Tehnici de Modificare Comportamentalu0103

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCUMASTER PSIHOLOGIE SCOLARA SI CONSILIERE EDUCATIONALA

Tehnici de modificare comportamentală – prezentare si aplicabilitate.

Consilierul şcolar trebuie să posede un repertoriu de strategii de lucru prin care să-l ajute pe clientul sau pentru a-şi atinge scopurile propuse. Aceste strategii, puse în acţiune de către consilier, devin moduri de operare,sau planuri de actiune, care sunt destinate obţinerii unor rezultate precise.

Comportamentul uman este rezultatul unei nevoi, dorințe, convingeri. Comportamentul se referă la acțiunile pe care le realizează un organism sau sistem, de obicei, în raport cu mediul său. Este orice tip de activitate manifestă a unui organism ca răspuns la diverși stimuli, fie ei de natură exterioară sau interioară.

1. Operationalizarea comportamentului:

Când dorim să identificăm cu corectitudine un anumit comportament, trebuie să căutăm dincolo de denumirea sa generală și să îl descompunem în elemente specifice, măsurabile, identificabile. Acest lucru poartă denumirea de operaționalizare a comportamentului.Pentru a defini operațional un comportament țintă, trebuie să privim mai departe de manifestarea sa generală, să facem trecerea de la etichetarea globală a acestuia la o definire specifică și completă a comportamentului vizat.Ex: când vorbim despre comportamentul agresiv al unui elev facem referire la eticheta sa lingvistică, generală (comportament agresiv), ne gândim la conceptul general de percepție al agresivității. Pentru a putea încadra corect comportamentul copilului și pentru a induce schimbarea, trebuie ca acest comportament general să fie operaționalizat. Astfel, operaționalizăm comportamental conceptul de agresivitate prin următoarele componente:- elevul își înjură des colegii;- elevul își înfruntă profesorul;- își lovește des colegii de clasă;- a adus prejudicii materiale clasei: a rupt un scaun, a spart geamul, trântește cu furie ușa;- ironizează și își bate joc de colegi;- răspunde violent la provocări.Operaționalizarea unui comportament ne ajutăla circumscrierea corectă a acestuia și ghidează intervenția propriu-zisă.Comportamentul are câteva caracteristici care sunt observabile și măsurabile si ne ajută să putem identifica și operaționaliza anumite conduite-țintă deviante sau problematice pentru care dorim să intervenim comportamental. Identificarea şi descrierea specifică a unui comportament permite identificarea cauzelor comportamentului şi construirea unei strategii de intervenţie pentru modificarea lui şi ameliorarea problemei care a apărut.Aceste caracteristici măsurabile și observabile sunt: frecvența, durata, intensitatea, latența.


1. Frecvența unui comportamentVorbim despre frecvența unui comportament raportând numărul de apariții și manifestare a acestuia la o anumită unitate de timp. Este vorba despre caracterul repetitiv al acestui comportament într-un anumit interval de timp. Unitatea de timp aleasă pentru măsurarea frecvenţei unui comportament poate varia2. Durata unui comportamentVorbim despre durata unui comportament având în vedere intervalul de timp cuprins între momentul apariției sale, când acesta se iniţiază şi cel al încetării acestuia.3. Intensitatea unui comportamentVorbim despre intensitatea unui comportament referindu-ne la puterea , forța cu care el se manifestă. Această dimensiune este mai greu de măsurat decât durata si frecvența și necesită instrumente sau scale speciale de măsurare . Cea mai frecvent utilizată metodă este scala de evaluare, în care intensitatea e exprimată printr-o cotă a acestei scale. ( Miclea- suport de curs Modificări Cognitiv-Comportamentale)4. Latența unui comportamentEste reprezentată de timpul scurs între apariţia unui stimul, situaţii sau context şi apariţia comportamentului. Latenţa măsoară cât timp îi ia unei persoane să iniţieze un anumit comportament ca și răspuns la un stimul

2. Comportamentul problemă-analiză și semnificații

Comportamentul problematic reprezintă orice tip de manifestare care poate afecta într-un fel sau altul funcționarea optimă a persoanei cu ea însăși sau poate prejudicia interacțiunile cu ceilalți.Comportamentele problematice în contextul educativ preşcolar sau şcolar afectează relația copilului cu profesorul, are impact major asupra conduitei și performanței școlare, aduce mari dezavantaje în relația cu familia şi cu ceilalți colegi.

