Studiul Testarea Benevola Cu Aparatul Poligrafic a Repreyentantilor Sectorului Justitiei- Ambasada SUA- 2013

8/17/2019 Studiul Testarea Benevola Cu Aparatul Poligrafic a Repreyentantilor Sectorului Justitiei- Ambasada SUA- 2013

1/44

Embassy of the United States of America

TESTAREA BENEVOLĂ

CU APARATUL POLIGRAF

A REPREZENTANŢILOR SECTORULUI JUSTIŢIEI

STUDIU

Chişinău, 2013

Studiu realizat în cadrul Proiectului „Soluţii pentru o justiţie incoruptibilă” susţinut financiar de către Ambasada SUA în Moldova. Opiniile, constatările şi concluziile autorilor nu reflectă neapărat opinia finanţatorului.


2/44

2

CUPRINS:

INTRODUCERE

I. TESTAREA CU UTILIZAREA POLIGRAFULUI: NOŢIUNI GENERALE

1. Istoricul şi esenţa 2. Domeniile de aplicare şi specificul testării personalului3. Etapele

II.

EXPERIENŢA ALTOR ŢĂRI ÎN UTILIZAREA POLIGRAFULUI

1. SUA, Canada, Japonia şi Rusia2. Ţările Asiei, Africii şi Americii Latine 3. Ţările Europei

III. UTILIZAREA POLIGRAFULUI ÎN TESTAREA REPREZENTANŢILOR SECTORULUI JUSTIŢIEI

1. Aplicabilitate şi cadrul legal naţional relevant

2.

Dezavantajele3. Avantajele4. Recomandări privind punerea în aplicare

CONCLUZII


3/44

3

INTRODUCERE

Cetăţeanul îşi percepe siguranţa în dependenţă de nivelul de încredere pe care o are în justiţie, justiţia fiindautoritatea-terminus la care apelează pentru a-şi revendica un drept legitim. Încrederea cetăţeanului în

justiţie este alimentată de calitatea acesteia, importante fiind:

facilitatea în accesare; celeritatea în executare; competenţa, eficienţa şi integritatea reprezentanţilor .

Integritatea reprezentanţilor sectorului justiţiei, de rând cu independenţa şi imparţialitatea, este oprecondiţie a unei justiţii credibile. Fiind statuată de Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară1,regăsindu-se în mai multe documente internaţionale, inclusiv regionale, integritatea trebuie să fi solicitatătuturor categoriilor de reprezentanţi ai sectorului justiţiei.

Recomandarea nr. (94)12 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei „Privind independenţa, eficienţa şirolul judecătorilor”2 statuează necesitatea ca toate deciziile, care privesc cariera profesională a

judecătorilor , să se bazeze pe criterii obiective, iar selectarea şi cariera judecătorilor să se bazeze pemerite, având în vedere - evaluările, integritatea, abilităţile şi eficienţa.

Integritatea în exerciţiul funcţiei şi în viaţa particulară este una din cerinţele de bază impuse judecătorilor deConsiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni în Avizul nr. 3 (2002) „Asupra principiilor şi regulilor privindconduita profesională a judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şiimparţialităţii”.3

Judecătorii şi procurorii, potrivit Avizului nr. 4 (2009) al Consiliului Consultativ al P rocurorilor Europeni„Privind relaţia dintre judecători şi procurori”4, trebuie să fie persoane de înaltă integritate şi cu abilităţiprofesionale şi organizaţionale adecvate.

Ghidul european al eticii şi conduitei procurorilor 5 detaliază exigenţele impuse procurorilor. Procuroriipublici trebuie să se conducă de cele mai înalte standarde profesionale şi să tindă să corespundă celor mai

înalte standarde de integritate şi responsabilitate. Procurorii nu trebuie să compromită integritatea,probitatea şi imparţialitatea reală sau rezonabil percepută a sistemului procuraturii prin activităţile din viaţalor privată. Procurorii publici nu trebuie să accepte cadouri, beneficii, recompense sau semne deospitalitate de la terţe persoane sau să îndeplinească unele însărcinări care ar putea fi percepute dreptcompromiţând integritatea, probitatea şi imparţialitatea lor.

În aceeaşi ordine de idei, întru promovarea efectivă a normelor etice în cadrul agenţiilor care aplică legea,

precum şi întru precizarea normelor în materie de integritate şi de conduită, sunt şi prevederile Codului de

1 Comentariu asupra Principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară. / ed.: Stefanie Ricarda Roos ; trad. : Cristi Danileţ.Bucureşti, 2010. 2 Recomandarea nr. (94)12 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor//Standarde ale Consiliului Europei pentru Justiţie. Chişinău, 2010. P. 50. 3 Avizul nr. 3 (2002) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni asupra principiilor şi regulilor privind conduitaprofesională a judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii//Standarde aleConsiliului Europei pentru Justiţie. Chişinău, 2010. P. 156.4 Avizul nr. 4 (2009) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni privind relaţia dintre judecători şi procurori//Standarde ale

Consiliului Europei pentru Justiţie. Chişinău, 2010. P. 339. 5 Ghidul european al eticii şi conduitei procurorilor //Standarde ale Consiliului Eur opei pentru Justiţie. Chişinău, 2010. P. 413-415.


4/44

4

conduită pentru personalul care aplică legea6, precum şi prevederile Recomandării Comitetului Miniştrilor alConsiliului Europei Rec (2000) 10 privind codurile de conduită pentru agenţii publici7.

Integritatea este o trăsătură lăuntrică care presupune a acţiona într -o manieră conformă unor principii şivalori, fără compromisuri, atât în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cât şi în viaţa privată. Ea semnificăexercitarea funcţiei î n mod cinstit, corect, conştiincios şi cu bună-credinţă. Practic, integritatea se manifestă

în exercitarea funcţiei cu obiectivitate, în deplina egalitate, respectând termenele prevăzute de lege, pentrua se asigura deplina legalitate a actului îndeplinit. În justiţie, integritatea e mai mult decât o virtute, este onecesitate.8

Cu certitudine, spre deosebire de competenţa şi eficienţa angajatului, care pot fi evaluate prin teste şianaliza activităţii, integritatea, fiind o calitate individual-internă, nu poate fi măsurată cu aceeaşi uşurinţă. Înacest scop, devine esenţială eficienţa procedurilor de recrutare şi verificare a personalului, care ar trebui săurmărească şi profilul moral al titularului funcţiei. Un rol aparte în aceste proceduri ar putea reveni testăriicu utilizarea poligrafului a reprezentanţilor sectorului justiţiei.

Scopul prezentului studiu este de a analiza măsura în care testarea cu utilizarea poligrafului este aplicabilă

reprezentanţilor sectorului justiţiei.

În sensul prezentului studiu, prin reprezentanţi (angajaţi, personal) ai sectorului justiţiei înţelegemurmătoarele categorii de persoane9:

judecători; procurori; ofiţeri de urmărire penală; ofiţeri de investigaţii.

Întru realizarea scopului se urmăr esc următoarele obiective:

analiza metodei poligraf (istoric şi esenţa, domeniile de aplicare şi specificul testării personalului,etapele);

analiza experienţei ţărilor lumii în utilizarea poligrafului, inclusiv în recrutarea şi verificareapersonalului, în mod special – analiza practicilor ţărilor Europei;

analiza aplicabilităţii testelor poligraf, inclusiv benevole, reprezentanţilor sectorului justiţiei (cadrullegal naţional relevant, dezavantajele (factorii de risc), avantaje (eficienţa), precum şi formularearecomandărilor în acest sens.

Studiul este elaborat reieşind şi din contextul documentelor naţionale de politici în domeniu. În mod special,

ne referim la Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a sectorului justiţiei pentru anii2011-2016, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 6 din 16.02.2012 (domeniul specific de intervenţie – 4.3.2.).

6 Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/34/169 din 17.12.1979//Prevenirea şi combaterea corupţiei:documente internaţionale. Chişinău, 2005. P. 144-152.7 Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei Rec (2000) 10 privind codurile de conduită pentru agenţiipublici//Prevenirea şi combaterea corupţiei: documente internaţionale. Chişinău, 2005. P. 159 -169.8 Danileţ Cristi. Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic. Bucureşti, 2009. P. 2.9 În definirea categoriilor de angajaţi s-a reieşit şi din sensul termenului „sectorul justiţiei” utilizat în Strategia de reformare asectorului justiţiei pentru anii 2011-2016, aprobată prin Legea nr. 231 din 25.11.2011. Studiul nu se extinde asupra profesiilor

juridice conexe, statutul acestora fiind total distinct.


5/44

5

I. TESTAREA CU UTILIZAREA POLIGRAFULUI: NOŢIUNI GENERALE

1. Istoricul şi esenţa

Primele observații privind parametrii psihofiziologici ai unui comportament duplicitar, acestea fiind utilizate în mai multe sisteme de drept ca suport probatoriu în constatarea vinovăţiei, se atestă în antichitate. Însă,

preocupările obiective științifice în ce priveşte tensiunea emoțională la disimularea adevărului devinconstante mult mai târziu, în epoca modernă.

Daniel Defoe este unul din primii care în anul 1730 în tratatul „Proiect eficient pentru prevenirea nemijlocităa jafurilor stradale şi suprimarea oricăror altor tulburări pe timp de noapte” a propus utilizarea analizeidinamicii proceselor fiziologice la detecţia infractorilor 10.

Aceste idei au început a fi realizate în practică în a doua jumătate a secolului al XIX -lea, fiind impulsionateşi de cercetările experimentale ale fiziologului italian Angelo Mosso11, dar şi de cele ale lui CesareLombroso. Cesare Lombroso în 1895 utilizează un hidrosfigmograf 12 pentru a stabili sinceritatea unorpersoane suspectate de crimă, la bază metodei stând urmărir ea simultană a modificărilor de tensiune

arterială şi puls în timpul interogărilor.13

Experimente psihologice în acest domeniu au fost realizate şi de către Max Wertheimer şi Iurgens Klein,care în anul 1904 au publicat articolul „Diagnosticul psihologic al infracţiunii” 14, cercetările în domeniu fiindcontinuate de Vittorio Benussi, Wiliam Marston şi H.D. Burtt.

