Studiu de Caz_ Deontologie Sau Profit-1

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeFacultatea de Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy"

Masterat în Managementul proiectelorEvaluarea şi auditul proiectelor

DDEEOONNTTOOLLOOGGIIEESSAAUUPPRROOFFIITT??SSttuuddiiuu ddee ccaazz

©© RRaadduu FFlloorreeaa,, 22000055--22000088









DEONTOLOGIESAUPROFIT?"Enron" şi "Arthur Andersen" (studiu de caz)

Enron – scurtă biografie a corporaţieiCompania Enron s-a dezvoltat în Houston, statul Texas. Înaintea falimentului său (spre sfârşitulanului 2001), Enron avea în jur de 21.000 de angajaţi şi era una din cele mai importantecompanii din domeniul energetic (electricitate, gaze naturale) şi al telecomunicaţiilor. Companiaa avut venituri totale de 101 miliarde USD în anul 2000 şi comercializa curent electric şi gazenaturale, furniza bunuri şi servicii de management financiar şi al riscului pe tot mapamondul. Deasemenea, a dezvoltat o reţea "inteligentă" şi inovatoare de achiziţii online. Revista Fortune aacordat corporaţiei Enron titlul de "cea mai inovatoare companie americană" timp de 6 aniconsecutiv. Adresa de internet a corporaţiei era www.enron.com iar la bursă se regăsea subindicativul ENE.

Datorită unor practici de contabilitate şi management îndoielnice, compania Enron a fost listatăpe locul 7 ca mărime în Statele Unite ale Americii şi analiştii financiari se aşteptau să dominepiaţa energetică şi cea de telecomunicaţii din SUA. Dimpotrivă, Enron a devenit cel mai marefaliment (la vremea sa, ulterior egalat şi chiar depăşit doar de cel al WorldCom) din istorie şi adevenit emblematic pentru frauda instituţionalizată şi planificată în detaliu.

Operaţiunile europene ale corporaţiei Enron au încetat activitatea şi şi-au declarat falimentul pe30 noiembrie 2001, iar cele din Statele Unite în 2 decembrie 2001.

"Arthur Andersen" – scurtă biografie a companieiCompania de audit financiar şi de management "Arthur Andersen" a luat fiinţă în anul 1913 –fondatorii săi fiind Arthur Andersen şi Clarence DeLany. Primul client auditat de "ArthurAndersen" a fost compania producătoare de bere "Schlitz" din statul Milwaukee.

Fondatorul companiei, Arthur Andersen, a condus-o cu o mână forte până la moartea sa, în 1947.O fire încăpăţânată şi onestă, Andersen a subliniat întotdeauna că responsabilitatea auditorilorera faţă de investitori (acţionari), şi nu faţă de echipele executive (percepute ca şi "clienţi").Mulţi ani de atunci încolo, motto-ul companiei a fost "Gândeşte cinstit, vorbeşte cinstit".

În anii '80, standardele înalte din domeniul auditării financiare şi de management s-au prăbuşit,încetul cu încetul, iar companiile de audit se orientau tot mai mult către "mulţumirea" clienţilor şievitarea situaţiilor în care acestora li se prezentau aspectele negative ale activităţii lor. "ArthurAndersen" nu a făcut excepţie. Au fost speculaţii cu privire la implicarea companiei în auditareafrauduloasă a firmelor "Sunbeam Waste Management", "Asia Pulp & Paper", "Fundaţia Baptistădin Arizona" ş.a.m.d.

În 1989, dându-şi seama de evoluţia rapidă şi profitabilă a pieţei de consultanţă financiară şimanagement, compania "Arthur Andersen" s-a divizat, astfel apărând divizia de consultanţă.Zece ani mai târziu, cele două companii s-au separat total din cauza neînţelegerilor apărute întreauditori şi consultanţi cu privire la veniturile realizate din activităţi. Rezultatul a fost că"Andersen Consulting" şi-a schimbat denumirea în "Accenture, Inc." şi a fost nevoită săreturneze 1,2 miliarde USD firmei-mamă. În continuare, "Arthur Andersen" a prosperat pemăsură ce anii au trecut, printre succesele sale numărându-se preluarea diviziei de consultanţă"Hitachi Consulting" şi a firmei "KPMG Consulting" (parte a grupului KPMG).

În data de 15 iunie 2002, "Arthur Andersen" a fost inculpată oficial de obstrucţionarea justiţiei şidistrugerea de documente privitoare la auditul efectuat la corporaţia Enron. Conform legislaţieiamericane în domeniu, compania "Arthur Andersen" a fost nevoită să-şi suspende licenţa şi

www.enron.com

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy"Masterat în Managementul proiectelor - cursul "Evaluarea şi auditul proiectelor"

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy"

2

dreptul de a practica audituri până pe 31 august 2002. Verdictul, pronunţat în acelaşi an, a dus lapierderea definitivă a capacităţii de a efectua expertize contabile şi de management în cazulfirmelor americane.

Această sentinţă a condus la desfiinţarea de facto a companiei "Arthur Andersen" (cu toate că,legal, ea încă mai există) şi la dispariţia uneia dintre cele mai mari şi respectate firme de auditdin lume.

