SUPLIMENT LA

N r . 8 5 7 . — Ä m i i X V I I 8 — 14 I u l i e 1 9 4 3

^ ■ ■ ■ ■ ■ ■a a n is a a « K 9 in e H a m a m ie a 5 B a a n a a i ie H B s a s n B H a B B a B a ip w H B n E îs « a a B H 0 n a » = = ”—

1 M E A E UN OBIECT AL BARBATULUI ? a

V E Z I R E P O R T A J U L DI N P A G . 5

VX"N A T O A R E A D E R E C H I N I

OIN MĂRILE SUDULUI

NUVELE INEDITE

P A L P I T A N T E

D R A M A T I C E

^ ■a a a iS D B s a a H B a a a n a B a B a a s a s a i i iK ^ g B B

S T Â N G A , su s : B u c u r ia v acan ţe lo r a în c e p u t ; m ijlo c ş i dreapta:, T ip u r i de lu p tă to r i d in R ăsărit .

M IJ L O C , s tâ n g a j P a r t iz a n i c a p tu ­ra ţ i în E s t ; d rea p ta : T ru p e germ ane ds şoc in trâ n d în t r ’o lo ca lita te sov ie tică re* cucerită .

J O S : H a r ta f ro n tu lu i m ed ite ran eean cu p rin c ip a le le (baze m il i ta re a le be ligeran ­ţi lo r .

R E P O R T Â G I 1A C T U A L Î T A Ţ 1

tn gnpltmenüiil „Realităţii Ilu­strat®" ea Nr. 854, Ia rubrica „Fap­tele zfleJ” , în articolul semnat de colaboratorul nostru Arhimandritul

11 Scriban, s’a trecut printre nu- ' mele romaneşti cari ar fi căpătat * ' — doar din snobism — o asonantăI cu caracter străin şi numele de ' ! Korne, purtat, după cum ştie -în

treaga obştie românească, de unul dintre cei maî glorioşi ostaşi din războiul actual.

Fără îndoială, grjp. de a d a j limbii şl numelor noastre propiîj o ‘ înfăţişare cât mal pură, nu poate * indritut pe nimeni de * îndemna

! Ia schimbării sau a sugera modifi- , cări de ortografie a unor nume cari, prin trecutul ce-1 reprezintă în

(, isteria anej ţări, constituesc un pa~•( i tiVmoniu de neatins pentru cei ce ■ <ta mândria de a Ie purta.( O asemenea ortografie a unor ( mnae vechi moldoveneşti, cfflu ¡sunt \

Gane, Mandre şi Korne în loc de J Qauea, Mândrea ori Comea, cum j

I I vor unii. este m lujru intrat i n i ■( t*«cutni nostru şi ar fi deci o gre- j I mala de a Ie socoti scrise astfel a \ , doar «iintr’un spirit de imitaţie ţ \ străină ori fantele înnoitoare « t \ i armaţilor. f

Reàsto noastră s*a văzut datoare f I » da »©este sumare explicaţiuni pen- f \ ' tn» a na da loe la nielan fei de f i interpretare eronată, f

< “AR ¿PARAREA ANIMAI JE 1*0 R

Restaurarea catcconubclor dela Siracusa

La Siracusa, cu prilejul construirii adăposturilor laritîaeriene, au fost scoase la lumină mai multe mormîn^ te aparţinând uneî necropole ere« ştine, până acum cu totul necunoscut tă. Această necropolă este în apros pierea cunoscutei catacombe dela Santa Lucia, dar este cu desăvârşire independentă şî prezintă caractere complet diferite. Necropola nou des* coperită estte alcătuită din largi co= ridoare foarte joase, cu tavanul' sus fţffrwit de coloane patrunghiulrare tft flancate de un număr considerabil de mici cubicule. Până acum n’a fost descoperit niciun element cronolo­gic. singur pentru a se putea fixa data acestor catacombe, dar arhi­tectura lor pare a ne indica o epocă şi mai târzie decât aceea în care au fost clădît<- catacombele dela Siati Giovanni;, care până acum erau so« cotite ca cea mai recentă necroplă arCívUiná din Siiracusa. Şi în cata­combe Santa María del Gesii au ey părut vaste regiuni noi ce par a a-

parţine fiaizeî maî vechi a cimitirului descoperit (sec. íILLea d. Chr.) Aci au fost scoase la lumină mai multe picturi. Această din urmă catacombă îşi are obârşia în apeductele gre­ceşti, ale căror ramuri ffial periferice au fost descoperite acum.

Toate aceste necropole vor fi res» taurate şi în scurtă vreme vor fi ac» cesibile vizitatorilor. Supra-intenden- ţa muzeelor şi monumentelor din re­giune lucrează cu înfrigurare pentru o cât maî spectaculoasă reclădire. In acelaş timp, o echipă de arheologi continuă cercetările penitru a lămuri elementele istorice necesare datării precise.

Cu acest' prilej, se cade să spunem că vara aceasta, din punct de vedere arheologic, ai fost foarte activă în Italia. Nici nu se putea o replică mai frumoasă dată actelor de terorism a«c glo. american, care niu ating numai populaţia civilă, dar şi patrimoniul civilizaţiei universale.

Cum a căzut asul aeretorpilor

01 i e eâte ax* nu se acrie p to -i ' bea ocrotirea bietelor dobitoacă *

fi tot altmJcI Păcatul este că sont { 9rea paţln; ceî ce se am esteca'

' |« B ta « «păra bietele vţ<4uîio*-1 «*• Dacâ trecătorii ar statf! gi « r f alb! edad v id dobitoacele puse s i f tragă peste ftre ba sunt ţ i bátate^ jnnlte s*«r schimba- Dar treefr (

, lori} i |I văd de drum $1 sàlhatc- J ct¡ plesnesc ta ^bîotele «tabrtoace- J

O vredncă strigare in apărarea J tnimal^lor cetim din coudrai \

{; îrofesorului C- Stoloeecu. If faoe , i ï'msie «S ne pare bine de ouvto - ? (,lele sale. Spune cu dreptate că J i >cel ce nu Iubeşte animalete au \

-*-* pe oiameanî.i m«rită f&feart ţ i r.

( propovăduit. Să fim Cât m al \ ( i j».nl {î cel ce strigăm şi m olie J ! w r ifiifirepta. Când păşeşti aprig . , > împotriva sălbatecului bătăuş al l (ţ dobitoacelor» o sfecleşte şî ei. j

¡I Arbim SCJUBAK ţ

La 29 Mal, în cursul unei acţiuni de torpilare, a căzut din pricina unui incident de sbor cunoscutul ac rotor« pilor Dorando Cionnî. E i s ’a născut fn 1917 la Barete în judeţul Aquania.

In Februarie 1924, în urma unei acţiuni împotriva unei formaţii nava» le brStatiïce, a fost citat pentru prima oară pe comunicatul de război ita^ lîan. Câte-/a zile mai târziu, comuni* catul ar, 625 îl mai cita odată peiw t«u faptul de a fi scufundat un con» traCorpilor inamic în cursul unei ac» ţiunS împotriva unui convoi cane în* cerca să ajungă la Malita după ce pomtse deia Alexandria. La 31 Mar» tic 1942 a atacat cu o mare temeritate an aSt convoi tem ic- scufundând un vas de transport de 6.000 tone. La 22 îuiîe aoelaiş an, Dorando Cionni m torpilat si scufundat o altă navă de transport de 1 0 ,0 0 0 tone.

Eroicul locotenent pilot aerotorpi« lor Dorando Cionni a fost citat de cinci or! pe comunicatul Cartierului general Italian, iar pentru faptele gale deosebite de arme a fost decorat cu o Cruce de Război ?i cu o Medalie de bronz şi două Medalii de Argint pentru Virtutea Militară, dintre care una a căpătat.-« pe câmp. La gradul de locotenent a fost înaintat pentru mejrîte excepţionale de război.

Navele avariate de acest as aero« torpilor aunt numeroase, şî lui { se ¿atórese a*tózi mai multe nave de luptă engleze scoase din linie pentru a ii trimise mai multe luni în repa* raţie la şantierele navale. Englezii au dat um premiu însemnat pilotului de vânătoare sau tunarului care va do* (borî pe acest înspăiimântâ|tor vrăş* maş. Soarta a vrut ca eroul să cadă nebiruit de oameni.

Eüfectul biologic ai rase­lor iiitra-vioiete

Conform cercetărilor întreprinse de dr. Eukster, razele ultraviolete an efecte biologice foarte puternice. S’aja ţinut timp de opt luni Iepuri de Cas® în coteţe prevăzute ou an *Wa' gros lăcuit de plumb, prin care poc t»e®e nuunai componenţii puternici ai ramelor ultraviolete. Influenţa rase,- lor s’a arătat la urmaşi.

Bonă din animalele astfel teefafee m Mân** sterpe, iar celelalte două au năsetrt pui morţî.

O pasăre oare doarme majoritatea neţii mi

Salata o peeăre car« m ea1*; treacă ta d tt émaá «ce pe al. Aceasta eal« •

fetttaletx |n yttbită podancaa m m %Skt«e H n g t iwOe

M w M eiM d i 8mâ.p k a rf te r i i ase pe ai fc

'âmmrn U mu

Lumina cerului nocturnAdeseori a’a discutat problema razelor mental, analizând spectroscopic ivedio-

«Wbe eimanate de carul nocturn. S’a ere- rea produsă la descompunerea oaanululaut că »ceaâtă lumină se datoreşte pre- şj comparând spectrul găsit cu acela al «n tei ozonului în stra toci eră şl treibue nocturne expitoaaj pirintr’o descompuneie ternii- . . s* a ozonului in oxigen, o descompunere El n a putut constata niciun iei oecare produce o iradiere. aseniănare, aşa, încât problema origine!

Savantul Victor H Regener a contro- luminei cerului nostru nocturn tretouetat «ceasta presupunere In mod expeai- considerată încă nerezolvată.

D O A M N A

fljtrcti la fit- *î4e« 1 «i 16 aie ttucirui iu ti la M i «hSovcodi i t ţp o a iţa riî

ic atare

M A R IA N AESTE R E V I S T A CARE ÎMPLINEŞTE TOATE B O R Ï NEJELE D-VOA6TRA DE

M K M » I K T I , M O P A ,

f tO S P O D A M E Ş l L I T E R A T U R A

5 7 A • I M I 1 * 1 1 1

Un certifires de studii | coperniciene Ia Ferrara

Congresul de studii copernlciene s’a încheiat în sala Bibliotecii Arjoa stJ, de faţă fiind d. Biggmi, ministrul educaţiei naţionale italian, d. von Mackensen, ambasadorul Germaniei la Roma, d. Bonino, reprezentant al Academiei Italiene, d. Cîcconardi, re» prezentantul ministerului culturii po* pul'are, precum şi o numeroasă de Io gaţie germană şi mulţi cercetători de toate naţionalităţile.

Academicianul şi ilustrul filosof Italian Francesco Orestsno a rostit discursul celebrativ de încheiere al congresului, pe tema „Nicolaus Co* pernicus în cel de al patrulea centenar al morţii sale“.

Apoi a vorbit ambasadorul von Mackensen, care a spus că este fe­ricit de a fi putut asista la această manifestare de simpatie ibâîosgerma* nă în oraşul lui Italo Balbo. „Reîn* torcânduimă la Roma- la lucrul meu, unde aim onoarea să activez sub ochii Ducelui vostru, pat să spun şi al Du# Celui nostru, — a încheiat von Ma* ckensen, — declar că air. certitudinea că viitorul va fi al nostru '.

Francesco Messina a fost ales membru al Academiei Icalune la secţia Arta, în locul regretatului Am gelo ZanelH- Messina este unul dtn cei mai expresivi reprezentanţi sî sculpturii italiene contimporane a ştiut să se afirme repede si să si Impună încă pe când era foarte â? irăi atenţiei criticilor şî a publicului A urmiat pe marele Adolfo W üdt la catedra de sculptură dela Academia Brera şî apoi à fost directorul ace­stui Important i n s t i t u t .

Cele mai vechi ziare de pe glob

Şi astăzi se mai poate auzi càtô odată legenda care vorbeş-e desprê apariţit presei periodice in China răspâi^dită de cercetători! istoriei presei din străinătate. Cel m^i vcj chiu ülar citat deseori „Tsink Pao“i

Era însă numai un fel de buletin de Curte şi o foaîe de înregistrare a dispoziţiilor conducerii politice fără să conţină niciun £ei de ştire poli» tică generală. Primele z ifre adevă» rate ale lumiî au apărut în German1’» fapt care poate fî demonstrat în mod obiectiv. Cele două ziare cunosruSe provenind din anul 1509 ..Aviso' şi „Relation", după care au urmat alte' numeroase ziare, în anii succesivi aii fost editate de curând de Walter Schöne. . r . . .

Aceste ziare reproduse în facsimil complet fac parte din scria: ziarul german în primul veac al existenţii sale. (Editura Harrassovitz, Leipzig 1 9 3 Q—4-0). Subtitlul unde a apărut cel mai vechi ziar tipărit a fost scris pn tratat în editura Harrassovitz, 1940, care pe baza de documente^stu* diate de Uniur. ştiinţifică a ziare* lor gerrnatW“, având în frunte pe Her» man Hart, Rudolf Helsler. Kart Hurth, Alouise Ruppel şi Walther Schöpe au stabilit .geneza ca şi locul de origine al ziarului „Aylso“. Itt volumul apărut în 1936 .,cale mai ve„ chî ziare şi editori! lor“ d- Hlmuld Fischer demonstrează că la Helmş atedt apăruse primul ziar Insă lo.ţi çeî 5 autori pe temeţu'. unor exami­nări critice a susţinerilor făcuţe de Fischer na ajuns la rez^ltaţul în he gătură cu ¿«:eastă chfistîune că ziarul „Aviso" 3 apărut ÿi regiunea Braup^ scbweigg, însă nu în Hÿlœstédt ct a fţî degraj?fi la Woifenbîtten.

"Faţă de faptul că cele mai vechi ziare ale globului au apărut in lima ba germană fi în ţări germanice simt decane de menţionat cercetările 1st®* ric« ale »iaristtceî germane. Pentru intensificarea, acestor cercetări s’a în* **pţewt ^ Leipzig institutul ,d¡e

M « & * * ^ » t i c e i în m *m m

A M I N T I R IDIM TINERET!

F ie că m u lt e ram stângaci jşi nevinovat, când am venit în Paris, la vârsta de optspre*

zece ani, să*mi iau bacalaureatu l, imi zise Evonym e, scuturând»şi gcrumul d in lulea, dar cât de bu* puros aşi da cunoştin ţele m ele de om în toată firea, ca să m ă mai aflu odată în vârsta aceea, când trepădam de colo până colo pe Caldarâmul nepo triv it d in curtea cea mare a Sorbonei, aştep tând să vie vremea să*mi dau exam enul oral ! In vrem e ce răsp u n d eam când mai bine, când m ai rău , în* trtbărilor viclene ale u n u i profe* Sor cu toane, o flaşnetă cânta po strada Saint« Jacques: „IU place, Marco, frum oasa?...” d in Fetele de marmoră; şi, când m ai în d ru g azi acest cântec uitat, îm i pare că*mi Văd speranţele de altă dată, pe care abia le mai cunosc, ridicându*se ca nişte vedenii în n eg u ra deasa ¡Asemenea u n u i erou al lu i Jean* Paul Richter, m ă cu fund în amin* tjri ! „ca în fu n d u l unei văi d in 'Arcadia acoperită de potopul ani» lor trecuţi şi m ă zăresc pe m ine însumi de*a*valma cu poftele m ele tinere, înflorite de c u rân d în mij* locul grăm ezii p rie ten ilor m ei ră* posaţi acum deschizând nişte ochi încrezători, ca să privesc toate lu= crurile...” V iaţa fierbea atunci în mine ca şam pania în sticlă, al ca* rui dop vrea să sară. Cugetările înalte, iluziile, p lanu rile p line de închipuiri zadarnice, se u rcau în băşicuţe de aer: n ’apuca să se spargă una când a ju n g ea d ’asu p ra gi o sută altele se fo rm au în fund şi începeau din nou jocul lor zburdalnic.

Pare că m ă văd coborând m 'cartierul Latin, slab j}i aproape spân, afară de o u m b ră de m u sta ­ţă pe m arginile buzei d ’asupra, îmbrăcat cu o redignotă cafenie croită de croitorul fam ilie i d in tr’o haină a tatii, care îm i venea aşa rău încât dela spate p ă ream u n strămoş; dar eram to todată ^foarte puţin îndrăsneţ şi foarte m ân d ru . Mirosind a provincie cale d ’o poş- tă, mă sileam din răspu te ri să n u am înfăţişarea provincială şi, de frică ce*mi era să nu greşesc, o gcrânteam m ai rău .

După exam en, s tuden ţii, com* patrioţii mei, m ă duseră la un birt din s trad a La H arpe, u nde puteai m ânca foarte ieftin. Atunci intrai pentru p rim a oară în tr ’un birt parizian; m i se p ă ru m ai fru* mos decât sala de m âncare a celui mai mare hotel d in orăşelul m eu.

Toate îm i păreau noi, încântă* toare şi plăcute : — veselia tineri* lor care ob işnu iau să vie p ’acolo şi care, m ai toţi, beau n u m a i apă, fracurile negre şi înd em ân area chelnerilor oare se încrucişau fă ră să se izbească, m u lţim ea de feluri 'de bucate, până şi com ptuaru l de alături de uşe, unde soţia şi fiica birtaşului puneau poam e în farfu»

rii, n u m ă ra u bucăţelele de zahăr şi făceau socotelile m uşteriilo r, zâm bind .

C u ochi zgâiţi, p riveam toate lucru rile , s ilin d u -m ă să*mi dau socoteala de toate acele

fleacuri ale vieţii pariziene, în care m ă am stecam pen tru în tâia dată. C ând m ă scu la i dela m asă, ca să plătesc ce m âncasem şi băusem — două feluri de bucate, poam e _şi o sticlă de apă — băgai de seam ă un am ănunt, care m ă cam puse pe g ân d u ri; toţi cei care m âncau , se ap rop iau de com ptuar şi a ru n cau ban ii în tr’o cutie de tin ichea. Eu de oarece n u ieşisem n iciodată d in casa părin tească, n u ştiam nici obi­ceiurile bacşişului, n ic i ale vieţii de cafenea or de birt. Ce m ă gâii* dii? La P aris , u nde n u se face ni* m ic ca aiurea, se vede că aşa e la m odă să plăteşti. Stai! îm i zisei eu să n u m ă arăt prost! ^Apoi m ă duc la com ptuar şi zic să=mi facă so* coteala. Aveam să dau un leu şi nouăzeci. Scot d in pu n g ă băncu* ţă şi m ărun ţiş , sa lu t şi dau dru* m ul b an ilo r în cutia de tinichea...

sprezece ani n u m ă depărtasem n ici d ’o poştă de oraşul în care m ă născusem şi acum eram stă? pân pe m ine, cu pu n g a p lin u ţă şi pe d ru m spre necunoscut. E ram ca „şoarecele fără m in te“ al lu i La Fontaine:Oricare m uşuro i, m ie 1 rai părea

u n m unte .C ând îm i a runca i ochii pe geam

şi văzui Loara, râ u l regesc, cu rg ân d m ăreaţă în tre două m alu ri de g răd in i şi de locuinţe spoite cu alb, cu apa sa a lbăstru ie şi trândavă, d in care în unele locuri ieşeau grăm ezile de ostroave de nori albi, ce p lu teau pe a lbastru l ceru lu i şi, cu o po rn ire a sufle* tu lui, pe oare altă*dată n ’am m ai s im ţ i te — vai! — îm i făuream fericiri, poem e de dragoste, p line de m irosu l de cu r pene albe gi de iasom ie, ce le resp iram pe cale;— astfel fu pân ă la Poitiers, unde căzui în braţele u n ch iu lu i Des* bordes, oare m ă aştepta la gară.

U nch iu l Desbordes e ra o p il ' dă de becher fericit şi cu* m inte, v rednic să fie cântat

de O raţiu . De cincizeci de ani,

TABIOURI VII E V O C A T E CU

TEMPERAMENT, D3N ANII CÂND

VIATA PARE ORICUI MAI PLINÁ

DS F A N T E Z I E , DE ELANURI ,

S P E R A N Ţ E Şl F E R I C I R E . . .

