Tema 1 : Partidele politice europene introducere şi istoric

Tema 1: Partidele politice europene

introducere şi istoric1

Dr. Dan Mihalache - Partide politice europene

Partidele politice europene – introducere şi istoric 2

1. „Pre-istoria” cooperării la nivel european şi internaţional

2. Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide

Constituirea adunărilor parlamentare 1979 – primele alegeri directe pentru Parlamentul European 1992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel european 2003 – reglementarea partidelor politice europene 2009 – prima tentativă de a duce o campanie paneuropeană

3. Partide politice europene – 2010

4. Actuala configuraţie a Parlamentului European


„Pre-istoria” cooperării la nivel european şi

internaţional

Cooperarea politică transnaţională nu este un demers nou, ci unul cu origini timpurii, încă dinaintea proiectelor instituţionale şi iniţiativelor de organizare comună la nivel european.

Atât pe stânga, cât şi pe dreapta spectrului politic au existat forme de colaborare politică la nivel european şi internaţional, care au precedat instituţiile europene.

Istoria cooperării pe partea de centru-dreapta poate fi urmărită din anii 20.Prima tentativă de cooperare în zona creştin-democrată datează din 1926, când s-a înfiinţat Secretariatul Internaţional al Partidelor Democratice de Inspiraţie Creştină. Cooperarea între partidele creştin democrate a fost întreruptă de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

În 1946, liderii politici ai partidelor creştin-democrate reînfiinţate sau nou apărute au format Noua Echipă Internaţională (Nouvelles Équipes Internationales - NEI).

3


„Pre-istoria” cooperării la nivel european şi internaţional

Dat fiind că în blocul comunist partidele de orientare creştin-democrată au fost interzise, în iulie 1950, reprezentanţii acestora din exil au pus bazele Uniunii Democrat Creştine a Europei Centrale.

Treptat, în a doua parte a anilor 50, odată cu apariţia Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, NEI şi-a pierdut relevanţa, iar cooperarea efectivă între creştin-democraţi s-a concretizat în cadrul Adunării Comune şi apoi al Parlamentului European.

La rândul său, Internaţionala Liberală a fost constituită în 1947 la Oxford. Cu această ocazie, repezentanţii a 19 partide politice liberale au alcătuit „Manifestul de la Oxford”, documentul politic ce descria principiile politice de bază ale Internaţionalei Liberale.

4


„Pre-istoria” cooperării la nivel european şi internaţional

Originile Internaţionalei Socialiste trebuie legate de organizaţiile internaţionale timpurii ale mişcărilor sindicale. În 1864, la Londra, a fost fondată Asociaţia Internaţională a Muncitorilor, cunoscută sub denumirea de Prima Internaţională. Ea şi-a încetat activitatea în 1876.

A Doua Internaţională a continuat demersurile celei dintâi, excluzând sindicatele şi mişcările anarho-sindicaliste, dar reunind partidele socialiste şi muncitoreşti. A Doua Internaţională a apărut în 1889 la Paris şi s-a dizolvat în 1916.

După 1920 s-a reorganizat, dar o parte dintre formaţiuni au alcătuit o organizaţie separată, Uniunea Internaţională Muncitorească a Partidelor Socialiste. Cele două s-au reunit în 1923 în cadul Internaţionalei Muncitoreşti şi Socialiste, care a funcţionat până în anii 40.

În forma sa actuală, Internaţionala Socialistă există din 1951, când a fost stabilită ca atare cu ocazia Congresului de la Frankfurt.

5


Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide

Instituţionalizarea cooperării la nivel european prin formarea de partide europene trebuie pusă în paralel cu istoricul instituţiilor europene şi în special al Parlamentului European.

Parlamentul European, respectiv forurile care l-au precedat în arhitectura comunitară, a reprezentat cadrul care a permis sau încurajat oficializarea cooperării şi instituţionalizarea ei sub forma partidelor europene, transnaţionale.

6


Constituirea adunărilor parlamentare

1952- 1957: Adunarea Comună La întemeierea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului in 1952,

adunarea reprezentantilor parlamentelor nationale ale celor sase state fondatoare purta numele de Adunare Comuna. Aceasta era alcătuită din 78 de membri şi avea un rol exclusiv consultativ.

