Embed Size (px)
Citation preview
TÎRGU MUREȘ
2019
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE DIN TÂRGU MUREȘ ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE
DOMENIUL: ISTORIE
TEZĂ DE DOCTORAT
Doctorand:
Corina-Maria LENARD
Conducător științific:
Prof. univ. dr. Alessandro VAGNINI
TÎRGU MUREȘ
2019
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE DIN TÂRGU MUREȘ ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE
DOMENIUL: ISTORIE
O PERSPECTIVĂ ASUPRA CHESTIUNII
MINORITĂȚILOR ÎNTRE MAREA EGEE ȘI MAREA
NEAGRĂ DUPĂ LAUSANNE
Rezumat
Doctorand:
Corina-Maria LENARD
Conducător științific:
Prof. univ. dr. Alessandro VAGNINI
3
Cuprins
INTRODUCERE .......................................................................................................................... 9
CAPITOLUL I............................................................................................................................ 37
ORIGINILE IDEII UNUI SCHIMB DE POPULAȚII. CHESTIUNEA
MINORITĂȚILOR DIN IMPERIUL OTOMAN LA ÎNCEPUT DE SECOL XX. ........... 37.
1.1. Atmosfera naționalistă și chestiunea minorităților din Balcani .............................. .39
1.2. Războaiele Balcanice: un declanșator al migrațiilor de populație? ......................... 44
1.3. Influența viziunii politice elene asupra ideii unui schimb de populații .................. 48
1.4. De la migrații voluntare la schimburi reciproce de populații .................................. 50
1.4.1. Un prim acord privind emigrarea reciprocă: Convenția de la Neuilly-sur-Seine
din 1919 ................................................................................................................... 52
1.4.2. De la Neuilly la Sèvres: provocarea unui nou acord ............................................... 55
1.4.3. Problematica Minorității armene ............................................................................. 60
1.4.4. Minoritatea kurdă din teritoriile turce ..................................................................... 65
1.4.5. Minoritățile religioase și Războiul greco-turc ......................................................... 66
1.5. Acțiuni politice europene cu privire Protecția Minorităților etnice din Asia Mică . 67
1.5.1. Minoritatea Armeană din Cilicia ............................................................................. 70
1.6. Noi provocări legate de chestiunea minorităților: Conferința de la Londra ............ 74
1.6.1. Garanții cu privire la protecției minorității grecești și armene ................................ 88
1.6.2. Tratatul de la Sèvres și consecințele asupra problematicii minorităților ................. 95
1.7. Minoritatea greacă din Asia Mică sub ocupația elenă ............................................. 96
1.8. De la naționali la refugiați. Contextul emigrării populației creștine din Asia Mică 107
1.8.1. Minoritatea asiro-caldeană .................................................................................... 123
1.8.2. Minoritatea armeană .............................................................................................. 124
CAPITOLUL II ........................................................................................................................ 129
CONFERINȚA DE LA LAUSANNE ȘI SCHIMBUL DE POPULAȚIE GRECO-TURC
1922-1923................................................................................................................................... 129
2.1. Pregătirea conferinței de la Lausanne .................................................................................. 131
2.1.1. Deschiderea Conferinței de la Lausanne ....................................................................... 140
2.1.2. O Preintalnire la Lausanne? .......................................................................................... 141
2.2. Un prim Tratat la Lausanne : Convenția privind schimbul Greco-Turc de Populații .......... 146
4
2.2.1. Problematica minorităților religioase ............................................................................ 152
2.2.2. Chestiunea Patriarhiei din Constantinopol .................................................................... 166
2.2.3. Chestiunea minorității armene ...................................................................................... 168
2.2.4. Considerații cu privire la încheierea Convenției privind schimbul greco-turc de
populații ................................................................................................................. 177
2.3. Al doilea acord de la Lausanne: de la Convenția privind emigrarea greco-turcă la Tratatul
de la Lausanne ....................................................................................................... 183
2.4. Tratatul de la Lausanne și consecințele acestuia .................................................................. 194
2.5. Al treilea acord de la Lausanne: Tratatul de Prietenie și comerț turco-american ................ 203
2.6. Un tratat nerecunoscut. Problema ratificarii acordului de la Lausanne ............................... 207
2.7. Semnificația Tratatului de la Lausanne în problematica minorităților religioase ................ 218
2.7.1. Definirea minorităților................................................................................................... 218
2.8. Situația juridică internațională a minorităților după Lausanne. Tratatul de la Lausanne –un
succes politic? ........................................................................................................ 220
2.8.1. Impactul economic al Tratatului de la Lausanne .......................................................... 220
2.8.2. Situația minorităților religioase ..................................................................................... 221