Două companii, un singur destin

Faliment pe ascunsLa insistenţele senatorului democrat Joseph Liebermann - fost candidat la postul devicepreşedinte al SUA, alături de Al Gore Jr. - Casa Albă a pus la dispoziţia Congresuluidocumente care demonstrează contactele strânse dintre liderii Enron şi cei ai SUA. Astfel,potrivit documentelor, în timp ce Enron aluneca încet, dar sigur, spre faliment, înalţii oficialieconomici şi politici ai Casei Albe s-au mobilizat pentru a încerca să minimalizeze impactul pecare l-ar fi avut pe pieţele financiare prăbuşirea gigantului din Texas.

Cu câteva zile înainte de pronunţarea falimentului Enron, Karen Hughes - consilierul de presă alpreşedintelui Bush - a discutat cu secretarii de presă ai Casei Albe despre limitarea impactuluifalimentului Enron în presă. Cu câteva săptămâni înaintea acestei şedinţe, Joshua Bolten,adjunctul şefului de cabinet al preşedintelui Bush, a analizat, cu un oficial al DepartamentuluiTrezoreriei, consecinţele pe care le-ar fi avut falimentul Enron asupra pieţelor financiare şienergetice. De fapt, ochii Administraţiei Bush au fost aţintiţi asupra situaţiei delicate de la Enronîncă de la investirea preşedintelui, în ianuarie 2001.

Impactul falimentuluiFalimentul Enron a lăsat pe drumuri mii de angajaţi care fuseseră încurajaţi să investească înacţiunile companiei. Rămaşi fără locuri de muncă şi fără bani, foştii angajaţi Enron mai înfloarea vârstei s-au apucat să pozeze care în "Playboy", care în "Playgirl".

Printre păgubiţi s-a aflat şi banca "J.P. Morgan Chase", care a anunţat pierderi de 456 milioanede dolari în ianuarie 2002. Şi alte bănci au mai pierdut milioane de dolari.

Acţiunile Enron reprezentau aproape jumătate din valoarea firmei şi au înregistrat o scăderebruscă de la 34 de dolari la zero, în doar câteva luni. Enron a fost eliminată de la Bursa din NewYork şi miliarde de dolari s-au pierdut în vânt.

Principalii actoriCel mai bun prieten al actualului preşedinte Bush era fostul preşedinte al Enron, Kenneth Lay.Acesta a "cotizat" cu milioane de dolari la campania prezidenţială a lui Bush din 2000, dar le-adat bani şi democraţilor. Prin aceste donaţii, Lay şi-a asigurat "uşi deschise" în Congres, la CasaAlbă şi la agenţii guvernamentale de care depindea evoluţia companiei. Lay, care în primul an demandat al lui Bush l-a sunat de câteva ori pe preşedinte pentru a-i cere anumite favoruri, ademisionat pe 23 ianuarie a.c. El a primit numai în anii 1999-2000 salariu, prime şi alterecompense în valoare de 14,7 milioane de dolari.

Preşedintele George W. Bush a fost principalul beneficiar al contribuţiilor financiare oferite cugenerozitate în stânga şi în dreapta de către conducerea gigantului energetic din Texas, Enron,companie al cărei faliment a fost cel mai mare din istoria SUA.



3

Casa Albă a admis cu greu că au existat anumite contacte - a se citi cereri de acordare a unorprivilegii - între liderii Enron şi oficialii Administraţiei Bush. Dezvăluirea nu a fost suficientăpentru liderii Partidului Democrat - ei înşişi beneficiari ai mărinimiei Enron J, care au insistat caAdministraţia Bush să spună tot adevărul. Atacul democraţilor este explicat de apropiereaalegerilor pentru Congres, din noiembrie acest an. Liderul minorităţii democrate din CameraReprezentanţilor, Richard A. Gephardt, a declarat că "este evident că oficialii AdministraţieiBush suferă de mahmureală" de pe urmă Enron.

Greg Whalley, fost director al Enron, a apelat şi el de şase-şapte ori la "prietenii" de laDepartamentul Trezoreriei. Andrew Fastow, fost director financiar al Enron (demis în octombrie2001), a creat două companii paralele prin care a spălat milioane de dolari. Jeffrey Skilling, fostdirector executiv al Enron până în august 2001, a fost anchetat şi el din cauza conflictelor deinterese rezultate din crearea a două firme. Skilling a câştigat 10,3 milioane de dolari în anii1999-2000.

"Arthur Andersen"Firma de audit "Arthur Andersen", care s-a ocupat de expertiza contabilă a corporaţiei Enron, aobţinut, iniţial, o strălucitoare victorie în Justiţie prin excluderea termenului "cunoştinţecolective" din actul de acuzare. Andersen trebuia să răspundă acuzaţiilor de obstrucţionare aJustiţiei şi a admis că a distrus documente în care era menţionată compania falimentară Enron.Avocaţii de la "Arthur Andersen" au reuşit să-i convingă pe judecători ca doar cei ce au distrusdocumentele ştiau de nereguli, faptele nefiind cunoscute de întreaga conducere a firmei. DavidDuncan, fostul auditor al Enron, a pledat vinovat în luna aprilie unei acuzaţii de obstrucţionare aJustiţiei şi a acceptat să compară la proces ca martor al Guvernului. În continuare, "ArthurAndersen" va încerca să-şi apere reputaţia - şifonată de neregulile de la Enron - în instanţă.Andersen va apărea în faţa judecătorilor ca o firmă care a încercat să meargă pe calea dreaptăprin hăţişul afacerii Enron. Oficialii firmei de audit nu vor nega că unele documente au fostdistruse, dar avocaţii vor preciză că aceste operaţiuni au avut loc pentru a înlocui fişiere vechi,nu pentru a obstrucţiona Justiţia.

