TEMA 2

SUBSTANŢE TOXICE INDUSTRIALEa). Generalităţi : * clasificarea substanţelor toxice industriale, formă, stare de agregare, mod de acţiune asupra organismului, focarul chimic – norul toxic (caracteristici).b). Efectele contaminării cu acesteac). Accidente industriale în care sunt implicate substanţe toxice industriale

Substanţele toxice industriale sunt produsele chimice care datorită proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminată şi vătămătoare, în concentraţii mici, pe distanţe foarte mari, depăşind limitele unităţii sursă toxică, creând zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi operatori economici izolati.

Dintre produsele chimice, utilizate sau fabricate în mod obişnuit şi în cantităţi mari, se consideră că prezintă pericol chimic, următoarele categorii de substanţe:

- - Substanţe cu acţiune iritantă, caustică şi sufocant-asfixiantă (Clorul, Acidul clorhidric, Acidul azotic, Acidul fluorhidric, Oxizii de sulf, Oxizii de azot, Amoniacul, Fosgenul, Clorcianul, etc.)

- Substanţe cu acţiune toxică generală (Hidrogenul sulfurat, Fosfina, Oxizii fosforului, Oxiclorura de fosfor, Acidul cianhidric, Sulfura de carbon şi altele.)

Substanţele toxice industriale se pot găsi în instalaţia sursă toxică sub formă de gaze, gaze lichefiate sau gaze comprimate, vapori, aerosoli sau lichide. Ele pot acţiona asupra organismului prin inhalare, ingerare sau contact cu pielea ori alte ţesuturi.

Focarul chimic – reprezintă zona în care substanţa toxică s-a răspândit în mediu şi în care îşi manifestă acţiunea vătămătoare, ca urmare a unui accident chimic.

Substanţa toxică se poate evacua în mediul înconjurător ca urmare a unei avarii la instalaţia sursă toxică prin scurgere, deversare, eşapare etc. ,răspândindu-se pe teren sau în atmosferă, în interiorul construcţiilor de protecţie sau de retenţie, creând un focar chimic.

Parametrii focarului chimic se determină de către agentul sursă de pericol chimic. Aceşti parametrii se referă la:

- cantităţile medii zilnice ale substanţei toxice industriale existente în instalaţiile (rezervoarele) sursă de pericol chimic;

- cantitatea de substanţă ce este probabil a se elibera în unitatea de timp, în caz de accident chimic;

- proprietăţile fizice ale substanţei toxice;- suprafaţa de răspândire a substanţei toxice;- valorile concentraţiilor letale şi de intoxicare;- dimensiunile zonelor de acţiune ale norului toxic pentru aceste concentraţii

în condiţiile meteorologice corespunzătoare momentului accidentului;- direcţia de propagare a norului toxic;- durata de acţiune a norului toxic (persistenţa).

Suprafaţa de răspândire (contaminare) – este suprafaţa pe care s-a răspândit substanţa toxică industrială, ca urmare a accidentului chimic. Aceasta poate fi sub formă lichidă

sau de gaze lichefiate, se poate răspândi pe sol sau în spaţiul de retenţie şi poate avea dimensiuni de câteva sute sau mii de metrii pătraţi.

Substanţa toxică industrială se emite în mediul înconjurător, instantaneu sau într-un interval scurt de timp, sub formă de gaz sau vapori, comprimat sau la presiune normală, formând în acest fel un nor toxic. Acesta se poate crea şi prin procese complexe de evaporare-vaporizare, de pe suprafaţa de contaminare, a substanţei toxice împreună cu vaporii generaţi de scurgerea (deversarea, explozia) iniţială.

Zona de acţiune a norului toxic – reprezintă zona din atmosferă contaminată cu substanţă toxică industrială sub formă de gaz, vapori sau aerosoli la concentraţii vătămătoare.

Dimensiunile de acţiune a norului toxic se stabilesc pentru valori letale (Zona letală) sau de intoxicare (Zona de intoxicare).

Zona letală – este considerată zona de acţiune a norului toxic în care concentraţia substanţei toxice (concentraţia letală) are o valoare la care prin inhalare, se produce moartea unei persoane într-un timp de cel mult 15 minute.