Totodată, comportamentul problematic la copil, mai poate apărea şi când expectanţele şi pretenţiile profesorilor sau ale părinţilor sunt nerealiste şi neadaptate nevoilor şi capacităţilor copilului. Cercetările au demonstrat diferenţe semnificative între părinţii care interpretează corect lucrurile şi au aşteptări realiste faţă de copil şi cei care manifestă un ataşament deficitar în relaţia cu copilul, abilităţi scăzute de empatie şi înţelegere a perspectivei copilului, aşteptări nerealiste privind dezvoltarea copilului (Milner, 2003).Orice comportament este făcut numai dacă este urmat de consecinţe pozitive (stări, emoţii, beneficii materiale, aprecieri care urmează comportamentului): obţinerea unor efecte pozitive sau evitarea unor consecinţe negative.

Funcţiile pe care comportamentele le au nu pot fi evaluate ca fiind rele sau bune însă modul de manifestare a comportamentului care răspunde acestor funcţii poate fi evaluat ca şi negativ, pozitiv, acceptabil sau neacceptabil.

Definirea unui comportament problematic nu se regăsește într-un cadru unic de percepție. Ceea ce pentru unii profesori – e.g.: manifestarea neatenției unui elev la orele sale reprezintă o


banală problemă, pentru alții această manifestare este un comportament problemă care poate genera și antrena consecințe negative.

Cauzele care pot genera manifestarea unui comportament problematic care să interfereze cu activitatea de învățare sunt numeroase și de multe ori greu de decelat, de aceea este esențial ca și comportamentul pe care profesorul îl percepe ca problematic să fie operaționalizat și observat printr-o grilă de observație sistemică pentru a-l putea încadra corect și fără ambiguitate.Enumerăm câţiva factori care pot avea un impact major în dezvoltarea unui comportament problematic la copil:1. Climatul familialFamilia este cel mai important factor care contribuie la formarea felului de a fi a unui copil, încă din primii lui ani de viață. Familia oferă copilului un întreg repertoriu de relații interpersonale și de modele comportamentale necesare dezvoltării personalității acestuia. O familie disfuncțională, cu mari deficiențe în planul comunicării, grefată de violență domestică, abuzuri sau, dimpotrivă, o atmosferă rece, nepăsătoare, un climat neprietenos, dezinteresat, poate conduce la dezvoltarea unor comportamente deviante sau problematice. Este foarte important ca în familie copilul să găsească mediul securizant de care are nevoie, nevoile sale afective și emoționale să fie acoperite în mod adecvat. Conflictele frecvente, violența fizică și verbală, indiferența afectivă sau autoritatea excesivă au impact negativ asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului.Copilul nu poate verbaliza tristeţea, nemulţumirile acumulate, tensiunile sale şi atunci dezvoltă diferite atitudini şi conduite care sunt considerate de profesori ca fiind problematice.Totodată, modalitatea în care un părinte reacţionează la diferite situaţii, emoţii cu caracter negativ sau pozitiv, răspunsurile sale emoţionale la diferite situaţii, oferă copilului contextul de învăţare a modului de gestionare a emoţiilor.2. Situația socio-economicăDificultățile de ordin material, o situație economico-financiară precară, pot determina la minori anumite probleme comportamentale deoarece nevoile de bază ale acestora nu sunt satisfăcute, iar pragul de toleranță la frustrare la vârste mici este scăzut. Venitul lunar al multor familii este total insuficient pentru acoperirea nevoilor: hrană, îmbrăcăminte, etc. Totodată sunt părinţi care, deşi realizează venituri mici, nu gestionează în mod adecvat aceste venituri şi banii sunt cheltuiţi pe alcool şi ţigări, ceea ce accentuează şi mai mult sentimentul de sărăcie şi insatisfacţie. Pe acest fond al insuficienţei materiale şi financiare se dezvoltă complexele, creşte revolta interioară care îmbracă ulterior forme de comportamente problematice sau la vârsta adolescentină pot dezvolta comportamente cu potenţial delictogen.3. Dificultățile de adaptare și integrare în mediul educativCopilul cu deficiențe de auz poate să dezvolte mari dificultăți în adaptarea la o anumită programă sau curriculă de învățământ. Ea trebuie dezvoltată și adaptată la nevoile copilului. Totodată mulți copii învață în regim de internat, ceea ce îi privează de prezența familiei și le impune un regim de viață mai rigid și reglementat de reguli stricte.4. Modele comportamentale incongruente şi instrucţiuni comportamentale deficitar formulateCopilul învaţă şi dezvoltă modele de comportament observându-i pe ceilalţi din contextul său de viaţă. Multe din comportamentele sociale şi emoţionale ale copilului se deprind în urma imitării


sau modelării, şi, din păcate, părinţii sau adulţii în general nu verbalizează sau explică ce a determinat manifestarea unui anumit tip de comportament, iar copilul le va internaliza în mod implicit şi le va repeta, chiar dacă nu sunt înţelese sau sunt interpretate în mod eronat.Totodată, regulile, instrucţiunile formulate vag, imprecis, cu un grad de dificultate ridicat faţă de capacitatea cognitivă, socială şi emoţională a copilului, modul în care sunt comunicate copilului şi momentul în care îi sunt comunicate, pot conduce la dezvoltarea unor comportamente problematice.

