UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE

- STUDIU DE CAZ WORLD VISION ROMÂNIA-

CRAIU OVIDIU – BOGDAN

AN III, GRUPA 1

CLUJ – NAPOCA

2014

Sectorul nonprofit în România este predominant în mediul urban, doar între 10-14% din

numărul total de organizaţii non-guvernamentale aflându-se în mediul rural. Cu o concentrare

accentuată asupra importanţei opiniei publice în diverse probleme sociale,se poate observa o

creştere din punct de vedere al furnizării de servicii sociale, datorită faptului că prin intermediul

opiniei publice, organizaţiile neguvernamentale au avut de câştigat prin organizarea unor

dezbateri publice pe teme diferite, precum: violenţa domestică, protecţia copilului, protecţia

mediului, sănătate.

Am ales tema planificării strategice a organizaţiei datorită importanţei pe care o are în

interiorul oricărei organizaţii, fiind necesară existenţa ei. Planificarea reprezintă elementul

esenţial pentru succesul şi supravieţuirea oricărei organizaţii neguvernamentale. Totodată,

motivul pentru care organizaţia a luat naştere şi unde doreşte aceasta să ajungă, reprezintă

răspunsurile pe care planificarea strategică le oferă.

Planificarea strategică poate fi definită ca fiind procesul de stabilire a unor obiective şi

determinarea metodelor prin care sa se atingă aceste obiective1. Se poate afirma faptul că

planificarea strategică poate evalua cum anumite decizii luate în prezent vor avea o finalitate în

viitor. Multe organizaţii se confruntă cu schimbările tot mai frecvente care au loc, iar acestea pot

duce la un viitor neprevăzut. Acesta reprezintă motivul pentru care este nevoie de aplicarea unui

asemenea plan strategic pentru a oferi organizaţiilor imaginea pe care o doreşte pentru un viitor ,

care să fie orientată spre ceea ce vrea organizaţia să facă.

Printre avantajele planificării strategice se numară:

- Managerii sunt obligaţi să gândească în perspectivă şi să fixeze obiectivele cât mai clar

- conduce la un grad mare de performanţă care permite controlul managerial să fie mai

eficient

- se adaptează la schimbare

- crează unitate şi se concentrează pe efortul tuturor angajaţiilor dintr-o organizaţie

- pregăteşte organizaţia pentru situaţii neprevăzute

- are o viziune pe termen lung

- utilizarea eficientă a diferitelor resurse

Planificarea strategică se bazează pe ideea de a contura direcţii pe care o organizaţie

neguvernamentală intenţionează să o urmeze.

1 Roxandra G. Florincuţa, Planificare strategică în organizaţiile non-guvernamentale, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008, pg. 41

Criticile aduse cel mai des planificării strategice sunt:

- este un proces destul de complex

- evenimentele pe termen lung sunt mai greu de prezis

- rezultatele nu sunt evidente într-un interval scurt de timp

- îmbunătăţirea performanţei nu se produce în mod automat.

Obiectivele se ating prin formularea unor tehnici sau metode cât mai eficiente şi este

necesar aflarea impactului pe care îl are acţiunea în procesul de planificare. Impactul pe care

fiecare acţiune îl are în formularea procesului de planificare asupra organizaţiei poate fi distins

din două părţi diferite: mpdul în care organizaţia este văzută din interior şi modul în care

organizaţia este văzută din exterior.

Pe plan intern, planificarea strategică reprezintă un proces de reflecţie şi introspecţie, o

unealtă de management şi o cale de comunicare şi motivare internă2 (figura 1). Procesul de

reflecţie şi introspecţie permite organizaţiei să facă o analiză prin care să profite de oportunităţi

şi să rezolve ameninţările din jurul organizaţiei şi totodată să facă faţă schimbărilor de mediu.

Managementul joacă un rol important în stabilirea de către organizaţie a obiectivelor,

viziunii şi a priorităţilor pentru obţinerea rezultatului anticipat.

Comunicarea are rolul de informare şi consultare a tuturor membrilor.

