-şi schimbe percepţia asupra sarcinii şi să o adapteze conform capacităţilor lor. 2. EVALUAREA STRESULUI INDIVIDUAL ȘI ORGANIZAȚIONAL Primul pas al liderului în managementul stresului la subordonaţii săi este acela de a determina natura stresului individual, pentru a-i surprinde posibila evoluţie: va creşte, se va reduce sau se va menţine la acelaşi nivel. Astfel spus, trebuie localizată poziţia stresului individual pe curba de evoluţie a stresului. Liderul poate aborda în două moduri această evaluare: fie prin înregistrarea relatărilor subordonaţilor referitoare la acest aspect, fie prin observarea răspunsurilor, a realizărilor şi rezultatelor. Probabil cea mai simplă modalitate de a obţine informaţii utile asupra stresului este să-i întrebăm pe subordonaţi asupra modului în care îşi percep propriul nivel de stres sau să observăm

33

comportamentul subordonaţilor. Un lider care este sensibil la astfel de semnale ale stresului poate face o estimare mai corectă a nivelului de stres individual. Monitorizarea comportamentului subordonaţilor poate fi făcută de un lider care cunoaşte bine grupul şi care este capabil să observe grupul în evoluţia lui. Orice schimbare a comportamentului normal poate oferi un indiciu asupra intensităţii stresului. De exemplu, subordonaţii care îşi schimbă deodată comportamentul, arătându-se plictisiţi, dezinteresaţi sau obosiţi, scăzându-le şi standardul de performanţă, înseamnă că nu fac faţă stresului. Pattern-urile de stres pot afecta cantitatea şi calitatea muncii. De asemenea, excesul de mâncare, fumatul, băutura, fluctuaţiile de somn pot favoriza stresul. Gălagia copilului, abuzul soţului, şofatul nesăbuit şi chiar, în cazuri extreme, gesturile suicidare - toate indică un stres disfuncţional, manifestându-se prin incapacitatea de a se concentra, o dezordine a gândurilor (confuzie), o prea mică sau mare atenţie acordată detaliilor etc. Astfel de semnale psihologice arată liderului un disconfort psihic accentuat, manifestat şi prin dureri de stomac, de cap, greaţă etc. Astfel de evidenţe comportamentale ilustrează stări psihologice ca: anxietate, depresie, exprimare exagerată a emoţiilor, care pot include chiar pierderea controlului, ca efecte ale unui stres excesiv. Utilizând tehnicile discuţiilor de consiliere, liderul poate depista diferitele cauze ale stresului, poate identifica stresul chiar din fazele iniţiale, încercând înlăturarea lui.

3. SURSE DE STRES ÎN ORGANIZAŢII Localizarea surselor de stres excesiv constituie urmatorul pas în managementul stresului. Tendinţa generală pentru lideri este de a asocia stresul excesiv cu sarcina subordonatului de a atinge unele performanţe. Aceasta poate fi sau nu cauza, deşi există câteva măsuri disponibile de detectare a stresului, poate cele mai credibile surse de astfel de informaţii sunt cele rezultate din folosirea tehnicilor de detaliere a performanţelor sau de consiliere personală. Membrii grupului pot fi sursa de suport social, dar în acelaşi timp, şi o sursă de stres considerabil. Calitatea de a fi membru al mai multor grupuri poate determina apariţia stresului datorită interferenţelor/divergenţelor ce se ivesc în exercitarea acestor roluri, în adaptarea la aşteptările diferitelor grupuri, în acest caz alocarea timpului între roluri fiind frecvent un factor stresant. Competiţia cu egalii pentru bonificaţii, favoruri, avansări, poate genera un stres considerabil, mai ales când aceştia, în situaţii normale constituie un suport social (ne sunt colegi, prieteni). Relaţia cu superiorul poate deveni un factor stresant mai ales când acesta stabileşte standardele de performanţă şi sarcinile, şi când evaluează performanţa atinsă. Superiorii sunt adesea surse de schimbare. Schimbarea organizaţională pe care o induce liderul, precum şi schimbarea atitudinii sale nu crează în mod necesar un stres disfuncţional. Oricum, dacă schimbarea nu este atent coordonată poate deveni o sursă semnificativă de stres disfuncţional pentru membrii organizaţiei. Aceasta este în mod deosebit verificabilă atunci când schimbările sunt arbitrar impuse unor oameni cu o solida identificare cu statutul pe care l-au dobândit. Managementul schimbării este de fapt o modalitate de management al stresului. Efectele din societate pot constitui, de asemenea, o sursă activă de stres în interiorul organizaţiei. În aceste situaţii, efectul este mai degrabă indirect şi complex. Factorii stresanţi sunt în mod virtual pretutindeni în mediu. Problema pentru lider este de a identifica sursele de stres, relevante pentru o strategie de management al stresului şi de a examina sistematic mediul, pentru a determina care sunt factorii stresanţi cei mai semnificativi pentru cazuri particulare. Nu trebuie să uitam că liderul, prin comportamentul său, este întotdeauna un prim candidat la sursele de stres. Din păcate, rareori canalele de feed-back obişnuite semnalizează aceasta. Alte surse de stres organizaţional au fost prezentate anterior : natura sarcinii, mediul/condiţiile de muncă :zgomot, condiţii fizice, restricţii de spaţiu, etc.,mediul social sau impersonal (ambiguitatea rolului, conflictele). Structura organizaţională (reguli, roluri, linii de comunicare, niveluri de control etc.) şi procesul de socializare organizaţională (învăţarea “trucurilor”,

34

dedesubturilor, aspectelor informale), toate apar ca potenţiale candidate pentru creşterea stresului în situaţii particulare. Evaluarea stresului trebuie să fie un proces continuu pentru a fi eficient. Un simplu instantaneu asupra mediului poate rezolva o problemă pe termen scurt, dar nu va detecta stresul acumulat pe o perioadă mai lungă de timp. Subordonaţii pot trata scurte “explozii” ca pe un stres existent efectiv. Aceste “explozii” obiectivează un anumit nivel de stres, a cărui identificare crează cele mai multe probleme pentru lider. Observările repetate şi sistematice ale mediului permit liderului să detecteze apariţia noilor factori stresanţi, evoluţia celor vechi şi noile reacţii faţă de aceştia. 4. STRATEGII DE MANAGEMENT ALE STRESULUI Liderul poate folosi mai multe strategii de management al stresului pentru a apropia subordonaţii de punctul optim al curbei stresului. Liderul poate folosi trei modalităţi de realizare a acestui lucru:

1. manipularea percepţiei şi a cerinţelor actuale asupra subordonaţilor (strategii referitoare la cerinţe) ;

2. evaluarea şi, ulterior, îmbunătăţirea percepţiei actuale asupra capacităţilor subordonaţilor (strategii referitoare la capacităţi);

3. atenuarea unor răspunsuri disfuncţionale ale subordonaţilor (răspunsuri fiziologice, psihologice şi comportamentale - strategii de modelare a acestora).

Primele două tipuri de strategii pot îmbunătăţii încercările atât de creştere, cât şi de descreştere a nivelului de stres, în timp ce al treilea tip de strategii este folosit în mod normal pentru îmbunătăţirea încercărilor de a reduce efectele stresului. Procedura generală de management al stresului începe atunci când liderul, prin variate modalităţi de evaluare, constată că nivelul stresului individual nu este la optimul performanţei. În general, dacă observă că nivelul stresului este prea scăzut, poate spori sarcinile până la un punct în care cerinţele depăşesc capacităţile. Pe de altă parte, dacă excesul de cerinţe este disfuncţional, liderul trebuie să investigheze cauzele probabile şi să reducă cerinţele până la un nivel tolerabil sau poate îmbunătăţi percepţia de sine asupra capacităţilor subordonaţilor. O a treia opţiune este aceea de a încerca să uşureze efectele stresului, centrându-se fie pe cerinţe, fie pe capacităţi sau răspunsuri sau pe orice altă combinaţie. Strategiile de management referitoare la cerinţe se referă în principal la faptul că liderul poate influenţa cerinţele de îndeplinire a sarcinilor fie prin modificarea modalităţilor de realizare a acestora, fie prin impunerea standardelor de performanţă sau a amândoura.

� altă formă a controlării prin cerinţe pe care liderul o poate folosi este aceea de a negocia alocarea resurselor pentru îndeplinirea sarcinilor;

� schimbarea sarcinii sau a procedurii de realizare, pot fi de asemenea surse majore de stres, controlabile de lider;

� liderul trebuie să-şi amintească diferenţele individuale a subordonaţilor; � comunicarea are o contribuţie esenţiala în formularea şi prezentarea cerinţei ; � altă strategie indirectă de a prezenta cerinţa este de a alterna sistemele de recompense

asociate sarcinii. Strategiile conforme capacităţilor constau în observarea şi stimularea/activarea lor la subordonaţi pentru a îndeplini sarcinile. Aceste strategii sunt de obicei centrate fie pe adoptarea/modificarea abilităţilor subordonaţilor prin pregatire sau antrenament, fie pe încercarea de a îmbunătăţi încrederea în sine pentru realizarea sarcinii. Strategiile referitoare la răspunsuri constau în folosirea recompenselor pentru comportamentul dorit şi a pedepselor pentru cel nedorit. Când comportamentul subordonatului ca raspuns la o sarcină data este unul de evitare a sarcinii prin folosirea altor comportamente neperformante, liderul poate folosi una din tehnicile descrise anterior.

35

Strategii instituţionale de reducere a stresului constau în educarea prin clarificarea performanţelor aşteptate şi dezvoltarea sistemului - suport, pot reduce efectele tensiunilor care apar în timpul proceselor de socializare iniţială.

5. MIJLOACE DE PREVENIRE A EFECTELOR STRESULUI PSIHIC ŞI DE CREŞTERE A REZISTENŢEI PSIHICE

� 5.1. METODE ŞI TEHNICI DE CONTROL A STRESULUI

ŞI DE CREŞTERE A REZISTENŢEI PSIHICE Managerul şi psihologul organizaţional au la dipoziţie mai multe metode şi tehnici specifice

pentru a controla stresul la subordonaţi cât şi lor. Aceste metode sunt : a) SUGESTIA - care este un fenomen psiho-social complex cu manifestări diverse, şi grade

diferite de intensitate şi în cele mai diverse situaţii, constând într-o incitaţie care poate duce la un comportament necontrolat, desfăşurat mai mult inconştient, atât la indivizii luaţi izolat (sugestie individuală), cât şi a grupurilor mici (sugestie de grup) sau mari (sugestie de masă). Este declanşată de percepţia particulară a unuia sau mai multor stimuli cu caracter provocator, capabili să declanşeze, funcţie de stările psihice induse, comportamente automate, sugerate. De regulă suportul sugestiei este cuvântul, dar pot fi şi simboluri, sunete, acţiuni care au valoare sugestivă.

Efectele sugestiei sunt numeroase. Toate aspectele vieţii psihice, începând cu senzaţiile şi percepţiile şi terminând cu deciziile, raţionamentele,opiniile şi atitudinile omului sunt susceptibile de a fi influenţate prin sugestie, aceasta putând declanşa reacţii neadecvate: confuzii, distorsionări cognitive (iluzii); disfuncţii (sugestiile negative)sau dimpotrivă, reacţii susceptibile să accentueze adecvarea la realitate, activarea unor disponibilităţi adaptative latente (sugestiile pozitive).

Intensitatea şi efectele sugestiei depinde de trei factori :- autoritatea sursei, prin forţa sa persuasivă; -gradul de sugestibilitate al celui influenţat (individ, grup, populatie); ambianţa în care se desfăşoară interacţiunea dintre “sursă” şi “ţintă”.

b) AUTOSUGESTIA - reprezintă o metodă de autoreglare a stărilor psihice prin care se aplică sugestia propriei persoane, utilizând ca stimul declanşator cuvântul, autocomanda gândurilor. Psihologul francez E.Coue este cel care în 1927 a fundamentat-o teoretic şi a indicat mijloacele de realizare a ei pentru a obţine efecte dorite. Aproape orice dorim să construim în fiinţa noastră putem realiza pe calea autosugestiei respectând următoarele principii:

� orice gând are tendinţa de a deveni realitate; � pentru a se realiza, gândul trebuie crezut; � când credinţa şi voinţa sunt în contradicţie, mereu învinge credinţa; � în cazul când ideea se realizează împotriva voinţei, forţa ei va fi proporţională cu pătratul

voinţei; � când voinţa şi credinţa sunt în acord perfect, puterile lor nu se adună ci se înmulţesc.

Autosugestia are efecte pozitive asupra funcţionarii organismului, a stării de confort psihic, a capacităţii de concentrare şi, în general, asupra acţiunilor care vizează performanţa, indiferent de domeniu. Este indicată ca tehnică de control a stresului înainte şi după acţiunile riscante, cu posibilităţi limitate de control asupra factorilor care condiţionează reuşita şi ca practică cotidiană de predispunere la performanţă. c) RESPIRAŢIA CONTROLATĂ - este singura funcţie metabolică cu dublu control: involuntar şi voluntar. Cel mai simplu este să învăţam şi să exersăm exerciţiul de respiraţie, cu foarte mare importanţă în autoreglarea stărilor psihice, în special cele asociate emoţiilor de frică, teamă, furie. Controlarea voluntară a respiraţiei este primul pas în controlarea condiţiilor interne psihosomatice. Fiziologic, respiraţia controlată, ritmică, amplă, profundă şi completă, conduce la eliberarea de către creier a unui compus chimic : - endorfina - cu efecte similare morfinei care atenuează stările psihice şi reduce sensibilitatea la durere. Exerciţiul începe printr-o expiraţie completă a aerului din plămâni, urmează o inspiraţie amplă a toracelui (inspiraţie toracică) şi, în final ridicarea claviculelor (inspiraţie claviculară).

36

Este un excelent antidot al stresului. Fie şi numai simpla conştientizare a respiraţiei are deja efecte benefice în toate cazurile de tensiune psihică.

d) EXECIŢII DE RELAXARE - au în vedere recuperarea rapidă după efort, ameliorarea odihnei, creşterea capacităţii de controlare a emotivităţii şi a celei de concentrare, creşterea rezistenţei la stres şi a încrederii în sine. Exerciţiile au la baza o concepţie generală despre personalitate ca unitate dintre corp(fizic) şi psihic, în care exista multiple intercondiţionari dinamice; o decontracţie musculară şi viscerală conduce la relaxare psihică şi invers. Aceste metode sunt : � metoda de relaxare analitică ( Metoda Jacobson); � metoda de relaxare sintetică (antrenamentul autogen - Schultz); � metode eclectice - care combina elemente din primele doua şi adaugă o fază de activare, de

concentrare şi modelare a unor factori afectogeni prin forme sugestive.

