Upload
giannigeorgeavram
View
42
Download
3
Embed Size (px)
Citation preview
TAXELE VAMALE
ARGUMENT
Taxele vamale sunt cunoscute pe teritoriul României încă din antichitate. Taxele vamale
erau încasate pentru produse şi călători atât la trecerea frontierei provinciilor, cât şi la intrarea în
oraşe, trecerea peste poduri, pentru folosirea principalelor căi de comunicaţie.
Surse documentare atestă că taxele vamale s-au perceput într-o perioadă apropiată de
întemeierea statului, fiind legate şi de începuturile vieţii urbane.
Taxa vamală apare acum, sub forma unui instrument simplu de politică fiscală, ca un
impozit indirect, acele prelevări pecuniare obligatorii la bugetul public, percepute de către stat
asupra mărfurilor care trec graniţele ţării.
Taxa vamală trebuie definită în calitatea sa bifuncţională, pe de o parte, ca instrument
fiscal de formare a veniturilor statului; iar pe de altă parte, ca instrument de formare a preţurilor
produselor care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale, în special a importurilor.
Aceste taxe fac parte ca şi impozitele, din sistemul veniturilor bugetare, fiind sinonime
conceptual cu acestea în sensul că:
· Sunt stabilite prin lege;
· Au caracter obligatoriu;
· Nu au contrapartidă directă pentru cei care le suportă,
· Nu au o destinaţie specială, constând în fluxuri fiscale, care finanţează bugetul de
stat.
Spre deosebire de impozite, care reprezintă o prelevare sau o contribuţie bănească
obligatorie, cu titlu nerambursabil (neamortizabilă, definitivă), datorată conform legii bugetului
de stat, de către persoane fizice şi persoane juridice, pentru venituri pe care acestea le obţin, sau
averea pe care ele o posedă, taxele, în general, inclusiv taxele vamale, reprezintă plăţi
neechivalente la bugetul de stat, efectuate de persoane fizice şi juridice pentru servicii prestate
acestora de organe sau instituţii de drept publice.
Altfel spus, taxele reprezintă plăţi neechivalente, pentru servicii sau lucrări efectuate de
diverse organe, sau instituţii publice, subiectele plătitoare ale acestora fiind precis determinate
din momentul în care persoana fizică sau juridică solicită organelor sau instituţiilor statului
1
efectuarea unor activităţi şi au rolul de a acoperi cheltuielile necesare efectuării serviciilor
solicitate.
Denumirea de taxe vamale ar trebui interpretată ca un arhaism lingvistic care datează din
perioada când aceste taxe erau utilizate în scopuri exclusiv fiscale, adică de procurare a
veniturilor pentru stat.
În prezent, taxele vamale îndeplinesc atât un rol fiscal, de procurare a veniturilor bugetare
necesare organizării şi funcţionării statului, cât şi rolul de principale instrumente tarifare de
politică comercială, fie de limitare a exporturilor unor mărfuri (de exemplu, limitarea
exporturilor de materii prime în scopul prelucrării lor în ţară), fie de protejare a pieţei interne, a
economiei naţionale, de o concurenţă străină, în scopul diversificării producţiei industriale,
creării unor noi ramuri de activitate, susţinerii ramurilor importante din punct de vedere
economic, strategic şi social, protejării forţei de muncă din anumite sectoare; de acţionare asupra
importurilor în sensul reducerii lor.
Prin nivelul lor, care depinde de felul mărfurilor care formează obiectul impunerii
(materii prime, semifabricate, produse finite, produse agro-alimentare sau industriale), precum şi
de natura relaţiilor comerciale existente între ţara importatoare şi ţara exportatoare, taxele vamale
pot influenţa ofertă şi cererea, atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională.
Din punct de vedere juridic, taxele vamale sunt obligaţii financiar-bugetare, fiind
reglementate în virtutea necesităţii fondului bănesc al statului. Prin această obligaţie se înţelege
îndatorirea de a plăti în contul bugetului statului taxele vamale reglementate ca venituri ale
bugetului. Beneficiarul acestei obligaţii financiar-bugetare este în exclusivitate statul, reprezentat
prin organele financiare, cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.
Prin fixarea taxelor vamale, statul percepe un impozit care va produce modificări ale
preţurilor produselor ce fac obiectul tranzacţiilor comerciale. Din acest punct de vedere, taxele
vamale afectează în primul rând pe importator, care trebuie să verse autorităţilor fiscale o sumă
de bani, sumă care este corespunzătoare taxelor vamale evidenţiate în tariful vamal. Taxa vamală
este trecută de importator asupra preţului de vânzare al produsului, astfel încât ultimul care
suportă taxa vamală este consumatorul.