1957- 1962: Adunarea Parlamentară Europeană In 1957 au fost semnate Tratatele de la Roma, tratate fondatoare al

Comunitatii Economice Europene, respectiv al Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euroatom). Numarul deputatilor delegati de parlamentele nationale sa ii reprezinte in forul european corespondent a crescut de la 78 la 162. Prin tratat se stipuleaza ca Adunarea Parlamentara si Curtea de Conturi sa fie institutii comune celor trei comunitati.

Ulterior, prin Tratatul de la Bruxelles cu privire la fuziunea executivelor (semnat la 8 aprilie 1965), Comisia Europeana si Consiliul devin de asemenea institutii unice pentru cele trei comunitati, cu buget comun si cu sediul la Bruxelles.

7


Constituirea adunărilor parlamentare

1962- 1979: Parlamentul European In 1962 deputatii au hotarat ca Parlamentul European sa

primeasca numele pe care il poarta si astazi, insa denumirea a fost recunoscuta in mod formal de abia in Actul Unic European, semnat in 1986.

Un moment de turnura pentru extinderea competentelor Parlamentului a venit in 1971, cand deputatii au participat pentru prima data la procedura bugetara. In 1975 aceste competente au fost din nou extinse: incepand cu acest an procedura bugetara nu se poate incheia fara aprobarea Parlamentului.

8


1979 – primele alegeri directe

1979: Cel mai mare parlament democratic ales prin vot universal direct

In 1979 au avut loc primele alegeri pentru Parlamentul European prin vot universal direct. A fost un pas decisiv in legitimarea democratica a Parlamentului.

Odata cu revizuirile succesive ale tratatelor din anii 80- 90, implicarea sa in procesul legislativ a crescut considerabil, la inceput prin procedura de cooperare in legislatia referitoare la desavarsirea pietei interne.

In ce priveste politica externa a Uniunii Europene - acceptarea de noi membri si incheierea de acorduri europene, aprobarea Parlamentului este obligatorie.

9


1992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel european

Conceptul de partid politic la nivel european a fost consacrat odată cu Tratatul de la Maastricht. Prevederea referitoare la partidele europene este azi art. 191 din Tratatul Uniunii Europene: „Partidele politice la nivel european sunt importante ca factori de integrare în Uniune. Ele contribuie la formarea unei conştiinţe europene şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.”

În 1997, prin Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit cine poate să finanţeze cheltuielile autorizate pentru partidele europene în anumite arii. Această prevedere oferea un mecanism prin care partidele europene se puteau finanţa din afara bugetului european din alte surse, cu ar fi fonduri de la partidele naţionale.

În 2001, Tratatul de la Nisa indica obligaţia instituţiilor europene de a emite reglementări specifice cu privire la partidele europene şi mai ales la finanţarea lor. Acestea au fost adoptate în 2003.

10


2003 – Reglementarea partidelor politice europene

Acte normative: Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european.

Decizia Biroului Parlamentului European din 29 martie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statutul şi finanţarea partidelor politice la nivel european.

11



Prevederi: Un partid politic la nivel european îndeplinește

următoarele condiții:(a) trebuie să aibă personalitate juridică în statul membru în care își are

sediul;(b) trebuie să fie reprezentat, în cel puțin o pătrime din statele membre, de

membri ai Parlamentului European sau în parlamentele naționale ori în parlamentele regionale ori în adunările regionale sautrebuie să fi obținut, în cel puțin o pătrime din statele membre, cel puțin trei la sută din voturile exprimate în fiecare din statele membre respective la ultimele alegeri pentru Parlamentul European;

(c) trebuie să respecte, în special în programul său și în cadrul activităților sale, principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și anume principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiul statului de drept;

(d) trebuie să fi participat la alegerile pentru Parlamentul European ori să-și fi exprimat intenția în acest sens.

12



Finanţare: Din iulie 2004, partidele politice europene au avut posibilitatea

de a primi fonduri anuale din partea Parlamentului European. Finanţarea se face sub formă de subvenție de funcționare. Aceasta poate acoperi 85% din cheltuielile partidului, în timp ce restul cheltuielilor trebuie să fie acoperite din resurse proprii, precum cotizațiile membrilor și donațiile.