2.8.3. Statutul juridic al străinilor din Turcia în urma prevederilor de la Lausanne ............... 225
CAPITOLUL III ...................................................................................................................... 231
APARIȚIA ȘI TRANSPUNEREA JURIDICĂ A IDEII UNUI SCHIMB DE
POPULAȚII DINSPRE MAREA EGEE SPRE MAREA NEAGRA: STUDIU ASUPRA
REGIUNII DOBROGEA ........................................................................................................ 231
3.1.Percepții elitiste românești cu privire la statutul minoritățiilor în perioada interbelică ....... 234
3.2.Provincia Dobrogea: un ținut ,,predestinat” emigrărilor? ..................................................... 244
3.3.Situația politică a grupurilor etnice din Dobrogea interbelică .............................................. 251
3.4.Implementarea ideii emigrării populației turco-tătare din Dobrogea .................................... 254
3.5.Considerații juridice comparative ale prevederilor Convenției privind schimbul greco-turc
de populații și Convenția privind emigrarea populației turce din
Dobrogea.............................................................................................................257
3.6.Interpretări ale impactului Convenției privind schimbul greco-turc de populații asupra
spațiului politic românesc în perioada interbelică ................................................. 272
3.7.Transpunerea ideii unui schimb de populații în spațiul politic românesc. Tratatul de la
Craiova din 1940 și schimbul de populații româno-bulgar ................................... 274
CONCLUZII ............................................................................................................................. 289
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 299
ANEXE ...................................................................................................................................... 315
5
Rezumat
O perspectivă asupra chestiunii minorităților între Marea Egee și Marea Neagră
reprezintă o abordare cu privire la situația minorităților creștine și musulmane pe fundalul
evenimentelor petrecute în urma realizării schimbului greco-turc de populații, referindu-ne la
perioada cuprinsă între anii 1923 și 1940, cu o atenție sporită asupra evenimentelor petrecute din
peninsula Balcanică, Asia Mică, respectiv Dobrogea.
Ceea ce ne propunem prin această lucrarea este reinterpretarea ideilor cât și a
discursurilor politice referitoare la natura problematicii date de situația minorităților musulmane
și non-musulmane stimulând o creștere a interesului spre analiza istorică a perceperii unor
situații actuale din prisma elementelor declanșatoare în urmă cu un secol. Admitem că sursele
folosite realizării acestui studiu nu constituie o reprezentare ,,absolută”, nefiind o epuizate în
mod exhaustiv, existând încă numeroase documente care pot aduce noi contribuții cercetării
științifice a subiectului.
Realizarea lucrării, structurată în cele trei capitole, a fost posibilă în urma
metodelor aplicate efectuării cercetării științifice. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește ,,factorul
timp-spațiu”, metoda folosită a fost cea longitudinală, urmărind analiza evenimentelor politice
pe parcursul perioadei istorice alese (perioada interbelică), între reperele geografice menționate
(Marea Egee-Marea Neagră). De asemenea, extrem de utilă studiului a fost metoda inductivă,
care a pornit de la analizarea manierei în care ideea schimbului de populații a apărut și a evoluat
dinspre Marea Egee spre Marea Neagră, în decursul primelor decenii ale secolului XX. Metoda
analitică a putut fi regăsită cu precădere în cel de al doilea capitol, prin care s-au făcut asocieri
între punctele de vedere diplomatice distincte, uneori antagonice, ale Marilor Puteri cu privire la
chestiunea minorităților. De aici reiese, în mod indirect, și necesitatea utilizării metodei
comparative, care a fost preponderent regăsită, în cel din urmă capitol, cu scopul de a trasa
similitudini și paralelisme juridice în privința evoluției conceptului migraționist.
În privința construcției structurii lucrării, aceasta a fost gândită esențialmente din prisma
unei ,,trilogii”, redată așadar printr-o perspectivă tridimensională: istoriografică, politologică,
respectiv juridică, concentrată evident în jurul celor trei capitole. Îmbinate complementar, prin
6
aceste capitole s-a dorit analizarea evoluției conceptului migraționist și al schimbului de
populații cu caracter religios, dinspre spațiul Mării Egee spre cel al Mării Negre, în contextul
politic internațional interbelic.
Acest studiu a pornit de la o idee ipotetică, pe care am urmărit-o în parcursul
problematicilor analizate, argumentând demonstrarea acesteia. Așadar, punctul de pornire a fost
legat de întrebarea: În ce măsură ideea unui schimb de populații în Europa a înfluențat spațiul
politic românesc în perioada interbelică? Iar, dacă au existat influențe politice dinspre spațiul
geografic al Mării Egee spre spațiul Mării Negre care au fost acestea?
Considerăm că există o lacună semnificativă dată de abordarea incompletă a ideii unui
schimb de populații cât și a manierei prin care acesta s-a răsfrânt implicit și asupra spațiului
politic românesc în anii `30-`40. În privința altor direcții de cercetare, acest studiu poate
constitui punct de pornire nu doar în scopul abordării ideii unui schimb de populații pe modelul
greco-turc în spațiul românesc, ci și asupra unor reinterpretări politice cu privire la contextul
actual de la Marea Neagră dată de necesitatea unei strategii euro-atlantice cu privire la procesele
sociale declanșate de chestiunea minorităților din peninsula Crimeea sau din Caucaz. Din acest
considerent, subiectul poate fi orientat spre direcții multiple de cercetare.