Capitol 1 Taxele vamale- definiţie, rol şi clasificări
2
Politica vamală contribuie la stimularea şi diversificarea producţiei interne şi externe, la
satisfacerea cerinţelor economiei naţionale cu materii prime şi mărfuri de import, la lărgirea
cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale.
Politica de comerţ liber este formal apărată de către state, fiind evidenţiată prin
maximizarea producţiei mondiale, statele găsesc motivaţii suficiente pentru a introduce taxe
vamale, pentru a pune în funcţiune o politică tarifară proprie, manifestată şi prin funcţionarea
unui tarif vamal naţional. Printre aceste motivaţii se pot enumera:
· protecţia tarifară susţine ramuri importante din punct de vedere social, strategic şi
economic, nepermiţînd ca acestea să fie afectate în mod nefavorabil de concurenţa
străină ;
· se protejează forţa de muncă şi locurile de muncă în anumite ramuri, în faţa
concurenţei cu produse realizate în străinătate la costuri mai reduse ;
· conduce la reducerea importurilor, iar prin aceasta se stimulează producţia internă
şi se majorează utilizarea forţei de muncă şi veniturile producătorilor ;
· pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei ţări, dacă aceasta
doreşte să producă pe plan intern anumite produse cel puţin pentru o perioadă de
timp, o asemenea producţie trebuind apărată de concurenţa din străinătate ;
· este necesară în lumea contemporană pentru ca ţările să aibă posibilităţi de
negocieri comerciale reciproce, bilaterale şi multilaterale.
Un rol important îl deţin taxele vamale în domeniul concurenţei internaţionale, pe
pieţele de mărfuri Pentru ca taxele vamale să contribuie în mod eficient la creşterea veniturilor
bugetare ale statului, ele nu trebuie să aibă un caracter prohibitiv pentru importuri, ci să fie
scăzute, încurajatoare pentru importator.
Protecţia pe care o asigură taxa vamală pentru consumatorul de produse importate, se
poate calcula luându-se în considerare faptul că importatorul va trebui să verse la organele
fiscale suma produsului dintre nivelul nominal al taxelor vamale şi valoarea importurilor
vămuite. Pentru producătorul intern de produse similare nu este suficient nivelul nominal al
taxelor vamale, el trebuind să afle nivelul efectiv al protecţiei tarifare asupra valorii adăugate în
ţară.
Pentru calcularea ratei efective a protecţiei taxelor vamale, se ţine seama de taxele
vamale prelevate asupra materialelor importate, din produsul finit respectiv, stabilindu-se gradul
de protecţie al valorii adăugate în procesul de prelucrare.
Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii :
I. Din punct de vedere al scopului impunerii , taxele vamale pot fi clasificate în :
a) Taxe vamale fiscale care au ca obiectiv procurarea de venituri la bugetul statului ;
3
a) Taxe vamale protecţioniste care au ca principal scop protejare economiei
naţionale prin crearea unor bariere pentru mărfurile străine , în vederea eliminării concurenţei de
pe piaţa ţării respective şi înfăptuirea expansiunii pe pieţele externe ;
II. După obiectul impunerii vamale :
· Taxe vamale de import, sunt plătite de către importatori pentru mărfurile care fac
obiectul importului şi sunt incluse în preţurile de vânzare ale acestora , pe piaţa internă .
Importatorul, o dată cu depunerea documentelor prin care intră în posesia mărfii
importate, achită şi taxa vamală de import.
Taxele vamale de import se percep asupra valorii mărfurilor importate în momentul în
care trec frontiera ţării importatoare. Această taxă are rolul unui impozit de egalizare, deoarece
conduce la apropierea nivelului mărfii importate la nivelul preţului mărfii indigene – în unele
cazuri taxa vamală conduce la scumpirea mărfii importate în raport cu marfa indigenă, acţionând
restrictiv pentru importator.
Taxele vamale se determină pe baza Tarifului Vamal de Import al României, care este
aprobat prin lege, de către Parlament.
· Taxele vamale de export sunt instituite asupra mărfurilor autohtone la exportul
acestora , au o răspândire limitată , fiind percepute la un număr redus de mărfuri şi pe timp
limitat , în scopul obţinerii unor venituri bugetare suplimentare sau al limitării exportului unor
produse de bază , în vederea prelucrării lor la intern.
Taxele vamale de export au drept urmare creşterea preţului mondial la marfa respectivă ,
când aceasta deţine o cotă ridicată în aprovizionarea pieţei externe.
