TAXELE VAMALE

CAP. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND TAXELE VAMALE

1.1 Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

In practica financiară se intâlneşte o diversitate de impozite atât din punct de vedere al formei, cât

şi al conţinutului. Impozitele, indiferent de categoria din care fac parte, reprezintă o formă de prelevare

a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziţia statului. Prelevarea se

face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi nu dau dreptul plătitorilor de a cere statului un

contraserviciu de valoare egală. Impozitele in general cuprind: impozite propriu-zise, taxe si contributii.

Impozitele propriu-zise reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane

fizice si juridice pe seama averii sau veniturilor acestora cu caracter definitiv, nerambursabil si fară

contraprestaţie directă (ex: impozitul pe salariu, pe profit, TVA).

Taxele reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice

care beneficiază de unele servicii ale instituţiilor publice la cererea lor. Taxele au două caracteristici:

nu reprezintă costul serviciilor pe care le fac instituţiile publice, ci reprezintă o mărime mult mai

mare sau mult mai mică decat costul serviciilor şi au caracter fiscal. Taxele sunt obligatorii numai

pentru cei care solicită serviciile respective (ex: taxa de timbru, taxe consulare, administrative, pentru

autorizaţii).

Contribuţiile reprezintă prelevări bănesti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice şi

juridice care beneficiază de un serviciu al statului fără să-1 fi solicitat in mod expres (ex: pensia publică,

ajutorul de şomaj, contribuţia pentru sănătate, pentru urbanism (nu şi in România).

Rolul impozitelor - rol financiar, economic şi social. Rolul financiar - impozitele aduc cele

mai importante mijloace băneşti ale statului. Rolul economic - impozitele prin construcţia lor

reprezintă un mijloc de intervenţie prin stimularea sau descurajarea unor activităţi, reorientează

consumul, influenţează schimburile economice. Rolul social -impozitele pot acţiona şi interveni in

scopuri demografice, avantajând familiile căsătorite cu copii, faţă de celibatari sau de familiile căsătorite

făra copii. Ansamblul impozitelor dintr-o ţară alături de alte componente formează sistemul fiscal.

Sistemul fiscal nu este static, ci in permanenţă se produc modificări, modernizări ale impozitelor si

tehnicilor fiscale care se concretizează in reforme fiscale. Creşterea impozitelor se realizează prin

creşterea numărului contribuabililor, extinderea bazei impozabile sau prin majorarea cotelor de

impunere.

Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii economice, prin

1

intermediul cărora statul isi procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a

căror realizare depind de îndeplinirea funcţiilor sale. Alături de impozitele directe orice ţară apelează şi

la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Conform dicţionarului economic, impozitele indirecte reprezintă venituri fiscale care

sunt mobilizate la bugetul de stat; ele sunt încasate de la contribuabil in mod indirect prin

intermediul unor agenţi cărora le revine aceasta obligaţie in temeiul unei reglementări legale.

În categoria impozitelor indirecte se includ: accizele, taxele vamale, taxa pe valoarea adaugată,

alte mişcări din impozite indirecte.

Pentru a pune in evidenţa conţinutul si necesitatea impozitării indirecte se impune

compararea diferenţelor ce există, atât din punct de vedere ştiinţific, cât si juridic-administrativ,

între cele două mari categorii de impozite: directe şi indirecte.

Din punct de vedere ştiinţific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă in cazul

impozitelor directe obiectul acestora il reprezintă existenţa venitului/averii, în cazul celor indirecte

obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferenţă între cele două tipuri de impozitare rezidă in incidenţa si repercursiunea

lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva si ceva. Impozitele directe au o incidenţă

directă, adică plătitorul este aceeaşi persoană cu suportătorul şi nu pot fi repercutate (de regulă) asupra

altor persoane. În cazul impozitelor indirecte, incidenţa (sarcină fiscală) este indirectă, acest lucru fiind

prevazut prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferenţă importantă intre cele două

categorii de impozite. Astfel, in cazul impozitării directe a venitului sau averii există aşa numitul rol

nominativ (o poziţie, un fişier in memoria calculatorului); orice plătitor are o poziţie deschisă la fisc.

Acest lucru nu se regăseşte însă şi la impozitele indirecte unde nu se cunoaşte dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală si faptul că asigură

statului venituri relativ stabile. Impozitarea directă are marele dezavantaj al perceperii lente, la

mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directă este vizibilă si, mai ales,

iritabilă pentru contribuabili şi, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un

profit, un venit, o avere ci o circulaţie, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este

rapiditatea perceperii impozitului şi în acelaşi timp este şi mai puţin costisitoare decât impozitarea

directă. Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca

urmare a proporţionalităţi cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ţine seama

de situaţia personală a plătitorului.

Impozitele indirecte se percep de la toţi cei care consumă bunuri din categoria celor impuse

sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a

2

acestora. Fiind percepute in cote proporţionate asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor

prestate ori in sume fixe pe unitatea de masură, impozitele indirecte creează impresia falsă ca ar fi

suportate in aceeaşi măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a

sarcinilor fiscale. Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este

mică, indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, Jaran, industrial sau comerciant,

raportat însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Aşadar, cu cât o

persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină

fiscală mai mare.

Toate impozitele directe si indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al populaţiei,

dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale

diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micşorează, în schimb, puterea de cumpărare.

In ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale

ale statului este mai mic decat al impozitelor directe.

În ţările in curs de dezvoltare, însa, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a

impozitelor directe, în totalul veniturilor fiscale ale statului datorită:

- randamentului scăzut al impozitelor pe venit şi a celor pe avere;

- comodităţii şi costului relativ redus al perceperii acestora (reclamă, cheltuieli modice de aşezare,

percepere si urmărire);

- caracterului lor mai voalat - fiind cuprinse in preţul de vanzare a bunurilor şi serviciilor,

nemulţumirea cumparatorilor se indreapta asupra agentului economic si nu asupra statului, care 1-a

instituit.

La impozitele indirecte nu este vorba de o constrangere politică, ca in cazul impozitelor

directe, ci de una de ordin economic. In perioadele cand economia inregistrează un curs ascendent,

impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, in schimb in perioada de criza si de presiune, cand

producţia si consumul cresc mai lent incasările din impozitele indirecte urmează aceeasi evoluţie,

afectand echilibrul bugetar.

Realizarea veniturilor colectate de A.N.A.F. in trimestrul I 2009 - Romania

Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală (ANAF) a realizat in primul trimestru din 2009

venituri bugetare in valoare de 32,65 miliarde lei, in scădere cu 7,06% faţă de perioada similară a anului

trecut (2008) si cu 5,54% mai puţin faţă de programul orientativ comunicat de Ministerul Finanţelor

Publice, informează Mediafax. In acest sens, intr-un comunicat emis de ANAF se arată ca din totalul

veniturilor realizate la bugetul de stat, de 32,65 miliarde de lei, reprezentând 94,46% din suma

prevazută in program, veniturile din impozitul pe profit cumuleaza 2,125 miliarde de lei, respectiv

82,85% din program. Totdată, veniturile din impozitul pe venit au totalizat 4,99 miliarde lei, fiind

realizate integral, in timp ce taxa pe valoarea adăugata a general venituri de 8,53 miliarde lei, realizate in

3

proporţie de 95,06%, iar veniturile din accize au cumulat 3,2 miliarde euro, nivel peste cel prevazut

in program. Veniturile din taxe vamale au totalizat 160,69 milioane de lei, fiind realizate integral.

1.2 Taxele Vamale. Definiţie. Funcţii.

Taxele vamale reprezintă acele prelevări baneşti, percepute de catre stat in momentul

in care bunurile respective trec granitele ţării respective in vederea importului, exportului sau

tranzitului.

Deşi la prima vedere taxele vamale par să intereseze doar din punctul de vedere al politicii

financiare a statului, totusi implicaţiile acestora sunt mult mai puternice in domeniile politicilor

economice si comerciale. Trăsatura esenţiala este dată de faptul ca ele fac parte din sistemul

veniturilor bugetare. Sistemul veniturilor bugetare reprezintă totalitatea resurselor baneşti instituite prin

lege, care contribuie la constituirea fondurilor baneşti ale statului. Acesta presupune o varietate de

forme si metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor băneşti necesare finanţării şi indeplinirii

sarcinilor sale. Complexitatea raporturilor juridice, economice, politice, comerciale şi sociale in care

sunt angrenate astazi statele, a dus la o nuanţare a utilizării acestor instrumente. Depăşind politica

fiscală, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente si in alte domenii, statul putându-le folosi pentru

a-si exercita influenţă asupra dezvoltării sau restrângerii activităţii unor ramuri economice, pentru a

stimula sporirea producţiei sau consumului unor anumite mărfuri, pentru a extinde sau a limita relaţiile

cu alte state.

Denumirea de "taxe vamale" trebuie considerată doar un arhaism lingvistic, datând din acea

perioadă a relaţilor comerciale cand obligaţiile financiare aveau un rol fiscal si diferenţierea lor nu

prezintă importanţă. Cel care varsă la autorităţile fiscale suma de bani corespunzătoare nivelului

taxelor vamale este importatorul. Dar importatorul trece taxele vamale asupra preţului de vânzare a

mărfurilor sau serviciilor, aşa incat taxele vamale sunt suportate in final de cumparator.

Funcţiile indeplinite de taxele vamale sunt de instrument fiscal si de instrument de politică

comercială.

Taxa vamală a avut la început un caracter exclusiv fiscal. Astazi, acest caracter este mult

atenuat, dar taxa vamală a ramas un important instrument fiscal. Taxa vamală e abordată in calitatea sa de

impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera, calitate in care, perceperea

acesteia este avantajoasă pentru stat, ea contribuind la majorarea veniturilor statului. Taxa vamală

devine pe parcursul evoluţiei sale unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea

economiei naţionale. Valenţele taxei vamale, ca instrument de politica comerciala se conturează odata

cu dezvoltarea industriei şi a interesului statului de a proteja propria industrie. Asa apare

protecţionismul vamal, cu taxe mari la produsele manufacturate si taxe mici la materiile prime,

4

urmarindu-se importul de materii prime si dezvoltarea noilor industrii.

1.3 Taxele vamale - principalele instrumente tarifare ale politicii comerciale a

unui stat

Politica comercială a unui stat este o parte a politicii economice ce vizează sfera relaţiilor

comerciale externe si care cuprinde totalitatea reglementarilor adoptate de catre acel stat (care au

caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) in

scopul promovării sau al restrangerii schimburilor externe si al protejării economiei naţionale de

concurenţa straină, precum si de alte influenţe nocive ale mediului economic internaţional, in scopul

promovării intereselor economice naţionale.

Pe termen mediu sau scurt, prin parghiile de politică comercială, se urmaresc unele obiective

derivate din cele pe termen lung, cum sunt:

Imbunatăţirea structurii schimburilor comerciale externe;

Restrangerea sau stimularea exporturilor si importurilor anumitor grupe de mărfuri şi

servicii;

Anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale;

Imbunataţirea raportului de schimb internaţional;

Sporirea incasărilor la bugetul statului1 , etc.

In ultimii ani, in condiţiile adancirii continue a interdependenţelor economice, in afara

reglementării relatiilor dintre state pe plan bilateral sau multilateral, regional sau mondial, a aparut

tendinţa de instituţionalizare a relaţiilor economice dintre state prin intermediul unor acorduri care

încearcă să statueze anumite principii si reguli in privinţa folosirii diverselor instmmente de politica

comercială in relaţiile reciproce dintre diferite state.

Principalele instrumente ale politicilor comerciale pot fi grupate, dupa caracterul lor, in trei mari

categorii:

instrumente de natură tarifara (vamală);

instrumente de natură nontarifară;

instrumente de natură promotională.

Primele două categorii de instrumente urmaresc reglementarea importurilor si a

exporturilor si tinerea lor sub control intr-o oarecare măsură, in timp ce a treia categorie vizeaza

impulsionarea si stimularea exporturilor.

Politica vamală cuprinde totalitatea reglementarilor legale cu privire la formalităţile

vamale, procedura de vamuire si sistemul de taxe vamale, aplicabile produselor care fac

1 Postelnicu, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p. 111

5

obiectul activităţii de comert exterior2 . Prin urmare instrumentele de politica vamala sunt

urmatoarele:

legile, codurile şi regulamentele vamale

tarifele vamale

taxele vamale

Principalele instrumente tarifare sunt taxele vamale. Acestea reprezintă impozite

indirecte percepute de catre stat asupra mărfurilor, atunci cand acestea trec graniţele ţării

respective. Taxele vamale sunt cea mai veche modalitate de control a statului asupra relaţiilor

economice externe.

Importanţa taxelor vamale se desprinde din rolul pe care il au in procesul schimbului de

mărfuri pe piaţa mondială:

reprezintă una din principalele modalităţi de influenţare a schimburilor comerciale

internaţionale;

deţin un loc important in teoria si practica politicilor comerciale, in procesul de formare

a uniunilor vamale sau al integrarii economice;

multe din instrumentele de politica comerciala se elaboreaza in funcţie de regimul

vamal al fiecarui partener;

reprezintă un instrument simplu de politica comercială, prin care se asigură venituri

importante pentru bugetul de stat;

reprezintă un instrument eficient de formare a preţurilor (interne sau externe) si de

orientare a comerţului;

regimul vamal produce repercursiuni asupra raportului de schimb, a competitivităţii,

determină redistribuirea veniturilor intre ramuri, subramuri, clase sociale, influenţează

nivelul costurilor, structura şi echilibrul (sau dezechilibrul) balanţei comerciale şi de plaţi

externe.

Taxele vamale promovează - cu prioritate - interesele producţiei şi consumului intern, prin

urmare ele sunt un instrument de natura fiscala, constituind o sursa de venit la bugetul statului, cu

o incidenţă directa asupra preţurilor produselor care fac obiectul comerţului exterior.

1.4 Clasificarea si caracterizarea taxelor vamale

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apare ca urmare a intervenţiei statului in

comerţul internaţional3. Ceea ce se impune este valoarea in vamă a produselor care fac obiectul

2 Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 20043 www.euroavocatura.ro/dicţionar/

6

tranzacţiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.

Toate taxele vamale urmăresc, mai mult sau mai puţin, in funcţie de nivelul concret al acestora, si

un scop fiscal. In condiţiile existenţei unor taxe vamale multiple ca numar, ca mod de aşezare şi

fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzatoare intereselor generate

ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata după cel pufin

patru criterii:

1. după obiectul impunerii vamale:

taxe vamale de export;

taxe vamale de import;

taxe vamale de tranzit (eliminate astăzi);

2. după modul de percepere:

taxe vamale "ad valorem";

taxe vamale specific;

taxe vamale mixte;

3. după modul de fixare:

taxe vamale autonome;

taxe vamale convenţionale (contractual);

taxe vamale autonomo – convenfionale;

taxe vamale asimilate;

4. după scopul impunerii:

taxe vamale protecţioniste;

taxe vamale preferenţiale;

taxe vamale de retorsiune;

1.5 Clasificarea după obiectul impunerii vamale

Taxele vamale de import

Aceste taxe sunt cele mai frecvent folosite, se aplică asupra mărfurilor de import, si se platesc

de catre importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzacţiei.

Rolul taxelor vamale de import este de a proteja producţia şi consumul intern, de a

diminua competitivitatea produselor străine şi de a asigura venituri pentru bugetul de stat. Există

situaţii cand taxele vamale au un nivel diminuat sau chiar sunt eliminate in scopul de a incuraja unele

fluxuri comerciale la unele grupe de mărfuri sau cu unele ţări.

In mod obişnuit cheltuiala cu taxa vamală este inclusă in preţul de vânzare catre

7

consumatori, prin urmare taxele vamale de import sunt suportate de către consumatorul final al

mărfurilor respective. In practica comercială se intâlnesc, mai rar, şi situţii in care taxele vamale

de import sunt suportate parţial de exportatori - reduc preţul de oferta pentru a-si menţine

competitivitatea produselor proprii pe piaţa respectivă sau ca urmare a presiunilor facute de

importator.

Efectele principale ale perceperii de taxe vamale de import:

efectul de productie: producatorii interni castiga de pe urma creşterii cantităţii de produse

vândute şi a preţurilor;

efectul de consum: consumatorii pierd şi sunt nevoiţi sa îşi restrangă consumurile;

efectul de venit sau de incasare: impunerea unei taxe vamale neprohibitive asigură un câştig

pentru stat, prin încasări sub formă de taxe vamale pe importuri de marime egală cu volumul

importurilor multiplicat cu cuantumul taxei vamale;

efectul redistributiv al producţiei tarifare: taxa tinde sa fie redistribuită de la consumator către

stat şi producatorii interni;

efectul competitiv: cele mai multe pieţe prin intermediul taxelor vamale îşi protejează propria

poziţie pe piaţă naţională pentru diminuarea competitivităţii produselor concurente.