Viitorul firmei de contabilitate este nesigur, însă, aceasta fiind acuzată că a ascuns adevăruldespre situaţia financiară a corporaţiei Enron.

Astfel, tribunalul federal din Houston, statul Texas, a decis că Andersen a dorit intenţionat, prinîncălcarea legii, să distrugă dosarele Enron, pentru a nu intra pe mâna inspectorilor Comisiei deSchimburi şi Asigurări (SEC).

La încheierea acestui nou proces, care a durat cinci săptămâni, juriul a avut nevoie de nouă zilede deliberări pentru a concluziona că Andersen a continuat să distrugă documente, la osăptămână după ce i s-a cerut să înceteze această practică. În urma acestui verdict, firma "ArthurAndersen" (veche de 89 de ani şi care era, înaintea începerii scandalului Enron, printre primelecinci din lume) nu va mai avea voie să efectueze expertize contabile ale firmelor publice şi riscasă primească o amendă foarte mare.

Andersen deja pierduse foarte mulţi clienţi şi aproximativ doua-treimi din cei 28.000 de angajaţidin Statele Unite. Colapsul companiei Enron, a fost parţial pus pe seama faptului că datorii demilioane de dolari nu au fost trecute în documentele contabile.

"Această firmă nu a comis nici o infracţiune", a declarat Rusty Hardin, avocatul care reprezintăArthur Andersen.



4

Într-un comunicat dat publicităţiiimediat după aflarea verdictului,firma Arthur Andersen a contestatdecizia juraţilor. "Juraţilor nu le-afost îngăduit să cunoască întregadevărul despre ceea ce s-a întâmplattoamna trecuta, din cauza uneihotărâri a Departamentului Justiţiei."Arthur Andersen" intenţionează săfacă apel la decizia luată de juraţi",se arătă în comunicat. Andersencritica "teoria învinuirii, lansată deGuvern", prin care orice firmă poatefi condamnată dacă urmeazăprevederile legale. "Este clar căGuvernul a eşuat să-şi respecteresponsabilitatea morală faţă de opinia publică, acuzând o firmă cu 28.000 de oameni nevinovaţi,firmă care a cooperat cu autorităţile în vederea găsirii unei soluţii prin care să fie evitat unproces", se mai precizează în documentul emis de Arthur Andersen".

Avocaţii firmei au susţinut că distrugerea unor documente considerate învechite este ooperaţiune de rutină în ţinerea evidenţelor contabile. În timpul procesului, juraţii au vizionat şi oînregistrare video, în care un director de la Arthur Andersen afirma că "ar fi bine că documentelesă fie distruse înaintea sosirii inspectorilor SEC". "Vedeta" acuzării în proces a fost DavidDuncan, un fost asociat al Arthur Andersen, care se ocupa de expertiza contabilă a Enron. Lacâteva ore de la pronunţarea sentinţei, SEC a anunţat că Arthur Andersen şi-a pierdut capacitateade a efectua expertize contabile în cazul firmelor americane.

Ciudat este faptul că judecătorul procesului Andersen a hotărât ca juraţii să se exprime pentrufirmă, nu pentru fiecare acuzat în parte. De aceea, juraţii au putut ajunge la un consens, deşi cândi-au judecat separat pe cei implicaţi în proces, ei au avut păreri împărţite. Analiştii politici suntde părere că verdictul pronunţat în cazul Andersen este şi ecoul unor îndemnuri ale administraţieiBush, care dorea să-şi păstreze credibilitatea în pofida implicării indirecte în scandalul Enron.Mesajul procurorilor americani este clar: anchetatorii vor juca foarte dur în încercarea de adescoperi noi fărădelegi în falimentul companiei Enron. "Noi vom avea o atitudine foarteagresivă în timpul acestei investigaţii", a declarat Leslie R. Caldwell, conducătorul "divizieiEnron" din cadrul Departamentului Justiţiei.

Decizia luată în cazul Andersen a fost considerată de analiştii politici drept primul răspunsradical dat corupţiei, verdict care face parte dintr-un amplu experiment în "laboratorul"Administraţiei Bush.

Potrivit ziarului "Washington Post", Enron a fost "bătălia de la Waterloo" a companiei ArthurAndersen, bătălie dramatică, soldată cu pierderi de milioane de dolari. Pierderi care suntsuportate de investitori. Mulţi clienţi valoroşi ai Arthur Andersen au renunţat la colaborarea cuaceastă firmă chiar înaintea pronunţării verdictului la Houston. "Mi se rupe inima", spune un fostangajat al Arthur Andersen. "Eram printre cei mai buni din lume şi eram foarte mândri", spunetrist contabilul veteran.