Taxele vamale de export se întâlnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate în
încurajarea exportului de mărfuri , acestea constituind în majoritatea cazurilor mijlocul cel mai
important de realizare a resurselor valutare.
Atunci când se percep astfel de taxe , ele au fie un rol pur fiscal , fie unul economic.
Taxele vamale de tranzit sunt percepute asupra mărfurilor străine . care fac obiectul
comerţului exterior , cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări.
În condiţiile actuale , taxele vamale de tranzit nu se practică decât cu titlu de excepţie ,
deoarece statele sunt interesate de încurajarea tranzitului de mărfuri , încasările pentru
transportul mărfii aflate în trecere pe teritoriul vamal fiind mai mari decât taxele vamale propriu-
zise şi se încasează în valută ( de exemplu : tarife pentru folosirea căilor ferate , taxe pentru
utilizarea drumurilor publice ).
III. După modul lor de percepere:
4
a. Taxe vamale ad-valorem , percepute asupra preţurilor mărfurilor importate, sub
forma unor procente aplicate asupra valorii vamale a mărfurilor importate. Aceste taxe prezintă
avantajul că nu necesită un tarif vamal detaliat.
b. Taxe vamale alternative , se calculează în funcţie de preţul mărfii pe piaţa internă.
c. Taxe vamale specifice, sunt percepute pe unitate de măsurare directă a mărfurilor
(lei/tonă, lei/bucată ) , ca sumă fixă. Aceste taxe sunt descrise detaliat în tariful
vamal.
d. Taxe vamale mixte (compuse) , sunt percepute ca adaos la taxele vamale ad-valorem şi
speciale , în sensul aplicării unei taxe ad-valorem peste o taxă specifică şi invers.
IV. În funcţie de plătitori , taxele vamale se clasifică astfel:
a. Taxe vamale percepute de la organele de stat ;
b. Taxe vamale percepute de la persoane fizice ;
c. Taxe vamale percepute de la persoane private .
d.
Capitol 2. POLITICA VAMALĂ PROMOVATĂ DE ROMÂNIA DUPĂ aderarea
României la Uniunea Europeană
Taxele vamale utilizate, în practica fiscală curentă de către o ţară sunt cuprinse în tariful
vamal, care reprezintă un catalog în care sunt înscrise toate produsele supuse impunerii vamale,
precum şi taxele vamale aferente fiecărui produs sau grupă de produs în parte.
În unele cazuri în tariful vamal sunt nominalizate şi produsele scutite de plata taxei
vamale la importul sau la exportul pe teritoriul vamal al ţării.
2.1. Regimul taxelor vamale 20151
1 http://www.customs.ro/ro/agenti_economici/taxe_vamale_si_masuri_de_politica_comerciala/prezentare_taric-ro.aspx5
2.1.1.Măsurile de politică comercială
Măsurile de politică comercială sunt stabilite prin acte normative la nivel comunitar şi
naţional şi se aplică la importul şi exportul anumitor categorii de mărfuri. Politica comercială
include şi restricţiile cantitative şi interdicţiile comerciale în probleme de politică externă
(embargouri şi sancţiuni). Unele dintre acestea acoperă toate aspectele relaţiilor comerciale,
altele vizează numai anumite produse sau grupe de produse.
Ca excepţie de la regula generală de politică comercială a UE, conform căreia importul şi
exportul se desfăşoară liber, fără a fi supus unor limitări cantitative, Comunitatea Europeană a
stabilit:
· regimuri speciale de supraveghere prealabilă pentru importul de produse siderurgice
originare din toate ţările terţe;
· regimuri speciale de dublă supraveghere sau de control pentru anumite produse
siderurgice originare din unele ţări terţe;
· regimuri speciale de supraveghere sau de control la o serie de produse textile originare
din anumite ţări terţe.
Administrarea acestor regimuri specifice de import sau de export se face prin documente de
autorizare emise de autorităţile naţionale competente din fiecare stat membru. În România,
autoritatea emitentă a documentelor de autorizare este Direcţia Generală Politici Comerciale din
cadrul MIMMCTPL.