Vittorio Benussi15 în anul 1914 a publicat rezultatele cercetărilor asupra modificărilor de respiraţie ca„simptome ale minciunii”. Benussi utilizează pneumograful din supoziţia că respiraţia se schimbă când seminte. Tehnica utilizată de el consta în faptul că subiectului i se prezentau diferite bucăţi de hârtie pe careerau diferite imprimeuri (cifre, litere, imagini), subiectul trebuind în prima fază să spună sau să citeascăcorect ceea vedea, iar ulterior să declare altceva. Experiențele au fost făcute în prezenţa unor experți, careurmăreau schimbările în atitudinea şi fizionomia subiectului, pentru a concluziona dacă individul examinatspunea adevărul sau nu, ulterior comparându-se rezultatele lor cu diagramele pneumografului. Folosindu-se numai de curbele pe care respirația le făcea pe pneumograf , Vittorio Benussi a observat că in caz deminciună respirația era de mai lungă durată decât inspirația, iar în cazurile de sinceritate fiind tocmai invers.

În 1915 William Marston16 continuă cercetările lui Lombroso, îndeosebi în legătură cu modificările tensiuniiarteriale. Tehnica lui Marston consta în utilizarea unui sfigmomanometru obişnuit, folosit la vremea aceeapentru măsurarea tensiunii arteriale a pacienţilor , cu ajutorul căruia a obţinut valori periodice, discontinuiale tensiuni arteriale de-a lungul unui test. De menţionat că William Mar ston a început să lucreze în timp ceera student al lui Hugo Mϋnsterberg. Acesta din urmă a scris în “Urmele emoţiei” despre efectelemodificărilor afective asupra tensiunii arteriale, respiraţiei, răspunsului galvanic al pielii etc., subliniindposibilităţile de a utiliza astfel de reacţii pentru „detectarea minciunii”. Continuând cercetările lui Benussi,H.D. Burtt folosește în plus şi presiunea sanguină sistolică, concluzionând că acest parametru are o maimare valoare în diagnostic decât respirația.

10 Холодный Ю.И. Применение полиграфа при профилактике, раскрытии и расследовании преступлений. М., 2000. С. 12.11 Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 41. 12 Aparatul constă dintr -o cuvă umplută cu apă în care era pusă mâna individului. Modificările de puls şi de tensiune arterială dinmână erau transmise apei, iar diferenţele de nivel ale apei erau transmise unui tub cu aer, ducând la un tambur rotitor, un fel demanometru.13 Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 41. 14 Ibidem. P. 42.15

Ibidem. P. 43.16 Ibidem.


6/44

6

Stimulat de succesele predecesorilor săi, în anul 1921 John A. Larson a construit primul prototip alpoligrafului contemporan, un aparat capabil să înregistreze simultan testului cei trei parametri: tensiuneaarterială, puls şi respiraţie.17

În anul 1926 Leonarde Keeler a construit un aparat, mai perfecţionat decât cel utilizat de Larson, căruia

ulterior i-a adus modificări suplimentare. Astfel, în anul 1949 poligraful lui Leonarde Keeler includea, pelângă elementele pentru înregistrarea modificărilor tensiunii arteriale, pulsului şi respiraţiei, ungalvanometru menit să evidenţieze reflexul galvanic al pielii sau răspunsul electrodermal.18 Keeler a avut ocontribuţie esenţială în afirmarea industriei verificărilor poligraf în SUA, elaborând primul model alpoligrafului de teren şi organizând producerea în serie a acestuia, înfiinţând prima şcoală pentrupoligrafologi, efectuând verificări poligraf comerciale în recrutarea personalului şi în investigaţiile interne.

În anul 1954 John E. Reid a stabilit că în diferite forme de activitate musculară tensiunea arterială a unuiindivid se poate modifica în asemenea mod, încât să afecteze esenţial exactitatea diagnosticului.Constatând acestea, Reid a conceput un aparat pentru înregistrarea activităţii musculare concomitent cucea a modificărilor tensiunii arteriale, pulsului, respiraţiei şi reflexului galvanometric al pielii.

La general, poligraful este un înregistrator mecanico-pneumatic al modificărilor de tensiune arterială,pulsului şi respiraţiei, suplimentat cu un modul pentru înregistrarea reflexului galvanometric al pielii şi cu unsenzor adiţional pentru înregistrarea activităţii musculare, în special - a presiunii musculare exercitate deantebraţul, coapsele şi picioarele persoanei testate. Fiecare parametru psihofiziologic înregistrat grafic pepoligramă prezintă anumite caracteristici specifice analizate şi interpretate de către poligrafolog.

Utilizarea poligrafului este fundamentată pe mai multe teorii ştiinţifice, cum ar fi19:

Teoria reflexului condiţionat; Teoria ameninţării cu pedeapsa;

Teoria conflictului; Teoria dihotomizării; Teoria activării; Teoria încărcăturii informaţionale; Teoria stresului psihologic; Teoria afectivă; Teoria activării urmelor de memorie; Teoria necesităţi-informaţii.

Detecția simulării cu tehnica poligraf, la general, este fundamentată de ideea că în săvârşirea unei fapte

antisociale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, cu întregul potențial cognitiv, motivațional şiafectiv. Acest lucru face ca actul antisocial să nu rămână ca o achiziție întâmplătoare, periferică aconștiinței, ci să se integreze în conştiinţă sub forma unei structuri stabile, cu conținut afectiv -emoționalspecific, cu un rol motivațional bine diferențiat. Tehnica poligraf, acționând în mod indirect asupraconștiinței subiectului, urmăreşte să clarifice dacă acesta redă cu fidelitate aspecte a ceea ce știe, adicăelemente de conținut ale realității pe care o poartă în planul conștiinței sale. Aceste „urme de memorie” îl

17 Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 4 4.18 Ibidem. P. 45.19

Сошников А., Пеленицын А. Оценка персонала: психологические и психофизиологические методы. М., 2009. С. 135-136.


7/44

7

determină pe subiect să reacționeze emoționat ori de câte ori i se prezintă un obiect (imaginea) relevantsau i se adresează o întrebare relevantă.

Poligraful nu înregistrează minciuna şi nici nu constată veridicitatea informaţiilor oferite de către subiect. Dealtfel, şi o persoană sinceră ar putea spune neadevăr, fiind indusă în eroare, fiind înşelată sauautoînşelându-se, apreciind incorect circumstanţele celor întâmplate. La general, există o subtilă distincţie

între a minţi, a tăinui adevărul, a spune neadevăr, distincţie care nu trebuie ignorată.20 Mai mult, în cazul încare informaţiile oferite de către persoana testată nu pot fi verificare pe alte căi, concl uziile privindveridicitatea sau neveridicitatea acestora sunt imposibile.

În fapt, poligraful înregistrează modificările fiziologice ale organismului în timpul variatelor stări emoționalecare însoțesc simularea. Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoția în mod indirect prinsurprinderea reacțiilor persoanelor testate, care implică mecanisme fiziologice. Intensitatea reacţiilor ar fiproporţională cu intensitatea emoţiilor subiectului (de exemplu: intensitatea sentimentului de culpabilizare alsubiectului datorită matricei infracţionale).

2. Domeniile de aplicare şi specificul testării personalului

Poligraful este utilizat într-o multitudine de domenii, cele mai esenţiale fiind:

activitatea specială de investigaţii; screening-ul personalului; investigaţiile interne.

Detectarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf a debutat ca un mijloc special de investigaţii.Precedentul utilizării poligrafului în cadrul acţiunilor speciale de investigaţii datează cu anul 1917(demascarea unui agent german de către serviciul de contraspionaj al SUA), testarea fiind efectuată decătre William Marston.

La general, testarea cu utilizarea poligrafului în cadrul activităţii speciale de investigaţii urmăreşteurmătoarele scopuri:

evaluarea nivelului de credibilitate a informaţiilor oferite de către subiect; obţinerea de la subiectul testat a informaţiilor relevante acţiunilor speciale de investigaţii; evaluarea nivelului de implicare (rolul în participare) a persoanei supuse testării în cazul investigat; îngustarea cercului de persoane suspectate în legătură cu cazul investigat.

Utilizarea poligrafului în cadrul activităţii speciale de investigaţii este justificată în următoarele circumstanţe:

nu există alte surse de informaţii privind persoana supusă testării; utilizarea metodelor tradiţionale de obţinere a informaţiilor, reieşind din circumstanţe, ar necesita

mult mai multe resurse de timp, materiale şi umane; nici o metodă tradiţională, care ar putea fi aplicată, nu ar rezulta cu obţinerea tot atât de rapidă a

informaţiilor.

În toate situaţiile poligrafologul şi iniţiatorul testării trebuie să analizeze circumstanţele cazului şi să decidăasupra oportunităţii testării. În toate cazurile în care ar putea fi aplicate metodele tradiţionale în obţine rea

20

Знаков В.В. Западные и русские традиции в понимании лжи: размышления российского психолога надисследованиями Пола Экмана//Пол Экман. Психология лжи. СПб., 2012. С. 261-284.


8/44

8

informaţiilor, acestora trebuie să li se acorde prioritate. Poligraful se dovedeşte eficient în „filtrarea”suspecţilor, însă, chiar şi în acest caz poligraful urmează a fi utilizat după o „filtrare” logică a persoanelorsuspectate.

Astfel, factorii esenţiali21, care determină oportunitatea şi eficienţa utilizării testelor poligraf în cadrulactivităţii speciale de investigaţii, sunt:

efectuarea calificată în prealabil a tuturor acţiunilor speciale de investigaţii aplicabilecircumstanţelor cazului;

deficitul de informaţii, care ar fi necesare pentru a da prioritate vreunei versiuni de investigaţii,sau deficitul în informaţii relevante privind persoana concretă;

inaplicabilitatea sau eficienţa redusă a acţiunilor tradiţionale speciale de investigaţii; posibilitatea creării condiţiilor necesare testării poligraf (acordul persoanei care urmează să fie

testată, starea adecvată a persoanei, timp suficient pentru pregătirea testării).