• RELAXAREA ANALITICA - JACOBSON : este o tehnică de relaxare care se caracterizează prin conştientizarea de către subiect a contracţiei diferitelor grupe de muşchi, urmată de intenţia de a le reduce şi anihila. Există o relaţie reciprocă între creier şi muşchi, între starea de tensiune psihică şi cea de contracţie musculară. O stare psihică tensionată determină şi o contracţie musculară, dar dacă reuşim să relaxăm musculatura, relaxăm şi psihicul.

• ANTRENAMENTUL AUTOGEN - SCHULTZ : este un mijloc de relaxare fizică şi psihică care cuprinde un ansamblu de exerciţii astfel alcătuite încât să realizeze o decontractare generală a organismului. Exerciţiile se împart în doua cicluri, primul durând de la 6 luni la 2 ani, iar al doilea se va face sub îndrumarea unui specialist.

Exerciţiile se execută într-o ambianţă plăcută, fară stimulare luminoasă sau sonoră excesivă, organismul găsindu-se într-o poziţie clasică pentru relaxare:

� culcat pe spate, cu capul mai ridicat, cu antebraţele flexate uşor şi mâinile în pronaţie; � aşezat comod în fotoliu, cu membrele superioare pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor

depărtate şi gambele în unghi drept; � poziţia vizitiului, pe un scaun, cu braţele atârnând relaxat şi trunchiul aplecat în faţă.

Exerciţiul începe prin anumite formule care trebuie să trezească reprezentarea relaxării. Comenzile sunt mereu dublate (“sunt mereu calm”), concentrarea fiind pe senzaţii de greutate, căldura în ordinea indicată. Ciclul inferior sau mica “psihoterapie” se soldează după 6 luni cu obţinerea constanţei persoanei în caz de agresiune, profunda autocunoaştere şi autostăpânire, antrenare a tuturor resurselor somatopsihice ale insului, inclusiv obţinerea unei hipoalgezii (desensibilizare la durere) sau anestezii de scurtă durată. Aprofundat acest antrenament reglează nu numai propria conduită sau funcţii fiziologice, ci câteodată modifică şi constante biologice la nivelul glicemiei, formula sanguină, nivelul termic etc. *ANTRENAMENTUL PSIHOTON -este o metodă de reglare a stărilor psihice care poate duce la optimizarea mecanismelor de adaptare la situaţiile de instrucţie şi de luptă în trupele de apărare antiaeriană a teritoriului. Se aseamănă cu antrenamentul autogen dar mai cuprinde şi o fază de activare, de autostimulare musculară şi psihică. Efectele pozitive pe care antrenamentul psihoton le poate avea asupra luptătorului antiaerian ssunt: -echilibrarea tensiunilor musculare; -recuperarea rapidă şi eficientă după efort; -creşterea capacităţii de concentrare; -control mai eficient asupra emotivităţii; -dominarea anxietăţii, a tensiunilor psihice; -creşterea rezistenţei la stres;

-creşterea încrederii în forţele proprii. e) MEDITAŢIA -este un proces şi în acelaşi timp, o tehnică de a pătrunde sistematic şi voluntar în profunzimile interioare ale individului, unde potenţialitatea şi creativitatea sunt practic nelimitate. Totodată prin folosirea acestei tehnici, omul îşi poate reface armonia somato-psihica.

37

Exerciţiul va începe prin aşezarea comodă pe un fotoliu sau pe un scaun, având spatele drept şi picioarele relaxate. Mâinile trebuie să cadă firesc, comod, cu palmele în sus, una peste alta sau cu degetele întrepătrunse. Este important ca mâinile să nu se atingă, realizând o neutralizare şi o închidere a unor circuite energetice. Atenţia se orientează spre interior, iar orice stimul sonor nu ne va deranja. Esenţa meditaţiei constă în orientarea psihicului spre interior. Modalitatea folosită este respiraţia conştientizată ca proces semiautomat, cu dublu control (conştient şi inconştient). Concentraţi pe fluxul respirartiei, nu intervenim, găsim un punct de echilibru (asistăm la “spectacolul lumii interne şi externe”), freamătul propriului corp devine dominant, pulsul scade, respiraţia devine aproape imperceptibilă, conştientul se unifică cu inconştientul; o culoare albastru-violet desprinsă de concret este percepută ca fiind proprie. Starea nu durează mult, dar odată realizată va fi uşor de indus ulterior. Conştientizând încet şi fără efort, respiraţia şi cortexul se relaxează urmărind corpul. Psihicul depăşeşte dualitatea conştient-inconştient. Întreaga armonie este în noi. Dialogul cu ea, ne este accesibil într-o stare de beatitudine indescriptibilă. Relaxarea este expresia unei întregiri corp-psihic prin conştientizarea respiraţiei. DEŞI PAR DIFICILE DE INSUŞIT, TEHNICILE INDIVIDUALE DE DEPĂŞIRE ŞI CONTROL A STRESULUI, EXERSATE METODIC CU MANAGERII ÎN FRUNTE POT FI TRANSFORMATE ÎN DEPRINDERI. Aceste deprinderi se stabilizează prin repetare şi se automatizează, constituindu-se în veritabile strategii şi resurse de coping (capacităţi de a face faţă situaţiilor de maximă solicitare fizică şi psihică ale ducerii acţiunilor de luptă pentru unităţile de apărare antiaeriană a teritoriului). Literatura de specialitate arată că fiecare angajat trebuie să stăpânească cel puţin 1-2 din aceste procedee pentru a se apăra de factorii de stres. Valoarea lor adaptativă şi eficacitatea demersului are la bază adeziunea totală a instructorilor şi a celor instruiţi la necesitatea însuşirii lor, începând cu cele simple de respiraţie şi de relaxare psihologică, până la exerciţiile de tip cognitiv (autosugestie, meditaţie) prin care se creează imagini mentale pozitive, care diminuează efectele stresante din mediu. LISTA STRATEGIILOR PENTRU REDUCEREA STRESULUI

1. Exersarea respiratiei profunde 2. Relaxarea muschilor 3. Exercitii fizice 4. Strategii cognitive :

a) monologul - tehnica “blow up”

- gandirea perfectionista - planificarea timpului pentru ingrijorare

b) organizarea zilei - renegocierea termenelor limita - evadarea din peisajul muncii stresante - invata sa fii creativ cand trebuie sa astepti - seteaza-ti ceasul cu 15 minute inainte - evadeaza din rutina - planificati timpul (lista a, b, c…) - termina “ceva” cand esti incordat - passively not your lifestyle self-talk or correction

STRATEGII DE COMUNICARE a. doi ochi , doua urechi , o gura .asculta-i pe ceilalti si doar clarifica b. inmulteste propozitiile care incep cu “EU” c. retrage-te din luptele de putere ( tipul A de stiluri de comunicare)

38

- ideea este interesanta, poate ai dreptate, este un alt mod de a privi lucrurile, voi lua acest lucru in considerare

d. redu cititul mintii si purifica perceptia gandului e. clarifica mai mult inainte de a reactiona f. inlocuieste raspunsul cand esti nervos cu “sunt confuz” g. scuza-te atunci cand esti in intarziere doar spunand “ trebuie sa plec acum” h. schimba subiectul conversatiei atunci cand ceilalti vorbesc in afara subiectului i. recunoaste catre ceilalti “ nu am o zi buna” j. impartaseste probleme tale cu prietenii, dar nu uita sa fi binevoitor si primitor

INTERVENTII GENERALE

1. Roaga-te pentru cineva 2. Scrie o scrisoare cuiva de care ti-e dor 3. Cand esti stresat asterne pe hartie sentimente, ganduri si griji 4. Apeleaza la ajutor profesional inainte ca lucrurile sa mearga si mai rau 5. Zambeste mai des – eliberezi endorfine 6. Spune ca iti pare rau doar atunci cand o simti 7. Alatura-te unor grupuri de suport 8. Intoarce-te la Biserica daca partea spirituala pare ca lipseste 9. Actioneaza in criza versus asteptand si ingrijorandu-te 10.Fa dragoste atunci cand vrei sa explici 11.Voluntariat – explica studiile 12.Fa un cerc mare, mare in jurul oamenilor in depresie 13.Citeste carti de auto-ajutor 14.Petrece-ti timpul pe langa oameni incurajatori 15.Mananca corect

PROCEDEU EMPIRIC 1. Supravegheaza-ti corpul in raport de mancarea care nu este buna pentru tine 2. Mananca vita 2 zile, pui 2 zile, peste 1 zi 3. Daca sunteti vagetarian monitorizati aportul de proteine 4. Fii atent la prea multe paste in defavoarea fructelor, legumelor etc. 5. Creste aportul si mananca atat de multe legume crude cate doresti 6. Ouale sunt nutritive 7. Faina de ovaz: mancare cu colesterol scazut daca este mancata contant 8. vitaminele E, C si daca esti femeie, vitamina B 9. Dieta echilibrata: mic dejun: fructe, paine prajia, oua, suc, cafea; pranz: salate usoare,

proteine minime si carbohidrati, fructe; cina: carne, supe, legume crude, varza, morcovi, fasole.

Ia deciziile mari cu grija, alte decizii doar ia-le! Satisfacere vs optimizare Alegerea satisfacatoare a cinei, a planifica o anumita intalnire etc.

- alegerea cartii – nu trudi la lucrurile mici Optimizare: alegerea unui prieten, cumpararea unei masini, alegerea unei case, absolvirea scolii O persoana a spus foarte bine, „prezenta la inmormantarea ta va fi de determinata de cat de frumoasa va fi vremea.” Primirea de vesti rele:

B. sef C. doctor D. Prieten

39

ANEXA 1 CHESTIONAR 1

PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES FACTORII DE STRES-EVENIMENTE DE VIAŢĂ Citiţi fiecare enunţ si însemnaţi-l dacă se referă la ce vi s-a întâmplat în ultimul an.

1. Aţi suferit în ultimul an vreo pierdere importantă: a) a partenerului de viaţa. b) a unei rude apropiate.

c) a unui prieten apropiat.

2. Relaţiile din familia”dumneavoastră” au fost marcate de situaţii mai importante: a) divorţ. b) separare de soţ/soţie. c) neînţelegeri mai serioase cu soţul/soţia. d) neînţelegeri(tulburari)sexuale cu soţul/soţia. e) împăcarea cu soţul/soţia.

3. În familia ”dumneavoastră” s-au produs evenimente mai importante: a) căsătorie. b) sarcina. c) apariţia unui alt membru al familiei (naştere). d) părăsirea domiciliului de către copii (căsătorie,armată,vagabondaj). e) angajarea în muncă,concedierea sau pensionarea partenerului de cuplu.

4. Aţi avut probleme de sănătate (îmbolnăvire,rănire): a) dumneavoastră. b) un membru al familiei.

5. În ce priveşte evoluţia “dumneavoastră” profesională s-au înregistrat evenimente mai importante:

a) începerea sau absolvirea unor studii sau cursuri. b) modificari în situaţia şcolara, instruire şi educaţie. c) succese sau reuşite profesionale deosebite. d) modificarea responsabilităţilor de serviciu. e) schimbarea stilului sau locului de muncă. f) schimbarea orarelor sau condiţiilor de muncă. g) retragerea din activitate sau pensionare. h) neînţelegeri cu şeful ierarhic. i) pierderea serviciului (concediere,somaj).

6. Situaţia ”dumneavoastră” financiară este influenţată de situaţii precum: a) existenţa unor datorii modeste. b) angajarea obligatorie în viitorul apropiat a unor datorii sau obligaţii financiare. c) existenţa în prezent a unor datorii mari (faţă de stat , faţă de bancă,faţă de persoană particulară. e.t.c.) care trebuie achitate urgent.

7. V-aţi confruntat în ultimii ani cu probleme de ordin administrativ sau şi legal: a) încălcări minore ale legilor, uşoare conflicte cu autorităţile. b) conflicte cu ordinea de drept datorită încălcărilor legilor.

c) încălcări majore ale legilor sau abateri care s-au soldat cu întemniţarea. 8. Semnalaţi alte modificări produse în viaţa dumneavoastră de zi cu zi:

40

a) modificarea condiţiilor produse în viaţa , locuinţa sau mediu (natural,de muncă sau social). b) schimbarea locuinţei. c) modificarea numărului de persoane în spaţiul locativ personal. d) modificarea obiceiurilor, tabieturilor şi hobby-urilor. e) modificarea ritmurilor de activitate, viaţă, odihnă. f) modificări în practicile şi obiceiurile religioase (orientarea către altă religie ). g) modificări în activităţile şi obiceiurile sociale (angrenarea în activităţi sociale

vizite între familii). h) modificarea orarului şi obişnuinţelor legate de somn şi odihnă. i) modificarea obiceiurilor alimentare. 9. În ultimii ani aţi avut un concediu (vacanţă )care v-a satisfacut?

a) da (v-aţi odihnit, aţi fost plecat unde v-aţi propus etc.). b) nu (aţi stat acasă, aţi muncit, nu v-aţi permis financiar un concediu ).

10. Obişnuiţi să organizaţi şi să păstraţi obiceiurilor sărbătorilor în familie (religioase, aniversări, revelion, etc.):

a) da. b) nu.

11. Semnalaţi orice altă modificare produsă în existenţa “dumneavoastră”care a avut repercursiuni pozitive sau negative.

FACTORII DE STRES SCALA DE MĂSURARE CUMULATIVĂ A STRESULUI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 a 100 73 50 53 26 17 11 25 5 1 b 63 65 40 44 20 30 29 20 25 20 c 37 35 39 28 30 65 15 d 39 29 29 38 24 e 45 26 36 39 19 f 20 19 g 45 18 h 23 16 i 47 15 SCORUL PENTRU STRES 5……….. PESTE 400 - STRES MAJOR 4……….. 300 - 399 - STRES PUTERNIC 3……….. 200 - 299 - STRES MODERAT 2……….. 150 - 199 - STRES MINOR 1……….. SUB 150 - FĂRĂ STRES

41

ANEXA 2 CHESTIONAR NR. 2 PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES – STRESUL MANIFEST COTE : 1 – TOTDEAUNA 2 – DESEORI 3 – CÂTEODATĂ 4 – RAREORI 5 – NICIODATĂ 1. Iau cel puţin o dată pe zi o masă caldă, echilibrată caloric. 2. Dorm 7-8 ore pe noapte de cel puţin patru ori pe săptămână. 3. Dau şi primesc afecţiune în mod regulat. 4. Am în jurul meu cel puţin o persoană în care am încredere. 5. Fac exerciţii fizice până la transpiraţie de cel puţin două ori pe săpămână. 6. Fumez mai puţin de jumătate de pachet de ţigări pe zi. 7. Consum băuturi alcoolice în mai puţin de 5 zile pe săpămână. 8. Am o greutate normală în raport cu înălţimea.

