Upload
adda-addutza
View
258
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 1/62
1
Conceptul de teorie şi perspective teoretice
în studierea relaţiilor internaţionale
În cele ce urmează, ne vom opri asupra conceptului de teorie, cu
aplicabilitate în aria relaţiilor internaţionale. Există atât definiţii simple, cât
şi complicate ale teoriei. Ne angajăm într -o teoretizare atunci când ne
gândim în profunzime şi într -un mod abstract la ceva anume. Recurgem la
teorie atunci când răspunsul la o întrebare importantă pentru noi nu este clar.
Relaţiile internaţionale încearcă să producă nu doar o teorie a politicii
dintr-un stat sau de pe un continent, ci o teorie a relaţiilor globale. Aceasta
înseamnă o teorie a relaţiilor internaţionale în măsură să se ocupe de o
multitudine de culturi, aflate în interacţiune. Înţelegerea mecanismelor
relaţiilor internaţionale necesită, deopotrivă, o cunoaştere descriptivă şi una
teoretică.
Distingem trei perspective teoretice în studiul relaţiilor internaţionale:
a) perspectiva conservatoare
b) perspectiva liberală
c) perspectiva revoluţionară
a) Perspectiva conservatoare
Pledează pentru menţinerea statu-quo-ului în relaţiile
internaţionale. Ea subliniază politica de putere, considerată ca universală.
Pune accentul pe securitatea internaţională, cu logica acesteia de putere
militară. Promotorii acestei viziuni percep statele ca cei mai importanţi
actori internaţionali, în principal pentru că statele controlează cele mai
mari armate. Viziunea conservatoare tinde să valorifice conceptul de ordine.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 2/62
2
Schimbările rapide nu sunt dorite, în special cele care ar risca să
răstoarne ierarhia puterilor în sistemul internaţional.
În general, războiul este văzut ca ordine naturală a lucrurilor,
uneori un rău necesar, pentru care lumea ar trebui să fie mereu pregătită.
Promotorii concepţiei conservatoare în teoria relaţiilor internaţionale percep
comerţul internaţional ca o potenţială sursă a puterii naţionale.
b) Perspectiva liberală
Propune o schimbare treptată, graduală a statu-quo-ului în relaţiile
internaţionale, printr-un proces evolutiv.
Această concepţie pune accentul pe interdependenţă şi reciprocitate,
care ar putea conduce la beneficii mutuale în relaţiile internaţionale. A
dobândi bogăţie, prosperitate este mai important din această perspectivă
decât a dobândi putere în raport cu alte state.
Această viziune subliniază totodată importanţa comerţului şi aschimburilor.
Spre deosebire de conservatori, promotorii concepţiei liberale tind să
vadă războiul ca pe o eroare regretabilă, nu ca pe o tendinţă naturală.
Războiul ar putea fi, dacă nu prevenit, măcar limitat prin intermediul
acordurilor internaţionale şi al organizaţiilor abilitate să păstreze pacea.
c) Perspectiva revoluţionară
Urmăreşte transformarea statu-quo-ului în relaţiile interanţionale printr -
o schimbare revoluţionară şi rapidă. Această perspectivă teoretică
insistă adesea pe aspectele incorecte şi de exploatare din domeniul
relaţiilor internaţionale şi pe eforturile de a modifica radical aceste relaţii.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 3/62
3
Perspectiva revoluţionară tinde să valorifice conceptul de justiţie,
dreptate.
Războiul este perceput deseori ca un produs al caracterului exploatator
al relaţiilor economice. Schimbările produse în aceste relaţii economice ar
constitui cheia rezolvării problemelor războiului.
Cercetătorii din domeniul relaţiilor internaţionale nu au căzut de acord
asupra unui singur set de teorii pentru a explica relaţiile internaţionale şi
niciuna dintre aceste perspective teoretice nu se bucură de sprijinul tuturor
specialiştilor.
În realitate, politica internaţională combină aceste trei perspective
teoretice în diverse moduri. Nu există vreo teorie sau vreun specialist în
relaţii internaţionale eminamente conservator, liberal sau revoluţionar.
Caracterul interdisciplinar al relaţiilor internaţionale
Frontierele relaţiilor internaţionale ca domeniu de studiu nu sunt
delimitate strict şi cu exactitate. Parte a ştiinţei politice, domeniul relaţiilor
internaţionale vizează politica internaţională, care dezvoltă legături cu
economia, istoria, sociologia şi alte discipline.
Relaţiile politice între naţiuni comportă un evantai de activităţi:
diplomaţie, război, alianţe, relaţii comerciale, schimburi culturale,
participare în organizaţii internaţionale. Factorii de decizie care elaborează
politica unui stat pot acţiona într -o manieră cooperantă sau, din contră, într -o
manieră conflictuală, amicală sau ostilă faţă de un alt stat, o altă naţiune. Iată
deci studierea relaţiilor internaţionale în termeni de conflict şi cooperare în
interacţiunile dintre naţiuni.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 4/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 5/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 6/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 7/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 8/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 9/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 10/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 11/62
11
Principalele curente şi şcoli de gândire în relaţiile
internaţionale
Liberalismul (perspectiva liberală asupra sistemului
internaţional)
Potrivit perspectivei liberale asupra sistemului internaţional,
acesta nu deţine un rol central, de o foarte mare importanţă fiind
interesele de securitate, ca şi chestiunile economice şi sociale.
a. În primul rând, sistemul internaţional este văzut ca un proces, în
care actorii includ statele, organizaţiile internaţionale, precum
şi actorii substatali. Fiecare tip diferit de actori intră în
interacţiuni cu toate celelalte tipuri.
b. În al doilea rând, într-o societate internaţională, actorii consimt
să elaboreze şi să respecte reguli comune şi să construiascăinstituţii comune. Acest lucru ar fi posibil deoarece actorii au
interese comune şi comunică între ei. De asemenea, ei ar împărtăşi
o identitate comună, în lipsa căreia o societate nu ar putea exista.
c. În al treilea rând, fiecare stat acţionează în sistem, urmărindu-şi
propriul interes.