Zona de intoxicare - este considerată zona de acţiune a norului toxic în care concentraţia substanţei toxice (concentraţia de intoxicare) are o valoare la care acţiunea sa timp de 1-15 minute poate produce intoxicarea organismului uman, fiind necesar tratamentul medical.(Limita de suportabilitate).

Persistenţa sau durata de acţiune a norului toxic reprezintă timpul cât norul toxic se menţine în zona de acţiune cu valori ale concentraţiei mai mari decât concentraţiile admise.

Accidente industriale în care sunt implicate substanţe toxice industriale reprezintă eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor substanţe toxice industriale (S.T.I.) în concentraţii mai mari decât cele admise, (în incinta operatorilor economici, pe timpul transportului acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării substanţelor din / în cisterne, pe timpul folosirii lor în procesul de producţie sau a nerespectării normelor de protecţie a muncii şi P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea populaţiei şi a salariaţilor.

Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare a unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării normelor tehnice de ambalare şi transport sau a altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a acestor accidente se pot produce explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de substanţe toxice pe sol şi în mediu.

Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje (în stare de gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).

Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete şi indicatoare de avertizare.

Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă pericol pentru salariaţi (populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric, acidul sulfuric, monoxidul de carbon etc.

La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se creează o zonă letală (mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone depind de cantitatea de S.T.I. eliberată în mediul înconjurător, concentraţia acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea în aplicare a măsurilor ce se impun.

Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de eveniment salariaţii (populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi ferestrelor, utilizând pentru izolare materiale aflate la îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).De asemenea se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va părăsi clădirile decât la încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către personalul de conducere.

Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor substanţe legea obligă operatorul economic care deţine, depozitează, foloseşte în procesul de producţie S.T.I., să întocmească plan de protecţie şi intervenţie, respectând prevederile legale privind controlul activităţii care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe toxice industriale. făcând publice următoarele date:

• care este unitatea sursă de pericol chimic;• tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine;• caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice;• zona de risc în care v-aţi putea afla;• măsuri de protecţie specifice zonei;• locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare;• locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară.

În locurile de adăpostire/izolare pentru salariaţi (populaţie) trebuie asigurate măsurile de siguranţă prin:

• procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori, purfix, etc.);

• asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra gazelor, aparat de respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate;

• realizarea unei truse de prim – ajutor medical;• pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente;• asigurarea unui radioreceptor cu baterii.Salariaţii (populaţia) trebuie să-şi însuşească:• cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie;• regulile de comportare la accident în zona norului toxic.

Accidentele industriale în care sunt implicate substanţe toxice industriale se datorează, în principal, următoarelor cauze :

- avaria unor conducte sau a vaselor sub presiune;- avaria etanşeizării la compresoare;- scurgeri pe la armături;- pierderi ale apei de alimentare, de răcire sau a aburului, avaria

conductelor de însoţire;- erori umane şi operaţionale;- deficienţe ale componentelor principale;- cutremurul, vântul puternic, încărcările cu gheaţă;- lovituri aeriene;- foc şi explozii.

Urgenţa chimică-reprezintă situaţia de criză sau de pericol potenţial major, datorată unei surse de risc chimic*, care necesită acţiunea imediată pentru prevenirea producerii unor evenimente cu consecinţe negative şi intervenţia pentru salvarea de vieţi omeneşti sau a integrităţii unor bunuri ori pentru limitarea distrugerii mediului înconjurător.(*Riscul chimic –

reprezintă situaţia de pericol posibil a se crea, ca urmare a răspândirii în mediul înconjurător a unor substanţe toxice industriale).

PROCEDURI ACCIDENTE CHIMICE PE TIMPUL TRANSPORTULUI DE S.T.I.

Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai cu seamă pentru zonele care, în mod normal, nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale şi prin urmare pregătirea şi reacţia populaţiei sunt deficitare.

Căile de transport ale substanţelor periculoase sunt diverse: şosele – 50%;căi ferate – 30%;

căi fluviale şi maritime – 20%.Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15% îl

reprezintă mărfurile şi substanţele periculoase.Unul dintre aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de

prevenire nu pot fi luate, datorită unor parametri-cheie de la locul accidentului (zona, tipul de substanţe, cantităţile eliberate), imposibil de prevăzut. Acest impediment face să crească riscul pentru populaţia din apropierea căilor de comunicaţie.