9. Am un venit care îmi asigură necesităţile de bază. 10. Credinţa religioasă îmi dă putere. 11. Particip în mod regulat la activităţi sociale-culturale. 12. Am un cerc de prieteni şi cunoştinţe. 13. Sunt sănătos (inclusiv văd bine, aud bine, am dinţii sănătoşi). 14. Sunt în stare să vorbesc deschis despre propriile stări când sunt trist sau supărat. 15. Discut regulat cu cei din familie despre problemele casnice, treburile casei,bani. 16. Am unul sau mai mulţi prieteni cărora mă pot confesa în probleme personale. 17. Mă distrez cel puţin odată pe săptămână. 18. Sunt în stare să-mi organizez efectiv timpul. 19. Beau mai puţin de 3 ceşti de cafea, ceai, cola, pe zi. 20. În timpul zilei am momente în care mă relaxez.

PUNCTAJ ETALON 20 - 25 = NORMAL, ECHILIBRAT 26 - 50 = STRES MINOR 51 - 75 = STRES MODERAT 76 - 95 = STRES ACCENTUAT 96 - 100=STRES MAJOR

42

ANEXA 3 CHESTIONAR NR. 3

PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES STRESUL FIZIOLOGIC, STRESUL PSIHOEMOŢIONAL,

STRESUL SOCIAL ŞI COMPORTAMENTAL COTE : 1 - NICIODATĂ 2 - RAREORI 3 - UNEORI 4 - DE OBICEI 5 - TOTDEAUNA

1. Mâinile îmi sunt reci şi umede. 2. Simt o tensiune (apăsare) în jurul capului. 3. Îmi simt gâtul înţepenit şi mă doare când mişc capul. 4. Simt o durere în partea de jos a spinării. 5. Simt că nu am suficient aer. 6. Muşchii pieptului sunt încordaţi. 7. Mă simt ameţit şi împrăştiat. 8. Îmi simt maxilarele încleştate şi-sau scrâşnesc din dinţi. 9. Am crampe şi dureri la somac.

10. Am de multe ori senzaţia că îmi creşte tensiunea. 11. Mă supăr pentru orice nimic. 12. Am dificultăţi să-mi amintesc nume, adrese, etc. 13. Mă simt deseori trist, deprimat. 14. Nu-mi amintesc ce-am citit. 15. Îmi tot spun ce-ar trebui să fac dar nu fac. 16. Îmi amintesc eşecurile dar uit repede succesele. 17. Simt că nu mă pot debarasa de obiceiurile rele. 18. Mă simt obosit şi epuizat. 19. Mă simt responsabil pentru lucrurile rele care se întâmplă altora. 20. Mă irită când planurile mele nu se finalizează. 21. Strig la alţii fără motiv. 22. Mă simt tulburat când sunt între oameni străini. 23. Am dificultăţi să spun altora ce doresc. 24. Mă simt jenat când sunt lăudat de alţii. 25. Mă simt înstrăinat de familia mea. 26. Prietenii mei par a avea mai mult succes decât mine. 27. Nu ştiu niciodată cum să reacţionez faţă de oamenii agresivi. 28. Mă simt neliniştit în legătură cu modul în care ceilalţi îmi percep reacţiile. 29. Am dificultăţi în exprimarea difernţelor de opinie faţă de alţii. 30. Sunt nerăbdător cu ceilalţi oameni.

Din însumarea notelor la întrebările 1-10 rezultă NOTA F - INDICATORII FIZIOLOGICI AI STRESULUI. Din însumarea notelor la întrebările 11-20 rezultă NOTA P - INDICATORII PSIHOEMOŢIONALI AI STRESULUI. Din însumarea notelor la întrebările 21-30 rezultă NOTA S - INDICATORII COMPORTAMENTULUI SOCIAL.

43

PUNCTAJ - ETALON 10 - 12 = NORMAL, ECHILIBRAT 13 - 22 = STRES MINOR 23 - 37 = STRES MODERAT 38 - 47 = STRES ACCENTUAT 48 - 50 = STRES MAJOR

44

ANEXA 4

PROFILUL SINTETIC AL VULNERABILITĂŢII LA STRES ŞI AL STRESULUI

MANIFEST NUME…………………………………….. PRENUME……………………………….. VÂRSTA…………………………………. STUDII…………………………………… PROFESIUNE…………………………….

CLASA PROBA

NOTA 1 2 3 4 5

CHESTIONAR Nr.1

CHESTIONAR Nr.2

CHESTIONAR Nr.3

F

P

S

45

FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU PROFILUL VULNERABILITĂŢII LA STRES

NUME : …………………………….. VÂRSTA : …………………........ PRENUME : ……………………….. OCUPAŢIA :………………........

CHESTIONAR NR. 1 Încercuiţi fiecare literă care vi se potriveşte, dacă se referă la ce vi s-a întâmplat în ultimul an !

1.

a.

3.

b.

5.

d. 7.

a. 8.

g. b. c. e. b. h. c. d. f. c. i.

2.

a. e. g.

8.

a. 9.

a. b.

4. a. h. b. b.

c. b. i. c. 10.

a. d.

5. a.

6. a. d. b.

e. b. b. e. TOTAL PUNCTE

3. a. c. c. f.

FACTORII DE STRES /SCALA CUMULATIVĂ A STRESULUI 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

a. 100 73 50 53 26 17 11 25 5 1 b. 63 65 40 44 20 30 29 20 25 10 c. 37 35 39 28 30 65 15 d. 39 29 29 38 24 e. 45 26 36 39 19 f. 20 19 g. 45 18 h. 23 16 i. 47 15

CHESTIONAR NR.2 Răspundeţi cât mai sincer la întrebările puse, încercuind numai una din cotele prezentate !

1.

1 Totdeauna

6.

1 Totdeauna

11.

1 Totdeauna

16.

1 Totdeauna 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată

2.

1 Totdeauna

7.

1 Totdeauna

12.

1 Totdeauna

17.

1 Totdeauna 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată

3.

1 Totdeauna

8.

1 Totdeauna

13.

1 Totdeauna

18.

1 Totdeauna 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată

4.

1 Totdeauna

9.

1 Totdeauna

14.

1 Totdeauna

19.

1 Totdeauna 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată

5.

1 Totdeauna

10.

1 Totdeauna

15.

1 Totdeauna

20.

1 Totdeauna 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 2 Deseori 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 3 Câteodată 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 4 Rareori 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată 5 Niciodată

PUNCTAJ ETALON : ………………

46

CHESTIONAR NR. 3 Răspundeţi cât mai sincer la întrebările puse, încercuind numai una din cotele prezentate !

1.

1 NICIODATĂ

11.

1 NICIODATĂ

21.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

2.

1 NICIODATĂ

12.

1 NICIODATĂ

22.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

3.

1 NICIODATĂ

13.

1 NICIODATĂ

23.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

4.

1 NICIODATĂ

14.

1 NICIODATĂ

24.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

5.

1 NICIODATĂ

15.

1 NICIODATĂ

25.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

6.

1 NICIODATĂ

16.

1 NICIODATĂ

26.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

7.

1 NICIODATĂ

17.

1 NICIODATĂ

27.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

8.

1 NICIODATĂ

18.

1 NICIODATĂ

28.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

9.

1 NICIODATĂ

19.

1 NICIODATĂ

29.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

10.

1 NICIODATĂ

20.

1 NICIODATĂ

30.

1 NICIODATĂ 2 RAREORI 2 RAREORI 2 RAREORI 3 UNEORI 3 UNEORI 3 UNEORI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 4 DE OBICEI 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA 5 TOTDEAUNA

TOTAL TOTAL TOTAL NOTA F: ……….. NOTA P : …………. NOTA S : ……………

47

ANEXA NR. 5

Ψ SCALA DE EVALUARE A FACTORILOR DE STRES

(după Charly Cungi) NUME :……………………………. PRENUME:…………………………………... FUNCŢIA :………………………… UNITATEA :…………………………………. DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

NR. CRT. SITUAŢIA PREZENTATĂ

Semnificaţie deloc slab puţin destul mult f.

mult NOTA 1 2 3 4 5 6

1. M-am confruntat, în cursul vieţii mele, cu situaţii traumatizante (deces, concediere, decepţie amoroasă etc.)?

2. Sunt pe cale de a trăi o situaţie traumatizantă (deces, concediere, decepţie amoroasă etc.)?

3.

Suport o suprasarcină profesională frecventă sau permanentă? Şi/sau sunt dominat de sentimentul urgenţei şi/ sau există o ambianţă puternic competitivă la locul meu de muncă?

4. Serviciul meu nu-mi convine, nu corespunde dorinţelor mele sau este o sursă de insatisfacţie, îmi dă senzaţia că pierd timpul? Mai mult, mă deprimă?

5. Am griji familiale importante (de cuplu, părinţi, etc.)? Familia mea este mai degrabă o povară decât o binecuvântare ?

6. Am datorii, câştig prea puţin în raport cu modul meu de viaţă, îmi fac probleme din această cauză ?

7. Am multe activităţi extraprofesionale şi ele sunt surse de oboseală sau de tensiune (asociaţii, sport, etc.) ?

8. Sufăr de vreo boală ? Care este gravitatea sau importanţa blocajului cauzat ?

► TOTAL COLOANĂ ► TOTAL GENERAL

OBS. Marcaţi o cruciuliţă în căsuţa corespunzătoare cazului dumneavoastră.

48

ANEXA NR. 6

Ψ SCALA DE EVALUARE A STRESULUI

(după Charly Cungi) NUME :……………………………. PRENUME:………………………………….. FUNCŢIA :………………………… FIRMA :……………………………………… DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

NR. CRT. SITUAŢIA PREZENTATĂ

Semnificaţie deloc slab puţin destul mult f.

mult NOTA 1 2 3 4 5 6

1. Sunt emotiv, sensibil la remarcile sau criticile cuiva ? 2. Sunt coleric sau devin rapid iritabil ?

3. Sunt perfecţionist, am tendinţa de a nu fi mulţumit de ce am făcut eu sau alţii ?

4. Inima îmi bate repede, transpir abundent, tremur, am spasme musculare, de exemplu la faţă sau la pleoape?

5. Mă simt tensionat la nivelul muşchilor, am o senzaţie de crispare la nivelul maxilarelor, al feţei, al corpului în general ?

6. Am probleme cu somnul ? 7. Sunt anxios, îmi fac adesea griji ?

8. Am manifestări fizice ca tulburări digestive, dureri, migrene, alergii, eczeme ?

9. Sunt obosit ?

10. Am probleme de sănătate mai grave – ulcer, boli de piele, colesterol ridicat, hipertensiune arterială, tulburări cardiovasculare ?

11. Fumez sau beau pentru a mă stimula sau pentru a mă calma ? Folosesc alte produse sau medicamente în acest scop ?

► TOTAL COLOANĂ ► TOTAL GENERAL

OBS. Marcaţi o cruciuliţă în căsuţa corespunzătoare cazului dumneavoastră.

49

ANEXA Nr.7 CHESTIONAR DE STRES (HOLMES CIT.DE THROP) (bazat pe scala Holmes şi Rahe) Vi s-a întâmplat, pe parcursul ultimului an, unul din următoarele evenimente enumerate mai jos? Dacă da, încercuiţi punctajul corespunzător şi adunaţi-l la scorul dumneavoastră. Categoria de “altele “vă stă la dispoziţie ca să înscrieţi orice stresor personal şi care nu este indicat în listă.

Nr.crt. EVENIMENTE PUNCTAJ 1. Decesul unuia dintre soţi 100 2. Pierderea credinţei religioase 100 3. Divorţ 75 4. Separarea soţilor 65 5. Închisoare 65 6. Pierderea reputaţiei 60 7. Moartea unui membru aprapiat al familiei(în afară de soţ) 60 8. Pierderea încrederii de sine 60 9. Vătămarea fizică sau boală 50 10. Reîmpăcarea soţilor 50 11. Pensionare 50 12. Schimbarea sănătăţii unui membru al familiei 45 13. Graviditate 40 14. Dificultăţi sexuale 40 15. Creşterea numărului membrilor familiei 40 16. Modificări în afaceri sau la serviciu 40 17. Schimbarea reşedinţei 40 18. Schimbare în starea financiară 35 19. Moartea unui prieten apropiat 35 20. Schimbarea profesiei 35 21. Exacerbarea tensiunilor conjugale 35 22. Pierderea unor împrumuturi sau garanţii 30 23. Preluarea unei răspunderi financiare majore 30 24. Schimbare în responsabilităţile de serviciu 30 25. Fiul sau fiica păraseşte căminul 30 26. Conflicte cu rudele 30 27. Realizări personale iesite din comun 30 28. Schimbare în condiţiile de viaţă 25 29. Probleme cu şeful 25 30. Schimbare în activităţile de biserică 20 31 Schimbarea orelor de serviciu sau a condiţiilor de lucru 20 32. Schimbări în programul şi condiţiile de somn 15 33. Schimbări în activităţile sociale 15 34. Concediu 15 35. Crăciun, Anul Nou 15 36. Mici conflicte cu legea 15