Scopul principal al perceperii de taxe vamale de import este protejarea producţiei

indigene4.

Pentru determinarea mărimii taxelor vamale trebuie sa se asigure un raport optim între

elementele ecuaţiei:

Grpn - Gradul de protecţie (nominală)

Pc.imp - preţul complet de import

Pc.int(aut) - preţul produselor indigene

TV - cuantumul taxei vamale

Se pot intâlni trei situaţii:

Caz l :Grpn>l

Taxa vamală de import are un rol protectionist. Cu cat gradul de protecţie nominală este

mai mare decat 1, cu atat e mai mare taxa vamală.

Caz 2: Grpn = 1

In acest caz se asigură prin intermediul taxei vamale de import, un echilibru intre preţurile

produselor de import şi cele ale produselor indigene. Există situatii in care importul se face pentru a

completa oferta internă insuficientă.

4 Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.327

8

Caz 3: Grpn <1

Atunci cand gradul de protecţie tarifară este mai mic decat 1, taxele vamale de import au un

nivel ineficient, produsul importat fiind mai competitiv prin preţ decat produsul indigen. Aceasta

situate poate aparea ca urmare a creşterii preţurilor interne, scaderii preţurilor externe sau a

modificării cursului de schimb a monedei naţionale5.

Nivelul impunerii este direct proportional cu gradul de prelucrare a produselor, de aceea este

necesar sa se detrmine şi indicatorul de protecţie efectivă:

Grpe - Gradul de protecţie efectivă

Tf - taxa vamală la produsele finite (exprimată procentual ad valorem)

Tm - taxa vamală la materiile prime (exprimata procentual ad valorem)

Vf - preţul produselor finite

Vm - preţul materiilor prime

Gradul de protecţie efectiva exprimă protecţia asupra valorii adaugate si arată orientarea

generală a sistemului taxelor vamale de import pentru comerţ şi producţia indigenă: poate sa

incurajeze importul de materie primă pentru a fi prelucrată în ţara la unele produse sau importul de

produse finite, la alte produse.

Taxele vamale de export

Taxele de export se intâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea

exporturilor. Aceste taxe sunt percepute asupra produselor destinate exportului şi se plătesc de către

firmele exportatoare, fiind suportate de catre consumatorul final al produsului respectiv.

In conditiile in care taxa vamală de export reprezintă o cheltuială in plus pentru exportator,

aceste taxe vamale se folosesc doar in anumite situaţii speciale:

pentru descurajarea exporturilor la produsele neprelucrate (minereuri, bumbac, etc) in scopul

prelucrarii acestora in ţară sau pentru păstrarea unor rezerve;

pentru a limita exporturile in ramurile in care producţia indigent nu acoperă nevoile de

consum;

atunci când preţurile mondiale sunt mai mari decat cele de pe piaţa internă, astfel taxele

vamale de export devin o pârghie de reglare a rentabilităţii obţinute de exportatori;

in toate situaţiile in care firmele autohtone, prin forţă lor economică pot controla preţurile

5 Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.72

9

de pe piata externă.

Taxele vamale de tranzit

Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afectează nici 6producţia, nici consumul. Se percep asupra mărfurilor ce tranzitează teritoriul statului respectiv.

Au fost folosite pe scara largă la inceputul utilizării taxelor vamale reprezentand surse importante

de venituri pentru autorităţile locale, in prezent se folosesc foarte rar pentru utilizarea: unor

amenajari speciale (canale, tuneluri, etc) sau a unor trasee care scurtează substanţial rutele

tradiţionale de transport. Au un nivel redus.

Statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obţinând diverse beneficii de

pe urma acestui lucru. In prezent majoritatea ţărilor au renunţat sa mai perceapă taxe vamale de

tranzit deoarece consecinta utilizării acestora ar fi o incărcare generala si nejustificata a costurilor

tuturor exporturilor. Acest proces de reducere a presiunii fiscale la frontiera determina, mai mult

decat compensatoriu, obţinerea altor categorii de venituri pentru bugetul de stat: taxe de autostrada, de

depozitare, pentru prelucrări uşoare, etc.

1.6 Calsificarea dupa modul de percepere

Taxele vamale ad valorem. Acest tip de taxe vamale sunt cel mai des intâlnite. Taxele

vamale ad valorem se percep asupra valorii declarate in vamă a produselor şi sestabilesc in cote

procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective. Astfel, daca mărimea

taxei vamale ad valorem este de 9% pentru un produs importat a carui valoare in vama este de 9

USD, marimea taxei vamale care se va percepe va fi de 1 USD. Dacă preţul internaţional creat, din

diferite cauze, la 20 USD, atunci in vamă se va percepe o taxa de 2 USD6. Taxa vamală ad valorem

ajusteaza nivelul impunerii vamale in funcţie de modificările ce au loc in marimea preţului bunului

respectiv, datorate in primul rand inflaţiei, dar şi multor altor cauze.

Valoarea vamală este exprimată in moneda naţională a ţării importatoare si se calculeaza

prin transformarea preţului mărfii importate, exprimat intr-o valuta străină, in moneda naţionala la

un curs dat de Fondul Monetar Internaţional.

Avantaje

asigură o procedură de percepere foarte simplă deoarece lista vamală poate fi elaborată mai

sintetic, pe grupe de produse.

Dezavantaje

influenţele nefavorabile pe care le pot produce oscilaţiile preţurilor de piaţa (scăderea preţurilor

6Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.112

10

de pe piaţă internaţională sau cresterea celor de pe piaţa internă) asupra eficacităţii taxelor

vamale şi asupra veniturilor bugetului de stat.

pericolul evaziunii fiscale - inscrierea in Declaraţia vamală a unor valori mai mici decat cele

reale pentru mărfurile de import. Pentru a putea identifica practicile neloiale in stabilirea valorii

in vamă (declaraţii vamale nesincere), organul vamal trebuie sa dispună de liste de preţuri (fie

preţuri minimale care stabilesc valoarea in vama a produsului şi care sunt fixate prin hotarâri

de guvern, fie liste ale preturilor efective, practicate pe principalele pieţe). Pentru eliminarea

practicilor abuzive statele membre GATT7 stabilesc valoarea in vamă a mărfii de import pe baza

valorii stabilite de piaţa mondială.

Taxele vamale specifice

Se percep sub forma unor cote fixe pe unitatea de masura a mărfii importate sau exportate

(USD per kilogram, m 2 , litru etc.). Sunt exprimate sub forma unei cifre absolute in moneda (arii

respective. Astfel, de exemplu, o taxă vamală specifică poate arata in felul urmator 25 USD per tona

sau 77,2 cenţi/kg. Impozitul este perceput in concordanţă cu numarul total de unităţi de masură de

marfă sosită in vamă şi nu in funcţie de preţul, sau valoarea in vamă a acesteia8 .

Avantajele perceperii taxelor vamale specifice:

asigură un nivel mult mai ridicat al protecţiei tarifare;

eficienţa taxelor nu este influenţată de oscilaţia preţurilor;

veniturile la bugetul de stat sunt mai puţin fluctuante;

inlătură posibilitatea apariţiei tentativelor de evaziune fiscală.

Dezavantajele perceperii de taxe vamale specifice

percepere se face cu mai multa dificultate, deoarece este necesară o detaliere foarte

analitică a listei vamale, iar aceasta lista trebuie actualizată foarte des.

In raport cu taxele vamale protecţioniste, taxele vamale specifice au un efect protecţionist

mai puternic, iar efectul protecţionist este cu atât mai mare cu cât preţurile sunt mai scăzute.

Taxele vamale mixte

In multe state sistemul mixt de percepere a inceput sa se bucure de o utilizare pe scara tot

mai largă. Metoda se bazează pe doua moduri de combinare a utilizării taxelor vamale ad valorem cu

taxele vamale specifice:

se utilizează taxele vamale ad valorem - ca formă principală pentru cele mai multe poziţii,

combinate cu cele specifice — care se percep doar la bunurile care este necesar un grad de protecţie 7 General Agreement on Tariffs and trade, eng8 Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.113

11

foarte ridicat.

se stabilesc atat taxe vamale ad valorem cat şi taxe vamale specifice pentru acelaşi

produs, organul vamal fiind abilitat sa aplice modul de percepere care asigură protecţia cea mai

ridicata.

De exemplu, pentru lână se poate percepe o taxă de 65,6 cenţi/kg + 17% din valoarea in

vamă. Astfel de combinaţii sunt menite a mări gradul de protecţie in vamă si de a asigura

stabilitatea acestuia vizavi de factorii care 1-ar putea vicia9.

1.7 Clasificarea după modul de fixare

Taxele vamale autonome

Acest tip de taxe vamale sunt instituie de fiecare ţară, in mod independent, pentru

schimburile comerciale cu anumite state cu care nu sunt incă incheiate nici un fel de inţelegeri de

natura vamală. Sunt fixate pe mai multe niveluri: maxime, minime si intermediare.

In practică se aplica taxe vamale diferenţiate in funcţie de interesele comerciale sau de altă

natură dominante la produsul respectiv, ori in funcţie de politica comercială promovată faţă de un

stat sau altul. Taxele vamale autonome reprezintă o primă formă a taxelor vamale folosite de un stat

independent, ca taxe vamale noi sau in urma restructurării radicale a regimului vamal vechi.

Taxele vamale autonome se aplică la importurile din ţările cu care nu există acorduri privind

"clauza naţiunii celei mai favorizate". Această clauză presupune ca daca unul din statele

contractante va acorda ulterior unui ai treilea stat condiţii de tarif vamal mai avantajoase, aceste

condiţii noi se vor aplica de drept şi schimburilor de mărfuri care vor interveni dupa aceasta data

între primii contractanţi.

Taxe vamale conventional (contractual)

Se aplică asupra relaţiilor comerciale intre ţările care fac parte din anumite uniunii vamale.

Se mai numesc şi taxe vamale contractuale.

Se percep asupra marfurilor provenind din tari care îşi acordă ,,clauza naţiunii celei mai

favorizate", astfel se pot desprinde cele doua trasaturi esenţiale ale taxelor vamale convenţionale:

sunt mult mai reduse decat cele autonome, pe care de regula le inlocuiesc sau impreună cu care

pot coexista;

fac obiectul negocierilor tarifare in cadrul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (respectiv

OMC10).

Taxele vamale autonomo - convenţional

Se bazează pe aplicarea simultană a taxelor vamale autonome şi a celor convenţional. 9 Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.11310 Organizaţia Mondială a Comerţului

12

Autoritatea vamală trebuie să asigure:

1. stabilirea originii mărfurilor. Ţara exportatoare nu intotdeauna este una şi aceeaşi cu ,,ţara

de origine" a produsului, de aceea pentru determinarea originii mărfurlor se foloseşte cel mai des

criteriul valoarii adăugate. Astfel fără de origine a unei mărfi devine aceea in care bunul respectiv

a incorporat cea mai mare parte din valoarea adaugată sau in care a suferit o transformare esenţială.

2. stabilirea taxelor vamale corespunzătoare in funcţie de regimul comercial practicat in

relaţiile cu statul respectiv.

Taxele vamale asimilate

In prezent nu se mai folosesc, insă s-au practicat pe scara largă, mai ales in primele două

decenii postbelice. Ele presupuneau preluarea regimului vamal de la un alt stat. Au fost ulilizate

indeosebi de ţările care şi-au câştigat independenţa de stat (fostele colonii). Aceste state nu aveau o

experienţă proprie relevantă pentru a-şi defini un regim vamal autonom, de aceea au preluat

regimul vamal al fostei melropole. După o perioada de experimentare, necesară defnirii unui regim

comercial propriu, se abandonează aceste practici.

1.8 Clasificarea după scopul impunerii

Taxe vamale protecţioniste

Sunl folosite pentru a reduce capacitatea concurenţială a mărfurilor de import în raport cu

produsele similare din producţia indigenă, avantajând astfel ramurile proprii de producţie şi balanţă

comercială. Au niveluri relativ ridicate. Sunt aplicate in mod diferenţiat, in funcţie de natura şi

originea mărfurilor respecltive. Indiferent de scopul lor direct, toate restricţiile tarifare au un efect

prolecţionist implicit.

Taxe vamale preferenţiale

Aceste taxe au un nivel mai redus, sunt aplicate tuturor sau numai anumitor mărfuri

importate din anumite ţări în scopul de a stimula schimburile comerciale cu ţările respective şi nu se

extind asupra mărfurilor provenind din alte ţări. Regimul comercial preferenţial nu se extinde în

mod automat asupra tuturor mărfurilor sau partenerilor. Acesl regim este considerat o exceptie de

la ,,clauză naţiunii celei mai favorizate", făcând obiectul unor prevederi special.

în acordurile comerciale bilaterale sau a unor scheme de preferinte aplicate in mod nereciproc

cum ar fi Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale (SGP).

13

Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale Nereciproce şi Nediscriminatorii (SGP) a fost

pus la punct in urma acordului UNCTAD11 şi implică scutirea de taxe vamale sau diminuarea acestora

la importul in ţările dezvoltate a marfurilor provenite din state care fac parte din categoria celor in curs

de dezvoltare. Aceste preferinţe comerciale tarifare sunt:

generalizante - urmau a fi aplicate de catre toate statele industrializate semnatare şi pentru

ansamblul produselor manufacturate si semimanufacturate,

nediscriminatorii - se prevedea a fi acordate tuturor ţărilor în curs de dezvoltare,

nereciproce - nu obligau statele beneficiare la nici o concesiune similara pe baze

mutuale.

Sistemul Generalizat de Preferinţe vamale Nereciproce si Nediscriminatorii (SGP) are cateva

caracteristici generate:

conform statutului juridic, preferinţele tarifare au un caracter temporar,

produsele incluse in SGP sunt in general manufacturate şi semifabricate12 şi ca excepţie

SGP nu este destinat produselor de baza - unele produse agricole si alimentare,

ţările "donatoare" de preferinţe prevăd anumite mecanisme - salvgardare - pentru a pastra

controlul asupra unor eventuale implicaţii negative pentru economia proprie incluse de

noile fluxuri de schimburi care iau naştere ca urmare a facilitafilor acordate. Practic aceste tari

îşi rezervă dreptul de a modifica, dupa caz, modalitatea de aplicare sau amploarea concesiilor

comerciale13.

In practică se disting doua tipuri de strategii ale aplicării SGP:

1. strategia reducerii nivelului taxelor vamale folosind una din urmatoarele metode:

produs cu produs, ţara cu ţara, reducere liniara sau armonizata;

2. strategia consolidarii sau meţtinerii taxelor vamale la un nivel constant

impiedicandu-le sa crească, pe o perioadă de timp determinată.

In concluzie sarcinile vamale preferenţiale reprezintă niveluri ale taxelor vamale de import

diferenţiate in funcţie de sursă geografică a mărfurilor sosite in vamă. Ţara căreia i se aplică, de

catre alte state, un tratament preferenţial beneficiază de taxe mai scăzute pentru diferite categorii

de mărfuri, Un exemplu recent de astfel de fenomen este SGP-ul , prezentat mai sus, iar un exemplu

istoric este Commonwealth-ul sau sistemul "imperial" britanic de preferinţe. Astfel de sisteme de

preferinţe sunt, in ansamblul lor, dezavantajoase pentru multe state neincluse în lista preferinţelor

datorită însuşi caracterului lor preferenţial, implicit discriminatoriu în multe privinţe.

11 United Natinons Conference of Trade and Development, eng12 Incluse în capitolele 25 şi 29 ale nomenclatorului de la Bruxelles13 Unele state stabilesc plafoane cantitative “de siguranţă” pentru importurile preferenţiale în scopul salvagardării intereselor propii si ale cele ale parteneriilor.

14

Taxe vamale de retorsiune

Aceste taxe vamale sunt o formă a taxelor vamale sanctionate care apare ca replica la

ridicarea nivelului taxelor vamale de catre un anumit stat fara a se fi convenit asupra acestei

măsuri14.

Nivelul taxelor vamale de retorsiune este prestabilit şi este astfel calculat incat sa produca

efectele urmarite: cand se doreşte obţinerea efectului prohibitiv, au niveluri foarte ridicate sau

suficient de ridicat pentru a anihila avantajele pe care unii parteneri doresc sa şi le creeze prin practici

neloiale.

Taxele vamale de retorsiune cele mai cunoscute şi folosite sunt taxele antidumping şi taxele

compensatorii, ambele având o natură atât tarifară cât si netarifară.

Taxele antidumping

Acest tip de taxe vamale de retorsiune se percep asupra produselor de import pentru a anihila

efectele dumpingului comercial practicat de unii exportatori şi se aplica numai la acele produse la care

strategia de intrare pe piaţa internaşională este dumpingul.

Practicarea dumpingului constă in folosirea unui pref de export mai scdzut decat cel

normal-determinat de condiţiile de producţie sau de cele ale pieţei respective. Astfel firma care

foloseşte strategia dumpigului comercial este avantajată sa patrundă sau sa-şi consolideze poziţia pe o

anumita piaţă, în dauna firmelor concurente.