Substanţele toxice industriale sunt produse chimice care datorită proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminată şi vătămătoare, în concentraţii mici, pe distanţe foarte mari, creând zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi unităţi economice izolate.

Focarul chimic reprezintă zona în care substanţa toxică s-a răspândit în mediu şi în care îşi manifestă acţiunea vătămătoare, ca urmare a unui accident chimic.

Substanţe periculoase (SP) sunt considerate acele produse chimice care, pe timpul transportului, cu mijloace auto sau pe calea ferată (în cisterne, containere ori alte ambalaje), datorită unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectări ale normelor tehnice de ambalare şi transport sau altor factori neprevăzuţi, pot conduce la apariţia unor explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândiri de substanţe toxice periculoase pe sol şi în mediul înconjurător.

Suprafaţa de răspândire (contaminare) este suprafaţa pe care s-a răspândit substanţa toxică industrială, ca urmare a accidentului chimic.

Substanţa toxică industrială se emite în mediul înconjurător, instantaneu sau într-un interval scurt de timp, sub formă de gaz sau vapori, comprimat sau la presiune normală, formând în acest fel un nor toxic.

Zona de acţiune a norului toxic reprezintă zona din atmosferă contaminată cu substanţă toxică industrială sub formă de gaz, vapori sau aerosoli la concentraţii vătămătoare.

Zona letală este considerată zona de acţiune a norului toxic în care concentraţia substanţei toxice (concentraţia letală) are o valoare la care prin inhalare, se produce moartea unei persoane într-un timp de cel mult 15 minute.

Zona de intoxicare este considerată zona de acţiune a norului toxic în care concentraţia substanţei toxice (concentraţia de intoxicare) are o valoare la care acţiunea sa timp de 1-15 minute poate produce intoxicarea organismului uman, fiind necesar tratamentul medical.

Persistenţa sau durata de acţiune a norului toxic reprezintă timpul cât norul toxic se menţine în zona de acţiune cu valori ale concentraţiei mai mari decât concentraţiile admise.

Explozia, incendiul, emisia de gaze sau vapori se poate produce direct în mijlocul de transport sau/şi ca urmare a răspândirii substanţei periculoase pe sol.

Apare în acest fel un pericol pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, riscul de contaminare a mediului înconjurător, pericolul distrugerii unor construcţii şi bunuri materiale, cu efecte dăunătoare de scurtă durată sau pe termen lung.

Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate cu mijloace auto sau pe calea ferată în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje, în stare de:

az, la presiune normală;gaz comprimat;gaz lichefiat;lichid;solid (compact, cristale, pulberi).

DEFINIŢIILE TERMENILOR UTILIZAŢI

„accident major” – orice eveniment survenit cum ar fi o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv prevăzut la art.3 al prezentei hotărâri care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;„avarie” – eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;„autoritatea centrală pentru protecţia mediului” este Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului;„autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului” sunt Inspectoratele Teritoriale pentru Protecţia Mediului şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD);„autoritatea centrală pentru protecţie civilă” este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;„autoritatea teritorială pentru protecţie civilă” este Serviciul public comunitar pentru situaţii de urgenţă, în subordinea consiliilor judeţene şi locale, precum şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti;„autoritatea publică locală responsabilă cu planificarea teritorială” este reprezentată de Consiliul Judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;„controlul operaţional” – adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri şi instrucţiuni pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, inclusiv întreţinerea instalaţiei, a proceselor tehnologice, a echipamentului şi întreruperile temporare din funcţionare;„depozitare” – prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scop de stocare şi/sau păstrate în condiţii de siguranţă;„fraza de risc (R)” este o frază care exprimă o descriere concisă a riscului prezentat de substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru om şi mediul înconjurător;„instalaţie” – o entitate tehnică din cadrul unui obiectiv, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase. Instalaţia cuprinde totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemului de conducte, utilajelor, dispozitivelor, căilor ferate interne, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalaţia, a debarcaderelor, a depozitelor şi a altor structuri similare, plutitoare sau de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;