Screening-ul personalului. Poligraf screening-ul este testarea personalului (candidaţilor şi titularilor defuncţii), realizată în scopul optimizării selectării cadrelor, aprecierii personalului şi identificarea preventivă aeventualei neloialităţi.

Spre deosebire de alte domenii de aplicare, screening-ul se efectuează în baza factorilor de risc specificiorganizaţiei. Factor de risc este un fapt antisocial/anticorporativ, atestat în biografia candidatului sautitularului funcţiei, inacceptabil reieşind din scopurile funcţiei. Lista factorilor de risc este stabilită de cătreangajator, însă formularea întrebărilor pentru screening în baza factorilor de risc revine specialistuluipoligrafolog.

Screening-ul se utilizează în 3 cazuri:

la selectarea personalului; în cadrul verificărilor planificate ale angajaţilor; în cadrul verificărilor selective (neplanificate) ale personalului.

Ultimele două tipuri de verificări sunt axate asupra profilaxiei delictelor şi eventualelor cazuri de neloialitateale personalului, astfel dând de înţeles angajaţilor că angajatorul ţine asupra loialităţii ca valoarecorporativă.

De obicei, în cadrul verificărilor poligraf sunt evaluate următorii factori de risc:

motivele negative pentru candidare la funcţie;

dependenţa de alcool; dependenţa de droguri; contraindicaţiile medicale tăinuite; denaturarea datelor din CV; manifestări antisociale în comportament, inclusiv coruptibilitatea; contactele (de serviciu şi personale) cu elemente criminale; contactele (de serviciu şi personale) cu organizaţii concurente.

Testarea cu utilizarea poligrafului în cadr ul investigaţiilor interne. Aplicarea testelor poligraf în cadrulinvestigaţiilor interne se deosebeşte de aplicarea în cadrul activităţii speciale de investigaţii prin faptul că se

21 Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 364.


9/44

9

aplică membrilor unor grupuri (colective de muncă) relativ stabile de persoane. O bună parte din testelesolicitate de entităţile comerciale se efectuează anume în cadrul investigaţiilor interne.

Specificul testului poligraf în cadrul investigaţiilor interne este determinat de două aspecte esenţiale22:

testul se aplică unui cerc „închis” sau „deschis” de suspecţi. În primul caz, se cunoaşte că

eventualul suspect este inclus în cercul subiecţilor testaţi, iar în cel de -al doilea caz, reieşind dincircumstanţe, nu este cert dacă în cercul subiecţilor testaţi este eventualul făptuitor. În acest dinurmă caz, testul poligraf mai mult urmăreşte scopul identificării celor neimplicaţi, decât identificareafăptuitorului;

urmare a testului, este mult mai greu să determini suspectul identificat să recunoască fapta. Acestlucru este şi mai greu de obţinut în cadrul entităţilor comerciale, spre deosebire de cele de stat. Înacest caz, poligrafologul trebuie să se limiteze la identificarea posibilului făptaş, lăsând toatecelelalte acţiuni organizaţional- juridice pe seama iniţiatorului testului.

De obicei, testarea poligraf în cadrul investigaţiilor interne atât în organizaţiile de stat, cât şi în entităţilecomerciale, se desfăşoară după acelaşi algoritm, testul propriu-zis urmând a fi efectuat după următoarele

activităţi prealabile23:

specialistul poligrafolog obţine de la iniţiatorul testării toate informaţiile şi materialele relevantecazului investigat, precum şi referitor la persoanele care urmează a fi testate;

specialistul poligrafolog urmează să afle versiunile iniţiatorului privind cazul investigat. Versiunileiniţiatorului trebuie să fie analizate obiectiv. Iniţiatorul ar putea avea versiuni eronate asuprafăptaşului, iar persoanele mult suspectate ar putea fi nevinovate;

specialistul poligrafolog elaborează planul testării, consecutivitatea persoanelor supuse testării.Testarea urmează a fi începută cu conducători, fie urmează a fi efectuată în ordine alfabetică,astfel fiind excluse probleme de ordin etico-moral;

iniţiatorul convoacă şedinţa generală a colectivului, membrii colectivului fiind informaţi asupratestării, precum şi condiţiilor în care va avea loc procedura, inclusiv se confirmă acordul fiecăruimembru privind testarea.

Indiferent de subiect şi motivul testării (candidaţilor la funcţii sau titularilor funcţiei, la selectare (verificare)sau în cadrul investigaţiilor interne), testul se efectuează cu respectarea etapelor procesului de testare.

3. Etapele

La general, deosebim cinci etape de bază a le procesului testării cu utilizarea poligrafului:

Activităţi preliminare; Interviul pre-test; Testul propriu-zis; Interviul post-test; Analiza poligramei şi formularea concluziilor.

Fiecare din aceste etape îşi are obiectivele sale specifice, toate etapele fiind importante în egală măsurăpentru atingerea scopurilor testării.

22

Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 369.23 Ibidem. P. 369.


10/44

10

Activităţi preliminare.24 Înainte de testarea cu utilizarea poligrafului, poligrafologul trebuie să sedocumenteze cât mai exact şi complet referitor la faptele şi circumstanţele care constituie tema verificării,precum şi referitor la persoana care urmează a fi testată. Mai mult, ori de câte ori circumstanţele permit,persoana, care urmează a fi supusă testului, trebuie să fie informată într-un interval rezonabil de timp

înainte de examinarea proiectată despre modul cum va decurge testarea. Informarea preliminar ă„linişteşte” persoana sinceră şi, invers, spor eşte teama de demascare a persoanei nesincere.

Interviul pre-test.25 Orice testare la poligraf este precedată de un interviu pre-test. Persoana ce urmează afi examinată este informată referitor la scopul examinării, modul de funcţ ionare al aparatului, principiilefundamentării ştiinţifice ale metodei, întrebările la care urmează să răspundă, rezultatele ce se pot obţ ine.

În fapt, interviul pre-test are drept scop crearea şi menţinerea unui contact psihologic între poligrafolog şipersoana testată. Dialogul din interviul pre-test are scopul de a provoca răspunsuri verbale şi nonverbale,care ar oferi poligrafologului indicii asupra subiectului. Interviul pre-test impune crearea unei ambianţeconfortabile, amplificarea sentimentului de siguranță şi încredere a subiectului testat. Ignorarea interviuluipre-test poate influenţa negativ reactivitatea psihoemoţ ională a subiectului şi, implicit, rezultatul testării lapoligraf.

Testul propriu-zis.26 Instrumentul de bază la această fază este chestionarul care conține î n medie 10 întrebări numerotate de către examinator, ordine respectată şi pe poligramă.

În chestionar pot fi incluse următoarele categorii de întrebări: întrebările relevante (critice), care sunt adresate în mod nemijlocit, concis şi clar, vizând comiterea

sau implicarea persoanei testate în cazul investigat (“D-ta ai comis furtul din magazinul … ?”). Înfuncție de complexitatea cazului, întrebările relevante pot include şi întrebări investigatorii saudetaliatoare. Acestea sunt formulate în vederea identificării unei posibile reactivităţipsihoemoţ ionale, care să permită obţinerea indiciilor cu privire la: existenta unor coparticipanți,tăinuitori sau favorizatori, bunuri furate, locul unde sunt ascunse corpurile delicte, instrumenteleutilizate la săvâr şirea infracţ iunii, precum şi alte aspecte de acest gen (“Ai furat din magazinul … ocombină muzicală?“);

întrebările irelevante (neutre), care nu au legătură cu incriminarea şi permit reechilibrarea psihică asubiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a obține î n poligramă un segmentetalon pentru reactivitatea psihoemotională normală a persoanei testate (“Eşti de profesie … ?“);

întrebările de control, la care a priori se cunoaște, că persoana testată va răspunde nesincer.Scopul acestora este de a obține un anumit nivel al reactivității psihoemoţ ionale necesar efectuării comparațiilor cu nivelul reactivității psihoemoţ ionale obținute la întrebările relevante (“Te-ai gânditvreodată sa furi ceva?“).

O precondiţie pentru reuşita testului este frazeologia adecvata a întrebărilor. Întrebările echivoce,

inadecvate, care nu au legătura cu problematica testări sunt inadmisibile. În dependenţă de scopul testării, circumstanţele cazului, categoriile de întrebări utilizate, la general, seaplică numeroase şi diverse teste, bazate pe următoarele principalele tehnici de testare:

Tehnica întrebărilor relevante şi irelevante (relevant and irrelevant question technique); Tehnica întrebărilor de control (control question technique); Tehnica (dezvăluirii) informaţiilor ascunse.

24 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 87.25

Ibidem. P. 88.26 Ibidem. P. 89.


11/44

11

Tehnica întrebărilor relevante şi irelevante se bazează pe principiul logic, că persoana nesinceră vareacţiona mai puternic la întrebările relevante decât la cele irelevante, iar persoana sinceră va reacţiona înmod similar la ambele tipuri de întrebări. Tehnica întrebărilor relevante şi irelevante, în versiunea saclasică, nu se mai aplică practic de la începutul anilor 70 ai secolului trecut.27

Una din tehnicile mai larg utilizate este Tehnica întrebărilor de control, dezvoltata de John E. Reid in anul1947. Prin această tehnică se încearcă a se ajunge la esența problemei cu ajutorul câtorva întrebări relevante de forma: "D-ta ai comis furtul din magazinul … ?", “Ai furat din magazinul … o combinămuzicală?”. Aceste întrebări sunt controlate de o întrebare de control: „Te-ai gândit vreodată să furi ceva?”.Tehnica este fundamentată teoretic prin faptul că o persoana nesincer ă va reacționa puternic la întrebările relevante şi slab la cele de control, în timp ce persoana sinceră, aflata sub investigație, va reacționa exactinvers.28

Tehnica (dezvăluirii) informaţiilor ascunse se bazează pe utilizarea elementelor specifici ale cazuluiinvestigat, care pot fi cunoscute de către persoana nemijlocit implicată în caz. Astfel, persoana implicată vareacţiona mai puternic la elementele veridice ale cazului, decât la cele false. Persoana neimplicată va da

aceleaşi reacţii atât la elementele veridice, cât şi la cele false.29

Interviul post-test.30 Orice testare cu utilizarea poligrafului se încheie cu un interviu post-test. Persoaneitestate i se ofer ă posibilitatea să explice stările emotive pe care le-a simțit în timpul testului. Abordareasubiectului se individualizează de la caz la caz, în toate cazurile urmând să rămână o abordare metodică,logică, argumentată, calmă, ținându-se seama şi de nivelul de instruire şi cultură al persoanei testate.