Liberalismul recunoaşte posibilitatea de schimbare în sistemul
internaţional. Nu este însă vorba de o schimbare radicală.
Schimbările care se produc sunt rezultatul dezvoltărilor
tehnologice. Menţionăm în acest sens transformările din domeniul
comunicaţiilor şi transporturilor. Schimbările se produc, de
asemenea, pentru că diferiţi actori intră în noi tipuri de relaţii.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 12/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 13/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 14/62
14
necesare care să le ajute să anticipeze evenimentele ulterioare care
au transformat atentatul de la Sarajevo în pretextul primului război
mondial, acesta nu s-ar mai fi declanşat.
Pe de altă parte, politica de balanţă a puterii, departe de a
constitui principalul mijloc de a preveni războiul, ar reprezenta
unul dintre principalele motive ale izbucnirii acestuia.
Idealismul are o tradiţie liberală. El accentuează importanţa
moralităţii în relaţiile internaţionale, evidenţiind rolul organizaţiei
internaţionale. Acesta era menită să înlocuiască balanţa puterii. În
acest context, se înscrie crearea Ligii Naţiunilor. Organizaţia
internaţională trebuia să adopte măsurile optime pentru asigurarea
păcii, pentru renunţarea la război ca instrument al politicii externe,
dezarmare, respectarea normelor de drept internaţional şi respectul
opiniei pu blice. Necesitatea prezervării păcii izvora din raţiune,
idealiştii ghidându-se după sintagma Războiul nu ajută la nimic.Pacea putea fi conservată prin instituirea unui sistem de securitate
colectivă în plan internaţional, urmărindu-se depăşirea intereselor
naţionale care ameninţau pacea.
Statele puteau funcţiona ca o comunitate mai degrabă decât ca
agenţi autonomi şi preocupate excesiv de interesul lor.
Printre reprezentanţii curentului idealist, menţionăm pe
Immanuel Kant, artizanul unui proiect vizând pacea eternă;
Woodrow Wilson, autorul faimoaselor 14 puncte şi promotorul
Societăţii Naţiunilor; Alfred Zimmern, care a elaborat lucrarea
Societatea Naţiunilor şi statul de drept:1918-1935, în care susţine
că o pace durabilă se poate instaura în lume, dacă între state se
stabilesc legături strânse de interdependenţă, ca factor obiectiv care
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 15/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 16/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 17/62
17
parte). Sistemul internaţional multipolar este evidenţiat de
principiul balanţei de putere, specific veacului al XIX-lea. În cazul
în care numărul de state al acestui tip de sistem se reduce la trei,
stabilitatea sistemului este ameninţată, deoarece două dintre aceste
puteri ar putea realiza coaliţii cu alte state. Sistemul internaţional s-
ar transforma din stabil în instabil.
Stratificarea se referă la accesul inegal la resurse al statelor.
Anumite state posedă resurse vitale, precum petrolul, sau dispun de
o putere militară sau economică ridicată. Nivelul de stratificare,
repartizarea diferită, inegală a resurselor generează şi discrepanţa
dintre Nord şi Sud. Stratificarea are implicaţii şi asupra stabilităţii
sistemului.
Relativ la omogenitate şi eterogenitate, ele sunt reflectate de
structura sistemului internaţional. Această a treia variabilă are, de
asemenea, implicaţii pentru stabilitatea sistemului şi reglareaacestuia.
În ce priveşte schimbarea, realiştii recunosc că se produc
schimbări lente în sistemul internaţional. Cauza schimbărilor se
leagă în principal de balanţa puterii. Există schimbări în ce priveşte
actorii sistemului, schimbări care duc la modificarea distribuirii
puterii în sistem. La aceste schimbări din interiorul sistemului se
adaugă cele care survin din afara sa, aşa-numitele schimbări
exogene.
Aşadar, conform curentului realist, relaţiile internaţionale pot fi
cel mai bine înţelese prin descifrarea modului în care puterea este
distribuită între state. Puterea este distribuită în mod inegal şi deci,
arena relaţiilor internaţionale reprezintă o formă, o manifestare a
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 18/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 19/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 20/62
20
1. Reinhold Niebuhr
Pentru teologul protestant Reinhold Niebuhr, esenţa umană este
marcată de dorinţa de putere. Aceasta face din fiecare individ o
adevărată pasăre de pradă. Puterea, căutarea ei, lupta pentru putere
garantează toate relaţiile politice, atât în interiorul unei naţiuni, cât
şi în relaţiile internaţionale.
2. Raymond Aron
În domeniul relaţilor internaţionale, R. Aron este cunoscut
pentru lucrarea Paix et Guerre entre les Nations. Autorul a fost
inspirat de ideile lui Thomas Hobbes şi Karl von Clausewitz.
În opinia lui R. Aron, diferenţa fundamentală între relaţiile
interne şi relaţiile internaţionale constituie piatra de temelie a întregii
teorii a relaţilor internaţionale. Politica externă este văzută în
termeni diplomatico-strategici. Relaţiile internaţionale se desfăşoară
în umbra războiului. Războiul nu constituie o posibilitate permanentă,dar legitimarea violenţei pentru atingerea scopurilor statului este
comună tuturor actorilor statali. În acest context, R. Aron scria că
relaţiile internaţionale sunt relaţii unităţi politice care pretind fiecare
dreptul de a- şi face singure dreptate şi de a fi singurul arbitru în
privinţa deciziei de a lupt a sau de a nu lupta.
Potrivit lui Aron, statele se influenţează reciproc în funcţie de
diferite epoci istorice, în funcţie de constrângerile spaţiului, adică ale
geografiei, ale demografiei şi ale resurselor, precum şi în funcţie de
aşa-numiţii factori morali, care provin din felul de a fi şi a se
comporta al statelor.