37. Altele - SCOR FINAL

CRITERII GENERALE DE EVALUARE A REZULTATELOR

0 - 150 FĂRĂ PROBLEME SEMNIFICATIVE

151 - 200 UŞOARĂ CRIZĂ DE VIAŢĂ

201 - 300 CRIZĂ MEDIE DE VIAŢĂ

301 - şi peste CRIZĂ MAJORĂ DE VIAŢĂ

50

ANEXA NR. 8

TESTUL DE ANXIETATE Nr.1 Adaptare după D.Magnusson şi N.S.Endler – Personality at the crossroades Conţinut şi instrucţiuni : Proba se prezintă sub forma unui chestionar compus din Forma I şi Forma II, fiecare formă cuprinzând 20 de enunţuri. În Forma I, cele 20 de enunţuri descriu fie prezenţa unei stări de anxietate trecătoare, posibil determinată de evenimente psihotraumatizante şi manifestată prin stări de nelinişte, teamă, îngrijorare, încordare, tensiune, neîncredere în forţele proprii, fie prezenţa unei stări de echilibru neuropsihic manifestat prin stare de bine, calm, încredere în forţele proprii, tonus afectiv pozitiv. Forma II, prin enunţurile sale, conturează prezenţa sau absenţa anxietăţii ca trăsătură, însuşire stabilă a personalităţii. Cele 20 de enunţuri exprimă, de asemenea, descrieri ale unor stări sufleteşti. Cotarea şi interpretarea : Forma I. Pentru alegerile dumneavoastră marcate cu semnul X se acordă un număr de puncte, de la 1 la 4. În Fişa de răspuns , pentru fiecare dintre cele 20 de enunţuri ale Formei I, se indică numărul de puncte ce se acordă fiecărei variante. Enunţurile 3, 4, 6, 7, 9, 12, 13, 14, 17, 18 sunt simptomatice pentru existenţa unei stări de anxietate, cu atât mai marcante cu cât suma punctelor acumulate este mai aproape de 40. Pentru o bună evaluare a stării de anxietate, este necesar să se analizeze calitativ răspunsurile la enunţurile 3, 9, 12, 13, 18. Enunţurile 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 conturează prezenţa unei stări de echilibru neuropsihic, subiectul examinat prezentând tonus afectiv pozitiv, încredere în forţele proprii, stare de calm şi linişte interioară, la un scor apropiat de 10. În revers, un scor apropiat de 40 reflectă carenţe în stabilitatea psihoafectivă. Se vor analiza calitativ răspunsurile mai ales la enunţurile 1, 8, 10, 11, 15, 20. La Forma I, valoarea maximă de anxietate este dată de scorul 80 (20 enunţuri x4). Valoarea scăzută de anxietate este situată în zona imediat superioară scorului de 20. Se apreciază că scorurile ce depăşesc valoarea de 40 indică faptul că persoana investigată prezintă o stare anxioasă. Forma II. Marcajele într-una dintre cele patru căsuţe (A B C D ) conferă acordarea unui anumit număr de puncte. Enunţurile 2, 3, 5, 8, 9, 11, 12, 14, 15, 17, 18, 20 conturează anxietatea ca trăsătură relativ stabilă a personalităţii, generatoare a unui anumit comportament de evitare. Se vor analiza calitativ, în special, răspunsurile 3, 5, 9, 12, 14, 15. Enunţurile 1, 4, 6, 7, 10, 13, 16, 19 sunt semnificative pentru starea de echilibru neuropsihic, absenţa anxietăţii ca trăsătură de personalitate. Se vor analiza calitativ în special răspunsurile la enunţurile 1, 6, 13, 16, 19. Asemănător Formei I, valoarea maximă de anxietate-trăsătură este dată de scorul 80 (20x4). Scorurile mici ce se apropie de valoarea 20 exprimă niveluri scăzute de anxietate. Global, nivelul de anxietate relevat de cele două forme ale testului este apreciat prin scorurile obţinute. Scorul total, maxim este de 160 de puncte (80+80). El reflectă o anxietate manifestă, puternică. Scorul de 40 sau valorile apropiate de acesta exprimă stabilitate psihică, absenţa anxietăţii. Scorurile ce depăţesc 80 indică intrarea în zona stării de anxietate. Aceasta va fi cu atât mai accentuată cu cât se apropie de scorul de 160.

51

FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU CHESTIONARUL DE ANXIETATE – FORMA I

Citiţi cu atenţie fiecare descriere în parte din Forma I şi, în măsura în care aceasta corespunde cu felul în care vă simţiţi acum, în acest moment (în Fişa de răspunsuri, Forma I), marcaţi semnul X în căsuţa lui A,B,C sau D.

Semnificaţiile lui A,B,C,D sunt următoarele : A – deloc ; B – puţin; C – destul; D – foarte mult. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să

înfăţişeze cel mai bine felul în care vă simţiţi în prezent. Timpul pentru completarea chestionarului este nelimitat, dar încercaţi să lucraţi

în ritm susţinut.

Nr.crt. ENUNŢUL A B C D 1. Mă simt calm 4 3 2 1 2. Mă simt liniştit 4 3 2 1 3. Sunt încordat 1 2 3 4 4. Îmi pare rău de ceva 1 2 3 4 5. Sunt în apele mele 4 3 2 1 6. Sunt trist 1 2 3 4 7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile 1 2 3 4 8. Mă simt odihnit 4 3 2 1 9. Mă simt neliniştit 1 2 3 4 10. Mă simt bine 4 3 2 1 11. Am încredere în puterile mele 4 3 2 1 12. Mă simt nervos 1 2 3 4 13. Sunt speriat 1 2 3 4 14. Mă simt enervat 1 2 3 4 15. Sunt relaxat 4 3 2 1 16. Mă simt mulţumit 4 3 2 1 17. Sunt îngrijorat 1 2 3 4 18. Mă simt agitat şi zăpăcit 1 2 3 4 19. Mă simt vesel 4 3 2 1 20. Sunt bine-dispus 4 3 2 1

Total TOTAL GENERAL

NUME.................................................... VÂRSTA................................ PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................ SEXUL................................................... STUDII................................... TIPUL DE ANXIETATE.....................................

52

FIŞA DE RĂSPUNS PENTRU CHESTIONARUL DE ANXIETATE – FORMA II

Citiţi cu atenţie fiecare descriere în parte din Forma II şi, în măsura în care aceasta corespunde cu felul în care vă simţiţi în general, marcaţi semnul X într-una dintre căsuţele A, B, C, D ale Fişei de răspunsuri, Forma II.

Semnificaţiile lui A,B,C,D sunt următoarele : A – aproape niciodată;B – câteodată; C – adeseori; D – aproape totdeauna Alegeţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul în care vă simţiţi în general. Nu există răspunsuri bune sau rele.

Timpul pentru completarea chestionarului este nelimitat, dar încercaţi să lucraţi în ritm susţinut. Nr.crt. ENUNŢUL A B C D

1. Sunt bine –dispus 4 3 2 1 2. Obosesc repede 1 2 3 4 3. Îmi vine să plâng 1 2 3 4 4. Aş dori să fiu la fel de fericit cum par să fie alţii 1 2 3 4

5. De multe ori îmi scapă unele lucruri pentru că nu mă pot decide destul de repede 1 2 3 4

6. Mă simt odihnit 4 3 2 1 7. Sunt calm, concentrat şi lucid 4 3 2 1 8. Simt că se adună greutăţile şi nu le mai pot face faţă 1 2 3 4

9. Mă frământă prea mult anumite lucruri care în realitate nu au importanţă 1 2 3 4

10. Sunt fericit 4 3 2 1 11. Sunt încântat să iau lucrurile prea în serios 1 2 3 4 12. Îmi lipseşte încrederea în puterile mele 1 2 3 4 13. Mă simt liniştit 4 3 2 1 14. Încerc să evit un moment critic sau o dificultate 1 2 3 4 15. Mă simt abătut 1 2 3 4 16. Sunt mulţumit 4 3 2 1

17. Îmi trece prin minte câte un gând lipsit de importanţă şi mă sâcâie 1 2 3 4

18. Aşa de mult pun dezamăgirile la suflet, că nu mai pot scăpa de ele 1 2 3 4

19. Sunt un om echilibrat 4 3 2 1

20. Când mă gândesc la necazurile mele prezente devin nervos şi prost - dispus 1 2 3 4

Total TOTAL GENERAL

NUME.................................................... VÂRSTA................................ PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................ SEXUL................................................... STUDII................................... TIPUL DE ANXIETATE.....................................

53

ANEXA NR. 9 CHESTIONARUL DE ANXIETATE NR. 2 MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR Conţinut şi instrucţiuni : Chestionarul este o adaptare după Scala de anxietate manifestă întocmită de J.A.Taylor („A Personality Scale of Manifest Anxiety”, J. Abnorm Soc. Pschol, 48). MAS (Manifest Anxiety Scale) îţi propune să discrimineze şi să evalueze simţămintele de insecuritate, de lipsă de încredere în forţele proprii, stările de nelinişte, în genere, stările evitante în relaţie cu anumite simptome fiziologice şi psihosomatice.

Chestionarul cuprinde un număr de 90 de enunţuri pe care subiectul este chemat sţ le clasifice în două categorii : Adevărat-Fals. Citiţi fiecare enunţ în parte şi, după modul cum se potriveşte cu starea dumneavoastră actuală, marcaţi semnul „X” în coloanele corespunzătoare lui „Adevărat” = A sau „Fals” = F.

Nu există limită de timp în parcurgerea şi soluţionarea testului. Răspundeţi la toate enunţurile cu deplină sinceritate.

Cotare şi interpretare: Se acordă câte un punct pentru fiecare răspuns marcat cu semnul „X” care corespunde următorului tabel :

Nr. Crt.

Răspuns Nr. Crt.

Răspuns Nr. Crt.

Răspuns Nr. Crt.

Răspuns Nr. Crt.

Răspuns

1. A 21. A 41. F 61. F 81. A 2. A 22. A 42. F 62. F 82. A 3. A 23. A 43. F 63. F 83. F 4. A 24. A 44. A 64. F 84. F 5. A 25. A 45. A 65. A 85. F 6. A 26. F 46. A 66. A 86. A 7. A 27. F 47. A 67. A 87. A 8. A 28. A 48. A 68. A 88. A 9. A 29. A 49. A 69. A 89. F 10. A 30. A 50. A 70. A 90. F 11. A 31. A 51. A 71. A 12. F 32. F 52. F 72. F 13. F 33. F 53. F 73. F 14. F 34. F 54. F 74. F 15. A 35. A 55. A 75. A 16. A 36. A 56. A 76. A 17. A 37. A 57. A 77. A 18. A 38. A 58. F 78. A 19. A 39. A 59. F 79. A 20. A 40. A 60. F 80. A

Încercuiţi semnele X care corespund numerelor menţionate în tabel. Totalizaţi

numărul de puncte obţinut. Numărul maxim de puncte care poate fi obţinut este de 90. Etalon întocmit pe baza investigării a 200 de subiecţi, între 20 şi 45 ani , de ambele sexe.

Număr de puncte Semnificaţii 0-9 Lipsa oricărei forme sau manifestări de anxietate.

10-25 Unele stări anxioase, reactive, de mică însemnătate şi intensitate, efemere, rapid estompate de şuvoiul cotidian al faptelor de viaţă.

26-50 Prezenţa unopr stări anxioase în conduita individuală.

51-90 Stări de anxietate care pot ridica semne de întrebare, puternic asociate cu manifestări fiziologice sau psihosomatice.

54

FIŞE DE RĂSPUNS PENTRU CHESTIONARUL DE ANXIETATE NR. 2

MANIFEST ANXIETY SCALE – ( MAS ) de J.A. TAYLOR NR.

CRT. ENUNŢURI OPŢIUNE

Adevărat Fals 1. Mă îngrijorează o mulţime de lucruri 2. Am dificultăţi în concentrare 3. M-am simţit deprimat 4. M-am simţit descurajat 5. M-am blamat pentru diverse lucruri, întâmplări 6. M-am simţit tensionat , „ de o sensibilitate excesivă” 7. M-am simţit stingherit, stânjenit 8. Nu mă simt atras de nici un fel de activitate 9 Nimic nu-mi face plăcere

10. M-am simţit ameţit, aerian, cu capul golit 11. Mi-au tremurat mâinile 12. M-am simţit cu adevărat plin de viaţă 13. Am simţit că sunt plin de energie 14. Am fost amuzat de ce se întâmplî în jur 15. M-am simţit nemulţumit de lucruri (treburi) 16. M-am simţit confuz, năucit 17. M-am simţit trist 18. M-am simţit in inferior altora 19. Muşchii mei sunt tensionaţi sau dureroşi 20. Am stări de greaţă 21. M-am simţit retras în mine, închis în mine 22. Am simţit că am lăsat-o mai moale 23. Am tremurat de frică 24. Am dificultăţi la înghiţire 25. Când mi-e cald, când mi-e rece 26. M-am simţit cu adevărat mulţumit, satisfăcut 27. Sunt capabil să râd cu uşurinţă 28. M-am simţit iritat 29. Am dificultăţi în luarea deciziilor 30. Obosesc cu uşurinţă 31. M-am simţit disperat, fără speranţe 32. Sunt pesimist în ceea ce priveşte viitorul 33. M-am simţit nervos 34. M-am simţit speriat 35. Am făcut un efort extraordinar să încep un lucru 36. Gura mi-e uscată 37. M-am simţit ca şi când mă înec, nu am aer 38. M-am simţit sleit, istovit 39. Am avut dureri în coşul pieptului 40. Am avut frecvent senzaţie de urinat 41. M-am simţit bine cu mine cu mine însumi 42. Am avut multe lucruri interesante de făcut 43. M-am simţit sigur pe mine 44. Aţtept cu nerăbdare să se deruleze evenimentele 45. M-am simţit fără astâmpăr, agitat, neliniştit 46. Am simţit că ar putea să se întâmple ceva îngrozitor 47. Mi-am pierdut pofta de mâncare 48. Mă simt dezamăgit de mine însumi 49. Îmi venea să plâng 50. Sunt capabil să mă relaxez 51. Am deranjamente la stomac 52. M-am simţit plictisit 53. M-am gîndit la moarte , la suicid 54. Am dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte, întretăiate) 55. Am mîinile reci, sau asudate, umede

55

NR. CRT. ENUNŢURI

OPŢIUNE Adevărat Fals

56. Mi-e frică să nu mor curând 57. Tresar cu uşurinţă aproape din orice 58. Am avut şi am multe la care să mă gândesc 59. M-am simţit vesel, bine dispus 60. M-am simţit optimist 61. Am acţionat, m-am pus pe treabă repede şi cu uşurinţă 62. M-am simţit plin de speranţă în ceea ce priveşte viitorul 63. M-am simţit cu adevărat guraliv, vorbăreţ 64. Am dificultăţi în a acorda atenţie celor ce se întâmplă în jurul meu 65. Am adormit foarte bine 66. M-am simţit ca şi cum aş fi avut un eşec, ca un ratat 67. M-am simţit obosit, apatic 68. Am avut diaree 69. Nimic nu mi s-a părut interesant sau amuzant 70. Am tremurături, contracturi ale muşchilor 71. Mi-a fost frică că îmi voi pierde controlul 72. Am simţit că am realizat multe 73. Am fost mândru de mine 74. M-am simţit sociabil, ca şi când aş fi în compania altora 75. Am simţit că nu am nevoie să dorm prea mult 76. Am dificultăţi în a-mi aminti despre lucruri 77. Am dificultăţi în a dormi bine (a dormi în cursul nopţii fără să mă trezesc) 78. M-am simţit ca fiind fără valoare 79. Am simţit un „nod” în gât 80. M-am simţit ca fiind singur 81. Am bătăi puternice sau rapide ale inimii 82. M-am simţit ca şi când voi înnebuni 83. M-am simţit plin de succes 84. Ideile îmi vin foarte uşor 85. M-am simţit foarte vioi 86. Am dificultăţi în a adormi 87. M-am simţit „într-un moment critic” agitat 88. Am simţit amorţeli sau furnicături 89. M-am simţit cu capul foarte limpede 90. Aş putea face orice aş avea nevoie

TOTAL

NUME.................................................... VÂRSTA................................ PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................ SEXUL................................................... STUDII...................................

TIPUL DE ANXIETATE.....................................