„managementul pentru modernizare”- adoptarea şi implementarea procedurilor pentru modificările planificate asupra instalaţiilor existente sau a proiectării de noi instalaţii, procese sau unităţi de stocare;„obiectiv”- spaţiul care se află sub controlul titularului activităţii, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii, inclusiv infrastructurile sau activităţile comune sau conexe;„obiective existente”- toate instalaţiile în funcţiune şi în cele în curs de execuţie care deţin acord de mediu înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri;„pericol”- proprietatea intrinsecă a unei substanţe sau preparat chimic sau a unei stări fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului;„prezenţa substanţelor periculoase”- prezenţa efectivă sau anticipată a unor astfel de substanţe în cadrul obiectivului, sau prezenţa acestora în cazul în care se consideră că pot fi generate prin pierderea controlului asupra unui proces chimic industrial;„risc”- probabilitatea ca un anumit efect negativ să se producă într-o anumită perioadă de timp şi/sau în anumite circumstanţe;„substanţa periculoasă”- orice substanţă chimică pură, amestec de substanţe sau preparate care există sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduri sau produse intermediare, inclusiv acele substanţe despre care există presupunerea rezonabilă că vor fi generate în cazul producerii unui accident;„titularul activităţii”- orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine controlul instalaţiei sau care este delegată cu o putere economică decisivă în ceea ce priveşte funcţionarea acesteia;„unitate de stocare”- orice spaţiu în care sunt depozitate substanţe periculoase;„urgenţa internă”- totalitatea măsurilor necesar a fi luate în interiorul obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor în orice situaţie care conduce la evoluţii necontrolate, ce pun în pericol sănătatea personalului şi/sau calitatea mediului pe amplasament şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;„urgenţa externă” - totalitatea măsurilor necesar a fi luate în exteriorul obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor în orice situaţie care conduce la evoluţii necontrolate, ce pun în pericol sănătatea personalului şi/sau calitatea mediului în exteriorul amplasamentului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;

PERICOLE POTENŢIALE

Accidentele implicând substanţele periculoase pot avea urmări diferite pentru viaţa şi sănătatea oamenilor. În majoritatea cazurilor, câteva pericole potenţiale apar în acelaşi timp:Explozie – pericol datorat undei de şoc şi sfărâmăturilor aruncate de suflu;Intoxicare – pericol datorat substanţelor toxice care ajung în interiorul corpului prin inhalare, prin ingestie sau prin absorbţie prin piele;Sufocare – pericol datorat lipsei de oxigen, care este înlocuit de fum sau vapori de substanţe;Incendiu – pericol datorat căldurii şi flăcărilor, prin aprinderea gazelor, lichidelor sau solidelor inflamabile;Oxidare pericol datorat substanţelor iniţiatoare ale aprinderii (oxidante). Randamentul combustiei şi căldura pot creşte semnificativ;Arsuri chimice – pericol ca urmare a rănirii pielii, a ochilor şi inflamării mucoaselor prin contactul cu acizi sau baze;Degerături – pericol de degerare şi hipotermie provocate de scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate;Infecţie – invazia corpului de către agenţi patogeni;Pericol pentru mediu – ca urmare a contaminării solului, apei sau aerului.

ETICHETE DE AVERTIZARE

Etichetele de avertizare sunt romburi pătrate pe care sunt desenate simboluri de recunoaştere a transportului de substanţe periculoase.

Etichetele de avertizare se marchează pe părţile laterale ale autovehiculului.

INDICATOARE DE AVERTIZARE

Mijloacele de transport a substanţelor periculoase trebuie să fie marcate cu indicatoare de avertizare care se folosesc pe plan internaţional, fiind înregistrate la ONU.

Indicatoarele de avertizare sunt dreptunghiuri (30x40 cm) de culoare portocalie, marcate pe autovehiculul care transportă substanţe periculoase.Indicatoarele de avertizare sunt marcate astfel:la autovehicule, în partea din faţă şi spate;la mijloace de transport pe calea ferată şi la autocisternele cu mai multe compartimente: lateral, pe ambele părţi.În indicator sunt înscrise două numere, sub formă de fracţie, astfel:la numărător: 2-4 cifre care reprezintă tipul de pericol;la numitor: 4 cifre care reprezintă tipul substanţei periculoase.