Dumpingul este o formă a discriminarii prin preţuri si se bazeaza pe:

existenţa concurentei imperfecte şi posibilitatea firmei de a-şi stabili în mod autonom

propria politică, de preţuri, nefiind obligată la alinierea preţurilor,

segmentarea pieţelor - operaţiune ce poate genera efecte anticoncurenţiale, astfel se află in

atenţia organismelor antitrust15,

inexistenţa unei comunicaţii uşoare şi rapide între piaţae externă şi cea internă divizate.

Dumpingul distrugator sau pradator se întalneste atunci cand preţul de vânzare la export

este foarte mult diminuat, uneori sub costuri pe o perioada de timp determinata, scopul acestei

practici fiind scoaterea de pe piaţă sau chiar falimentarea concurenfei şi creşterea puternică a cotei

de piaţă sau parţii de piaţă deţinută, pasul final fiind revenirea la preţuri normale sau crescute pentru

a recupera pierderea anterioara16.

Măsurile antidumping luate împotriva exportatorilor şi cerute de grupuri de interes interne

14 Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.73

15 Sau protecţie a concurenţei16 Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.336

15

reprezentand industriile naţionale, au un caracter pur protectionist. Marimea taxei antidumping nu

poate fi mai mare decat marja de dumping - care se calculează ca diferenţa intre preţul normal,

practicaţ pe piaţa mondială, sau caracteristic unei anumite pieţe, si preţul artificial diminuat in mod

voit, prin politica de dumping.

Taxa antidumping = pret mondial – preţ de dumping

Aceasta taxa contribuie la formarea preţului de vamă a produselor respective, a valoriiîn

vamă, dupa care la aceasta se aplică celelalte elernente de fiscalitate17.

Taxele compensatorii

Se percep asupra mărfurilor de import care au beneficiat, în faţă de origine, de subventii

(sau prime de export, etc.) din partea bugetului de stat. Marimea taxei nu poate depaşi diferenţa de

preţ intre cel normal şi cel diminuat pe seama subvenţiilor primite din partea bugetului de stat de

catre exportator.

Statele au decis interzicerea subvenţiilor deoarece folosirea acestora la produsele destinate

exportului poate aduce prejudicii partenerului. In mod exceptional sunt admise subvenţiile folosite

de statele cele mai sărace pentru a-şi sprijini pătrunderea pe piaţa internaţională a produselor

ramurilor industriale in formare. Incelelalte cazuri, cand constată utilizarea de subventii la

produsele pentru export, statul importator poate institui regimul sancţionat prin perceperea de taxe

compensatorii. Calculul şi aplicarea lor se face ca şi in cazul taxei antidumping: ca diferenţă între

preţul mondial si preţul de ofertă subvenţionat, apoi se stabileşte valoarea in vamă şi se aplică celelalte

impozite şi taxe aferente.

Prin aplicarea taxelor antidumping sau a taxelor compensatorii se urmareşte reducerea costului

total al importului produselor respective la un nivel cat mai apropiat de cel normal. După aplicarea

taxelor in regim sanctional asupra valorii in vama, care cuprinde si cheltuielile cu taxele antidumping

sau taxele compensatorii facute de importatori, se aplică regimul comercial obisnuit, adica se

percep taxele vamale obişnuite, accizele sau alte elemente de fiscalitate prevazute pentru produsele

respective.

Măsurile anti-dumping şi compensatorii utilizate de ţara noastră sunt cele create şi folosite

de Uniunea Europeană, întrucât România este membra UE; acestea au urmatoarele caracteristici:

1.Masurile anti-dumping şi compensatorii sunt integrate in baza de date TARIC - Tariful

Integrat al Comunităţii Europene dupa cum urmeaza:

DUMP P taxa anti-dumping provizorie

17 Teodor Hada, Radu Bărbuţă, Fiscalitatea şi nontabilitatea firmei, Alba Iulia 2003, p.72

16

DUMP D taxa anti-dumping definitive.

COMP P taxa compensatoare provizorie

COMP D taxa compensatoare definitivă

2. Lista cu codurile tarifare a produselor la care se aplica taxe

anti- dumping/compensatorii au la baza regulamentele de baza:

Regulamentul (CE) nr, 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecţia impotriva

importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale

Comunitatii Europene (J.O. L056/06.03.1996).

Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecţia impotriva

importurilor care fac obiectul unor subvenţii din partea ţărilor care nu sunt membre ale

Comunitatii Europene (J.O. L288/21.10.1997).

Conform art. 14 la Regulamentul (CE) nr. 384/96 se prevad urmatoarele dispoziţii

generale: ,,Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament şi sunt percepute

de statele membre in conformitate cu forma, rata de schimb si celelalte elemente stabilite de

regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt de asemenea percepute in mod independent de taxele

vamale, de impozite şi de alte taxe percepute in mod normal la import

Niciun produs nu poate fi supus in acelasi timp taxelor antidumping şi taxelor compensatorii

pentru a remedia o situaţie care rezultă in urma unui dumping sau a acordarii unei subvenţii la export.

Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive, regulamentele sau deciziile

care prevăd acceptarea angajamentelor sau incheierea anchetelor sau a procedurilor sunt publicate

in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene"18 .

CAP. 2 ASPECTE LEGALE PRIVIND TAXELE VAMALE

Operatorul economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte

18 www.customs.ro

17

controlul vamal privind securitatea şi siguranţa şi/sau anumite simplificări prevăzute de

reglementările vamale.

Statutul de operator economic autorizat este acordat operatorilor economici la solicitarea

acestora prin depunerea unei cereri înaintate autorităţii vamale.

Cererea este însoţită in mod obligatoriu de următoarele documente:

a) chestionarul AEO;

b) certifictul de înregistrare al operatorului economic, în copie;

c) actul constitutiv al operatorului economic, cu modificările şi completările ulterioare, după

caz, în copie;

d) cazierul judiciar al persoanei care îl reprezintă legal pe operatorul economic;

e) cazierul judiciar al angajatului operatorului economic, responsabil cu reprezentarea acestuia

faţă de autoritatea vamală;

f) cazierul fiscal şi certificatul de atestare fiscală eliberate de autoritatea fiscală competentă;

g) o declaratie pe propria răspundere, prin care operatorul economic se obligă:

- să notifice Autorităţii Naţionale a Vămilor orice modificare survenită în activitatea pe

care urmează să o desfăşoare, legată de operatiunile pe care trebuie să le reglementeze

certificatul AEO;

- să informeze Autoritatea Naţională a Vămilor cu privire la evenimentelesemnificative

care ar putea afecta autorizarea sa, inclusiv cu privire la cazurile în care apare o

modificarea condiţiilor de acces la informaţii sau la modalităţi prin care informaţiile

respective sunt făcute disponibile.

Situaţii respingere a cererii

-solicitantul se află in procedură de faliment în momentul prezentării sale;

-sloicitantul are un reprezentant legal în materie de vamă, care a suferit o candamnare penală

definitiva,pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant

legal.

Tipuri de certificate:

Certificatele de operator economic autorizat (AEO) sunt codificate astfel:

a) AEOC – certificat AEO pentru simplificări vamale;

b) AEOS – certificat AEO pentru securiatate şi siguranţă;

c) AEOF – certificat AEO pentru simplificări vamale, securitate şi siguranţă.

Certificatul AEOC pentru agenţii economici care doresc sa beneficieye de simplificările

prevazute in reglementările vamale;

18

Certificatul AEOS pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de facilităţi in ceea

ce priveşte controalele vamale de securitate şi siguraţă aplicate la intrarea sau ieşirea

mărfurilor de pe teritoriul vamal al României;

Certificatul AEOF pentru agenţii economici care doresc să beneficieze de ambele

prevederi.

Certificatul AEO produce efecte juridice în cea de-a zecea zi lucrătoare de la emiterea sa.

În ceea ce priveste retragerea statutului de agent economic autorizat, aceasta produce

efecte juridice din ziua următoare notificarii.

2.1. Regimurile vamale

Prin regim vamal se înţelege una din următoarele situaţii:

Punerea în liberă circulaţie ;

Tranzitul ;

Antrepozitarea vamală;

Perfecţionarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;

Transformarea sub control vamal;

Admiterea temporara;

Perfecţionarea pasiva;

Exportul.

2.1.1. Punerea în liberă circulaţie

Prin punerea în liberă circulaţie, mărfurilor străine li se conferă statut vamal de mărfuri

româneşti, cu tot ceea ce înseamnă aplicarea măsurilor de politică comercială şi indeplinirea

formalităţilor vamale pentru importul mărfurilor.

Pierderea statutului de mărfuri românesti are loc în una din următoarele situaţii:

declaraţia de punere în liberă circulaţie este invalidata dupa acordarea liberului de vamă;

drepturile de import sunt rambursate sau remise:

- în cadrul regimului de perfecţionare activă sub forma sistemului cu rambursare:

- în cazul mărfurilor defecte sau al celor care nu respectă prevederile contractuale;

- în situaţiile în care rambursarea sau remiterea este supusă condiţiei ca mărfurile să fie

exportate sau reexportate ori să li se atribuie o destinaţie vamală aprobată în condiţiile

prevazute de regulamentul vamal.

19

Valoarea în vamă

Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea data de preţul extern al mărfii.În măsura

în care nu sunt cuprinse în preţul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se includ şi:

- cheltuielie de transport ale mărfurilor importate până la frontiera româna;

- cheltuielile de încarcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului) ale mărfurilor

de import, aferente parcursului extern;

- costul asigurarii pe parcursul extern.

În cazul existenţei unei redevenţe sau a dreptului de licenţă, acestea se adaugă la preţul

efectiv plătit sau de plătit numai dacă aceasta plată se referă la mărfurile de evaluat si constituie o

condiţie a vânzării acestora.

O redevenţa sau dreptul de licenţă referitoare la dreptul de folosire a unei mărci de fabrică

sau de comerţ se adaugă pentru mărfurile importate numai dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiţii:

redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se vând în aceeaşi stare sau care

sunt supuse numai unor prelucrări minore după import;

mărfurile se comercializează sub o marcă inregistrată, aplicată înainte sau dupa import,

pentru care se plăteşte redevenţa sau dreptul de licenţă;

cumpărătorul nu are libertatea de a obtine astfel de mărfuri de la alte persoane care nu sunt

legate de vânzator.

Dacă elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt exprimate la data

stabilirii acesteia în alta monedă decât în cea naţională, transformarea în lei a valorii în vamă se

face la cursul înregistrat în ultima zi de miercuri a lunii şi publicat în aceeaşi zi. Cursul înregistrat

în penultima zi de miecuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare.

Excepţii

În situaţia în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat

în aceeaşi zi diferă cu 5 % sau mai mult faţă de cursul stabilit conform celor precizate

anterior pentru a intra în vigoare în luna următoare, cursul îl înlocuieste pe acesta din urmă

începând din prima zi de miercuri a lunii respective;

Dacă în cadrul unei perioade de aplicare, cursul înregistrat într-o zi de miercuri şi publicat

în aceeaşi zi diferă cu 5 % sau mai mult, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în

vigoare în următoarea zi de miercuri;

20

În situaţia în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost

înregistrat, nu a fost publicat în aceeaşi zi, cursul înregistrat este cursul cel mai recent

publicat anterior acelei zi de miercuri.

În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în

cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în aceeaşi zi, ultimul curs înregistrat şi publicat în

precedentele 14 zile se consideră curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.

Atunci când determinarea definitiva a valorii în vamă nu se poate efectua imediat,

importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o

garanţie banească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, imoportatorul nu prezintă

documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedeaza la

executarea garanţiei, operaţiunea de vămuire fiind considerată încheiată.

Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să depună

la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţita de facuri sau de alte documente de

plată a mărfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declaratia de valoare în vamă

poate fi depusă şi prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.

Taxele vamale aplicate sunt cele prevăzute la data inregistrării declaraţiei vamale de

import.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a unei

terţe ţari de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion românesc;

b) bunurile obtinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce

îndeplineste conditiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion românesc.

2.1.2. Regimurile suspensive şi vamale economice

Regimurile suspensive sunt urmatoarele:

a) tranzitul;

b) antrepozitarea vamală;

21

c) perfecţionarea activă sub forma unui sistem cu suspendare;

d) transformarea sub control vamal;

e) admiterea temporară.

Regimurile vamale economice sunt următoarele:

a) antrepozitarea vamală;

b) perfecţionarea activă;

c) transformarea sub control vamal;

d) admiterea temporară;

e) perfecţionarea pasivă.

Plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv poate fi condiţionată de constituirea unei

garanţii care sa asigure plata datoriei vamale care sa-r naşte pentru aceste mărfuri.

Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în

anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obţinute sub acest regim primesc o

noua destinţie vamală admisă.

2.1.3. Exportul

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritoriul

României.

Sunt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate anterior, cu

excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii

comerciale.

Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţară este obligat să depună o

declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la locul

unde mărfurile sunt ambalate ori încărcate pentru a fi exportate.În cazuri temeinic justificate,

declaraţia vamală poate fi depusă şi la un birou vamal de frontieră.

La exportul de mărfur nu se încasează taxe vamale. Liberul de vamă la export se acordă cu

condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceiaşi stare în care acestea se

aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export.

Termene privind depunerea decleraţiei vamale de export

în cazul transportului maritim, pentru transporturile containerizate, cu cel puţin 24 de ore

înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;

22

în cazul transportului maritim, pentru mărfuriile în vrac, cu cel puţin 4 ore înainte ca

mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;

în cazul transportului maritim, când durata transportului este mai mică de 24 de ore, cu cel

puţin 2 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;

în cazul traficului aerian, cu cel puţin 30 de minute înainte de plecarea din aeroportul

internaţional;

în cazul traficului pe calea ferată, cu cel puţin 2 ore înainte de a părăsi teritoriul vamal al

României;

în cazul traficului pe calea rutieră, cu cel puţin o oră înainte de a părăsi teritoriul vamal al

României;

cu cel puţin 15 minute înainte ca mijlocul de transport să părăsească teritoriul vamal al

României pentru stocurile de piese de schimb şi pentru reparaţii, precum şi pentru

alimentele necesare transportului aerian şi maritim.

Atunci când exportul nu este permis decât cu preyentarea unei autorizaţii speciale sau a

unei licenţe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoţite de un astfel de titlu sau dacă acesta nu

este valabil.

Licenţele de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând nulitatea lor

absolută.

Regimul vamal aplicat călătorilo şi altor persoane fizice

Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţară sau în străinătate pot introduce şi

scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoţesc, fără a fi

supuşi taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.Această

hotărâre va ţine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România este

parte.Trebuie subliniat în plus că pentru coletele primite sau trimise persoanelor fizice se aplică

aceleaşi prevederi.

Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative şi valorice prevăzute în

hotărârea

Guvernului se aplică,la import, tariful vamal de import.

Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, poate aproba reduceri sau exceptări de la

taxele vamale prevăyute pentru bunurile introduse în ţară de persoane fizice.

Sunt scutite de la plata taxelor vamale, conform reglementărilor legale în vigoare,

următoarele:

23

efectele personale şi medicamentele necesare, în mod raţional, pe durata călătoriei sau

şederii în străinătate sau în ţară;

bijuteriile de uz personal;

cărţile, publicaţiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele, altele asemenea, necesare

uzului personal;

bunurile obţinute ca premii sau distincţii în cadrul unor manifestări oficiale;

băuturile alcoolice, ţigările, ţigaretele şi tutunul, în următoarele cantităţi: 2 litri de băuturi

alcoolice peste 22 grade, 4 litri de vin, 4 litri de bere, 200 bucăţi ţigarete, 50 bucăţi ţigări de

foi, 250 grame tutun; alte bunuri de orice fel, care se încadrează în limitele valorice care

sunt în vigoare la data tranzitării frontierei.

Bunurile enumerate mai sus se scutesc de la plata taxelor vamale dacă se înscriu în anumite

limite valorice, limite care se stabilesc pentru bunurile tranzitate de o persoană în interval de o

lună, la o singură trecere a frontierei (dus-întors). Pentru alte eventuale călătorii în luna respectivă,

cuantumul valoric al bunurilor care sunt scutite de la plata taxelor vamale se diminuează.

Sunt de asemenea scutite de la plata taxelor vamale la introducerea în ţară:

obiectele de artă, de colecţie şi antichităţile;

protezele, instrumentele, aparatele, cărucioarele şi triciclurile cu sau fără motor, inclusiv

piesele de schimb ale acestora, pentru uyul bolnavilor sau invalizilor, cu avizul organelor

sanitare;

bunurile introduse în ţară care se înapoiază ca nefiind admise la destinaţie;

Nu sunt supuse taxelor vamale bunurile mobile care formează masa succesorală, dobândite

prin succesiuni deschise în ţară sau în străinătate, dovedite pe baza unor documente oficiale,

precum şi monumentele funerare.