56

ANEXA NR. 10 SELF RATING SCALE FOR DEPRESSION - ZUNG

Citiţi cu atenţie întrebările, după care încercuiţi valoarea răspunsului din tabel. RAR sau NICIODATĂ; UNEORI ; ADESEA; TOTDEAUNA La rubrica TOTAL treceţi valorile alese , iar la rubrica TOTAL GENERAL faceţi suma alegerilor dumneavoastră. Răspundeţi cât mai corect, căutând să arătaţi starea reală a dumneavoastră. Nr. crt.

ÎNTREBAREA RAR SAU

NICIODATĂ UNEORI ADESEA

TOT- DEAUNA

TOTAL

1. Mă simt abătut şi trist. 1 2 3 4 2. Mă simt mai bine dimineaţa. 4 3 2 1

3. Plâng sau îmi vine să plâng fără motiv. 1 2 3 4

4. Dorm rău noaptea. 1 2 3 4

5. Am poftă de mâncare ca şi mai înainte. 4 3 2 1

6. Îmi place să fiu într-o societate agreabilă, să întâlnesc oameni interesanţi şi să vorbesc cu ei.

4 3 2 1

7. Am slăbit. 1 2 3 4 8. Sunt constipat. 1 2 3 4 9. Inima îmi bate mai repede. 1 2 3 4 10. Mă simt obosit fără motiv. 1 2 3 4

11. Mă simt la fel de dispus / vioi, vesel / ca şi înainte. 4 3 2 1

12. Lucrurile obişnuite le fac la fel de uşor ca şi în trecut. 4 3 2 1

13. Sunt agitat şi nu pot rămâne / sta / linştit 1 2 3 4

14. Privesc viitorul cu încredere. 4 3 2 1 15. Sunt mai iritat în prezent. 1 2 3 4

16. Nu încerc nici o greutate în a lua o hotărâre. 4 3 2 1

17. Am sentimentul de a fi util. 4 3 2 1 18. Viaţa mea este suficient de plină. 4 3 2 1

19. Am sentimentul că ar fi mai bine să fiu mort. 1 2 3 4

20. Totdeauna mi-a plăcut să fac lucruri pe care le fac şi în prezent. 1 2 3 4

TOTAL GENERAL NUME.................................................... VÂRSTA................................ PRENUME............................................. OCUPAŢIA............................ SEXUL................................................... STUDII................................... TIPUL DE DEPRESIE....................................

SELF RATING SCALE FOR DEPRESSION - ZUNG Scala se dă pacientului să fie completată şi nu se admite nici o sugestie sau imfluenţă din

partea examinatorului. Calculul indicelui de depresie = (nota totală x 100) : 80 Indice de depresie :

- mai mic de 50 – nu este depresie - între 50 – 60 – depresie uşoară - între 60 -70 – depresie medie - peste 70 – depresie gravă

57

ANEXA nr.11 CHESTIONARUL KARASEK-1

AXA – CERINŢE PSIHOLOGICE Cantitate – rapiditate I 10 Munca mea mă solicită să lucrez repede I 12 Mi se cere să efectuez activităţi în exces I 13 Am timp suficient să- mi execut corect activitatea Complexitate – intensitate I 14 Primesc ordine contradictorii de la alte persoane I 11 Munca mea îmi cere să lucrez intens I 15. Munca mea îmi cere să lucrez lungi perioade concentrat Întreruperi, previzibilitate I 16 Munca mea este adesea întreruptă înainte de a fi terminată, necesitând reveniri ulterioare I 17 Munca mea este foarte aglomerată I 18 Aşteptarea muncii altor colegi sau a altor departamente îmi încetineşte adesea propria muncă Scorul cerinţei psihologice este dat de formula : I 10 + I 11 + I 12 + 5 - I 13 + I 14 + I 15 + I 16 + I 17 + I 18 AXA LATITUDINE DECIZIONALA , REGRUPEAZĂ TREI SUB – AXE Latitudinea sau limitele de manevră I 4 Munca mea îmi permite să iau adesea decizii de unul singur I 6 În activitatea mea am foarte puţină libertate de a decide cum să-mi desfăşor munca I 8 Am posibilitatea de a influenţa desfăşurarea muncii mele Utilizarea competenţelor I 2 In activitatea mea efectuez sarcini repetitive I 5 Munca mea solicită un nivel înalt de competenţă I 7 In activitatea mea efectuez sarcini variate Dezvoltarea competenţelor I 1 În munca mea trebuie să învăt lucruri noi I 3 Munca mea îmi cere să fiu creativ I 9 Am posibilitatea să-mi dezvolt competenţele profesionale Scorul la latitudine decizională este dat de formula: 4 x I 4 + 4 x ( 5- I 6 ) + 4 x I 8 + 2 x ( 5 – I 2 )+ 2 x I 2 + 2 x I 5 + 2 x I 7 + 2 x I 1 + 2 x I 3 + 2 x I 9 Axa „susţinere socială”reflectă susţinerea profesională sau emoţională provenind din partea superiorilor sau a colegilor

58

Susţinerea profesională - a superiorilor I 22 Seful meu poate cu uşurinţă să-i determine pe subordonaţi să colaboreze I 21 Seful mea mă ajută să-mi termin cu bine munca - a colegilor I 23 Colegii cu care lucrez sunt oameni competenţi I 26 Colegii mei mă ajută să-mi termin treaba cu bine Susţinerea emoţională - a superiorilor I 20 Şeful mea ascultă cu atenţie ce-i spun I19 Seful mea este interesat ca subordonaţii să fie mulţumiţi - a colegilor I 25 Colegii cu care lucrez sunt prietenoşi I 24 Colegii cu care lucrez sunt interesaţi de mine Scorul la susţinere socială este dat de formula : I 19 + I 20 + I 21 + I 22 + I 23 + I 24 + I 25 + I 26 „Munca încordată” şi „munca permanent încordată” Munca încordată sau tensiunea în muncă este dată de combinaţia slabă latitudine / cerinţe mari. In practică , dacă scorul la cerinţe psihologice este superior lui 20 şi scorul la libertate decizională inferioară lui 71 salariatul este în cadranul „încordat” şi deci considerat în situaţia de „ job strain” Munca permanent încordată este dată de combinaţia unei situaţii de jot strain şi o slabă susţinere socială, inferioară lui 24.

59

CHESTIONARUL KASAREK-2

1 nu este adevărat niciodată

2 de cele mai multe ori nu este adevărat

3 de cele mai multe ori nu este adevărat

4 este întotdeauna adevărat

1 În munca mea trebuie să învăt lucruri noi 1 2 3 4 2 În activitatea mea efectuez sarcini repetitive 1 2 3 4 3 Munca mea îmi cere să fiu creativ 1 2 3 4 4 Munca mea îmi permite să iau adesea decizii de unul singur 1 2 3 4 5 Munca mea solicită un nivel înalt de competenţă 1 2 3 4 6 În activitatea mea am foarte puţină libertate de a decide cum să-mi desfăşor munca 1 2 3 4 7 In activitatea mea efectuez sarcini variate 1 2 3 4 8 Am posibilitatea de a influenţa desfăşurarea muncii mele 1 2 3 4 9 Am posibilitatea să-mi dezvolt competenţele profesionale 1 2 3 4 10 Munca mea mă solicită să lucrez repede 1 2 3 4 11 Munca mea îmi cere să lucrez intens 1 2 3 4 12. Mi se cere să efectuez activităţi în exces

1 2 3 4 13 Am timp suficient să- mi execut corect activitatea 1 2 3 4

60

14 Primesc ordine contradictorii de la alte persoane 1 2 3 4 15. Munca mea îmi cere să lucrez lungi perioade concentrat 1 2 3 4 16 Munca mea este adesea întreruptă înainte de a fi terminată, necesitând reveniri ulterioare 1 2 3 4 17 Munca mea este foarte aglomerată 1 2 3 4 18 Aşteptarea muncii altor colegi sau a altor departamente îmi încetineşte adesea propria muncă 1 2 3 4 19 Seful meu este interesat ca subordonaţii să fie mulţumiţi 1 2 3 4 20 Şeful meu ascultă cu atenţie ce-i spun 1 2 3 4 21 Seful meu mă ajută să-mi termin cu bine munca 1 2 3 4 22 Seful meu poate cu uşurinţă să-i determine pe subordonaţi să colaboreze 1 2 3 4 23 Colegii cu care lucrez sunt oameni competenţi 1 2 3 4 24 Colegii cu care lucrez sunt interesaţi de mine 1 2 3 4 25 Colegii cu care lucrez sunt prietenoşi 1 2 3 4 26 Colegii mei mă ajută să-mi termin treaba cu bine 1 2 3 4

61

MUNCA DVS. ESTE STRESANTA ? Mereu

adevărat De multe

ori adevărat

De multe ori fals

Mereu fals

P 1 Zilele sunt prea scurte pentru tot ce munca mea cere să fac

3

2 1 0

C 2 Nu pot prevedea tot ce voi lucra într-un an 3 2 1 0

E 3 Mediul meu de muncă este agreabil 0 1 2 3

R 4 În jurul meu sunt destui oameni cu caractere urâte cu care e greu de trăit

3 2 1 0

E 5 Activitatea mea solicită eforturi fizice sau sarcini penibile

3 2 1 0

V 6 În meseria pe care o fac, pot fi foarte uşor victima unei agresiuni

3 2 1 0

F 7 Pentru tot ce fac prin munca mea nu sunt plătit corespunzător

3 2 1 0

P 8 În munca mea trebuie să fac adesea lucruri noi

3 2 1 0

C 9 Postul în care lucrez riscă restructurări sau mutări iminente

3 2 1 0

F 10 În munca mea primesc mai multe critici decât felicitări

3 2 1 0

C 11 Am dificultăţi în a introduce tehnologie nouă ân munca mea (informatizare, internet etc.)

3 2 1 0

R 12 În munca mea contactele cu oamenii sunt prileze de satisfacţie

0 1 2 3

P 13 În munca mea producerea unei erori poate avea consecinţe grave

3 2 1 0

E 14 Pierd mult timp cu deplasarea (pentru a ajunge la muncă sau pentru a-mi desfăşura munca)

3 2 1 0

V 15 Faţă de alte persoane, eu încep să simt frică şi teamă pentru securitatea mea

3 2 1 0

F 16 Cred că intreprinderea mea nu se îngrijeşte de cariera mea

3 2 1 0

R 17 Sunt adesea în contact cu persoane nepoliticoase, chiar dezagreabile

3 2 1 0

C 18 Munca pe care o desfăşor necesită o adaptare permanentă la noutăţi

3 2 1 0

V 19 În exercitarea muncii mele am primit deja lovituri şi am fost rănit

3 2 1 0

P 20 MI-au fost fixate sarcini de muncă pe care le consider greu de atins

3 2 1 0

V 21 Am de-aface în munca mea cu o persoană ( sau mai multe) care simt plăcere de a mă face să sufăr

3 2 1 0

E 22 Lucrez într-o atmosferă zgomotoasă şi agitată

3 2 1 0

62

F 23 Intreprinderea în care muncesc oferă numeroase avantaje

0 1 2 3

R 24 Am de-aface cu o atmosferă proastă în munca mea

3 2 1 0

Munca Dvs. este plină de stresori ? Faceţi totalul tuturor notelor adordate Total cuprins între 0 şi 10 – munca nu pare a fi stresantă Total cuprins între 11 şi 20 – muncă în care sunt unii factori de stres Total cuprins între 21 şi 30 – muncă în care sunt numeroşi factori de stres Total cuprins între 31 şi 40 – muncă foarte stresantă Total superior lui 40 – muncă extrem de stresantă Care sunt cei mai importanţi stresori Scorul P ( adunaţi notele la cele patru întrebări P ( 1,8,13,20) – stresori legaţi de presiunile

exercitate asupra subiectului Scorul C ( adunaţi notelela cele patru întrebări C ( 2,9,11,18) – stresori legaţi de schimbările

cu care se confruntă subiectul Scorul F ( adunaţi notelela cele patru întrebări F ( 7,10,16,23) – stresori legaţi de frustrările

pe care le suportă subiectul Scorul R ( adunaţi notelela cele patru întrebări R ( 4,12,17,24) – stresori legaţi de relaţiile

pe care le are subiectul Scorul V ( adunaţi notelela cele patru întrebări V ( 6,15,19,21) – stresori legaţi de violenţele

la care este victimă subiectul Scorul E ( adunaţi notelela cele patru întrebări E ( 3,5,14,22) – stresori legaţi de mediul de

muncă al subiectului

63

ANEXA NR.12 CHESTIONAR SIEGRIST

Întrebările următoare se referă la munca Dvs. Indicaţi dacă sunteţi de acord ( acceptaţi ) sau nu sunteţi de acord (nu acceptaţi) situaţiile prezentate, marcând căsuţa corespunzătoare. Dacă aţi marcat căsuţa din faţa săgeţii → atunci indicaţi în ce măsură sunteţi în general perturbat de situaţia prezentată, încercuind cifrele care corespund cel mai bine răspunsului Dvs. ( 1 – nu sunt deloc perturbat, 2 – sunt puţin perturbat, 3 – sunt perturbat, 4 – sunt foarte perturbat ) Vă mulţumesc şi vă rog să răspundeţi la toate întrebările

S1 Sunt constant presat de timp din cauza dificultăţii muncii

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S2 Sunt frecvent întrerupt şi deranjat în munca mea

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S3 Munca mea implică multă responsabilitate nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S4 Sunt adesea obligat să fac ore suplimentare nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S5 Munca mea solicită eforturi fizice nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S6 In cursul ultimilor ani munca mea a devenit mai exigentă

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S7 Sunt respectat aşa cum merit de superiorii mei nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S8 Sunt respectat aşa cum merit de colegii mei nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S9 In munca mea sunt susţinut suficient în situaţii dificile

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S10 Sunt tratat incorect în munca mea nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S11 Sunt pe cale (mă aştept)să trăiesc o perioadă nedorită în munca mea

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S12 Perspectivele mele de promovare sunt slabe nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S13 Siguranţa serviciului meu este ameninţată nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S14 Poziţia mea profesională actuală corespunde bine pregătirii mele

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S15 Analizând eforturile depuse mă bucur de respectul şi stima pe care o merit în munca mea

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S16 Analizând eforturile depuse, perspectivele mele de promovare sunt satisfăcătoare

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

S17 Analizând eforturile depuse, salariul meu este statisfăcător

nu sunt de acord □ → sunt de acord □

1 2 3 4

În continuare indicaţi în ce măsură sunteţi de acord cu fiecare frază, incercuind cifra care corespunde cel mai bine răspunsului Dvs. (1 – nu sunt deloc de acord, 2 – nu sunt de acord, 3 – de acord, 4 – total de acord ) S 18 De cele mai multe ori pun criticile la suflet 1 2 3 4 S 19 De cele mai multe ori ambiţia mă motivează 1 2 3 4 S 20 Cea mai mică întrerupere a muncii mă agasează mult 1 2 3 4 S 21 Cînd un lucru trebuie bine făcut, cred că trebuie să-l fac chiar eu 1 2 3 4 S 22 Imi place să dovedesc că ceilalţi nu au dreptate 1 2 3 4 S 23 A fi imtotdeauna mai bun sau mai rapid decât alţii este un fel de joc pentru mine