Analiza poligramei şi formularea concluziilor.31 În fapt, analiza poligramei presupune:

stabilirea segmentelor de traseu care evidențiază răspunsurile sincere (lipsite de reactivitatepsihoemoţională), corespunzătoare întrebărilor neutre;

determinarea caracteristicilor segmentelor de traseu care evidențiază răspunsurile nesincere (incare reactivitatea psihoemoţională este amplu exprimată) la întrebările relevante;

decelarea selectiva a caracteristicilor segmentelor de traseu la întrebările investigatorii şidepistarea celor care prezintă reactivitate psihoemoţională specifică;

identificarea caracteristicilor specifice de traseu ce evidențiază prezenţa reactivitățiipsihoemoţionale în răspunsurile date de subiect la întrebările de control.

Se procedează la compararea segmentelor de diagramă corespunzătoare întrebărilor relevante şiinvestigatorii cu cele de control şi neutre, stabilindu-se diferențele. Formularea concluziilor constă înactivităţi de analiză (comparare) cantitativă şi calitativă a celor mai sensibile modificări în traseele

poligramei ca urmare a răspunsurilor obținute la întrebările relevante, neutre şi de control. Rezultatulexaminării subiectului se consemnează de către examinator intr -un raport, care cuprinde activitățile întreprinse pentru depistarea comportamentului simulat, întrebările testului şi concluziile rezultate în urmaanalizei şi interpretării poligramei.

27 Оглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 272. 28 Ibidem.29 Ibidem.30

Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 90.31 Ibidem. P. 91.


12/44

12

II. EXPERIENŢA ALTOR ŢĂRI ÎN UTILIZAREA POLIGRAFULUI

Actualmente, potrivit unor calcule estimative, tehnica poligraf se aplică în 75 ţări, ţările lumii abordând înmod diferit instrumentul şi obţinând diverse experienţe în domeniu.

1. SUA, Canada, Japonia şi Rusia în utilizarea poligrafului

La general, lideri în utilizarea poligrafului sunt SUA, Canada şi Japonia.

SUA.32 Contribuţia SUA în promovarea tehnicii poligrafului este incontestabilă, cercetătorii americani avândun rol esenţial în elaborarea şi dezvoltarea instrumentarului.

În perioada primului război mondial tehnica poligraf serveşte în investigarea cazurilor de spionaj militar ,utilizarea poligrafului luând amploare în perioada interbelică. Astfel, în perioada anilor 1938-1941Laboratorul Ştiințific de Detectare Criminală al Politiei din Chicago efectuează 1 .127 teste. Către începutulcelui de-al doilea război mondial, deja trei companii produceau aparate poligraf în serie , SUA devenind cutimpul lider în exportul aparatajului în alte ţări ale lumii. Către această perioadă poligraful era utilizat de

departamentele de poliţie ale 30 state din SUA.

În anii postbelici poligraful este utilizat în activitatea Agenţiei Centrale de Inteligenţă (Central IntelligenceAgency – CIA) şi Biroului Federal de Investigaţii (Federal Bureau of Investigation – FBI) şi AgenţiaNaţională de Securitate (National Security Agency – NSA), departamentele de poliţie ale majorităţii statelor,precum şi în sectorul privat. Tehnica poligraf începe să se utilizeze pe larg, mai ales, în scopul protecţieisecretului de stat şi militar. Astfel, de la mijlocul anilor 50 toţi recruţii pentru CIA erau supuşi verificărilorpoligraf. În anul 1951 se nuanţează deficitul poligrafologilor. Drept reacţie la necesităţi este înfiinţată ŞcoalaArmată a Operatorilor Poligraf .

În anul 1965 Ministerul Apărării, important utilizator al poligrafului, pune în aplicare o directivădepartamentală – primul act normativ federal – care reglementează procedura testării cu utilizareapoligrafului, sistemul de recrutare şi formare a cadrelor pentru forţele armate, controlul activităţiipoligrafologilor angajaţi în diferitele servicii ale forţelor armate.

La începutul anilor 1970 SUA cunoaşte o ascensiune spectaculoasă a utilizării poligrafului în diferitesectoare şi în diferite state ale SUA. Majoritatea statelor SUA au adoptat legile sale în domeniu, carereglementa utilizarea poligrafului la nivel regional, abordările legislative fiind foarte diferite – de laposibilitatea utilizării rezultatelor în faţa instanţei judecătoreşti în calitate de probă până la interzicereaefectuării testelor poligraf în unele sau alte sectoare.

În anul 1983, urmare a cazurilor atestate de scurgere de informaţii din administraţia preşedintelui, RonaldReagan a emis directiva „Protecţia informaţiei conexe securităţii naţionale”, care legifera utilizareapoligrafului în investigarea cazurilor de divulgare nesancţionată a informaţiei clasificate. Sub incidenţadirectivei preşedintelui cădeau toate persoanele care aveau acces la informaţiile ce ţineau de secretul destat – mai mult de 2,5 milioane de funcţionari publici, în jurul a 1,5 milioane angajaţi ai companiilor privatecontractate de către stat.

În anul 1985 a fost adoptată Legea privind aplicabilitatea poligrafului în toate cazurile eventualei scurgeride informaţii secrete. Legea reglementa modul şi condiţiile verificărilor poligraf în astfel de cazuri, precum şicategoriile de persoane care puteau fi supuse testării. Tot în acel an Congresul SUA a delegat Ministerului

32

Холодный Ю.А. Применение полиграфа при профилактике, раскрытии и расследовании преступлений. М., 2000. С. 14-29.


13/44

13

Apărării vaste împuterniciri în ce priveşte verificarea poligraf a mai mult de 4 milioane de angajaţi, careaveau acces la informaţiile secrete deţinute de entitate. În anul 1986, pentru a realiza sarcina, în bazaŞcolii Armate a Operatorilor Poligraf, Ministerul Apărării a înfiinţat Institutul Poligraf , care a devenit unicainstituţie ce pregătea poligrafologi pentru agenţiile federale.

Către acest timp, însă, încep să se resimtă tendinţele de a restricţ iona utilizarea poligrafului în anumite

sectoare şi domenii.33 Astfel, în anul 1988 a fost adoptată Legea „Cu privire la protecţia angajaţilor depoligraf” (The Employee Polygraph Protection Act - EPPA34), care a limitat temeiurile şi modul de efectuarea verificărilor poligraf în sectorul public şi privat.

Către 1990 a fost întocmită lista agenţiilor federale, care aveau dreptul în activitatea lor să facă uz depoligraf (the Army; Air Force, Navy; Marine Corps; FBI; CIA; NSA; the US Postal Service; the SecretService; the Drug Enforcement Administration; the Bureau of Alcohol, Tabacco and Fire Arms; the USMarshal’s Service; the US Customs Office and the Defense Investigative Service).

Urmare a punerii în aplicare a EPPA, Departamentul de Stat al SUA, fiind nevoit să se acomodeze noilorreglementări, în anul 1991 pune în executare instrucţiunea departamentală „Politica privind verificările

poligraf”. Potrivit instrucţiunii, verificările cu utilizarea poligrafului sunt aplicabile: în cadrul investigaţiilorpenale; în acordarea accesului la informaţiile secrete; în cadrul investigaţiilor de contrainformaţii; la iniţiativaangajatului departamentului (subiect al investigaţiilor penale, interne sau de contrainformaţii) în scop deachitare. Acordul persoanei de a fi supusă testului este o condiţie esenţială a testării.

La general, Legea EPPA a avut drept impact diminuarea numărului de verificări efectuate (de la 2 milioane în anul 1980 pînă la 500 mii după adoptarea legii, ulterior – 1 milion anual). Către sfârșitul secolului al XX-lea specialiştii din sectorul public domină în aplicarea tehnicii (3.000 specialişti din sectorul public versus2.000 poligrafologi comerciali). În pofida tuturor acestor circumstanţe, SUA continuă să fie lider în utilizareapoligrafului. Un rol esenţial în acest sens este cel al Asociaţiei Americane Poligraf (American PolygraphAssociation - APA), care în anul 1988 număra 1800 membri, actualmente – estimativ 3000 membri.

În SUA există peste 30 scoli de pregătire în domeniul poligraf, care contribuie, inclusiv, şi la pregătireaspecialiştilor pentru alte ţări ale lumii.

Canada.35 Utilizarea testelor poligraf în această țară a avut loc în contextul influenţelor contradictorii dinSUA și Marea Britanie. Sub influența puternică a Marii Britanii în domeniul normelor de drept, inclusiv – procesual, poligraful este tratat iniţial cu mari rezerve.

Începând să folosească această metodă în anii 50, Canada îşi instruia specialiștii în școlile SUA până în1978, când au fost înfiinţate cursurile de poligrafologi pe lângă Colegiul Canadian de Poliție. La mijloculanilor 90 în Canada activau aproximativ 120 poligrafologi. Potrivit exper ților APA, Canada este al doilea,după Statele Unite ale Americii, utilizator de poligraf în lume, utilizându-l, în primul rând, în cadrulinvestigațiilor penale, și, mai puțin frecvent, pentru screening-ul personalului (atât în guvern, cât și înafaceri).

Poliția canadiană foloseşte poligraful în mod activ, în special - în cazurile, în care este necesar a restrângelista de suspecți; pentru a stabili dacă o infracțiune a fost comisă; pentru a identifica persoanele implicate;

33 Critici în adresa tehnicii se resimt şi ulterior. Vezi Raportul Academiei Naţionale de Ştiinţe „Poligraful şi detectarea minciunii”:http://www.nap.edu/openbook.php?isbn=030908436934

http://www.dol.gov/compliance/laws/comp-eppa.htm35 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 22.


14/44

14

pentru a colecta informații suplimentare. Cele mai multe teste sunt operate în privinţa suspecților, acesteteste fiind, însă, operate şi în privinţa martorilor, victimelor și reclamanților.