Măsurile de politică comercială au drept scop:
· apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la
animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală şi non-animală destinate
consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului. Din aceste
considerente operaţiunile de import/export se efectuează în condiţiile prezentării unor
documente sau îndeplinirii unor formalităţi speciale;
· protecţia împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare
plantelor sau produselor vegetale, scop în care vegetalele şi produsele vegetale trebuie să
fie însoţite la import şi export de un certificat fitosanitar;
· controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului; autorităţile competente pentru
protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu,
acorduri şi autorizaţii, in condiţiile legii, care se prezintă autorităţii vamale la depunerea
declaraţiei vamale de import sau export;
· restricţionarea sau interzicerea la utilizare a substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase; în acest sens, importul/exportul se efectuează în conformitate cu prevederile
6
acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în baza unui
document specific eliberat de autorităţile competente;
· realizarea politicii statului în domeniul controlului calităţii medicamentelor şi a altor
produse de uz uman (de ex. dispozitive medicale); operaţiunile de import/export a
medicamentelor şi a dispozitivelor medicale se realizează pe baza unei autorizaţii emisă
de autorităţile din domeniul sănătăţii;
· reglementarea introducerii pe piaţă, a comercializării şi distribuirii gratuite a articolelor
de îmbrăcăminte purtată sau uzată şi a articolelor textile uzate sau purtate; în scopul
protejării vieţii şi sănătăţii populaţiei, se admite introducerea în ţară a acestor categorii de
produse numai dacă se face dovada că acestea au fost supuse operaţiunilor de curăţare,
dezinfecţie şi dezinsecţie.
.
2.1.2.Valoarea în vamă
Valoarea în vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea în aplicare
a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ (GATT)1994, valoarea de
tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute
pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii. Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci
când anumite elemente specifice care sunt considerate ca făcând parte din valoarea în vamă sunt
în sarcina cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de transport şi costul asigurării mărfurilor
importate, precum şi cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor
importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii,
redevenţe şi drepturi de licenţă, etc.). În valoarea de tranzacţie se includ şi anumite prestaţii
făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate,
altele decât sub formă de bani. Sunt prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă
a mărfurilor, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit ( de
exemplu, cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul
Comunităţii, comisioane de cumpărare, etc.).
Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de tranzacţie, ea se
7
determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor de evaluare până la prima în
conformitate cu care această valoare poate fi stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi exportate
în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi exportate
în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de mărfuri
importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai mare, către
persoane care nu au legătură cu vânzătorii;
(d) valoarea calculată egală cu suma:
· costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de
fabricare a mărfurilor importate;
· valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în
vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de
producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;
· cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi cheltuielile
de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până la punctul de
introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul
de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa
internă a ţării exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau fictive, etc.
Tariful Integrat al Comunităţii Europene – TARIC - a fost stabilit în baza Articolului 2 al
Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi
statistică şi Tariful Vamal Comun.
TARIC este o baza de date destinata sa indice dispozitiile legale comunitare aplicabile (masuri
tarifare şi netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul
vamal al UE sau, dupa caz, când acesta este exportat către ţări terţe;
TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC - codificare la 8 cifre) care constituie
nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vămuire a mărfurilor
precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT) si
a statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT);
Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru
8
procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / către ţări terţe; totodată, el este un
instrument util de informare pentru operatorii economici;
TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia
comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor
(S.A.), Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale;
contingente tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare
preferenţiale); sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de
dezvoltare; taxe antidumping sau de compensaţie (antisubvenţie); prohibiţii la import şi la
export; restricţii la import şi la export; coduri adiţionale; restituţii la export; referiri cu privire la
reglementarile comunitare care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare şi
netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.
Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile
naţionale referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative naţionale cu implicaţii în
activitatea vamală.
Pentru fiecare măsură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau
naţional care instituie măsura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol
explicative.
PARTICIPAREA TAXELOR VAMALE LA FORMAREA VENITURILOR
BUGETARE
Taxa vamală reprezintă impozitul indirect perceput de către stat asupra mărfurilor , atunci
când acestea trec graniţele vamale ale unei ţări.
Taxa vamală trebuie definită în calitatea sa bifuncţională, pe de o parte , ca instrument de
formare a preţurilor produselor, care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale , în special a
importurilor, dar mai ales ca instrument fiscal , de formare a veniturilor statului.
Marea majoritate a statelor lumii percep taxe vamale la import şi numai în cazuri de
excepţie , pentru produsele deosebite , şi la export . Tranzitul , supus altă dată taxelor vamale ,
este scutit în zilele noastre de taxele vamale , decontându-se numai prestaţiile de servicii pentru
transportul mărfurilor în tranzit , sau pentru depozitarea lor temporară pe teritoriul de tranzit.
Nivelul taxelor vamale depinde de nevoia de protecţie , taxa fiind cu atât mai ridicată , cu
cât condiţiile de producţie pe piaţa internă , sunt mai defavorabile faţă de cele ale exportatorilor
9
străini. La stabilirea nivelului taxelor vamale , se au în vedere , ca elemente de bază , diferenţele
între preţurile externe şi cele interne.