1 2 3 4

S 24 Mă pot enerva cu adevărat când cineva mă împiedică să fac ceea ce eu consider că trebuie făcut

1 2 3 4

S 25 Ceilalţi mă fac că mă enervez mult mai des decât doresc 1 2 3 4 S 26 In muncă sunt frecvent pus în situaţia de a fi presat de timp 1 2 3 4 S 27 Incep să mă gândesc la problemele de serviciu de când mă scol dimineaţa 1 2 3 4

64

S 28 Sunt iritat de faptul că nu ajung să îndeplinesc mai bine o sarcină 1 2 3 4 S 29 Nu las pe nimeni să-mi facă treaba 1 2 3 4 S 30 Mă simt decepţionat dacă munca mea nu este apreciată la justa sa valoare 1 2 3 4 S 31 Dacă o persoană nu înţelege suficient de repede mă pot enerva 1 2 3 4 S 32 Când mă întorc acasă încep să mă destind şi să uit repede de tot ce priveşte munca mea

1 2 3 4

S 33 Apropiaţii mei îmi spun că mă sacrific prea mult pentru munca mea 1 2 3 4 S 34 Nu am sentimentul de reuşită decât atunci când îmi fac treaba mai bine decât aş fi crezut că o pot face

1 2 3 4

S 35 Oamenii au încredere în capacitatea mea de a rezolva sarcinile dificile 1 2 3 4 S 36 Imi mobilizez toată energia mea pentru a avea întotdeauna controlul situaţiei

1 2 3 4

S 37 Pentru mine, familia şi viaţa mea privată , trec mereu înaintea muncii mele 1 2 3 4 S 38 Turbez dacă un coleg pune în discuţie competenţele mele 1 2 3 4 S 39 Nu sunt deranjat dacă ceva mă întrerute din treburile cotidiene 1 2 3 4 S 40 Mereu vreau să fac mai multe treburi decît pot 1 2 3 4 S 41 Munca mă preocupă încă şi când merg la culcare 1 2 3 4 S 42 Cel mai mic compliment face să-mi crescă motivaţia 1 2 3 4 S 43 Nu mă simt deloc iritat dacă cineva face mai multe decât mine 1 2 3 4 S 44 Din când în când îmi place când cineva mă abate de la munca mea 1 2 3 4 S 45 In gând sunt deja gata să-mi îndeplines următoarea sarcină 1 2 3 4 S 46 Când îmi amintesc că trebuiea să fac unele lucru în acea zi îmi este greu să adorm seara

1 2 3 4

Cotarea răspunsurilor Primul codaj al răspunsurilor :

Răspunsul „de acord” sau „nu sunt de acord” ( după sensul întrebării ) fără comentarii → 1

Răspunsul „nu sunt deloc perturbat” → 1 Răspunsul „sunt puţin perturbat” – 2

Răspunsul „sunt perturbat” – 3 Răspunsul „sunt foarte perturbat” – 4 Al doilea codaj :

Calculul recomandat face apel la un recodaj al itemilor, răspunsurile „sunt perturbat” şi „sunt foarte perturbat”sunt recodate „2”, celelalte răspunsuri fiind recodate „1”

Exemplu : întrebarea S1 „sunt constant presat de timp din cauza dificultăţii muncii” -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Răspunsul la întrebare Codaj 1 Codaj 2 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Nu sunt de acord 1 1 De acord, nu sunt deloc perturbat 1 1 De cord, sunt puţin perturbat 2 1 De acord, sunt perturbat 3 2 De acord, sunt foarte perturbat 4 2 Calculul scorului după recodaj

Efort extrinsec : S1 + S2 +S3 + S4 + S 5 + S 6 Recompense : S7 + S 8 + S 9 + ……. S 17 Cu cât scorurile sunt mai ridicate, cu atât eforturile sunt mai ridicate şi recompensele mai

scăzute

Calculul raportului eforturi / recompense ( după inversarea scorului recompenselor ) : 11 Eforturi extrinseci R = ----- x ------------------------------- 6 Recompense Un raport superior lui 1 indică un dezechilibru între efeorturile extrinseci şi recompense

65

ANEXA NR. 13

Ψ FACTORII DE DIMINUARE ŞI DE SPORIRE

A REZISTENŢEI LA STRES

NUME :……………………………. PRENUME:…………………………………... FUNCŢIA :………………………… ORGANIZAŢIA:……………………………. DATA :…………………………….. STUDII:……………………………………….

FACTORII DE DIMINUARE A REZISTENŢEI LA STRES

FACTORII DE SPORIRE A REZISTENŢEI LA STRES

PUNCTAJ PUNCTAJ Nr. crt.

FACTORI Limită personal Nr. crt.

FACTORI Limită personal

1. Ereditate nefavorabilă -10 1. Ereditate favorabilă +10 2. Insomnia -20 2. Simţul umorului +20 3. Dieta greşită -30 3. Dieta corectă +30 4. Obezitatea -40 4. Stresul alternativ +40 5. Scopuri nerealiste -50 5. Scopuri tangibile +50 6.

Abuzuri de stimulente şi substanţe sedative

-60 6. Cunoaşterea factorilor de stres

+60

7. Fumatul -70 7. Somn odihnitor, relaxare eficientă

+70 8. Situaţia materială deficitară -80 8. Situaţia materială bună +80 9. Munca nesatisfăcătoare -90 9. Munca satisfăcătoare +90

10. Instabilitate în familie -100 10. Armonie în familie +100 SCOR PARŢIAL (A) -550 SCOR PARŢIAL (B) +550

SCOR FINAL A+B =……….

66

ANEXA NR. 14

SIMPTOMELE STRESULUI PSIHIC Nrcrt

Tipul de simptom

DESCRIEREA SIMPTOMELOR

1. SIMPTOME

FIZICE

-durerile de cap; -clipitul nervos; -contractarea nărilor; -durerile faciale sau de maxilare; -gură sau gât uscat ; - dificultăţi în înghiţire; - inflamaţiile limbii; -dureri de gât;-ameţeala;-dificultăţi de vorbire,proasta articulare a cuvintelor cuvintelor sau bâlbâiala; -durerile de spate; -durerile musculare; -slăbiciunea; -constipaţia -indigestia; -starea de greaţă şi/sau de voma; - durerile de stomac -diareea ;-câştigul sau pierderea în greutate; -pierderea poftei de mâncare sau pofta excesivă de mâncare; -mâncărimile, urticariile sau alte probleme ale pielii; - durerile de piept; - arsurile la stomac; - palpitaţiile; - urinatul frecvent; -mâinile / picioarele reci; -transpiraţie excesivă; -insomnia; -starea

de somnolenţă ;-iritabilitatea; -trecerea rapidă de la o stare de spirit la alta ; - stările depresive;- nepotrivire sexuală; - tensiune ridicată; -oboseala cronică; - încheieturi umflate; - alergiile exagerate; -răcelile şi stări gripale frecvente; -tremuratul şi / sau ticurile nervoase;- predispoziţia la accidente; -menstruaţia excesivă sau durerile menstruale; -respiraţia rapidă sau dificilă.

2. SIMPTOME EMOŢIONA-

LE

-concentrare slabă;-nelinişte sau hiperexcitabilitate;-iritare din cauze minore; -coşmarurile; - comportamentul impulsiv; - sentimentele de neajutorare; -agresivitate neobişnuită;-pierderea memoriei sau a capacităţii de lucru sau de

frustrare; -autoizolarea ; - comportamentul nevrotic ; - gândirea incoerentă ; -furia; -incapacitatea de a lua decizii; -stările de nelinişte; - panica; - reprizele

repetate de plâns ;- gândul la sinucidere; -senzaţia de pierdere a controlului ; -lipsa interesului sexual; -perioadele de confuzie.

3.

SIMPTOME COMPORTA

- MENTALE

-scrâşnitul dinţilor; - încruntarea sprâncenelor; - râsul nervos pe un ton înalt; -bătutul din picior sau din deget; - roaderea unghiilor; - smulgerea părului, răsucirea acestuia pe degete; - fumatul excesiv; - excesul de medicamente

prescrise ; -consumul excesiv de alcool ; - mâncatul nervos ; - regimul alimentar neselictiv;-mersul în lungul şi-n latul camerei;-meditaţia prelungită; -pierderea interesului faţă de propria înfăţişare; - schimbarea bruscă a obiceiurilor sociale; -încetineala cronică.

67

ANEXA NR.15 CHESTIONAR PENTRU DETECTAREA TIPULUI “A” Citiţi fiecare frază cu atenţie, apoi încercuiţi numărul corespunzător categoriei comportamentale care vi se potriveşte cel mai bine (1: niciodată, 2: rareori, 3:câteodată, 4:de obicei, 5:întotdeauna). După ce terminaţi, adunaţi cifrele încercuite.

Nr. Crt. AFIRMAŢIA Nici

odată rareori

Câte odată

De obicei

Întot deauna

1. Mă enervez sau mă supăr de câte ori trebuie să stau la coadă mai mult de 15 minute. 1 2 3 4 5

2. Pot rezolva mai multe probleme în acelaşi timp. 1 2 3 4 5

3. Îmi este greu să-mi fac timp să mă relaxez sau să uit de toate în timpul zilei. 1 2 3 4 5

4. Mă enervez sau mă supăr atunci când cineva vorbeşte prea rar. 1 2 3 4 5 5. Îmi dau osteneala să câştig în întreceri sportive sau la jocuri. 1 2 3 4 5

6. Când pierd în întreceri sportive sau la jocuri mă supăr pe mine sau pe ceilalţi. 1 2 3 4 5

7. Îmi este greu să fac lucruri deosebite pentru mine. 1 2 3 4 5

8. Lucrez mai bine atunci când sunt stresat sau când mi se fixează termene. 1 2 3 4 5

9. Mă surprind uitându-mă la ceas ori de câte ori pierd vremea sau nu sunt activ. 1 2 3 4 5

10. Îmi iau de lucru acasă, de la serviciu . 1 2 3 4 5

11. Mă simt plin de forţe proaspete şi satisfăcut după ce am trecut printr-o situaţie stresantă. 1 2 3 4 5

12. Mi se pare că trebuie să preiau responsabilităţile unui grup de oameni, pentru a pune lucrurile în mişcare. 1 2 3 4 5

13. Mă surprind mâncând repede, pentru a mă întoarce la lucru. 1 2 3 4 5 14. Acţionez rapid fie că am, fie că nu am timp. 1 2 3 4 5 15. Îi întrerup pe oameni în timp ce vorbesc,dacă nu sunt de acord cu ei 1 2 3 4 5

16. Sunt inflexibil şi rigid când este vorba de schimbări acasă sau la serviciu. 1 2 3 4 5

17. Devin agitat şi simt nevoia să mă mişc ori de câte ori încerc să mă relaxez. 1 2 3 4 5

18. Mă surprind mâncând mai repede decât oamenii din jurul meu. 1 2 3 4 5

19. La serviciu, trebuie să fac mai multe lucruri în acelaşi timp pentru a mă simţi productiv. 1 2 3 4 5

20. Îmi iau concedii mai scurte decât aş avea dreptul. 1 2 3 4 5 21. Uneori, sunt foarte cusurgiu şi acord atenţie amănuntelor minore. 1 2 3 4 5 22. Mă supără oamenii care muncesc mai mult decât mine. 1 2 3 4 5 23. Cred că ziua are prea multe ore. 1 2 3 4 5 24. Îmi petrec mare parte din timp gândindu-mă la munca mea. 1 2 3 4 5 25. Mă plictisesc foarte uşor. 1 2 3 4 5 26. Sunt activ în weeckend-uri : fie muncesc, fie fac planuri. 1 2 3 4 5 27. Mă cert cu oamenii care au păreri diferite de ale mele. 1 2 3 4 5 28. Îmi este greu să mă descurc ori de câte ori apar probleme. 1 2 3 4 5 29. Întrerup discursul cuiva, pentru a grabi lucrurile. 1 2 3 4 5 30. Iau în serios tot ceea ce fac 1 2 3 4 5 TIP A : 100 – 150 p. COMPORTAMENT : TIP AB: 76 – 99 p. TIP B : 30 – 75 p.

TOTAL………………………

68

ANEXA NR. 16

MARKERII STRESULUI PSIHIC A. DATE DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

1. MIMICA - crispată

- anxioasă - depresivă 2. TENSIUNEA MUSCULARĂ - hipertonie (“încordare”)

- hipo/atonie (“leşin”) 3. COMPORTAMENT a. activ - euforie (logoree) b. pasiv - “blocaj”(groaza) - excitaţie - furie - vertij, ameţeli - agitaţie motorie c. paradoxal = a + b

4. CONSTANTE CARDIO - RESPIRATORII a. frecvenţa respiraţiei (hiperventilaţie, apnee) b. puls - tahicardie c. T A - creşteri - bradicardie - colaps - extrasistole

B. CONSTANTE UMORALE IN STRESUL PSIHIC

1. HORMONII DE STRES - catecolaminele - cortizolul - alţi hormoni (GH,ATH,PL) - opioidele 2. GLICEMIA 3. ACIZI GRAŞI LIBERI, COLESTEROL

C. INDICATORI PSIHOFIZIOOGICI IN STRESUL PSIHIC

1. ECG - segmentul ST - tulburări de ritm 2. GALVANOMETRIE CUTANATA 3. PLETISMOGRAFIE 4. TIMPI DE REACŢIE

69

ANEXA NR. 17

MANIFESTĂRI DISFUNCŢIONALE DE COMPORTAMENT

DETERMINATE DE INFLUENŢA FACTORILOR STRESANŢI

Nr crt MANIFESTĂRI OBSERVABILE

MANIFESTĂRI NEOBSERVABILE dar declarate sau contestate

1. -Încetinirea sau oprirea activităţii -Slăbiciune generală

2. -Tremurul întregului corp sau a unor părţi a lui -Tensiune arterială crescută

3. -Tremurul vocii -Puls mărit

4. -Contracţii musculare însoţite de imposibilitatea executării unor mişcări

-Afecţiuni digestive : crampe intestinale, deranjamente stomacale, diareee, ulcer, greaţă

5. -Transpiraţie -Afecţiuni respiratorii – senzaţie de axfixiere

6. -Piloerecţie -Forme delirante acute, concretizate în idei obsesive, delirante, maniacale.