SEMNIFICAŢIA CIFRELOR CARE INDICĂ TIPUL PERICOLULUI

Conform Sistemului Internaţional de clasificare a substanţelor periculoase, clasele şi subclasele de SP indică tipul pericolului astfel:Explozie;Emisie / scăpări de gaze sau vapori, datorate: presiunii din recipient, unor reacţii chimice sau altor factori;Inflamabilitatea lichidelor, vaporilor şi/sau gazelor;Inflamabilitatea substanţelor solide;Efectele datorate oxidării sau arderilor;Toxicitate;Radioactivitate;Efecte datorate acţiunilor corosive şi/sau caustice;Pericolul unei reacţii puternice, spontane;X Teacţie periculoasă cu apa; Pericol de extindere a efectului distructiv.Pe indicatorul de avertizare, tipul de pericol este prezentat prin combinaţii de câte 2 –4 cifre din cele de mai sus.De exemplu: 263 sau 23 sau x423 sau 80.Dublarea unei cifre are semnificaţia amplificării corespunzătoare a pericolului.Extinderea pericolului este marcată de cifra 0 (zero) la sfârşitul numărului.

AMBALAJE SAU ÎNCĂRCĂTURI NEIDENTIFICATE

PERICOLUL POTENŢIAL

Incendiu sau explozie

Pot exploda prin: încălzire, şoc, frecare sau în contact cu alte substanţe;Pot reacţiona violent sau exploda în contact cu aerul, apa sau spumele extinctoare;

Se pot aprinde spontan în contact cu aerul;Se pot aprinde prin încălzire, scântei sau flacără;Vaporii pot fi transportaţi către o sursă de aprindere (scânteie, flacără);Conţinutul rezervorului (recipientului) poate exploda prin încălzire;La explozie se pot împrăştia fragmente din produs sau din recipient (schije).

SUBSTANŢE EXPLOZIVE

PERICOLUL POTENŢIAL

Incendiu sau exploziePot exploda prin: încălzire, şoc, frecare;Explozia poate avea numai efect local sau poate crea pericol pentru grupuri de oameni;La explozie se pot împrăştia fragmente din produs sau din recipient (schije).

Acţiunea asupra oamenilorUnele substanţe explozive sunt toxice (otrăvitoare) şi / sau corosive;Prin explozie pot produce gaze sau vapori iritanţi, toxici sau cu efecte corosive.

GAZE SAU LICHIDE INFLAMABILE

PERICOLUL POTENŢIAL

Incendiu sau explozieSe pot descompune sau polimerizare cu explozie sau se aprind dacă sunt încălzite ori expuse la flacără;Pot exploda sau se aprinde în contact cu aerul;Pot reacţiona violent cu apa;Vaporii pot fi la început mai grei decât aerul şi se pot deplasa către surse de aprindere. Se acumulează în locurile joase sau în spaţii închise; Acţiunea asupra oamenilorGazele/vaporii, în anumite concentraţii pot provoca iritaţii sau asfixie dacă oamenii nu sunt avertizaţi;La contact cu pielea sau ochii pot produce iritaţii sau arsuri;Prin împrăştiere pot contamina sursele de apă;Produsele rezultate din ardere sau din acţiunile de stingere a incendiului pot fi toxice şi/sau pot contamina mediul.

MATERIALE RADIOACTIVE

PERICOLUL POTENŢIAL

Incendiu sau explozieUnele materiale radioactive, în ambalaj, pot exploda dar nu ard cu uşurinţă;La incendiere pot produce gaze şi pulberi radioactive şi/sau toxice. Acţiunea asupra oamenilor

Gradul pericolului de iradiere depinde de natura materialului radioactiv, cantitatea de material şi tipul ambalajului;Gradul de pericol nu poate fi stabilit decât cu aparatură specializată;Inhalarea gazelor sau a pulberilor aflate în suspensie în aer, ingestia sau contactul cu materialul radioactiv sunt periculoase;Efectele inhalării şi/sau ingerării produselor radioactive pot apare cu întârziere;O expunere îndelungată poate provoca îmbolnăvire gravă sau moartea;Există pericolul de iradiere externă şi la anumite distanţe de zona accidentului.