Japonia.36 Dezvoltarea metodelor psihofiziologice în verificarea informaţiilor a început în Japonia în 1920,fapt datorat preocupărilor cercetătorilor universitari în ce priveşte activitatea electrodermică ca un indicatorde emoție.

În 1933 Akamatsu și Togawa au sugerat că este posibilă „detectarea minciunii” cu ajutorul activităţiielectrocutanate, deoarece s-a constatat că nivelul de rezistenţă a pielii scade odată cu schimbărileemoţionale. În 1937 Akamatsu a raportat prima utilizare cu succes a controlului proprietăț ilor electrice alepielii în scopul de a identifica informa țiile tăinuite de om. În 1938-1939 cercetările au continuat. Mai târziuTogawa a aplicat această metodă pentru a verifica un presupus spion – acesta a fost primul caz de utilizare

în practică a metodelor de testare psihofiziologică în Japonia. Pentru a pune în aplicare această metodă s-au dezvoltat psihogalvanometre speciale, care din 1943 încep a fi produse comercial de Compania„Yokokava Denki”.

După cel de-al doilea război mondial interesul pentru „detectarea minciunii” a fost promovat de poliţia

japoneză. La sugestia lui Togawa, Institutul Național de Cercetări Ştiinţifice Poliţieneşti a realizatrespectivele cercetări, utilizând psihogalvanometrul.

Testarea cu poligraful propriu-zis a fost impulsionată în Japonia de către forțele americane. Primulpoligrafolog a fost instruit în 1951 în SUA, marcând începutul punerii în aplicare a tehnicii poligraf înactivitățile poliţiei. În anul 1953 a demarat formarea masivă a specialiştilor japonezi, pentru testare fiindutilizate poligrafe americane. În 1955 două firme japoneze au lansat producerea poligrafelor autohtone.

Începutul utilizării pe scară largă a testelor poligraf datează cu anul 1956, când departamentele de polițieale prefecturilor din țară au fost treptat echipate cu poligrafe de origine autohtonă. În acel an, în țară au fostefectuate 51 de testări cu poligraful. Începând cu 1959, rezultatele obţinute urmare a testelor pol igraf erauadmise de către instanţe de diferit nivel în calitate de probe. În 1968 Curtea Supremă de Justiție a admisconcluzia expertului cu privire la rezultatele testului poligraf ca mijloc de probă.

De la începutul anilor 1970 încep să se instituie cerințe stricte pentru utilizarea poligrafului. În special,testului cu poligraful nu sunt supuse persoanele: în caz de consum de alcool sau droguri; cu deficienţemintale sau care au suferit de maladii mintale; au contraindicaţii medicale (de exemplu, hipertensiunearterială). Persoanele care sunt admise la cursul de formare sunt selectate din rândul absolvenț ilorfacultăţilor de psihologie sau tehnice.

În luna mai 1971 Biroul de Investigații Penale al Agenției Naționale de Poliție a pus în aplicare primulstandard obligatoriu național privind testarea cu utilizarea poligrafului.

În a doua jumătate a anilor 1970 în Japonia se efectuau 4.600-4.800 teste poligraf în fiecare an, mareamajoritate a testelor fiind efectuate în interesul poliției, însă şi în cel al Serviciului Poştă şi al MinisteruluiApărării. Potrivit unor estimări, ţara deţine aproximativ 100 de poligrafologi, fiind efectuate în mediu 5.000-6.000 teste anual.

Poligraful nu se utilizează în sectorul privat, precum şi nu se utilizează în testarea personalului. Deşi,reieşind din sporirea numărului de infracţiuni comise de poliţişti, Japonia examinează posibilitatea extinderiitestelor asupra personalului.

36

Холодный Ю.А. Применение психофизиологического метода детекции лжи в Японии//Вестник криминалистики. Вып.4(28).


15/44

15

Un rol esenţial în dezvoltarea metodei a jucat Societatea Japoneză a Psihologiei Fiziologice şiPsihofiziologiei, a zecea parte din cei 500 membri fiind poligrafologi.

Rusia.37 De rând cu SUA, Canada şi Japonia, tot mai mult se afirmă în utilizarea poligrafului şi Rusia. Înistoricul testelor cu poligraf în Rusia pot fi distinse două perioade: prima – începând cu cercetările lui

Alexandr Luria; a doua – cu operele lui Valery Varlamov.

Alexandr Luria în anul 1923 a efectuat prima cercetare pentru a identifica răspunsurile false. Patru ani maitârziu, de către acesta au fost testate 50 de persoane suspectate de crimă. Luria a elaborat "metodacombinată motorică", bazată pe principiul evaluării indirecte a eficienței stimulilor emoționali, ceea ce făceaposibilă evaluarea semnificaţiei lor. Cercetările au avut o mai mare rezonanţă în străinătate decât în Rusia,

în Rusia orice cercetare de acest gen fiind tratată ca absurditate şi ignorată.

Al doilea punct de plecare în dezvoltarea testărilor cu utilizarea poligrafului a fost anul 1962, când ValeryVarlamov creează primul poligraf cu trei, apoi – cinci, canale de analiză, ulterior creând poligraful non-contact, iar în anul 1986 – primul poligraf computerizat portabil. La general, de-a lungul activităţii sale în

acest domeniu, Valery Varlamov a elaborat 16 analizatori ai stresului psihologic.

Prima testare poligraf în cadrul activităţii speciale de investigaţii este datată cu anul 1976 (investigarea unuiincident de la o întreprindere din complexul de apărare).38

În pofida realizărilor tehnice, reglementarea normativă a testărilor cu poligraf este efectuată în condiţiilereglementărilor departamentale. În acest sens au fost aprobate Instrucțiunile Ministerului Afacerilor Internedin 30 iulie 1992 "Cu privire la asigurarea normativă şi de drept a utilizării poligrafului în sistemulMinisterului Afacerilor Interne al Federației Ruse”, ulterior, la 28 decembrie 1994 fiind adoptată oinstrucţiune specială, care reglementa modul de utilizare a poligrafului în ancheta penală.

Instrucţiuni similare sunt puse în aplicare şi de către alte agenţii. În 1996, Serviciul Federal Poliţie Fiscală aaprobat Instrucțiunea „Privind modul de utilizare a cercetărilor psihofiziologice de către organele federaleale poliţiei fiscale”, iar în anul 1999 Ministerul Apărării aprobă Instrucţiunea „Privind modul de testare cuutilizarea poligrafului a persoanelor contractate pentru serviciul militar (contracte de muncă) şi pentruaccesul la secretul de stat”.

La general, anul 1994 este anul începutului utilizării masive a poligrafului în Rusia. Apar noi modificăritehnice autohtone, precum şi sunt înfiinţate şcoli de formare a poligrafologilor.

Poligraful se utilizează atât în activitatea de urmărire penală, cât şi în selectarea și promovareapersonalului, precum și în cadrul investigațiilor interne. Este lansată propunerea extinderii testului poligrafasupra judecătorilor.

2. Ţările Asiei, Africii şi Americii Latine

Asia. În Asia verificări cu poligraful se efectuează în mai multe ţări, cum ar fi: Liban, Emiratele Arabe Unite,Hong Kong, Arabia Saudită, Iordania, Kuweit, Malaysia, Pakistan, Tailanda, Taiwan şi Filipine. În modspecial, merită atenţie experienţele în domeniu ale Chinei, Indiei şi Israelului.

37

Баринов Е.М. История полиграфа в России//Российский Полиграф. 2007. №. 1. 38 Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 363.


16/44


17/44

17

Africa.43 Prima utilizare datează cu 1978 în Republica Sud-Africană. Actualmente testarea cu poligraf înaceastă ţară se efectuează în proporţii tot mai mari atât de către organele de stat, cât şi de către sectorulprivat. Asociaţia Poligrafilor din Republica Sud-Africană promovează insistent ideea adoptării unei legispeciale, care ar reglementa pregătirea specialiştilor şi utilizarea metodei. În afara Republicii Sud-Africane,specialişti în testarea cu poligraful activează în Maroc, Egipt, Kenia şi Nigeria.

America Latină.44 Lider în utilizarea poligrafului în America Latină este El Salvador, unde metoda seutilizează mai mult de câteva decenii. Către jumătatea anilor 90 în El Salvador activau 28 poligrafologi. Pelângă El Salvador, poligraful este utilizat în Mexic, Bolivia, Guatemala, Brazilia, Venezuela, Argentina,Uruguay, Panama, Jamaica, Honduras și Puerto Rico. În 1997 în Mexic a fost desfăşurată prima conferințăanuală a Asociației Latino-Americane Poligraf, reunind poligrafologii profesionişti din regiune.

3. Ţările Europei

Deşi preocupări ştiinţifice în ce priveşte „detectarea minciunii”, au existat, ţările Europei iniţial au fost multmai rezervate în utilizarea poligrafului. Cu titlu de exemplu, în Germania45 , psihiatrul Otto Lowenstein întru"detectarea minciunii", a dezvoltat un instrument pentru a înregistra mișcările şi răsuflarea unui om așezat.

Cu toate acestea, în pofida perspectivei oferite, utilizarea instrumentului s-a limitat la cercetări de laborator,care nu au fost preluate în activitatea organelor de drept. Mai mult, în pofida prezen ței trupelor americanedupă cel de-al doilea război mondial, în Republica Federală Germană poligraful nu a fost introdus imediat

în activitatea organelor de stat. Dimpotrivă, urmare a unei hotărâri judecătoreşti din 1954, utilizarea lui afost practic interzisă. Aceeaşi constatare poate fi reţinută şi pentru Austria.46 În Franţa, Italia şi Spania, deşiaceste ţări deţin specialişti, poligraful se utilizează neînsemnat.47 Poligraful se utilizează în Muntenegru,Macedonia, Slovenia, Bosnia, Serbia.48

Unele ţări europene au reuşit să imprime utilizării poligrafului o veritabilă dinamică. Cu titlu de exemple,prezentăm diferitele experienţe, după amploare şi reuşite, ale diferitor ţări.