R. Aron apreciază că profiturile şi costurile unui război nu pot fi
evaluate în mod riguros. Însă riscul de război permite statelor să îşi
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 21/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 22/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 23/62
23
fi încercat să le impună altor state şi să nu susţină regimuri autoritare din
simplul motiv ca erau anticomuniste.
G. Kennan aprecia că victoria comunismului în China, în 1949, nu a
reprezentat o oportunitate nesperată pentru URSS de a cimenta o alianţă
comunistă împotriva Vestului. A fost vorba, mai degrabă, de o provocare
majoră pentru Uniunea Sovietică, în calitate de lider al mişcării comuniste
mondiale. În 1972, chiar înainte de demrsul preşedintelui american Richard
Nixon de a normaliza relaţiile cu China, Kennan a sesizat că Uniunea
Sovietică se străduia din răsputeri să îşi păstreze imaginea de lider al lumii
comuniste în faţa tendinţelor Chinei de a i se substitui.
Kennan pleda pentru o politică de destindere (detente) între
superputeri la sfârşitul anilor 60 şi la începutul anilor 70 ai secolului al XX-
lea.
În cele din urmă, aşa cum prezisese Kennan, URSS a făcut pasul
înapoi, fiind conştientă că nu mai putea susţine competiţia cu SUA. Totuşi,el considera că Războiul rece ar fi putut avea loc mult mai devreme şi fără
costurile imense pe care le-a implicat cursa înarmărilor nucleare. Politica
externă americană era determinată de o teamă firească că Uniunea Sovietică
ar fi putut utiliza armele nucleare pentru a-şi extinde sfera în Europa. De
asemenea, SUA se temeau de un şantaj nuclear.
5. Henry Kissinger
Henry Kissinger a deţinut funcţia de secretar de stat al SUA, din 1973
până în 1977. Totodată, a fost consilier al preşedintelui Nixon pe probleme
de securitate naţională. S-a menţinut şi după căderea acestuia, odată cu
afacerea Watergate. La un moment dat, a deţinut concomitent ambele
posturi.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 24/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 25/62
25
1815, care proveneau din arealuri culturale diferite, au fost în măsură să se
pună de acord şi să subscrie la un sistem de valori comun. Astfel, conflictele
dintre interesele naţionale au putut fi mediate.
Kissinger admira, de asemenea, relativa autonomie a politicii externe
faţă de politica internă.
În lucrarea Nuclear Weapons and American Foreign Policy, Kissinger
a afirmat că SUA nu se mai puteau bizui pe strategia ripostei masive,
urmată de preşedintele Dweight Eisenhower şi de secretarul de stat John
Foster Dulles. Kissinger a avertizat că imediat ce Uniunea Sovietică ar fi
egalat puterea nucleară a SUA, o asemenea strategie ar fi lăsat SUA fără
opţiune în cazul unui atac necugetat cu arme convenţionale din partea
URSS. Astfel, Statele Unite ar fi trebuit să se pregătească de un război
nuclear limitat împotriva URSS. La sfârşitul anilor 50, Kissinger a prevăzut
apariţia unei confruntări primejdioase între superputeri, un joc bipolar cu
sumă zero.Apoi, Kissinger dorea să scoată ţara din războiul din Vietnam, fără ca
statutul SUA de superputere să aibă de suferit în ochii comunităţii
internaţionale. El propunea ca SUA să utilizeze aşa-numita strategie a
morcovului şi a băţului, fiind pregătită să adopte măsurile necesare
împotriva actelor necugetate şi, în acelaşi timp, să îşi extindă relaţiile în
contextul unui comportament responsabil. Americanii erau datori să inducă
un comportament bun sovieticilor prin acordarea de beneficii pentru a
răsplăti cooperarea şi aplicarea de pedepse pentru acte necugetate. Această
strategie propusă de secretarul de stat american a mai fost numită şi
strategia îmbinării (linkage).
Uniunea Sovietică nu părea însă să înţeleagă regulile echilibrului de
putere aşa cum erau prezentate de Kissinger. Deşi regimul sovietic a
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 26/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 27/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 28/62
28
Morgenthau se concentrează asupra voinţei de putere ca element
specific principal al politicii. Din moment ce trăsătura principală a politicii
este folosirea puterii pentru a-i domina pe ceilalţi, moralitatea şi raţiunea
sunt virtuţi subordonate politicii, reprezentând simple instrumente de
obţinere şi justificare a puterii. Morgenthau afirma că naţiunile sunt
doritoare de pace în anumite condiţii şi sunt războinice în altele.
În opinia lui Morgenthau, toate politicile externe vizează fie
menţinerea echilibrului de putere, fie imperialismul, fie aşa-numita politică a
prestigiului, în scopul impresionării altor state.
Societatea internaţională este divizată în comunităţi, popoare şi
naţiuni, care au interese proprii. De aceea, în relaţiile internaţionale are loc o
necontenită competiţie pentru conservarea identităţii, pentru apărarea şi
promovarea interesului naţional prin forţă şi putere. Întrucât puterea de care
dispun statele este inegală, în relaţiile internaţionale rolul decisiv va reveni
marilor puteri.Realismul politic la Hans Morgenthau se bazează pe 5 principii:
1. Politica este guvernată de legi obiective, care îşi au originile în
imperfecţiunea lumii şi în natura umană.
2. Interesul generează toate acţiunile în plan internaţional
3. Orice teorie a relaţiilor internaţionale trebuie să evite să ia în
considerare motivaţiile ideologice şi emoţiile actorilor, două variabile
foarte instabile.
4. Orice politică externă este catalogată ca bună atunci când
minimizează riscurile şi maximizează profiturile.
5. Tensiunea dintre nevoia de succes a acţiunii politice şi legile morale
nescrise care guvernează lumea este inevitabilă.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 29/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 30/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 31/62
31
dintre o multitudine de actori. Statul „se descompune” în acţiunea acestor
forţe pe scena internaţională, conferind o mare complexitate relaţiilor
internaţionale.