Urmând şirul evenimentelor, oficialii de la Arthur Andersen au fost chemaţi pentru prima oară îninstanţă pe data de 8 noiembrie 2001, pentru a da explicaţii despre activităţile din cadrul Enron.Atunci procurorii au acuzat compania pentru o posibilă încurajare la distrugerea de documente



5

incriminatorii, aducând ca probă un e-mail din luna octombrie 2001. Drept urmare, Andersen afost amendată cu 500.000 de dolari şi supusă la cinci ani de supraveghere a activităţii. Amenda şiperioada de "stat pe tuşă" reprezintă cuantumul maxim de pedeapsă pentru astfel de delicte.

Compania, care făcea parte din grupul celor mai mari cinci firme de contabilitate la nivelmondial, s-a destrămat, iar 28.000 de angajaţi americani au fost concediaţi. Cazul Andersen afost primul dintr-un lung şir determinat de falimentul Enron. Ar fi de amintit ca Enron era cotatăca a şaptea mare companie americană, în funcţie de venituri, înainte să fie declarată falimentarăîn decembrie 2001. Exemplul Andersen este încă viu în mintea autorităţilor americane, carecaută acum metode cât mai eficiente de pedepsire a altor mari corporaţii care trec graniţainfracţionalităţii.

Epilog pentru "Arthur Andersen"În mai 2005, Curtea Supremă de Justiţie din Statele Unite ale Americii a schimbat la începutulsăptămânii hotărârea conform căreia grupul contabil Arthur Andersen, a fost găsit vinovat pentrudistrugerea unor documente incriminatoare ale grupului energetic american Enron. Instanţasupremă a hotărât că nu există suficiente probe pentru a condamna grupul Andersen dedistrugere de documente, deşi, anterior, justiţia stabilise că grupul contabil i-a convins peangajaţii companiei să distrugă, în perioada octombrie - noiembrie 2001, o serie de acte pentru anu fi găsite de autorităţile federale.

Ca urmare a evenimentelor nefericite prin care a trecut, Andersen mai are în prezent numai 200de angajaţi, pe posturi în principal administrative şi legale.

Întrebări recapitulative:1. În sectorul de afaceri, funcţionarea unei companii rezidă în acumularea de profit. În cazul

evaluării activităţii unui client corporatist (fie că este vorba de o firmă, un proiect sau deun departament), unde se regăseşte limita dintre satisfacţia clientului şi realităţileprezentate de un raport de audit (operaţional)?

2. Citiţi anexa 1. Care ar fi cele mai importante elemente ce ar putea propulsa din nousectorul de auditare şi consultanţă?

3. Citiţi anexa 2. Descrieţi asemănările şi diferenţele între "cazul Enron" şi "cazul FonduluiNaţional de Investiţii".

4. Citiţi şi anexa 3 (numai pentru cunoscătorii limbii engleze). Cine este vinovat pentrufalimentul celor două companii - "Arthur Andersen" sau Enron? Detaliaţi.

5. Pornind de la situaţia prezentată în studiul de caz (dar ţinând cont şi de alte materialepostate şi de propriile Dvs. căutări pe internet sau în altă parte), elaboraţi un eseu (nu maimult de 1500 de cuvinte) cu tema "Deontologia profesională în evaluarea externă aproiectelor".

Bibliografie: Emil Neacşu, articol în ziarul Gardianul, 27 mai 2002 Emil Neacşu, articol în ziarul Gardianul, 17 iunie 2002 ***, articol în ziarul Curierul Naţional, 2 iunie 2005 Site-ul BaniiNostri.ro caricaturi: site-ul TheCartoonResource.com, 2003-2005

Studiul de caz a fost elaborat de Ec. Radu Florea, noiembrie 2005



6

ANEXA1

"Auditul iese din moarte clinică"

În urmă cu doi ani, cele cinci mari companii de consultanţă "Big Five" erau în corzi. "ArthurAndersen" începea să se dezintegreze în urma scandalului Enron, iar celelalte patru companiipierdeau tot mai mulţi clienţi. Momentele de confuzie generală împreună cu teama companiilorde a-şi mai alătura numele de cel al consultanţilor financiari au făcut ca lumea auditorilor de"marcă" să cunoască "începutul sfârşitului".

Acum se pare că apele s-au limpezit, iar auditorii au revenit pe drumul cel bun. De fapt, cei patrucâştigatori - PriceWaterhouseCoopers, Deloitte&Touche, Ernst&Young şi KPMG spun că ei nuau făcut decât să plătească păcatele celui de-al cincilea jucător şi anume Andersen. Firma"bătrânului Arthur" a ieşit deja pe poarta din dos a istoriei americane. Rămâne ca doar studenţiide la Harvard să mai caute cauzele care au condus "la cel mai penibil faliment din istoriamodernă", aşa cum spun analiştii de pe Wall Street. Supravieţuitorii şi-au păstrat aproape toatediviziile non-financiare cum sunt: consultanţă fiscală, managementul resurselor umane şi parteade consultanţă în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor.