Belarus.49 În Belarus, poligraful a început a fi utilizat din anul 1998. Comitetul Securităţii de Stat avea îndotare un poligraf şi un specialist poligrafolog, care efectua teste poligraf personalului. Aplicarea largă atestelor poligraf a început în 2001, când a fost adoptat Ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RepubliciiBelarus „Cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind modul de interogare a cetăţenilor de către organeleafacerilor interne ale Republicii Belar us cu utilizarea poligrafului”. Mai târziu, de rând cu MinisterulAfacerilor Interne, mai multe servicii de forţă (Comitetul Vamal de Stat, Comitetul de Stat Grăniceri,Comitetul Securităţii de Stat) şi-au pregătit poligrafologii săi, fiecare agenţie având reglementările sale departamentale în domeniu. La moment, potrivit unor estimări, în țară activează mai mult de 40 depoligrafologi, majoritatea fiind angajaţi ai structurilor de for ță. Poligraful este utilizat pe larg şi în sectorulprivat.

Belgia50 . În Belgia, primul test cu utilizarea poligrafului a fost realizat în 1997 în privinţa informatorului încadrul investigării unor omoruri în serie, în acest scop fiind recrutaţi specialişti din străinătate. Reieşind dineficienţa testului în acest caz, tehnica poligraf a început a fi utilizată şi în alte cazuri penale. Antrenarea

43 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 17. 44 Ibidem. P. 25.45 Ibidem. P. 19.46 Ibidem.47 Ibidem.48 Ibidem.

49 Князев В.М. Полиграф и перспективы его развития в Республике Беларусь//Эксперт-криминалист. 2011. № 1. С. 12-13.50

Зубрилова И.С. Полиграф в Бельгии: история и современность – анализ статьи Ф. Деона//Полиграф. 2007. № 2. Том.36, С. 108-111.


18/44

18

exper ților străini s-a dovedit a fi prea costisitoare, motiv pentru care în anul 2001 primii doi angajaţi (unuldin jandarmerie şi altul din poliția judiciară), care aveau o impunătoare carieră de detectivi, au audiat uncurs de formare de trei luni la Colegiul Canadian de Poliție. Nici până în prezent Belgia nu are școala sa deformare poligraf. Testarea la poligraf este o metodă specială de interogatoriu și poate fi utilizată ca elemental investigării, însă nu poate fi utilizată în calitate de probă. Până în anul 2001 poligraful a fost utilizat încadrul a 100 anchete efectuate, testarea fiind realizată de experți din alte țări. Începând cu anul 2001,

poligrafologii belgieni efectuează în mediu câte 200-300 testări anual.

Bulgaria.51 În Bulgaria poligraful se utilizează mai mult de 30 ani. La mijlocul anilor 60 ai secolului trecutcercetările în acest domeniu făceau parte din categoria cercetărilor psihomedicale şi erau orientate spreidentificarea stresului şi măsurarea respectivelor reacţii cu utilizarea aparatajului medical analogpoligrafului. La sfârşitul anilor 60 – începutul anilor 70 ai secolului trecut au fost achiziţionate 2 aparate dinSUA, fiind lansate anumite cercetări în acest sens în cadrul Institutului de Psihologie al MinisteruluiAfacerilor Interne al Bulgariei. Concomitent, poligraful se utilizează şi în investigarea unor grave infracţiuni.La începutul anilor 90 examinările poligraf practic nu se mai efectuau nu numai reieşind din situaţia politicădin ţară, dar şi din lipsa unor specialişti corespunzător calificaţi. Starea de lucruri a început să se schimbe

în anul 1997, începând cu acest timp fiind efectuate mai mult de 1500 examinări. Din anul 1998 începe

activitatea agenţiilor private poligraf. Un rol deosebit în dezvoltarea tehnicii a avut Asociaţia Poligrafologilordin Bulgaria, fondată în anul 1998. Testarea cu utilizarea poligrafului este aplicată ca etapă a expertizeipsihologice, admisă în faţa instanţelor judecătoreşti. Experţii remarcă necesitatea unor reglementărispeciale privind utilizarea tehnicii.

Croaţia.52 Cercetările poligraf au demarat în anul 1959 în Laboratorul Criminalistic din Zagreb. În anul 1967Curtea Supremă de Justiţie acceptă în calitate de probă rezultatele testării cu utilizarea poligrafului. În fapt,e primul caz de recunoaştere a rezultatelor poligraf de o instanţă judecătorească supremă a unei ţărieuropene. Ulterior, însă, legislaţia a restricţionat admiterea rezultatelor poligraf-testului în calitate de probă

într-un proces penal. În perioada anilor 1960-1994 în cinci oraşe ale Croaţiei activau opt poligrafologi, careau efectuat mai mult de 33.000 de teste. Ulterior, poligraful se utilizează în poliţie în 7 oraşe.

Estonia.53 Din fostele ţări ale URSS, state baltice, Estonia a devenit prima țară care a manifestat interesulsporit în utilizarea poligrafului. Deja în anul 1992 apare cercetarea profesorului Facultăț ii de Drept,Universitatea din Tartu, Peelom Pruksom, "Procesul penal: „detectarea minciunii” științifică". Către mijloculanilor 90 Estonia deja deţinea poligrafologi profesionişti. În pofida acestui fapt, actualmente, experienţeleLituaniei par a fi mai relevante.

Letonia.54 În Letonia nu există careva acte legislative care ar reglementa nemijlocit utilizarea poligrafului înactivitatea organelor de stat sau entităţilor private. Testarea cu utilizarea poligrafului se efectuează în bazaunei solicitării a organizaţiei şi în condiţiile unui contract, care, în fond, se bazează pe reglementărileinterne ale solicitantului. Angajatorul, este în drept să introducă anumite clauze în acest sens în contractulcolectiv de muncă, reieşind din specificul activităţii şi particularităţile funcţiilor. În conformitate cu Legeamuncii, angajatorului i se oferă dreptul de a colecta date personale privind aplicantul în scopul stabiliriinivelului de corespundere a acestuia postului pretins (articolele 33, 35, şi 36), precum şi de a supuneangajaţii verificărilor în acelaşi scop (art. 46). Astfel, testarea cu utilizarea poligrafului este consideratăadmisibilă. Totuşi, legea stabileşte inadmisibilitatea întrebărilor irelevante funcţiei sau a întrebărilor carepoartă un caracter discriminatoriu, cum ar fi: graviditatea, starea familială, con vingerile religioase, politice,apartenenţa la vreo organizaţie obştească sau sindicală, originea naţională sau etnică.

51 http://www.grani.fin-risk.org/index.php/articles/133-aktualnye-problemy-primeneniya-poligrafa-v-bolgarii 52 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 19.53

Ibidem.54 http://polygraph.lv/?page_id=10&lang=en

http://www.grani.fin-risk.org/index.php/articles/133-aktualnye-problemy-primeneniya-poligrafa-v-bolgariihttp://www.grani.fin-risk.org/index.php/articles/133-aktualnye-problemy-primeneniya-poligrafa-v-bolgariihttp://www.grani.fin-risk.org/index.php/articles/133-aktualnye-problemy-primeneniya-poligrafa-v-bolgariihttp://polygraph.lv/?page_id=10&lang=enhttp://polygraph.lv/?page_id=10&lang=enhttp://polygraph.lv/?page_id=10&lang=enhttp://polygraph.lv/?page_id=10&lang=enhttp://www.grani.fin-risk.org/index.php/articles/133-aktualnye-problemy-primeneniya-poligrafa-v-bolgarii


19/44

19

Lituania.55 Poligraful începe a fi utilizat începând cu anul 1992, însă până în anul 2000 reglementări privindutilizarea poligrafului existau doar în cadrul legal conex sectorului apărării. La 29 august 2000 a fostadoptată Legea privind cercetarea psihofiziologică cu utilizarea poligrafului, care reglementează modul şicondiţiile utilizării poligrafului, drepturile şi obligaţiile poligrafologului şi ale persoanei testate, stabileşte listaautorităţilor care pot aplica poligraful. La aceste autorităţi se atribuie: Departamentul Poliţie, Departamentul

Pazei Conducerii Statului, Serviciul Protecţiei Frontierei de Stat de pe lângă Ministerul Afacerilor Interne,Departamentul Servicii Operative de pe lângă Ministerul Protecţiei Regiunii, Departamentul Securităţii deStat, Departamentul Vamal de pe lângă Ministerul Finanţelor şi Serviciul Investigaţiilor Speciale. Legea, înart. 3 alin. (2), interzice utilizarea poligrafului de către alte autorităţi. Însă, chiar şi autorităţile cu atribuţii îndomeniu pot efectua testări poligraf doar în anumite cazuri: la acordarea accesului la informaţii ceconstituie secret de stat şi în privinţa persoanelor , referitor la care există suspiciuni că ar fi oferit informaţiibiografice false; în procesul investigării infracţiunilor de serviciu, în cadrul investigaţiilor interne, precum şi

în cadrul investigaţiilor speciale; în cazurile comiterii infracţiunilor şi altor fapte ilegale, precum şi în cazurile încălcării regimului de lucru cu informaţiile ce constituie secret de stat; în cazurile apariţiei suspiciunilor, căasupra persoanei care are acces la informaţii ce constituie secret de stat se exercită presiune ilegală; lainiţiativa persoanei testate care solicită testare repetată. Potrivit legii, poligraful se aplică în testarea

funcţionarilor publici, persoanelor oficiale, militarilor din autorităţile menţionate, precum şi candidaţilor lafuncţii în aceste autorităţi. Trebuie de recunoscut, că unele autorităţi, prin acte departamentale, extind sferade aplicare a prevederilor legale. Cu titlu de exemplu – decretul Comisarului General al Lituaniei nr. 5-V-640 din 21.09.2007 privind aprobarea Concepţiei aplicării cercetării psihofiziologice cu utilizarea poligrafului

în lupta împotriva criminalităţii, corupţiei personalului şi în recrutarea colaboratorilor poliţiei.

Marea Britanie.56 Pentru prima dată atitudinea faţă de poligraf a fost exprimată de Comisia Regală privindAspectele de Procedură Penală în anul 1981. Urmare a studierii experienţei SUA în domeniu, Comisiaconcluzionează, că, deşi poate fi utilizat în cadrul investigaţiilor, poligraful nu poate fi utilizat în practica

judiciară a ţării reieşind din incertitudinea lui ca instrument probatoriu.