MĂSURI DE PREVENIRE, PROTECŢIE, INTERVENŢIE ŞI REABILITARE

O pondere importantă în sistemul de planificare şi desfăşurare a intervenţiei o constituie asigurarea protecţiei cetăţenilor şi pazei bunurilor materiale , valorilor culturale şi de patrimoniu din raionul de distrugeri . Poliţia , jandarmeria , gardienii publici şi societăţile de protecţie şi pază sunt implicate direct prin adoptarea dispozitivelor conform competenţelor şi misiunilor primite sau specificate anterior in planurile de intervenţie .

Tot în acest moment al acţiunilor trebuie evitată pătrunderea în raion a persoanelor neautorizate care ar ingreuna căutarea şi salvarea supravieţuitorilor.Mijloacele tehnice de intervenţie trebuie să fie adaptate tipului de accident chimic produs asigurând astfel eficienţă sporită. Se poate cere sprijin unităţilor militare dislocate în zonă cât şi agenţilor economici.

MĂSURI DE PROTECŢIE ÎN ZONA DE ACŢIUNE A NORULUI TOXIC

În zona de acţiune a norului toxic se aplică următoarele măsuri de protecţie şi de intervenţie:înştiinţarea şi alarmarea populaţiei şi a salariaţilor despre pericolul chimic;asigurarea protecţiei cu mijloace individuale de protecţie;asigurarea protecţiei prin adăpostire (izolare);asigurarea protecţiei salariaţilor şi a populaţiei prin evacuare (autoevacuare) temporară;asigurarea protecţiei animalelor din ferme zootehnice şi din gospodăriile cetăţenilor;introducerea restricţiilor de consum al apei, produselor agroalimentare, vegetalelor, furajelor etc., contaminate;introducerea unor restricţii de circulaţie şi acces, a unor măsuri de pază şi ordine în zona de acţiune a norului toxic;executarea cercetării chimice, a controlului şi supravegherii zonei de acţiune a norului toxic şi a contaminării;acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă persoanelor şi animalelor intoxicate;

Rapiditatea şi eficienţa descoperirii supravieţuitorilor şi asigurarea asistenţei medicale de urgenţă ar trebui să constituie acţiunea prioritară în asemenea momente .Deblocarea rapidă a căilor de acces este o prioritate pentru a crea front de lucru formaţiunilor specializate, ambulanţelor şi personalului medical.

Acţiuni şi măsuri de protecţie şi intervenţie pentru ambalaje sau încărcături neidentificate

Se stabileşte:Zona de răspândire cu raza de 10 – 50 m, în toate direcţiile;Zona de pericol cu raza de 50 – 100 m, în toate direcţiile;Zona de izolare cu raza de 150 – 200 m, în toate direcţiile;

Când mijlocul de transport este incendiat sau răsturnat şi conţinutul se scurge din rezervor,se stabileşte o zonă de evacuare temporară pe o distanţă de cel puţin 500 m, în toate direcţiile.

În caz de incendiuNu se foloseşte spuma sau apa.Dacă incendiul a cuprins cisterna (rezervorul):se răceşte cisterna (rezervorul) cu cantităţi mari de apă;nu se introduce apă în interiorul cisternei (rezervorului) incendiate;se acţionează asupra incendiului numai după ce au fost identificate posibilităţile de stingere.

În cazul răspândirii materialului din cisternă (rezervor) prin răsturnare sau fisurare:se elimină toate sursele de aprindere (fumat, scântei, flacără) din imediata apropiere a locului accidentului;nu se atinge şi nu se deplasează prin zona în care materialul s-a revărsat;materialele combustibile se ţin departe de locul în care s-a răspândit materialul periculos;se utilizează apă pulverizată pe direcţia de deplasare a norului de gaze sau vapori, în frontul acestuia;nu se introduce apă în rezervor;se previne pătrunderea materialului periculos care s-a revărsat, în sursele de apă;se cheamă formaţiile specializate pentru identificarea, stingerea incendiilor şi neutralizare.

Acţiuni şi măsuri de protecţie şi intervenţie pentru substanţe exploziveSe stabileşte:

Zona de izolare cu raza de 1600 m, în toate direcţiile;Zona de pericol cu raza de 70 – 1000 m, în toate direcţiile în funcţie de cantitatea de explozibil implicat, conform tabelului:;Cantitatea (Kg) Raza (m)250 ……………………………………………. 70500 …………………………………………… 1001000 ………………………………………….. 1505000 ………………………………………….. 400

20000 ………………………………………… 70050000 ………………………………………… 900-1000Dacă s-a produs explozia ca urmare a accidentului de circulaţie, se asigură protecţia prin adăpostire utilizând terenul, construcţiile rezistente sau chiar locuinţe;În locuinţe este interzisă staţionarea în faţa ferestrei;Se interzice circulaţia în ambele sensuri;Se eliberează întreaga suprafaţă a zonei de izolare (oameni, animale, autovehicule, etc);Nu se mişcă vehiculul avariat;Nu se expune rezervorul (containerul) cu materiale explozive la căldură sau surse de aprindere.