3. Realizarea politicii externe şi a proceselor transnaţionale
presupune conflict, înţelegere, coaliţie şi compromis, nu în mod necesar
rezultat al unor condiţii optime. Aşadar, pluraliştii atacă concepţia realistă
potrivit căreia statul este un actor raţional al relaţiilor internaţionale. Prin
urmare, ei consideră că politica externă a unui stat este rezultatul
confruntării şi compromisului.
Politica externă este rodul influenţei unor anumite structuri
birocratice, al prestigiului unor actori particulari, care se afirmă unii faţă de
alţii. De aceea, când politica externă a fost rezultatul acţiunii unui singur
actor, al cărui sistem de valori strategice s -a im pus, consecinţele au fost
dezastruoase pentru comunitate. Procesul de luare a deciziilor referitoare la
politica externă trebuie să fie optimizat printr -o permanentă construcţie şireconstrucţie de coaliţii de forţe, de echilibrare şi dezechilibrare a lor.
Chiar dacă pluralitatea actorilor în arena internaţională nu elimină
iraţionalitatea acesteia, îi poate totuşi reduce amplitudinea.
4. O agendă multiplă cu probleme sociale şi economice, care
vizează bunăstarea, sunt sau devin mai importante decât problemele
securităţii naţionale.
Aşadar, agenda politicilor internaţionale este în continuă extindere. Ea nu
este dominată doar de problemele securităţii naţionale. După cum au
demonstrat ultimele decenii, chestiunile economice şi sociale au devenit tot
mai diverse: energie, resurse, mediu, poluare, folosirea spaţiului cosmic şi a
mărilor. Aceste problematici se adaugă celor tradiţionale, legate de
strategiile politico-militare, conflictele ideologice sau rivalităţile teritoriale.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 32/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 33/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 34/62
34
Dacă cea dintâi dispută în domeniul relaţiilor internaţionale a opus
curentele idealist şi realist, cea de a doua mare dezbatere a implicat realismul
şi behaviorismul.
Behaviorismul se constituie într-o reacţie la realism.
Termenul behaviorism apare în anii 50 ai secolului al XX-lea, iar
curentul behaviorist îşi are începuturile la începutul anilor 60. Articolele
publicate în American Political Science Review sunt semnificative.
Behaviorismul s-a dedicat studierii atente a comportamentului politic
al actorilor interni şi externi.
Politologul american David Easton a stabilit caracteristicile acestui
curent în ştiinţa politică:
1. Behaviorismul a utilizat în ştiinţele sociale metodele cantitative specifice
ştiinţelor exacte. Astfel, el a cuantificat date, a efectuat măsurători, a utilizat
tabele, modele matematice, pentru a evidenţia comportamentul actorilor sociali.
2. Curentul behaviorist a respins categoric metodele istoriei diplomatice. Din
acest punct de vedere, el se opunea realismului. Istoria diplomatică era
socotită puţin folositoare. Ea era criticată pentru utilizarea unor metode prea
descriptive, narative, istoricii fiind frecvent partizanii unor curente politice.
3. Behaviorismul pledează pentru necesitatea de a interpreta comportamentul
actorilor politici f olosind metode ştiinţifice riguroase, aparţinând unor
discipline diverse, precum biologia, sociologia, psihologia, antropologia şi
chiar matematica şi fizica.
4. Pe de altă parte, behavioriştii consideră că statele sunt înclinate să ducă
războaie, ei căutând în acest sens principii fundamentale sau legi privind
comportamentul statelor.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 35/62
35
Teorii sistemice
Printre cei mai importanţi specialişti în relaţii internaţionale care au
elaborat teorii sistemice amintim pe Stanley Hoffmann şi Morton Kaplan.
Stanley Hoffmann
S. Hoffmann a definit un sistem internaţional ca fiind un pattern al
relaţiilor dintre unităţile de bază ale politicii mondiale.
El consideră certă existenţa sistemelor interne, iar cea a sistemelor
internaţionale este mai mult ipotetică. Analiştii relaţiilor internaţionale
trebuie să le studieze ca relaţii între unităţi, care se realizează cu regularitate
şi care ating un anumit grad de intensitate.
Hoffmann este de părere că, prin intermediul comparaţiilor istoricesunt relevate modificări importante. Se poate spune că orice schimbare
importantă este o schimbare de sistem. El consideră marile schimbări din
interiorul sistemelor ca schimbări de sistem.
Hoffmann socoteşte că apare un nou sistem de fiecare dată când
unităţile aflate în potenţial conflict îşi schimbă forma, când se produce o
inovaţie fundamentală în tehnologia conflictului şi de fiecare dată când raza
de acţiune a intenţiilor unităţilor se restrânge sau se extinde.
Analistul stabileşte mai multe tipuri de sisteme: revoluţionare,
moderate, stabile, bipolare, multipolare. Astfel, el recurge la o distincţie
între sistemele moderate şi sistemele revoluţionare. Primele sunt multipolare
în privinţa distribuirii puterii şi omogene atunci când trimit la scopurile
urmărite de state şi la metodele pe care le implică. Sistemele revoluţionare
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 36/62
36
sunt bipolare în ceea ce priveşte distribuirea puterii şi eterogene în ce
priveşte calităţile statelor.
Atributele şi comportamentul unităţilor fiind elemente structurale,
cauzele de la nivel sistemic pot fi confundate cu cele de la nivelul unităţilor.
Cele din urmă tind să devină dominante.
Hoffmann defineşte structura atât în raport cu aranjamentul părţilor
( pattern-ul puterii) cât şi în raport cu trăsăturile acelor părţi (omogenitatea
sau eterogenitatea statelor). Astfel, el defineşte structura ca o multitudine
de factori, care pot avea o influenţă importantă asupra evoluţiei politicii
externe.
Morton Kaplan
În anul 1957, Morton Kaplan a publicat un cunoscut studiu despre
sisteme şi proces în relaţiile internaţionale. El a definit structurasistemului internaţional, recurgând la conceptul de polaritate a distribuţiei
puterii. El este de părere că existenţa sistemelor este influenţată de procesul
de schimbare istorică.