Reglementări în vederea scutirii de la plata taxelor vamale există şi în cazul persoanelor

fizice care îşi stabilesc domiciliul în România sau în străinătate.Astfel, persoanele fizice care îşi

stabilesc domiciliul în România pot introduce în ţară, fără plata taxelor vamale, orice bunuri,

inclusiv două mijloace de transport. Pentru ca aceste bunuri să nu fie vămuite trebuie ca

persoanele care le introduc să prezinte o adeverinţă de la Ministerul de Interne prin care să se

ateste faptul că ele îşi stabilesc domiciliul în România.

Aceste scutiri de taxe vamale cu privire la stabilirea domiciliului se aplică o singură dată,

în termen de maxim 9 luni de la data stabilirii domiciliului.

Prevederile cu privire la introducerea bunurilor în ţară fără plata taxelor vamale care sunt

în vigoare pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul în România se aplică şi persoanelor fizice

trimise în misiune permanentă în străinătate, pe o perioadă de cel puţin 24 de luni, după expirarea

acestei perioade.

24

Persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în străinătate pot să scoată din România, fără

plata taxelor vamale, următoarele:

ca bagaj însoţit: efecte personale şi alte obiecte necesare pe durata călătoriei;

ca bagaj neînsoţit, însoţit sau colet poştal, o singură dată, pe baza adeverinţei emise de

Ministerul de Interne: orice bunuri prezentate la vămuire, inclusiv două mijloace de

transport auto, indiferent de categoria acestora.

Persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în România, trimise în străinătate în interes

de serviciu sau de studii, pot scoate din ţară, fără a fi supuse taxelor vamale, următoarele:

efecte personale, precum şi materiale de studiu şi documentare;

obiecte de folosinţă îndelungată, respectând condiţia ca acestea să fie înscrise într-un

formular de inventar, completat în dublu exemplar, vizat de autoritatea vamală.

Pe toată durata şederii în străinătate, persoanele respective pot primi de la membrii lor de

familie colete, obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, necesare pe durata şederii, fără plata taxelor

vamale.

2.2. Zonele libere şi antrepozitele libere

Zonele libere şi antrepozitele libere sunt părţi din teritoriul vamal al României sau incinte

situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:

mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de import şi a

măsurilor de politică comercială la import, că nu se află pe teritoriul vamal al României,

atât timp cât nu sunt puse în liberă circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici

utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale;

mărfurile româneşti, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice,

beneficiază, pe baza plasării lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, de măsurile

legate de exportul mărfurilor.

Mărfurile româneşti pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condiţiilor stabilite

pentru exportul de mărfuri.

Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.

Intrarea şi ieşirea di zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea

vamală.

Perimetrele zonelor libere, punctelor de intrare şi de ieşire ale acestora, precum şi

persoanele şi mijloacele de transport care intră sau ies, sunt supuse controlului şi supravegherii

vamale.Efectuarea de construcţii de orice fel în zona liberă este condiţionată de autorizaţia

prealabilă a autorităţii vamale.

25

Accesul într-o zonă liberă poate fi interzis de autoritatea vamală, dacă persoanele fizice sau

juridice nu justifică interesul lor de a desfăşura o activitate licită în acea zonă.

Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile care intră în zonele libere sau care

staţionează ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport însoţitoare.Marfa se prezintă

autorităţii vamale, la cererea acesteia, de către titularul operaţiunii.Mărfurile periculoase,mărfurile

a căror deţinere sau circulaţie este stabilită prin reglementări speciale, mărfurile susceptibile de a

se altera , precum şi cele care necesită instalaţii speciale de depozitare sunt admise în zonele libere

numai cu condiţia să existe spatii sau incinte special echipate pentru primirea şi depoziotarea lor.

Mărfurile străine introduse în zonele libere, precum şi mărfurile româneşti şi sttrăine aflate

în zonele libere şi care se scot din ţară nu sunt supuse obligaţiei de depunere a declaraţiei vamale.

Pentru mărfurile româneşti care se introduc în zonele libere, precum şi pentru mărfurile

româneşti sau străine aflate în zonele libere şi care intră în ţară se depun declaraţii vamale.

Administraţia zonelor libere este obligată:

a) să comunice autorităţii vamale mărfurile aflate în zona liberă care sunt supuse drepturilor

de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;

b) să informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comerciale şi despre orice

altă activitate care se desfăşoară în zonele libere, în condiţiile prevăzute de lege.

Pe durata staţionării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:

să fie plasate puse în liberă circulaţie;

să facă obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului

sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distribuţie sau revânzare, fără

autorizare;

să fie plasate sub regimul de perfecţionare activă;

să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal;

să fie plasate sub regimul de admitere temporară;

să fie abandonate în favoarea statului;

să fie distruse, pe cheltuiala deţinătorului, cu condiţia ca persoana interesată să furnizeze

autorităţii vamale toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare.

Persoana fizică autorizată sau persoana juridică care exercită o activitate de prelucrare, de

transformare, de vânzare, de cumpărare sau de stocare de mărfuri este obligată să înfiinţeze şi să

ţină o evidenţă operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală şi să o pună la

dispoziţia acesteia pentru control. Mărfurile se înregistrează în această evidenţă în momentul în

care sunt introduse în locurile sau în incintele deţinute de o astfel de persoană.

Pentru mărfurile străine care se introduc în porturile libere sau pentru cele aflate în astfel

de porturi şi care se scot din ţară nu se depun declaraţii vamale.

26

Pentru mărfurile străine aflate în porturile libere, care urmează să fie introduse în ţară, se

depun declaraţii vamale, conform reglementărilor în vigoare.

Pentru mărfurile româneşti care se introduc în porturile libere şi sunt destinate exportului,

consumului sau utilizării în astfel de porturi, se întocmesc formalităţi simplificate de evidenţă

operativă, stabilite de autoritatea vamală. Aceste mărfuri se pot reintroduce în ţară după efectuarea

unor formalităţi simplificate de evidenţă operativă similare.

Pentru mărfurile româneşti aflate în porturile libere şi care sunt destinate exportului se

depun la biroul vamal din port declaraţii vamale de export, după încărcarea acestora pe mijlocul de

transport cu excepţia mărfurilor româneşti vămuite pentru export la un birou vamal de interior.

27

CAP 3. TARIFUL VAMAL ŞI CLASIFICAREA TARIFARĂ A MĂRFURILOR

3.1 Definirea Tarifului Vamal

Tariful vamal reprezintă nomenclatorul produselor supuse taxelor vamale, care cuprinde

lista mărfurilor supuse impunerilor vamale, expuse pe grupe şi categorii, insoţite de nivelul taxelor

percepute asupra fiecarui produs sau grupă de produse in parte. Uneori in tariful vamal sunt

surprinse şi mărfurile scutite de taxa, precum şi o serie de reglementări existente in raporturile

comerciale ale unui stat cu altele.

Tariful vamal reprezintă, în practică, componenta principală a regimului vamal al unei

ţări19. Regimul vamal reprezintă statutul juridic pe care îl va primi marfa în procesul vîmuirii;

acesta indică pe de-o parte, dacă şi unde se vor plati taxele vamale, iar pe de altă parte, dacă şi in ce

condiţii marfa va fi supusă controlului vamal.

Regimurile vamale sunt de doua feluri:

1. Regim vamal comun — se aplică automat in conformitate cu legea vamală şi priveşte

majoritatea mărfurilor de import - export;

2. Regimurile vamale suspensive - au ca efect suspendarea plăţii anumitor taxe vamale sau

a aplicării unor măsuri de control; ele trebuie să fie solicitate in mod expres. în practica vamală a

Uniunii Europene principalele regimuri suspensive sunt legate de operaţiunile de tranzit, de

importul pentru producţia de export (regimul de drawback), de importul temporar, de depunerea

mărfii in antrepozitele vamii, etc.

In funcţie de clasificarea taxelor vamale tariful vamal poate fi: tarif vamal convenţional, tarif

vamal prefereţial, tarif vamal autonom, tarif vamal sancţional.

Redactarea tarifului vamal presupune utilizarea unuia sau mai multor criterii de clasificare

a mărfurilor. Aceste criterii servesc la ordonarea mărfurilor înscrise în lista vamală.

Principalele criterii utilizate in prezent sunt:

originea mărfurilor (produse vegetale, minerale sau animale);

gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate sau produse finite);

destinaţia mărfurilor (bunuri pentru consum sau pentru investiţii)

Pe plan internaţional s-au facut eforturi in vederea uniformizării sistemelor de clasificare a

mărfurilor, astfel în prezent se utilizează urmatoarele sisteme20:

19 Postelnicul, Cătălin, Economie Internaţională, Cluj-Napoca, 2002, p.111-115

20 Ciobanu, Gheorghe, Tranzacţii economice internaţionale, Ed Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2004, p.338-339

28

1. Clasificarea tip pentru comerţ internaţional21 a fost elaborata de Comisia de statistică

ONU în 1950 şi revizuită în 1975. Conform acestui sistem mărfurile sunt ordonate in 1924 de poziţii

tarifare, fiind o clasificare pe cinci cifre (volum valoric, dinamică, structură pe mărfuri, orientare

geografică a exportului şi importului etc.). Se foloseste pentru perceperea de taxe vamale doar de

Japonia si Australia, restul ţărilor folosesc această clasificare doar la elaborarea de statistice

solicitate de ONU.

2. Nomenclatorul vamal de la Bruxelle a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală

in anul 1950 (ultima revizuire in 1978). Mărfurile sunt grupate in 99 de capitole, ce cuprind in total

1011 poziţii, clasificarea făcându-se dupa gradul de prelucrare combinat cu cel al originii

mărfurilor. Primele 24 de capitole cuprind produsele de baza, iar capitolele de la 25 la 99 cuprind

produsele manufacture. Acest nomenclator este utilizat de 135 de ţări, inclusiv de unele grupări

economice cum ar fi Uniunea Europeană.

Folosirea in paralel a mai multor sisteme de clasificare a mărfurilor determină o serie de

inconvenienţe, ceea ce a determinat Consiliul de Cooperare vamală sa adopte "Convenţia cu privire

la sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor". Documentul a intrat in vigoare in

1987, procesul de ratificare fiind accelerat dupa finalizarea Rundei Uruguay de negocieri GATT.

Este considerat un sistem polivalent de clasificare deoarece:

facilitează negocierile comerciale,

uşurează acordarea şi gestionarea preferinţelor tarifare,

asigură colectarea, prelucrarea şi analiza datelor statistice,

permite simplificarea şi standardizarea documentelor comerciale,

determină accelerarea procesului de transmitere a informaţiilor.

Are o structura cu nivele progresive de detaliere, alcatuita din 21 secţiuni, 96 capitole si

1241 poziţii, identificabile prin codificări de 4 cifre, si 5019 grupe de mărfuri pentru clasificarea

cărora se utilizează codiflcarea cu şase cifre.

In practica schimburilor comerciale Internaţionale, se întalnesc doua tipuri de tarife

vamale:

1. tariful vamal simplu

2. tariful vamal compus

Tariful vamal simplu are o singură coloană de taxe vamale pentru toate mărfurile,

indiferent de provenienta acestora. Este folosit foarte rar si doar de unele ţări in curs de dezvoltare

cum ar fi Tunisia sau Etiopia. Acest tarif presupune de fapt, nediferenţierea pe parteneri a

regimului vamal.

Tariful vamal compus are cel puţin două coloane de taxe vamale, diferenţiate pe mărfuri în 21 Standard Internaţional „Trade Classification” sau S.I.T.C.

29

funcţie de provenienţa acestora. Fiecare coloană de taxe vamale fixează regimul vamal pentru o

anumită ţara sau grup de tari. Unele state cum ar fi Rusia sau China folosesc doar doua coloane in

care sunt stabilite taxele vamale minime şi maxime, pentru fiecare produs. Cele mai multe ţări

utilizează trei coloane de taxe vamale: pentru taxele autonome, taxele aferente CNF ~ Clauza

naţiunii celei mai favorizate, şi taxele preferenţial. Un numar mai mic de state folosesc tarife

vamale avand mai mult de trei coloane; de exemplu SUA utilizează patru coloane, iar Canada 5

coloane de taxe vamale.

Tariful vamal poate fi definit ca fund un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor

supuse impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de

produse. Tariful vamal reprezintă principalul instrument pentru reglementarea schimburilor

comerciale externe (art. XI GATT22).

3.2 Tariful vamal al României

3.2.1 Componenta Tarifului vamal al României

Tariful vamal al României cuprinde:

1) Nomenclatura combinata a mărfurilor;

2) orice alta nomenclature care se bazează parţial sau integral pe Nomenclature combinată a

mărfurilor sau care adaugă la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilită prin dispoziţii

legale naţionale care reglementează domenii specifice in vederea aplicării măsurilor tarifare

legate de schimbul de mărfuri;

3) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mărfurilor

cuprinse in Nomenclatura combinată a mărfurilor, precum şi cele instituite în cadrul

politicii agricole sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezultă

din transformarea produselor agricole, daca este cazul;

4) măsurile tarifare preferenţiale cuprinse in acordurile încheiate de România cu anumite ţări

sau grupuri de ţări si care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferenţial;

5) măsurile tarifare preferenţiale care pot fi acordate unilateral de Romania pentru anumite

ţări sau grupuri de ţări;

6) măsurile tarifare care prevăd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente

22 Interzicerea de către părţile contractante, in teleţiile reciproce, a restricţiilor cantitative, sau a altor măsuri cu efecte simulare la importul şi exportul de mărfuri – articolul XI GATT – Acordul General pentru Tarife si Comerţ – un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte anumite principii şi reguli în domeniul releţiilor comerciale; să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberaliyarea acestora.

30

unor anumite mărfuri;

7) alte măsuri tarifare prevazute in legislaţia României23.

3.2.2 Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română

Taxele vamale percepute de autoritatea vamală română se pot clasifica in:

• taxe vamale de bază;

• taxe vamale preferenţiale.

Taxele vamale de bază sunt stabilite potrivit politicii comerciale a Romaniei şi/sau

acordurilor Internaţionale la care România este parte semnatară (Acordul privind aplicarea art.VII

al Acordului General pentru Tarife si Comer} (GATT), parte integranta a Acordului de la Marrakech

privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului, pe care România il aplica fară rezerve,

ratificat prin Legea nr. 133/1994).

Taxele vamale preferenţiale fac obiectul unor acorduri de liber schimb Tncheiate de

România cu ţărn (Moldova, Turca, Lituania, Israel) sau grupuri de ţări (Uniunea Europeana -UE,

Asociatia Europeana a Liberului Schimb - AELS, Acordul Central European al Comertului Liber -

CEFTA etc.) pentru unele mărfuri sau categorii de mărfuri.

Pentru a se putea aplica o taxă preferenţiala este necesară prezentarea şi depunerea unui

certificat de circulaţie a mărfurilor valid (de exemplu de tip EUR) împreuna cu Declarţia vamală de

import şi a celorlalte documente prevazute de Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.

Atat taxele vamale de baza cat şi taxele vamale preferenţiale sunt stabilite pe fel de marfă a

carei clasificare se face în funcţie de regulile generale şi notele explicative de interpretare a

nomenclaturii mărfurilor prevazute in Tariful vamal de import al României, specifice Convenţiei

Internaţionale a Sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, incheiată la Bruxelles la

14 iunie 1983, la care România este parte24.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, in funcţie de felul mărfii

sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si convenţiilor

Internaţionale la care Romania este parte. Prin tratament tarifar favorabil se inţelege o reducere sau o

exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată şi in cadrul unui contingent tarifar25. De exemplu un

autovehicul fabricat în Uniunea Europeană, pentru care a fost eliberat un certificat de circulaţie a

mărfurilor EUR1 valid, beneficiază de tratament tarifar favorabil la momentul intocmirii formalităţilor

23 Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 4624 Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 4825 Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României, art 49

31

vamale de import in România26.

3.2.3 INTRASTAT - o declaraţie recapitulativă

Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comerţul cu

bunuri între ţările din Uniunea Europeană.

Incepând cu data de 01.01.200727 comertul internaţional, al societăţilor comerciale

romaneşti, cu alte companii din ţările membre U.E, nu mai necesită formalităţi vamale. Cu toate

acestea conform Regulamentelor nr. 638/2004 si 1982/2004 ale Consiliului Europei, toate

societăţile comerciale care efectuează comerţ intracomunitar trebuie să depună prin sistemul

statistic intracomunitar - INTRASTAT - o declaraţie recapitulativa pentru fiecare lună28.

Declaraţia statistică INTRASTAT este completată de toti operatorii economici ale caror

importuri şi/sau exporturi din/catre statele membre ale Uniunii Europene depăşesc pragurile

valorice stabilite pentru anul de referinţă.