N u voi u ita cât voi tră i m utra mi* ra tă a chelneru lu i şi zâm betele batjocoritoare a celor două femej dela casă. C am arazii m ei p u fn iră de râs şi m ă tâ râ ră afară, deslu* jindu*m i negh iob ia ce făcusem . S im ţii că m ă roşesc şi că mă_ tre* ceau sudorile , şi*mi părea că^ de pe u liţă au d pe toată lum ea râzân d pe socoteala mea. L ucru ăsta îm i strică tot cheful, dar, la vârsta în care e ram eu, supărările trec re* pede şi a doua zi u itasem tot.

Nu aveam bacalaureatu l, p rin u rm are n u scăpasem de toate? N u era să fac o călătorie depărta tă p r in locuri noi ? F am ilia hotă* râse, dacă voi lua bacalaureatul, să m ă ducă să stau vreo trei. lun i la u n u n ch i al m eu, care era per* ceptor la Saint-G lem entm , in fun* dul P o itie rsu lu i; şi, când m ă aşe* zai, d im ineaţa , în tr ’u n vagon de clasa III, cu oare treb u ia să m ă duc până la Poitiers, aveam înfă* tişa rea triu m fă to are a u n u i om care pleacă să cucerească lum ea. Şi cum să n u fie aşa? P â n ă la opt*

bine croit şi sp rin ten , cu toate că începuse a se cam îngroşa, avea o în făţişare ce plăcea cui îl vedea: F ru n te a n era la rgă şi încoronată cu o p ăd u re de p ă r cărunt; ochii îi zâm beau; avea barba de aseme* n ea căruntă, b ine p iep tănată şi o g u ră cu d in ţi a lb i şi neatinşi, d in care ieşia u n g las plăcut. îm b ră ­căm ¡ntea îi era îng rijită ; vesel şi zd ravăn cu bărbaţii, cu rten ito r cu femeile, tă in u ito r şi m oderat în toate, era şi la tru p şi la suflet m in u n a t de potrivit. Ii plăcea să stea în Saint=Clementin, căci acolo îşi pu tea m u lţu m i gustu rile de a fi p u ru re a îndestu la t şi de a vâna. Pe vrem ea aceea v iaţa era dulce şi ieftină pe*acolo. G ârla era p lină de peşte, livezile p line de rod, bucatele m inunate . In p iaţă se gă* seau raci, po tâ rn ich i şi fel de fel de lu cru ri bune, cu g răm ada.

D răgu ţu l de Saint*Clementin! P a rcă văd şi*acum câm pia străiu* c ind sub razele soarelui şi calea n em ărg in ită de am ândouă părţile cu frasin i, de pe care unchiu»m eu

îm i arătă orăşelul, zicând: „Uite»I, ăla e".

A tunci ii zării, încon ju ra t de toate părţile de copaci, în tr ’un verziş, unde gârla făcea o coti"' tu ră Conductorul suflă în tr ’un corn, trăsu ra cobora iute coasta, o lu ă pe după u n zid acoperit cu iasom ie de V irg in ia şi in tra răm în Saint-C lem entin. O stradă lungă, în tortochiâtă, liniştită, fără calda» râm şi cu b razdă de ia rbă în loc de tro tuar; pe Ia porţi câteva fe* mei, care torceau, îşi a ru n cau ochii, auzind zgom otul trăsurii. Apoi la o cotitură, dădu răm de h an u l : La Stejarul verde .

— D ă4e jos, zise unchiu=meu, să r in d d in trăsură.

M ai um blarărn ce um blarăm , trecând pe nişte uliţe strim te şi adorm ite, tă iarăm d ru m u l

p rin p ia ţă şi a ju n serăm în stradia céa mare,- înain tea unei case spoite cu var. A sta era locuinţa, d in care unch iu -m eu închiriase o parte d in catul de jos şi a lta d in cel de sus, d u p ă p ilda celor m ai m u lţi fune* ţionari d in Saint=Clementin, care se credeau păsări călătoare.

In tra răm în tr’un gang întunecos şi friguros, d in care dădeai în odăile d in catul de jos şi la ca* pătu l căruia, p r in tr’o uşă deschisă Se vedea verdeaţa unei grădini. Când trecu răm pragul, p r in tr ’o uşă m ărg inaşă deschisă niţel, d in care ieşea o du n g ă :albă şi se aşeza pe lespezi, zării în fundu l odăii o rochie roşie, cu bobiţa albe şi un cap frum os, oacheşi; apoi u şa se trân ti cu putere şi gangu l ră­m ase în în tuneric . Ne u rcarăm sus şi unchiu=m eu m ă băgă în tr’o odae m are, p lin ă cu cărţi, d a r foarte m odest m obilată.

—• A sta ţi*e odaia, îm i rosti el, zâm bind ; n u e grozavă, dar e cu* ră ţică şi vei av&a o vecină,,, bo* boc!

—• A cu roch ia roşie? în trebai repede.

— Ai şi văzut-o? Bravo! Dar: bagă de seam ă că a re bărbat; e nevasta s tăpânu lu i casei, d*nul H audart, secretaru l p rim ărie i.

In odaie ertau scaune de paie, un b irou de lem n vopsit cu n e ­g ru , perdelele erau de percal gal* ben cu m ărg in i roşii; dar, fiind ­că fereastra da în spre grădină, e ra lum inoasă şi veselă. U n sin* g u r lucru nu*mi plăcea: cărţile alea grăm ădite unele peste altele. Citii titlu rile un o ra d in tre ele: — B uletin de legi, M areade...

— A sta e biblioteca d*lui de Pressac, substitu tu l, îm i spuse unchiu*m eu... E flăcău şi i*am în* ch ir ia t odaia asta, fiindcă nu*mi trebuia... A cum n u e aici, dar, dacă o veni, s ’o duce la han,,. Vezi de te m ai a ru n că n iţe l pe pat, că=i fi ostenit.

Ce e drept, d iligen ta m ă cam zdruncinase şi m ă s im ţeam pră* p ăd it de osteneală. D ar după masă, când m ă aduse unchiu*m eu acasă — m âneam la b ir t — şi m ă lăsă s ingu r, fiindcă el plecă la ca* fenea, nu vrusei să m ă culc. După ce*mi desfăcui cufărul, m ă aşezai la geam şi, în vrem e ce se întu* neoa, m ă u ita i p rin g răd in ă cu g ând că poate voi vedea fem eea cu rochia roşie,,. E ra ; în g răd ină, Îşi u d a florile. P rin tre verdeaţă, vedeam cum alunecă sprin tenă, cum se apleacă sp re a 'ş i goli udăa toarea şi cum se ducea apoi de*o um plea cu apă d in tr ’o tocitoare m are d in fu n d u l grăd in ii. Astfel

{Continuara în pag, 4)

AMINTIRI DIN TINEREŢEne p rin se noaptea pe am ândoi, pe m ine la geam , pe dânsa ră tăc in d fncet de*a=lungul aleelor tăcute. A uzeam ,cu m i se freca rochia de p lantele umede.

Pe la zece, de cealaltă parte a casei, se deschise o fereastră şi u n glas de bărbat, ciudat, sub ţire l şi ascuţit ca u n fluer, strigă:

— A ide sus, Rose-Lise.O chem a Rose'L ise. N um ele ăvSta

Îndoit, îm i p ă ru foarte dulce.Dânaa înaltă capul şi răspunse

ecurt:— V iu acum .Apoi plecă d in g răd ină, dar în«

cet, ca şi cum i*ar fi păru t rău . Peste câteva m inu te auzii cum trăgea zăvoarele şi u n pas uşor pe scară, apoi cheia dela uşa d in fata odăii m ele se întoarse în broască şi se făcu tăcere. Orăşelul adorm ea şi nu m ai auzii decât 'orăcăitul brotăceilor, p rin tre nu* ferii gârlei.

C ele d in tâ i zîlle pe care le petrecu i la Saint-CI ©menţin fu ră o încântare. De câte

(Wă pjtec&m şă m ă p lim b p rin ku- t*rejurinu, de a tâ tea ori dădeam ide câte cevti n o u ţ i frum os. In fiecare d im in ea ţa făceam câte o bae de n a tu ră verde şi înflorită . La noi, în Lorena, peisajele sea= m ănă de obicei u n d e cu al tele : câm piile sunt goale, pornii su n t rsTi în livezi, viile su ó t p lîn e de p ie tre şi lipsite de u m b ră ; num ai în păduri găseşti verdeaţă, Încolo, nim ic. Vailea Charentei, d inpotri- V«, toa tă e acoperită , peste to t de u m b ră si răcoare. Mie m î se p ă ­rea o n a tu ră p lină de fel de fel de lu cru ri, la care n u m ’aşi fi aştept ta t. Nu era casă, nu era zid, să nu fie îneca t în grăm ezi de frunziş; sm ochin i mairi, deşî, boite lungi de v ijă , nuci cu foffle verzi închise şi castan bondoci cu crăcîle În­tinse.

Cărările au pe m argini m ări­şori şi alte fe lurite neam uri de pom i, aplecaţi de-asup ra făgaşe­lor um ede. Grădinile de p rin pre- juru! Charentei sun t îng răd ite cu g a rd u ri vii înalte şi foarte stu* foase, pline de a lun i, de m ere şi Elite feluri de pom i, pe care se Încolăceşte, de care se p r in d cu cărcei p lan te şi flori, ce răsp ân ­desc p rin p rejiir u n p a rfu m deo­sebit şî sălbatic. Gârla, cu apa oa­cheşă şi leneşă, când se ascunde pe sub brăd işu l verzui, când m ân- gâiă cu va lu rile sălciile de pe m argines' ostrovului, în ca re to a ta ziua se învârtesc ro tile m orii.

In locu l acesta, aşa de bine udat. aşa de felu rît la vedere, aşai de verde, în care lum ina şi um - tora, livezile şi copacii, cerut al­b as tru şi apa oacheşă se îm p re u ­nă aşa de arm onios, în care gârla trândavă şi p a rfu m ată te face să priveşti în t r ’un a , fă ră să te m ei sa tu r i şî să visezi, m ă sim ţeam coprins încet-înoet de o beţie p'ă_ cută, o desfătare păgână. Farm e­cul acestei n a tu ri îm belşugate m ă o ă trundea p rin to ţi porii şi, în schim b, îi dădeam frăţeşte gându- ile şi s im ţirea m er. Mă pom e­

neam că sm ulg pu m n i de floricele sî le puneam pe buze ca sa m ă îm b ă t de suflare« lor, ori că îm ­b ră ţişam cu dragoste v reun ca* stăm tân ă r şi-l strângeam lp piept, n ăd ă jd u in d că scoarţa sa era să înceapă să bota şi să ră sp u n d ă s trânsorii m ele, —

fdiiHitre «iïn pa«. 3}

P u r ta m cu m ine ca tovarăş de p lim bare , o ca rte : le L y s dans la vallée şî c iteam

cu lca t sub frunzişul m orii, în viieime ce prim preju r eâm tau şî săreau la soaire g reerî şî lăcustele . Aces t rom an al iub irii p latonice m ă în f lă c ă ra ; foile lui p line de desfătări tainice, zugrăveala aceea aşa de colorată, a?a de vie, a lo ­cu rilo r d in T uren , acea cân tare fragedă şî m ângâioasă îm i păreau m in u n a te şi-inî u m p leau ochii cu lacrim i dulci. Cele cincizeci de foi dela începu tu l cărţii su n t un cap de operă de poezie şi de bă ­gare de seam ă. T oate le găseşti: adevărul am ăn u n tu lu i şi m ăre ţia tră su rilo r m ari, zborul cân tă rii şi calda şi în to c m ii zugrăveala rea­lităţii. însuşirile de culoare şi de adevăr, analiza su fle tu lu i, adâncă p â n ă la cele m ai m ici am ăn u n te , s tud iu l migălos ad celor m ai m icî deosebiri ale s im ţu lu i de care ne m in u n ăm acum ca de n işte noutăţi ale unora din poeţii sau p rozatorii d in tim p u rile noastre, toate descoperirile crtistice pe care le d ăm d rep t ale noastre, a- cm n Balww g&stt i i 1 c-ticerceta t în tr ’un chip fără cu su r înain tea noastră ; cărările noi, pe ca re ne înch ipu im că noi le-am croit cei din tâi, au fost călcate cu p icior de uriaş cu m u ltă vrem e înain te de noi.

P e vrem ea de care vorbesc, gus­tam le L ijs dans la vallée, nu ca un literat, ci ca un c itito r nccu- noscător şi înflăcărat., care nu-şi ştie ţin e în frâu adm iraţia . Car­tea aceea îm i ară ta m aî de a-

S T I H CINE A

MORFINA?

proape peisaju l ce aveam sub ochi ş j , to t în vrem ea aceea, îm ­băia în t r ’o lu m in ă lim pede o lu­m e în treagă de pofte şî de desfă­tări, ce p ân ă a tunci fierbe;: u în m ine neînţelese şi d ădeau nehotă ­râ te lor m ele credinţe de dragoste o cale m ai ho tărâtă .

P â n ă atunci pe trecusem singu­ra tic : când eram la şcoaUă în o- răşelu j m eu . părin ţii n u m ă lăsau să m ă depărtez de casă nici de cum . A junsesem la v â rs ta de optsprezece an i cu un fel de pof­te necunoscute. D ragostea îm i cu­prinsese^ m intea, d a r n u p u tu se n iciodată să se avân te in reali­tate. Când însă m ă văzui slobod, când fusei de ceputl, m eu cu to tu l, sub pu terea atm osferei aceleia şi m u lţu m ită citirii, sim ţii o fierbere m are în m ine. Poftele ce piroiteau, ca o crisalidă în ghîoace, începu ­ră a sbura. Iu b irea era în văzduh, era în fiecare rând d in rom anul m eu; n u m ai să fi s im ţit că era de faţă.

Or; cât de p laton ice să fie aste îndele tn ic iri, când au apu ca t să se deştepte in capul u n u i bă iat de optsprezece ani, nu p o t răm â ­ne m u1!tă vreme in stare de înch i­pu ire , trebue să cadă a su p ra li­nei fiinţe în carne şi în oa<se. Mă tot gândeam ,_ lai Saint-C lem entîn , pe cine să găsesc eu ca să. fie m ai bună şi m ai îngăduitoare cu un începător ca m ine? De ce n ’a r fi D -na H audart a leasa in im ii mele, floarea drăgălaşe asu p ra că ­re ia să la$ să cadă iub irea m ea cea d in tâi?

Din ce cău tam s ’o văd seam

D E S C O P E R I T

Farm acistul curţii Kramer dtn Pa- deborh a clătinat capul când a vă­zut ipe tânăru l vânzător Adam Se- t/urner, făcând experienţă «1 etudiînd până târziu, noaptea. Tânărul intre- j>rins«se nenum ărate încercări în u l­timii doi ani ca să descopere în o- plum o substanţă, care să producá somnul. Toată munca, luî părea za ­darnică. Fiecare noapte era jertfită inutil. Experienţa Pe care avea să o facă acum era să fie ultim a. Dacă §1 aceasta eşua, avea O'e gând eă renunţe la toate.

Un câine îi slujea, ca obiect de experienţe şi acest animal i-a adu,s noroc. In noaptea de 5 Iunie 180îî Adam Serturnen de abia 20 an1 a descoperit substanţa soporífera, m or­fina, care avea rolul să învingă du­rerile- In această noapte .s’a întâm ­plat o faptă care a dăruit omenirii o nouă arm ă puternică împotriva durerilor fizice.

Dar lumea mu stîa nhnlc despre descoperirea necunoscutului asis­tent al farm acistului german. Ştiin- ta medicală de atunci a trecut în tă ­cere descoperirea lui, precum şi nu­mele lui Adam Sertürner, necrezând că un tânăr modest, care nu pose­da titluri academice poate să des­copere un element de o covârşitoa­re im portanţă medicală pe care o căutau de veacuri ceî m ai Impor­tanţi savanţi. Sertürner era luat în râs, calificat în batjocură, şarla tan SÎ izgonit la dulapurile iui- Nimeni

nu şi-m dat o.bosea\a să cerceteze cu seriozitate descoperirea )ui Ser­türner-

trebuit să treacă 14 ani până când au fost recunoscute merite'ie tânărului cercetător, expuse atâtor josnice atacuri şi bănusli. După ce organul specialiştilor ii închisese u- şile sale cu răutate tânărului auto­didact neformat, a reuşit să-şi pu­blice, în 1017, într'o revistă pentru fizică, reziliatele descoperirilor sale şi să atragă atenţia savanţilor asu­pra morfinei sale. Goethe cetind ar­ticolul Sui Sertürner asuipra morfinei l-a poftit la şedinţa de comitet al societăţii de mineralogie şi a făcut propunerea de a numi pe tânărul cercetător, membru. Prinţul poeziei a făout şi mai muilt încă.

Ei a doelarat la facultatea dc filo­zofie dela Universitatea din Viema că savantul care a biruit asupra du ­rerilor omeneşti, trebue să fie co­pleşit cu onoruri in mod oficial. Goethe a insistat spunând că acor­darea de titlu doctor în filosofic „Honoris Causa” este pe deplin mé­ritait de acest Sertürner.

Deşi cei'lalţi savanţi şovăaau să ac­cepte această propunere, totuşi Goe­the i-a convins să-i acorde tânărului om de ştiin ţă acest titlu.

Cu toate acestea, ştiinţa oficială a refuzat încă multă vreme să recu­noască importanţa descoperirii mor­finei. Abia când Adam Sertürner a părăsit lumea, care-i ii datorează a- tât de mult iui, oamenii de ştiinţă au consimţit să-i acorde gloria de a fi prim ul care a reuişit să învingă durerile cu morfina. Dar pentru a- ceasta fusese nevoie să treacă aproa­pe 4 decenii... Sertürner a m urit Ja 20 Februarie 18!1_

'dela fereastră şi d in ce treceam ziua pe d inain tea odăii, in ctre cosea La gherghef, m ă coprindea m ai m u lt d o ru l s’o văd bine de ap ro ap e , căci încă n u ştiam cum îi era ochii. Abia* îi zărisem odată haina fâ lfâ in d u -i; dar îi cunoaş. team glasul răsună to r şi auzisem la b irt unde m âneam şi unde a* dcseai se vorbea de dânsa, că era foarte nostim ă. Am auzit aseme­nea că bărbatul său, d-nul Sil ves* tru H audart, n u e ra d intre mode­le b ărba ţilo r iub iţi şi iubitori, cu toate că e ra un model de secret£t de prim ărie . Mai în vârstă cu douăzeci de ani de câ t nevastă-sa, pleşuv ră u îm brăcat întotdeauna na, înzestrat cu un glas ascuţit şi nep lăcu t, n ’avea de cât o pasiune; pescu itu l cu und iţa .

Când n ’avea treabă, îşi lua un­diţii la sp in are şi p leca la gârlă. Copii n ’avuseseră şi lim bile rele şop teau că d-na H au d a rt nu era de v ină în tru nim ic. Se m ai z t:ea iar. aş« p rin tre p ică tu ri şî £ ceasta fu un punc t negru care îm i pută, ca o p ică tu ră de cerneală, albas­tru) ce ru lu i m eu drăgăstos se zîcea, cu rău ta te , că drăguţa (ie Rose-Lise căuta. să se mângâie a iu rea şi că-i p lăcea domnului Pressac, substitu tu l în a cărui odaie s tam eu.

O are de acea cău ta Rose-Lise să nu se în tâ ln ească cu mine? Avea oare necaz pe minie că ve­nisem şi luasem odaia substitu­tu lu i? Ori cum dela sosirea mea, nu ne în tâln isem ’ în c ă fată în faţă.

în t r ’o D um inecă, întorcându* m ă dela plimbare', d im ineaţa, cu u n b ra ţ de flori de câm p, o văzui în capul scării. Nu şitiu ce porun­cea unei s lu jn îci. N u se m işcă din loc, pen tru că n u m ă auzise ve* nind şi m ă opri o clipă în umbra gangu lu i, ca s ’o privesc. O vedeam de sus p â n ă jos. P rivirile mete se o p riră cu d rag asup ra genelor sale lungi, a su p ra p ă ru lu i ne­gi u şi încre ţit de pe frunte şi p ân ă pe. g rum ajî. A dm iram în tăcere fig u ra sa rotundă, fată cusu r, gura tran d afir ie de copil, m işcările p line de gratie ale tu tu i său gol, ro tu n jim ile sânului, îndo itu rile rochei de pichet, cam scurtă, descoperind naştere» a do u ă pulpe potriv ite cu meşteşug. Mă văzu îndată şî se dădu lângă zid, ca să m ă lase să trec. Înaintai foarte m işcat. Scara e ra uşe de strâm tă , în cât m ă atinsei iic ro­chia sa şi. sa lu tând -o , văzui de ap ro ap e ochi de fecioaă, albaşii; da de un a lb astru aşa_ de închis, încât păreau negri. Băgă de sea* m ă că e ra m aşn de tu rb n u t şi, când trecu i pe d inain tea ei. îmi dădu b u n ă ziua. In m om entul •*- cela aşi fi vruii să-i pun la picioa­re toate florile Şi toate adorările mele. T rebue să fi gh’-cit ea ceva, căcî fem eile su n t grozav de pă­trunză toare în asem enea lucruri. Se roşi niţe) şi genele cele lungi se p leca ră a su p ra privirilor zâin- bHoare. Acestea tot.tie se săvârşi­ră în tr ’o c lipă 'i, peste două se' cunde m ă pom enii în odaia mea, s trângând nervos florile la plep- tu-m i, ce bă tea cu tărie.