IV. STUDIU DE CAZ
S.C. a importat în luna iulie 2014 mărfuri în valoare de 344.410 lei,.
Pentru sistematizarea ciclului de operaPentru sistematizarea ciclului de operţiuni care au
avut loc cu ocazia derulării acţiunii de import este necesară explicarea următoarelor operaţiuni
specifice :
Valoarea în vamă ( Pv ), care este formată din :
preţul de import ;
cheltuieli de transport pe parcurs extern;
cheltuieli de asigurarea mărfurilor importate, pe parcurs extern.
2. Taxele vamale şi suprataxele ( tv. )
Taxele vamale reprezinta impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor, în
momentul în care acestea trec graniimpozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor,
în momentul în care acestea trec graniţele vamale ale ţării, în acest fel majorând preţul de import
şi de vânzare pe piaţa internă şi de a le face mai puţin competitive sau necompetitive cu
produsele şi marfurile naţionale.
Uneori, pentru considerente de raţiuni economioce şi politice, statul poate să constituie
pentru o categorie sau mai multe categorii de mărfuri suprataxe de import.
3. Comisionul vamal cuvenit importatorului.
4. Accizele ( az ) impozite ce se include în preţul anumitor mărfuri importate, se aplică
asupra preţului în vamă , la care se adaugă taxe vamale şio accize.
5. Taxa pe valoarea adăugată deductibilă, se stabileşte prin aplicarea cotei legale de 24 %,
asupra preţului cu ridicata, al importatorului.
10
Valoarea ( preţul ) mărfii în vamă ( Pv. ) = 344.410 lei
Valoarea taxelor vamale şi a suprataxelor :
( 15 + 2 )% x 344.410 lei = 5.854.970 lei
Comisionul vamal :
344.410 x 0.5 % = 1722.050 lei
Baza de calcul pentru accize : valoarea în vamă + comisionul vamal + taxele vamale şi
suprataxe.
344.410 + 1.722.050 + 5.854.970 = 7921430 lei
Accize 3% :
3 % x 404.681.750 = 12.140.452 lei
Baza de calcul pentru taxa pe valoarea adăugată în vamă = preţ în vamă + comision
vamal + taxe vamale + accize
404.681.750 + 12.140.452 = 416.822.202 lei
Taxa pe valoarea adăugată în vamă :
416.822.202 x 19 % = 79.196.218 lei
Ulterior agentul economic vinde detailiştilor mărfuri în valoare de 350.000.000 lei,
practicând un adaos comercial de 20 %.
Adaos comercial 20%
11
350.000.000 x 20 % =70.000.000 lei
Valoarea vânzării = preţul de vânzare + adaosul comercial
350.000.000 + 70.000.000 = 420.000.000 lei
La sfârşitul lunii se efectuează regularizarea taxei pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată colectată se stabileşte aplicând cota de 24% asupra valorii
mărfurilor vândute la intern.
420.000.000 x 24 % = 100.800.000 lei
Taxa pe valoarea adăugată deductibilă = 100.800.000 lei
Datorită faptului că taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mare decâ taxa pe
valoarea adăugată deductibilă, razultă taxă pe valoarea adăugată de plată.
Taxa pe valoarea adăugată de plată = taxa pe valoarea adăugată colectată – taxa pe
valoarea adăugată deductibilă
CONCLUZII
Sistemul de impozitare din România nu este bine conceput pentru a-i lărgi baza de
impozitare, a-i determina pe agenţii economici să respecte de bunăvoie normele fiscale sau să
faciliteze controlul şi verificarea eficientă şi corectă de către autorităţile statului. Rezultatele se
văd în raportul relativ redus dintre colectarea impozitelor şi dimensiunile economiei. Aşa de
exemplu, baza pentru taxa pe valoarea adăugată reprezintă doar 62% din media realizată de ţările
Uniunii Europene şi doar 77% din media ţărilor în tranziţie din Europa Centrală şi de Răsărit.
Deci, un important element de strategie este de a face sistemul mai uşor de urmărit făcându-l mai
simplu şi aducându-l mai aproape de normele internaţionale, şi cu rate de impozitare mai
moderate în cazul în care considerentele de natură fiscală permit acest lucru.
12
Agenţii economici consumă foarte mult timp cu întocmirea şi depunerea declaraţiilor
fiscale. O altă parte a timpului este consumată pentru cunoaşterea şi însuşirea diverselor
reglementări legale, multe dintre ele contradictorii sau evazive, în condiţiile în care unii
specialişti în drept nu mai înţeleg ierarhia textelor juridice.