Obligaţia furnizării datelor Intrastat revine operatorilor economici care îndeplinesc

urmatoarele condiţii:

sunt înregistraţi in scopuri de taxă pe valoare adaugata (au cod de identificare fiscală);

realizează schimburi de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;

valoarea totală anuală a schimburilor de bunuri pentru fiecare din cele doua fluxuri,

introduceri respectiv expedieri, depaşeşte pragul valoric Intrastst stabilit pentru fiecare an.

Există doua categorii de operatori:

operatorii economici care in anul anterior au depăşit pragurile valorice stabilite pentru anul

în curs vor transmite declaraţia Intrastat pentru toate lunile anului;

operatorii economici care depăşesc pragurile valorice în cursul anului, transmit declaraţia

Intrastat incepand cu luna în care au fost depaşite pragurile valorice.

Pragurile reprezintă limita valorica a schimburilor intracornunitare sub care operatorii

economici sunt scutiţi să transmita declaraţia Intrastat. Pragurile statistice se stabilesc separat şi pot

avea valori diferite pentru introduceri şi respectiv expedieri intracornunitare de bunuri.

Informaţiile privind pragurile valorice INTRASTAT se publica anual, in Monitorul Oficial

al României, la sfarşitul anului anterior celui pentru care pragurile valorice sunt in vigoare.

Pragurile valorice INTRASTAT 29 stabilite pentru anul 2009 sunt:

• pentru introduceri intracomunitare: 300.000 RON

26 www.avocatura.com27 Data aderării României la Uniunea Europeană28 www.declaraţie-intrastat.ro29 www.intrastat.ro

32

• pentru expedieri intracomunitare: 900.000 RON

Operatorii economici furnizori de date Intrastat trebuie să transmită lunar la INS, în format

electronic, o declaraţie statistică în care sunt folosite urmatoarele noţiuni specifice:

introducere de bunuri: sosirea bunurilor in România din Statele Membre ale Uniunii

Europene;

expediere de bunuri: ieşirea bunurilor din România catre Statele Membre ale Uniunii

Europene.

Declaraţia Intrastat se depune numai electronic prin utilizarea uneia din urmatoarele

metode:

online utilizând aplicaţia pusă la dispoziţie de INS;

offline-utilizand softul pus la dispozitie de INS.

Termenul limita de transmitere a datelor Intrastat la INS il reprezintă intotdeauna data de 15

a lunii urmatoare celei de referinţă. Intarzierea, refuzul sau comunicarea de date incorecte sau

incomplete se pedepseşte cu amenzi cuprinse 7500 si 15.000 lei.

Declaraţia Intrastat - Declaraţia recapitulativă se prezintă ca o declaraţie vamală având

insă mai puţine date decat actuala declaraţle vamală in detaliu. Totuşi aceasta declaraţie trebuie sa

conţină informatii despre:

1 . fluxul (introduceri/expedieri)

2. perioada de referinţă

3. date de identificare ale firmei

4. ţara de destinaţie ţara de expediţie

5. cod marfa (8 cifre conform Nomenclatorului Combinat)

6. natura tranzacţiei

7. modul de transport

8. termenii de livrare

9. cantitatea în kg

10. cantitatea în unitate de masură suplimentară

11. valoarea facturată

12. valoarea statistică.

3.2.4 Valoarea in Vamă

Valoarea in vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea in

aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si cornerţ (GATT)1994,

valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt

33

vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii.

Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci cand anumite elemente specifice care sunt

considerate ca facând parte din valoarea in vamă sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse

in preţul efectiv platit sau de platit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de

transport si costul asigurării mărfurilor importate, precum si cheltuielile de incărcare şi

manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la punctul de introducere a mărfurilor

pe teritoriul vamal al Comunităţii, redevente şi drepturi de licenţa, etc.). In valoarea de tranzacţie

se includ şi anumite prestaţii făcute de cumparator în favoarea vanzatorului sub formă de mărfuri sau

de servicii determinate, altele decat sub forma de bani.

Sunt prevazute 51 elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor, cu

condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de platit ( de exemplu: cheltuielile de

transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de

cumparare, etc.).

Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinată pe baza preualui de tranzacţie, ea se

determină prim parcurgerea succesivă a urmatoarelor regulilor de evaluare până la prima in

conformitate cu care aceasta valoare poate fi stabilită:

(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vandute pentru export in Comunitate si

exportate in acelaş sau aproximativ acelasi moment cu mărfurile care se evaluează;

(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vandute pentru export in Comunitate şi

exportate în acelasi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vanzărilor in Comunitate de mărfuri

importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizand cantitatea cea mai mare, către

persoane care nu au legatura cu vanzătorii;

(d) valoarea calculată egala cu suma:

• costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări in procesul de fabricare a

mărfurilor importate;

• valorii profitului şi cheltuielilor generate egale cu cele care se reflectă in mod obişnuit in

vanzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de

producatori in ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;

• cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi

cheltuielile de încarcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la

punctul de întroducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunitaţii. Determinarea valorii in

vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul de vanzare in

Comunitate pentru marfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa internă a

ţării exportatoare, valori in vama minime, arbitrare sau fictive, etc.

34

3.2.5 Prezentare TARIC - RO ( Tariful Integral al Comunităţii Europene - România )

TARIC a fost stabilit in baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE

de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun. Acest tarif

este o bază de date destinată să indice dispoziţiile legale comunitare aplicabile (măsuri tarifare şi

netarifare) pentru un anumit produs, atunci cand acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau,

dupa caz, cand acesta este exportat catre ţări terţe.

TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinata (NC - codificare la 8 cifre) care constituie

nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vamuire a mărfurilor

precum si pentru intocmirea statisticilor de cornerţ al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT) şi a

statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT).

Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru

procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / catre ţări terţe; totodata, el este un instrument

util de informare pentru operatorii economici.

TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia

comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor (S.A.),

Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingenţe

tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingenţe tarifare preferenţiale);

sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; taxe

antidumping sau de compensate (antisubvenţie); prohibijii la import şi la export; restricţii la import

şi la export; coduri adiţionale; restituiţi la export; referiri cu privire la reglementările comunitare

care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare si netarifare aplicabile in

procesul de vamuire a mărfurilor.

Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile naţionale

referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative raţionale cu implicaţii în activitatea

vamală.

Pentru fiecare masură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau

naţional care instituie masura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol explicative.

3.2.6 Originea mărfurilor

Originea este "naţionalitatea" economica a mărfurilor în comerţul internaţional. Există

două tipuri de origine, preferenţială şi nepreferenţială.

Regulile de origine nepreferenţială sunt folosite pentru a determina originea produselor

35

supuse măsurilor de politica comercială, cum ar fi, taxe anti-dumping şi de compensaţie,

embargouri comerciale, măsuri de protecţie şi compensatorii., restricţii cantitative, dar şi pentru cote

tarifare, pentru statistici comerciale, pentru achiziţii publice.

Pentru marcarea originii etc. In plus, restituirile la export in UE In cadrul Politicii Agricole

Comune se bazează de cele mai multe ori pe originea nepreferenţială.

Originea preferenţială conferă anumite beneficii pentru mărfurile comercializate între diferite

ţări, în special taxe vamale reduse sau chiar zero.

In ambele cazuri un element important în determinarea originii este clasificarea lor tarifară.

Mărfurile comercializate sunt identificate in Comunitate printr-un cod numeric in Nomenclatura

Combinata şi înainte de a determina originea este esenţial sa se determine codul CN.Originea preferenţială este atribuita mărfurilor din diverse ţări care respectă anumite

criterii de origine. În scopul obţinerii originii preferenţiale, în general regulile prevăd ca mărfurile

sa fie obţinute în întregime sau sa fie supuse unor prelucrări sau transformări specifice.

Originea preferenţială conferă anumite beneficii tarifare (taxe reduse sau zero) pentru

mărfurile comercializate între ţări care au un astfel de acord între ele, sau atunci cand o ţară acordă

unilateral astfel de beneficii.

Pentru a obţine origine preferenţiala mărfurile dintr-o ţară trebuie sa respecte condiţiile

specifice prevazute de protocolul de origine al acordului incheiat de Comunitate cu ţara în cauză

sau regulile de origine ale acordurilor autonome care prevad tratamentul tarifar acordat unilateral

de Comunitate. Asta înseamna ca mărfurile fie (1) sunt fabricate din materii prime care au fost

produse sau obţinute în ţara beneficiara fie (2) au suferit o anumita prelucrare sau transformare în

ţara beneficiara. Astfel de mărfuri sunt considerate "ORIGINARE".

În toate acordurile există o listă de prelucrări sau transformări ce trebuie aplicate

materialelor neoriginare pentru a obţine statutul de produs originar. Aceste reguli sunt deseori

numite "reguli de lista". Ele stabilesc prelucrarea sau transformarea minimi ce trebuie aplicată

materialelor neoriginare astfel încât produsul rezultat să obtină statutul de produs originar.

Prelucrări sau transformări care le depaşesc pe cele prevazute în lista pot fi efectuate şi nu

afectează statutul de produs originar deja obţinut.

Structura listei cu prelucrari sau transformări ce trebuie aplicate materialelor neoriginare se

bazează pe structura Sistemului Armonizat. Deci pentru a putea stabili ce prelucrari sau

transformari sunt necesare pentru un produs anume este necesar sa se cunoasca clasificarea tarifara

a acestuia.

Origine nepreferenţială - doua criterii de baza sunt utilizate pentru determinarea originii

şi anume produse "obţinute în întregime" şi produse care au suferit o ''ultimă transformare

substanţială". In cazul în care este implicată doar o ţară se va aplica criteriul "obţinut în

36

întregime". In practică, acesta este limitat la produsele obţinute in stare naturală şi produse

derivate din acestea. Daca sunt doua sau mai multe ţări implicate in procesul de producţie al

bunurilor, criteriul "ultima transformare substanţială" determină originea acestor bunuri.

In general criteriul ultimei transformări substanţiale este exprimată în trei feluri:

- Prin regula schimbării (sub) poziţiei tarifare în Sistemul Armonizat;

- Prin lista de prelucrari şi transformări asupra bunurilor, care conferă sau nu originea ţării in

care aceste operaţiuni sunt realizate;

- Prin regula valorii adăugate prin care creşterea valorii datorata operaţiunilor de asamblare şi

incorporarea de materiale reprezintă un anumit nivel din preţul de uzină al produsului

Informaţii de origine obligatorii (IOO)

Sunt decizii emise în România de Autoritatea Naţională a Vămilor, care sunt obligatorii

pentru autorităţile vamale din toate Statele Membre în ceea ce priveste originea mărfurilor

importate sau exportate dupa emiterea lor, cu condiţia ca marfurile şi circumstanţele în care acestea

au obtinut statutul de produs originar să fie identice cu cele descrise in IOO.

Informaţiile sunt valabile 3 ani de la data emiterii.

Cererea pentru emiterea unei astfel de informaţii se face in scris catre autorităţile

competente din Statul Membru în care aceasta informaţie va fi folosită sau catre autorităţile

competente din Statul Membru în care solicitantul îşi are sediul. Informaţiile sunt emise in cel mult

150 zile de la data acceptării cererii.

Prin prezentarea unei IOO nu se elimina necesitatea prezentăirii unei dovezi de origine.

Cererea pentru IQQ trebuie sa includa urmatoarele date:

1. numele şi adresa titularului;

2. numele şi adresa solicitantului în cazul n care persoana nu este titularul;

3. temeiul juridic , în sensul art. 22 sj 27 din Codul Vamal Comunitar30;

4. descrierea mănunţita a mărfurilor şi încadrarea lor tarifară;

5. compoziţia mărfurilor şi metodele de examinare folosite pentru stabilirea acesteia şi preţul

lor de uzin, dacă este necesar;

6. condiţiile care permit identificarea originii, materiile prime folosite şi originea acestora,

încadrarea tarifară, valorile corespunzătoare şi descrierea circumstanţelor (reguli de

30 Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comnuitar (Codul Vamal Modernizat)Art. 22 – În scopul sigurării unei mai bune protecţii a intereselor financiare ale Comnunităţii si ale statelor membre, o garanţie ar trebui să acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect într-un transport sau într’o declaraţie pentru care aceasta a fost furnizată, pentru acelaşi notiv, angajamentul garantului ar trebui, de asemenea, să acopere cunantumul taxelor d eimport sau al export ce urmează a fi plătite ulterior controalelor de dupa acordarea liberului de vamaă.Art. 27 – Normele în materie de declaraţie vamale şi pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal ar trebui sa fie modernizate şi raţionalizate şi, în special , ar trebui să impună ca declaraţiile vamale să fie de regulă întocmite pe cale ecectronică şi să prevadaă doar un singur tip de declaraţie simplificată.

37

schimbare a poziţiei tarifare, valoarea adaugată, descrierea operaţiunii sau transformării, sau

orice alta regula specifică) ce permit intrunirea condiţiilor; trebuie menţionate în mod special

regula exacta de origine aplicata şi originea mărfurilor;

7. mostrele, fotografiile, planurile, cataloagele sau alte documente disponibile privind

compoziţia mărfurilor şi materialele componente şi care pot ajuta la descrierea procesului

de fabricate sau transformare suferit de materiale;

8. acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat în limba oficiala

(sau una dintre limbile oficiale) a statului membru interesat, dacă se cere acest lucru de catre

autorităţile vamale;

9. orice date ce urmeaza a se consideră confidenţial, fie faţă de public, fie faţă de

administraţii;

10. indicarea de catre solicitant dacă, după cunoştinţele sale, în Comunitate s-au solicitat deja ori

s-au eliberat informaţii obligatorii privind tarifele sau originea pentru mărfuri sau materiale

identice sau similare cu cele menţionate la (4.) sau (6.);

11. acceptul ca informaţiile furnizate sa poata fi stocate intr-o bază de date a Comisiei cu acces

public; totuşi, în afara art. 15 din Codul Vamal Comunitar31, se aplică dispoziţiile ce

reglementează protecţia informaţiilor în vigoare în statele membere32.

Orice persoană poate solicita autoritaţii vamale atat informaţii privind aplicarea

reglementarilor vamale în ceea ce priveşte clasificarea mărfurilor, cat şi informaţii tarifare

obligatorii.

3.2.7 Declaraţia vamală

Mărfurile de export/import trebuie să facă în România obiectul unei declaraţii vamale,

indiferent dacă acestea sunt sau nu supuse conform reglementărilor in vigoare impunerii vamale.

Declaraţia vamală este un document prin care declarantul:

solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (export, import, reexport, etc.)

se angajează să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin potrivit regimului vamal (de exemplu:

să platească taxele vamale aferente mărfii)

31 Regulamentul (CE) nr.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comnuitar (Codul Vamal Modernizat)Art.15 – pentru garantarea unui echilibru între necesitatea ca autorităţiile vamale să asigure aplicarea corectă a legislaţiei vamale, pe d eo parte, şi dreptul operatorilor economici de a fi trataţi în mod echitabil, pe de altă parte, ar trebui să se acorde acestor autorităţii competenţe extinse de control, iar operatorilor ar trebui să li se acorde un drept la o cale de atac. 32 www.customs.ro

38

furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea obligatiilor fiscale, asigurarea urmăririi

curente a operaţiunilor de comerţ exterior, precum şi pentru scopuri statistice.

Documentele care însoţesc declaraţia vamală pentru punerea in libera circulate sunt

urmatoarele:

> factura în baza căreia se declară valoarea in vama a mărfurilor;

> declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor declarate;

> documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de

derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;

> toate celelalte documente cerute pentru aplicarea dispoziţiilor ce reglementează punerea in

libera circulaie a mărfurilor declarate;

> documentele de transport sau, dupa caz, documentele aferente regimului vamal precedent;

> lista coletelor sau un document echivalent indicand conţinutul fiecărui ambalaj în cazul în care

în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje.

Introducerca sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a

oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. În punctele

de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează

potrivit legii. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri

sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

3.2.8 Teritoriul vamal al României

Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat

a României, precum si marea teritorială a Romaniei, delimitata conform normelor dreptului

internaţional şi legislaţiei române in materie. Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al

teritoriului ţării şi al mării teritoriale33 .

Reglementările vamale se aplica in mod uniform pe intreg teritoriul vamal al Romăniei, in

masura in care nu există dispoziţii contrare prevazute in acordurile şi convenţiile internaţionale la care

România este parte.

Atunci cand apare o datorie vamală, drepturile legal datorate, se determină pe baza

Tarifului vamal al României. Dispoziţiile, prevazute în alte acte normative, care reglementează

domenii specifice schimbului de mărfuri se aplică, dupa caz, potrivit clasificării tarifare a acelor

33Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, art.3

39

mărfuri.