E u, zisei, e peste putinţă! Are în fă ţişa re aşa de ncvi- novaită, faţa aşa de fecio­

rească , p u rta rea aşa de cumse­cade. în câ t nu se poate să fie a- m an ta l ui Pressac.

S im ţii că u n pic de nădejde go­neşte puncte le negre ce mă ne­liniştiseră şi că orizontul iubirii se lu m in a cu o lum ină trandafi­rie de au ro ră .

4

La un centru de colectare i«» Germania d e s c o p e r ită d e e u r o p e n i

F E M E E Ae s t e u n o b i e c t a f i

B Ă R B A T U L U IO interesantă evocare istorică a luptei i = femeii pentru drepturile sole --

o ţară in actualitate

Femeia — spâne Charting — în- ziu dreptul de a moşteni — ciliar şi ţruchipează c«a mai îna ltă expresie fără clauză specială — o pătrim e din a frumosului „iar ..frumosul” — ne banii şi bunurile rămase. Este dea- invaiţă Platon“ — este splendoarea semeni drept oă în. lipsa tesfcamen- plisvărulul. tulul averea revenea familiei, adică

Frumosufl, ad©vărud, dreptul! Trei tu turor cetera supaşi uau i acela? |specte deosebite ale aceleiaşi pro- paterpamiiia, şt că dieci ©a e ra taipăr-

bleme. ş i toate raporta te la femee! ţită în mod egal intre toţi membri. Să urmărim 1133 fir conducător. Şi Toat-e acestea arau foarte adevărate,

jâ arâtăm evoiuţfe dreptului feme- dar, — există un „dar ' 1 — noya o- oin clela primei® iui începuturi până rândoare nu pr,sa avea m are ya- îii ztW» noastre. 34 ară tăm cum, loare practică, căci femeea era sub pornind dela Idfeas că iemeea «ste isutaJa soţuiiui. Mai târizu, când to ­rni f«i de „otoiect“ aâ bărbatului, s 'a t»!a ge făcu mai biândă, 'e*gea „Vo- ajuiis la, convingerea de egalitatea « n i a “ declară pe fwmei incapabile (te azi. de a moşteni prim tastam ert. Soţia

La vechii acumanî fam ilia era o este prim ită in casă. dar jvu ţa ia Instatuţiune poiitlcă. CfA m ai vârst- fam ilia bărbatuilui, toate bunurile nie membru aa familiei — paterfa- fiind sub dependenţa iul. juillas — erta şetfuîi ei suprem. Dtifpă Dea bea sub Justin ian — marele bunul lui plac, dispuxiea de v iaţa şi apărător aj drepturilor noastre — de ni» jartea supuşilor săi. Ni se pare se realizează oarecari progrese, firesc ca în tr’ast.feû de aşezare socia- Dreptul d« moştenire este stabilit là. femeea să fi fost complet sacrifl- acum pe baaa legăturilor de sânge S®1'®- ?1 pe grăitul de rudenie, fără deose-

Cis,itonn<ii¡-Sí iemsca trecea sub bire de sex. Soţii sunt stră in i m u l tutela soţului, viitorul paterfam ilias. do altui. Toate huimirile femeii, în Ea nu devenea nicidecum egala hri, fa ră d¡e zf^ra . r&mân proprietatea căci stăpănuâ absoiut nu cunoaşte eî exclusivă,«gali Soţia aste privii.à ca fiica băr- Spiritul moral creştin contopeşte batuiui ei, estt socotită drept sora averile soţilor şl le identifică «acis- oOpiiior săi. Mal m ult încă, paterfa- ton ţa. Totuşi bărbatul răm âne sfcăr- miiias avea drepfcuâ sè desfacă că- pânua absolut al æsfcrei. săitoria urmaşSior săi. ŞI chiar să o- Sub dom nia iuaninatatal Aug-jstus, pr. asca pe m ireasă sa.-îi urmeze so- femeea îşi poate înstrăina. do ta pri­mul. m ită, bărbăţia ne m ai fiind «tecăt

In privinţa jracietenirii. tiran ia băr- uzuifructuoruil ei. Ba mai mult, in baţilor ara ÿ csal mare. Fetele pu- caz d» divorţ, dacă acesta era pro- teau fi dtSSmoşfceRite p rin tr’o clauză nuniţat din vina soţiei şi dacă «xis- gmerală sanx p rin ţr’o sim plă omlsiu- tau copU, bărbatul ’ avea dreptul la ne Dar dacă tatăâ nu 1> memea de o şesime din zestre, pentru creşterea 8te in testam ent, feţele nici nu aveau acestora.dreptul să se precintó moştenire. Două legi — Ju lia şl Fapia Ptţppoa

Este drept ca pe tim pul Republicei, — pe tim pul lui Seneca, Încurajează C o p i i desmoşteniţi puteau face o remăritişul.plângere — çæ reJia inofficiosi — D ar copilul? Această fiinţă firavă prin care pretindeau că testamen- trebuia apărată . Din păcat», fe ve- tui car« il îndepărta dteJa moştenire chim«, când femeea era socotită era contrariu dreptului de pietate, d rep t fiica bărbatului, ea a u are des­aste drept că cei îndepărta ţi dala (¡enden# _ sau este socotită ea near- tmpărţiraa averii căpatară , m al tă r- (Contîmi are in p*®. 8)

a unui local bun“ * i

recomandă

A R G E N T I N A ,

— C âteva d ate geografice inedite —

AJUTORAREA FAMILIILOR LUPTĂTGRÎIOR

Abia după JU> ani dela descoperirea Pe nu teritorii» de 3.797.060 d« Americii, Partogbeail au şi pus stă- Pătraţi, cam do 10 ori cât iiom iiii* pânire, în 1513, pe surii© fluviului împreună cu Transn is feria la un loc, PÎUta ca şi pe golful ca acelaşi mi- trăeşte » poţpuiaii« do numai me, dar câţiva ani mai târziu, au 12.750.000 de tocai tor). Dtotr* aceştia fcgt isgoniţi de spanM ii oare a «o- n*anai 30% indien!, iar ceilalţi In Ionizat ţara, şi car» ao form at, în na»d precumpănitor, albi, do religie 1776, îm preună cu Bolivia, Paraguai catolică, Italieni, Spanioli de cărând şi Urugoai, un viee-regat spaniol. \ - imigraţi, Creoli şi circa 100.000 Ger­osst s ta t însă, la 1810, s'a declarat mani. In Băsărit, Argentina este for- repubiică, ia r la 1816 şi-a decretat m ată d in tr'un m are şes, faimosul independenţa aa» in curând însă, la Pampas, la Nord de străvechile şi 1882, aşa numiteto state Rio dela virginUe păduri ocuatoriaáe din G ran Plata, ca care Argentina a dus răz- Chaco, la V"st est» niiirginită, de boiu, s’au dizolvat. Laptele au mal m unţii prăpăstioşi ai Anztlor, şi în du ra t până în 1876, când s’a încheiat Sud ou Patagonia, sau câm pia de Pa<:ea- ghiaţă. Clima, pL-uitole şi animalele

In luptele in terne d intre uni ta rişti sunt specificc în raport cu aceste şi federaralişti, au învins la 1888 cei regiuni. Bogăţia cea m ai m are a Ar- din urm ă, după cara, la 18S1, a ur- gentinei Q formează nesfârşitele sale m at bancru ta statului.. Potrivit lanuri de grâu şi de tot feiul de ce- constiuţiei acestei ţări, preşedineie reale. In 1839 Argentina a recoltat sta tu lu i se afige la fiecare 6 ani de 91,5 mii. hi. grâu; 54 mii. hL pa­cele 376 districte ale Argentinei, pre- rum ; 14 mii. săm ânţă de in şi rogativele preşedintelui s ta tu lu i sun t 650.000 hl. bumbac. D atorită m ăreţul destul de m ari, deoarece ei extercită său num ăr de vite (1938 dispunea de o putere totală în sta t, numeşte 30,9 mii. boi şi vaci, 39,3 mii. oi, 9 ,9

funcţionari şi m iniştri pe cei din mii. cai). Industria principală a Ar- u rm ă însă cu aprobarea senatului. gen linei, prè3ucrarea cărnei şi fabri-

cele de congelare a cărnii. Exportad m T l B B f t t 5 2 » 0 0 cam ° c°ug«âată, destinat pieţil

€ 8 . a U > 3 > i » {Contmuare In pag. 8)

s

Femeea este un obiecta l b ă r b a t u l u i ?

A R G E N T I I f A “ IUrmare din pa<j. 5)

Urm are din pa g. 5)

vând descendenţi, Copiii eî sunt co­laterali remtru. ea, adică fra ţii şi surorile ei.

Apoi, când femeea pătrunde in casa soţului, dar nu şi în fam ilia lui, copiii sim t străini fa ţă de ea. nu o pot moşteni, dar nici ea nu-i poate lăsa moşteniiori.

Mai târziu, senatus-consultus Ter­tulian tinde spre progres. In lipsa fraţilor buni m am a are dreptul la succesiune. De a te a Marc Aureliu realizează un însem nat pas înainte. Copiii pot moşteni pe mania lor.

Mai m ult chiar, îm păraţii Valen­tin şi Teodosiu cheam ă pe nepoţi la succesiunea bunicului lor m atern.

D ar tot Justin iap realizează o re­form ă cu adevărat revoluţio­nară. Baza dreptului de succesiune este acum naşterea. Maima are drep­tul să îngrijească de viitorul copiilor ei. Atunci când nu există însă des­cendenţi, ascendenţii sfunt aleşi după gradul lor de rudenie.

Să fim recunoscătoare spiritului lum inat al marelui Justin ian care a deschis — după ce ne-am convins din cefe sipuse m ai sus — p o rtiţa drepturilor noastre.

Cu câ t istoria se apropie m ai m ult de timpurile modeme, se obsprvă o tendinţă de egalizare a drepturilor femeii cu ai® bărbatului.

La Germani ordinea socială se sprijinea pe legăturile de sânge. Ta­tă l trebuia să lase moştenire copiilor săi, bunurile de familie. Niçi în v iaţă chiar, nu avea dreptul să le înstră i­neze, fă ră consim ţăm ântul fiilor sau al moştenitorilor. Femeea şi copilul sunt persoane separate de bărba t şi ta tă . Băiatul, care iese de sub pro­tecţia ta tă lu i la m ajorat şî fa ta care se emancipează prin căsătorie, pot stăpâni o avere independentă de care vor dispune după bunul lor plac. Piui moşteneşte pe ta tă şi n u ­m ai dacă nu sunt băieţi, fiica pri­meşte banii şi sclavii, păm ântul de­functului răm ânând rudei celei mai apropiate. Oât priveşte succesiunea mobiliară, fiul ia lancea, vestmântul de zale şi calul de război al tatălui, îa r fa ta lanţurile, brăţărîle, cerceii şi rochiile care aparţinuseră mamei. După cum vdeţi, de când lumea şi păm ântul, idee a fundam entală a o r 'inei sociale n u s’a schim bat: băr- bc ui Sa armele în m ână, femeea îşi găureşte cbul urechilor şi îşi încarcă degetele cu inele. Ste spune că oa­menii reprezintă scara cea m ai înal­tă a regnului anim al. Văzîndu-ss că au ajuns a tâ t de sus, şi-a luat nasul la purtare şi au răstu rnat, cu o lo­v itură de picior — de colo sus, de pe scara regnului anim al — ordinea pe care animalele din lumea în treagă o stabiliseră; bărbatul, cu pod1'¡aba, ou penejul multicolor, cu coama mă­tăsoasă, ou pielea câ t m ai tărcată, femeea cu hă in u ţă modestă, cenuşie; bărbatul care trebue să placă, care trebuie să Seducă, femeea care se lasă sedusă.

- Să trecem din nou Ia vechii Ger­mani. La ei, nu femeea aducea zes­tre bărbatului, ci soţul plătea dotă femeii. Ia r această dotă consta în următoarele: u:n scut, o lance, un cal înşeuat, câţiva boi, o spadă. Aceste daruri aveau m enirea de a asigura traiul femeii în caz de deces al so­ţului. A doua zi, după nuntă , soţul aducea alte daruri nevestei — preţul virginităţii ei — căci de îndată ce fa ta se căsătorea, bărbatul o repre­zin tă şi o apără, pe ea şi averea ei. Soţul dispunea de veniturile femeii, dar nu-i poate în stră ina bunurile, care sun t amestecate, dar nu şi con­fundate cu averea lui.

Creştinismul preţuieşte pe femee

ca pe o tovarăşă a soţului. Averea eete com ună şi soţul o adm inis­trează.

Ne-am ostenit p ân ă acum a să ex­plicăm două m ari epoci ale istoriei drepturilor fempnine.

Să vedem acum care a fost ecoul lor în legiuirea noastră şi să spunem din capul locului: ea îşi ia avântul pe vremiea lui Oaragea Vodă.

Şi, ca să explicăm m ai bine h o tă ­rârile lui Vodă-Caragea, să facem o legătură cu timpul feudalităţii. Nu­m ai băieţii cavalerilor feudali aveau dreptul la moştenire, dar eraiu obli­gaţi să-şi m ărite şi să-şi înzestreze surorile.

Aceiaşi poruncă şi în codul Oara­gea: când m ortul are feciori şi fete, num ai feciorii moştenesc deopotrivă şi pp fete, „de vor fi înzestrate, da­tori sunt să le înzestreze şi să le că- sătorască“ iar, m ai departe: „când m ortul are num ai fete neînzestrate şi înzestrate, num ai cele neînzestrate moştenesc deopotrivă fiecare“.

Până în anul 1864, ta tă l putea să dăruiască în tim pul vieţii, o parte din averea sa, ba ch iar să părtineas­că Pe unul din copii, în detrim entul celorlalţi. Legiuitorul de atunci — Alexandru Ion Cuza — vrând să p ă ­şească apre o egalitate a dreptului de moştenire în tre toţii copii, — in te r­zice acest privilegiu.

Pe timpul luî Caragea femeea era înzestraă de ta tă sau de frate „cu din averea părintească şi ch iar cu din- t r ’al său în caz de neajungere, ca s’o m ărite după bărbat de potriva ei şi după cinstea ei”. Femeea va răm âne s tăpâna zestrei, ia r bărbatul este num ai uzufructuarui ei.

Ca şi pe tim pul Romanilor, Cara- rea acordă bărbatului un drept de reţinere, care poate ajunge până la jum ătate din dotă „dacă nu sunt copii şi dacă divarţul este din vina soţiei”. Dimpotrivă dacă despărţirea soţilor s’a ho tărît d in vina soţului, acesta este obligat să restituie în­treaga dotă şi încă o jum ătate din ea, drept amendă

Mai târziu, căsători şi divorţul au fos puse sub scutul legii civile. Şi este drept să fie aşa, deoarece legă­tu ra dintre soţ şî soţie îm bracă o înfăţişare .socială.

Cam acestea sunt, în rezumat, pe­ripeţiile prin care au trecut drep­turile femeii pân ă să a jungă la for­m a lor de azi.

europene, însum a 5.000.000 tone. Tot Europa era cea m ai m are con­sumatoare a cerealelor şi a inului său. La capitolul import, în valoare de 1461 mil. pesos, din 1938, deţineau primul loc Germania, M area Brita- nie şi USA iar exportul de 1.400 mii. pesos se efectua to t de către aceste state. Regiunea G ran Chaco posedă azi păduri pe o suprafa ţă de 38 mii. ha., care nu num ai că n’au fost puse în exploatare, dar nici n ’au fost căl­cate de picior omenesc. Industria m inieră a produs în 1925, 7.700 kg. plumb, 777 kg. argin t, 120 kg. au r şi 733 tone de pôtrod. După cum se vede, metalele de acolo sunt pu ţin exploa­tate. Cu tea te că Argentina posedăo imensă coastă, a re în 1922 pentru navigaţia sa, num ai 243 vapoare, cu un total de 275.809 tone.

Abia la începutul veacului 20, Ar­gentina a făcu t progrese încete în economie, industrie şi comerţ. După statistica din 1938, această ţa ră dis­punea de 41.172 km. de căi ferate.405.000 km. de autostrăzi şi de 255.000 automobile. In Pampas, a căror po­sibilităţi de producţie nu sunt încă exploatate, produsele economiei a- grare sunt câştigate în form a mono- culturii. Caracteristic iste schimbul, făcu t între economia agricolă şi pă- şunat. Astfel o bucată de păm ânt se dă cu arendă pe tim p de 4-5 ani, la cultivatorii plugari, care la râ n ­dul lor trebue să înapoieze propie- tarilor acestor păşuni. După 20 ani, sa repetă din nou acest procedeu.

Limba m aternă a Argentinei este- spaniola. De asemenea cultura aces­tei ţă r i are geneza şi form a celei din Spania. Spaniolii care au em igrat în primele tm puri s’au încrucişat cu băştinaşii, devenind creoli. Creolii, din punct de vedere economic şi cul­tural, ca şi numericeşte, stau m ult departe în urm a europenilor curaţi, deoarece creolii au colonizat mai m ult interiorul ţării, pe când albii, locuiesc exclusiv în Pompas, care re ­prezintă bogăţia cea mai m are a Ar­gentinei. Pentru acest motiv, Pam ­pasul şi regiunea golfului La Plata au cea mai m are densitate de popu­laţie. Din cei 5 mii. europeni, im i­graţi în ultimii 63 ani, până în 1930, s’au întors în patrie 2,5 mii. Aceasta e consecinţa existenţii de la tifu n ­diari a crescătorilor de vite, care nu vor să-şi îm partă păm ânturile lor, linii având proprietăţi de peste

10.000 ha., astfel încât Argentina, ca toate că este o ţa ră de emigranţi, nu este o ţa ră de colonizare. In 1937 au im igrat 41.800 europeni, emigrând 1.400.

In tre cele 6 universităţi existenţe, cea m ai veche este cea din Cordova, întem eiată la 1613. Cu to a tă obliga« tiv itatea învăţăm ântu lu i primar, Argenina are 35% analfabeţi.

Ar fi fost poate m ai bine azi, pen­tru Argentina, dacă a r fi fost legată1

politiceşte ¿le Spania. Dar Spania a cărei „Invincibile Armat®“ au fost nimicite la 1558, de Anglia, decăzând din cauza lungilor ani de război cu Olanda, 1586-1648 şi războaiele de succesiune 1714, devenind prea sla­bă n ’a pu tu t să-şi m ai în treţină o puternică flotă pentru a-şi asigura bogăţiile sale posesii transoceanice. După Argentina, Spania şi-a pierdut şi celelalte colonii, Mexic, Peru, ¿in America centrală şi de Sud. Cu toa­ta acestea influenţele culturale ale Spaniei n ’au încetat niciodată asu­p ra statelor Americii Ifeero-latine şi în deosevi în sânul poporului argen­tinian.

3?; * 4

X

I m a g i n i d in s s m c e n ş t i e n tLa Institutul german pentru psiho*

logie şi psihoterapie s’a creîat o co¡¡ lecţie de ,,Imagini din subconştient“, care este unică de felul ei în lume. Astfel dsrul Heyer dela acest însti* tut a colecţionat desene execuate de oameni care suferă de grave depresi» uni morale, de schizofrenici etc,, folo* sindusse de experienţa lui extraordl* nară în acest domeniu. Rezultatele, foarte interesante, sunt folosite la vindecarea bolilor psihice, ele pre* zentând utilitate îa terapia capacita« ţii individuale.

L o n g e v i t a t e a o a m e n ilo rŞtiinţa germană s’a străduit să gă=

sească cauzele longevităţii oamenii lor, ajunând la concluzia că ea este o însuşire ereditară. S’a constatat că oamenii cu viaţă lungă pot fî atât muncitori manuali cât şi muncitori intelectuali, o?meni cari dorm mult sau puţin, oameni dela ţară sau dela oraş. Cauzele longivităţîi nu sunt deci atât mediul în care trăieşte omul şi felul luî d-» tralu, ci predispoziţia eres ditară.