Legislaţia în domeniul impozitelor ţi taxelor este edificatoare : este obligatorie, se
adresează majorităţii agenţilor economici, este primitivă, este confuză, este greu accesibilă
pentru nespecialişti, este arborescentă, în sensul că legile de bază sunt susţinute prin hotărâri de
Guvern, norme, metodologii, dispoziţii de aplicare, multe dintre acestea sunt publicate cu
întârziere, sunt contradictorii, se anulează reciproc.
A devenit o problemă dificilă pentru orice agent economic să ştie ce obligaţii are faţă de
autorităţile de diferite grade. A devenit o dificultate să articuleze eficace informaţia; a devenit un
calvar să actualizeze informaţia economică.
Informaţia de conformitate poate fi înţeleasă ca fiind ansamblul informaţiilor privind
informaţiile pe care le are un agent economic pentru a funcţiona în legalitate. În perioada actuală
volumul informaţional este atât de diversificat încât actualizarea la zi presupune muncă de
echipă, de la care să nu lipsească sprijinul imens acordat de tehnica de calcul electronică.
Operaţiile întreprinderii pot fi analizate din două puncte de vedere, pe de o parte sunt
operaţii comerciale de vânzare, de cumpărare şi prestări servicii, care dau naştere la o impozitare
a cifrei de afaceri sub forma de taxă pe valoarea adăugată, pe de altă parte, agenţii economici
practică şi operaţii juridice altele decât cele de vânzare – cumpărare sau prestările de servicii,
cum ar fi modificările în structura juridică şi operaţiile imobiliare. Asemenea modificări juridice
dau dreptul administraţiilor fiscale la perceperea de drepturi de înregistrare şi taxe de timbru.
Legat de acestea, baza de impozitare este în legătură directă cu valoarea mutaţiei produse la
nivelul întreprinderii iar taxa variază după natura bunurilor supuse înregistrării.
Întreprinderea, indiferent de forma acesteia, generează un cost fiscal, din momentul
creării sale, pe perioada vieţii cu ocazia operaţiunilor pe care le realizează, a dezvoltării şi
transformărilor pe care le cunoaşte. De asemenea, conform reglementărilor în vigoare, ea este
taxată şi în momentul dispoziţiei sale pe calea fuziunii, sciziunii sau lichidării.
Pentru a putea fi competitiv, agentul economic, supus impozitării indirecte, trebuie să-şi
optimizeze sarcina fiscală. În acest scop este necesar ca gestionarii entităţilor economice să
dispună de instrumente accesibile pentru a se afla în permanenţă în conformitate cu legislaţia
fiscală. Aceste situaţii nu se verifică încă în practică, ceea ce generează un anumit tip de opoziţie
între administraţia fiscală şi contabilitate.
Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă apreciabilă de venituri uşor
de obţinut şi la un cost relativ redus. Cele mai mari cote de accize afectează, în general băuturile,
13
ţigările, automobilele, carburanţii şi lubrefianţii şi furnizează majoritatea veniturilor procurate
prin intermediul acestor taxe speciale asupra consumurilor.
Accizele se deosebesc de impozitele generale asupra consumului pentru faptul că intră în
formarea preţului în amonte de taxa pe valoarea adăugată, fiind considerate, de unii autori, a nu
fi impozite ad-valorem. Faptul că se aplică asupra valorii în vamă majorată cu taxele vamale, în
cazul produselor importate, sau în sumă fixă asupra cantităţilor livrate la petrol, gaze naturale,
sub forma impozitului pe circulaţie, determină în condiţii de inflaţie, o diminuare a valorii reale
veniturilor bugetare, pe care ele le generează. Astfel, apare necesară o modificare periodică a
nivelului acestor taxe pentru a compensa efectele inflaţiei.
Partea accizelor în totalul, prelevărilor obligatorii variază de la o ţară la alta : este
moderată în Belgia, Franţa, Germania, Danamarca, Olanda şi foarte ridicată în Portugalia,
Grecia, Irlanda. Structura lor diferă în egală măsură : ţările nordice impozitează puternic
băuturile alcoolice, ţările din sud le taxează foarte puţin, iar Franţa, Germania şi Belgia aplică
taxe medii.
Interesul economic al accizelor rezidă în justificările de ordin teoretic care s-au adus în
scopul justificării utilităţii lor. Constituind o masă importantă a veniturilor bugetare, uşor de
procurat, , prin ele se urmăresc obiective bugetare dar şi eficienţa administrativă.