40

CAP. 4 PROTECŢIA TARIFARĂ INSTRUMENT AL POLITICII COMERCIALE

4.1 Efectele unei taxe vamale

Barierele tarifare, cele mai simple măsuri de politică comercială, sunt reprezentate de

taxe vamale percepute cu ocazia importului unui bun. Taxa vamală specifică apare sub forma unei

sume, fixată pe unitatea de măsură fizică (de exemplu, 3 dolari pe barilul de petrol). Taxele ad

valorem sunt taxe percepute sub forma unui procent din valoarea bunului importat (de exemplu,

25% pentru importul de camioane). Şi într-un caz şi în celălalt, efectul taxelor vamale este de

a ridica preţul de vânzare al bunurilor importate.

Tarifele vamale reprezintă cea mai veche formă de politică comercială, fiind ades

utilizate ca sursă de venituri pentru bugetul statului. Adevărata raţiune pentru care ele au fost

însă folosite a fost aceea de a proteja anumite sectoare economice. Astfel, la începutul

secolului al XIX-lea, Anglia folosea taxele vamale (faimoasele legi asupra grâului) pentru a-şi

proteja agricultura contra concurenţei străine, în vreme ce, la sfârşitul aceluiaşi secol,

Germania şi SUA apelează la măsurile tarifare pentru a-şi proteja noile sectoare industriale. În

epoca recentă, importanţa taxelor vamale a scăzut, guvernele preferând să protejeze industriile

naţionale prin măsuri de natură netarifară. Cu toate acestea, înţelegerea corectă a

efectelor produse de o taxă vamală reprezintă o condiţie esenţială pentru înţelegerea celorlalte

măsuri de politică comercială.

Figura 1 Efectele unei taxe vamale

În figura 1 sunt ilustrate efectele unei taxe vamale specifice, de x dolari pe unitatea de

41

grâu34. Astfel, în absenţa taxelor vamale, preţul grâului ar fi egal cu preţul mondial, atât în ţara

importatoare cât şi în cea exportatoare. O dată cu apariţia taxei vamale, exportatorii nu vor

mai fi de acord cu vânzarea bunului decât în cazul în care preţul pe piaţa ţării importatoare

depăşeşte preţul de pe piaţa ţării exportatoare cu cel puţin X dolari. Prin urmare, preţurile în

ţara importatoare cresc, iar cele din ţara exportatoare scad până la nivelul la care diferenţa de preţ

este de X dolari. Introducerea taxei vamale creează deci un ecart între preţurile de pe cele două

pieţe. Taxa vamală duce la creşterea preţului în ţara importatoare şi reducerea

lui în ţara exportatoare. Producătorii din ţara importatoare pot produce mai mult grâu, la un preţ

mai ridicat, în vreme ce consumatorii vor cere mai puţin. Ca urmare a scăderii cererii,

importurile necesare vor fi şi ele mai mici.

În străinătate, preţul mai scăzut va determina o creştere a cererii şi o reducere a

ofertei, ceea ce va duce la apariţia unei oferte pentru export mai mici. Astfel, volumul schimburilor

scade, de la nivelul înregistrat în condiţii de liber schimb, la nivelul corespunzător aplicării de taxe

vamale. La acest nivel al schimburilor, cererea de import este egală cu oferta de export.

Protecţia tarifară, instrument al politicii comerciale

Creşterea preţurilor în ţara importatoare, de la P1 la P2, este mai mică decât nivelul taxei

vamale: într-adevăr, o parte a taxei vamale este absorbită prin reducerea preţului de export şi nu

este deci trecută consumatorilor din ţara importatoare. Regăsim aici una din consecinţele

normale ale unei taxe vamale şi a tuturor politicilor comerciale care limitează importul. Totuşi, în

practică, acest efect este redus. Când o ţară impune un tarif vamal, ponderea importurilor

sale pe piaţa mondială este limitată astfel încât reducerea importurilor sale nu are decât un efect

foarte slab asupra preţului mondial.

Figura 2 ilustrează efectul unei taxe vamale în cazul unei ţări mici, situaţie în care tariful

vamal al acesteia nu poate afecta preţurile de export.

În momentul iniţial, importul este liber: preţul pieţei este P1, producţia internă (oferta)

este OO1 iar importul O1C1. Din diferite considerente, autorităţile din ţara respectivă iau

decizia impunerii unor taxe vamale asupra bunurilor importate, valoarea absolută a taxei vamale

fiind P1P2. În aceste condiţii, preţul la care pot fi vândute bunurile pe piaţă este P2.

Producătorii interni reacţionează prin mărirea producţiei interne de la OO1 la OO2. În acelaşi timp,

importurile scad de la O1C1 la O2C2. Efectul asupra consumatorilor se reflectă în reducerea

34 P.Krugman, M. Obstfeld, Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997, p. 225-237

42

consumului de la OC1 la OC2. Figura 2 oferă şi informaţii despre costurile şi beneficiile

impunerii tarifului. Astfel, creşterea preţului face ca, pentru aceeaşi cantitate achiziţionată,

cumpărătorii să plătească mai mult. Prin urmare, în termeni de utilitate, datorită creşterii

valorii marginale a ultimei unităţi cumpărabile, satisfacţia consumatorului, pe unitatea

monetară cheltuită, scade. O parte din “suprapreţul” suportat de consumator revine

guvernului, sub forma prelevărilor vamale la bugetul statului. Acest transfer nu reprezintă un

cost pentru societate pentru că se presupune că administraţia va folosi banii

publici în folosul cetăţenilor.

Figura 2 Efectele unei taxe vamale asupra unei ţări mici

Taxa vamală a dus la creşterea preţului la bunul importat, de la P1 la P2. Producţia va creşte

de la OO1 la OO2, iar consumul scade de la C1 la C2.

43

4.2 Costuri şi beneficii ale introducerii de taxe vamale

În figura 3 sunt reprezentate costurile şi beneficiile unei taxe vamale pentru ţara importatoare.

Figura 3 Costurile şi beneficiile unei taxe vamale

Costurile şi beneficiile diferitelor grupări pot fi reprezentate prin suma suprafeţelor a, b, c, d şi e.

Taxa vamală determină creşterea preţurilor interne de la P1 la P2 şi reducerea

preţului extern de export de la P1 la P3 (vezi figura 1). Producţia internă creşte de la O1 la O2, în

vreme ce consumul intern scade de la C1 la C2. Costurile şi beneficiile pentru diferite grupe de

persoane sunt exprimate prin suma suprafeţelor corespunzătoare celor cinci zone denumite a, b, c,

d şi e.

Să ne oprim mai întâi asupra câştigurilor înregistrate de producătorii autohtoni.

Aceştia primesc un preţ mai ridicat, care se traduce într-un câştig suplimentar (a). În schimb,

consumatorii autohtoni, care se confruntă cu preţuri mai mari, constată că situaţia lor

economică se deteriorează. Pierderea consumatorilor este egală cu suma a + b + c+ d. Al treilea

actor al acestui joc este guvernul. Câştigul său este proporţional cu nivelul încasărilor vamale

colectate, respectiv c + e.

Cum câştigurile şi pierderile afectează grupe de persoane diferite, evaluarea

costurilor şi beneficiilor globale depinde de modul în care evaluăm efectul asupra fiecărui

grup.

Dacă, de exemplu, surplusul producătorului revine în cea mai mare parte unui grup de

proprietari de resurse cu venituri ridicate, în vreme ce puterea de cumpărare a consumatorilor

44

scade, efectul generat de taxa vamală va fi diferit în raport cu situaţia în care taxa vamală este

impusă asupra unor bunuri de lux, achiziţionate de cei cu venituri ridicate, dar produse de cei cu

venituri mici. Rolul jucat de guvern introduce o ambiguitate suplimentară: încasările vamale vor

fi folosite pentru finanţarea serviciilor publice sau vor merge să acopere deficitele bugetare ?

În ciuda acestor probleme, specialiştii caută să calculeze efectul net al unei taxe vamale

aupra bunăstării naţionale, pornind de la ipoteza că valoarea marginală a câştigului sau

pierderii pentru o unitate monetară (exemplu: dolar) are aceeaşi valoare socială pentru fiecare

grupă.

Costul net al unei taxe vamale este: pierderea consumatorilor - câştigul producătorilor -

încasările guvernamentale sau, înlocuind în relaţia de mai sus simbolurile prezentate în figura

3, obţinem:

(a+b+c+d) - a - (c+e) = b+d-e

Există deci două triunghiuri, care măsoară pierderile şi un dreptunghi, care măsoară

câştigurile compensatorii. Aceste câştiguri şi pierderi se pot interpreta astfel: triunghiurile

pierderilor reprezintă piederea de eficienţă care derivă din faptul că o taxă vamală provoacă

distorsiuni în evoluţiile economice; dreptunghiul reprezintă câştigurile în termeni de schimb care

rezultă din faptul că taxa vamală duce la reducerea preţurilor de export.

Figura 4 Efectele nete ale unei taxe vamale

Zonele b şi d reprezintă pierderile de eficienţă, iar dreptunghiul e câştigurile

în termeni de schimb.

Graficul din figura 4 sintetizează efectele nete generate de folosirea taxelor vamale. Efectele

negative sunt reprezentate de triunghiurile b şi d. Primul triunghi reprezintă pierderea din

distorsionarea producţiei: ea derivă din faptul că o taxă vamală îi incită pe producătorii naţionali să

45

producă o cantitate mult prea mare de bunuri. Al doilea triunghi reprezintă pierderea din

distorsionarea consumului: ea rezultă deoarece consumatorii autohtoni consumă o cantitate mai

scăzută de bunuri. Câştigurile sunt măsurate prin dreptungiul e: el rezultă din reducerea preţurilor

de export provocată de taxa vamală. În cazul ţărilor mici, care nu pot influenţa semnificativ

preţurile externe, acest ultim efect dispare, astfel încât costurile generate de introducerea

taxelor vamale depăşesc fără echivoc beneficiile.

4.3 Protecţia nominală şi protecţia efectivă

În mod evident, cu cât taxele vamale au un nivel mai ridicat, cu atât protecţia

asigurată de tarife industriilor naţionale este mai mare. Taxa vamală aplicată asupra unui

produs protejează nu numai industria, respectiv firma producătoare de asemenea produse,

dar şi salariile muncitorilor şi alte elemente de cost, incluse în ceea ce se cunoaşte ca fiind

“valoare adăugată”35.

În afara acestora (firma producătoare şi muncitorii săi), taxa protejează şi veniturile altor

ramuri industriale, furnizoare de inputuri pentru firma /industria protejată. Aşa de pildă,

taxele vamale percepute asupra bicicletelor au un efect pozitiv nu numai asupra firmei şi

asupra salariaţilor firmei producătoare de biciclete, dar şi asupra firmelor care produc roţi,

cauciucuri şi alte componente care se constituie în imputuri pentru industria de biciclete. Acest

lucru demonstrează faptul că efectul taxelor vamale trebuie măsurat în integralitatea lui.

În plus, firmele dintr-o anumită ramură industrială nu sunt afectate numai de taxa vamală

percepută asupra produsului finit, ci şi de taxele asupra inputurilor. De exemplu, firma care

produce biciclete va fi influenţată negativ de taxele percepute asupra oţelului pentru roţi

sau asupra cauciucului. Acest lucru complică şi mai mult încercarea de măsurare a

efectului taxelor vamale, percepute atât asupra produselor finite cât şi asupra materiilor prime,

efect exercitat asupra unei firme individuale.

Măsurarea cantitativă a efectelor pe care întregul set de taxe vamale le are asupra valorii

adăugate pe produs, într-o anumită industrie, se realizează cu ajutorul ratei protecţiei effective.

Efectul protecţionist al taxelor vamale îmbracă două forme:

Protecţia nominală, care se referă la valoarea integrală a produsului finit supus impunerii

vamale, egală cu nivelul taxelor vamale (de aceea, taxele vamale cuprinse în tariful vamal se mai

numesc şi taxele vamale nominale). 35 P.H. Lindert International Economics, ed Inwin, 1985, p. 126-128

46

Protecţia efectivă, care vizează numai sporul valorii adăugate, în condiţiile impunerii

vamale. Rata protecţiei efective este egală cu procentul cu care întregul set de taxe vamale, utilizat

la un moment dat, determină creşterea valorii adăugate.

Vom ilustra efectele pe care le generează o taxă vamală asupra diferitelor stadii ale

producţiei unui bun prin două exemple.

Exemplul nr.1:

Considerăm că o firmă naţională produce biciclete, cu un preţ unitar de 200 u.m. ( 60

u.m. reprezintă cheltuielile salariale şi 140, cele materiale). Introducerea unei taxe vamale de

10% asupra bicicletelor permite creşterea preţului unei biciclete cu 20 u.m. În cazul în care

cheltuielile materiale nu se modifică, cheltuielile salariale pot creşte cu 20 u.m. Acest lucru

înseamnă că taxa de 10% a dus la modificarea valorii adăugate cu 33%:

Rpe = (80 - 60)/60 = 20/60 = 33%

Presupunem că se introduc taxe vamale şi asupra importurilor de oţel, cauciuc etc, de

5%. În acest caz, valoarea cheltuielilor materiale creşte de la 140 u.m. la 147 u.m., deci valoarea

adăugată scade la 73 u.m. În acest caz, cele două taxe, asupra produsului finit şi asupra

materiilor prime, a determinat modificarea valorii adăugate cu 21,7%:

Rpe = (73 - 60)/ 60 = 13/60 = 21,7%

Exemplul nr.2:

Să presupunem că preţul unui autoturism pe piaţa mondială este de 8000 dolari şi că

valoarea componentelor şi pieselor de schimb este de 6000 dolari. Considerăm două ţări: una

din ele doreşte să promoveze o industrie de asamblare în vreme ce cealaltă ţară, care are

deja o asemenea industrie, vrea să dezvolte producţia de componente şi piese de schimb.

Pentru a încuraja industria autohtonă de automobile, prima ţară stabileşte o

taxă vamală de 25% asupra maşinilor importate, permiţând astfel producătorilor naţioanlisă

fixeze un preţ de 10.000 dolari faţă de 8.000 ca până acum. Ar fi, privind doar aceste cifre, eronat

să credem că industria naţională a primit o protecţie de 25%. Înainte de introducerea taxei vamale,

asamblarea automobilelor se putea realiza în ţară numai dacă costul acesteia nu depăşea

2.000 dolari (diferenţa între preţul de 8.000 pentru automobilul asamblat şi 6.000 pentru

piesele componente); după introducerea taxei, asamblarea se poate face la un cost

careajunge la 4.000 dolari (diferenţa între preţul de 10.000 dolari şi costul pieselor

47

detaşate). Aceasta înseamnă că taxa vamală de 25% a asigurat producătorilor o rată a

protecţiei efective de 100%.

Să presupunem acum că a doua ţară doreşte să încurajeze producţia internă de piese

de schimb şi impune o taxă vamală de 10% asupra importului acestora: costul pieselor

de schimb se modifică de la 6.000 dolari la 6.600 dolari. Chiar dacă ţara nu face nici o

modificare în taxele vamale asupra maşinilor asamblate, de acum devine mai puţin

avantajos pentru industria autohtonă să asambleze local componentele. Înainte de introducerea

taxei vamale, asamblarea locală a componentelor se putea face la un cost de 2.000 dolari ( 8.000 -

6.000), în vreme ce, după introducerea taxei vamale, valoarea acestei activităţi scade la 1.400

dolari (8.000 - 6.600). În consecinţă, taxa vamală asupra componentelor asigură

o protecţie pozitivă pentru producătorii de componente şi una negativă, de -30% (-600/2.000), la

nivelul industriei de asamblare.

Pe baza unor raţionamente asemănătoare, au fost puse la punct formule de calcul, menite să

măsoare rata protecţiei efective.

Astfel, o primă modalitate de calcul reţine faptul că rata protecţiei efective reprezintă:

Rpe = (Vat - Va)/Va

unde: Vat reprezintă valoarea adăugată în cazul introducerii de taxe vamale, iar Va,

valoarea adăugată realizată înainte de introducerea taxelor vamale.

Fundamentele comerţului internaţional

Rpe se mai poate determina şi după formula:

Rpe = (Vf x Tf - VmpTmp) / Vf - Vmp, unde Vf reprezintă valoarea produsului finit,

Tf taxa vamală asupra produsului finit, Vmp valoarea materiei prime, Timp taxa vamală

asupra materiei prime.

Factorii care influenţează Rpe36:

1. Rpe variază direct proporţional cu taxa vamală asupra produsului finit şi invers

proporţional cu taxele vamale asupra materiilor prime.

Exemplu practic:

Produsul finit importat are o valoare de 100 dolari. Materia primă reprezintă

20%. Taxa vamală asupra produsului finit este de 10%, iar asupra materiilor prime

de 0%. Rpe = ( 100 x 10% - 20 x 0%) / 100 - 20 = 10/ 80 = 12,5% Materiile 36 N. Sută, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, vol.I, Editura Independenţa Economică, 1999

48

prime se taxează cu 5%.

Rpe = (100 x 10% - 20 x 5%) / 100 - 20 = 11,25%

2. Dacă taxele vamale asupra materiei prime depăşesc taxele vamale asupra

produsului finit ( caz extrem de rar în practica internaţională), Rpe va fi mai mică decât rata

protecţiei nominale sau chiar nulă.