Prin această lucrare am încercat să reunesc datele patologiei care pledează în favoarea
ideii conform căreia ideea unui schimb de populații a pătruns în spațiul românesc, cel puțin în
privința regiunii Dobrogea, și pe fundalul influențelor date de schimbul greco-turc de populații
din anul 1923. Am amintit adesea, pe parcursul lucrării de față, despre diversele polemici date în
abordarea problematicii minorităților la început de secol XX, cât și de maniera în care Marile
Puteri europene au reacționat la această ,,provocare” politică. Fapt demn de remarcat a fost că
această cercetare ne-a relevat simptomele caracteristice sfârșitului de secol XIX cu privire la
modificările sociale și politice ce aveau să survină cu privire la minoritățile din interiorul
Imperiului Otoman în următoarele decenii.
Prima parte a lucrării este dedicată trasării cadrului istoric sub influența căruia
chestiunea minorităților religioase devine o problematică internațională. Astfel, mi-am îndreptat
atenția asupra unei abordări istorice a evenimentelor din cadrul Imperiului Otoman, începând cu
secolul XIX-lea, pe fundalul răspândirii spiritului naționalist din Peninsula Balcanică, animat de
Marile Puteri Europene. Analiza se concentrează asupra consecințelor evenimentelor tumultoase
din Balcani și a conflictelor politice, atât din interiorul imperiului Otoman cât și dintre statele
balcanice. Luptele interetnice dintre sârbi, bulgari și revoltele din Macedonia, sau migrațiile
forțate din insula Creta, aveau să evidențieze necesitatea găsirii unei soluții fezabile. Această
primă parte a lucrării surprinde conștientizarea necesității armonizării aspirațiilor naționale ale
minorităților religioase, care așa cum vom vedea, începea să se contureze în jurul ideii unui
7
schimb de populații. Scopul acestui capitol este tocmai acela de a evidenția procesul istoric al
apariției acestui concept, al ,,schimbului de populații”, a manierei în care acesta apare, se
dezvoltă și devine în final un principiu de referință în dreptul internațional. Întrebările la care
acest capitol dorește să răspundă sunt: Care au fost cauzele apariției ideii unui schimb de
populații? și Cum a apărut această ideea și cine au fost inițiatorii acesteia?
A doua parte a lucrării se concentrează în mod explicit asupra dinamicii discursurilor
politice legate de chestiunea minorităților, precum și a manierei în care acestea evoluează de la
un caracter regional, la unul internațional, sub egida Societății Națiunilor. Capitolul constituie o
analiză politică inedită a documentelor diplomatice: Documents on British Foreign Policy
(DBFP), Papers Relating to the Foreign Relations of the United States (FRUS), Documents
Diplomatique Français (DDF), sau I Documenti Diplomatici Italiani (DDI), fiind conturat în
jurul a trei momente semnificative, care constituie de altfel și cele trei subcapitole ale acestuia:
Încheierea Convenției de la Lausanne cu Privire la Schimbul Greco-Turc de populații, din 30
ianuarie 1923, încheierea Tratatului de la Lausanne din 24 iulie 1923, precum și al celui de al
treilea Tratat de la Lausanne, Tratatul de Prietenie și Comerț turco-american, încheiat ulterior la
6 august 1923. Interconectivitatea cu precedentul capitol este dată tocmai de urmărirea
procesului prin care ideea unui ,,schimb greco-turc de populații” se transpune de la conceptul de
,,posibilitate juridică” la cel al unei realități politice universal acceptate. Așadar, această parte a
studiului gravitează în jurul înțelegerii manierei în care, interesul superior al minorităților
religioase devine transpus într-un discurs, în premieră, cu scopul asigurării noii păci mondiale.
A Treia Parte reprezintă o abordare distinctă celor anterioare, având mai degrabă
caracterul unei analize juridice comparative. Elementul inovativ al acestui capitol este dat de
trasarea unor similitudini în privința modului în care schimbul greco-turc de populații a devenit
sau nu un reper politic pentru spațiul românesc. Astfel, scopul ultimului capitol este tocmai acela
de a studia modul în care Tratatul de la Lausanne devine un model de referință în dreptul juridic
internațional și a manierei în care acesta a fost încorporat în discuțiile politice și intelectuale din
România în perioada interbelică. Simetria dintre cele două repere geografice alese, Marea Egee,
respectiv Marea Neagră, constituie două elemente esențiale în trasarea unei abordări regionale
comparative. Astfel, din punct de vedere istoriografic și juridic, ultimul capitol aduce în discuție
problematica migrației populației turco-musulmane din Dobrogea și a modului în care aceasta a
reprezentat sau nu o consecință indirectă a schimbului greco-turc de populații. O asemenea
abordare regională, presupune o analiză amplă a documentelor diplomatice, de această dată
românești, a Tratatului de Pace de la București din 1913, precum și a Acordului româno-turc cu
privire la migrația turco-tătarilor din România din 1936. Nu în ultimul rând, studiul observă
manieră în care, în cazul spațiului românesc, se produce evoluția conceptului de emigrare
8
voluntară la un schimb reciproc obligatoriu de populații. În acest sens, o ultimă observație se
va concentra în jurul impactului consecințelor juridice a Tratatului de la Craiova din 1940
privind schimbul de populație româno-bulgar, respectiv asupra manierei în care acest proces
evolutiv atinge maturitatea în sfera juridică românească. Dualitatea perspectivei juridice
propuse, simetrică și totodată comparativă, poate fi considerată o noutate în privința
istoriografiei românești, care a atins doar tangențial aspecte ale acestui subiect.