Ce s-a întâmplat, de fapt, într-oindustrie a auditului de peste 30 demiliarde de dolari? Andersen - acumîncă în proces cu statul americanpentru distrugerea documentelor dela Enron - şi-a asumat eşeculprofesional. Colapsul său a condus laapariţia unui imens portofoliu declienţi pe care supravieţuitorii s-augrăbit să-l acapareze. Rezultatul parea fi unul extraordinar pentru PwC şicompania: profiturile de anul acestavor fi sensibil mai mari decât celeobţinute în ultimii patru ani. În modcu totul ironic, mare parte dinaceastă creştere a profitului va veni tot din partea diviziilor tradiţionale ale firmelor deconsultanţă şi anume auditul şi serviciile de taxe şi nu din partea consultanţei. KPMG şi-a vândutde altfel toate diviziile de consultanţă din Statele Unite.

Auditorii au recunoscut, de altfel, că o dată cu declinul industriei high-tech şi diviziile lor deconsultanţă şi-au cam pierdut obiectul activităţii. Acesta este şi motivul pentru careErnst&Young şi KPMG şi-au vândut deja diviziile de consultanţă din SUA, iar Andersen şiDeloitte sunt în căutare de cumpărători.

PwC, numărul unu în domeniu, a recunoscut că a înregistrat anul trecut venituri sensibil mai micipe partea de consultanţă a resurselor umane, dar oficialii companiei spun că sunt mai mult decâtmulţumiţi de cele peste 14 miliarde de dolari, cât au încasat toate filialele grupului de pe urmaauditului, a taxelor şi a altor servicii financiare.



7

"Se pare că Big Four vor rămânecompanii în care merită să-ţi investeştibanii. Partea de audit a afacerii lor estede departe cea mai profitabilă şi vagenera în continuare venituriconsiderabile", spun analiştii de la YaleSchool of Management.

Pentru companiile de consultanţă existăînsă şi o parte bună a scandaluluiAndersen-Enron. Consiliile deAdministraţie ale marilor companiidependente de auditori au fixat multmai multe întâlniri cu consultanţii lorfinanciari. Asta înseamnă ore maimulte trecute pe facturile lunare şiimplicit venituri mai mari pentru auditori.

Centrul Europei, Rusia şi America Latină sunt zonele unde auditorii cred că vor înregistra celemai mari creşteri ale veniturilor. Aşa ar putea fi explicat şi interesul celor patru pentru preluareafilialelor Andersen din aceste zone.

sursă: Revista "Capital", iulie 2004



8

ANEXA2

Scrisoare către Arthur Andersen – Româniadin partea Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor

Stimaţi domni,

Am aflat din presă că AVAB v-a comandat efectuarea unui audit la FNI, încă din vara anului2001. Ulterior, s-a anunţat, tot în presă, că societatea Dvs. a definitivat acest audit şi l-a depus lasediul AVAB încă înainte de sfârşitul anului 2001.

După cum vă este cunoscut, AVAB a primit atribuţia de a organiza adunarea generală ainvestitorilor FNI, prin prevederile Legii 333/2001. Aceste prevederi vin în contradicţie cu celeale OG 24/93, încă în vigoare, prin care aceste atribuţii revin doar investitorilor FNI, evident,prin asociaţiile în care sunt organizaţi. Indiferent de contradicţiile celor două legi, am fi fostmulţumiţi măcar să fim invitaţi să colaborăm la organizarea acestei adunări generale, dar nicipână în prezent, cu câteva zile înaintea declanşării consultării ( 04.03.2002 ), AVAB nu ne-acontactat.

Mai mult, AVAB nu a făcut public rezultatul auditului efectuat de firma Dvs., nici până înprezent, încălcând astfel prevederile art. 55, al titlului I, capitolul II, din Regulamentul CNVM9/96. În lipsa datelor acestui audit, investitorii FNI vor fi puşi în situaţia să voteze înnecunoştinţă de cauză, ceea ce este inadmisibil şi dovedeşte, totodată, reaua credinţă ainstituţiilor statului român, care nu doresc decât să înşele din nou investitorii FNI.

Faţă de această situaţie de neacceptat vă solicităm să ne puneţi la dispoziţie un exemplar alacestui audit pentru a putea informa investitorii FNI asupra realităţii fondului. Deşi a fost plătitde către AVAB, în calitate de "client", auditul a fost făcut pentru a proteja intereseleinvestitorilor FNI şi nu pentru a li se ascunde realitatea. Suntem convinşi că Arthur Andersennu doreşte "o nouă afacere ENRON" şi în România. Vă reamintim că adevăraţii beneficiari aiacestui audit sunt investitorii FNI care au dreptul de a afla o opinie independentă, onestă şitransparentă despre starea financiară a fondului, înainte de luarea oricărei decizii.Vă rugăm să aveţi în vedere şi faptul că investitorii FNI sunt în mare majoritate persoane fărăcunoştinţe financiare, în vârstă şi cu un discernământ redus şi tăinuirea unor informaţii saupunerea la dispoziţia investitorilor în mod selectiv de către AVAB, doar în momentul consultării,poate contribui la distorsionarea adevărului şi la influenţarea rezultatelor consultării.