Taxa vamală asupra materiei prime creşte la 20%. Rpe = (100 x 10% - 20 x 20%) /

100 -20 = 7,5%

3. Dispersia tarifară ( diferenţa între nivelul taxelor vamale pe grupe de produse, în

funcţie de gradul lor de prelucrare: materii prime, semifinite, produse finite) influenţează direct

proporţional Rpe (creşte dispersia, creşte şi pe invers).

Taxa vamală asupra produsului finit scade de la 10% la 8%, iar asupra materiilor

prime de la 5% la 0%.

Dispersia tarifară în to: Do = 10% - 5% = 5%

Dispersia tarifară în t1: D1 = 8% - 0% = 8%

Rpe 1 = (100 x 8% - 20 x 0%) / 100 -20 = 8/80 = 10%

Ponderea manoperei (gradul de prelucrare) influenţează invers proporţional Rpe.

În exemplele anterioare, manopera reprezenta 80%. Să considerăm că manopera reprezintă

60%, taxa vamală asupra produsului finit fiind tot de 10%. Constatăm că în formula folosită de

noi, valoarea numitorului scade, deci valoarea câtului va creşte.

Rpe = ( 100 x 10% - 40 x 0%) / 100 - 40 = 10 - 0/ 60 = 16,6%

Astfel, prin modificarea ponderii manoperei, în sensul scăderii/creşterii gradului de

prelucrare la produsul respectiv, în condiţiile menţinerii aceloraşi taxele vamale asupra

produsului finit, sporul valorii adăugate, deşi este acelaşi în valoare absolută, se compară cu o

valoare mult mai mică/mare decât în perioada precedentă, ceea ce determină

creşterea/reducerea Rpe.

4.4 Crearea şi deturnarea de comerţ

Crearea unui bloc regional (uniune vamală şi, în mai mică măsură, zonă de liber schimb)

generează anumite modificări ale fluxurilor comerciale.

49

Îi revine lui Jacob Viener37 meritul de a fi elaborat teoria uniunilor vamale, arătând că

apariţia uniunilor vamale poate determina atât apariţia unor efecte pozitive, cât şi negative

pentru fluxurile comerciale internaţionale. Asemenea predecesorilor săi, Viener a trebuit să

simplifice realitatea, pornind de la ipoteze extrem de simplificatoare.

Ulterior teoria sa a fost completată38. În viziunea altor economişti (R.G. Lipsey

şi K. Lancaster), generalizarea liberului schimb la scară mondială poate duce la realizarea unui

“optim economic deplin”, în timp ce, liberalizarea comerţului internaţional numai la scară

regională sau subregională, prin crearea de uniuni vamale, la realizarea aşa-zisului “optim

de gradul doi”, reprezentând “răul cel mai mic”.

Contribuţia esenţială a lui I.Viener constă în introducerea noţiunilor de “creare” şi

“deturnare” de comerţ. Abordarea sa este una statică, care nu ţine cont de reacţiile cererii şi ale

ofertei şi nu ia în calcul decât un singur produs, independent de altele.

Crearea de comerţ reprezintă efectul benefic al creării de uniuni vamale. Ea apare în cazul

în care o ţară, care producea ineficient un anumit produs (costuri mari), ajunge, ca urmare a

apariţiei unei uniuni vamale, să importe produsul respectiv dintr-o ţară membră, în condiţii de

eficienţă ridicată. Deoarece produsul nu era importat din afară înainte de crearea uniunii

vamale, ţările care nu sunt membre ale acesteia nu sunt afectate.

Prin creare internă de comerţ, Iacob Viner înţelege apariţia de noi fluxuri comerciale în

cadrul uniunii vamale, prin care sunt înlocuite sursele mai puţin eficiente cu unele mai

avantajoase sub raportul costurilor. Atunci când fluxurile mai puţin eficiente din interiorul uniunii

vamale sunt înlocuite cu fluxuri mai eficiente din afară, fenomenul poartă numele de creare

externă de comerţ.

Deturnarea de comerţ reprezintă efectul nedorit al apariţiei uniunilor vamale. Apare

atunci când o ţară, care importa anterior un produs de la una din ţările rămase în afara spaţiului

integraţionist, se reorientează către una din ţările membre, ţară ale cărei produse au devenit

eficiente în urma includerii în uniunea vamală. Prin reducerile discriminatorii de taxe vamale, ţările

ne-membre pierd pieţe în favoarea unor producători mai puţin eficienţi dintr-o ţară membră,

ceea ce duce la reducerea eficienţei la scară mondială, ca urmare a faptului că a apărut o

deturnare a comerţului, de la surse care aveau costuri mai reduse spre altele, care au costuri mai

mari.

Deturnarea sau devierea sau reorientarea de comerţ reprezintă înlocuirea surselor mai

37 J. Meade, The Theorz of Custon Union, Allen and Unwin, 1953, R.G. Lipsey, the Theorz of Custom Unions. A General Equilibrium Analzsis, Weidenfeld and Nicolson, 1970 etc.38

50

eficiente (sub aspectul costurilor) din afara uniunii vamale cu surse mai puţin eficiente din

interior. Acest lucru a devenit posibil prin liberalizarea schimburilor în interiorul uniunii

vamale şi instituirea unor măsuri protecţioniste faţă de terţi.

I.Viener a arătat faptul că apariţia uniunilor vamale generează atât efecte de creare, cât şi

de deturnare de comerţ, efectul net fiind dat de diferenţa dintre acestea. Astfel, dacă uniunea

vamală domină efectele de creare de comerţ, acest lucru contribuie în mod pozitiv la

liberalizarea comerţului internaţional, iar dacă domină efectele de deturnare, acest lucru va avea

o influenţă nefavorabilă asupra fluxurilor comerciale internaţionale.

Ipotezele simplificatoare

Teoria lui Viener porneşte de la următoarele ipoteze simplificatoare:

Trei ţări, A, B şi C; A şi B formează o uniune vamală, C reprezintă terţii;

Ţara C este şi cea mai eficientă;

Costurile de producţie sunt constante şi oferta nelimitată;

Nu se precizează nivelul taxelor vamale suprimate.

Raţionamentul vizează o piaţă cu un singur produs, considerat ca independent de

pieţele altor produse, deci în echilibru parţial. Preţul mondial este P1.

Se disting două situaţii:

Cazul în care nu există relaţii comerciale cu alte ţări

Înainte de crearea UV, preţul (incluzând taxa vamală) era P2 în ţara B şi P4 în ţara A.

Preţurile coincideau cu preţurile de echilibru, deci nu se realiza import.

După realizarea UV, consumul creşte în ţara A de la C3 la C2, iar producţia scade. În ţara

B, se produce cantitatea Ob, se consumă Cb şi se exportă CbOb către ţara A. Acesta este

efectul de creare de comerţ, care se descompune în efectul asupra producţiei, x, şi asupra

consumului, z. Efectul total este x+u+z, suprafaţă egală cu importul Q3C3 multiplicat de

scăderea preţului P4P3.

În ţara B, se produce o creştere de preţ, de la P2 la P3, care determină o pierdere pentru

consumatori, e. Există şi un efect asupra producţiei şi asupra consumului, dar, pentru ţara B,

pierderea consumatorilor este mai mult decât compensată de încasările din exportul

producătorilor şi astfel ţara B câştigă.

În total a existat: o compensare pentru A, câştig pentru B, iar restul lumii nu este afectat,

pentru că nu existau relaţii cu cele două ţări, nici înainte, nici după crearea UV. Efectul de creare

51

este deci covârşitor.

• Cazul în care există relaţii comerciale cu ţări terţe

Presupunem că preţul iniţial (inclusiv taxa vamală) în A este P’4, mai mic decât P4, iar în B

rămâne tot P2. În vreme ce situaţia din ţara B rămâne aceeaşi, cea din ţara A se modifică. Astfel,

cantitatea consumată, OC’4, este furnizată în parte de producţia internă, OO’4 , şi în parte de

importurile din restul lumii, O’4C’4, încasările vamale fiind O’4C’4 x P1P’4 .

Formarea UV generează un dublu efect:

• un efect de producţie, producţia internă scăzând de la O4 la O3 (triunghiul X);

• un efect de consum, consumul creşte de la OC’4 la OC3 (triunghiul Z).

52

Cele două triunghiuri, X + Z, reprezintă efectul de creare de comerţ.

Dar ţara A nu mai importă din restul lumii, unde preţurile sunt mai mici, ci de la

partenerul său B, cu preţuri mai mari decât preţurile mondiale, dar devenite competitive prin

dispariţia taxelor vamale. Acest lucru implică o cheltuială suplimentară, reprezentată prin O’4C’4

x P1P3, această zonă corespunzând deturnării de comerţ.

Pentru ţara A trebuie comparată amploarea celor două efecte. Pentru ţara B, ca şi în

situaţia anterioară, există numai un efect de creare de comerţ. Pentru restul lumii, crearea

uniunii duce la o restrângere a schimburilor comerciale (vezi figura 4).

În concluzie, se înregistrează următoarea situaţie:

suma algebrică a celor două efecte pentru A;

câştig pentru B;

pierdere pentru restul lumii.

Zona de liber schimb

Înainte de formarea zonei de liber schimb:

B produce şi consumă OQ la preţul P2 şi nu face nici un fel de importuri;

A produce OO4 şi consumă OC4 la preţul P4, A va importa diferenţa O4C4 din

restul lumii, la preţul P1; încasările fiscale sunt z + u.

După formarea zonei de liber schimb:

Oferta zonei, OQ + OO2 la preţul P2, este inferioară cererii din

zona OQ+OC2, dar diferenţa O2C2 este mult mai mică decât capacitatea de ofertă a ţării B la

acest nivel de preţ, deci B va exporta spre A această diferenţă, O2C2, la preţul P2 şi va importa

pentru sine OQ, din restul lumii, la un preţ mai mic, P1. Cu alte cuvinte, preţul de echilibru în

zonă va fi egal cu preţul cel mai mic al celor doi parteneri, înainte de formarea ZLS.

În ţara A, expansiunea comercială, respectiv crearea de comerţ (trade creation), se

regăseşte în efectul pentru producţie, reprezentat prin triunghiul x şi în efectul

pentru consum,triunghiul z.

Efectul de deturnare este reprezentat de y, reprezentând deturnarea importului

O4C4 în favoarea partenerului. În ţara B, creşterea încasărilor vamale este

reprezentată de dreptunghiul a, care corespunde câştigului înregistrat de ţara B, care

reexportă spre A ceea ce importă la un preţ scăzut de pe piaţa mondială.Restul lumii

câştigă de asemenea, pentru că exportă spre B mai mult decât înainte spre A (OQ este

53

mai mare decât O4C4), iar ţara A importă la un preţ mai scăzut. Prin urmare, toată lumea

are de câştigat.

Uniunea vamală

În cazul în care A şi B formează o uniune vamală, preţul corespunzător

tarifului vamal comun reprezintă o medie a preţurilor anterioare. În cazul

nostru, considerăm că P3 reprezintă media aritmetică a preţurilor P2 şi P4.

Efectele de creare, X + Y, (efectul de producţie şi efectul de consum) sunt superioare

efectului de deturnare, Z, dar inferioare situaţiei înregistrate în cazul zonei de liber schimb.

Consumatorii din B înregistrează o mică pierdere, (triunghiul f), iar producătorii, o

alta, (triunghiul e). În plus, uniunea nu are nevoie să recurgă la importuri.

În concluzie, câştigul total este mai mic decât în cazul precedent.

Pentru a realiza şi mai bine diferenţele între conceptele de mai sus, prezentăm în

continuare un prim exemplu în care consumatorii francezi, în urma creării unei uniuni vamale

între Franţa şi Germania, vor prefera să achiziţioneze biciclete germane, produse mai eficient.

Producătorul cu cele mai ridicate costuri sunt SUA, care nici nu au pătruns pe piaţa

franceză sau germană, unde preţurile sunt mai mici. Prin crearea unei uniuni vamale între Franţa

şi Germania, taxele vamale aplicate de francezi asupra bicicletelor germane devin zero,

consumatorii francezi preferând aceste biciclete, de 70 dolari, bicicletelor locale, de 80 dolari.

Între Franţa şi Germania este astfel evident efectul de creare de comerţ; SUA nu au fost

afectate negativ de apariţia acestei uniuni vamale, deoarece nici anterior nu aveau în Europa o

piaţă de desfacere, deci nu au pierdut nimic.

În exemplul următor este prezentat efectul fenomenului de deturnare de

comerţ.

Conform datelor din tabel, în perioada to, când fiecare ţară aplica taxe vamale faţă de

terţi, în mod nediscriminatoriu, consumatorii francezi achiziţionau biciclete americane ( 110

54

dolari faţă de 120). În t1, prin crearea uniunii vamale între Franţa şi Germania, producătorii

americani pierd piaţa, în faţa bicicletelor germane (100 dolari faţă de 110). Acest lucru înseamnă

că producătorul cel mai eficient a fost eliminat de unul mai puţin eficient prin efectul

discriminatoriu al taxelor vamale. Se înregistrează astfel o deturnare de comerţ dinspre SUA

spre Germania. În concluzie:

cele mai bune situaţii de creare comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import are

o elasticitate ridicată, iar costurile ţărilor membre sunt la fel de joase ca şi în restul lumii;

situaţiile de deturnare de comerţ se întâlnesc atunci când cererea de import este inelastică,

iar costurile în interiorul noii uniuni vamale sunt mai ridicate decât în restul lumii.

Probleme pentru reflecţie

1. Ţara Pământurile natale este gata să încheie un acord privind realizarea unei

zone de liber schimb cu ţara Pământurile străinătăţii.

Înainte de realizarea uniunii, Pământurile străinătăţii importau 10 milioane tranzistoare

din afara ţării, cu 100 dolari şi un tarif de 30 dolari pentru fiecare tranzistor. Preţurile interne

pentru realizarea unui tranzistor erau de 110 dolari în Pământurile străinătăţii şi 130 dolari în

Pământurile natale.

a. După realizarea zonei de liber schimb, care va fi costul, pentru Pământurile natale,

a deturnării de comerţ către Pământurile străinătăţii?

b. Care ar trebui să fie nivelul importurilor realizate de Pământurile natale din alte

zone, pentru a compensa costul deturnării de comerţ ?

2. La un moment dat, într-o anumită ţară, se importă televizoare, taxa vamală fiind de 30%.

În interior, televizorul se realizează cu un preţ de 6 milioane lei, din care 45% reprezintă

componentele, iar restul manopera (se consideră profitul egal cu zero).

a. Să se determine rata protecţiei efective în cazul în care taxa vamală la importul de

televizoare creşte la 50%.

b. Care va fi rata protecţiei efective în cazul în care se introduc taxe vamale şi asupra

componentelor, de 10%?

3. Construiţi un exemplu pentru a demonstra influenţa dispersiei tarifare asupra ratei

protecţiei efective.

4. În situaţia aderării României la UE, comentaţi efectele de creare şi deturnare de

comerţ care se vor manifesta, pentru fiecare din cele două părţi.

55

5. Construiţi un exemplu pentru a demonstra efectele de creare şi deturnare de comerţ.

Comentaţi situaţia aleasă.

56

CAP 5 . STUDIU DE CAZ: O ACHIZITIE INTRACOMUNITARĂ ŞI UN IMPORT DIN

AFARA UE LA SC SEWS ROMANIA SRL

5.1. Prezentarea societăţii SC SEWS ROMANIA SRL

Societatea Comercială SEWS Romania S.R.L este organizată conform Legii 31/1990, ca o

companie cu capital privat 100% străin, înregistrata la Oficiul Registrului Comeitului Hunedoara la

data de 4 August 2000, J20/468/2000, GUI 13276556.

S.C. SEWS Romania S.R.L. cu sediul in Deva, Calea Zarandului nr.166 (DN7), judeţul

Hunedoara (denumită în continuare "SEWS" sau "Societatea"), este o societate de drept român cu

personalitate juridică fiind imatriculată la Regsirul Comerţului sub nr. J468/2000. Societatea a fost

inflinţată în 4 august 2000. La 31 decembrie 2008 Societatea are un capital social de 78.473.231 lei

împarţit in 100 parţi sociale, definut în proporţie de 100% de Sumitomo Electric Wiring Systems-

Europe Ltd.(SEWS-E).

Obiectul de activitate al Societăţii este fabricarea de articole din fire metalice (cabluri

electrice pentru autoturisme).

Societatea are încheiate contracte în regim de perfecţionare activă cu suspendare

(importă materia primă în regim de suspendare a taxelor vamale şi exportă produsul finit catre beneficiarul

perfecţionării) cu urmatorii parteneri străini, membrii ai grupului:

• Sumitomo Electric Wiring Systems (Europe) Ltd. din Marea Britanie (principalul

furnizor de materii prime si beneficiar al produsului Unit)

• SEWS Polska Sp.Z.o.o. din Polonia.