7. -Dilatare pupilară -sentimentul profund de culpabilitate

8. -Vomă -forme isterice, tremurăturile, crize isterice propriu zise

9. -Afecţiuni sexuale ţinând de ritm şi de dinamică : ptr. bărbaţi inhibare la erecţie şi facilitare la ejaculare.

-cefalee

10 -Afecţiuni nervoase: anxietate, excese emoţionale, euforie, râs, plâns.

-artrită

11 -Deficienţe de concentrare: scăderea vigilenţei,dezorganizarea gândirii, nehotărâre.

-reumatism

12 -Mobilizarea pentru luptă sau fugă, chiar în spatele frontului, dezertare.

-sensibilitate la acţiuni

13 -Insomnie -reacţii hiperemotive imediate – furie, agresivitate, panică.

14 -Îmbătrânire prematură (albire) -reacţii nevrotice sau psihice de durată

15 -Forme depresive – autodistrucţia (automutilare, sinucidere)

-nevroza de război se poate transforma în alte sindromuri.

16 -Forme caracteriale- indiferenţă, dezinteres, iritabilitate, placiditate.

-sindrom de repetiţie – bolnavul trăieşte obsedant scena traumatizantă.

70

ANEXA NR. 18 SURSE DE STRES ÎN MUNCĂ FACTORI INTRINSECI MUNCII :

* exces sau lipsa de muncă * presiuni în timpul executării; * necesitatea de a lua multe decizii; * călătorii lungi, oboseală fizică; * munca de noapte, condiţii proaste de muncă.

FACTORI CARE DEPIND DE :

* informaţii inadecvate privind munca de realizat; * responsabilitatea asupra altor persoane; * lipsa de participare la decizii.

FACTORI LEGAŢI DE RELAŢIILE INTERPERSONALE:

* cu superiorii: sprijin puţin, încredere scăzută; * cu subordonaţii: neconcordanţă între puterea formală

şi puterea reală; * cu colegii: rivalitate, “singuratatea conduceriii”;

FACTORI LEGAŢI DE DESFĂŞURAREA MUNCII :

* insecuritate în postul de lucru; * promovare insuficientă; * a fi conştient că ai atins limita capacităţii;

FACTORI LEGAŢI DE STRUCTURA ŞI CLIMATUL MUNCII:

* a te simţi străin de organizaţie; * lipsa de participare la decizii; * control extern şi lipsa de autonomie.

FACTORI FĂRĂ LEGĂTURĂ CU MUNCA

* probleme familiale, economice, personale etc.

71

ANEXA NR.19

Chestionar de evaluare a sindromului burnout (epuizării profesionale)

1. Motivaţia conceperii instrumentului

Frecvenţa fenomenului burnout în organizaţiile moderne, cât şi consecinţele foarte severe atât

pentru individ (tulburări ale sănătăţii fizice şi psihice), cât şi pentru organizaţie (scăderea productivităţii, absenteismul, fluctuaţia mare, accidentele) justifică atenţia acordată acestui fenomen în ultimii ani atât la nivel ştiinţific, cât şi al simţului comun.

Considerat a fi o importantă problemă socială şi individuală (Maslach,1993), acest fenomen necesită, pe lângă abordarea teoretică, şi cercetări practice în vederea prevenirii sau reducerii frecvenţei şi intensităţii acestui sindrom.

2. Repere teoretice

Definiţie: Burnout – o stare de tensiune (strain) extremă şi specifică, ce apare datorită

stresului ocupaţional de durată, cu manifestări negative în plan psihologic, psihofiziologic şi comportamental (Greenberg, 1998).

Până în prezent au fost elaborate numeroase modele explicative pentru fenomenul de burnout.

Burke şi Richardsen (1993) le-au clasificat în 3 modele distincte. Prima definiţie, oferită de Freudenberger şi Richelson (1980) prezintă acest fenomen în

termeni de oboseală cronică, depresie, frustrare. Acest model unidimensional încorporează elemente ce ţin doar de extenuarea emoţională, confundând termenul de burnout cu cel de depresie şi oboseală cronică.

Cercetătorii olandezi, Burke şi Richardsen (1993) propun un model bidimensional pentru explicarea fenomenului de burnout, acesta având următoarele componente: extenuare emoţională şi depersonalizare.

Unul dintre cele mai cunoscute modele este cel elaborat de Maslach şi Jackson (1981). Conform acestei abordări sindromul burnout este explicat prin următoarele dimensiuni:

Extenuarea emoţională – irosire a energiei emoţionale şi perceperea inadecvării emoţiilor proprii cu situaţia creată. Este dimensiunea de bază, ce se manifestă printr-un tonus emoţional scăzut, indiferenţă sau suprasaturare emoţională.

Depersonalizarea – se referă la dereglarea relaţiilor cu ceilalţi. Se poate manifesta fie prin dependenţa de cei din jur, fie prin negativism şi atitudine cinică.

Reducerea realizărilor personale – se poate manifesta fie prin tendinţa de autoapreciere negativă a capacităţilor, realizărilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilităţi, obligaţii faţă de ceilalţi. În consecinţă, individul se percepe incompetent profesional şi incapabil de a-şi atinge scopurile propuse.

3. Operaţionalizarea şi construirea instrumentului În baza teoriei lui Maslach şi Jackson am construit un chestionar pentru a măsura nivelul de epuizare profesională în cadrul profesiilor de tip om – om.

Chestionarul conţine 25 itemi şi este structurat pe 3 dimensiuni: extenuare emoţională (9 itemi), depersonalizare (6 itemi), reducerea realizărilor personale (10 itemi). Ca modalitate de răspuns am utilizat o scală Likert în 5 trepte, cum urmează: 1 – foarte rar, 2 – rar, 3 – uneori, 4 – frecvent, 5 – foarte frecvent. Avantajul acestei scale constă în faptul că permite o mai mare varietate

72

de răspunsuri şi în acest fel se diminuiază riscul de a obţine de la majoritatea subiecţilor acelaşi răspuns. Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, am intercalat în chestionar itemi care se cotează invers, subiecţii fiind „obligaţi” să fie atenţi la formularea lor (nevoia individului de consecvenţă).

Chestionar

Următoarele afirmaţii se referă la locul dumneavoastră de muncă. Vă rugăm să răspundeţi la ele alegând una din variantele de răspuns, cea care se potriveşte cel mai bine cu starea dumneavoastră actuală. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi încercuiţi cifra ce indică cât de frecvent aveţi stările descrise mai jos: 1 - foarte rar, 2 - rar, 3 - uneori, 4 - frecvent, 5 - foarte frecvent.

1. Mă simt secătuit emoţional. 1 2 3 4 5 2. Spre sfârşitul programului de lucru mă simt 1 2 3 4 5 ca o lămâie stoarsă. 3. Mă simt obosit când mă trezesc dimineaţa şi 1 2 3 4 5 trebuie să merg la serviciu. 4. Am perioade în care mă simt depăşit de situaţie. 1 2 3 4 5 5. Comunic cu unii colegi cum aş comunica cu 1 2 3 4 5 nişte obiecte. 6. Nimic nu se întâmplă după cum îmi doresc. 1 2 3 4 5 7. Mă simt plin de energie şi entuziasm. 1 2 3 4 5 8. Pot găsi soluţia corectă în situaţii conflictuale. 1 2 3 4 5 9. Am o stare de deprimare şi apatie. 1 2 3 4 5

10. Pot influenţa pozitiv produvtivitatea muncii subordonaţilor şi colegilor mei. 1 2 3 4 5

11. În ultima perioadă am devenit mai dur în relaţiile cu colegii, subordonaţii. 1 2 3 4 5 12. Oamenii cu care lucrez sunt persoane neinteresante şi plictisitoare. 1 2 3 4 5 13. Am multe planuri de viitor şi cred în realizarea acestora. 1 2 3 4 5 14. Am deziluzii profesionale. 1 2 3 4 5 15. Simt indiferenţă pentru lucruri faţă de care

manifestam interes mai înainte. 1 2 3 4 5 16. Devin încordat şi tulburat când mă gândesc la preocupările mele actuale. 1 2 3 4 5

17. Uneori îmi este indiferent de ceea ce se întâmplă cu subalterni, colegi ai mei. 1 2 3 4 5 18. Vreau să mă izolez de toţi şi să mă odihnesc. 1 2 3 4 5 19. Pot crea uşor o atmosferă binevoitoare şi de cooperare într-un grup. 1 2 3 4 5 20. Comunic uşor cu oamenii indiferent de statutul social şi caracterul lor. 1 2 3 4 5 21. Reuşesc să fac multe lucruri. 1 2 3 4 5 22. Mă simt la limita puterilor. 1 2 3 4 5 23. Eu cre că multe voi reuşi încă să obţin în viaţă. 1 2 3 4 5 24. Mă simt ca unul care a dat faliment. 1 2 3 4 5 25. Subordonaţii şi colegii pun pe umerii mei povara problemelor şi îndatoririlor lor. 1 2 3 4 5

73

4. Cotarea şi interpretarea instrumentului După modul de stabilire a cotei este un test obiectiv, al cărui scor se calculează urmând o

regulă prestabilită, simplă, care cere o judecată redusă (English, English, 1970). După modul în care se interpretează scorurile, aceste este un test normativ – interpretează un

scor individual prin comparaţie cu scorurile obţinute de un eşantion reprezentaiv (Albu M., 1998).

Cheia – fiecărei dimensiuni îi corespund următorii itemi: Extenuarea emoţională – 1, 2, 3, 7, 9, 15, 16, 18, 22. Depersonalizarea – 5, 11, 12, 17, 20, 25. Reducerea realizărilor personale – 4, 6, 8, 10, 13, 14, 19, 21, 23, 24.

Itemii subliniaţi se cotează invers (1=5 puncte, 2=4 puncte, 3=3 puncte, 4=2puncte, 5=1

punct). Se calculează suma punctelor pentru fiecare dimensiune, obţinându-se câte un scor, care se

raportează la etalonul din tabelul 1. Tabelul 1. Nivelele epuizării profesionale pe dimensiuni

Dimensiunea Nivel scăzut Nivel mediu Nivel înalt Extenuare emoţională 9 – 18 19 -27 28 – 45 Depersonalizare 6 – 12 13 -18 19 – 30 Reducerea realizărilor personale

10 -20 21 - 30 31 -50

Scor total 25 -50 51 - 75 76 – 125

Împărţirea itemilor pe dimensiuni permite stabilirea atât a scorului total, cât şi a unor scoruri parţiale. Interpretarea se face global şi / sau pe dimensiuni. Scorul la una dintre dimensiuni, indiferent de valoarea sa, trebuie interpretat în corelaţie cu scorurile la celelalte dimensiuni.

5. Utilizarea instrumentului

Acest chestionar poate fi utilizat pentru evaluarea nivelului epuizării profesionale în profesiile de tip om – om, neavând limite de vârstă şi vechime în muncă. Poate fi aplicat individual sau în grup. Aplicarea nu presupune limită de timp.

Utilitatea lui constă în identificarea acestui sindrom în fazele de început, prevenind dezvoltarea lui până la faza de criză, cu grave consecinţe la nivel individual şi organizaţional.

74

ANEXA 20 PSIHOTERAPIA ORGANIZAŢIONALĂ

Obiectivul psihoterapiei organizaţionale este asistarea angajaţilor care se confruntă cu

dificultăţi de îndeplinire a activităţii profesionale specifice postului pe care îl ocupă. Situaţii când se intervine: - angajatul nu respectă responsabilităţile avute în fişa postului pentru că nu le acceptă decât la

nivel formal; - angajatul prezintă anumite dificultăţi personale care se repercutează asupra performanţei

profesionale (ex.: lipsă de responsabilitate, alcoolism, toleranţă scăzută la frustrare etc.) - conflicte deschise sau latente între angajaţi; - conflicte între subalterni şi superiori; - crize organizaţionale (ex.: perioade de supraaglomerare, pierderi financiare, restructurări ale

posturilor, reorganizări ale organizaţiei, schimbarea conducerii organizaţiei, situaţii traumatice etc.).

Tipul de probleme cu care se confruntă angajaţii:

- supra/sau subsolicitare profesională; - insatisfacţie profesională; - dificultăţi de gestionare a conflictelor cu colegii sau pe linie ierarhică (subordonaţi sau şefi); - accidente la locul de muncă; - crize personale care afectează activitatea profesională (boli, divorţ, deces, violenţă familială,

alcoolism, dependenţă de droguri, jocuri de noroc etc.) Obiective ale psihoterapiei organizaţionale:

- dezvoltarea relaţiilor dintre angajaţi, mai ales dacă există mulţi angajaţi noi; - construirea şi dezvoltarea unor echipe de lucru (team-building şi team-working); - stimularea relaţiilor de comunicare, de negociere, etc.; - dezvoltarea abilităţilor de a face faţă stresului (stres-management); - abordarea diferitelor teme legate de viaţa personală a angajaţilor (ex.: training de dezvoltare

a abilităţilor parentale) Intervenţiile terapeutice utile : Terapia contextual – modulară

Terapia contextual modulară (Contextual Modular Therapy - CMT) este un model eclectic de intervenţie psihoterapeutică de scurtă durată, elaborat de psihoterapeutul australian Francis Macnab, implicând un număr de 6 şedinţe, fiecare centrată pe câte un obiectiv care are în vedere problema centrală cu care se confruntă clientul.

Numărul de 6 şedinţe a fost ales datorită unei cercetări din literatura de specialitate care a demonstrat că numărul mediu de şedinţe pe care un client îl petrece în terapie – de la cei care vin doar pentru o singură întâlnire şi până la cei care petrec ani în psihanaliză cu 3 sau 5 întâlniri pe săptămână – este de 6 (şase) şedinţe. Astfel F. Macnab şi-a pus întrebarea: „Cum putem face ca aceste şase şedinţe să fie cât mai profitabile pentru client, dacă el este dispus să vină şi să plătească doar pentru 6 întâlniri?” Astfel, scopurile acestei intervenţii sunt:

• diminuarea cât mai rapidă a suferinţei clientului

75

• stabilirea şi consolidarea alianţei terapeutice • demonstrarea pentru client a ceea ce înseamnă psihoterapie şi a eficienţei acesteia (ceea

ce are ca efect creşterea încrederii în actul terapeutic şi de cele mai multe ori alegerea în continuare a unei modalităţi terapeutice mai de durată, profundă)

• diminuarea abandonului din partea clientului Denumirea acestui tip de intervenţie terapeutică se bazează pe cele două cuvinte cheie:

• context – se referă la faptul că intervenţia trebuie să respecte toate contextele în care există clientul/angajatul (context social, familial, educaţional, profesional, religios, spiritual etc.)

• modul – se referă la faptul că există acest set de 6 şedinţe, structurate pe stimularea resurselor din toate contextele clientului pentru a reduce cât mai rapid suferinţa acestuia sau a atinge scopul propus.