Această poziţie a fost reexaminată urmare a cazului Geoffrey Prime, ofiţer al Oficiului ComunicaţiilorGuvernului (Government Communications Headquarters - GCH), învinuit în anul 1983 de spionaj înfavoarea URSS. În anul 1983 o comisie special instituită de guvern pentru a studia experienţa SUA, înspecial a CIA şi a NSA, în utilizarea poligrafului în procesul de recrutare a personalului, constată utilitateapoligrafului în procesul de selectare şi verificare a cadrelor. În scopul asigurării acestui proces în toamnaanului 1983 opt colaboratori ai serviciilor de contrainformaţii au fost detaşaţi pentru cursurile de instruire înSUA, f iind achiziţionate şi şase aparate poligraf.

Aflând despre aceasta, Sindicatul angajaţilor serviciilor de stat şi serviciilor publice, reunind 85 .000 demembri, a întreprins o campanie viguroasă împotriva poligrafului. Intenţiile Guvernului de a introduce

testarea obligatorie periodică cu poligraful a funcţionarilor publici, în mod special – a personalului serviciilorspeciale, a provocat atitudini opoziționiste chiar şi din partea managerilor.

Totuşi, în aprilie 1984, testului cu poligraful au fost supuşi 20 înalţi funcţionari ai GCH, fapt care nu adescurajat Congresul Trade-Uniunilor Britanice în a adopta o rezoluţie specială, prin care se solicitainterzicerea utilizării acestui instrument în sectorul public și privat. Urmare a acesteia, precum şi amasivelor proteste, decizia guvernamentală finală privind poligraful a fost amânată pentru o perioadă destulde îndelungată.

55 http://www.polygraph.su/europolyfraph1.php 56 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 46.


20/44

20

În anul 2007 este adoptată Legea privind controlul asupra infractorilor (Offender Management Act), princare se stabileşte obligativitatea testării cu utilizarea poligrafului a unor categorii de persoane, cum ar f iminorii condamnaţi pentru abuzuri sexuale şi în privinţa cărora se examinează eventuala eliberarecondiţională înainte de termen.

Polonia57 . În Polonia primul poligraf a fost achiziţionat în anul 1936 de Institutul de Sănătate Mintală din

Var șovia, însă declanşarea celui de-al doilea război mondial a amânat perspectiva utilizării masive apoligrafului în Polonia pentru un sfert de secol.

În perioada postbelică, ca și în alte țări socialiste, atitudinea faţă de testarea cu utilizarea poligrafului a fostnegativă, atitudine reflectată, în mod special, în manualul „Criminalistica” elaborat de profesorul PaulHoroszowski şi publicat în 1958. Autorul susţinea, că în practică poligraful nu este altceva decât undispozitiv destinat să aprofundeze atmosfera de intimidare a persoanei interogate. Însă, în curând, dupăşase luni de instruire specializată în SUA, Paul Horoszowski îşi schimbă radical opinia.

În vara anului 1963 poligraful se utilizează pentru prima dată în investigarea unui omor. Astfel, poligraful a început să fie utilizat în activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept. Începând cu anul 1968,

urmare a emigrării forţate a lui Paul Horoszowski din Polonia, interesul faţă de poligraf s-a redus. Discuția afost reluată la mijlocul anilor 1970, când mai multe universităţi poloneze, achiziţionând poligrafe, efectuauatât cercetări experimentale, cât şi examinări în anumite cauze penale. Către anul 1976, testarea cuutilizarea poligrafului a fost aplicată în 223 cauze.

După o următoare perioadă de declin, anii 1998-2003, când testele poligraf practic au fost interzise,catedrele universitare de criminalistă, de rând cu centrele independente de criminalistică de pe lângă poliţieşi serviciile speciale, au catalizat utilizarea tehnicii poligraf, fiind acumulat un vast şi interesant materialteoretico-practic în domeniu.

Codul de procedură penală a fost amendat şi examinarea cu poligraful poate fi administrată de la 1 mai2003 (art.192a § 1 si 2), dar trebuie sa fie condusă de către un expert, care să-şi prezinte ulterior opinia.Codul prevede că examinarea trebuie să aibă ca scop reducerea numărului de suspecți sau determinareavalorii probatorii a probelor . Astfel, afirmarea tehnicii poligraf în Polonia se datorează utilităţii tehniciipoligraf în exonerarea celor nevinovaţi de la urmărire, excluzându-i din grupul de suspecți, făcând mairapidă detectarea făptuitorului.

Examinarea cu poligraful este condusă ca o expertiză, nefiind tratată ca mijloc de interogare. Expertizacomisionată de către avocatul apărării sau de către inculpat nu este admisă ca probă de către instanţă, iarrezultatul examinării nu are nici o semnificație legală. Opinia expertului poate fi admisă ca probă doar dacăexpertul a fost numit de procuror sau instanţă. Chiar dacă este numit de către procuror, expertul este tratatca o persoană numită de către sistemul judiciar. Expertul nu este un martor al acuzării, el este întotdeaunaobligat sa fie independent, obiectiv şi dezinteresat. Inculpatul poate solicita o altă expertiză, dar trebuie să dovedească neajunsurile primei examinări. Teoria procedurii penale poloneze restrânge rolul expertului.Expertului nu i se permite să: evalueze mărturiile martorilor sau declarațiile suspectului în baza valorii deadevăr (unui expert nu i se permite sa scrie “X spune adevărul” sau “X minte”); comenteze propria saopinie asupra faptului de fond (adică să determine cine este făptașul). Dacă un expert încalcă acesteprincipii, instanța îi respinge opinia.

Testarea cu utilizarea poligrafului se utilizează în recrutarea personalului organelor de forţă (ServiciulMilitar de Informaţii, Serviciul Militar de Contrainformaţii, Jandarmeria Militară Poloneză, Agenţia Securităţii

57 Холодный Ю.И. Применение полиграфа в Польше//Вестник криминалистики. Вып. 3(27).


21/44

21

Interne, Agenţia de Informaţii, Biroul Central Anticorupţie, Serviciul Grăniceri), drept temei legal servindreglementările interne departamentale.

România.58 În România preocupările pentru tehnica poligraf încep în anii antebelici, fiind determinate deavântul psihologiei experimentale în SUA.

În 1934 profesorul universitar Eugen Bianu a beneficiat de o pregătire specială în domeniu în SUA, ulterior, în 1937, prezentând poligraful în cadrul cursului predat unor magistraţi, procurori şi ofiţeri de poliţie laFacultatea de drept a Universităţii din Bucureşti. Mai mult, între anii 1938-1941 o serie de ofiţeri din PoliţiaTehnico-Ştiinţifică au întreprins vizite de documentare poligraf în Franţa.

Prima utilizare a poligrafului in Romania a avut loc in anul 1971 la Catedra de psihologie a UniversităţiiBabeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Poligraful este utilizat în cadrul unor studii experimentale in domeniulpsihofiziologiei, cercetări continuate şi ulterior. Î n perioada 1972-1974 psihologul Ioan Bus, pe vremeaaceea student la Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca, a efectuat experimente cu poligraful pentru aevidenţia rolul factorului emoţional asupra performanţei şcolare.

În anul 1974 un studiu al Institutului de Criminalistică din România, care a avut drept scop evaluareapoligrafului ca instrument nou în combaterea criminalității, precum şi analiza experienței SUA în domeniu, aimpulsionat introducerea acestei metode în activitatea poliției române. În 1975, Institutul de Criminalistică asolicitat achiziționarea poligrafelor din SUA, fapt ce nu s-a întâmplat din cauza embargoului existent în SUAprivind livrarea acestei tehnologii în țările socialiste. Până la urmă, au fost achiziţionate patru poligrafe dinJaponia. Din cauza lipsei iniţiale de încredere în eficienţa poligrafului, specialiștilor li s-a interzis săfolosească poligraful în anchete reale, fiind, însă, permisă testarea în cazul unor cauze „vechi” nerezolvate(cu o vechime de 2-10 ani).

În anul 1978, în România, în legătură cu persecuția psihologiei, care a condus la desfiinţareadepartamentelor de psihologie din universităţi și Institutului Național de Psihologie, valorificarea practiciitestării cu poligraf a încetinit. În pofida acestui fapt, în 1980 au fost achiziţionate două poligrafe americanepentru laboratoarele centrale de poliţie, acestea fiind utilizate preponderent în cazurile, în care metodeletradiţionale de investigație s-au dovedit a fi ineficiente.

În luna ianuarie 1996, 7 poligrafologi români au fost acceptaţi ca membri asociaţi în APA, iar la data de 13septembrie 1997 este înfiinţată Asociaţia Română Poligraf (ARP). Scopul ARP este de a promova şiperfecţiona metodologia testării cu tehnica poligraf, de a forma specialişti în domeniul expertizei poligraf, dea dezvolta reţeaua poligraf în sistemul poliţiei judiciare etc. În luna aprilie 1998 ARP a fost afiliată laUniunea Juriştilor din România.

În prezent, în București, la Institutul de Criminalistică al Departamentului de Poliție activează un laboratorpoligraf central, care monitorizează calitatea testelor poligraf și desfășoară cursuri de instruire. Până nudemult în România funcționau 14 laboratoare interjudețene de detecție a comportamentului simulat(Institutul de Criminalistică București, Poliţia Capitalei, Inspectoratele Județene de Poliţie: Cluj, Iaşi,Timișoara, Constanţa, Bacău, Braşov, Brăila, Prahova, Bihor, Hunedoara, Dolj, Galaţi – enumerate înordinea înfiinţării), dotate cu poligrafe moderne de proveniența americană, la care sunt arondate toate

județele ţării.

58 Журин С.И. Практика и теория использования детектора лжи. М., 2004. С. 33.


22/44

22

Metodologia folosirii tehnicii poligraf este unică, fiind aprobata de Ministerul Afacerilor Interne. În cadrulacestor laboratoare către 2004 îşi desfăşoară activitatea un număr de 14 specialişti, media testărilorefectuate fiind de aproximativ 500 persoane anual.