L u m e a a r a b ăLa Muzeul etnologic din Lipsea s’a

inaugurat de curând o expoziţie înti< tulată „Lumea arabă“. Bogatul mas terial prezentat aci dă vizitatorilor o privire generală asupra istoriei şî culturii poporului arab.

,5Fítii* |l]ca aSteastră“ penii*u v a s e le d u n ă r e n e

De curând s’a creía1- şi pentru nat vigaţia pe Dunăre „Panglica albas* tră“, trofeu care se decerne vaselor cele mei rapide. Concursul prevede premii pentru realizări excepţionale. „Panglica albastră“ va fi decernată căpitanului de va? csre va prezenta cea n-ai bună realizare de navigaţie à einului.

n

U L T I M U LR A J A H

a i a i m a M i i i M n n H M v n t n m

• • •

V i a ţ a r o m a n ţ a t ă a c e l u i d e - a l

t r e i l e a S u l t a n d i n S a r a w a k

Şi el a in tra t în rândurile ce lo r „vânătorii de oameni” din acea desmoşteniţi de soartă. Si el, parte din Borneo. Rezultatul a fost Sir Charles vyver Brooke, a* rom anţios: Cario Brooke a fost a-

ţrcilea sultan din - Saraw akv Acuma clam at suveran în mod solemn, în ÇSte în Australia, si îsi bies te m ă acea sălbăticie, parte din lumea Re- şoarta. „Când a fost să părăsesc gatului Utopiei, cam a§a ca aceia Cáptala mea, m ’au făcut să c re d e a despre ca re se c iteşte în unele o- fiarawak va fi apăra t de a rm a a®- perete faim oase ale unui englez din ííarui britanică. D ar ce s’a întâm - 1500. domnul Tom aso Moro, pîat? Japonezii au înţeles slăbiciu- an o I visa Arcadia, d a r lanea brtanică, debarcă în Saraw ak Londra se stia că S araw ak# noi am fost constrânşi a tace să era un punct înaîn tat contraţară în aer puţuriie de petrol. Ce aceiora plictisitori concurenţi care ZÎc? Acum S araw ak este apăra t de erau olandezii. Nu se visa încă_ im- Olandezi — numai de Olandezi - portan ta cauciticiihii, pGtroluruî, în Când Sir Charles făcea această de- ace¡ p rimi ani delà a doua jumă- ţfertaiune p rese i din Sidney, Olan- îate a secoM uî, conta puţin. D ar ftezii de fapt propretarî a trei pă- S araw ak e ra un splendid post de a Iraní din insula Borneo, unde e Sa- observaţie . C arlo I, om isteţ, nu în- “ rawak. apărau încă, se pare, stătu- târzie să în ţeleagă şî el că în treg let ui englez. Acum nu-1 mai apără rega tui său a fost în funcţiune antî- pentrucă japonezii i-au gonit şî pe 0jancieză. A ceasta pentru partea po- Ä sî din o sută de ani de sultanat pentru partea (cnm să spu-i famiiei Brooke ce a maî ram as? nem)‘ prîVată, lucrurile au fost Câteva cărţi boga-te în episoade ex- foarte vijelioase, li piăceau femeile A vagan te pline de sarcazm e a$a, ÎT, curân d s’a orîn talîzat în aşa jtfntre rânduri, de oarecarí comen- fel Îîlcât şiLa c0nstîtuit şi un harem, ferii americane asupra .frumoasei Amante cu obiceiuri plîne de fast- apărări engleze” a acejui _ punct jjtop ia lui a fost o în ţesata de răz- Şrategic vital, dintre India si Aus- ¡x>a*e de d e r u t e , de complica tum i ¡¡ «alia- , , femeeştî. Carlo I a răm as totdeauna

Nu e mult, dar este de ajuns erijr|ez, j a r regatul, traiul acela în pentru a ne opri un m om ent asupra ' t îce cu vânăto ri de oamenî“ feâm piărîlor Brooke-ilor. Se spune ^ a fi rege în Saraw ak , a fă- *S Ia W hitehall, in inima Londrei, cnţ ej ^ personaj demn de » d e treceau toate ceâe relative .a StOTetlson_ saa de 0 nuvelă a Iui politica S ta te lo r Unite potentate. Som crser Maughaffl, cn pSm1! roşfcude şi pro tectorat ale M ajestät* ^ 0 casc5 albă cu pene peSaw Britanice, biroul cel m ai picant Dg multe orî fiîncI c hema t la «ra acela a lut Saravak . Se cunoş- L(Jtldra a trebuît să înfrunte crrtî-

I

■ ■H M M I I 9 a M B B S » M » B M « B M a M M ! a s a S 9 H U N H n H a e S M H »

v â n ă t o a r e a « r e c h i n iIN M A R E A C A R A I B E L O R

(Continuare în j»ag- 12)viata $1 minunile a trei „Raja Mb-i” cum erau numiţi pe drep t cu- Sfâîit nu a rb itra r cei trei Brooke - ► — ■ ■ ■eatfi în decurgerea ultimuiuî secol, Ö ! À S T I Edoirtniră peste 108.000 kilometrijiâtraţi de teritoriu , care constituia C V T ® Ä Ö Ü O l M Â R Ă & meniul pe ca re recunoştinţa no- 1 »V « wíílímei (?) m aleze din S araw ak i-a CÎCrit ca dar lui Carlo Brooke I, pe Ik sfârşitul lui 1841. Cario Brooke «fei un bun englez din lumea de nâjjioc. specializat în tra tícu í de atme prîn insulele malaeze. Armeje sale erau bune, metodele saie co­merciale corecte, obligaţiunile punc-

AMINTIRI EXCENTRICE" m .

REGATUL CELORaşa că în tr’o bună zl s’a făcut | A Q 1 DE M P T I

im fel de plebiscit în tre m alaezî sl

INTERESANTELE PERIPEŢII

ALE „OAMENILQ R-PEŞTI“

P R I N A D Â N C U R I L E

M Ă R I L O R S Ü B U L U Ï

" ..... '4,1

¿ l ju ia ţ \

Tânărul exploatator Hans Haas. dîn Vîena, a cărei primă evpediţie în adâncimile măreî Caraibilor, efec­tuată în 1939, a stârnit stupefacţie în întreaga lume. S’a întors de cu­rând dîntr’o nouă expediţie din Ma­rea Egee, care a fost teatrul cerce­tărilor sale ştiinţifice.

Vânătorul submarin şi explorato­rul mării nu are decât 24 de ani. planul lui Hans, plin de aventuri, jte Dragostea lui pentru activitatea a vâna şi cerceta ştiinţificeşte, rech*» ştiinţifică a ajuns o adevărată pa- nil şi alţi peşti răpitori din măr<l* siune; fiind un mare amator sportiv, Ind'ei Vestic« şi în acelaşi timp <|R vâna peşte atacându-î snb apă ca a afirma frumuseţile ne mai văzu.*» lancea. Şi-a construit gi un aparat niciodată ale Mării de Corali sudic*, fotografic special pentru luat poze Planul lui Hans părea atât de nefiri-s# sub apă. Din primele încercări, maî încât toţi experţii dîn lumea ftaBuTiit mult sportive, a izvorât în sfârşit îl considerau c a pe un om dominai ia

o fantezie bolnăvicioasă. Haus în= nu s'a speriat de toate prevenirile şl“ impedimentele reliefate de toţi; ci ç#rs îndârjirea uimi posedat de Idei a== purces la realizarea planului său. Iny“ preună cu alţi doi tineri cantaría*,EE la fel de dornici de aventuri, şi iM— puţini bani în buzunare, «trânţi pcn>— tru această «Kpediţi«, an pl»Cai te

Primăvara, car« înviorează organismul şi-i dă puteri noi, e cel mai potrivi» anotimp pentru o cură cu Helmitol ! Heîmitol curată ţi desinfectează rinichii $i uretrele, mărind

buna dispozifie a omului. D eaceea 1

Faceţi o cură eu

H ELM ITO LT» 'ier ~O» vùnïciïa la toate farmO&Uo*

Curacao, din India vestică. P ttzea fß = lor, înfăţişarea, precum şi inştra»— mentele pe care le aveau cu ei. * ~ stâm it o curiozitate deosebită la CÄ» ~ raçao. Numai autorităţile foarte b»— nuitoare î*-sni «ocotît drept spîodL— Arătând dovezile că ei nu vor deeíÉ = să fotografieze şi să vâneze peşti, M— primit din partea autorităţilor ola«» —- deze permisul de şedere.— „Băştinaşii însăşi numeau pe Ha*» EE şi pe tovarăşii săi oamenii peşti, prt» = virwäu-i cu admiraţie şi groază pe oil— 3 tineri studenţi înnotând cu custf Ü în mijlocul rechinilor. Hans a fo#>¿~ (Om^Diun« îs VBf 19

s. o. s.C O M A N D A N T U L :

N A U F R A G I A T A : ■

C O M A N D A N T U L :

— Eşti s i n ţ ţ u i ă p e i n s u lă !

— N u , c u b ă r b a f u - m e u , d a s ţ i - a luat lumij

— Aoîeo! mă duc să-l caut...

¡UN N E G U S T O R . TIMID

— Ei, c a ;e -{ i p l a c e ! î r x i r ă s n e ş t e ... C e &tai c a o c u rc ă ploua

— S u fă r t e r i b i l c â n d m ă g â n d e s c c ' s m s 'o ta i. . . ţ i . . . sm t'c p e jpref de s p e c u l ă . . . S ă r a c a . . .

! J L M E k J L J L L M mPOVESTE VESELĂ Şl ADEVĂRATA

Să mi credeţi că e « ¡poveste; e istoria adevărată a dioi prie­teni: o căţea s» un eotoi, a-

jouândoi părăsiţi îiitr'o casă. in care m ă duceaan adesea.

Pipi ţa era roşi» ja păr şi o» dtangî nejfre. laţele îi erau moi ai «Je«»; to­bele subţiri, coada in chip de co­vrig si botul hung şi ascuţit. însu ­şirile bune i se vedeau in ochii negri fi. strălucitori, in urechile mişcătoare, jum ătate plecate în jos, când n ‘a- Vea ce Sace, ori când hoinărea, şi ascuţite şi foarte drèpte când sim­ţi»« ceva. Mumă-sa, după ee ră tă ­cise vreo opt zile p r in tfo pădure, se întoarse însărcinată şi în urm ă născu acest animal original, care se­m ăna la cuolare, la mişcări şi la tra t cu vulpea. In schimbul cusuruiliui că a \«a un te tă pădureţ, Piţpjţa ere. câte odată, foarte des, o flin tă sâm- ţjboare, veselă şi iubitoare, — toarte legată de ai săi şi awândi nuttniti două cusururi; lăcomia şi o ură, mo­ştenită împotriva găinilor şi a ra- tolor, după car* adenga furioasă şî pe care le muşoa fă ră milă.

Mitu-Pisu era ds fel din popor. II Kăsise un strângăto r de oase pe gut- noi, alături era a lţi cinci fra ţi şi su­rori, şi-l luase un servitor din casa mide era Pipiţa. Căţeaua tocmai ieşise din hăuzie şi 1 luaseră puîi. Când văzu această stânpitură pă>- răsită, întâi o mirosi, apoi o în ­toarse în toate chipurile şi, în sfâr­şii, întinzându-se pe jos, îi dădu ţâ ­ţele^ pline jncă de lapte, din care Pisoiu flăm ând supse. cru lăcomie.

De atunci Pipiţa îi luă de suflet, 51 lăptă. îl netezi. îşi îm părţi cul­cuşul cu dânsul şi îl îngriji minu­nat, or bine. M ulţumită acestei în­grijiri, Mitu-Pisu se m ări si se făcu foarte d ra m a s .

Avea coadă lungă, uredhi mari. pete galbene şi albe, m ustăţi diese şi o pa ta pe barbă. Era de asemenea foarte deştept şi cu hae. Mişcări9e îi ţ i au fijarte iuţi şi mlădioase, blana Si era deasă şi moaV ca şi catifeaua dm ochii săi galbeni porneau pri­viri pătrunzătoare. Laptele ce sup-sese ii schimbase cu niult firea pi­sicească. Se uita mai drept şi mal deschis decât, gemenii săi şi avea pentru stăpână-sia o iuibire câinea­scă. Pipiţa, dimpotrivă, începea să facă o mulţime de lucruri întocmai ca pisicile: îşi lingea labele şi se spăla cu ele ca Mişu-Pisu, se stre­cura ca dânsul cu îndemânare, a- bia păşind, prin Ire uşi se făcea de bunăvoe pâri aşa hoţilor luî, nu ­mai să-i d¿ a şi ei câte o părticică.

MJţu-Pisu. ce e drept, preţuia a- cea/ită tovărăşie binevoitoare. Când se> area pe m asă şj găsea câte ceva die m âncare, arunca în totdeauna

# pe jos, unde s ta Pipiţa, supra ve- ghindta-i făptui, şb diată, ă in îa - tâmplare, din prea m ultă lăcomie, îşi u ita această datorie, P ip iţa su­p ă ra tă începea să latre, astfel că venea câte cineva şi prindea hoţul.

A ia ră de aceste certuri,,, mici, cari ţineau în to tdeauna pu­ţin, tră iau ca fraţii. Se jucau

mereu, ge luptau eu arm e nesupără^ toare, cu unghiile strânse, fără sese muşte, _se alergau prin odăi, pe când M îţuP îsu sărea pe vreo masă, ori pe pat, de unde se uita batjocoritor la Pipiţa. care întâi răm ânea cu gura căscată, eu limba scoasă la. piciorul patului, apoi m ărâia am eninţător, ca şi cum a r fi vrut să-i zică: „Las’ că te dai tu jo!” iar Mîţu Pisu nu se mişca, nădăjduind să-şi piieti- seaecă protivnicud Când clipea Pi­p iţa din ochii osteniţi de prea m ultă aşteptare şi părea că moţăe, pisoiul lungea gântu'l binişor, întindea o labă şj sie pregătea să se furi­şeze in tăcere, dar nu se gân dea că P ipiţa cane avea sânge de vulpe în vine, dormea n u ­mai cu un ochi, si m âraia, ce auzea, îl silea să-şi m ulte gândul]. Aceasta ţinea ceasuri întregi, jn urm a că ­rora Miţu-Pişu, prinzând curaj, sărea ioş si trânteliio si jocurile iar începeau. ' -

Mâncau d in tr’un ta ler si apteptau m asa stând jos unul lângă altul si uităndu-se neclintit la c lan ţa uşii. Cum se mişca clanţa, as sculau şi culm se deschidea uşa plecau cu cwadeie în sus. cu urechile drepte. După ce 1? punea farfuria înainte, ce] care ajungea m ai întâiu, nu o in _ pricină de curtenie, ci di? frică. MIţu-Pîsu. cum era cum in­te, se învârtea încet îm prejurul ta­lerului, înainte de a băga botul, dar cum începea Pipiţa, se nepeziea şi el şi alegea ce era m ai bon.

După ce sie stăurau, se aseza.u pe odihnă. P ipiţa în tinsă pe covor îşi desfăcea labele. Mişu-Pisu se vâra între ele Sj dormea bine la căldiură, pe pântecele moale afle căţelei, care îl luase de suflet. Şi-j plăcea aşa tie mult, încât îndată începea să toarcă; din tors, pe urm ă o da în stforăit şi sforăia din ce în ce mai tare, până când. la urma urmei, P i­piţa, căr.eia nu-i plăceau cei cari sicrăe, îi aducea am inte bunacuviift- ţa, muşcându -1 încet: — atuncea se făcea tăcere.

M u se mai despărţeau. Ou toat" acestea când împlini un an,

prin Februarie, lui Miţu-Pisu începu să nu-i mai placă jocurile nevino­vate copilăreşti. Cum vedea o ferea­s tră deschisă sărea pe ea şi, acolo, dela înălţim ea catului al treilea, îşi

MI ŢU - P I S U Şl P I P I Ţ A

BUCĂTĂREASĂ STILATĂ— A l o i t ă c e ţ i i n c ă c d a t ă n u m ă r u l

ş i - a $ f e p t a ţ i p â n ă v in e c u c o a n a . . A ic i

e a p a i r f a m e n tu l u n d e s e p r e p a r ă m â n ­c a r e ? .

T ,

ECONOMIE

— De ce te-ai(— Ca să lac i

BSttM

t

»

6

f

CULMEA SINCERITĂŢII

— Dragii mei, am uitat să vă spun ca habaf n‘am să conduc maşins.

'•ăl¥i

i scaun! la pingele..

LA MUZEU

— Tată, c e - i e u mătăhala »staî— Nit f i - e r u ş in e s ă vorbeşti /

d e s p r e s t r ă m o ş i i n e ţ f r i . .

t i

u

MO

R

DOI PRIET0 CĂŢEA $1 UN COTOI

Urmare din pag. £

ungea gâtul să ap' uite pe stradă, ori pe acoperişurile vecine, miorlăind incet şi prelung. F irea lui de eotoi Se deştepta. P ipiţa n u pricepea ni­mic; in zadar lă tra spre a -1 pofti la jocuri, Miţu-Pisu n ’auzea. înce­puse să nu-i m ai placă nici pe fe ­reastră să stea. I n i r ’o seară, se uită acolo până înoptă. Fiindcă nu se mişca şi fiindcă noaptea era foarte întunecoasă, slujnica în ­chise geamul pe d inăuntru fă ră să bănuiască m ăcar că el e acoîo.

Şi când se plictisi t o t , visând, când vaau luminile de pe s trad ă şi acoperişurile negre, zugrăzîndu-se pe cerul ploios, când simţi m ai au ceam ă că i-e foame, îşi scu tură ure- chiie, îşi zbârnli spinarea şi vru ¡să in tre înăuntru... Fereastra era în­chisă! îşi lipi Sngrijat botuă de geam şi se u ită : in odaie eira întuneric şi tăcere; fam ilia era în tr’aliă o- daie, ce da îh. curte. De geaba m iorlăi el in tâ i încet, în urm ă m ai tare, pe urm ă cu desnădejduire, că nur-1 auzi nimeni. Ceaţa rece se în- groşea şi frigul şl foamea munceau Pe bietul u ita t. Se gândea la soba caldă din oda ya închisă bine, cu bucăţelele de cam e gustoase ce va m ânca Pi­p iţa singură... încercă din nou să deschidă fereastra, începu ia r să mierlă©, dar p rin oda:; nu se mişca»¡mic.

Atunci, speriat, sie întoarse spre stradă şi îşi întinse capul in golul lai-gru, în fundul căru ia vedea Sn ceaţă, luminile fugarnice dela feli­narele trăsurilor şi flăcările galbene ale gazului de pe la ferestrele prăvă-

. iiilor. Neştiutor de ale lumii, nedân- du-şi socoteala nici de înălţime, nici de depărtare, îşi închipui că putea să sa ră de acolo, spre a Se duce a- easă. Se aplecă cu jum ătate trupul, puse labele de dinainte pe zid, apoi, ca şi cum a r fi sim ţit primejdia, vroi să se dea înapoi... E ra prea tâ r ­ziul Pierzându-şi cumpătul, căzu de sus, din al treilea cat, jos pe pietre.

I n vremea aceasta în casă to ţi se în trebau ce s’a făcut Miţu-Pisu. Pipiţa îl cău ta prin toate col­

ţurile. Nimic. Ii strigară de pe sca­ră, se u ita ră ch iar p e fereastra unde ştiau că-i p ’ăcea să stea, dar se gân­diră prea târziu; mu m ai era pe fe­reastră. Nu ştia nimeni ce să creadă şi gândiră că va fi plecat să se plim­be pe acoperişuri. Bătură opt ciftasurî şi. pe vremea aceea Pipiţa se ducea în to tdeauna de se plimba cu sluj­nica. Abia a junseră jos şi slujnica văzu căţeaua mirosind, ducându-Se până la un loc, chelălăin ti încet, în- torcându-se şi iar ducându-se, dând mereu din coadă. Mirată, se diuse după dânsa şi, plecându-se ca să vadă m ai bine, ce mirosea Pipiţa, Ylfcfu pe MiţurPiÂu în tins pp jrffl.

TJ liuă în şorţ şi s t urcă cu eü. sus. M âhnirea îi cuprinse p e to ţi a i cai­sei: M iţu-Pisu îşi rupsese două labe, era plin de sânge pe bot şi pe blană, e ra plin de noroi, d a r trăia. îşi în­torcea, către stăpână-sa ochii rugă­tori. eu expresie aşa da omenească şi m îorlăia ou slăbiciune. Pipiţa. în ­grijită, se to t învârtea îm prejurul toi Jătrând şi-i lingea rănile...

i dioua zi, pân ă in ziuă, stăpână- sù 51 m u tă în tr ’o odaie şi trimise după veterinar.