Iată pe scurt descrierea acestui tip de intervenţie psihoterapeutică:

• Prima şedinţă – stabilirea relaţiei şi alianţei terapeutice; analiza problemei clientului şi a efectelor sale negative în viaţa clientului; efectele negative sunt evaluate pe 5 dimensiuni: nivelul de funcţionare, emoţii, centrarea pe sine, sentimentul de împlinire, perspectiva de viitor; analiza resurselor personale, sociale şi spirituale ale clientului; stabilirea traumei sau problemei centrale şi a celor secundare; scurtă intervenţie terapeutică (redefinire, reîncadare, metaforă, poveste etc.) ce are în vedere resursele clientului; stabilirea unui contract verbal pentru cele 6 şedinţe şi a unui plan terapeutic pentru strategia de recuperare.

• Şedinţa a doua – stabilirea şi diminuarea anxietăţii centrale, stabilită în relaţie cu trauma/problema centrală; realizarea unei „hărţi a anxietăţii” pe baza temerilor, emoţiilor, sentimentelor resimţite de client, anxietate ce stă la baza suferinţei persoanei; intervenţiile de reducere a anxietăţii pot aparţine oricărei orientări terapeutice, atât timp cât acestea acţionează la nivelul anxietăţii de bază a clientului.

• Şedinţa a treia – analiza originii anxietăţii centrale şi stabilirea conexiunilor inconştiente care ameninţă să dezintegreze eul. De regulă, aici se folosesc tehnici de orientare dinamică. Cel mai util instrument este genograma, cu ajutorul căreia va fi descoperită anxietatea inconştientă a clientului. Vor fi folosite tehnici specifice de desprindere a clientului de sursa anxietăţii sale, lăsând loc liber unor alegeri conştiente referitoare la propria persoană, la noile conexiuni şi la contextul în care persoana va urma să trăiască.

• Şedinţa a patra – identificarea şi modificarea gândurilor negative, delimitarea cogniţiilor de emoţii şi/sau terapia aminirilor şi a flash-back-urilor traumatizante. Se vor descoperi capacităţi ale persoanei de concentrare, de selecţie a amintirilor şi a imaginilor ce pot îmbogăţi viaţa psihică a persoanei.

• Şedinţa a cincea – căutarea şi urmarea unui nou sens al vieţii clientului în perspectiva oferită de evenimentul traumatizant, ce constituie astfel şansa unei reorganizări şi ierarhizări mai adecvate a priorităţilor persoanei pentru o viaţă stabilă şi satisfăcătoare.

• Şedinţa a şasea – descoperirea capacităţii de poziţionare a persoanei în diferite contexte ale vieţii sale (altfel spus, varietatea faţetelor eu-lui), reintegrarea diferitelor faţete ale eului şi a resurselor sale ce pot fi folosite în aceste contexte.

76

Eficienţa acestei modalităţi de lucru este demonstrată prin: • Scăderea ratei abandonului • Creşterea intensităţii alianţei terapeutice • Diminuarea semnificativă a suferinţei clientului • Satisfacţia clientului de a-şi atinge în mare măsură obiectivul propus deoarece în unele

situaţii, cele 6 şedinţe permit clientului să găsească strategiile de rezolvare a problemei cu care se confruntă

• Dezvoltă încrederea clientului în intervenţia psihoterapeutică pe termen mai lung şi cu efecte profunde asupra psihicului, dacă aceasta este necesară.

Intervenţii terapeutice utile în lucrul de grup: managementul situaţiilor de criză; medierea

conflictelor; teambuilding, dezvoltarea abilităţilor de negociere, dezvoltarea abilităţilor de comunicare; Exemple de reguli de grup:

1. Fiecare se exprimă clar, concis şi direct. 2. Îl ascultăm pe cel care vorbeşte până termină ce are de spus. 3. Criticăm opinia şi nu persoana. 4. Vorbim pe rând. 5. Ne respectăm unii pe alţii. 6. Participăm cu toţii la aranjarea sălii după activitatea de grup. 7. Respectăm timpul dedicat pauzelor. 8. Încurajăm şi susşinem participarea fiecărui membru al grupului.

Managementul situaţiilor de criză

O situaţie critică sau incident critic reprezintă orice eveniment apărut în cadrul organizaţiei dintr-o dată, aşteptat sau nu, anticipat sau nu, şi care produce tulburări de stres acute, şoc, teroare, groază sau violenţă. Este un eveniment ce depăşeşte experienţa umană normală. Un astfel de eveniment duce deseori la perturbarea cursului natural de viaţă, oamenii fiind puşi în situaţia de a se adapta, coopera, supravieţui şi de a-şi reveni. Exemple de incidente critice sunt accidente rutiere, accidentele de muncă, furt armat, moartea sau sinuciderea în spaţiul organizaţiei, violenţa fizică.

Acest tip de intervenţie organizaţională restabileşte simţul ordinii şi echilibrului, aduce

speranţă şi suport şi identifică angajaţii supuse acestui risc. Scopul este de a reduce efectele negative pe termen lung, precum Tulburările Acute de Stres sau Tulburările de Stres Post- traumatice, de a accelera procesul recuperatoriu prin reducrea impactului evenimentului traumatizant şi de a facilita restabilirea sentimentului de bunăstare şi a eficienţei personale şi profesionale. 1. Negocierea şi elaborarea convenţiei de lucru 2. Identificarea, denumirea, strângerea şi dezvoltarea temelor 3. Explorarea conflictului 4. Atingerea, obţinerea unui acord 5. Încheierea procesului Stabilirea obiectivelor de lucru; criterii de evaluare a obiectivelor şi a modului în care sunt atinse.

77

ANEXA 21 DACĂ AȘ LUCRA CU MINE......

CONTINUAŢI PROPOZIŢIILE : - Aş fi tare mulţumit(ă) dacă ……………………………………………………… - Doresc foarte mult să ……………………………………………………………. - Pentru mine cel mai important este să …………………………………………... - Nu mi-aş putea imagina viaţa mea fără …………………………………………. - Voi realiza ………………………………………………………………………. - Eu vreau să ……………………………………………………………………… - Ar fi bine dacă ………………………………………………………………….. - M-aş bucura dacă ………………………………………………………………. - Nu aş regreta deloc să …………………………………………………………... - M-am decis că …………………………………………………………………... - Voi încerca să …………………………………………………………………… - Aş vrea să fiu capabil(ă) să ……………………………………………………… - M-ar face fericit(ă)………………………………………………………………. - Consider că în viaţa mea cel mai important este ………………………………... - Mi-am fixat ca ţel ……………………………………………………………….. - Nu mi-ar plăcea dacă ………………………………………………………….… - Mi-e teamă că …………………………………………………………………… - Mă lupt ca să nu ………………………………………………………………… - Nu mi-ar convenii deloc să ……………………………………………………... - Nici nu mă gândesc că vreodată ………………………………………………… - N-aş fi de acord în nici un caz să ……………………………………………….. - Aş regreta foarte mult dacă ……………………………………………………... - Vreau să evit ……………………………………………………………………. - Ar contraveni ţelurilor mele dacă ……………………………………………….

78

ANEXA 22

SITUAŢII DE STRES

Notaţi situaţiile care v-au declanşat următoarele stări emoţionale :

1….nemulţumit de mine- a) b) c) 2 …nervos a) b) c) 3 …nesigur de mine a) b) c)

4) …trist

a) b) c)

5 …speriat

a) b) c)

6 …furios

a) b)

c)

79

CE FACI DACĂ … Eşti trist

Eşti nervos

Te simţi singur

Eşti nemulţumit

Ţi-e frică

Eşti neliniştit

80

CUM TE SIMŢI ÎN GENERAL ….

Bifaţi pe o scală de la 1 la 10 cum vă simţiţi.(1 e foarte neplăcut,10 este foarte plăcut)

Cum te simţi în general când…. Eşti la scoală 1………………..10 Eşti acasă 1………………..10 Eşti cu prietenii 1………………..10 Citeşti cartea preferată 1………………..10 Te uiţi la televizor 1………………..10

Înveţi pentru o teză 1………………...10

Te gândeşti la un examen important 1………………..10

Te cerţi cu un prieten bun 1………………...10

Iei o notă proastă 1………………..10 Participi la o competiţie sportivă 1………………..10 Te joci cu prietenii pe calculator 1………………..10

81

ANEXA 23

BASIS-A

Mary S. Wheeler, Ph.D. Roy M. Kern, ED.D.

William L. Curlette, Ph.D. Traducere Vlad Grigorescu, M.A.

Published by TRT Associates, Inc. Copyright © 1982, 1993 TRT Associates, Inc., Highlands, N.C. All rights reserved. Version 1.2

82

BIBLIOGRAFIE Adler, A. (1957) Understanding Human Nature. (W. B. Wolfe, trans.). Greenwich Conn.: Premier Books. (Originally published, 1918). Adler, A. (1958). What life should mean to you. New York: Capricorn Books (original work published 1931). Adler, A. (1964a) Social Interest: A Challenge to Mankind. New York: Capricorn Books. Adler, A. (1964a). Problems of Neurosis. London: Kegan Paul, 1929. Kern, R. M., Penick, J., Hamby, R. (1996). Personality, Stress, and Prediction of Diabetic Regimen Compliance and BASIS-A Personality Indicators. Peluso, P. R., Peluso, J. P., Buckner, J. P., Curlette, W. L., Kern, R. M. (2004). An Analysis of the Reliability of the BASIS-A Inventory Using a Northeastern and Southeastern U.S. Sample. Journal of Individual Psychology, no. 60, p. 294–307 1. Albu, M., -“Construirea şi utilizarea testelor psihologice”, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998 2. Alluisi,E.A -“Human performance and productivity: Stress and Fleischman, E.A performance effectiveness” LEA Hildsdale, NEW JERSEY, 1982 3. Alexandrescu, L. -“Rolul diferenţiat al stresului în etio-patogenia unor boli psihice cu caracter reactiv sau endogen şi importanţa sa pentru profilaxia psihiatrică primară” Teza de doctorat , UMF Carol Davila, Bucuresti, 1993 4. Andrei, T., Stancu, S., -“Statistica. Teorie şi aplicaţii” Editura All, Bucureşti,1995 5. Ceauşu, V., -“Psihologia organizării. Relaţiile dintre şef şi subordonaţi” Editura Militară, Bucureşti, 1970 6. Chelcea, S., -“Cunoaşterea vieţii sociale” Editura I.N.I., Bucureşti, 1995 7. Clocotici, V., Stan, A., -“Statistica aplicată în psihologie” Editura Polirom, Iaşi, 2000 8. Creţu, T., -“Psihologie generală” Editura Credis, Bucureşti, 2001 9. Derevenko,P. - “Un bilanţ de cercetări internaţionale despre stres (1936-1986)” “Revista de psihologie”, 1987, 1993, 1994. 10. 14.Fried , M. -“Endemic stress” Am.J.Orthopsychiat, 1982 11. Goliszek, A., -“Învingeţi stresul” Doctor Editura Teora, Bucureşti, 1998 12. Golu, M., -“Dinamica personalităţii” Editura Geneze, Bucureşti, 1993 13. Golu, M., -“Fundamentele psihologiei” Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2000 14. Golu, P., -“Fundamentele psihologiei sociale” Editura ExPonto, Constanţa, 2002 15. Golu, P., -“Perspective noi asupra grupurilor sociale” în Zlate, M., (coord.), “Psihologia la răspântia mileniilor”, Iaşi, 2001 16. Hauck, P., -“Depresia nervoasă “ Editura Polimark, Bucureşti, 1994 17. Holdevici, I., -“Elemente de psihoterapie” Editura All, Bucureşti, 1996 18. Holdevici, I., -“Sugestiologie şi psihoterapie sugestivă” Editura Victor, Bucureşti, 1995 19. Holt, R., -“Occupational stress’ Editura Free Press , New-York, 1982 20. Holt, R -“Handbook of stress” Gualaberger, L Free Press, New-York, 1982 21. Iamandescu, I.B., -“Stresul psihic şi bolile interne” Doctor Editura All, Bucureşti, 1993 22. Iamandescu, I.B., -“Psihologie medicală” Doctor Editura Infomedica, Bucureşti, 1994

83

23. Jolov, G -“Stresul şi stabiltatea psihică” Voennye Znanija, 1984 24. Kanner, A.D., -“Comparison of two modes of stres measure- Coyone, J.C., ment: Daily hassles und uplifts versis major Schaefer, C., life events” 25. Luban-Plozza, B., -“Viaţa alături de stres” Pozzi, U., Editura Contact Internaţional, Iaşi, 1997 Carlevaro,T., 26. Luban-Plozza, B., -“Bolile Psiho-somatice în practica medicală” Poldinger,W., Editura medicală, Bucureşti, 1996 Kroger, F. 27. Minulescu, M., -“Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică” Editura Garell Publishing House, 1996 28. Mitrofan, N., -“Psihometria şi direcţiile ei de dezvoltare la început de mileniu” în Zlate, M., coord., “Psihologia la răspântia mileniilor II-III”, Polirom, Iaşi, 2000 29. Moldovan, O -“Implicaţiile psihologice ale stresului” Eisikovits,M. “Revista de psihologie”, 1987, 1993, 1994, Baban, A., Varga, E. 30. Nicolau, A., -“Reprezentările sociale. Psihologia câmpului social” Editura Polirom, Iaşi, 1997 31. Ogden, B -“Combaterea stresului” U.S. Naval Institute Proceedings, 1996 32. Perreaut, E -“A stăpâni stresul. Reacţiile de alarmare la luptători” Armees d’aujourd’hui, Nr.188.1994 33. Pitaru, H., -“Colocviu despre stres” Miclea, H., Editura Teora, Bucureşti, 1996 34. Scherrer, J., -“Oboseala” Editura Humanitas, Bucureşti,1993 35. Simonov, V., -“Stresul de luptă” Vestnik.PVO ., 1988 36. Shvedin, B., -“Rezistenţa la stres” Revista Morskoj Sbornik, Nr,7.1995 37. Sousa, F., -“Luarea hotărârii în condiţii de stres” Revista Baluarte, Nr.5,1996 38. Stora, J.B. , - “Stresul” Editura Meridiane, Bucureşti, 1999 39. Zlate, M., -“Eul şi personalitatea” Editura Trei, Bucureşti, 1997 40. Zlate, M., -„Introducere în psihologie”, Editura Polirom, Iaşi, 2000 41. Zlate, M., - „Psihologia mecanismelor cognitive”, Editura Polirom, Iaşi,1999. 42. Zlate, M., - „Fundamentele psihologiei”, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 2000. 43.Zlate, M., - “Tratat de psihologie organizaţional-managerială”,vol-II, Editura Polirom, 2005, 2006

84