Astfel, în primul capitol, Originile ideii unui schimb de populații. Chestiunea
minorităților din Imperiul Otoman la început de secol XX, am urmărit trasarea unui cadru
istoric menit să observe maniera în care chestiunea minorităților religioase a devenit o
problematică internațională.
Chestiunea minorităților de la fin de secol XIX și început de secol XX, poate fi contrasă
într-un simbol extrem de discutat la nivelul dezbaterilor politice europene: protecția
(minorităților). În ciuda ideilor purtate în legătură cu arealul geografic delimitat de peninsula
Balcanică, pe de o parte, și Asia Mică, pe de altă parte, discursurile diplomatice europeane, deși
uneori contondente, au fost stimulative în procesul de construcție a ideii unui schimb de
populații. Deși discursurile politice ale Marilor Puteri par a fi adeseori într-o logică contrastantă,
viziunile nu s-au exclus, ci precum am putut observa, acestea chiar s-au completat.
Studiul s-a concentrat asupra unei abordări istorice a evenimentelor din cadrul Imperiului
Otoman, începând cu secolul XIX-lea, pe fundalul răspândirii spiritului naționalist din Peninsula
Balcanică, animat de Marile Puteri Europene. Analiza a urmărit îndeaproape consecințelor
evenimentelor tumultoase din Balcani și a conflictelor politice, atât din interiorul Imperiului
Otoman cât și dintre statele balcanice. Situația genenerală dată de luptele interetnice dintre sârbi,
bulgari și revoltele din Macedonia, sau migrațiile forțate din insula Creta, aveau să evidențieze
necesitatea găsirii unei soluții fezabile. Această primă parte a lucrării a căutat să surprindă
necesitatea conștientizării găsirii unui echilibru al aspirațiilor naționale ale minorităților
religioase, care începea să se contureze în jurul ideii unui schimb de populații. Obiectivul acestui
capitol a fost acela de a evidenția procesul istoric al apariției acestui concept, al ,,schimbului de
populații”, a manierei în care acesta a apărut, s-a dezvoltat și a devenit în final un principiu de
referință în dreptul internațional.
Situația politică din secolul al XIX-lea a condus la numeroase pretenții teritoriale ale
popoarelor din Balcani, al căror obiectiv principal a fost eliberarea de sub suveranitatea
otomană. Așa cum am observat, Războaielor Balcanice, au constiuit un stimul semnificativ în
impulsionarea unui val emigraționist de a se deplasa în mod voluntar dintr-un teritoriu în altul,
debutând astfel un proces amplu de migrare în și din Europa. Ulterior, ideea de ,,transfer
demografic organizat” s-a conturat odată cu Primul Război Mondial, ca o consecință indirectă a
9
necesității evitării conflictelor interstatele.
Procursoare ale implementării ideii unui schimb de populații obligatorii, au fost
Convenția turco-bulgară, care prevedea un ,,schimb reciproc autorizat” al populațiilor bulgare și
musulmane, Acordul Greco-Turc din 1914 privind schimbul de populații, sau Convenția de la
Neuilly din 1919.
Desigur că aceste acorduri internaționale nu au reușit să soluționeze chestiunea
minorităților din Imperiul Otoman aflat în colaps. Astfel, în această perioadă situația minorității
armene, asiro-caldeană, kurdă, s-a menținut în genere una dificilă, ceea ce a stimulat intervenția
străină în numele asigurării unei protecții efective a minorităților.
Războiul greco-turc, ocuparea Anatoliei de către Aliați, urmată de ofensiva militară a
armatei turce și recucerirea teritoriilor ocupate de către Aliați din anul 1922, au schimbat
ireversibil situația geopolitcă din Asia Mică. Consecințele au fost considerabile: practic s-a
realizat trecerea grupurilor etnice de la naționali în refugiați, debutând emigrarea populației
creștine din Asia Mică.