D upă ce-1 cercetă bine şi văzu că înăun tru n ’are vâ-tămat n i­mic, veterinarul spuse că-3 via

scăpa, dar să-j m u te la el acasă, unde are un fel de spital pentru dobitoace şi unde îl va îngriji mai bine, fiind mereu aproape "die dan­sul.

11 duseră dar la veterinar acasă $ P ipiţa răsnase singură.

Peste opt zile, stăpâna celor doua. dobitoace n u m ai pu tu răbda şi ¡st duse să vadă cum îi m ai 0 . Avea ini­m ă bună şi iubea animalele eu pa­ternă. Pe drum, se gândi:

„Voi fi bărbat şi nu m ă voi a ră ta prea simţitoare... Ar râde veterinarul tí* mine...”.

Cu toate acestea, cu câ t se apro­pia, cu a tâ t îi bă tea inim a mai tare, când in tră în cabinetul veterinaru­lui, acesta îi spuse ou acea însemnă­tate, ce-şi dau şi doelorîi de dotai toace ca şi cei de oameni:

— Doamnă, starea bolnavului e mulţumitoare... dar nu vă pot da vor să-l vedeţi... Nu trebue să. simtă nicio emoţie.

Doamna făgădui că i va urmaa sfatul, dar cum ieşi din sală, dădu unui fecior, care era acolo, doi Ip'j şi rugă să deschidă puţin uşa, unde ii era pisoiul, ca să-l vadă numai niţeii, d>e departe.

FI o duse deschise uşa niţel şi Si a ră tă la dreapta o cuşcă cu zăbrele die fier, în care tristu l M iţu-Pisu sta în tins pe paie, lângă o strach ină cu apă, cu labele puse Sn scoarţe. Ridică botul şi îşi cunoscu stăpâna,

— Mitule !— Miau!Dar Doamna, aducându-şi d<-oda­

tă am inte de sfatul doctorului şi te- mându-se, plecă plângând.

Mai trecură zptee zjle.I n tr ’o dim ineaţă veterinarul

scrise:

„Doamnă, am onoare să vă io4 ştiinţez că cotoiul dv., e pe deplin însănătoşit; num ai moralul îi m ai e bolnav, nu m ai ar,? trebuinţă ûe cât de îngrijirile familiei; puteiţi pofti să -1 luaţi c â t de gurând”.

O b irjă refpedc Şi un coş căptuşit cu perne moi, şi m ână birjar!_ £« astă--dată doamjia trecu vwsfKÍ

(Contînnaxe ia ps>s. Í4)

M I Ţ U - Ş l P

f

— Te încredinţez, a&umjpuíl meu le s trad e , că ajm motive toarte pu-

r iice pen tru ca să fac ceeac® fac. aduci am inte că mu m ai departe

decât acu ia câte-va ore, când sorţii orau de partea d-tale, m ă luaseişi foarte frumos la vale! n u m i-o lua, der, în num e de rău, dacă acum tai; jac şi ©u caii. Te rog, Watson, des­chide ferastra şi dă foc paielor.

Păcaii ce-mi spusese. Alungată de un cu ren t de aer, o sjpiraâiă de fum cenuşiu se ridică în coridor, în vre­me ce paele uscate trosneau în flă ­cări.

— Vom vedea înda tă dacá putem găsi m artoru l care ne trebue, Lestra- dte. Şi acum, domnitor, s trigaţi îm ­preună cu m ine:: „Poc!“ aide... unu, Aii, trei!

— Foc! strigarăm mol.— Mulţumesc! încă odată, vă rog!— Poc !

S trigă tu l trebuie să se fi auzit în to t Norwoodul. De-abia term i­narăm , că o privelişte extra­

ordinară ni se înfăţişe. La capătul ce'Mt ai sălii se descinşi de odată o uşi», care părea u n a cu peretele şi un om mic, sfrijit, ieşi la iveală ca un iepure din culcuş.

— M inunat ! zise Holmes liniştit; Watson, to a rn ă o găleată cu apă peste paie! Aşa! Lestrade, dăimi voie Să-ţi prezint pe m artorul nostru de căpetenie, Jonas Oldacre!

Inspectorul holbă ochii la detectiv ou o expresie de m irare fă ră m ar­gini. Ochii antreprenorului clipeau des in lumina. coridorului. El se u ită uluit la noi şi la ftxul care Se stin ­gea. F aţa ii era respingătoare, în­cruntată , viţioasă, rea, cu ochii ră ­tăciţi şi gene albe.

■— Ce .e asta? zise în cele d in urm ă Lestrade. Ce-ai făcut to t tim­pul aci?

Oldacre râse silit şi so trase îna<- poi din fa ţa detectivului care se ro ­şise de m ânie.

— Nu făceam niciun răai!— Niciurî rău? Ai făcu t to t ce

ţt-a s ta t prin p u tin ţă oa să duci la şp toaură toare u n nevinovat, şi fă ră îndoială că ai fi idbutit ctecă n u s*ar fi am estecat d. Sher look Heimes.

Ticălosul începu să scâncească.— Vă încredinţez, domnitor, că nu

ora decât o glumă.— Oh! o glumă! Las’că cine râde

ia urm ă râde mafi bine. Arestaţi*! şi duc.eţi’1 în odaia do jos, până voi vont şi eu.

„Domnule Homes, u rm ă el diulpă ptecareta agenţilor, n u puteam vorbi dfjschis în faţa, oamenilor, dar pré­senta d-ruîui Watsón, nü m ă îm- piadicä să afirm că aceasta e cea mai frum oasă afacere pe caire ai descurcat-o, cu toate că modul cum ai lucra t e pen tru mine şi aicum o ta taă . Ai scăpat v iaţa unui nevimo-

■ vat şi ai împiedecat un scandal care m l-ar fi ru in a t toată reputaţia.

Holmes surâse şi bă tându -1 pe Le- stradie pe um ăr:

tr-i Departs de a fi ru inată , soum- pwi m eu prieten, repu ta ţia dj-talie

t câştiga m ult d in această afacere, câteva schim bări în raportu l C8-1

fot a lcătu i şi se va vedea câ t de greu e s ă arunce p ra f în ochii inspecto- iSâui Lestrade.

— Aşa dar n i i vrei să se vorbească despre d-<¿, în raport!

— De loc. Succesul este singura m ea răsplată. Mai târziu, poate ve veni şi gloria, i a r asta num ai atunci când voi îngădui istoriografului meu Zetas s ă -ş i . dea la lum ină m anuscri­sele, nu -i aşa Watson? Ia să vedem aiorau unde ae ascundea şoarecele nostru?

L a aproape şase pijioare depăr­tare de capătul coridorului, fusese ridicat un zid de şipci

tencuiala s trăb ă tu t de o poartă â&iunsă cu dibăcie. Această redută

îw n ina tă num ai prin nişte go- Iftsate între o*®ne; Câteva Tm>

ANTREPRENORUL DIN NORWOOD N

( U r m a r e din numărul trecut)

bile, o doniţă ou apă, previziuni de rire era doveditoare... e adevărat, alie gurii şi .un m are num ăr de cărţi dar in alt sens. Ş tiam că p a ta n u se

oua atitudine a detectivului era cu adevărat vrednică de vă­zut; parcă e ra un elev punând1

în tregări dascălului său.— Ei bine, cred că nu e pr&a greu

de explicat; p rea cinstitu l antrepre­nor, care ne aşteap tă jos, e foarte rău şi foarte răzbunător. Ştii că o- d inioară m am a lui Mac Farlone i-a

şi h â rtii se m ai aflau înăuntru .„„„„„ »__ ~______________ găsea pe zid în ajun. Ai băgat de r °^uaat mana?.. Nu ştiai? Iţi spu-— Ia tă , folosul de a fi antreprenor seam ă că eu cercetez toate cele cu s?s©m, totuş, că m ain te de a te duce

ziSe Holmes pe când ieşiam. Ş i-a pu- deam ănuntul; examinasem sala în la Norwood, sa faci o anchetă latu t construi o ascunzătoare fă ră să a jun şi eram siguir, că zidul nu avea Blackheuth. Ocara, asta, careţi atin-— , -¡u . -----— j - ---- — i;— nicio pată. Aşa d a r intipărirea a fost Scf e Şr °zay s a în tip ărit in creerná

făcută în tim pul nopţii. răutăcios şi intng®nt, şi toata— D ar cum? v ia ţa şi-a petrecut-o în cău tarea Ur— Poarte simplu. Când a fost vor- f1™ mijloc de răsbunar.e. In ră»r

ba să se pecetluiască hârtiile de a- impui ultimilor doi an i afacerile îi

m ai aibă nevoe de vreun complice, a fa ră de acea preţioasă servitoare, pe care te' sjfătiuesc, Lestrade, s’® bagi la răcoare.

— Negreşit că ’ţd voi u rm a sfa-txjtt; dar cuim al descoperit redu ta faceri. lonas Oldacre l-a făcu t pe mergeau prost, coci faœ a speculaţii as ta d-le Holmes? Mac Parlane aă-şi apese degetul cell m taina, şi se gasea în vremea din

— Nu-mi eŞea de loc d in m inte mare pe coană, în loc de ştam pilă, u rm ă m tr o situaţie încurcată, gândul că pehlivanul trebuè să Ha Lucrul trebufl să se fi petrecut aşa »v1' a făurit atunci planul de a-şj ascuns undetva în casă. C ând am die reipecfe şi in chip asa de firesc, creditorii şi, m scopul văzut că coridorul de sus e ou şase că, după toate probabilităţile bietul f- subscris valori im portante în picioare mai gcoxrt decât col care-i tân ă r nici nu-şi m ai aduce am inte. J0®1311. unui oarecare Ooiiiellus, care, corespunde în ciatua de jos, n u m i-a Ceva m ai m ult: poate că nici Oida- m d mchipue.sc că n u o altiil decatj m ai răm as nicio îndoială. Mi-am ere n u ştia in m om entul acela cum el sub nume schimbat. N am luaţ zis că nu avea tă r ia să stea liniştit, se va servi de aoea întipărire. Pe toca_ urma. acestor cecuri, dar fana când va auzi strigătele de alarm ă, când s ta în redută, trebue să se fi mdoiaiă^ că au fost scontate _la o Am fi pu tu t fireşte să-l prindem în gândit ce dovadă vădită de vinovă- ,:>anica dm trun^ oraşş de provincie, ascunzătoare, dar m i s’a pă ru t mai ţia lui Mac Parian«, ax putea sbatoili “f 0® ^ ;dacre “ cueşte d in când in nostim să-l facem să se dea singur cu aju torul întipăririi degotuflui tă - ca^ ’ . i ? 1 o existenţă in de gol; apoi, Lestrade, voiam să m ă nărullui. Nimic mai uşor decât să re- Pa^nda dubla», im plănuia sa-şţ răzbun puţin pen tru glumele d-tale producă această întipărire cu pu ţină schvmbe num e e, să-şi strangia _ave* de azi dimineaţă. ceară moale, udând-o cu sânge stors roa f* sa Sn Ia fund, ca sa înv

— F ără îndoială, diomnuie HbEmes, d in tr’o înşepăibuiră produsă die u n ceapă aiurea o v iaţa noua. n i - a i p lă tit ou vârf si îndesat; d a r ac şi apăsând-o pe perete. E ^oa <! cu î3'u n,’a '

— Ne m ai auzit, zise Lestrade, ne — Şi-a zis, fă ră îndo ia lă că dis* mai auzit, e limpede ca ziua. Şi care părând astfel, va înlătura, pe deo» era motivele acestei născociri, d-le paarte urmăririi®, ia r pe de a ltă par­

te se va răsbunan în tr ’un mod gro­zav pe fosta lui logodnică, dacă ar fi pu tu t face să se creadă că fusese omorît de fiufl ei. Oum veei era un cap de operă de mişolie şi a izbutit ca im m aistru. Ide ea testamentului, care da un motiv aparen t crimei, vizita Secretă fă ră ştirea părinţilor, bastonul răm as, sângele, rămăşiţele de oase calcinate, nasturii găsiţi lângă grăm ada de lemne, toate erau m inunat puse la cale! D ar omuliui

cum dracu a i bănu it că sie află în casă?

— Intipărirea degetului, Lestrade! D -ta spuseseşi că afoeastă descope- HcOmes?

» a n a a n s s i s s a a B H i M E s s a a s a a n B B s e a a a s

S P O R I R E A C A P A C I T Ă Ţ I P O R T U L U I GENOVAOrgainele competente lucrează cu

înfrigurare. în cîuda inevitabilei re» percusîunî ale stării de război, la pre» gătirea tuturor ce’ora de trebuinţă pentru ea portul Genova să'Şi poată reltîai îndată, după sfârşitul conflieW înî. activitatea, şî să fie pus în mă» sură să răspundă 1* exigenţele spo­rite ale traficului maritim. Lucrările cu caracter urgent, privind mal cu seamă instalaţiile — magaziile şi mij* loache mecanice cum şl debarcade* rele — orânduirea zonei francă, com­pletarea digului vechiului şi noului port, renovarea uneî părţi din instas laţilie, din mijloacele mecanice şî din magaziile portului vechi, precum şi alcătuirea unui mic port destinat bărcilor şi ambaircaţillor mai mari de pescari, continuă într’mi ritm viu.

Cheltuiala privitoare ia aceste Iu* crărî se ridică la 12 0 milioane lire.

In cadrul apropiatei desvoltări a por* tul ţii Genova, trebuesc socotite şî Iu* crările privitoare la construirea căii de comunicaţie intre Genova şi Ar» quanta, care are o însemnata*« mare şî în ceea ce priveşte ^ f râ n g e r i le “ 5 b ® ttJ í £ a' asupra traficului intmaţîonal. A şifost staMlţtă ’.ţnfa galeriilor pp trndese va clădi această cale de comunica^ ţie Şi au fost luate pe teren datele pianimetrlce şi altimetrîee mai con­venabile pentru traversarea blocului de munte. Ministrul de resort a lua1

dispoziţia, totodată, ca să se institua iască un concurs cu premii la care vor participa firmele italiene specia* '•izate pentru Instalaţiile mecanice.

In ceea ce priveşte portul aero- waiutic»maritîm dela Genova^Sestn, lucrările *u şî absorbit 48 de mi­lioane.

A A P Ă R U T

Cea m ai p lăcută revistă pentru copii şi tineret, care pub lică să p tă m â n a l povestir i distractive, fab u le , hum or, desene şi versuri

ale cititorilor ------

Z I A R U L C O P I I L O RO publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tuturor acelora care o c i t e s c

PA GIN' 2 0 L E I

şire de artist, aceea de a ş ti unde să 33 oprească. Voia să desăvărşeasaacă ceea ce ere desăvârşit, să strângS şi m ai m ult ştreangul în juruil gâ­tului nenorocitei saile victime şi aşa a stricat totul... Să ne coborîm, Les- trade, vreau să-l pun câteva între­bări.

emernicul an treprenor s ta în odaia de jos în tre doi poGi- ţişti.

— A fost o glumă, domnitor, nimic decât a glumă! se tânguia el ne­curm at. M’am ascuns num ai pentru oa să ştiu ce efect va produce dis­pariţia m ea şl n u m ă îndioosc că nu veţi fi a tâ t de nedrepţi încât aă credeţi că aş fl lăsat să se întâm ple ceva ră u bietului Mac Pertlane.

— Despre asta vor ho tărî juraţii, zise Lestrade, căci to t vei fi tra s la răspundere Pentre acest complot prem editat, dacă nu ch iar pentru » încercare de omor.

— Şi fă ră îndoială că creditorii dr-taile vor putaa încasa dela bancă valorile d-iui Oomeiliu, zise Holanes.

Omuleţul tresări şi-şi întoarse pri­virea spre amicul meu.

— Mulţumesc p en tru binele oe mi l«-ai făcu t; poate că în tr ’o à vtá putea să-m i plătesc datoria fa ţă d-ta.

Holmes surâse cu îngădui ala.— Cred că, tim p de câţiva ani,

Vei fl ocupat aiurea, zise el. Daf încă ceva: es ai pus sub grăm ada de lemne, deasupra pantalonilor d-tale? Un câine mort, iepuri de casă, ori ce? Nu vrei să âpai? Zău, n u e fru* mos din parte-ţi! F ă ră indiaflă, doi iepuri au fost de ajun<s ca să-ţi dea sângele şi răm ăşiţele die oaSe tre ­buincioase! Dacă vreodată ai să faci b daré de seam ă asupra aoSJtet afaceri, W atson să te iflstoştl pentrti iepiüri;

M

P R O F E Ţ I I L E

A PO C A L IPSE ISF. Î O A H

= a v i o n u l

P R O FE T I Z

~ DE BIBLIE

P rofeţiile şî legendele în le­gă tu ră cu av ia ţia sunt foarte num eroase în tex te le biblice

şi în tra ta te le com entatorilor. Una din profeţiile- ce[e mai însem nate deşi ea nu a fost pusă în lumină de cercetătorii care se ocupă cu tot ceea ce are legătură cu cuceri­rea aerului, este aceea cuprinsă în Apocalîpsa sântului loan. Ea m e ­rită oboseala de a o rezum a, a tâ t de edificator şt de poetic este c a ­drul pe care Evanghelistul îl zu­grăveşte cu putere, şi care rep re ­zintă, sub simboalele inevitabile , actualele posibilităţi ale avionului de război.

Cu diferenţe foarte mici între diferitele texte biblice pe care le avem, versurile . Apocalipset, la capitolul al IX-lea, exprim andu-se cu limpezime concisă, ne dau pri­veliştea unei „stele“ care căzând din cer pe păm ânt deschide ab i­suri din care im ediat se înalţă u- riaşe coloane de fum, care întunecă pământul şi aerul (versurile 1 şî al 2-lea). Din aceste coloane de fum s a u născut apoi m iliarde de „lăcuste“ care s’au răspândit pe pământ; şî le-a fost dat puterea pe care o au scorpionii păm ântului (versul al 3-lea). In primit] verse t este sim bolizată apariţia în lume a marei industrii care . cu înaltele ei hornuri întunecă vrem e de mai multe ceasuri pe zi soarele St ae­rul; în cele două u rm ătoare găsim o referinţă la fabricile de avioane militare hărăzite războiului chi­mic. Aluzia la scorpion stârneşte Weea exactă a unei o trăv i în stare să producă leziuni g rave dar nu mortale, ca aceea in jectată de scorpionul european, care dă fri­guri, vărsă tu ri şî o m are sudoare supărătoare. Vrea să spună oare, Evanghelistul, că războiul chimic

! va fi făcut cu gaze şi lichide îa stare să facă tem porar ineficace armatele beligeran te?

Iată versetele 4, 5 si 6 precizând că „lăcustelor“ le-a fost dat să nu păgubească iarba păm ântului, nici altă verdeaţă, nici pomii, ci nu­mai oamenii ca re nu purtau pe­cetea lut Dumnezeu pe frunte. Lor lè-a fost dat să nu-i ucidă, ci să-i qhinuie vrem e de cinci luni. Şî în acele zile oamenii v o r cău ta m oar­tea si nu; o vor găsi, vor_ dort să moară da m oartea va fugi de es“ . Se înţelege că lăcustele nu erau simplele lăcuste care păgubesc vegetaţia. c u ‘ .unelte în s ta re sa pricinuiască oamenilor — miei â- numite categorii de oameni şi nu mărginită numai la arm ate le combatante — chinuri asem ănă­toare acelora pe care Je produce

în ţepătu ra scorpionului. Aceste chinuri nu pot fi pricinuite acum decâ t de lichide pe care lăcustele zburând deasupra oraşelor, sa te ­lo r şi câm piilor, le vo r rev ă rsa deasupra oamenilor. O ho ta rită prezicere, deci, a războiului ae­rian în care substanţele chimice azvârlite de sus v o r produce in ­toxicaţii şî leziuni care , färä să ucidă, vo r determ ina la v ictim e chinuri foarte dureroase.