Cu speranţa că veţi da curs solicitării noastre,

Cu sinceritate,

Mihai NicolaeviciPreşedinteAsociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor(februarie 2002)



9

ANEXA3

Povestea prescurtată a corporaţiei Enron(text în limba engleză - facultativ)

Enron's GrowthEnron was founded in 1930 as Northern Natural GasCompany, a consortium of Northern American Powerand Light Company, Lone Star Gas Company, andUnited Lights and Railways Corporation. Theconsortium ownership was gradually dissolved between1941 and 1947 through a public stock offering. In 1979,Northern Natural Gas was restructured under theownership of a new holding company, InterNorth Inc.,which replaced Northern Natural Gas on the New YorkStock Exchange.

In 1985, InterNorth acquired competitor HoustonNatural Gas Company in a transaction engineered byHNG CEO Kenneth Lay. Although InterNorth was the purchaser, Lay emerged as CEO andpromptly renamed InterNorth as Enron Corporation, with headquarters in Houston rather thanInterNorth/Northern Natural Gas's base in Omaha. Initially, the company was to be namedEnteron, chosen for the positive connotations of "enter" and "on," but when it was pointed outthat the term meant "intestine" — which had other connotations for a natural gas company — itwas quickly shortened.

Enron was originally involved in the transmission and distribution of electricity and gasthroughout the United States and the development, construction, and operation of power plants,pipelines, and other infrastructure worldwide. In 1998 it moved into the water sector, creating theAzurix Corporation, which it part-floated on the NYSE in June 1999. Azurix failed to break intothe water utility market, with its only major concession, in Buenos Aires Province, a large-scalemoney loser. In April 2001 Enron announced its intention to break up Azurix and sell its assets.

Enron grew wealthy through its pioneering marketing and promotion of power andcommunications bandwidth commodities and related derivatives as tradable financialinstruments, including exotic items such as weather derivatives. As a result, Enron was named"America's Most Innovative Company" by Fortune magazine for six consecutive years, from1996 to 2001. It was on the Fortune's "100 Best Companies to Work for in America" list in2000, and was legendary even among the elite workers of the financial world for the opulence ofits offices.

EnronOnlineIn November 1999 Enron launched EnronOnline. EnronOnline was the first web-basedtransaction system that allowed buyers and sellers to buy, sell, and trade commodity productsglobally. EnronOnline allowed users to do business only with Enron, which was seen as aparticular weakness. Due to the giant cash needs of Enron Online and the company wastingmoney in other areas such as broadband, Azurix, Enron Energy Services, and shutting down theoriginal pipeline service which generated cash flow, Enron virtually drained itself of cash. The



10

Enron Global Finance department had to keep working up more and more creative financingmoves to keep the company up and running.

DeclineEnron's global reputation was undermined, however, by persistent rumours of bribery andpolitical pressure to secure contracts in Central and South America, in Africa, and in thePhilippines. Especially controversial was its $3 billion contract with the Maharashtra StateElectricity Board in India, where it is alleged that Enron officials used political connectionswithin the Clinton and Bush administrations to exert pressure on the board. On January 9, 2002,the United States Department of Justice announced it was going to pursue a criminalinvestigation of Enron and Congressional hearings began on January 24.

After a series of scandals involving irregular accounting procedures bordering on fraud involvingEnron and its accounting firm Arthur Andersen, it stood at the verge of undergoing the largestbankruptcy in history by mid-November 2001. A white knight rescue attempt by a similar,smaller energy company, Dynegy, was not viable.

During 2001 , Enron shares fell from over US $90.00 to US$0.30. As Enron was considered ablue chip stock, this was an unprecedented and disastrous event in the financial world. Enron'splunge occurred after it was revealed that much of its profits and revenue were the result of dealswith special purpose entities (limited partnerships which it controlled). The result of this was thatmany of the losses that Enron suffered were not reported in its financial statements.

Insider Trading The Beginning

Insider trading, trading of a security based on material non-public information about acompany, at Enron Corporation is not just a thing of the late 1990s or early 2000s.Enron has had trouble with insider trading dating back even to the 1980s. The firstdocumented example of insider trading at Enron occurred in 1987. Two auditors, DavidWoytek and John Beard, discovered bank records showing that millions of dollars hadbeen moved from Enron into the personal accounts of Louis Borget and ThomasMastroeni.Both Borget and Mastroeni were rumored to consort with rulers of Saudi Arabia andKuwait, gaining inside information on the workings of OPEC. This insider informationhad led to more profitable trading of oil commodities, until the cash flows from Enroninto personal accounts were discovered by Woytek and Beard. Both auditors were told byChief Executive Officer Kenneth Lay to continue their investigation and make sure everypenny was returned to the rightful account; however, no immediate action was takenagainst Borget and Mastroeni.Woytek and Beard would eventually gather enough information to prove that Borget andMastroeni were participating in insider trading and stealing from the company. Thisinformation included bank statements that showed cash flows that were not recorded inthe company’s records along with copies of altered statements that Borget had filed withthe company. However, despite all of the evidence that the two auditors had collected,they were told to drop the investigation by Enron’s president, Mick Seidl, and the ChiefFinancial Officer, Keith Kern. Unfortunately for Woytek and Beard, Borget had broughtin tens of millions of dollars to the company. Enron had given both Woytek and Beard theimpression that the annual profits that Borget brought in to the corporation were moreimportant than maintaining legal practices.