Exterminarea minorităților, precum a fost considerat cazul armean1, în care guvernului
turc i s-au adus acuze cu privire la acuzat acestuia, sau expulzarea minorităților, cum a fost cazul
greco-turc din perioada 1922-1923, au ,,aruncat în aer” întreaga diplomație europeană. Derivând
din acest context internațional tensionat, Marile Puteri au încercat să păstreze minoritățile în
teritoriile locuite de acestea, oferindu-le protecție sub auspiciile jurisdicției internaționale, date
de intervenția Societății Națiunilor.
Statutul acestui capitol a fost reliefat tocmai de inițierea în discuțiile diplomatice de la
debutul secolului XX, oferind o perspectivă complexă asupra viziunii politice externe britanice,
franceze, italiene, grecești, turce și americane, cât și asupra manierei în care ideea unui schimb
de populații apare în spațiul politic european și ajunge să constituie obiectul Convenției de la
Lausanne din 30 ianuarie 1923.
Capitolul al doilea al lucrării, Conferința de la Lausanne și schimbul de populație greco-
turc 1922-1923, s-a axat asupra dinamicii discursurilor politice legate de chestiunea
minorităților, precum și a manierei în care acestea au evoluat de la un caracter regional, la unul
internațional, sub egida Societății Națiunilor. Precum am văzut, Conferința de la Lausanne a fost
conturată în jurul a trei momente semnificative: încheierea Convenției de la Lausanne cu Privire
la Schimbul Greco-Turc de populații, din 30 ianuarie 1923, încheierea Tratatului de la
Lausanne din 24 iulie 1923, precum și al celui de al treilea Tratat de la Lausanne, Tratatul de
Prietenie și Comerț turco-american, încheiat ulterior la 6 august 1923. Așadar, în cuprinsul
1 A se vedea Göçek Fatma Müge, Denial of violence : Ottoman past, Turkish present and collective violence
against the Armenians, 1789–2009,Oxford University Press, 2015; Raymond Kevorkian, The Armenian Genocide:
A Complete History, I.B. Taurius & Co Ltd, New York, 2011.
10
acestuia am urmărit procesul prin care ideea unui ,,schimb greco-turc de populații” s-a transpus
de la conceptul de ,,posibilitate juridică” la cel al unei realități politice universal acceptate.
Astfel, încheierea Primului Război Mondial a contribuit la crearea unei poziții politice
favorabile a Marilor Puteri Europene, care au devenit adevărați ,,arbitrii” ai chestiunii minorităților
din Asia Mică. Sub aceste asupicii s-a remarcat desigur și poziția privilegiată a Marii Britanii, care
și-a asumat o responsabilitate morală asupra populațiilor creștine din teritoriul turc. Alături de
aceasta, Franța, Italia și Statele Unite au contribuit la realizarea unei noi geopolitici remarcabile
pentru istoria secolului XX.
Per ansamblu, atitudinea delegațiilor prezente în cadrul negocierilor diplomatice purtate
la Conferința de la Lausanne, între 1922-1923, a fost în genere una de colaborare, cu excepția
delegației turcești, care s-a manifestat prin obiecții numeroase încă din primele luni de
negocieri. Aceste momente au fost indisolubil legate de ultimatum-ul primit din partea
lordului Curzon, care avertiza la finele anului 1922 că menținerea unei atitudini ostile turce
nu putea conduce la deznodământ fericit pentru Turcia. Atmosfera politică a cunoscut o
turnură de situație, căci în urma avertismentul primit, atitudinea delegației turce în cadrul
Lausanne se va schimba cu velocitate, ducând la semnarea Convenției cu privie la schimbul
greco-turc de populații, din 30 ianuarie 1923.
Remarcabil rămâne faptul că pe parcursul negocierilor, s-au resimțit implicit și între
Aliați o serie de atitudini ostile, în special legate de numeroasele suspiciuni cu privire la
obținerea unei poziții mai privilegiate între Aliați, regăsite în special în raportul de dualitate
politică franco-englez. Discuții accerbe s-au purtat în legătură cu statutul rezidenților, a
grecilor din Constantinopol sau a prizonierilor de război. În acest sens, s-au putut remarca
eforturile considerabile ale delegației britanice din cadrul conferinței concentrate în jurul
găsirii unei soluții fezabile cu privire la menținerea Patriarhatului în Constantinopol, simbolul
lumii creștine.
Din perspectiva procesului evolutiv urmărit, Convenția privind schimbul greco-turc de
populații din 30 ianuarie 1923 a marcat trecerea de la statutul juridic de cetățean minoritar, la
cel de refugiat. Argumentul în favoarea optării pentru un schimb obligatoriu de populații a
fost dat de necesitatea implementării unui ,,transfer” rapid, pe o perioadă cât mai restrânsă de
timp, în scopul reducerii impactului economic asupra celor două state implicate.
Noutatea juridică reliefată a fost dată de introducerea criteriului religios în privința
instituirii unui schimb de populații, care în realitate a produs numeroase ambiguități, în special
în privința unor grupe de populații precum musulmanii albanezi, găgăuzii turci, pomacii, sau
asiro-caldonenii.