M. Kaplan identifică şase modele de sisteme internaţionale:
a) – sistemul de echilibru al puterii (sau al balanţei de putere)
b) – sistemul bipolar rigid
c) – sistemul bipolar suplu (sau flexibil)
d) – sistemul internaţional universal
e) – sistemul internaţional ierarhic
f) – sistemul inter naţional unitate-veto.
Autorul pune apoi în evidenţă cinci variabile, socotite suficiente
pentru a descrie fiecare tip de sistem identificat. Aceste variabile sunt:
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 37/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 38/62
38
Neorealismul: Kenneth Waltz, John Mearsheimer
Kenneth Waltz
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 39/62
39
În lucrarea Man, the State and War , Kenneth Waltz analizează
cauzele războaielor dintre state. În opinia sa, aceste cauze ar fi:
- natura umană
- economia internă
- sistemele politice ale statelor
- mediul anarhic în care statele coexistă, în care nu avem de a face cu o
autoritate superioară, care să dispună de competenţa de a reglementa
conflictele dintre actorii statali.
Toţi factorii enumeraţi ar conlucra laolaltă la izbucnirea războaielor şi
nu ar trebui exagerat rolul niciunuia în detrimentul altuia.
O altă lucrare fundamentală a lui K. Waltz este Theory of
International Politics, publicată în anul 1979. Aceasta este considerată o
contribuţie esenţială la elaborarea teoriei neorealiste. Autorul a fost
apreciat şi ca succesor al lui Hans Morgenthau.
În opinia lui Waltz, dominaţia superputerilor reprezenta cea mai bunăgaranţie a ordinii şi stabilităţii în politica mondială.
Ca reprezentant al neorealismului în relaţiile internaţionale, Kenneth
Waltz a pus bazele teoriei structurale a politicii internaţionale. În acest
context, Waltz aprecia că structura este definită prin trei eşaloane:
a) – principiul organizator al sistemului, reprezentat de anarhie
b) – principiul coordonării între unităţi (state) în domeniul internaţional,
în sensul că statele constituie unităţi identice, neapărând între ele
diferenţieri funcţionale, adică actorii statali au de îndeplinit aceleaşi
sarcini.
c) – distribuirea capacităţilor.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 40/62
40
K. Waltz a reafirmat importanţa statului ca actor principal al
relaţiilor internaţionale. Anarhia r eprezintă o constantă a relaţiilor
internaţionale. Distribuirea capacităţilor diferă de la un actor statal la altul.
Statele se confruntă cu sarcini similare, însă capacităţile de care dispun
pentru a le îndeplini diferă foarte mult.
Gânditorul neorealist susţine că o structură bipolară, dominată de
două mari puteri este mai stabilă decât o structură multipolară, dominată
de trei sau mai multe puteri. O structură bipolară tinde să fie mai
durabilă, fără războaie extinse la nivelul întregului sistem internaţional.
Spre deosebire de predecesorii săi realişti, care erau preocupaţi de
confruntarea ideologică a superputerilor în era nucleară, Waltz
argumentează că există diferenţe izbitoare între multipolaritate şi
bipolaritate în termeni de comportament strategic.
În cazul multipolarităţii, statele se bazează pe alianţe pentru a-şi
menţine securitatea. Instabilitatea este inerentă deoarece: „există preamulte puteri pentru a permite oricăreia dintre ele să tragă linii clare şi
rigide între aliaţi şi adversari”. Totuşi, crede că răspândirea controlată a
armelor nucleare poate avea, în contextul multipolarităţii, efecte similare
descurajării nucleare din epoca bipolarismului şi ar fi în măsură să
contrabalanseze pericolele sale inerente.
În cazul bipolarităţii, inegalitatea dintre cei doi poli de putere, pe de o
parte, şi celelalte state ale sistemului, pe de altă parte, face ca
ameninţarea să fie mai uşor de identificat şi permiteatât URSS, cât şi
SUA să păstreze echilibrul central, bazându-se pe forţe proprii şi nu pe
aliaţi. Pericolele calculelor greşite şi ale retragerii aliaţilor sunt astfel
limitate. Ameninţarea nucleară şi incapacitatea fiecăreia dintre cele două
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 41/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 42/62
42
niciodată sigure că nu vor fi atacate, domnind o permanentă incertitudine cu
privire la intenţiile celorlalţi.
Ţelul fundamental al statelor fiind supravieţuirea, preocupările de
securitate prevalează asupra oricărui alt domeniu.
Apoi, statele sunt actori raţionali, cu o gândire strategică.
Aceste considerente determină statele să se comporte ofensiv unele
faţă de celelalte. Prin urmare, la Mearsheimer, se conturează trei modele
generale de comportament pentru state: teama, autoajutorarea şi
maximizarea puterii.
La Mearsheimer , statele tind să rişte mai mult decât la Waltz, mai
dispuse să ia în considerare şi alte obiective, nu numai securitatea. Dacă la
Waltz avem de a face cu puteri de statu-quo, la Mearsheimer avem puteri
revizioniste care, atunci când nu pot proceda la ofensivă, declanşând un
război, încearcă fie să contrabalanseze eventualii agresori, fie să paseze
responsabilitatea către un alt actor, pentru a evita costurile contrabalansării.John Mearsheimer este de părere că sistemele multipolare sunt mai
instabile, mai predispuse la război decât cele bipolare. El indică trei motive
pentru susţinerea afirmaţiei sale:
1) Numărul mai mare de actori puternici sporeşte posibilitatea de război
2) Asimetriile de putere sunt mai răspândite în sistemele multipolare
decât în cele bipolare. Când trebuie adoptate măsuri de
contrabalansare, se pasează foarte des responsabilităţile, ceea ce face
dificilă prevenirea războiului.
3) În sistemele multipolare, creşte riscul erorilor de calcul în privinţa
puterii relative, dar şi în privinţa hotărârii cu care statele îşi urmăresc
interesele.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 43/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 44/62
44
Postmodernism şi feminism în relaţiile internaţionale.