Profeţia este, după cum vedem, cât se poate de precisă. Evanghe­listu l se trudeşte^ să descrie for­mele precise a fiinţelor^ pe^ care le vede cu închipuirea şi c ă ro ra le dă un nume aproxim ativ , dar ca re nu sunt lăcuste. El n are în graiul său cuvin te po triv ite să le nu­mească, dar nouă, oam enilor mo- derni, descrierea precisă nu ne dă posibilităţi de echivoc. Noi recu­noaştem în lăcustele Evanghelis­tului avioanele de război. In v e r ­surile urm ătoare , dela cel al 7-lea şi până la al 9-lea, Evangheîstul spune :. '„L a înfăţişare erau asem ă­nătoare ca ilo r ga ta pentru război; pe cap avea ca nişte coroane ce păreau de aur, ta r obrazurîle lor erau ca şî a le oamenilor. Aveau păr ca părul de femeie, ia r dinţii erau ca dinţii de leu. Aveau piep ­turi ca nişte pavăze de fier; ta r zgomotul aripilor lor era ca zgo­motul unor ca re trase de( m at multî cai, alergând ia bătălie“.

Cum Evanghelistul nu putea să vorbească de mijloace m ecanizate — necunoscute în v rem urile sale—- care să se m işte pe păm ânt sau în văzduh, a leargă cu gândul la c a l animalul ca re a fost v res ne de^ m i­lenii unicul st cel m ai răspândit

cel m ai obişnuit mijloc de

că ia anum ite epoc i' d ispoz iţia e i nu • ste to c m a i la înă lţim e. Asem enea

d if ic u î tă t i se în lă tu ră p rin Sâîipyrin. In cazuri de dureri, m ig rene, g ripa , şi reum atism , Sa lipyrin are o ac ţiune

p re ven tivă şî cu ra tivă .

fa dureri, de cap, rnceaM, gripă,SALIPYRIN

E F I C A C E « E F T 1 N20 tablete.

1 *

R Ă Z B O I U L C H I M I C

IT v M 1800 A N Imotor, cei mai m onstru avea obrazul de om. Cumtracţiune al an tich ită ţ i R eferinţa explicăm peptănătura de fe­

e s t vorba3 deaScaaî M Ă t « « • ? Uneori avioanele în zbor la tele sunt decî unelte m ilitare. Şi

cuirasate cu fier. aceas ta este im­presia pe ca re un profan o ar$

vluouwc prîv înd pa rtea an te rioară a avîo-ysă în urm a lor din pricina unui ex- nuluî (botul sau p ro ra)s care stră-f

tele sunt deci u n e lte ¡m ilita e ş ^ de carburan t sau de lllei, 0 dâră luceşte din pricina vopselei m etali- incercand sa zugrăvească tot <- e jungă şî p res istentä. Nu sunt ce cu care este dată.

^ v Ä Ä l T Ä ! ! « ¡ ¡ ¡ « Ä r . Z r . Ä l Ä a - Ä ÄS Ä Ä - f p Ä Ä ! dâra de » care trase de « H i cai a »

fiinţe purtau pe cap „ca nişte co- IUä" a unui av l° •

U11U 1 n u o --w», - 1«.,

gând la bătălie"), încueîe cu o evî«Mm' nritAm Semăna cu dinţii, clenţă de netăgăduit prîvejişţea îns-

roane ce pareau de atu . Actas.n . _ P~}" • ; ; / g¿ jai.eje felinelor pSimântătoare. Evanghelistul, carejeste imaginea exactă pe care ne-o facem fiecare atunci când vedem în aer, în plin- soare, un avion a că ­rui elice învârtîndu-se repede al

trase de cat Ş i -cum nu poaţe;

cu colţii si cu ghîarele felinelor parai.#UH.« « .o . . «ar«părţile term inale ale trenului de aude un zgomot de iK; ne.m ^t aa- a +erisaj a unu! avion, văzute în ztt se trudeşte sa-1 dea prtn corn- zbor la d e p ă r ta « ? Din această Paratie B i e l e s. m a t e r e e ca re

d i tueste un cerc auriu in adevăra- peţspectjvâ . părffle. te rm ,paie sea- u r a . el pu ^ -putea ' decâ , ¿ tul înţeles al cuvântului In timp m ana cu nişte coin gata sa ]g asem¿ e prîn an;l]ogie zgómotuI

ce capul aviatorului teşind din car- figa m prada u t . . ÎOr cu huruitul unei mulţimi del'ngă face pe Sfanţul loan, c a te ghiare strânse, cu prada bine a rotii,- de fierim putea să-şi închîpue că oamenii pucată. C u .o deplină adeziune la ^ de ne-r.^se vo r urca pe un m onstru a tâ t de adevar. Sfântul loan a^ g a să „hicească izvorul acestui huruit, înspăim ântător, să spună că acestp iepturile m onştrilor zburători e ra - a t r ¿bue fiînd vorba de nişte mon­

ştri zburători, arip ilor lor uriaşe.. A ceastă viziune, an terioară cC

1800 de ani apariţie i .a v io n u lu i dacă o luăm îs», seam a sub ra p e r tu f aviatic , depăşeşte ' sem nificaţia pe: care i-o putea da v rem ea lui şi se Îeagă ' d irect de timpul nostru. Şa, încercăm să izgonim din m în teâ noastră conceptul de avion şî s a ne aflăm deodată, o singură clipa* fără de o ideie preconcepută în faţa} unei astfel de maşini. .Nu vom pu­tea judeca d e ;â i e x a c t ă , imagine® pe care Evanghelistul a făun t-o a ta ş de stră lucit despre avion. - -

i«

îf♦99

1

»?LĂCUSTELE“ Şl „SCORPIONII“

v o r p u s t i i p e m tt « y p o a r t ăP E C E T E A LUI D U MN E Z E UG H Â E Ş T E E V A N G H E L I S T U L

j, s * , - ** ------J5*ş -m «Y■-* --îF» «Ş QTii, h'v’ a)&_) />/'##' - ;v\.'4 •>*

ULTIMUL RAJ,11!(Urmare día p*<|. 7)

ceie protectorilor săî in teresaţi, nîi olandeze răm ase duşmană. A Destin comun tu tlor celor care au spune „olandez“ cuiva, nu înseam- n ta rit imperiul englez: M etropola «a să-t faci un compliment, în Sa- nu e ra totdeauna recunoscătoare raw ak. Londra se bucura de tena- ce lor care lucaru pentru ea... Cario cea fobie a saravachîan tlo r $î la I totuşi m urî pe tron fiind o figură Haga se făceau spirite. Carlo III interesantă. M area B rîtan îe acordă urm ă tatălui şî pe la finîle răz- dam eniuluî său „autonom ia admî- boiului'm ondial, oferi ch iar el aju- n ts tra tiv ă“ şî când lucrurile m er- toral său. Ce vreţi. în Borneo... geau_ rău, din punct de vedere fi- Lui Cario a l III neamurile ii procu- nanciar, in tervenea _ cu subven- ra ră multe neplăceri, oam eni că- ţîuni şî cu oarecari dojeni. (Sara- rora le plăceau Europa şi America w ak valora totuşi până una alta, unde făceau lungi că lă to rii încon- 51* în oficiul din W hitehall adevă- juraţi de o aureolă rom antică cu ra ţii regisori a acelui rega t de o- buzunarele pline de sterline, um- peretă, schîmi>ară între ei surâsuri plute de acel neobosit bîrou din ¡maliţioase în ziua în care C arlo I W hitehall care se in teresa de a- a fost făcut Sir). proape de lucrurile foarte împor-

A urinat in 1886, fiul Carlo II. tantului sultanat. In cele din urmă Şi acesta a iosi un in tere- se pare c ă nu era a tâ ta nevoie de sant tip. A dom nit timp de aceste subsidii: S araw ak se imbo-

jum ătate de secol şi nu a fost m ai gătise g ra ţie petrolului. Apoî lu- prejos cu nim ic tatălui său. Se ve- crurîle s’au precipitat. Isbucnt ac- de că Borneo şl S araw ak îi erau tualul războiu şt la W hitehall nu in tra te d irect in sânge pentrucă a au avut vrem e să se ocupe de sla- fost num ai cu numele şi în apa- biciunile celor ce se petreceau în rentă englez — tin autentic despot S araw ak.oriental, li plăcea regimul blând, T rebuia ca Coroana să contro

mam.

D IN N IC I O CASĂ nu trebue să lip­sească excelenta revistă de popularizare a problemelor medicale în România [•

MEDICUL NOSTRUcare cuprinde în fiecare număr articole scrise special de cei mai reputaţi medici români şi străini, sfaturi medicale spre folosul oricui şi îndrumări în viaţa sexuală. P ractica educaţiei fizice. Sfaturi igienice gospodăreşti şi de frumuseţe.

Û0ÜÀ PAGIHi 0£ CONS. MEDICALE GRATUITEA P A R E L A 1 15 A L E F I E C Ă R E I L U N I

2 5 L E i — ’ - 2 5 L E

i

ŞTIŢI CANO S ’A C O N S T R U I T I PRIMA CALE FERATĂ inEUROPA >

_ - - , n o u tu a ca '-u ruaua sa comro- .AC4f ni 1S® 1793, s a pe o maie binefacere, deoarecere că.-e- esctodea totoşi in tervenţia jeze d irect lucrurile în acel poten- " ascu * raga Franz ^n ton, cava> iătoria dura mai puţin ţi *e efectua

„pisicei cu noua cozi , b iciuirea pe ta t *; c* M » r« _ ler von Gestner, constructorul primei în condiţii ^W ne! p raţ^ Ant^ / ^. . . . ’ u u w i l u v i u i u c i u a v e i p u i v u *

c 1 ° nonă i-Ozj , b iciuirea pe ta t şi se hotărî să se creeze o Co- —spatele gol ale supuşilor sat, misiune guvernativă (anul 1941) caI ferate dîn EuropaCil AÎ1_ / « • , i» "* W 1 , V-/ W .fănH Tt>.2 rV-¡;„ mistuue guvernau va lanul 1SHU vaier von Gestner a fost const™,..gîeză, d a r Í S t o r S ^ T i u Sí e ed a c f n¡ care f să facă mult rău săr- Tânăr»! Franz Anton von Gestner, torul primei căi ferate de pc contwfost tra ta tă ~ altfel d f c â f colegele manuUu C a d °. IÎL A niencanu in' în^ r ^ SeomeM* ^ t . Mai târ*;« a pl, cat în Rusia,sale de harem. Carlo II a avu t de cu ra ,a" energicele m ăsurt londo- pracW a la institutul politehnic din unde a construit calea ferată dintrefurcă foarte m ult cu oíiciul dîn neze- *’NuU " F 1 e ra tî.niI!u| , '3entlu Vîena’ a !uat ^ seama IuI proiectul Petersburg Şi Sarkoje-Sero. Cu toateW hitehall ŞÎ nu voia să ştie că PP5 re,CÜ )u e * ~ . a sc r,s în ^Ctom- ccm'strucf*'i unCl căI ferate sugerat că primise privilegiul exploatări*este un protejat. S araw ak sub ‘® Î5C“(t\ rev tst® am ericana „ l l - de tatăl. său. fondatorul şî directorul acestei căi ferate din partea taruluidomnia ]m a fost celebru, prin fru- J?e ,* ,?ra a l«zie la sarm anul institutului de politehnică din Praga. Nlcolae, Gestner a intra* âi confite*m oaşele m ărci poştale, prin stea- ! ”öa.raw a^ i n Ţ>e‘ Scopul urmărit era creiarea un«l le- cu guvernul rusesc si a fost nev-.it c*gurile roştî îm podobite cu un cap ^ ' l ^ s a b a z Î a S n ă œ n t r a găturî între Dutlârc ÿî Moldau’ Petlc Pără^ a^ â După ^ee* . deoa. de tigiu, p n n iintlormele sclipt- Periculoasa oaza aeriana contra tru trafîcul cáiátor;ior si nentru r e c snirit.,1toare ale omiterilor săi cu turbane r a i la n d e ^ Fdtpm elor M alezîeî şt transportul de mărfuri, w i r a sá se H n i ş w 'a a c Î Z l t 2 Z l ZSî cu anum ite ctsm€ Cu genuchîere Indtilor O landeze . Nu era nimic constni5t ina: înt|fu ^ Praterul dîn f . ¿ t T S tde ptele alba, r ä se putea entu- de obrectat, lucrurile erau evi- . . . Jucrat mtens m acests lazm a cel m ai dificil regîsor al itente. iş a de evidente că în De- Y**® ° p^ ‘“ * dt‘ cf le ®ra ă lu**a domen1“- până la moartea lui, ia 12tiniipuluî îa ca re se representa Ma- oem vrîe trecut japonezii se gân- * 3 _petv ru excrimen are. Dar Aprilie 1840, fiind înmormâotat 1»dame Angot. D ar în dosul acestei dîră ocupe im ediat S araw ak. llnI dearandul aceste experienţe au Philadelphia,aparenţe frivole, erau unele lucruri ..A părarea restului din Borneo senzaţie Vîmei prin anul 1820.teribile, serioase, ohiar p re ţioase i — sa apus la Londra — răm âne fiîn<1 calificate „experienţele unui u » i i i ( i u i n M u i H C H u aIn Saraw ak e ra petrol era cauciuc încredinţată olandezilor“. (Chiar smucit ia cap“,erau m inerale s î . im p o r ta n ţa stra- dispreţuiţilor olandezi de odî- După acestc încercării et>ctuate®egica a poziţiimn. in loc de a se n îoară?). C arlo III. refugiat la în Prat Gestner i nurce^ mai în-

f :şora. c reştea mereu. La W hî- S idney (Australia) nu crede încă. tâi , nivelarea tra -^„h.i riiT,tr<-al| olandezii, temuţii concurenţi D ar regatul său de „O mie şi una n - . .

t r ’o vrem e, erau u ita ţi: Apăreau de nopţi“ este sfârşit şt însăşi su- MoKIdaU’ 7 la ? Deoem'orizont cu totu] aîti concurenţi! pravegherea pe care* Whitehall o e a obtinut Va* ea Pre e“S araw ak însă Puterea tradîtîu- exercita .« nn ra luî. dintelui Boemiei concesia construc

C U R I O Z I T Ă Ţ ICele mai v e e h j die ser seri

aie urşilor albiProfesorul Hennîg din Düsseldorf------jn<-ixu.ig aia jLíusseiaorí

ţiei unei căi ferate între Mauthausen a găsit cel mai vechi raport asupra » ¡ » » » ■ » « » M W B t B M i M M M M W B aB m m iiB aaM aaM M M MiMi««! Şt Butweis. In sfârşit ia 7 S< ptem- urşilor polari^ în anakle vechi japo»

brie 1924, a obţinut privilegiul ex- nC3!e ’•N‘ko,1¥ “- Acî suîlt menţionaţi

V Â N Ă TO A R E A DE R E C H IN I Sdat p r im a s o c ie ta t e f e r o v ia r ă p r iv i l e - C h r is to s e s te ev id en tă . P e la an u l 880

g ia tă d io A u str ia , G e s tn e d f i in d c o n - u n ^ o r v e 2 ‘an p le c a t în I s la n d a a dă»

ducătorul ei. Primul traseu între «***!« N° r.Ve2!eî ° ursoaică po.Jara cu d o i p u i, o b ţ in â n d p e n tr u et<c e a s ta u n va« în c ă r c a t cu lem n de

(Urmare dîn pag. 7)

tfiat ş i f i lm a t a c e s te f io r o a s e f ia r e H a n s H a a s a v e a u n .caracter mai m u lt ^ u<'a to f u 'm ă r ilo r , d e la » d is ta n ţă d e n u m a i gura. în o tă to r u lu i — şi f ia r a mărilor Bu;tw eIa ?l K e r s c h b a u m a f o s t in a u -f f m a r ilo r , a e ia o d is ta n ţă d e n u m a i g u ra in o tă to r u lu l — , §1 f ia r a m ă r i lo r •D litw e ia ?l t e r s e n Daum a t o s t m a u - ce a s t a u n ’

m e tr i. , ,N u tr e b u e să a i n ic io tea - s p o r t iv a p o r n it m a l m u lt d in ^ rat la 1828- A c e a s ta a f o s t p r im a c o n s tr u c ţ ie ,m a d*- r ech in i ş î p o v e s t e ş te su r â z â n d s p ir i t d e a v e n tu r ă , u lt im a călăi« c a le f e r a tă d e p e c o n t in e n tu l eu» s e c o lu l a l I l s l e a e p is c o p u l Is»

w ™ ' ş î a W î v o r fa c e n im ic . t o f te d în care s 'a în to r s , « r e u n e a , r o p ea n , d e s t in a r ă tr a n sp o r tu r ilo r d e l d b a d ă r u ît îm păraitu lu i H e n r tc I I ID a c a p o r n e sc la a ta c îm p o tr iv a t a , d e c e r c e tă r i p u r ş t i in ţ i f i c e . ,, «rilI . . , 0 u r s o a ic ă p o la r ă . A b ia în s e c o le le 12# u n c i treb u it să ră cn eşti d in to a te STânărul s tu d e n t ş l s p o r t iv , dare a ^ [ soan<i & d e r a r t “ » - A P ° i ş l 13 u r ş i i p o la r i au d e v e n it m a i cui-p u te r i le ş i r e c h in i i v o r p le c a n u m a i s tu d ia t p o l i te h n ic ă , a a le a in c e l e d in * io s * p r e lu n g it p a n ă la L in z , mă*, n o sc u ţ î .d e c â t . . . '1 P a i« c ă e g lu m ă s i t o tu ş i urnl^ s tu d iu l b io lo g i e i ş i z o o l o g i e i eu râ n d 128 k m . S o le m n ita te a in a u g u -p u te r i le »l i i u i a i v o r p ie c a n u m a i ¡ . u u n a u c a , a a ie s in c e ie Oin ” — ~ p*»«*d e c â t . ,.‘l P a i« c ă e g lu m ă s i t o tu ş i urnl¿ s tu d iu l b io lo g i e i ş i z o o l o g i e i eu râ n d 128 k m . S o le m n ita te a in a u g u -Blccsta e s te urs fa p t r eaJ, care' î»a sal* .m aru l€Î cu d o m e n iu sp e c ia l, c e r c e , r ă r ii a a v u t lo c la 1 A u g u s t 1832 .,vat în re p e ta te r i d u r i v ia ţa lu i í " ? 1«®- 5U I n t r e m te r v a lu l d e la 1832 pân ă la

>i a c a m a r a z i lo r să* R e c h in i i . ^ , v a r ia ta lo r la u n a ş i f lo r a . C ălato» , . . . . . . .

A a p î n c o a m e . «

^ s % i rea e^ ^ l S ‘ W VlReac h Æ ^ v a r ia ta tar fa’Î^nă'^şî‘f ta r l“ c S f t ^ intervalul deLi 1832 până la Plantel« care c r e s c pe pământ b o . «are ca t o ţ i p e ş t i s u n t ex tr a o r d in a r de Í e 3alIe de studI1- făcute într’un stil ’ traseirî a fost comp.etat prin gat m aur conţine şi e le aur. R ecent! ajensibiU 1« v ib r a ţ i i le a c u s t ic e sub ÎTletiît' a dat p u t in ţa să ae obţină re« construcţia a altor 67 de km. între ®a Puţut constata că ş î a n im a le le , în*

------- "neasă' la s tr ig ă tu l ome* zultaite n e m a i întrecute, datorită fap. L in z şi Mugdend şi concomitent şi “?osTbl cäP"'?5r e ^ 1 d in a s t f e l de re,

!ţfere ca t o ţ i p e ş t i~ÎUîW J ’ a c u s t ic e su b ^ ^ pu»«*!« tsci ae o u t in a re* «.w u»«uw na a « ‘u r u / u c Km. m u c - £ ~ — y — nw

str ig ă tu l o m e» f u/ ^ t e J ie m a i în tr e c u te , d a to r ită fa p , L in z ş i M u g d e n d ş i c o n c o m ite n t ş i f f ^ b l c a Pr'<>arele d in a s t f e l de r e ,n c e tâ n d ü ss î atsi, tui u î . c a s e a p r o p ia u în n o t d e faunai a i u 59 fcm în tre PraiKa -• Lat^ d 5 P n d a S lo v a c ia , a u aiur în

m a r ii. A c e s t fa p t î l r e le v a f i lm u l său . „ _ e c o a rn e , in c o p it e ş i în păr. L a ce r b iI n p r im u l f i lm p e c - r e H =n« 1 - c e r e p r e z in tă a d â n c im ile m ă r ii d e S ă n u u ită m , în s ă c ă n u f u s e s e în c ă ®a “ g ă s i t u rm e d e a u r n u m a i în vâr»

A » u s d in M a w a C a r a ib ilo r s e p o a te dînf C araî;be. c a r e a des» d e s c o p e r i t e a u to m o b i le le , d e a c e e a S c o a ™ l f ; a p c u m a rsen iü d in

» « . £ 1. " « » » = ■ » » < * * » ■ ■ C « f e r a t e c ™ e, S f ? * J I Z f T SW r e c h i n u ^ r , , ^ ^ S r a f« « ^ v ^ u t e T m i n  ^ f e i a c e s lo r c a l i e r a t e ^ a u co a rn e , c o p it e ş i păr, se p a re c ă ş itlă n a p r a z n ic a t o r , 5umî c e p o p u le a z ă a d â n c ;tn;i<. m â r ! î_ ^ a s e d e c a i C an d s ’a n ă s c o c i t l o c o - au ru l e s t e e l im in a t d in c o r p p r inpa, d e sp ic â n d a p e i* ca tre v a n a to r u l p e tot) g lo b u l, c a r e n u fu se se r ă ex» m o t lv a , A u s tr ia p o se d a un t r a s e u d e p r o c e s u l d e fo rm a r e a l p ie le i . F e lu lp>mairm. un a tr tn ft . ^ m * . ^------------ « f . . . - , . -------- - - c u m se p ro d u ce a c e a s tă e l im in a r e n *

.m * • wi ^ fouB-wiu* p e uo«> g’ioDui» c a r e î iu fu se se r ă ex*» .........lv a > p u » * » u n «rc«seu a ««e dis, ploanaite d e cercetători şl cunoscute 250 km. de căi ferait«. Călătorii deşi cu™ # ----------------- ------

&.« . ‘ä ä m j s t f - * dS” ““ m,llor * Bpf g r i S i Ä Ä r s Ä ' Sgenţet att înregistrat aeea inovaţi^ ca -sut să poată fî urm ărit dramul te r , j

1 2 1

i

P A R A D A TANCURILOR

K W a , T ,

® l i

în ultimii ani s ’a dovedit in re­petate rânduri influenţa tehnicel ar­melor asupra conducerii răiabjiuiui. Arma blindată în special a ju ca t în campaniile de pân ă acum ale a- cestui războiu un m are ral. P en tru judecarea viitoarelor perspective este fleci in teresan tă problema: care dintre beligeranţi dispune astăzi de cele mai bune tancuri.