Dintr-o abordare funcționalistă, efectele politice ale Tratatului de la Lausanne au fost
11
semnificative. Poate una dintre cele mai mari provocări a fost cea dată de recunoașterea și
identificarea minorităților din Grecia și din Turcia. Deși Convenția privind schimbul greco-turc
de populație nu a reprezentat un prim caz istoric în vederea abordării politice a ideii unui schimb
politic între două grupuri de populație, rămâne remarcabilă trăsătura sa unică dată de realizarea
acestui proces migraționist pe fundalul considerentului religios: creștin-musulman.
Schimbul obligatoriu greco-turc de populații a obținut o semnificație istorică unică
datorită realizării acestuia sub auspiciile Societății Națiunilor, devenind un model de referință și
totodată un precedent juridic oficial în dreptul jurisdicțional internațional.
Ultimul capitol, Apariția și transpunerea juridică a ideii unui schimb de populații
dinspre Marea Egee spre Marea Neagră: studiu asupra regiunii Dobrogea, având un caracter
novativ, s-a axat pe o comparație juridică dintre prevederile a trei acte juridisdicționale încheiate
cu privire la emigrarea și schimbul de populații a Convenției privind schimbul greco-turc de
populații din 1923, urmat de Convenția privind emigrarea populației turce din Dobrogea din
1936, și a Tratatului de la Craiova din anul 1940 cu privire la schimbul româno-bulgar de
populații. Statutul de capitol distinct a fost reliefat tocmai din prisma conturării modalităților de
soluționare a chestiunii emigrării unor grupuri de populații dintr-o perspectivă funcționalistă.
Astfel ultimă parte a lucrării noastre a constituit o analiză juridică a manierei în care Convenția
privind schimbul greco-turc de populații a fost sau nu un model în abordarea chestiunii
minorităților cât și a implementării acestuia în dreptul juridic românesc interbelic. Analiza a fost
realizată atât din prisma doctrinei juridice, cu un studiu axat pe observarea altor cazuri din
sisteme juridice distincte precum și compararea caracterului logic al acestor acorduri
internaționale, cât și din prisma jurisprudenței privind interpretarea normelor reglementate.
Dintr-o perspectivă mai amplă, acest studiu a fost realizat totodată prin aplicarea unei ample
analogii de la nivelul juridic internațional spre cel al legislației interne cu privire la procesul
evolutiv al ideii unui schimb de populații dinspre Marea Egee spre Marea Neagră.
Fenomenul migraționist al populației din România în anii `30-`40, mai exact din
Dobrogea, s-a produs sub aspecte diferite, având contextualizări politice specifice, fără însă a
produce perturbări pregnante asupra sistemului demografic, social, economic sau politic al
României.
Așa cum am demonstrat în cuprinsul capitolului, chestiunea minorităților a pătruns după
cel de al Doilea Război Mondial în discuțiile elitelor politice din România, ca și o consecință
indirectă a modificărilor teritoriale survenite în urma realizării României Mari, devenind un
subiect primordial al politicii. Printre cele mai reprezentative nume elitiste care au abordat
chestiunea minorităților se numără: Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Take Ionescu,
Traian Bratu, Sabin Manuilă.
12
Una dintre cele mai complexe provocări ale României Mari în anii ce au urmat de la
constiuirea ei, a fost cea legată de chestiunea minorităților și integrarea acestora într-o formulă
viabilă funcționării optime a principiilor democratice și a asigurării libertăților cetățenilor săi,
elemente constiuente ale Marii Uniri, ținându-se cont că aspectul etnic era distinct de la o
regiune la alta.
Problematica chestiunii emigrării avea să se remarce în urma Războaielor Balcanice și a
încheierii Păcii de la București, când România a anexat și Dobrogea de Sud, înglobând în
teritoriul său minorități etnice turco-tătare, cât și bulgare, alături de alte grupuri coexistente.
În ciuda cadrului favorabil și a acțiunilor întreprinse de guvernul de la București cu
scopul de a oferi o atmosferă politică prielnică minorităților, situația comunității turco-tătare a
una de nemulțumire. Pe acest fundal, politica naționalistă promovată de guvernul de la Ankara a
fost o ,,mană cerească” pentru minoritatea musulmană dornică să emigreze.
Fiind un proces aflat deja în desfășurare de câteva decenii, emigrarea turcilor din
Dobrogea a devenit un semnal de alarmă pentru autoritățile române, în special datorită plecărilor
ilegale. Tocmai din acest considerent, s-a conștientizat necesitatea implementării unui cadru
legal acestor plecări voluntare. Astfel, negocierile au fost finalizate prin încheierea la 4
septembrie 1936 a unei convenții între România și Turcia privind emigrarea (voluntară) a
turcilor din Dobrogea (inclusiv din Cadrilaterul care aparținea încă României), fiind unul dintre
cele mai importante subiecte politice pentru România interbelică.