Poligraful a fost utilizat şi în investigarea cazurilor de corupție în poliție, mai ales în cazurile în care tehniciletradiționale de investigație "nu funcționează”.

La general, în România tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obţinuţi indici ce permit:

eliminarea suspecţilor ce se dovedesc a nu fi implicaţi în cauză, realizând mare economie de timpsi de munca;

identificarea autorilor de infracțiuni, indiferent de genul acestora; stabilirea sincerității declarațilorpersoanelor audiate;

stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale; soluționarea contradicțiilorce apar între declaraţiile persoanelor constituite ca părţi în procesul penal; depistarea caracteruluicalomnios al unor denunțuri sau plângeri penale.

Rezultatele obţinute în investigaţiile cu tehnica poligraf au dus la creşterea receptivităţii parchetelor şiinstanţelor de judecată din România.

Ucraina.59 În Ucraina utilizarea poligrafului începe în anul 1998, fiind determinată de necesităţile organelorafacerilor interne în aplicarea noilor tehnici în practica de investigare a infracţiunilor. Către anul 2002agenţiile de aplicare a legii dispun de 15 poligrafe, care sunt activ utilizate în regiunile Dnepropetrovsk,Lugansk, Kiev, Doneţk, Cerkask şi Crimeea. Tehnica poligraf a fost utilizată în invest igarea mai multorinfracţiuni grave, inclusiv răpirea de copii, jafuri, omoruri. Testarea cu utilizarea poligrafului se aplică şi însectorul privat, reieşind din lipsa unor interdicţii exprese în Codul muncii privind aplicarea tehnicii înselectarea personalului. La general, în pofida utilizării în practică a tehnicii, legislaţia Ucrainei nu conţinereglementări speciale privind poligraful, decât prevederi conţinute la nivelul actelor departamentale aleMinisterului Afacerilor Interne, aplicabile şi personalului. Un proiect în acest sens a fost înaintat recent, înmartie 2013, legislativului. Proiectul ţine de modificarea şi completarea Codului de procedură penală, învederea stabilirii cerinţelor generale pentru un test poligraf în cadrul procedurilor pena le. Rezultatul testuluinu va fi unicul temei pentru a declara o persoană vinovată, proiectul creând oportunităț i în utilizarearezultatelor examinărilor poligraf în cadrul procesului penal în faţa instanţei judecătoreşti.

Ungaria.60 În Ungaria începutul utilizării poligrafului datează cu anul 1978. Anumite reglementări privindtestarea cu utilizarea poligrafului se conţin în Legea cu privire la poliţie (1994), Codul de procedură penală(1998), Legea privind căutarea de către poliţie a persoanelor şi bunur ilor (2001). Testele poligraf suntreglementate şi printr-un act normativ departamental al Ministerului Afacerilor Interne. La bază testării stă

liberul consimţământ al persoanei testate, testul fiind aplicat bănuiţilor, victimelor şi martorilor , atât în cadrulactivităţii speciale de investigaţii, precum şi în cadrul procedurilor penale. Refuzul de a fi supus testării nueste penalizat.

Dacă generalizăm experienţele ţărilor lumii, inclusiv europene, în ce priveşte utilizarea poligrafului laselectarea şi verificarea personalului, remarcăm că metodele testării personalului cu utilizarea poligrafuluisunt create, experimentate şi validate în mai multe ţări ale lumii printr -o practică îndelungată.

59

http://w1.c1.rada.gov.ua/pls/zweb2/webproc4_1?pf3511=4605860 Варламов В.А. Детектор лжи. M., 2004. C. 16.


23/44

23

Este de menţionat, că din întreg număr al verificărilor poligraf efectuate în lume, verificările screeningconstituie în jurul a 70%61.

Screening-ul se aplică în proporţii considerabile atât în organizaţiile publice, cât şi în organizaţiilecomerciale, precedentul fiind format de SUA, primul promotor al ideii fii nd Leonarde Keeler. Astfel, către

sfârşitul anilor 30 ai secolului trecut zeci de bănci şi sute de firme comerciale ale SUA utilizau screening -ul în recrutarea personalului, precum şi în cadrul investigaţiilor interne, acest exemplu fiind replicat în maimulte ţări. În SUA, deja în anii 40 ai secolului trecut screening-ul era utilizat pentru verificarea personaluluiantrenat în proiectele atomice ale centrului de cercetări Oak Ridge. Către sfârşitul anilor 40 testărilorpoligraf erau supuşi toţi candidaţii pentru angajare la CIA şi FBI.

Drept exemplu al utilizării cu succes a screening-ului în sectorul privat serveşte Mc Donald’s, care aplicătestul în mai mult din jumătate din cele 4.700 restaurante ale sale.62

Actualmente, tehnica poligraf se integrează organic în politica de cadre ale mai multor agenţii reputate dinlume, dobândindu-şi statutul de metodă eficientă, care oferă mari avantaje, fundamentată ştiinţifică, umană

şi etică în asigurarea integrităţii personalului.

Între organizaţiile de stat, lideri în aplicarea screening-ului sunt organele de forţă, precum şi agenţiile, dar şi întreprinderile, activitatea cărora este conexă unor sarcini cu caracter strategic, întru realizarea cărora seaccesează informaţii ce constituie secret de stat.

Câteva lucruri sunt de reţinut:

testarea se aplică, în mod special, angajaţilor structurilor de forţă (ofiţeri de investigaţii, ofiţeri deurmărire penală, angajaţi care au acces la informaţii ce constituie secret de stat). Acest fapt sedatorează, în opinia noastră, vulnerabilităţii sporite a persoanelor care deţin informaţii clasificateprimare sau care, în virtutea specificului funcţiei, au contacte externe, ce nu pot fi monitorizate;

testarea este obligatorie, înscriindu-se în procedurile de selectare a candidaţilor şi verificare atitularilor;

r ezultatele testării nu servesc drept unicul motiv pentru neangajare sau eliberare din funcţie.

61

Oглобин С.И., Молчанов А.Ю. Инструментальная «детекция лжи»: академический курс. Ярославль, 2004. С. 371.62 Варламов В.А., Коровин В.В., Варламов Г.В. Тесты полиграфных проверок. Краснодар, 2001. С. 6.


24/44

24

III. UTILIZAREA POLIGRAFULUI ÎN TESTAREA REPREZENTANŢILOR SECTORULUI JUSTIŢIEI

1. Aplicabilitate şi cadrul legal naţional relevant

Unul din avantajele utilizării poligrafului în testarea personalului este aplicabilitatea metodei diferitorcategorii de personal, urmând a fi, de fiecare dată, revăzuţi factorii de risc.

Testarea cu utilizarea poligrafului este pe deplin aplicabilă angajaţilor sectorului justiţiei, inclusiv judecătorilor şi procurorilor, standardele internaţionale neconţinând careva interdicţii în acest sens.

Mai mult, în opinia noastră, testarea judecătorilor şi procurorilor este recomandabilă a tunci, când imagineapercepută public a corpului judiciar este una deteriorată.

Utilizarea poligrafului la testarea angajaţilor sectorului justiţiei ar putea aduce mai multe beneficii:

testul poligraf, prin posibilităţile de „filtrare” a candidaţilor, va deveni un factor puternic preventiv, înfinal contribuind la consolidarea unui mediu instituţional stabil şi eficient;

prin modul profesionist de efectuare, metoda de testare poligraf va deveni un factor educaţional alangajaţilor sectorului justiţiei în spiritul loialităţii, fiind promovate integritatea, corectitudinea şimoralitatea personalului;

aplicate personalului, examinările poligraf vor conduce la rezolvarea stărilor de suspiciune şi acelor conflictuale, fapt care va contribui la formarea unui climat de încredere în interiorul sectorului;

rezultatele examinărilor poligraf vor permite o bună evaluare a sistemelor interne de securitate,identificarea vulnerabilităţilor instituţionale, fapt care va îmbunătăţi procedurile interne legate depersonal;

se va confirma practic că integritatea este interesul superior urmărit de sectorul justiţiei, fapt careva spori credibilitatea sectorului.

Însă, pentru a obţine aceste beneficii, este recomandabilă testarea obligatorie pentru toate categoriile de angajaţi ai sectorului justiţiei din mai multe motive. În primul rând, reieşind din relativitatea rezultatelortestării, aceasta nu ar trebui să avantajeze o persoană în raport cu alta într -un concurs. În al doilea rând,persoana care a solicitat în privinţa sa testarea, ar putea fi privită cu anumite suspiciuni într -un mediu carenu veghează asupra integrităţii. Astfel, procedurile nu vor imprima o schimbare la nivel general în sistem. Înal treilea rând, testarea benevolă ar putea să nu fie solicitată. Astfel, se va ajunge la punctul din care s-a

plecat: politici declarate, însă realmente neaplicate.Actualmente, în Republica Moldova există începuturi de reglementări în ceea ce priveşte utilizareapoligrafului, aceste fiind aplicabile, însă nu şi aplicate, angajaţilor (inclusiv – ofiţerilor de investigaţii şiofiţerilor de urmărire penală):

Ministerului Afacerilor Interne; Centrului Naţional Anticorupţie; Serviciului de Informaţii şi Securitate; Serviciului Vamal.


25/44

25

Ne referim la Legea nr. 269 din 12.12.2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat(poligraf) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, Nr. 57-58, art. Nr. 161) (în continuare – Legea).

Potrivit Legii, testarea se efectuează:

la angajare în serviciu în cadrul instituţiilor menţionate;

la efectuarea controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu în cadrul instituţiilormenţionate de lege; în cadrul anchetei de serviciu; în cadrul activităţii operative de investigaţii.

Astfel, se supun testării persoanele - cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi dacă:

se angajează sau îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, CentruluiNaţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal;

aceasta decurge din contractul de muncă; aceasta decurge din activitatea operativă de investigaţii;

persoana doreşte benevol să fie supusă testării, în conformitate cu legea.

Se efectuează două tipuri de testare: obligatorie şi benevolă.

Persoanele care cad sub incidenţa legii se supun testă

Documents

Studiul Testarea Benevola Cu Aparatul Poligrafic a Repreyentantilor Sectorului Justitiei- Ambasada SUA- 2013