Un bun ca r de lup tă trebu j să îndeplinea-scă p a tru condiţii care, împreună, hotărăsc valoarea lui combativă: viteză mare, putere de ioc superioară, blindaj sigur şi bună raaniabilitate. Este imposibil ca o construcţie să obţină, toate- aceste clemente la ni v .lui lor maxim, aşa încât constructorii cau tă o acoraio- t«are a lor.

In cursul cam paniolr din Euro­pa şi Africa d-i Nord a rm ata ger­m ană a pu tu t cunoaşte toata tipu­rile de tancuri aïe adiversarilor fii şi-a capturat nenum ărate u n ită ţi in­tacte. Ea a exam inat toate aceste 't'Sncuri pen tru a trage consecinţele în favoarea construcţiilor proprii. Mar«a m ajorita te a pieseta. captu ­rate erau insă deja depăşite tenni- coşte do c»le germano, şi deci lipsite d- interes.

Astfel de exemplu toate tipurile de tankuri franceze erau inferioare ce­rinţelor războiului modern. O m si­derale de creatorii lor ca tancuri de infanterie, el« erau totuşi improprii misiunilor operative. Complexul Ma- ginot s’a m anifestat şi aici: accen­tul principal a fo6*t pus pe- securita- tea echipajelor, lăsându-se pe pla­nul al doilea puterea de foc şi mo­bilitatea, Astăzi n,u m ai prezintă interes nici tipurile „Renault-Het- ehluss“, nici tancurile grele S-i­mita“ şi B 8 8 “.

Concepţia britanică s’a îndrep ta t cătr/3 folosirea operativă a armei blindate, şi desvoltarca tehnică a fost in fluen ţa tă de ea. Mult utili­zatele tipuri britanice „Cruisader“, „Mark 1, *24” sunt ta n ;uri grafe, tu viteză bună d a r cu o cuirasă re a- tiv slabă. La o greutate de 2,7 până la 15 tone aceste tipuri au o viteză maximă de 37 km. pe oră, respectiv de 58 km. Blindajufl însă este de mimai 16—21.1 O l m ai bun car de luptă, brifca- r ic trebue considerat „MK 4 Chur- chi care a căzut în m âinile ger­mane p en tru prim a oară !a Dieppe, şi a fbst utilizat m ai târziu in m are măsură pe frontul african. Acest tanc, socotit m ai ales ca arm ă a infanteriei, cântăreşte 38 tone şi are un blindaj de 8 8 miiimetri, ©osa ce înseamnă m alt. Un tun de calibru5,7 cm. şi unul de 7,5 cm., îm preună cu m ai multe, mitraliere dau acestui tip o im portan tă patere de foc. Vi­teza sa însă este foarte mică: 1G-13 km. pe oră. Acest tip de tanc nu poate rezista arm elor defensive germane

O instrucţia tancurilo r am ericane a u rm ărit de asemenea crearea unui aparat pen tru misi’m i operative.

s o m u s , 8«,

Ş I T I

P ân ă acum a rm a b lindată nord- am ericană a creat tre i tipuri. Cel m ai vechi şi m ai uşor este „Gen;'ra ­lul S tu a rt“ de 13 tone, cu u n blin­daj maxim de 18 m ilim etri şl un m otor de 240 CP, care asigură o viteză de 56 tara. pe oră. Armamen­tu l constă d in tr’un tu n de 3,7 cm., şi 4 mitraliere. Un tip superior este .Generalul Lee“, greu de 28 tone, cu o cuirasă de 55 mm. şi un m otor cu răcire de aer de 400 CP, având o iuţeală de 40 km. pe oră. Armamen­tu l îl formează um tu n la turelă de3,7 cm., unul die 7,5 cm. pe corpul tancului şi m ai m ulte mitraliere, a- cest tip a fost foüosit în Uniunea Sovietelor şi Africa do Nord, d a r se pare că a fost considerat necwres- punzător. P rin perfecţionarea a- eestui tanc s ’a a juns recent la tipul „General Sherm an“, c a re este fă ră îndoială cel m ai bun tanc nord-a^- m erican de astăzi. Cântăreşte 30 de tone şl are o cuirasă de 65 mm. în ­zestra t cu un amator eu răpire de aer, având 9 ciünßsi şi 400 CP, el atinge o iu ţeală m axim ă die 40 km. pe oră. A rm am entul se compun« d in tr’un tu n die 7,5 cm. la turelă, două mitraliere şi o m itralieră an ti­aeriană grea. Ca nou tate se cons­ta tă aici stabilizarea tunului pe sistemul celor de pe vasele d® răz- b ¡iu, care facilitează tragerea în mers. R otaţia turelei se face elec­tric şi in 15 secunde ea parcurgi? 360 de grade. Demn de relevat esto fă p tu i c ă blindaj u?j corpului este

făcu t din plăci sudlate. Ca putere de foc, construcţie şi p roprietăţi teh ­nice de m obilitate „Generai Sher­m an“ este fă ră îndoială cel m ai bun tanc fol sit până acum de forţele anglo-american«.

Sovieticii au luat din stră ină ta te principiile pentru construcţia tan - cu ri'c r lor. Au prim it d in Anglia şi d in S tatele Unite diferite tipuri de care de lu p tă pen tru a le stud ia şi aiu profitat de îm prejurare copiindu- ţe, cu neresp‘.'ctar,?a drepturilor de proprietate intateteuia’ă a inventato­rilor. In fcM acesta au reaid ta câ ­teva tipuri demne de interes. Cons­tru c ţia de tancu ri m odem e în URSS a început cu tancurile de 9 tone cu un tu n de 4,5 cm., cunoscute din răzaboiui civil spanfcl. „T 28“ cars a apăru t mai tâ rzia ar*' o greutate de 2*—30 tone şi este acţionat de un m otor de awion copiat, ttaipă tipul germ an BMW. Mai ^rera. eîste „T. 35" având 45 ture, cu lin blindaj de 30 mm. si ca arm am ent u n tun de 7,5 cm., două de 4,5 om. şi 5 mitraliere. Tancurile grele „KW 1" cíe 43 tone şl „KW 2“ d? 52 tone ţin m ai muSt de a rtile ria blindată.

De departe cei m ai bun tanc so­vietic este tipul „T 34“. Un succesor al tancului n o r d - american „Chris­tie”, el întruneşte vitozñ marê, b tn- daj bun şi arm am ent puternic. Este greu de 26,3 tone. Un motor Dieseil de 500 CP, îi asigură o iu ţeală m ar

(Continuare în pag- 14)

PEOTEU DVS. DOAMNADantelele iar Ies meda

3 4

L

După tradiţie, dantela se înca­drează exclusiv in moda sw itn lu i de iam ă. Dar vara 1943 — ca-re se orientează mai m ult după Uimi!® pe care le-am pu tu t s tad ia la, expozi­ţiile b e r l in e i — aduce im it» şî în ­cântătoare sugesii pentriă prelucra­rea dantelei şi pen tru iiMcia se»o«u- lui de vară.

De ex mp u dantela Valenciennes. La o bluză rose din Chiffon, sus pe mânecuţele bogate, sunt montate ruje din dantelraţă cusute uneî© lângă alte e. Galera şui sport cu re­vere este de as1 menea garnisit cu dantelă.

O rcchie neagră, gen ca*ac.ă, este tivită pa marginii cazacei cu dan­ielă \ akni-iennes, neagră. Aceeaşi garnitură se- repj-ră la tafe, GiiSera- şu î este compas din m ai m ulte rân­duri de dantelă casate uaifcîe lângă altei-. Pe o rochie albastră ca bais- na albe, stan două revere albe din dantelă, care dau rschiei un aer „JiabFeJe”, Şi totuşi acest m&del este prim ăvăratec şi „uşor“. Putem vedea danteă p o reicbie de lână tot g«« cazacă. Pe tivul fustei şi pe marginile cazac€-5 se zărest' o rujă plisată, din batist de m ătase negra, tiv ită cu dantelă la tă aîbă; sus la gâ t rochia are de asemenea un galeras îna lt din dantelă albă.

D nseb it de fiânoase sun t bole- rourile din dan te 'ă albă: o rochie neagră din m ătase, are un bolero cu m ânecă scurtă din dantelă groasă. I-a o rochie de seară, ve­dem de as menea iin boierea alb din dan te lă groasă; o fustă retunda, t a ­lia îngustă, aplicaţie de dantelă albă pe tivul fustei, acestea pentru a- form a o legătură în tre bwlero şi rochi?. Im presia: eleganţă şî ra fina ­ment.

în rudite cu boîerourile sun t blu­zele de dantelă, care amintesc «le tim pul bunicuţelor, atunci ca şi- a - ¡ cum, la f l de cochete, de feroiecă- toare şi femenine.

Admirăm o bluză cu mâneci lungi, lucrată din dantelă de Chantilly;^ a lta din dantelă Valenciennes, al­ternând alb şi negru. Pé jabot su n t m ontate benţi de dantelă Valen­ciennes în form ă de fundtdiţe.

La o rochie neagră, o jacheţică din dantelă neagră, fină, neagră, mon­ta tă pa ta f ta colorată. La această jachetă scurtă şi îargă, fusta s trâm ­tă completează ansamblul.

Natural, vedem şi rochii întregi d in d an t 'îă . O rochiţă scurtă e« mânecile scurte şi ta lia s trâm tă ; la gât un guler apreta t, înalt, cu don* u rgh iu ri ascuţite. Ca terminaţie, oi funduliţă verde d® catifea. Fte o ro­ch iţă uni albastră, o jachetă din dantelă de Pîauen, subţire. Margi­n ii; jachetei sun t simple, num ai pe m arginea mânecilor se zăreşte un motiv de dantelă.

13

sVasul pus m miş­c a re cis m otoare de au t o mo bi l e

OT ER î

|ini¡

üllllhg

ii m in ■N ilill

'

D upă p la n a i decenal stabilit de fcömisia m aritim ă nord*am ericană p en tru construcţia flotei cje comerţ am ericane, şantierele navale tre ­bu iau să dea gata anual vase de 515.000 de tone. construite după un tip special cup rin s în form ula ¡şimplă C. i — G. 4. P ân ă acum nu s 'a cunoscut cât de m ulte vase au fost construite d upă această sche* m ă. Necesităţile conducerii războ* iu lu i au te rm in a t o sch im bare ra* p idă a m odelului în construcţia va-selor nord*am ericane.

Roosevelt în suşi posedă o prefe* r in ţă deosebită pen tru inovaţii, în acest dom eniu , şi de asem enea şi fondurile necesare p en tru a le fi5 nanţa . Astfel lum ea construcţiilor navale d in U. S. A. a fost domina* tă m u ltă vrem e de un tip de vas „See—O tter“ unde era vorba de u n a d in cele m ai geniale construct ţii. D ar experienţele n ’au reu şit şi „See—Otter“ s ’a transfo rm at în „S^e-r-mobil”. — născocirea unu i vas despre care se spera că poate fi pus în m işcare cu m otoare de automobile.

D ar şi acest p lan a căzut şi după o pereg rinare încoace şi încolo p rin toate tipu rile com isia experţi* lor tehnici ai m arinei nord*ameri* cane s’a decis p en tru u n nou m o­del care a fost încred in ţa t spre construcţie şan tierelor navale cu* noscut sub num ele de reclam ă „Liberty—S hip”.

In tre tim p, au fost construite num eroase vapoare de acest tip, în trebuinţându*se faim oasele me* tode de construcţie rap id ă Hein* r ich Kaiser. De curând , însă, s’â ivit o nouă sch im bare în m oda construcţiilo r navale am ericane. După ştiri b ritan ice venite d in W ash ingh ton , Roosevelt care se ştie că are slăbiciunea pen tru ase* m enea chestiuni a d ispus să se treacă im edia t dela construcţia de vase „L iberty“ la vapoare de tipul „V ictorya”.

Acestea din u rm ă aveau să fie vase m ai rap ide şi m ai solide. C onducătorul serv iciu lu i construc* ţii de vase chn U. S. A. V ictorya a com pletat d ispoziţia preşedintelu i n o rteam ericano cu precizările că noua clasă de vase „Victory” va fi înzestrată cu m aşin i m ai puternice şi vor fi desenate îndeosebi utili* zării în perioada de după războiu. S chim barea renefată a m odei în construcţiile navale d 11 U. S. A. relevă constatarea că în construc* fiile de pân ă acum nu era ceva în ordine. T ranz iţia la u n alt tip calificat, care b ineîn ţeles im pune prem isa şi a anei activităţi califi* cate cum n u era cazul la vasele L iberty se loveşte în m om entul de faţă de lipsa de lucrători specia* lizaţi d in şantierele nord*ameri* cane, aşa cum a m ărtu ris it de curând am ira lu l Vicory. In cursul acestei luni s ’a ş ' în tru n it experţii construcţiilo r navale am ericane în t r ’o conferinţă specială în 'legă ' tu ra cu această problem ă. Cu toate fca există m ari dificultăţi d in oauza lipsei de lucrători specialişti, con* fiucerea am ericană a decis să se

Fantezii si reali-»

zări m domeniul construcţiilor navale

pornească la construcţia în serie a acestor preţioase oargoboturi.

Motivele acestei tranz iţii scot în vileag, în esenţă, urm ătoarele con ­siderente:

1) Au juca t un m are rol expe* rentele făcute cu vasele „L iberty“ în bătălia pe toate m ările. Aceste experienţe au produs o m are des­curajare, în afară de lipsu rile teh* nicei inerente, coorelate de acest tip.

2) M isiunile ce trebue să înde* plinească nouile vase „V ictory“, precizate de am ira lu l Vicory, pen* tru perioada de după război. A= m erica vrea să dobândească cu a* ceste vase hegem onia absolută în navigaţie şi în deosebi să întreacă ran g u l flotei com erciale britanice. R usia vrea să aibe la term inarea războiului n u n u m ai cele mai multe, dar şi cele m ai b une va* poare pen tru ca să apară pretu* tinden i acolo, u nde se ivesc posi' b ilităţi economice, luând*o înaim tea concurenţii britanice.

De asem enea M area B ritanîe s’a desbătut- în proporţii d im inuate în problem a realizării u n u i vas de transport m ai rap id . Totuşi p ân ă în prezent n u s ’a a ¡uns în navigaţia b ritan ică la o schim bare a m odei de speţa celei am ericane. In A nglia este exclusă ^cu desă* vârşire o tranziţie lipsită de sta ­v ilă la construcţie vaselor în serii m asive, im itându=se m etodele de constucţie am ericane De bună seam ă n ’au fost încheiate până în prezent nici experienţele con* strucţiei de vase nord^am ericane. repetate în variate ch ip u ri şi cu noul vas „Victory“ .

j » G e r m a n i a s u n t 70 (Se oraşe inari

După o statistică publicată în re­vista „Der Geadeiag” marele Reich german, inclusiv districtele W arter- land, Memel, Danzig, teritoriile ger­mane din Răsărit încorporate, ca şi Opel şi Malmedyt aveau în total 62,8851 comune, la 1 Ianuarie 1941. faţă de 50.900 la 1 Ianuarie 1943. După cum se vede numărul comune­lor a scăzut oarecum datorită nouei organizări germane a comunelor.

Se desemnează însă o importanţă creştere a numărului marelor oraşe. După o statistică oficială existau la 1 Ianuarie 1941, în total 70 de oraşe germane, cu o populaţie ce depăşea 100.000 de locuitori, pe când în 1943, în întreg Reichul german erau numai 52 de oraşe cu această populaţie. In urma măririi Reichului german s’au adăugat alte 10 noui oraşe mari. Concomitet, în urma creşterii naturale a populaţiei şi în cadrul o- perii de urbanizare germane alte 8 oraşe vor intra în rândurile marilor municipii. Cele 10 mari oraşe germa­ne vin în ordinea următoare: Berlin, Viena, Hamburg, München. Köln, Litzmanstadt (cu 748.000 de locui­tori), Leipzig, Essen, Dresden şi Breslau. In acelaşi raport ca la ma­rele oraşe se reliefează şi creşterea în populaţie a oraşelor mijlocii. Ast­fel, actualmente sunt 62 de oraşe, cu 50—100.000 de locuitori, faţă de 37 în trecut şi 2 1 1 oraşe, cu 20—50.000 de locuitori, faţă de 164 în anul 1934. în sfârşit oraşele mici cu o popu­laţie de 10—2 0 . 0 0 0 de locuitori au sporit în acelaşi interval dela 284 la 353.

E x p o z iţ ia p r e s e i u c r a in ie n e

Expoziţia presei ucraîniene care are loc la Lemberg dă în vileag care era_ siuaţîa ziarisîcel şî revistelor u- craîn’ene în vremea dominaţiei polo­neze, ca şt în vremea conducerii bol­şevice. In două săli sunt adunate cele maî vechi exemplare ale ziarelor dîn nreea ueralnîană, care ¡provin dela începutul secolului trecut. Se găsesc exemplare, dîn ziarul ..Steaua Galî- tiei'! editat între anii 1848—1857, ca

P A R A D A T A N C U R I L O RUrmare din pag. XC

xim ă de 53 km. pe oră. Arm am en­tu l se compune d in tr 'u n tu n de 7,6 cm. şi două mitraliere. Existenţa a- cestui tanc a fost ţin u tă a tâ t de se­cretă de către bolşevici încât la iz­bucnirea războiului apariţia lui a constituit o m are surpriză. Apărarea germ ană an titanc a avut la început m ult de lucru cu aces tip. în că şi astăzi el mai este un adversar redu­tabil.

D intre toate carele de luptă ale inamicilor Axei tipul soviètic „T 34“ şi cel m ord-am erican „General Sher­m an“ sunt pân ă acum construcţiu-

nile cele m ai de valoare. Că apariţia lor nu a fost însoţită de m ari suc­cese, aceasta se datoreşte pe de o parte tăriei armei germane an titanc — al cărei ef ect contra blindajelor a pu tu t fi sporit imediat — pe de a ’tă parte faptului că germ anii au pro­dus tancuri şi m ai bune. „Tigrul" cel m ai nou tanc germ an este o ar­m ă superioară oricărui adversar în privinţa m obilităţii şi blindajului. Constatare care se sprjină pe ex­perienţa făcută pe fron turi şi pe re­zultate căpătate la probarea tancu ­rilor inam ice capturate.

C O P I I ,

DOMNUL QÂKESTE C Â R T E A V A C A N Ţ E I V O A S T R E !