2 Roxandra G. Florincuţa, Planificare strategică în organizaţiile non-guvernamentale, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008, pg. 44

Fig. 1 – Planificarea strategică din interiorul organizaţiei ( Strategic planning

internally, Canadian International Developement Agency, 2004 – Strategic planning: A guide

for Canadian NGOs )

În mediul extern, planificarea strategică reprezintă procesul de analiză a mediului şi o

unealtă de dialog între parteneri şi diferiţi „actori interesaţi”3 (figura 2). Analiza mediului

presupune ca organizaţia ă cunoască acele mişcări care pot să afecteze modul de funcţionare a

organizaţiei. Dialogul cu parteneri şi cu diferiţi actori interesaţi este important pentru informarea

acestora în legătură cu problemele care îi privesc.4

3 Roxandra G. Florincuţa, Planificare strategică în organizaţiile non-guvernamentale, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2008, pg. 44

4 Informare cu privire la strategie, proiecte sau priorităţi

PLAN

IFIC

AREA

STR

ATEG

ICĂ

PROCES DE REFLECŢIE ŞI INTROSPECŢIE

UNEALTĂ DE MANAGEMENT

CALE DE COMUNICARE

Fig. 2 – Planificarea strategică în exterior ( Strategic planning externally, Canadian

International Developement Agency 2004 – Strategic planning: A guide for Canadian NGOs)

Multe organizaţii neguvernamentale adoptă o astfel de planificare strategică, din diferite

motive care ţin de structura fiecărei organizaţii, însă beneficiile pe care le aduce planificarea sunt

cam aceleaşi. Imbunătăţirea performanţei, respectiv, a procesului de decizie ar putea fi un prim

beneficiu. Planificarea strategică este folosită, în majoritatea cazurilor, pentru probleme de o

importanţă mai deosebită şi ajută în procesul de luare a deciziei într-un mod mai eficient.

Promovarea gândirii şi a acţiunii strategice, al doilea beneficiu, presupune accesarea

informaţiilor atât din mediul intern cât şi extern al organizaţiei, cât şi modul în care diferiţi actori

acţionează.

Planificarea strategică poate fi cheia succesului dacă organizaţia îşi cunoaşte care sunt

oportunităţile şi ameninţările care îi afectează atingerea ţelurilor şi cum este aceasta pregătită

pentru schimbările cu care se confruntă. O încredere sporită asupra organizaţiei poate duce la

atragerea unor finanţări din mediul extern.

Planificarea strategică este un proces în care este nevoie a se urma nişte paşi:

1. Stabilirea misiunii organizaţiei. Misiunea descrie specificul organizaţiei, ceea ce face,

pentru cine desfăşoara sale şi răspunde la întrebarea: de ce există organizaţia?

PLAN

IFIC

AREA

STR

ATEG

ICĂ

PROCES DE ANALIZĂ A MEDIULUI

UNEALTĂ DE DIALOG ÎNTRE PARTENERI

Aceasta trebuie să fie formulată cât mai clar, pentru ca toţi cei implicaţi, dar şi

beneficiarii să înţeleagă la ce se referă, şi nu în ultimul rând, să fie în concordanţă cu ceea

ce vrea organizaţia să facă.

2. Identificarea scopurilor. Scopul unei organizaţii defineşte acele direcţii cu care

organizaţia va colabora şi se anticipează o evoluţie a acesteia. Cu cât scopul, respectiv,

scopurile unei organizaţii sunt cât mai bine definite, se reduce o mare parte a conflictului

ce ar putea apărea între părţile implicate.

3. Identificarea obiectivelor. Pe baza scopurilor enunţate, organizaţia le interpretează şi le

oferă o dimensiune măsurabilă. Cu alte cuvinte, obiectivele sunt acele „ţeluri” pe care

organizaţia îşi propune să le aducă la o finalitate în următorii ani. Obiectivele pot fi

măsurabile prin rezultatul obţinut şi ao o natura calitativă. Acestea se pot schimba în

timp, de aceea se recomandă o revizuire a obiectivelor.

4. Strategiile formulate. După ce fiecare obiectiv a fost formulat, organizaţia trebuie să se

decidă cum anume va fi îndeplinit fiecare dintre acestea. Strategiile sunt metodele, căile

pe care irganizaţia le va urma pentru a ajunge la obiectivul propus. În cazul strategiilor se

vor menţiona şi data până la care respectivul proiect ca fi derulat şi bugetul aferent

activităţii.

5. Etapa de desfăşurare a acţiunii. În interiorul acestei etape se va descrie efectiv cum se

va desfăşura proiectul în mod practic.

