Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Prezentarea metodei interviului

sistemul de redactare autor-an (Harvard)

Malaia Teodora Adriana

ID, Anul 1, Grupa 3

2012

Prezentarea metodei observatiei

sistemul de redactare autor-an (Harvard)

Observatia. Termenul de observatie provine din latinescul observatio, reprezentand

actiunea de a spiona, de a supraveghea. Aceasta asigura o legatura cu realitatea si este

considerata chiar “singura metoda care promoveaza cunostinta” (Traian Herseni, 1969).

Pe de alta parte este apreciata ca fiind o metoda fundamentala a sociologiei

(Auguste Comte, citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean, 1962). In afara

observatiilor planificate, mai exista observatii spontane, neavand un studiu la baza, dar cu

scopul de a intelege un fenomen sau o situatie (Petru Ilut, “Abordarea calitativa a

socioumanului: concepte si metode”, 1997).

Observatia stiintifica presupune determinarea unor legi de producere a lucrurilor si

actiunilor vazute, simtite sau, mai bine zis, percepute de oameni. Are caracter polemic,

confirmand sau infirmand o teza anterioara (Gaston Bachelard). De asemenea, reprezinta

un raport intre oameni care percep atractiile si actiunile dintre ei.

Henri H. Stahl (1974) insira caracteristile observatiei stiintifice, in modul urmator:

este metodica, integrala, sistematica, analitica, repetabila si verificabila. Dar orice

cercetare bazata pe aceasta metoda presupune si o planificare minutioasa, aplicandu-se

mai ales asupra comportamentului non-verbal al oamenilor (Marie Jahoda, 1956). Dupa

cum vedem si din originea cuvantului observare, simturile sunt elementele de baza ale

acestei modalitati de cercetare. Auzul, mirosul si vazul ne ajuta la observarea unei

persoane. Dar ea prezinta si dezavantaje. De exemplu, esantioanele sunt prea mici,

cluburile selecte/private nu pot fi observate prin aceasta metoda, iar comportamenul intim

al omului este studiat mult mai usor cu ajutorul interviului.

Clasificare. Prima clasificare a observatiei este data de catre Rene Konig (1967).

Acesta imparte metoda in doua tipuri: controlata sau necontrolata. Primul tip se ramifica

in observatie pasiva si activa, iar al doilea tip de observatie este si el divizat in observatie

participativa si nonparticipativa. Bernard S. Phillips (1971) ne prezinta o noua clasificare,

dupa gradul de structurare: observatie slab structurata si puternic structurata.

2

Cea mai buna abordare a acestor tipologii este clasificarea observatiei in trei

categorii: structurata, participativa si esantionata (Septimiu Chelcea, “Initiere in

cercetarea sociologica”, 2004).

Observatia nestructurata este baza metodei etnografice. Aceasta urmareste

descrierea detaliata a unei culturi si se foloseste in cercetarile sociologice de laborator si

de teren.

In cazul observatiei structurate se poate ascunde sau nu rolul de observator.

Aceasta este utilizata, de asemenea, in lucrarile de teren si de laborator. Apare un sistem

de categorii, care poate fi exhaustiv sau nonexhaustiv. Al doilea sistem este mult mai

benefic din punct de vedere al timpului. Gradul de reflectie al sistemului de categorii este

inalt sau mediu, in functie de generalitatea categoriilor enuntate. Ultima clasificare a

categoriilor le imparte pe acestea in categorii continue si discontinue. Primele se gasesc

in sistemele unidimensionale, pe cand ultimele in sistemele multidimensionale (Septimiu

Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 2004).

Observatia externa arunca observatorul in afara sistemului pe care il observa,

deoarece este o metoda dificila, avand in vedere imposibilitatea incadrarii cercetatorului

in sistem. Comunicarea este data in acest tip de observare chiar de modul in care sunt

asezate obiectele din incapere, ca de exemplu: mesele, scaunele etc (Mark Knapp, “Non-

verbal Communication in Human Interaction”, New York, Holt, Rinehart and Winston,

1978). Aceste detalii ne informeaza in legatura cu durata discutiilor. Conteaza daca masa

este patrata, dreptunghiulara sau rotunda. De exemplu pentru convorbiri scurte se

sugereaza primul tip de mese, adica cele patrate.