DOMNUL OAK }SE A F L Ă - L A T O A T E L I B R Ă R I I L E

sl din periodicul săptăm ânal „Coro- nîul agricol Apoi revista pentru alte reviste, cu conţinut ştiinţific şî de specialitate. în deosebi în dome­niul agricol. Apoţ revîstet pentru partea femeiaseă,_ ca si pentru co­nn' şi aşişderea ziare-pamflet gî hu- morisííce, completează cadrele aces­tei perspective a acestor, organe de presă ucratnîariă.

Un spaţiu m ai m are îl ocupă pre­sa politică a secolului 20. In inter­valul deta 1914 până la 1939 apăru ­seră 177 de cotidîane politice şi de periodice săptămânale, cu acelaşi conţinui. Multe |i®riodîcè ucraîniene au apăru t în această perioadă nu­mai de câteva ori', pentru ca apoi, în urm a ‘interdicţiei apariţiei, să .f îe e- ditate d’i'n nou., în tr’o altă localitate şî stib un alt hume-

Astfel exietă cotidîane cari au a- părut num ai câteva zile şî unele cari au apărut o singură zi. Ziarele apărute în Ucraina în timpul domi­naţiei bolşevice de 2r2 luni poartă titlul „Ciocanul şî Secera“ sau „Ucraina Roşie“'. In sfârşit într’o altă sală este e_xpUsă presa ucraî- nîană a Qaliţîeî, care a apăru t dîn timpul ocupaţiei germane a terito­riilor răsăritene.

D OI P R I E T E N I :0 CĂfEA §1 UN COTOI

(Urmare din. pag- 9)

pragul' doc torului şi se întoarse cu­rând acasă.

Servitoarea, care pândise întoarce­ri’a, aştep ta la .scară cu Pipiţa, care, cum îl mirosi pe Miţu-Pisu, începu să sară şi să chelălăiască şi chiar Miţu, sărind jos din coş, cu toate că labele îi erau tot legate, sări scara a lă tu ri de căţea, care se oprea din când în când să-l lingă... Când ajun­seră in odaie, bucuria ajunse la cul­me. Ce sărbătoare şi ce mâncare... c« m âncare !

C ân d se făcu bine de to t şi vru să se urce iar la locul lui pa fereastră, Pipiţa îl opri scurt,

apucându -1 cu dinţii de coadă şi trăgându-I jos; cu acest chip îi pre­în tâm pină căderile, dar n u -i putu tăm ădui de gustul ce-1 avea să se ducă, să rătăcească prin îm preju­rimi. Cu cât se apropia primăvara, cu a tâ t îl cuprindea pofta să se plim­be pe acoperişuri. Cum prindea uşa deschisă puţin, se furişa frumuşel şi n u se mai întorcea câte o săptăm â­nă, două, când venea s1 ab num ai pielea şi oasele, cu botul zgâriat şi cu b lana smulsă. Lipsirile îi erau din ce în ce mai dese şi m ai prelungi, p ân ă când odată nu se mai întoarse de fel. Va m aî fi căzut de Pe vreun acoperiş? II va fî fu ra t ori omorît cineva?... Şî m oartea ca şî naşterea îi răm ase neştiută.

P ip iţa s tă tu m ultă vreme tristă, văzând că nu m ai vine. Săptă ­m âni întregi, la vremea m ân­

cării, stătuse lângă farfurie, fă ră să se a tingă de bucate, ca şl cum ar fi a ş tep ta t pe cine-va. Une-ori, când se plimba şi zărea vreo pisică galbe­nă, la uşa vreunei prăvălii, o miro­sea; apoi văzând că se înşelase, ple­ca dezamăgită, cu urechile in jos şi cu coada în tre picioare.

De atunci au trecut m ulţi ani. Acum, P ip iţa e bă trân ă şi cam sur­

dă, d a r îşi m ai aduce am inte „ de Miţu-Pisu şi, în am intirea lui, a păs­t r a t o nem ărginită dragoste pisoilor mici. Când dă de vreunui îl linge, se întinde pe jos, îşi desface labele şi Ü dă ţâţele pe caiv,~ vârsta, vai! le-a veştejit, şi în care n u m ai e nici pi­că tu ră de lapte.

14

M I L I O N A R U LP rintre cunoştinţele mele am

un milionar. Felul său de a se purta cu mine, îmi a-

lungă — chiar dacă n’am avut-o nicicând — orice invidie din pri­cina bogăţiei.

La fel ca tatăl său, care i-a lă­sat această meserie blestemată si el - - să-l vezi numai ■— înfruntă aiurea. Dar cum marea sa este aceea a fluctuaţilor de bursă, el nu se frământă de grijă că i se scufundă corăbiile. In schimb, în­să, copleşit de sbuciumul unor e- yentuale scăderi de bursă, îşi şterge deseori fruntea de adevă­rate valuri de sudoare.

In realitate, fiind ţintuit pe loc de greutăţi, banii, cari ar trebui să-i dea libertatea, i-o iau.

Cel puţin, dacă s ’ar sluji de ei. Da de unde?! Căci bunurile îi a- tin calea şi nu-1 lasă să-i folo­sească. 11 văduvesc de o adevă­rată bogăţie pipăibilă.

Ca şi băiatul cu calul de lemn, care trebue să fie satisfăcut în aparenţă, tot aşa şi el cu bogăţia lui. Pentrucă, tot ce cheltuieşte, este, sau o veleitate de a o mări, sau nevoia de a o arăta şi altora'.

Fiind protectorul său propriu, supune şi uzufructul unei tutele. De capital nu se atinge, de pare, că nici n’ar exista. Este un Tan­talus care se fereşte de ceea ce are în mână.

FRONTUL DE RĂSĂRIT(Urmare din pag. I

realizeze împlinirea telurilor lor. boiuiut, în ansamblu, este uşor d$Noua concepţie a aliaţilor se ba- în ţe les pentru ce Berlinul aşteaptă:zează pe preocupările tot maî in- cu tot calmai toate evenim entele c©teostve ale conducerii anglo-am e- vor veni. E xpectativa este câte-rieane în le&ătură eu pregătirile odată un im portant component alde invazie. Dar în aceiaşi pţopor- artei războiului. Mujte bă tă lii lsitie eu cât anglo-saxonii caută torice au fost decise pentru motî-rezolvarea acestei probleme, cu a- vui că un com andant superior şi-atât se ivesc dMieuttăţi tot mai cruţat forţele sale pentru a acţionamari. Un factor hotărâtor rezultă cu ele în momentul cel mai opor-diii acelea că sovieticii îi presează ton. Când va sosi acest momentmereu pentru creerea imediată a acest p e r u îl poate găsi numaicelui de al doilea front. Militarii conducerea războiului,germani reacţionează la rece fată Dar, după cum a spus d-rul

şi-a făcut-o, nu stă în ea decât din capriciu. In ea nu există niciun lo- cuşor, care să nu-1 admiri. Şi to ­tuşi, la un moment dat, fără să vrei, te opreşti. El se găseşte în spatele tău, să vadă la ce vrei să te mai uiţi- Este desiluzionat,când i se pare că nu-i bagi în . . . . . . ,. - -scam ă frum useţile casei. P ic io ru l, £ 1 « . c . O o e to e fc ş . evclude cu .d e jă v â r-căruia îi pozează, îl pictează pe furiş. Si când părăseşte casa, ia sub brat ce găseşte mai bun.

Casa ii este o fortăreaţă. Nu se bucură nici barem de lumina ce străbate prin ferestre, pentru că pe acolo străbate întunericul şi tăcerea absolută. L-am găsit o- dată stând la fereastră! Dacă to­tuşi bate ceva puternic la ochi, este uniforma servitorului, care se încadrează după zăbrele.

In schimbul celor ce i se atri­buie, ar fi bine dacă milionarului i-ar rămâne cel puţin bogăţia do­rinţelor !

Nu-i deloc făcut, ca să fie con­vins că averea este o armă pe care o mânuieşte el. Numai gân­dul, şi acesta nu i-1 poti scoate, că are odată cu posesiunea şi fo­losinţa, îi ajunge să înăbuişe încă în germene dorinţa. In felul a- cesta se declară dinainte mulţu­mit.

El crede că de pe urma aceea ce nu se cumpără, răsare glorie,

Germania are nu numai nervii tari, şire momentul surprinderii. Inaini- dar (ine in mâna sa solid condiţiile materiale pentru a primi cum secuvine pe inamic, în caz că în­cearcă întreprinderea unei aseme­nea acţiuni.

cu¡ face o greşală câiid îşi com­pară succesele sale periiertce cji victorii autentice. Lupta pentru Á- îrica de Nord, pentru cucerirea Pantelleriei sau a Lampeduseîv

Concomitent, aliaţii japonezi pă- nu se poate compara cu lupta pen*

Un simbol al condamnării sale Bineînţeles că acesta este cev a ne-este atunci, când, în salonaş, deşi nu-i este îngăduit să bea nimic, trebue să alimenteze dulăpiorul cu băuturi alese. Şi în bibliotecă, unde cineva, care vrea să citeas­că o carte şi o găseşte cu foile netăiate, o bagă în buzunar, zi- cându-şi că chelul se lipseşte de pieptene.

Se potriveşte de minune cifra pe care o declară şi pe care a cheltuit-o de bună voie, pentru ca să se îmbrace aşa cum se îm­bracă. Este însă o elegantă care lasă foarte mult de dorit. Dar da­că ceea ce contează este bucuria, apoi, pentru banii săi, are mai multă Valentino. Pentru el, face mai mult ca cel puţin odată, ze ­lul său să fie lăudat de un cunos­cător în materie. Şi atunci, dacă se întâmplă aşa ceva, apoi este din pricina cravatei greşite lega­te. In rândul de haine, cumpărat de gata, Valentino se simte foarte neîndemânatec. Şi în ziua de săr­bătoare, când trebue să-l îmbra­ce, se trezeşte de emoţie, încă înainte de a se crăpa de ziuă.

Şi casa, mai mult decât pentru a locui în ea, îi slujeşte în primul rând pentru a o arăta. El care

bulos. Pentrucă a zice glorie, în­seamnă a zice cam mult. Şi acest lucru cu atât mai vârtos, cu cât, după însăşi mărturisirea sa, a arătat cu degetul, îi ajunge. Dar câteodată, săturându-se de a tot continua astfel, fără să fie inte­resat, cu o oarecare bizererie fru­moasă, nu putea spune, strânge mai multe Muze deodată. Şi cu prilejul rendez-vous-urilor pe cari le are cu una sau cu alta, unele anume încăperi din casa lui, îm­bracă hainele unei prea alese e- tichete. In cazul când vă îndoiţi de ceeace scriu, vă rog să vă convingeţi de realitate, la faţa locului.

S ’ar cădea uneori să i se vină în ajutor cu câte o vorbă ome-

şesc în Asia răsăriteană întru ni­mic stingheriţi, ia o atât de pu­ternică fortfoare a poztiilor lor, încât mi se exagerează dacă se spune ca aceste poziţii vor deveni inexpugnabile. Faptul că teatrul de războiu est asiatic mi mai este luat, în consideraţie în tabăra inamicului şî pentru acest motiv este privit de agitaţia inamică ca având o importantă periferică, va duce de bună seamă Ia surprize de o însemnătate covârşitoare pentru cursul războiului. Poten- tialwj de războiu a! japonezilor s’a putut desvolta întotdeauna in voie fără nicîo stingíieríre din partea inamicului.

In acelaşi chip în care aliaţii din Extremul Orient au prezentat o puternică forţă militarii la intrarea kw in războiu, în aceiaşi măsură s’au augmentat forţa lor comba­tivă, într’un mod şi mai esenţial, în timpul cejor 18 juni de războiu »lor ios, dus pe uscat, pe apă şi în aer. Scrutând stadiu] actual al răz-

tru cucerirea Europei. Lupta pen­tru Europa trebue dusă pe conţi»nentuif însuşi.

Regiunea şi oraşul laroslawl recent bomb>rdate de aviaţia germană, cu violentă si efica­

citate— it — r. m m m

S'a reuşit fotografierea nucleelor de condensare

Nucleele de condensare sunt eu- Microscopul] electronic luând o noseute de imtU, însă nu i-a văzut mai mare desvoltare a dat posibiW-niimeni până acum. Li se simţea pre­zenţa, datorită numai efectelor lor. Este vorba de nişte corpuscuJi mi­nusculi, ee pidiese liberi in aer şi care, din caiuza micimei lor infime, nu oad pe pământ. Aceste nuclee contribue şi la condensarea şi trans­formarea aburilor in picături de ceaţă sau ploaie. *

De pildă, dacă in tr’un vas mic combinăm aceşti corpuşculi cu aer

Nn neu trii a t r a s e v reun «med, prin tr’o mărire subită a vo- n easca . n u p e n tru a trage vreun hmmk-¡ de aer se tonm .ază picăturifolos, înduplecându-1 poate prin cuvinte dulci să facă cheltuieli, care l-ar păgubi. Dar, ajuns în faţa casei sale, ceea ce ţi se arată ochilor, te face să pierzi tot cura­jul. Imediat distingi dintre toate celelalte, poarta sa, din cauza acelui comun ştergător de picioa­re, prins cu lanţ si ferecat cu la­căt, împotriva hoţilor, de pare a fi un dulău primejdios.

0 SATIRĂ SAH

de ceaţă, oare n« samt vizibile decât ou microscopul.

Unii savanţi germani, cercetând, am constatat că aerul din punct de vedere cantitativ, variază foarte mult in aceste mtcleuri. Pe sold nu­mărul lor osicileaiză între 20—40 000 de unităţi .pe era. cubi. In oraşele mairi şi {¡mulurile industriale, nu­mărul Itor se ridică până la 100.000. Deasupra Oceanutai liber se găsesc uneori m ai puţini de 100 pe centi­metru cub, iar la înălţimi de 8 000 m. se găsesc utt număr foarte^ mic.

De asemenea, s’a socotit că ira- diaţia lor «¡te In aerul uscat de cir«« 10 milionimi la mlUinetrv, iar în aerui umed pot creşte până la o miime pe mm. Viteza dé cădere a acestor nuclee in am il uscat este de 10—12 can. pc soc., deci «®a de in- ,«« ti iM&t «1 pot « jwrivlţi ça ,p w tioolc

tatea ca aceste elemente să fie direct percep late pe cale optică, după cum ne comunică F Linke, în .,Ştiinţele naturii” , lucrare susţinută de uzi­nele dela Höchst. In experienţele sale, savantul german a întâmpinat cea mai mare dificúltate când a tre­buit să aşeze nudee’e de condensare pe obiectivul microscopului, ou dia­metrul numai de 0,05 mm. Ei fură aşezaţi în fundul unei camere, unde erau numerotaţi şi puşi de 100—2i)0 ori în contact cu aerul proaspăt, mereu împrospătat.

Existând 20.000 de nuolee ţ>e cm. cub de aer din cameră, trebuiau «fi fie circa 10—12 din aceste nuclee pe baza obiectivului, ceea ce s’a şi confirmat Măriţi de 30.000 ori, nuoleii se prezintă ca nişte glorne- rule moleculare, contopite adese«, confuze, aşa fel încât au aparenţa nei masse poroase — trecându-le In pa>rte se fac impresia unor bile.

Pe lângă aceste nuclee amorfe, observă şi forme cristaline, în tor- mă de hexagonală, cari din caua* temperaturii ridicate de peşte grade, şe topesc foarte repede, u w « nu» mai pot fi redate.

Astfel s’a deschis calea, cu ajuto­rul microscopului electronic, spf* noui cercetări a stnicturii şi a rsçlerv^u' çhiinic j à coixJettsar«.

Frontul de Răsărit/% % /> !

pGORSK]*

r Relativa linişte de pe fronturile ierestre şi maritime a*1 putea duce te concluzia că războiul stagnează, linsă în spatele operaţiunilor lo­cale, de proporţii mai mari sau Mnaî mici, cu toată aparenta lor lipsită de importantă, se realizează pe toate fronturile evoluţia unei situatfi care poate să dea o înîă- Îişare integra} schimbată în răz- Îboiul de mâine. Europa se a]]ă in fala ceasului marilor decizii.Cercurile autorizate berlineze îşi întemeiază această impresie pe judicioase argumente de ordin mi­litar. Armatele sovietice din Răsă­rit şi au terminat in esenţă mişcă- rîje şi concentrările lor masive de trupe. Dar ca obioeiu, asupra sta­diului măsurilor luate de conduce­rea germană, se păstrează mutis­mul ce! mai hermetic.

De}a Leningrad până Ja Cuban, în tata zidurilor de fier a Jiniilor germ ane, noui armate sovietice suni în piină mişcare. Pe lot fron- tul. statele majore ambilor belige­ranţi aşteaptă darea semnalului declanşării operaţiunilor. Este fals să se creadă că fată de anotimpul înaintat, interstiţiu de vreme ră­masă nu mai este proprîce, fiind insuficient pentru acţiuni de mart anvergură. In momentul de raţă nimeni nu poate să ştie, când şi unde va fi marea bătălie a acestui ian.

Ca şi mai înainte, cercurile mili­ta re din capitala Reiclmlui sunt dom inate de în trebarea: Und© yc«' u rm a să dea marea lovitură tor­te le germ ane? O are sovieticii vor fi cei dintâiu, care vor inaugura noua mare bătălie? In această p ri­v in ţă trebue să se sublinieze u» îacÉor esenţial şi caracteristic ce nu poate ii subevaluat şi care s’a reliefat în multiple rânduiri, de că­t re conducerea războiului german în cursul acestui războiu. Şi anu ­m e ia 9 Aprilie 1940. ca şi la 10 M ai a aceţn’aşî an şi |a 22 Iunie 1941 s ’a întâm plat ca pe toate fronturile c- 'opene arm atele ger­mane proaspete, gata de asalt, n’au aştep ta t dc-câţ ordine corespun­ză toare de a pom i |a împlinirea o- biective]or fixate. Acelaşi lucru se întâmplă şi acum, deoarece peSrontui germ an de Răsărit se gă- mentat considerabil efectivele de in sudul Europei a apăru t o noua copţi cu bombe şi cu losior M e r ­sese cele mat bune divizii, cât se bom bardiere, a avioanelor grele de linie a unui front te restru şi un dc ă în cursul istoriei nu s ’au în- poate de odihnite, şi perîect în- luptă şt de bătălie, de pica] şî de nou front maritim . Aici m işcările trebuin tat v reodată mijloace atât zestra ţe . vânătoare , şl» concomitent cu spo- a tacatorilor şi apărătorilo r au a- de bestiale şt cu c perseveren tă a-

Nouile trupe germ ane din Est rirca tortelor sale şi m ultiplicarea tins de curând punctul culminant, tâ t de diabolică ca din războiţii suni dotate cu cel mai complet ar- acţiunilor. In tr’un mod insistent se in consecinţă, s’a r putea prea bine te orist anglo-american. manient, expresia celor mai mo- vorbeşte la Berlin despre o m are auzi, în scurtă vrem e, Jimba]»] a- De aceea, represaliile care suni derne perfecţiuni tehnice, a căror bătălie, care este aştep ta tă pe cu- d ev ă ra t a | tunurilor, în jocul com- de aştep ta t vor fi cum plite piiti scop principal nu este deserv irea rând în Est. binaţiilor s te rile propagandistice rezultatul 1er final. In această co-excjuslvă a apărării, aşteap tă a- Totuşi nu se scontează pe des- sâ a r corasideratiunllor g ra tu ite a le nexUtne, m erită să fie re levat fâp- celaşi semnal. Această constatare făşurarea de operaţiuni, care să Pfese*- P« frontul aerian european, tu l că britanicii au renuntat în ui- se învederează mai ajes ja arm a aibe caracterul «régnant al oîen- conflagraţia a căpătat forme spe- ti mul timp ia vechea lor teză că

ciîice, cari nu mai au nici pe de războiu] aerian nu poate fi singurul o parte de a face cu războiu] intrin- factor decisiv al războiului. Se sec. P u teri ca U. S. A., s trăine crede că noua concepţie angjo- de spaţiul Europei, şî mat ales |a am ericană este în trebuinţarea "a o d istan tă imensă de acest couti- maximum a metodelor teroriste nent şi care nu au nici un interes care singure a r ii în m ăsură să la atei, m asacrează bătrâni, femei si rR untii.« .» i»

¡ ■ ■ ■ ■ ■ l i l i l í a350

FEBRILE PREGĂTIRI DE AMBELE PĂ RU

aeriană germană, care şi-a aug- sivelor precedente

V A ÎNCEPEMAREA

y'f.

Un foarte A igigtiv reportaj asupra calmului relativ ce d o m n e ş te dala

M urm ansk 3a Capul d e pod Cuban' I # ' =- * 0 k » », ii h » » « « s » » ,

1