11

The Recent Insider TradingIf the Enron traders were indeed participating in insider trading during the 1980s, theyapparently would not learn their lesson from nearly being caught by David Woytek andJohn Beard. To the auditors, it seemed that Enron would become caught up in the racefor higher profits and would pursue them even if it meant using illegal practices.Enron had created offshore entities, a unit which may be used for planning andavoidance of taxes, raising the profitability of a business. This provided ownership andmanagement with full freedom of currency movement, and full anonymity, that wouldhide losses that the company was taking. These entities made Enron look more profitablethan it actually was. This practice drove up the stock price to new levels at which pointthe executives began to work on insider information and trade millions of dollars worthof Enron stock. The Executives and insiders at Enron knew about the offshore accountsthat were hiding losses for the company, however, the investors knew nothing of this.In August of 2000, Enron’s stock price hit its highest value of $90. It was at this point intime that Enron’s executives, who possessed the inside information of the hidden losses,began to sell their stock. At the same time, the general public and Enron’s investors weretold to buy the stock, as the sky was the limit. Enron’s executives told the investors thatthe stock would continue to climb until it reached possibly into the $130 to $140 range,while secretly unloading their shares as they knew the opposite to be true.As executives were selling off their shares of stock, the price continued to drop. As theprice dropped, investors were told to continue buying stock or hold steady if they alreadyowned Enron because the stock price would rebound in the near future. Kenneth Lay’sstrategy for responding to Enron’s continuing problems was in his appearance. As he didmany times, Lay would issue a statement or make an appearance to calm investors andassure them that Enron was headed in the right direction.By August 15, 2001, Enron’s stock price had fallen to $42 compared to its high of $90just a year prior. Many of the investors trusted what Lay was telling them and stillbelieved that Enron would rule the market. The investors continued to buy or hold ontotheir stock and lost more money every day. As October closed, the stock had fallen to $15per share and many investors saw this as a great opportunity to buy Enron stock becauseof what Kenneth Lay had been telling them in the media. Just under a month later, onNovember 28, the stock price would slip below one dollar as the public was finally madeaware of the millions of dollars in losses that Enron had been hiding.Enron CEO Kenneth Lay has been accused of selling over $70 million worth of stock atthis time, which he used to repay cash advances on line of credit. He sold another $20million worth of stock in the open market. Also, Lay’s wife, Linda, has been accused ofselling 500,000 shares of Enron stock totaling $1.2 million on November 28, 2001. Themoney earned off of this sale did not go to the family but rather to charitableorganizations, which had already received pledges of contributions from the foundation.Records show that Mrs. Lay placed the sale order sometime between 10:00 and 10:20AM, while the news of Enron’s problems went public about 10:30 that morning.Former Enron executive Paula Rieker has been charged with criminal insider trading.Rieker obtained the 18,380 Enron shares for $15.51 a share. She sold that stock for$49.77 a share in July 2001, a week before the public was told what she already knewabout the $102 million loss.



12

The AftermathThousands of Enron employees lost their life savings after Enron collapsed. A lawsuit onthe behalf of a group of Enron’s shareholders has been filed against Enron executivesand directors. This lawsuit accuses twenty-nine of these executives and directors ofinsider trading and misleading the public. Thousands of Enron employees and investorslost their life savings, kid’s college funds, and pensions when Enron collapsed.Kenneth Lay and Jeffrey Skilling, both former Enron chief executive officers, will go ontrial for their part in the Enron scandal in January of 2006. Former chief accountingofficer Richard Causey will be on trial along with Lay and Skilling. The 53-count, 65-page indictment covers a broad range of financial crimes, including bank fraud, makingfalse statements to banks and auditors, securities fraud, wire fraud, money laundering,money laundering conspiracy and insider trading. U.S. District Judge Sim Lake haspreviously denied motions by the defendants to hold separate trials and to move the caseout of Houston, where the defendants argued the negative publicity surrounding Enron'sdemise would make it impossible to get a fair trial.Mr. Lay pleaded not guilty to the eleven criminal charges. Lay has stated that he isinnocent and that he was mislead by those around him. The U.S. Securities and ExchangeCommission (SEC) is seeking more than $90 million from Lay in addition to civil fines.The SEC would like to see that Mr. Lay is barred from ever serving as a director or anofficer for a publicly held company.The case surrounding Mrs. Linda Lay is a difficult one. Mrs. Lay sold roughly 500,000shares of Enron thirty minutes to ten minutes before the information that Enron wascollapsing went public on November 28, 2001. This was information that Enronexecutives had known for over a year. This timeline of events presents a very good casefor the prosecution.However, there are two specific points that make the case against Mrs. Lay a difficultone. The largest hurdle for the prosecution is that the Lay’s did not profit from the sale ofthis stock. It instead went to their family foundation and in the months following, theproceeds were given away to charity. The second hurdle is that even if Mr. Lay had comehome and told his wife about Enron’s troubles, this communication is a maritalconfidence and its disclosure cannot be forced. This would mean the government wouldhave to find a third party witness to testify that Mrs. Lay did have insider knowledge atthe time of the sale.Former managing director of investor relations for Enron Paula Rieker plead guilty infederal court to a criminal insider trading charge. The one felony charge against Riekercarries a maximum penalty of ten years in prison and a $1 million fine. Rieker agreed tonever again serve as an officer or director of a public company. If a federal courtapproves the settlement, Rieker will pay the SEC $499,333, the profit from the sale of18,380 share of Enron stock. Rieker has been a valuable witness for the government asshe prepared earnings releases and conference calls with Enron analysts.