Acţiuni şi măsuri de protecţie şi intervenţie pentru gaze sau lichide inflamabileSe stabileşte:

Suprafaţa în care s-a răspândit substanţa se izolează în toate direcţiile, astfel:zona de izolare pentru gaze: 50 – 100 m;zona de izolare pentru lichidei: 25 – 50 m.

Se opreşte circulaţia şi accesul în zonă şi pe direcţia vântului;Se evită, se ventilează şi se protejează spaţiile închise şi locurile joase;Se evacuează populaţia, din:zona de evacuare pentru gaze, la revărsare, fără incendiu: 800 m;zona de evacuare pentru lichide, la revărsare, fără incendiu: 300 m (numai pe direcţia vântului).Acţiuni şi măsuri de protecţie şi intervenţie pentru materiale radioactiveSe izolează imediat suprafaţa pe cere s-a răspândit substanţa periculoasă şi locul accidentului pe o rază a zonei de izolare de 50 – 100 m, în toate direcţiile;Se evacuează populaţia pe direcţia vântului, din zona de evacuare de 300 m;În caz de incendiu, se evacuează populaţia din zona de evacuare de 800 – 1000 m, în toate direcţiile;Se limitează timpul de acţiune în zonă cât mai puţin posibil. Se asigură schimburi de lucru la intervale scurte de timp;Se utilizează mijloace de protecţie speciale lucrului (măşti şi costume de protecţie).

PROCEDURA (ALGORITMUL) DE INTERVENŢIE LA ACCIDENT CHIMIC CU SUBSTANŢE TOXICE INDUSTRIALE PE CĂILE DE COMUNICAŢIE

La primirea informaţiei despre producerea accidentului pe timpul transportului substanţelor periculoase cu mijloace auto sau pe calea ferată (anexa ), organul de protecţie civilă, în a cărei responsabilitate intră zona de producere a accidentului, execută următoarele activităţi:

CULEGEREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR DESPRE ACCIDENT:Timpul şi locul producerii accidentului;Tipul mijlocului de transport (auto, calea ferată);Situaţia accidentului (fisură în rezervor, răsturnare, împrăştiere pe teren, degajare de gaze sau vapori, incendiu, explozie, etc.);Direcţia şi viteza vântului la sol;Detalii despre teren;Persoane şi bunuri în pericol.

ÎNŞTIINŢAREA AUTORITĂŢILOR PUBLICE INTERESATE:Poliţia judeţeană sau locală;Primăria localităţii pe raza căreia s-a produs accidentul;Pompierii;Staţia de salvare;Spitalul la care pot fi trimişi vătămaţii;Inspectoratul de protecţie a mediului;Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă – laboratorul de toxicologie;Administraţia domeniului public.

DISPOZIŢII PRELIMINAREDispoziţiile preliminare se transmit organelor care urmează să realizeze acţiunile de protecţie, şi se referă la:Oprirea circulaţiei în ambele sensuri, pe calea de circulaţie unde s-a produs accidentul;Stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o rază de cel puţin 100 – 1600 m;Evacuarea tuturor persoanelor din această zonă;

IDENTIFICAREA SUBSTANŢEI PERICULOASEInterogarea şoferului sau/şi însoţitorului;Consultarea documentelor de transport (acte de expediţie, foi de transport, etc.);Identificarea etichetelor de avertizare şi a indicatoarelor de avertizare înscrise pe vehicul (în faţă, în spate, lateral);Identificarea naturii şi tipul substanţei periculoase.

EVALUAREA PERICOLULUIEvaluarea zonelor, în funcţie de natura substanţei periculoase, se face stabilindu-se:zona de răspândire;zona de pericol;zona de izolare;zona de evacuare.