3. Managementul comportamentului-principii generale de actiune:

AntecedenteleComportamentul apare într-un anumit context, într-o anumită situaţie, poate fi declanșat de un anumit eveniment. Antecedentele sunt reprezentate de acei stimuli care activează un anumit tip de comportament. Analiza situaţiei în care apare respectivul comportament ne facilitează rezolvarea problemei. Sunt cazuri când comportamentul la care vrem să inducem schimbarea apare într-o anumită situaţie X şi nu apare în situaţia Y. Acest lucru presupune că există anumiţi factori care declanșează şi controlează apariţia comportamentului în situaţia dată. Aceşti factori trebuie depistaţi şi analizaţi cu mare atenţie.Comportamentul – descrierea exactă a comportamentului (ex: a țipat, a lovit, a stricat ceva, a tras de păr pe cineva); cu cât datele sunt mai clare, cu atât comportamentul va fi mai bine interpretat.Contingențele și consecințeleFiecare comportament are inerent efectele sale, care au o funcţie de întărire sau de penalizare a comportamentului respectiv și se numesc contingenţe. O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de contingenţe, de întăriri – fie ele de natură pozitivă sau negativă (care întăresc, încurajează manifestarea unui comportament) şi de pedepse (care au ca efect reducerea comportamentul respectiv). Nu orice consecinţă este o contingenţă, ci numai acelea care au funcția specificată mai sus. (Miclea).Elementele biografice ne pot furniza o serie de date relevante despre traiectoria pe care persoana a avut-o până la momentul respectiv, experiența sa de viață, evenimentele care au provocat debutul unui anumit tip de comportament, factorii care activează acest comportament, repetitivitatea acestuia, etc.Mediul socio-cultural și fizicMediul în care ne dezvoltăm are un impact covârșitor asupra evoluției noastre fizice și psihice. Valorile, regulile, normele din mediul respectiv sunt internalizate de către copil și îi coordonează conștient sau nu anumite comportamente. Modelele socio-culturale pe care le are, interacțiunile cu ceilalți, comunică foarte multe despre modul în care se comportă.Managementul comportamentului în clasă este o intervenție similară modificării comportamentale dar este o versiune mai puțin concentrată pe modificare și pe


comportament-țintă și se urmărește cu precădere menținerea unui climat propice învățării și a ordinii în clasă. Dobândirea unor abilități în management comportamental are o importanță deosebită pentru profesorii din sistemul educațional. Principiile unui management comportamental sunt de a crește probabilitatea ca individul, grupul, să aleagă un comportament adecvat, pozitiv și acceptat social.

Principii ale managementului comportamentului în clasăProfesorii trebuie să cunoască anumite principii de management comportamental pentru a putea menține o atmosferă stimulativă și armonioasă în clasă și pentru că un control comportamental eficient conduce la diminuarea posibilităților de apariție a unui comportament inadecvat.1. Să ai alternative pozitive şi funcţionale pentru dezvoltarea comportamentului dorit: profesorul trebuie să aibă internalizate anumite reguli și principii care conduc în timp la scopul dorit. Adică, consecvența în aplicarea recompenselor și a sancțiunilor, responsabilizarea copilului, echilibru între recompense și pedepse, oferirea de alternative, oferirea de feed-back constructiv și constant, sunt strategii care conduc în timp la construcția de comportamente adecvate.2. Oferirea unui cadru propice, pozitiv de învățare: trasarea unor reguli și limite clare, înțelegerea acestora de către elevi, subscrierea la ele, un climat prietenos bazat pe încredere și respect reciproc Este foarte important ca elevul să fie responsabilizat, de aceea se pot stabili reguli împreună cu ei, acestea trebuie să aibă un caracter specific, concis, să fie ușor de asimilat și cu o formulare simplă ușor de ținut minte.3. Oferirea de alternative comportamentale elevilor și separarea comportamentului inadecvat de persoana copilului. Dacă elevul a manifestat un tip de comportament nedorit trebuie să înțeleagă că comportamentul inadecvat este sancționat de profesor și nu el ca persoană, profesorul trebuie să disocieze acest comportament de persoana copilului și să specifice acest lucru. Însă acest lucru nu se aplică când copilul are un comportament pozitiv. Când elevul a exercitat un comportament adevat, cu caracter pozitiv , îl putem asocia cu persoana lui.Ex: Faptul că ai citit atât de frumos povestea ne arată că esti un copil harnic și talentat.Totodată, este important ca profesorul să poată oferi alternative comportamentale, să specifice consecințele acestor alternative comportamentale, să încurajeze copilul în a face alegeri potrivite; mesajul transmis copilului este de responsabilizare a acțiunilor sale și de asumare a consecințelor. Stabilirea și construcția continuă a relației profesor-elevi implică perseverența în regulile stabilite, echilibru în acordarea de pedepse-recompense, comunicare deschisă pentru un climat de încredere reciprocă. Atitudinea non-discriminativă, utilizarea indicațiilor pozitive, adoptarea unui stil comportamental adecvat care să ofere un model pozitiv pentru copil, oferirea unui mediu securizant, oferirea de alternative și stabilirea clară a consecințelor, sunt câteva din caracteristicile ce dezvoltă o relație armonioasă elev-cadru didactic.