Perspectiva marxistă asupra sistemului internaţional
Postmodernismul
Postmodernismul constituie un curent care s-a afirmat în domeniul
relaţiilor internaţionale în anii 80 ai secolului al XX-lea. El s-a dorit a fi o
reacţie critică la adresa curentelor clasice, a liberalismului, dar mai ales la
adresa realismului. Acesta era calificat drept eroare intelectuală.
Din punctul de vedere al postmodernismului, realismul nu este în
măsură să justifice postulatul său conform căruia statele sunt actorii
principali în relaţiile internaţionale.
Concepţia postmodernistă contrazice, de asemenea, opinia conform
căreia statele acţionează ca actori unitari, cu inter ese obiective. Critica
postmodernistă a realismului nu vede nimic obiectiv şi nimic universal în ce
priveşte interesele statelor.Postmodernismul contestă chiar raţionalitatea actorilor din sistemul
internaţional.
Pe de altă parte, în opinia postmoderniştilor nu există progres general
al umanităţii şi nici instituţii şi agenţii sociale care să exprime progresul şi
modernitatea. Este vorba de iluzii şi de manipulare.
Postmodernismul neagă capacitatea teoriei relaţiilor internaţionale de
a face predicţii prin testarea de ipoteze. Reprezentanţii acestui curent nu îşi
propun nicidecum să fie ştiinţifici, să creeze ipoteze pe care apoi să le
testeze.
Cele mai radicale interpretări postmoderne sunt eminamente
negaţioniste, mărginindu-se la o critică acerbă a conceptelor utilizate de
realişti. Bunăoară, teoreticienii postmoderni consideră că pe lângă
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 45/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 46/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 47/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 48/62
48
Această perspectivă descrie şi explică însăşi structura sistemului
internaţional. Din perspectivă marxistă, este dezirabilă schimbarea radicală
a acestuia.
Un concept cheie este reprezentat de stratificare. În concepţia
marxistă, principalii actori ai sistemului internaţional ar fi statele capitaliste,
pe de o parte şi statele slab dezvoltate, pe de altă parte. Stratificarea în
sistemul internaţional este, în viziunea marxistă, provocată de capitalism.
Întrebarea care se ridică în aceste împrejurări este de ce sunt unele state
avantajate din punct de vedere economic, iar altele sunt dezavantajate.
Bogaţii deţin puterea, în vreme ce cei slabi sunt lipsiţi de ea.
Capitalismul generează propriile instrumente de dominaţie. Regulile
instituţiilor internaţionale internaţionale ar fi structurate de către statele
capitaliste pentru a facilita procesul capitalist. Pentru marxişti, toate acţiunile
şi interacţiunile din sistemul internaţional se realizează sub constrângerea
structurii acestuia. Constrângerea are un rol negativ, împiedicânddezvoltarea economică şi, în ultimă instanţă schimbarea.
În opinia gânditorului Immanuel Wallerstein, autorul lucrării
Sistemul economic mondial modern, capitalismul constituie structura
sistemului internaţional. Ea ar fi reprezentat trăsătura caracteristică a
acestuia încă din secolul al XV-lea. Capitalismul ar traversa etape de
dezvoltare şi expansiune, urmate de perioade de declin şi regres. Astfel,
capitalismul constituie, în opinia marxistă, o forţă dinamică.
Dacă pentru realişti, caracteristica definitorie a sistemului
internaţional este polaritatea, pentru marxişti este stratificarea. Scopul
realiştilor este prezervarea statu-quo-ului, în vreme ce pentru marxişti se
impune schimbarea radicală a sistemului.
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 49/62
49
Caracteristici generale ale neoliberalismului instituţional.
Constructivismul- Alexander Wendt
Caracteristici generale ale neoliberalismului instituţional.
Neoliberalismul instituţional se referă la influenţa pe care organizaţiile
şi instituţiile internaţionale o exercită asupra comportamentului statelor.
Deşi recunoaşte existenţa stării de anarhie, a conflictului şi a rivalităţii
dintre state, acest curent consideră că instituţiile internaţionale pot induce
condiţiile propice cooperării. Instituţiile dispun de un rol de socializare, dar
nu sunt în măsură să elimine cu rapiditate starea de anarhie din relaţiile
internaţionale. Acest lucru nu constituie un scop în sine pentru instituţiile de
cooperare. Instituţiile internaţionale au ca principal obiectiv înlesnireacolaborării dintre state. Statele doresc să obţină câştiguri cât mai consistente
cu putinţă, absolute. Acest lucru se poate înfăptui numai prin cooperare.
Printre reprezentanţii neoliberalismului instituţional menţionăm pe
Robert Keohane şi Joseph Nye. În anii 70 ai secolului al XX-lea, ei au
elaborat aşa-numita teorie a interdependenţei complexe. Potrivit acesteia,
toate statele au probleme comune: economice, sociale, culturale, ecologice.
Actorii transnaţionali devin tot mai importanţi în afacerile internaţionale.
După al doilea război mondial, interdependenţa între naţiuni
constituie trăsătura definitorie a relaţiilor internaţionale. Contactele între
state şi societăţi se intensifică pe fondul dezvoltării fără precedent a
tehnologiilor de comunicare şi transport. Între state şi actorii transnaţionali
se stabilesc relaţii de interdependenţă asimetrică. În acelaşi timp, treptat, nu
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 50/62
50
mai avem de-a face cu o separaţie clară între politica internă şi politica
externă.
Totuşi, statul rămâne actorul internaţional principal în neoliberalismul
instituţional. Statul şi guvernanţii sunt socotiţi actori raţionali. Aceştia nu iau
în mod intenţionat decizii şi nu fac mişcări care au ca rezultat pierderi sau
riscuri inacceptabile pentru ei înşişi.
Neoliberalismul instituţional afirmă că egoismul caracterizează atât
indivizii, cât şi statele deoarece îşi urmăresc propriile interese.