Prin încheierea acestei conveții, problematica chestiunii minorităților s-a transpus după
Primul Război Mondial, într-o actualitate politică internațională. De altfel, întregul studiu
analitic a surprins în fond interconectivitatea a două spații geopolitice și anume a Mării Egee cu
cel al Mării Negre (referitor strict la regiunea Dobrogea) în evoluția procesului ideii unui schimb
de populații.
În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, și a Tratatului româno-bulgar semnat
la Craiova, la 7 septembrie 1940, România avea să piardă și comunitatea bulgară din Dobrogea.
Schimbul obligatoriu de populații româno-bulgar s-a înscris într-un proces mai amplu de plecări,
regăsit și în alte provincii ale țării, cum a fost de pildă cazul optanților din Transilvania.
În ultima parte, am ținut să dovedim punctul de vedere propus printr-o analiză
comparativă a diverselor convenții și acorduri asupra cărora ne-am axat. În acest sens, în
cuprinsul ultimului capitol s-a putut observa raportul tridimensional existent între cele trei
convenții încheiate la 1923, 1936, respectiv 1940, care pot fi considera din perspectiva
prevederilor legate de emigrarea unor grupuri etnice drept acorduri juridice ,,surori”.
Metoda de studiu a acestui capitol s-a axat pe o analiză comparativă juridică a
prevederilor a două convenții, respectiv, a unui acord juridisdicțional încheiat cu privire la
13
emigrarea și schimbul de populații a Convenției privind schimbul greco-turc de populații din
1923, urmat de Convenția privind emigrarea populației turce din Dobrogea din 1936, și nu în
ultimul rând a Tratatului de la Craiova din anul 1940 cu privire la schimbul româno-bulgar de
populații. Statutul de capitol distinct este reliefat tocmai din prisma conturării modalităților de
soluționare a chestiunii emigrării unor grupuri de populații dintr-o perspectivă funcționalistă.
Astfel această parte a lucrării a constituit o analiză juridică a manierei în care Convenția privind
schimbul greco-turc de populații a constituit sau nu un model în abordarea chestiunii
minorităților cu scopul implementării acestuia în dreptul juridic românesc interbelic. Analiza a
fost realizată atât din prisma doctrinei juridice, cu un studiu axat pe observarea altor cazuri din
sisteme juridice distincte, precum și compararea caracterului logic al acestor acorduri
internaționale, cât și din prisma jurisprudenței privind interpretarea normelor reglementate.
Dintr-o perspectivă mai amplă, acest studiu a fost realizat totodată prin aplicarea unei analogii
de la nivelul juridic internațional spre cel al legislației interne, cu privire la procesul evolutiv al
ideii unui schimb de populații dinspre Marea Egee spre Marea Neagră, în cazul studiului de față,
reprezentat de provincia Dobrogea.
Argumentul conform căruia Convenția privind schimbul greco-turc de populații din 1923
a constituit un model juridic în reglementarea emigrării populației turce din Dobrogea este
suținut de simetria atât de frapantă dată de construcția juridică a Convenției privind emigrarea
din Dobrogea, în cuprinsul căreia prevederile organizate sub forma a 20 de articole distincte
oferă o perspectivă românească a soluționării chestiunii minorităților naționale, bineînțeles,
conform contextului politic existent la momentul 1936. Astfel, cea mai mare parte a dispozițiilor
prevăzute se oglindesc în prevederi similare, regăsite și în cuprinsul Convenției privind
schimbul greco-turc de populații, fie că ne referim, la aspecte ce țin de aplicabilitatea în timp sau
spațiu, de identificarea subiecților participanți și a beneficiarilor convenției, de statutul juridic al
subiecților ca urmare a emigrării, de exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor
mobile, respectiv inventarierea și despăgubirea bunurilor imobile, sau chiar de înființarea unei
Comisii Mixte în vederea supravegherii întregului proces.
Dintr-o perspectivă de ansamblu, Tratatul de la Craiova din 1940 și Acordul privind
schimbul de populații româno-bulgar au constituit un exemplu elocvent în maturizarea ideii unui
schimb de populații pentru spațiul politic românesc interbelic, reprezentând o evoluție a
procesului istoric de implementare a conceptului migraționist. Ideea unui schimb de populații a
fost supusă unui complex proces de transformare, redată prin conținutul acestei lucrări dintr-o
abordare diversificată a discursurilor politice europene extrem de diversificate, care au
manifestat în genere tendințele uneori atitudini conflictuale dar încorporate ansamblu ideilor
politice europene ale secolului XX.
14
Contribuția adusă a acestei lucrări este dată de abordarea diferită propusă, a unei
reinterpretări a documentelor diplomatice ale secolului XX. Prin acest studiu, s-a urmărit
depășirea unei abordări fragmentare a ideii unui schimb de populații. Fiind un subiectul care a
suscitat interesul mai multor cercetători străini, cu atât mai mult se impune aducerea unor noi
contribuții prin completarea unei imagini de anasamblu și cu o perspectivă istorică românească.