4. Oferirea constantă a feed-backului constructiv. Acesta trebuie să respecte anumite reguli generale: - să fie centrat pe fapte și nu pe evaluarea globală a unei persoane;- să fie specific și formulat cu claritate;- poate accentua într-o manieră pozitivă aspecte de îmbunătățit;- are drept scop furnizarea acelor comentarii și sugestii care sa conducă la un efect pozitiv sau la rezultate sau comportamente mai bune. Feedback-ul constructiv devine benefic atunci când informația oferită aduce încurajare și suport.Ex. Mi-a plăcut foarte mult compunerea ta, mi-a sugerat multă muncă și forță de creație, aspectele pe care le-ai descris au avut un efect plăcut asupra mea, ceea ce mi-aș fi dorit însă ar fi fost detalierea mai amplă a aspectului legat de natură.

4. Pentru a induce schimbare la comportamentul țintă avem :

A. Metode de creștere a frecvenței unui comportament;B. Metode de scădere a frecvenței unui comportament.

A. Metode de creștere a frecvenței unui comportament:

Întărirea pozitivă: se aplică atunci când dorim să menținem sau să intensificăm un comportament vizat prin prezentarea unei stimulări. Această stimulare se acordă imediat după efectuarea comportamentului deoarece se dorește creșterea repetitivității acelui comportament. Se merge pe principiul că dacă acel comportament este realizat de mai multe ori se va primi o stimulare care îi face plăcere subiectului care îl manifestă.Ex: Dacă învăț poezia la română mă uit la desenele mele preferate.

Întărirea negativă: comportamentul este executat pentru eliminarea sau reducerea unui stimul aversiv sau a unei situații care produce disconfort. Nu trebuie confundată cu pedeapsa, care scade frecvenţa unui comportament indezirabil, în timp ce întărirea negativă crește frecvența unui comportament .Principiul care este activat este că, dacă subiectul continuă să manifeste acel comportament, va scăpa de stimulul neplăcut. Cele mai comune comportamente pe care acest tip de întărire le dezvoltă sunt evitarea și evaziunea (Micela).Ex: Elevul căruia îi este frică de o lucrare la matematică alege să fugă de la oră, evitând astfel o notă mică. Comportamentul său indezirabil este întărit astfel negativ de faptul că a evitat o situație neplăcută.

5. Câteva modalitați de aplicare a întăririlor:

Shaping: este o întărire pozitivă care se aplică în mod gradat și cumulativ, vizând același tip de comportament, adică se respectă un anumit algoritm de pași. Aceşti paşi care respectă o anumită secvenţialitate, până la comportamentul final vizat sunt recompensaţi,


respectându-se anumite criterii bine stabilite. Pentru a încuraja copilul să își însușească și să manifeste un anumit tip de comportament, se lucrează în pași mici, succesivi, astfel încât copilul să se apropie tot mai mult de rezultatul final.Instruirea discriminativă: apare atunci când dorim să învățăm un copil să se comporte într-un anumit fel dar numai în anumite condiții (dar nu și în altele) – de aici denumirea de instruire discriminativă. Astfel, copilul este ajutat să identifice corect, să diferențieze circumstanțele și le vom întări pe cele adecvate.Contractul comportamental: se realizează între părinți/profesor și copil, este un acord, o înțelegere scrisă care să stipuleze clar care sunt comportamentele țintă vizate, ce responsabilități își asumă fiecare parte din contract, care sunt consecințele respectării sau a neasumării acestor comportamente. Deoarece responsabilizeză părțile contractante, este o metodă care dă rezultate rapide.