Ce se poate plăti din subvenții şi ce nu? Subvențiile pot fi folosite pentru a acoperi cheltuielile legate

direct de obiectivele stabilite în programul partidului politic. Acestea pot fi:

reuniuni și conferințe, publicații, studii și publicitate, cheltuieli administrative, de personal și de deplasare, cheltuieli de campanie pentru alegerile europene.

13



Fundaţii politice la nivel european: O fundație politică la nivel european este o organizație afiliată la un

partid politic european care sprijină şi completează obiectivele acelui partid.

O fundație politică la nivel european observă, analizează și contribuie la dezbaterea privind chestiunile politice publice europene. Aceasta desfăşoară, de asemenea, activități interconectate, precum organizarea de seminarii, sesiuni de formare profesională, conferințe și studii.

Cum este finanțată o fundație politică la nivel european? Fundaţiile au fost finanţate în perioada octombrie 2007 – august 2008

prin subvenţii pentru acţiuni acordate de Comisia Europeană în cadrul unui proiect pilot.

Din septembrie 2008, Parlamentul European a preluat sarcina finanţării şi acum acordă subvenţii de funcţionare anuale.

Finanţarea totală a partidelor la nivelul anului 2008 a fost de 10.6 millioane euro, plus un supliment de 5 millioane euro pentru fundatii.

14


2009 – prima tentativă de a duce o campanie electorală paneuropeană

Pentru prima dată în 2009 s-a încercat o campanie unitară la nivel european, pe principii de marketing politic.

Problema alegerilor europene a fost mereu considerarea lor ca scrutine de ”rangul doi” ca importanță, în comparație cu alegerile naționale.

Compania Scholtz & Friends a fost aleasă pentru a crea o campanie de conștientizare publică a semnificației alegerilor pentru Parlamentul European.

Rezultatul a fost cea mai mare campanie de marketing din istoria UE.

Campania a fost centrată pe o idee simplă: ne place sau nu, Europa este relevantă pentru viața noastră zilnică. Prin votul pentru PE decidem asupra celor mai importante chestiuni care ne afectează viitorul individual.

15


2009 – prima tentativă de a duce o campanie electorală paneuropeană

Efectele campaniei: Conștientizarea publicului asupra alegerilor europene

mai din timp și pe scară mai largă. Media a acoperit multe elemente de campanie, explicând rolul PE.

Tendința de scădere a prezenței la vot, accentuată în anii precedenți, s-a redus, s-a stabilizat, cu unele cazuri în care prezența a fost chiar mai mare decât la scrutinul precedent.

Campania a demonstrat că este posibilă o comunicare pe scară largă a unor probleme complexe.

Mulți observatori au văzut campania din 2009 ca piatra de temelie a marketingului cu privire la instituțiile politice europene.


16

2009 – campania unitară pentru PE


17



18



19



20

Partide politice europene - 201021

Partid european Ideologie Recunoscut în

Partidul Popular European Creştin-democraţi şi conservatori 2004

Partidul Socialiştilor Europeni

Social-democraţi şi socialişti democraţi

2004

Partidul European Liberal Democrat şi Reformist

Liberali şi centrişti 2004

Partidul European al Verzilor

Ecologişti 2004

Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni

Anti-federalişti, centru-dreapta 2010

Partidul Stângii Europene Socialişti şi comunişti 2004

Alianţa Liberă Europeană Independenţi, reprezentanţi minorităţi

2004

EU Democrats Eurosceptici 2006

Mişcarea Politică Creştin Europeană

Creştin-democraţi, conservatori social

2010


Actuala configuraţie a Parlamentului European

EPP – European People’s Party

ALDE – Alliance of Liberals and Democrats for Europe

Green/EFA – Group of the Greens/European Free Alliance

S&D – Group of the Progressive Alliance of Socialists and Democrats

ECR – European Conservatives and Reformists Group

Europe of Freedom and Democracy Group

GUE/NGL – Confederal Group of the European United Left – Nordic Green Left

NA – non attached

22


Documents

Tema 1 : Partidele politice europene introducere şi istoric