Tehnica criticii și a istoriei

literare

„În realitate, critica și istoria sunt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg.

Este cu putință să faci critică curată fără proiecție istorică, cu toate că adevărata

critică de valoare conține implicit o determinațiune istorică, dar nu e cu putință

să faci istorie literară fără examen critic. Cine exclude criteriul estetic din istoria literară nu face istorie literară, ci istorie

culturală.”

Benedetto Croce afirma că : Istoria literară se întemeiază pe conceptul de

progres.

Prin critica istorică la

critica estetică.

Înțelege istoria ca act pregătitor, metodă de a pune pe critic ca reproducător exact în situaațiunea în care se afla autorul ca

creator.Nu trebuie lăsate în umbră nici

tradițiunea și critica istorică – înțelegerea tuturor sau aproape tuturor operelor de artă ar fi pentru totdeauna pierdută; noi am fi ca niște animale vârâte numai în

prezent sau într-un trecut foarte apropiat.

Prin urmare, neexistând progres estetic în umanitate, istoria literară s-ar ocupa cu creșterea și scăderea conștiinței estetice, ca simple fenomene ale culturii.

Adesea o operă literară se stinge din cauza depărtării momentului istoric

în care a luat naștere.

Orientarea practică a criticii în ultimele decenii a fost tocmai în direcțiunea

distingeri a ceea ce este universal în operă de ceea ce datează.

Punctul de plecare a criticului și istoricului literar este opera ca

realitate artistică

Cel ce cercetează împrejurările sociale face o istorie exterioară literaturii, cel ce studiază lumea

însăși dintr-un roman ca realitate cu toate problemele ce decurg din ea, acela nu mai face

istorie literară.Istoria fenomenelor realeIstoria fenomenelor fictive sau artistice. Deosebirea dintre acestea este că faptele

istorice sunt evidente, în vreme ce faptelor ficțiunii trebuie să le dovedim

realitatea artistică. Însă când putem desfășura istoricește

faptele e o dovadă că ele există, lucru ce studiului istoric o falsitate.

Obiectiv

Științific

Istoria este o știință în sensul că reunirea, verificarea și coordonarea faptelor sunt

supuse la reguli speciale de critică și metodă științifică.

În afara de autencitate și onestitate, noțiunea obiectivității

n-are nici un sens. Orice interpretare istorică este în chip

necesar subiectivă.

În ce poate consta

obiectiviatea în istorie?

Strângerea faptelor. Interpretarea faptelor.

Filozoful Dilthey emite ideea de structură în istorie.

În istorie însă, și mai ales în istorie literară nu există

structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere.

Reguli?În școală se studiază de obicei o

operă literară sub raportul fondului, al formei, al înrîuririlor, al soartei literare, crezându-le criterii științifice absolute, care în fond nu sunt decât niște puncte de vedere

personale.

Rostul istoriei literare nu e de a cerceta obiectiv problemele

impuse din afara spiritului nostru, ci de a crea puncte de

vedere din care să iasă structuri acceptabile.

Condițiile de a putea fi un critic literar

Istoria literară este o istorie de valori și ca atare cercetătorul trebuie să fie în stare întâi de toate să stabilească valori, adică să fie un critic. Nu există în istoria literară literatură mediocră

dar reprezentativă dacă n-am definit întâi de toate valorile estetice absolute.

O istorie literară fără scară de valori este un nonsens, o istorie socială, arbitrară.

Critica este o vocațiune așa cum sunt poezia, romanul și celelalte arte. Nu poți fi critic

doar cu voință.Recunoașterea frumosului se

identifică cu aceea de al produce.

Activitatea ce judecă = gustActivitatea producătoare = geniu

Simț critic ( M. Dragomirescu)

Criticul trebuie să aibă nu numai însușiri virtuale

de creator, dar chiar și o oarecare

pricepere tehnică.

Pregătire teoretică

Disciplină de cercetător

erudit. Cultură filosofică

• Cunoașterea vastă și sistematică a literaturilor universale.

Istoricul nu trebuie să pornească dinăuntru în afară ci dinafară înăuntru

NU istoria literară este totul, ci istoricul literar, și acesta trebuie

să fie un om de o mare capacitate intelectuală.

Critica izvoarelor

Izvoare vii/cărturărești

(Gustave Rudler)

Izvoare negative/ pozitive

Izvoare conștiente/ inconștiente

Critica genetică

1. senzații2.Sentimente

3.idei, adică fondul psihologic