APLICAREA MĂSURILOR DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIEstabilirea locului de conducere a acţiunilor şi a legăturilor;delimitarea şi marcarea zonelor de răspândire, pericol, izolare şi evacuare;stabilirea direcţiei de deplasare şi a dimensiunilor zonei de acţiune a norului toxic cu efecte periculoase;alarmarea populaţiei din zona de acţiune a norului toxic, dacă este cazul;realizarea protecţiei prin izolare în locuinţă cu etanşarea uşilor şi a ferestrelor;evacuarea temporară a populaţiei şi animalelor din zona de acţiune a norului toxic pe toată durata acestuia;scoaterea vătămaţilor din zona accidentului, acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă şi transportul la spital;interzicerea accesului în zonă şi îndepărtarea de zonă a persoanelor neautorizate, paza zonei, îndrumarea circulaţiei;desfăşurarea acţiunilor de limitare a urmărilor accidentului;neutralizarea şi curăţirea zonei;ridicarea / îndepărtarea vehiculului avariat;controlul şi supravegherea în zonă;reabilitarea circulaţiei;informarea populaţiei.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

ÎN CONCLUZIE MĂSURILE DE PROTECŢIE DE BAZĂ CARE SE IAU ÎN CAZ DE ACCIDENT CHIMIC CU SUBSTANŢE TOXICE INDUSTRIALE PE CĂILE DE COMUNICAŢIE PE CARE TREBUIE SĂ LE CUNOASCĂ POPULAŢIA SUNT URMĂTOARELE:

MĂSURI DE PROTECŢIE ÎN ZONA LETALĂ:intervenţia la sursă se realizează numai de către specialişti, echipaţi cu costume de protecţie, aparate izolante şi cu scule necesare remedierii avariei;introducerea semnalului de alarmă chimică (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10 secunde timp de 2 minute) este obligatorie şi trebuie să se facă în primele 2 minute de la declanşarea accidentului; se înştiinţează şi se alarmează toţi agenţii economici, instituţiile publice şi populaţia din zona letală;

se realizează o perdea de apă în frontul norului (nu direct pe sursă);se asigură imediat restricţii de circulaţie şi limitarea accesului în zonă;se aplică primele măsuri de prim ajutor persoanelor intoxicate sau rănite, într-un loc special amenajat astfel amplasat încât să fie la o distanţă mai mare de 100 m de sursa toxică şi în direcţie opusă celei în care suflă vântul;cercetarea se asigură de către grupa de cercetare, echipată cu măşti contra gazelor cu filtre şi aparatură de detecţie specifice substanţei toxice, iar valorile determinate se comunică imediat conducerii agentului economic;personalul care nu participă la intervenţie în vederea remedierii avariei se va adăposti în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi ferestrelor utilizând pentru izolarea acestora materiale aflate la îndemână – (produse textile, bureţi, chit, etc.). Se opreşte orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se părăsesc clădirile decât la încetarea alarmei transmise prin mijloacele specifice sau prin dispoziţia personalului de conducere. Suplimentar, se pregătesc prosoape şi batiste umezite pentru a putea fi folosite în cazul pătrunderii substanţei toxice în clădiri. Persoanele afectate vor fi transportate, în regim de urgenţă, la cel mai apropiat spital pentru acordarea asistenţei medicale.

MĂSURI DE PROTECŢIE ÎN ZONA DE INTOXICARESe introduce semnalul de alarmă chimică (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10

secunde timp de 2 minute) şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice şi populaţia din zona de intoxicare.

Înştiinţarea se realizează în trepte de urgenţă:- se introduc măsuri de restricţia circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate;- protecţia individuală se realizează prin adăpostirea în clădiri, unde se vor aplica urgent măsuri de etanşeizare (închiderea uşilor şi ferestrelor, izolarea acestora cu materiale aflate la îndemână – materiale textile, bureţi, chit, benzi de materiale plastice, etc. – oprirea tuturor aparatelor de aer condiţionat şi de ventilare. Suplimentar se pregătesc prosoape şi batiste umezite (unde nu există măşti contra gazelor) pentru a putea fi folosite la constatarea pătrunderii toxicului în clădire şi pe cât posibil camera în care se face adăpostirea trebuie să fie cât mai interioară, şi preferabil fără ferestre (holurile situate cât mai în interiorul clădirilor).