6. Evaluarea. Va cuprinde o analiză a ceea ce s-a făcut până în momentul respectiv şi va

încerca să anticipeze rezultatele proiectului.

Pentru alcătuirea unei planificări strategice este necesară contribuţia fiecăruia, iar

responsabilităţile se pot contura astfel: directorul împreună cu şeful executiv sunt

responsabili pentru stabilirea misiunii, întreaga echipă va formula atât obiectivele, cât şi

strategiile aferente acestora, implementarea şi evaluarea vor fi luate de către echipă,

împreună cu consiliul director.

Partea practică

Formularea ipotezelor:

1. Planificarea strategică este cu atât mai eficientă cu cât misiunea organizaţiei este mai

clară

2. Activităţile iniţiate depind de misiunea organizaţiei.

Metoda de cercetare prin care voi testa ipotezele va fi una calitativă, prin analiza proiectelor

desfăşurate de organizaţie. Lucrarea de faţă doreşte să identifice măsura în care partea

teoretică a lucrării se aplică în studiul de caz, acesta fiind şi scopul cercetării.

WORLD VISION ROMÂNIA

Fundaţia World Vision şi-a făcut simţită prezenţa în România în anul 1975, la cutremurul

din 4 martie, deşi pe plan internaţional aceasta s-a născut în anul 1947, la iniţiativa pastorului

Bob Pierce.

World Vision este o organizaţie creştină, care desfăşoară programe de intervenţie

umanitară de urgenţă, de dezvoltare comunitară si advocacy punând în centrul activităţii

bunăstarea copilului. Organizaţia se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile şi

comunităţile rurale, în scopul depăşirii sărăciei şi nedreptăţii. Inspiraţi de valori creştine,

lucrăm cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen5.

World Vision România urmăreşte atingerea obiectivelor pe trei direcţii: copii, familia,

educaţia.

În cadrul familiei şi al copiilor, World Vision asigură fiecărui copil dreptul de a se integra

social.

Obiective:

- Susţinerea copiilor dezinstituţionalizaţi să-şi schimbe destinul

- atragerea atenţiei comunităţii cu privire la protecţia copilului şi respectarea drepturilor sale

- sprijinirea copiilor să citească şi să scrie personal până la vârsta de 11 ani

5 Declaraţia de identitate World Vision (http://www.worldvision.ro/despre-noi)

- instruire şi modele de bune practici pentru părinţi

Pe plan educaţional se asigură accesul copiilor la educaţie.

Obiective:

- reducerea abandonului şcolar

- crearea de cluburi ale copiilor

- sprijinirea copiilor pentru continuarea studiilor liceale

Pentru atingerea obiectivelor, World Vision România a desfăşurat următoarele activităţi:

- „Donator de viitor” – program de dezvoltare comunitară

- „Vreau în clasa a noua” – proiect de burse

- Şcoală după şcoală – program pentru copii între 6 – 11 ani

- „Alege Şcoala!” – proiect dedicat menţinerii în educaţie a elevilor de 6 – 16 ani

Concluzii

Planificarea strategică este eficientă, deoarece misiunea este clară ( munca cu copii în

scopul depăşirii sărăciei, crearea unui mediu favorabil educaţiei). Prin misiune se urmăreşte ceea

ce organizaţia doreşte să facă, aşadar, prima ipoteză se confirmă.

Pentru a urmării misiunea organizaţiei, au fost puse în aplicare câteva activităţi, precum:

programul „Donator de viitor”, proiectul „Vreau în clasa a noua”). Ipoteza a doua se confirmă

datorită obiectivelor clar formulate.

Bibliografie

1. Ghid social al judeţului Cluj- dinamica serviciilor sociale din sectorul neguvernamental: catalogul organizaţiilor neguvernamentale şi instituţiile publice. (2013). Cluj-Napoca.

2. Ioan, S. (2007). Managementul ONG. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică.

3. Roxana, F. (2008). Planificarea strategică în organizaţiile non-guvernamentale. Studiu de caz Asociaţia pentru Servicii Sociale şi Experienţă Interculturală India. Cluj-Napoca: Ed. Mega.

4. World Vision Romania. (2014, Ianuarie 15). Preluat de pe http://www.worldvision.ro/