Constructivismul- Alexander Wendt
Alexander Wendt, unul dintre teoreticienii curentului constructivist,
defineşte constructivismul drept o teorie structurală a sistemului
internaţional . Pentru constructivişti, statele sunt principalele unităţi de
anali ză în teoria politică internaţională.
Din punctul de vedere al constructivismului, identităţile şi interesele
de stat sunt în mare parte construite mai degrabă de structurile sociale.Ele nu sunt determinate de natura umană sau de politicile interne.
În o pinia constructiviştilor, sistemul internaţional este un fapt social.
Constructivismul statuează că sistemul internaţional, ca parte a realităţii
sociale, „construieşte” actorii, contribuie la constituirea lor şi la modul în
care ei se autodefinesc. Sistemul internaţional este construit, constituit şi
reconstituit prin fiecare interacţiune dintre actori.
În opinia lui A. Wendt, analiza factorilor materiali, precum armele,
teritoriul şi populaţia, trebuie realizată în strânsă legătură cu structurile
sociale.
În concepţia constructiviştilor şi a lui Wendt, interesele naţionale ale
statelor nu sunt imuabile, fixe. Aceste interese nu constituie neapărat
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 51/62
51
rezultanta distribuţiei puterii şi a particularităţilor de polaritate ale sistemului
internaţional.
Interesele naţionale derivă din preferinţele actorilor. Modul în care
actorii internaţionali percep alţi actori, dar şi pe ei înşişi, este la fel de
important ca distribuirea materială şi cuantificabilă a puterii între aceşti
actori în sistemul internaţional. În funcţie de respectivele percepţii, un stat A
poate percepe un alt stat B ca fiind un inamic, un rival sau un prieten,
indiferent de puterea pe care o deţin cei doi actori.
Wendt acceptă existenţa de facto a stării de anarhie, alimentată de
inexistenţa unui guvernământ mondial, de care să asculte actorii statali. Însă
constructivismul critică în mod direct realismul, deoarece acesta din urmă
vedea starea de anarhie ca pe ceva inevitabil, material, permanent.
Teoreticianul constructivist observă că perioada ulterioară Războiului
Rece se caracterizează prin reducerea riscurilor de confruntare între marile
puteri. Acest lucru este facilitat de creşterea rolului instituţiilor internaţionale şi de respectarea normelor de drept internaţional. Prin urmare,
comportamentul statelor nu este neapărat agresiv, anarhia nefiind
considerată o realitate absolută, ci mai degrabă o reprezentare a statelor, o
construcţie mentală. Anarhia „este un vas gol, fără sens intrinsec. Ceea ce
conferă sens anarhieieste tipul de oameni care trăiesc în ea şi structura
relaţiilor acestora […]. Am argumentat că este fundamental să se înţeleagă
că cele mai importante structuri în care sunt încorporate statele sunt
constituite din idei, nu din forţe materiale. Ideile determină semnificaţia şi
conţinutul puterii, strategiile prin care statele îşi urmează interesele şi
interesele însele. […] Anarhia este un nimic, iar nimicurile nu pot fi
structuri.”
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 52/62
52
Într-un articol publicat în anul 2003, intitulat De ce este inevitabil un
stat mondial, A. Wendt af irma că logica anarhiei sistemice şi progresul
tehnologiei militare determină statele să evite războiul. Statele nu caută doar
securitate, ci şi recunoaştere. Statele tind, în mod involuntar, să se
contopească într -un stat mondial. Acest proces de centralizare este favorizat
şi de acţiunea la nivel microstructural, care constituie opera indivizilor şi a
grupurilor, care doresc recunoaştere pentru rolul pe care îl joacă. Crearea
statului mondial va implica însă deplina recunoaştere reciprocă a
suveranităţii fiecărui actor statal. După formarea statului mondial, anarhia va
înceta, ca şi lupta dintre state pentru recunoaştere.
Însă noul stat mondial se va afla într -un continuu proces de existenţă,
îşi va reproduce permanent structurile. Deci, nu vom avea de face cu un
sistem închis, rupt de istorie. Lupta pentru recunoaştere, inerentă dealtfel
naturii umane, va continua să fie o realitate la nivelul grupurilor umane şi
indivizilor, chiar dacă va înceta între state.
Teorii ale construcţiei europene
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 53/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 54/62
54
mondială nu mai trebuia concepută în termeni de putere, ci de
necesităţi. Satisfacerea acestor necesităţi, comune tuturor statelor,
conduce implicit la cooperare. Cooperarea viza atât chestiunile
economice, cât şi pe cele politice.
Mitrany era sceptic în ce priveşte capacitatea statelor de a
asigura securitatea şi bunăstarea populaţiilor. De aceea, el propune ca
locul diplomaţilor şi militarilor, care reprezintă statele, să fie luat de
către funcţionari şi tehnocraţi internaţionali, caracterizaţi de
neutralitate şi profesionalism.
Mitrany şi funcţionaliştii se pronunţă pentru un transfer de
suveranitate din partea statelor, în mod progresiv, până atunci când
autorităţile supranaţionale nou-create vor dobândi integral autoritatea
necesară. Mitrany identifică zone de cooperare reciprocă, o reţea de
instituţii internaţionale conduse de elite tehnocratice. Funcţionaliştii
semnalează domenii cheie ale cooperării, precum domeniilecărbunelui şi oţelului. Dealtfel, integrarea economică supranaţională
reprezintă, în viziunea lor, o precondiţie fundamentală a prosperităţii
şi totodată, garanţia unui sistem internaţional paşnic.
Neofuncţionalismul propune crearea unui stat federal, a unei
federaţii europene compuse din mai multe state. Acestea vor menţine
o parte din prerogativele suveranităţii. Deşi susţin ideea de federaţie
europeană, funcţionaliştii şi neofuncţionaliştii acordă un rol mai
important Comisiei Europene.
Ernst Haas, american de origine germană, este cel mai
reprezentativ gânditor neofuncţionalist. Lucrarea sa cea mai relevantă
se intitulează The Uniting of Europe. Autorul a întreprins o profundă
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 55/62
55
analiză a constituirii Comunităţii Economice Europene (CEE), în
1957, prin Tratatul de la Roma.