B. Metode de scădere a frecvenței unui comportament

Pedeapsa: este reprezentată de un stimul sau eveniment care se produc după manifestarea unui anumit tip de comportament și are ca și scop scăderea, diminuarea probabilității repetării acelui tip de comportament.Pedeapsa poate consta în aplicarea unui stimul dureros, trăirea unei situații neplăcute, eliminarea unor privilegii, reducerea unor drepturi câștigate anterior, etc…Principalele tipuri de penalizare (pedepse) sunt:• Pedeapsa fizică : este cea mai comună și des întâlnită. Se bazează pe producerea durerii și de multe ori aceasta este însoțită de emoţii negative şi sentimente de umilire și rușine (bătaie, smucire, trântit, arsuri). Este o metodă foarte des întâlnită şi cea mai la îndemână, chiar dacă antrenează o serie de consecințe negative pe plan fizic şi emoțional şi are repercusiuni în dezvoltarea ulterioară a copilului.• Comportamentul verbal cu rol de stopare sau reducere a unui comportament : interdicţiile verbale, tonalitatea vocii, inflexiunile vocale, verbalizarea ameninţărilor, au rolul de a reduce frecvența unui comportament. • Time out : constă în blocarea fizică și întreruperea pentru câteva minute, imediat după comportamentul problemă a unei situații plăcute, stimulative pe care subiectul o trăiește ca urmare a realizării acelui comportament. De exemplu, putem să îl ducem pe copil în altă cameră un anumit interval de timp. Nimeni nu vorbește și nu se uită la copil până nu expiră timpul de pedeapsă. Trebuie sa fim atenți când folosim timeout-ul. Uneori copilul are o atitudine negativă tocmai pentru că vrea să iasă dintr-o situație cu un mare grad de disconfort pentru el sau nu vrea sa îndeplinească o sarcină; în aceste situații timeout-ul devine o recompensă și poate întări comportamentul nedorit. • Sancțiunea : constă tocmai în retragerea sau diminuarea întăririlor pe care persoana le-a primit, deoarece a manifestat un comportament neadecvat. Aici vorbim despre retragerea unor drepturi, a unor privilegii, a unor întăriri obiectuale, etc.


• Extincția (“stingerea”) constă în reducerea frecvenței unui comportament prin eliminarea întăririlor care au fost asociate cu manifestarea acelui comportament. Se bazează pe presupunerea că, dacă nu îi vom mai oferi atenție comportamentului respectiv, va dispărea pentru că nu va mai exista nimic care să îl susțină pentru că nu se mai justifică. Cele două modalități de reducere a frecvenței unui comportament, pedeapsa cât și extincția au un efect similar, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează instituirii unei contingențe; în cazul extincției se datorează dispariției acestei contingențe.

SUMAR

Orice comportament este rezultatul acoperirii unei nevoi, este manifestarea unei dorinţe sau internalizarea unei credinţe. Identificarea corectă a ceea ce determină comportamentul, ne ajută să ne raportăm adecvat faţă de acel comportament. Operaţionalizarea acelui comportament ne ajută să îl descompunem în elemente măsurabile şi observabile pentru o încadrare corectă a comportamentului respectiv.Pentru a identifica care este funcţia acelui comportament manifestat este nevoie să îl observăm o perioadă de timp pentru a afla cărei nevoi îi corespunde acel comportament.Funcţiile pe care comportamentele le au nu pot fi etichetate ca fiind rele sau bune, însă, modurile de manifestare a comportamentului care răspund acestor funcţii pot fi evaluate ca şi negative, pozitive, acceptabile sau neacceptabile. Identificarea funcţiei comportamentului-ţintă, comportamentului care se vizează a fi schimbat, se realizează prin analiza funcţională. Aceasta constă în identificarea contextului care declanşează un anumit comportament, elementele activatoare, consecinţele pe care le atrage comportamentul respectiv, şi permite construcţia ulterioară a unei strategii de intervenţie de modificare comportamentală.Tehnicile de modificare comportamentală vizează înlocuirea unor comportamente indezirabile cu internalizarea unor comportamente pozitive, acceptate, şi oferirea de noi alternative comportamentale.Principiile de modificare comportamentală vizează fie metode de creştere a frecvenţei comportamentului fie metode de scădere a frecvenţei comportamentului. Aceste tehnici sunt foarte des întâlnite şi pot fi utilizate cu uşurinţă în mediul familial şi educativ pentru a facilita învăţarea şi a menţine un climat educativ armonios şi echilibrat.

Documents

Tehnici de Modificare Comportamentalu0103