Regula de eficienţă are următorul raţionament: taxarea unui bun trebuie să fie invers
proporţională cu elasticitatea cererii, în raport cu preţul. Ori, produsele precum băuturile, ţigările,
carburanţii, ţiţeiul, gazele naturale, nu reclamă substituiri masive, fapt pentru care cererea le este
considerată în general , inelastică în raport cu preţul. Bunurile şi serviciile complementare pot fi
de asemenea taxate. Astfel, este cazul chibriturilor, brichetelor, cărţilor de joc. În realitate,
inelasticitatea cererii în raport cu preţul nu este , întotdeauna verificat. Populaţia este foarte
sensibilă la costul carburantului, lucru demonstrat de fiecare dată când au loc modificări de
preţuri ale acestor produse, chiar în condiţiile în care aceste modificări nu sunt semnificative.
Transporturile cu autoturismul personal pot fi înlocuite cu transporturile în comun , deci o
modificare a costului carburantului provoacă substituiri între cele două modalităţi de transport.
Anumite băuturi, de calitate superioară, au o puternică elasticitate, în sensul că impozitul specific
asupra lor generează substituiri între categorii de calitate diferită.
Asemenea influenţe implică o absenţă a neutralităţii impozitelor speciale asupra
consumului, condiţie a eficienţei şi nu o sursă de distorsiune. O puternică rezistenţă s manifestă l
a întreprinderile din ţările comunitare la proiectul de „ecotaxă” asupra energiei, pe motiv de
influenţare a competitivităţii lor , ceea ce demonstrează, încă o dată, că aceste taxe sunt
caracterizate prin absenţa neutralităţii.
14
Accizele în România reprezintă o importantă sursă a veniturilor bugetului de stat care au
cunoscut creşteri semnificative de la o perioadă la alta , chiar în condiţiile reducerii permanente a
Produsului Intern Brut, aşa cum reiese şi din Figura nr.5.
Până în momentul de faţă, taxa pe valoarea adăugată, a fost adoptată în peste 50 ţări,
cuprinzând majoritatea ţărilor din Estul Europei, dintre care şi România.
Contrar impozitelor cumulative, taxa pe valoarea adăugată, este un impozit care taxează
numai valoarea pe care întreprinderea a adăugat-o unui produs. Ea nu reprezintă o taxă asupra
valorii adăugate în sensul contabilităţii naţionale, şi nici o taxă asupra profitului al cărui element
este. Taxa pe valoarea adăugată, achitată asupra mijloacelor de producţie este recuperată,
mărfurilor exportate li se aplică o rată zero de impozitare, iar taxa percepută la produsele
importate afectează o valoare adăugată localizată în străinătate. Prin urmare, taxa pe valoarea
adăugată este echivalentul unei taxe asupra consumului, dotată cu o tehnică de acoperire
ştiinţifică.
Taxa pe valoarea adăugată asigură neutralitatea externă, în sensul că aceeaşi taxă se
impune atât produselor importate, cât şi produselor interne similare. Printre altele, taxa pe
valoarea adăugată reduce riscul de fraudă, prin posibilitatea de a proceda la confruntări între
declaraţiile vânzătorilor şi cumpărătorilor, aceştia din urmă exercitând un control asupra
primilor.
Nivelurile şi structura cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă puternic de la o ţară la
alta. Aceleaşi produse nu sunt supuse aceloraşi taxe, deci consumul final este impozitat diferit, în
funcţie de ţară. Cotele aplicate în cadrul ţărilor din Comunitatea Europeană au suportat, în ultimii
ani modificări esenţiale legate de reforma fiscală adoptată de către fiecare în parte.
Toate ţările practică cel puţin două cote, uneori trei : o cotă redusă, una normală şi una
majorată.
Adoptarea taxei pe valoarea adăugată în sistemul fiscal românesc poate fi considerată o
premisă pentru stimularea exporturilor şi concomitent diminuarea importurilor, pentru
accelerarea ciclului de exploatare din întreprindere, pentru sporirea investiţiilor şi creşterea
productivităţii muncii. Toate acestea se bazează pe faptul că, pentru recuperarea rapidă a
cheltuielilor cu taxa pe valoarea adăugată, cumpărătorii de bunuri şi servicii, trebuie să-şi
realizeze şi valorifice rezultatul producţiei, într-un timp cât mai scurt. Aceasta presupune
aprovizionarea numai cu cantităţile absolut necesare de utilaje, materii şi materiale consumabile,
o mai bună organizare a activităţii de producţie astfel încât produsele respective să ajungă, în
termenele contractate, la beneficiari, să penetreze pe noi pieţe de desfacere, iar încasarea
contravalorii mărfii livrate sau serviciilor prestate să nu întâmpine dificultăţi.