Printre principalii parteneri de afaceri ai societăţii se regăsesc:

• Sumitomo Electric Industries Ltd Japan (furnizor)

• SEWS Slovakia s.r.o. (furnizor)

• Leoni Kabel Polska Sp.z.o.o. (furnizor)

• Leoni Wiring Systems UK Ltd. (furnizor)

• Sofanou Franta (furnizor)

• Molex Elektronik GmbH Germania (furnizor)

• Yazaki Europe Ltd.Belgium (furnizor)

• TRW Carr France SNC (furnizor)

• FCI Automotive France (furnizor)

• Robert Bosh Germany (furnizor)

57

• Tyco Electronics Germany (furnizor)

• DELPHI Packard Austria GMBH & CO KG (furnizor).

5.2 Achiziţie Intracomunitara între societatea română SEWS ROMANIA SRL şi

societatea austriacă DELPHI PACKARD AUSTRIA GMBH & CO KG

La introducerea în România a unor bunuri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene

NU se intocmesc formalităti vamale. În ceea ce priveşte TVA-ul de import, tranzacţiile

intracomunitare sunt supuse TVA prin sistemul taxării inverse.

Achiziţiile intracomunitare reprezintă dreptul de a dispune, în calitate de proprietar, de

bunuri mobile corporate expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către

furnizor sau o altă persoană în numele furnizorului, dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt

stat membru.

Societatea comerciala SEWS ROMANIA SRL înregistrată în scopuri de TVA cumpară

mărfuri în valoare de 455.70 EUR de la societatea austriacă DELPHI PACKARD

AUSTRIA GMBH & CO KG, factura aferentă acestei operaţiuni de vânzare-cumpărare are

numărul 980017736 din data de 08.04.2009 (anexa Al). Pentru ca această tranzacţie să fie considerată

intracomunitară şi să beneficieze de regimul de taxare inversa, trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii:

- ambele societăţi trebuie să comunice coduri valabile de TVA înregistrate la organele fiscale

din (arile lor: SEWS ROMANIA SRL - ROI3276556, DELPHI - ATU57838914, rubrica (2) a

facturii 980017736/08.04.2009

- obiectul tranzacţiilor trebuie să fie numai bunuri economice corporate: conectori avand

incadrarea vamala 85389099;

- pentru aceasta tranzacţie trebuie să se facă dovada transportului: condiţia de livrare este

CPT Alba (carriage paid to Alba) - transport platit pana la Alba - înseamnă că vanzătorul

livrează şi trebuie să platească costul transportului pana la destinaţie - Alba lulia, iar cumpărătorul

suportă toate riscurile, precum şi orice alte cheltuieli care apar după ce mărfurile au fost livrate.

Neândeplinirea unei condiţii din acest set atrage după sine impozitarea cu TVA a tranzacţiei

din partea furnizorului, adica partea care este obligata la plata TVA.

Fluxul informaţional contabil al unei astfel de tranzacţii este urmatorul:

1. cumpărătorul SEWS ROMANIA SRL comunica un cod valabil de TVA RO13276556

vanzătorului DELPHI, pe care acesta 11 va verifica pe reţeaua europeana in vederea confirmării

valabilităţii lui - daca acest cod de TVA nu este valabil, furnizorul va intocmi factura de vânzare cu

TVA aferent ţării sale de origine;

2. transportul trebuie să fie facut de către furnizor CPT Alba sau un alt terţ în numele acestuia -

58

dacă nu se face dovada transportului, furnizorul va întocmi factură de vânzare cu TVA aferent ţării sale

de origine;

3. existenţa bunurilor economice corporale face diferenţierea acestor tranzacţii fără de cele care au

ca obiect prestarile de servicii derulate intre doua entităţi economice europene din doua state membre

diferite, care au un alt regim de impozitare din punctul de vedere al TVA.

Dacă societatea română SEWS ROMANIA SRL a înregistrat o achizijie intracomunitară,

atunci în mod automat societatea austriacă DELPHI trebuie sa inregistreze o livrare intracomunitară

pentru a avea un circuit informaţional complet la nivel european. Astfel pe factură se specifică

faptul ca este vorba despre o achizitie intracomunitară Jntracommunity delivery-VATexemption, art

138(1) of dir, 2006/112/CE of 28 Nov 2006".

In aceste condi’ii:

1. furnizorul - societatea austriacă DELPHI va contabiliza o vânzare de bunuri economice

prin evidenţierea creanţei faţă de societatea română si a unui venit impozabil faţă de statul austriac.

Aceasta tranzacţie este scutită de TV A, deoarece se îndeplinesc toate condiţiile circuitului european

al achiziţiilor si livrarilor intracomunitare;

2. cumpăratorul - SEWS ROMANIA SRL va contabiliza o achiziţie de marfă concomitent

cu datoria faţă de furnizorul austriac, fără a deduce TVA, deoarece, daca sunt îndeplinite condiţiile

unor astfel de tranzacţii, se va contabiliza prin sistemul taxării inverse, prin cota de TVA din Romania.

Respectând condiţiile enunţate, aceste tranzactii nu sunt impozabile cu TVA în cele doua state

membre, utilizandu-se pentru informare şi urmarire sistemul taxării inverse.

5.3 Import din afara UE între societatea romană SEWS ROMANIA SRL şi societatea

japoneza SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES, LTD JAPAN

La introducerea in România a unor bunuri dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene

se întocmesc formalitţi vamale.

Societatea comercială SEWS ROMANIA SRL cumpară materii prime pentru fabricarea de

cabluri electrice pentru autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, de la societatea japoneză

SUMITOMO ELECTRIC INDUSTRIES LTD, factura aferentă acestei operaţiuni de vanzare -

cumparare are numarul SEC08SA134/12.11.2008 (anexa A3).

In momentul în care marfa a ajuns la destinaţie - Alba lulia, a fost preluata de comisionarul

vamal SC RCS COMISIONAR SA care a indeplinit în numele şi în contul importatorului SEWS

ROMANIA SRL declararea în detaliu a mărfurilor prin depunerea la autorităţiile vamale a declaraţiei

scrise pentru importul, depozitarea şi alte operaţiuni de vamuire, prezentarea mărfurilor declarate la

controlul vamal şi achitarea la vama a drepturilor cuvenite bugetului de stat. Declaraţia vamală de import

59

aferent acestei operaţiuni este DVI nr 60/07.01.2009 (anexa A2) şi prezintă detaliat bunurile

importate, valoarea transportului pentru aceste bunuri separate, valoarea vamală a mărfurilor şi valoarea

TVA.

Pe langă declaraţia vamală, importatorul a depus la organele vamale şi o serie de alte documente:

• factură de marfă - SEC08SA134/12.11.2008 care reprezintă documentul primar de

evidenţă, identificare şi evaluare în vamă a mărfurilor de import;

• dovada de origine - pe factură de marfă există o declaraţie care atesta orgina japoneză a

mărfurilor "ALL GOODS ARE ORIGIN OF JAPAN";

• lista de colisaj - PACKING LIST (anexa A4) care cuprinde numarul coletelor: 44 paleţi

în ordinea marcării lor, denumirea reperelor de marfă care se găsesc în fiecare colet, specificandu-

se denumirea, cantitatea fără indicarea valorii;

• documentele de transport, prin care se face dovada cantităţii livrate,

Scrisoare de transport maritim - waybill NXXEU801630 (anexa A5) - în care se

precizează: - numele vasului NYK TERRA

- locul de încărcare a vasului portal NAGOYA, Japonia

- locul de descărcare a vasului portul CONSTANTA, Romania

- locul de livrare a mărfurilor Alba lulia, Romania

- numele containarului TRLU6294595

Scrisoare de transport — CMR (anexa A6) în care se precizează ca mărfurile vor fi

încarcate în data de 05.01.2009 din AG1GEA şi vor fi transportate cu tirul CT73GBT/CT666BT

pană la Alba lulia.

• factura de transport nr 816511/16.12.2008 (anexa A7), întrucat condiţia de livrare este

FOB NAGOYA (FREE ON BOARD) - FRANCO LA BORD Nagoya (portul de incărcare

convenit), vânzătorul îşi indeplineşte obligaţia de livrare după ce marfa a trecut de balustrada

vasului, în portul convenit, şi a fost vămuită de acesta pentru export, moment din care riscurile si

costurile se transfera cumparatorului SC SEWS-R.

Calculul Taxelor Vamale

Declarţia vamală de import DVI nr 60/07.01.2009 cuprinde 13 poziţii tarifare, stabilite

conform Tarifului vamal al României pentru bunurile importate. Pentru deteminarea valorii în vamă

a mărfurilor s-a transformat în lei valorea in EUR, care trebuie aplicata în scopul determinării

încadrării tarifare a mărfurilor şi a drepturilor de import. Cursul de schimb folosit-la determinarea

acestei valori este cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Natională a României în

penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizeaza - în cazul nostru cursul de

schimb este 3.9649 (din penultima zi de miercuri din decembrie 2008 mai precis din data de

60

24.12.2008).

VV = (PE + T + A)*CS

VV - valoarea in vamă, respectiv preţul franco frontiera romana, exprimat în lei

PE - preţul mărfii exprimat în valută (EUR), condiţia FOB

T - preţul transportului pe parcurs extern

A - preţul asigurării, în valută

CS - cursul de schimb al leului, în cazul nostru CS este 1 EUR = 3.9649 RON

În tabelul de mai jos este calculată suma totală datorata de SC SEWS-R bugetului de stat la

acest import, acest tabel reprezinta un rezumat al declaraţiei vamale aferente acestui import.

DVI 60/07.01.2009

Nr Crt

Denumirea mărfii Valoarea statistics (valoarea

in vamă)lei

Codul mărfurilr

Procent Taxa

Vamală

Valoare Taxa

Vamală

baza de calcul

impozit

TVA19%

Suma totală

datorata la

bugetul de stat

rub DVI

31 46 33 47-AOO 47-AOO 47-BOO 47-BOO

47

1 mastic 1968 32141010 5% 98 2066 393 4912 tuburi de protecţie

din plastic4521 39173990 6.5% 294 4815 915 1209

3 benzi adezive din plastic

15136 39191011 6.3% 954 16090 3057 4011

4 benzi, plăci din plastic

2628 39191061 6.5% 171 2799 532 703

5 bureti din spumă poliuretanică

1862 39211310 6.5% 121 1983 377 498

6 clipsuri, cleme din plastic

29416 39269097 6.5% 1912 31328 5952 7864

7 garnituri şi etanşări din cauciuc

18546 40169300 2.5% 464 19010 3612 4076

8 articole din cauciuc 40015 40169957 ~25%~~ 1000 41015 7793 87939 cleme metalice 12132 73269098 27% 328 12460 2367 269510 siguranţe 98 85361090 2.3% 2 100 19 2111 elemente de contact

pentru cabluri41643 85369010 scutire 0 41643 7912 7912

12 conductori izolaţi cu mase plastice

5914 85444993 3.7% 219 6133 1165 1384

13 conectori din 83960 85472000 3.7% 3107 87067 16543 19650Total General 8670 50637 59307

Pentru a întelege modul în care s-a ajuns la cifrele din tabel voi prezenta paşii care s-au parcurs

în scopul determinarii taxelor vamale în cazul primului articol - "mastic" , modul de calcul este acelaşi şi

pentru restul articolelor.

PE Mastic = 479.55 EUR (rubrica 42 din DVI)

61

T Mastic = 67 RON (rubrica 44 din DVI) ~ 16.81 EUR

VV Mastic = (479,55 + 17) * 3.9649 1968 RON

VV Mastic = 1968 RON

Conform Tarifului vamal a României încadrarea tarifară aferentă acestui bun este 32141010

cu un procent al taxei vamale de 5 % ( 0,05 ). Taxa vamală care trebuie platită este determinată astfel:

TV- V V * 0.05-1968* 0.05

TV = 98 RON.

Se percepe şi o taxă asupra valorii adaugate de 19% astfel:

TVA = 0.19 * (1968+98) - 0,19 * 2066

TVA = 393 RON

Suma totală datorata la bugetul de stat pentru importul acestui articol este egală cu:

TV+TVA = 98 + 393

Suma datorată = 491 RON

Cuantumul taxei vamale aferent fiecărui bun importat este diferit, fiind dat de incadrarea

tarifară care i s-a stabilit.

Pentru efectuarea acestui import de materii necesare fabricării de cabluri electrice pentru

autoturisme în valoare de 61911.14 EUR, societatea SEWS ROMANIA SRL a avut o datorie totală la

bugetul de stat de 59307 RON (Cuantumul impozitarilor - Total General), din care 8670 RON

reprezintă valoarea taxelor vamale şi 50637 RON reprezintă TVA import.

După ce s-a depus declaraţia vamală şi celalalte documente, serviciul vamal din Alba Iulia a

procedat la validarea declaraţiei vamale. In acest sens, s-au efectuat urmatoarele activităţi: controlul

documentelor, confruntarea datelor din declaratie cu cele din documentele anexate, controlul fizic al

mărfurilor, verificarea calculelor drepturilor şi impozitelor.

După încheierea controlului şi a verificărilor, s-au achitat drepturile şi taxele vamale, iar

serviciul vamal a aplicat semnatura şi ştampila pe declaraţia vamală, act ce confirmă validarea

acesteia. Din acest moment SC SEWS-R a putut dispune de marfurile ce au facut obiectul declaraţiei

vamale DVI 60/07.01.2009, mărfurile fiind libere de vamă.

62

CONCLUZII

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a intervenţiei statului în comerţul

internaţional. Aceasta intervenţie a statului în economic se realizează pe doua cai: direct şi indirect.

Pe cale directă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau

exporturilor (este vorba de contingentari, prohibiţii etc), fie prin reglementarea schimburilor. Intervenţia

directă ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relaţiile dintre state şi poate avea

efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele urmatoare.

Intervenţia indirecta se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor

internaţionale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacţiei

externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.

Utilizarea taxelor vamale produce asupra funcţionarii economiei o serie de efecte pozitive,

dintre care cele mai importante sunt:

protecţia vamală prin care se limitează sau chiar se elimina concurenţa nedorită a

firmelor şi produselor străine si se încurajează ramurile şi subramuriile proprii;

reducerea importurilor şi stimularea produţiei indigene, protejând astfel forţa de

muncă indigenă şi locurile de muncă;

un regim vamal propriu permite adoptarea de masuri cu caracter sancţional faţă de

acei parteneri comerciali care promovează o politica discriminatorie sau care instituie,

în mod unilateral si nejustificat, masuri protecţioniste;

permite statului respectiv sa participe la negocierile internaţionale şi să beneficieze de

consecinţele pozitive ale reducerilor tarifare reciproce sau de măsurile cu caracter

preferenţial;

folosirea de taxe vamale de import genereaza insă, pentru consumatori, pierderi

importante ca urmare a fenomenului de creştere a preţurilor pe piaţa internă ceea ce

determina şi o reducere generala a consumului.

Ansamblul taxelor vamale ale unei ţări se constituie în tariful vamal. Tariful vamal stabileste

modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de o listă

vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comerţului internaţional şi conţine precizări

precise privind modul de percepere al taxelor vamale.

63

Bibliografie

Acordul general asupra tarifelor şi comerţului (GATT - General Agreement on Tariffs

and Trade)

Ciobanu, Gheorghe, Tranzactii economice internaţional, Ed. Imprimeria ,,Ardealul” Cluj-Napoca,

2004

http://eur-lex.europa.eu/ro/accords/accords.htm

http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/fmante-publice/

KRUGMAN, P., Economie Internationale, Ed. Du Boeck, 1997

Legea nr 86/2006 privind Codul vamal al României

LIPSEY, R.G., The Theory of Custom Unions. A General Equilibrium Analysis, Weidenfeld and

Nicolson, 1970

MEADE, J., The Theory of Custom Union, Allen and Unwin, 1953

MIRON, D., Politici comerciale, Bucureşti,Editura Luceafărul, 2003

NEME, C., Economie internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996

OBSTFELD, M., LINDERT, P.H., International Economics, Ed. Irwin, 1986

Postelnicu, Cătălin, Economic Internaţională, Cluj-Napoca, 2002

Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23

aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)

RUJAN, O., Teorii şi modele în comerţul internaţional, Bucureşti, Editura All, 1995

SUTĂ, N., Comerţ internaţional şi politici comerciale

SUTĂ-SELEJAN, S., contemporane, Bucureşti, Editura Economică, 2003

Teodor Hada, Radu Barbuta, Fiscalitatea §i contabilitatea firmeL Alba lulia 2003

VIENER, J., The Custom Union Issue, New York, Carnegie Endowment for International Peace,

1950

www.anaf.ro

www.customs.ro

www.declaratie-intrastat.ro

www.euroavocatura.ro/dictionar/

www.insse.ro

www.intrastat.ro

www.mfinante.ro

www.wto.org

64

65