13

FalloutThe long-term implications of Enron's collapseare somewhat unclear, but there is considerablepolitical fallout both in the US and in the UKrelating to the money Enron gave to politicalfigures (around US$6 million since 1990). Thefallout from the scandal quickly extended beyondEnron and all those formerly associated with it.The trial of Arthur Andersen on charges ofobstruction of justice related to Enron alsohelped to expose its accounting fraud atWorldCom. The subsequent bankruptcy of thattelecommunications firm quickly set off a waveof other accounting scandals. This wave engulfedmany companies, exposing high-level corruption,accounting errors, and insider trading. Though atthe time of its collapse Enron was the largestbankruptcy in history, since then it has beeneclipsed by the collapse of WorldCom.

Former Enron CFO, Andrew Fastow, themastermind behind Enron's complex network ofoffshore partnerships and questionableaccounting practices, was indicted on November1, 2002, by a federal grand jury in Houston on 78counts including fraud, money laundering, andconspiracy. He and his wife Lea Fastow, former

assistant treasurer, accepted a plea agreement on January 14, 2004. Andrew Fastow will serve aten-year prison sentence and forfeit US $23.8 million, while Lea Fastow will serve a five-monthprison sentence and a year of supervised release, including five months of house arrest; in return,both will provide testimony against other Enron corporate officers.

Ben Glisan Jr., a former Enron treasurer was the first man to be sent to prison in the Enronscandal. He pleaded guilty to one count of conspiracy to commit security and wire fraud .

John Forney, a former energy trader who invented various strategies such as the "Death Star,"was indicted in December 2002 on 11 counts of conspiracy and wire fraud. His trial wasscheduled for October 12, 2004. His supervisors, Timothy Belden and Jeffrey Richter, both havepleaded guilty to conspiring to commit wire fraud and currently are aiding prosecutors ininvestigating this scandal.

Jeffrey Skilling was arrested on February 11, 2004, by the FBI. Kenneth Lay was indicted by afederal grand jury on July 7, 2004 for his involvement in the scandal. He pled not guilty in courton July 9. Both men are scheduled for trial in January 2006, along with Chief AccountingOfficer Richard Causey.

Enron's collapse also led to the creation of the Sarbanes-Oxley Act, signed into law on July 30,2002. It is considered the most significant change to federal securities laws since FDR's NewDeal in the 1930s.

The status of the pension plans that were promised to Enron's employees has been in questionsince the collapse of Enron. The Pension Benefit Guaranty Corporation is attempting to coversome and possibly all of the promised benefits.

Bilet lăsat soţiei de unul dintre foştii angajaţiai Enron înainte de a se sinucide



14

RestructuringFollowing the 2001 bankruptcy filing, Enron has beenattempting to restructure in order to compensate asmany creditors as possible. Enron's innovative coreenergy trading business was sold early in thebankruptcy proceedings to Merrill Lynch andCompany. A last-ditch survival attempt was made in2002 through a planned merger with arch-rival DynegyCorporation. Dynegy backed out during merger talks,acquiring control of Enron's original, predecessorcompany - Northern Natural Gas - in the process.Enron is currently pursuing legal action against Dynegyover the takeover of Northern Natural Gas, which hassince been sold by Dynegy to MidAmerican EnergyHoldings Company.

Enron's final bankruptcy plan provides for the creationof three new businesses to be spun off from Enron as independent, debt-free companies. Thereorganization process commenced in 2003, with the formation of two new Enron subsidiaries,CrossCountry Energy L.L.C., and Prisma Energy International Inc.

CrossCountry Energy, formed from Enron's domestic gas pipeline assets, was immediatelyplaced on the market for creditor compensation. On September 1, 2004, Enron announced anagreement to sell CrossCountry Energy to CCE Holdings L.L.C. (a joint venture betweenSouthern Union Company and a unit of General Electric) for $2.45 billion. The money will beused for debt repayment, and represents a substantial increase over the previous offer made byNuCoastal L.L.C. earlier in 2004.

Prisma Energy International, formed out of Enron's remaining overseas assets, will emerge frombankruptcy as a main-line descendant of Enron through a stock offering to Enron creditors.Currently, many of Prisma's assets remain under direct Enron ownership with Prisma operatingin a management capacity.

The third company, Portland General Electric (PGE), was founded in 1889, and ranks asOregon's largest utility. PGE was acquired by Enron during the 1990's, and will emerge frombankruptcy as an independent company through a private stock offering to Enron creditors.

All remaining assets not related to CrossCountry, Prisma, or Portland General will be liquidated.As of 2005, CrossCountry is now under CCE Holdings ownership, while the Portland Generaland Prisma deals remain to be consummated.

(sursă: Wikipedia, 2005)

Documents

Studiu de Caz_ Deontologie Sau Profit-1