15
În ianuarie 1992, când, în ţara noastră, introducerea pentru prima dată a taxei pe valoarea
adăugată, eliminându-se impozitul pe circulaţia mărfurilor din preţul de livrare al produselor, s-
au făcut anumite demonstraţii cu privire la faptul că această taxă nu acţionează ca un impozit
care intră în costul produsului ( tarifului serviciului ) , cum era impozitul pe circulaţia mărfurilor
şi că, din acest motiv, ea nu ar avea un efect direct asupra preţului de livrare şi cu amănuntul pe
care îl plăteşte comerciantul sau consumatorul, după caz, ca ultima verigă beneficiară.
Totodată, s-a afirmat că introducerea taxei pe valoarea adăugată va avea un efect benefic
asupra preţului final al produsului, întrucât va reduce numărul verigilor intermediare prin care se
va „ plimba ” produsul, fiecare verigă intermediară fiind obligată să plătească taxa pe valoarea
adăugată, dar se omitea precizarea că în final se recuperează de la client.
Aceste două teorii susţinute iniţial, care, după 7 ani, s-au dovedit a fi neadevărate, ca
urmare a faptului că introducerea taxei pe valoarea adăugată nu conduce la reducerea preţului de
livrare la comerciant sau cu amănuntul la consumator şi nici nu determină pe cei care „plimbă ”
produsul să renunţe la această practică. Din contră, acest procedeu s-a amplificat , iar consecinţa
a fost majorarea preţului la consumatorul final, fiecare intermediar adăugând o cotă de cheltuieli
în plus şi calculând taxa pe valoarea adăugată, de multe ori nu numai asupra cheltuielilor
adăugate, ci şi asupra taxei pe valoarea adăugată cu care a venit în el produsul – taxa pe valoarea
adăugată care trebuia scăzută sau amplificând cota maximă la preţul cu amănuntul, în loc de cea
determinată ( 22 : 122 = 18, 0378% ) , practicată până la 31 decembrie 1999, la produsele şi
serviciile de care beneficiază în principal populaţia.
Ţinând seamă de caracteristicile şi avantajele arătate mai sus precum şi de
inconvenientele impozitului pe circulaţia mărfurilor, introducerea taxei pe valoarea adăugată în
România a fost avută în vedere în cadrul măsurilor de reformă economică şi financiară.
În cazul taxelor vamale, evoluţia modernă a acestora a fost şi este influenţată de
interesele economice, susţinută de concepţii evoluate de politică vamală şi de reglementări
juridice, atât naţionale cât şi internaţionale, cu dispoziţii privind operaţiunile vamale, taxele şi
condiţiile de plată a lor, coerciţiunile aplicabile în cazuri de încălcări ale acestor dispoziţii, toate
acestea alcătuind un adevărat „ Drept Vamal”.
16
Din ansamblul concepţiilor şi dispoziţiilor de drept vamal sunt de reţinut mai întâi
noţiunile privind taxele vamale de import, export şi tranzit, precum şi tariful vamal, apoi
conceptele internaţionale şi comunitare privind aplicarea taxelor vamale şi regimul juridic al
statului nostru.
În dezvoltarea comerţului internaţional de mărfuri, taxele vamale s-au dovedit a fi , în
general un obstacol, denumit deseori „ bariera taxelor vamale”.
Conceptele moderne despre taxele vamale pornesc de la considerarea acestor taxe ca
bariere comerciale şi urmăresc aplicarea cu preponderenţă a unor tarife vamale convenţionale şi
chiar înlăturarea taxelor vamale între unele state asociate şi uniuni vamale sau în organizaţii
economice internaţionale.
În urma primirii României ca membru asociat al Comunităţii Economice Europene, avem
obligaţia să aplicăm concepte comunitare referitoare la comerţul internaţional şi la tariful vamal.
Astfel suntem obligaţi să urmărim libera circulaţie a mărfurilor, prin diminuarea treptată a
obstacolelor tarifare şi netarifare, contribuind în acest fel la crearea zonelor europene de comerţ
liber comunitar.
Analiza evoluţiei taxelor vamale în perioada de tranziţie, este relativ dificilă, întrucât, ca
şi celelalte impozite au suferit numeroase transformări fundamentale, prin introducerea unui nou
Cod Vamal şi un nou Regulament de aplicare a Codului Vamal. Aceste modificări legislative au
schimbat radical regimul taxelor vamale, iar inflaţia puternică, precum şi creşterile neîncetate ale
cursului de schimb valutar sun încă doi factori care au dus la creşterea – nu întotdeauna reală – a
taxelor vamale cu consecinţe dramatice asupra întreprinderilor mai ales în domeniul
retehnologizării.
17