Neofuncţionalismul manifestă un mai mare interes pentru
integrarea regională decât pentru cea internaţională. De la un singur
domeniu, procesul de integrare se va extinde ulterior către alte
sectoare. Avem de a face cu aşa-numitul efect spill over .
Procesul de integrare trebuie lăsat pe seama elitelor politice,
economice, administrative. Odată înfăptuită integrarea sectorială, se
vor crea autorităţi internaţionale de tip birocratic.
Statul nu joacă rolul fundamental în realizarea integrării, ci
actorii substatali şi transnaţionali, precum partidele politice, grupurile
de lobby, de interese şi de presiune, ONG-urile, instituţiile
supranaţionale etc. Acestea creează coaliţii transnaţionale pentru a-şi
apăra interesele. Totuşi, statele nu erau menite să dispară, ele păstrând
suveranitatea în domeniul politic şi al securităţii.Funcţionaliştii şi neofuncţionaliştii au subevaluat importanţa
naţionalismelor, dificultăţile transferului de competenţe şi rolul încă
deosebit de însemnat al statului naţional în arena internaţională,
guvernele naţionale manifestând reticenţe în privinţa transferului de
competenţe. Deciziile statelor nu coincid mereu cu deciziile grupurilor
de interese.
Pe de altă parte, neofuncţionalismul supralicitează rolul elitelor,
minimalizând rolul opiniilor publice.
În concluzie, statul rămâne un actor fundamental al construcţiei
europene şi el nu poate accepta concesii, care să implice afectarea
suveranităţii sale în domenii de importanţă strategică precum apărarea
şi politica externă. Aspectul pozitiv rămâne procesul de spill over care
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 56/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 57/62
57
În interguvernamentalism, statele îşi păstrează autoritatea în ce
priveşte cele mai importante nivele de decizie. Instituţiile europene erau
percepute ca mecanisme utile pentru a întări puterea statelor membre şi
pentru a le ajuta să îşi atingă obiectivele.
Integrarea europeană nu este altceva decât expresia schimburilor
interstatale. Statele îşi conservă autoritatea, nealterată de construcţia
instituţională, economică şi socială a procesului comunitar.
Interguvernamentaliştii se referă la rolul grupurilor societale. Acestea,
acţionând în virtutea propriului interes şi exercitând presiuni, influenţează
politica guvernelor. Aceste grupuri deleagă guvernelor autoritatea de a
negocia acordurile internaţionale. Guvernanţii acţionează ţinând cont de
acest mandat. Orice abatere poate conduce la sancţionarea guvernanţilor prin
votul popular.
3) FederalismulFederalismul european s-a constituit într-o reacţie la adresa
naţionalismului radical. În opinia federaliştilor, naţionalismul radical a fost
vinovat de izbucnirea celor două războaie mondiale.
Federalismul a susţinut ideea slăbiciunii şi compromiterii statului-
naţiune. Printre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului federalist în
construcţia europeană menţionăm pe Denis de Rougemont, Henri
Brugmans, Altiero Spinelli, Joschka Fischer etc.
Cea mai importantă instituţie europeană pentru federalişti avea să fie
Parlamentul European. Construcţia federalistă trebuia să fie în principal una
politică, astfel explicându-se insistenţa lui A. Spinelli pentru crearea
Comunităţii Politice Europene, în 1952. Statul federal european preconizat
urma să dispună de o Constituţie europeană, care să cuprindă toate
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 58/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 59/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 60/62
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 61/62
61
Lupu, Corvin, Noţiuni de teoria relaţiilor internaţionale, Editura „Alma
Mater”, Sibiu, 2002
Maliţa, Mircea, Jocuri pe scena lumii, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007
Maliţa, Mircea, Tablouri din Războiul Rece, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2007
Manual de relaţii internaţionale, Volum cordonat de Andrei Miroiu şi Radu
– Sebastian Ungureanu, Editura Polirom, Bucureşti, 2006
Mc Cauley, Martin, Mc Cauley, Martin, Russia, America and the Cold War
1949-1991, Pearson Longman, New York, Second Edition
Milza, Pierre, Berstein, Serge, Istoria secolului XX , 3 volume, Editura BIC
ALL, Bucureşti, 1998.
Moreau-Defarges, Philippe, Relaţiile internaţionale după 1945, Institutul
European, Iaşi, 2001
Morgenthau, Hans J. , Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta
pentru pace, Editura Polirom, Bucureşti, 2007 Neguţ, Silviu, Introducere în geopolitică, Meteor Press, Bucureşti, 2008
Paradigme în relaţiile internaţionale, Coordonatori Vasile Vese, Adrian
Ivan, Editura Accent, Cluj – Napoca, 2001
Pearson, Frederic, Rochester, Martin, International Relations, Mc Graw-Hill
Company, New – York, 1988
Roche, Jean-Jacques, Relations internationales, Librairie Générale de droit
et de jurisprudence, Paris, 1999
Roche, Jean-Jacques, Théories des relations internationales, 3-e édition,
Editions Montchrestien, Paris, 1999
Taylor, A. J. P. , Originile celui de-al doilea război mondial , Editura
Polirom, Bucureşti, 1999
7/28/2019 Teoria Relatiilor Internationale Note Curs
http://slidepdf.com/reader/full/teoria-relatiilor-internationale-note-curs 62/62
Voina-Motoc, Iulia, Teoria relaţiilor internaţionale, Editura Paideia,
Bucureşti, 2001
Waltz, Kenneth, Omul, statul şi războiul , Institutul European, Iaşi, 2001
Waltz, Kenneth, Teoria politicii internaţionale, Editura Polirom, 2006
Wight, Martin, Politica de putere, Editura Arc, 1998
Zăpârţan, Liviu-Petru, Relaţiile internaţionale, Editura Studia, Cluj –
Napoca, 2001
Zorgbibe, Charles, Histoire des relations internationales, 4 tomes, Paris,
1994 – 1995