Observatia participativa se refera la actiunea de “a lua parte sistematic la viata

activa, ca si la interesele si sentimentele grupului studiat” (F. Kluckhohn, 1956).

Cercetatorul se defineste ca facand parte din acel grup, participand practic la activitatile

zilnice ale oamenilor. De aceea este un mod mult mai flexibil si deschis, comparativ cu

celelalte modalitati de observare. Observatia participativa se bazeaza pe exclamatia

“Daca vrei sa stii cu adevarat ce face o persoana, observ-o!” (Edward C. Lindeman,

“Social Discovery”, 1924).

Dupa gradul de implicare al cercetatorului, observarea participativa ia mai multe

forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant si

3

observator complet (Gold, 1958). In cazul ultimului observator exista riscul implicarii

intense, in sensul ca participantul poate sa se converteasca pe deplin grupului investigat.

Observarea continua. Deoarece este greu sa observam toate modificarile din

comportamenul unei persoane, se face o selectie a acestora. Detaliile nesemnificative vor

fi inlaturate.

Observarea esantionata are ca baza sondajul. Aceasta este foarte comoda, iar

comportamentul persoanelor studiate nu este deranjat.

Petru Ilut afirma in concluzia sa ca “decizia de a intreprinde sau nu cercetari de

acest gen e bine sa fie luata pe baza cantaririi atente a raportului dintre beneficiile

stiintifice si eventualele costuri pentru cei investigati” (“Abordarea calitativa a

socioumanului: concepte si metode”, 1997).

Ca in orice domeniu, concluziile se refera si la dezavantaje. In cazul observarii

stiintifice apar restrictii specifice sau generale. Ca de exemplu, informatiile obtinute din

investigari nu se folosesc impotriva celui de la care au fost obtinute. In cazul in care

investigatorul nu este ascuns, oamenii investigati nu trebuie sa aiba niciun fel de regret ca

s-au angajat intr-o asemenea metoda de cercetare.

Bibliografie:

4

1. Petru Ilut, “Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997

2. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 2004

5

Prezentarea metodei observatiei

sistemul de redactare autor-numar (Oxford)

6

Prezentarea metodei observatiei

sistemul de redactare autor-numar (Oxford)

Observatia. Termenul de observatie provine din latinescul observatio, reprezentand

actiunea de a spiona, de a supraveghea. Aceasta asigura o legatura cu realitatea si este

considerata chiar “singura metoda care promoveaza cunostinta”.1

Pe de alta parte este apreciata ca fiind o metoda fundamentala a sociologiei.2 In

afara observatiilor planificate, mai exista observatii spontane, neavand un studiu la baza,

dar cu scopul de a intelege un fenomen sau o situatie.3

Observatia stiintifica presupune determinarea unor legi de producere a lucrurilor si

actiunilor vazute, simtite sau, mai bine zis, percepute de oameni. Are caracter polemic,

confirmand sau infirmand o teza anterioara.4 De asemenea, reprezinta un raport intre

oameni care percep atractiile si actiunile dintre ei.

Caracteristicile observatiei stiintifice sunt insiruite in modul urmator: este

metodica, integrala, sistematica, analitica, repetabila si verificabila.5 Dar orice cercetare

bazata pe aceasta metoda presupune si o planificare minutioasa, aplicandu-se mai ales

asupra comportamentului non-verbal al oamenilor.6 Dupa cum vedem si din originea

cuvantului observare, simturile sunt elementele de baza ale acestei modalitati de

cercetare. Auzul, mirosul si vazul ne ajuta la observarea unei persoane. Dar ea prezinta si

dezavantaje. De exemplu, esantioanele sunt prea mici, cluburile selecte/private nu pot fi

observate prin aceasta metoda, iar comportamenul intim al omului este studiat mult mai

usor cu ajutorul interviului.

1. Traian Herseni, 19692. Auguste Comte, citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean, 19623. Petru Ilut, “Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997

4. Gaston Bachelard5. Henri H. Stahl, 19746. Marie Jahoda, 1956

7

Clasificare. Prima clasificare a observatiei este data de catre Rene Konig (1967). Acesta

imparte metoda in doua tipuri: controlata sau necontrolata.7 Primul tip se ramifica in

observatie pasiva si activa, iar al doilea tip de observatie este si el divizat in observatie

participativa si nonparticipativa. Ne este prezentata o noua clasificare, dupa gradul de

structurare: observatie slab structurata si puternic structurata.8

Cea mai buna abordare a acestor tipologii este clasificarea observatiei in trei

categorii: structurata, participativa si esantionata.9

Observatia nestructurata este baza metodei etnografice. Aceasta urmareste

descrierea detaliata a unei culturi si se foloseste in cercetarile sociologice de laborator si

de teren.

In cazul observatiei structurate se poate ascunde sau nu rolul de observator.

Aceasta este utilizata, de asemenea, in lucrarile de teren si de laborator. Apare un sistem

de categorii, care poate fi exhaustiv sau nonexhaustiv. Al doilea sistem este mult mai

benefic din punct de vedere al timpului. Gradul de reflectie al sistemului de categorii este

inalt sau mediu, in functie de generalitatea categoriilor enuntate. Ultima clasificare a

categoriilor le imparte pe acestea in categorii continue si discontinue. Primele se gasesc

in sistemele unidimensionale, pe cand ultimele in sistemele multidimensionale.10

Observatia externa arunca observatorul in afara sistemului pe care il observa,

deoarece este o metoda dificila, avand in vedere imposibilitatea incadrarii cercetatorului

in sistem. Comunicarea este data in acest tip de observare chiar de modul in care sunt

asezate obiectele din incapere, ca de exemplu: mesele, scaunele etc.11 Aceste detalii ne

informeaza in legatura cu durata discutiilor. Conteaza daca masa este patrata,

dreptunghiulara sau rotunda. De exemplu pentru convorbiri scurte se sugereaza primul tip

de mese, adica cele patrate.

Observatia participativa se refera la actiunea de “a lua parte sistematic la viata

activa, ca si la interesele si sentimentele grupului studiat”.12 Cercetatorul se defineste ca 7. Rene Konig, 19678. Bernard S. Phillips, 19719. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 200410. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 200411. Mark Knapp, “Non-verbal Communication in Human Interaction”, New York, Holt, Rinehart and Winston, 197812. F. Kluckhohn, 1956

8

facand parte din acel grup, participand practic la activitatile zilnice ale oamenilor. De

aceea este un mod mult mai flexibil si deschis, comparativ cu celelalte modalitati de

observare. Observatia participativa se bazeaza pe exclamatia “Daca vrei sa stii cu

adevarat ce face o persoana, observ-o!”.13

Dupa gradul de implicare al cercetatorului, observarea participativa ia mai multe

forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant si

observator complet.14 In cazul ultimului observator exista riscul implicarii intense, in

sensul ca participantul poate sa se converteasca pe deplin grupului investigat.

Observarea continua. Deoarece este greu sa observam toate modificarile din

comportamenul unei persoane, se face o selectie a acestora. Detaliile nesemnificative vor

fi inlaturate.

Observarea esantionata are ca baza sondajul. Aceasta este foarte comoda, iar

comportamentul persoanelor studiate nu este deranjat.

Petru Ilut afirma in concluzia sa ca “decizia de a intreprinde sau nu cercetari de

acest gen e bine sa fie luata pe baza cantaririi atente a raportului dintre beneficiile

stiintifice si eventualele costuri pentru cei investigati”.15

Ca in orice domeniu, concluziile se refera si la dezavantaje. In cazul observarii

stiintifice apar restrictii specifice sau generale. Ca de exemplu, informatiile obtinute din

investigari nu se folosesc impotriva celui de la care au fost obtinute. In cazul in care

investigatorul nu este ascuns, oamenii investigati nu trebuie sa aiba niciun fel de regret ca

s-au angajat intr-o asemenea metoda de cercetare.

Bibliografie:

13. Edward C. Lindeman, “Social Discovery”, 192414. Gold, 195815. Petru Ilut, ”Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997

9

1. Petru Ilut, “Abordarea calitativa a socioumanului: concepte si metode”, 1997

2. Septimiu Chelcea, “Initiere in cercetarea sociologica”, 2004

10