Astfel, din punct de vedere istoric, spațiul cuprins între Marea Egee și Marea Neagră necesită o
reexaminare a mobilității istorice a populațiilor.
În urma studiului nostru putem confirma ideea ipotetică care a stat la baza pornirii
acestei cercetări științifice, potrivit căreia consecințele schimbului greco-turc de populații au fost
extrem de complexe, răsfrângându-se nu doar asupra spațiului geografic al Mării Egee ci și
dincolo de acesta. Argumente expuse în mod explicit în cuprinsul lucrării susțin într-o manieră
elocventă teoria conform căreia, ideea unui schimb greco-turc de populații a avut un impact
considerabil asupra spațiului geopolitic românesc, în perioada interbelică.
Potrivit acestei idei demonstrabile, putem susține cea dea doua teorie a acestei lucrări,
legate de existența unui Triunghi al ,,Bermudelor” emigraționist cuprins între cele trei repere
geografice semnificative pentru spațiul european: Marea Egee-Asia Mică-Marea Neagră, care în
fond simbolizează interconectivitatea și interdependența valurilor migraționiste care au debutat
la finele secolului al XIX-lea și care, sub o abordare actualizată, se pot considera încă într-un
proces evolutiv.
Dintr-o perspectivă geopolitică, în urma acestui studiu analitic, putem confirma ideea
conform căreia, privind dinspre Mareea Egee spre Marea Neagră, ideea unui schimb de populații
a constituit o realitate politică imuabilă, fiind parte a unui mecanism complex de emigrare din
istoria Europei. O astfel de concluzie atrage după sine câteva observații de încheiere, legate în
special de abordarea incompletă, resimțită în istoriografia română cu privire la impactul istoric
al fenomenului emigraționist greco-turc asupra României, cu referire la provincia Dobrogea. Din
acest considerent, studiu reprezintă o noutate nu doar în privința abordării istoriografice propuse
în această lucrare, cât din perspectiva aspectelor analizate sub cadrul istoric propus.
Unicitatea lucrării este dată de aspectul tridimensional, regăsit nu doar sub forma unei
,,trilogii” istorice, politice și juridice, conturată în jurul celor trei capitole ale sudiului, ci și
datorită similitudinilor regăsite și demonstrate în cuprinsul analizei juridice comparative din
ultima parte a lucrării.
În privința abordării istoriografice, acest studiu nu și-a propus din punct de vedere al
reperelor greografice, o abordare fragmentară a celor două țărmuri ci găsirea unei maniere de
abordare unitare, aflate într-o relație de cauzalitate și conexitate.
Referitor la alte direcții de cercetare, acest studiu poate constitui punct de pornire nu doar
15
în scopul abordării ideii unui schimb de populații pe modelul greco-turc în spațiul românesc, ci
și asupra unor reinterpretări politice cu privire la contextul actual de la Marea Neagră dată de
necesitatea unei strategii euro-atlantice cu privire la procesele sociale declanșate de chestiunea
minorităților din peninsula Crimeea sau din Caucaz sau de programe de cooperare
transfrontaliere pentru Marea Neagră. Din acest considerent, subiectul poate fi orientat spre
direcții multiple de cercetare.
Problema științifică propusă sublinează caracterul important redat de conținutul analizei
noastre interdisciplinare. Astfel, abordarea acestor problematici precum și formularea unor
concluzii și soluții pot constitui drept bază pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unor
programe de securitate politică națională asupra chestiunii minorităților cât și a consolidării
relațiilor internaționale ale României cu celelalte state.
Nu în ultimul rând, contribuția acestei cercetări este susținută și de semnificația istorică
actuală, dată de apropierea Centarului Tratatului de la Lausanne din 2023. La aproape un secol
distanță, inepuizabilitatea acestui subiect confirmă încă odată relevanța unui studiu istoric, care
continuă să dovedească existența încă a numeroase perspective neabordate încă. În lumina
acestor considerente putem conclude cu următoarea întrebarea:
100 de ani de la Lausanne...Ce va fi după?
16
Bibliografie selectivă
A. Surse inedite
Documente Diplomatice Britanice:
1. Documents on British Foreign Policy 1919-1939, First Series, Volume I, 1919, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1947.
2. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume II, 1919, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1948,
3. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume IV, 1919, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1952.
4. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume VII, 1920, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1958.
5. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume VIII, 1920, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1958.
6. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume XIII, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1963.
7. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume XV, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1967.
8. Documents on British Foreign Policy, 1919-1939, First Series, Volume XVII, Her
Majesty`s Stationery Office, London, 1970.
Documente Diplomatice Italiene:
9. I Documenti Diplomatici Italiani, Sesta Serie: 1918-1922, Vol. II (18 gennaio-23 marzo
1919), Istituto Poligrafo e Zecca Della Stato, Libreria dello Statto, Roma, 1980.
17
10. I Documenti Diplomatici Italiani,, Sesta Serie: 1918-1922, Vol. III (24 marzo-22 giugno
1919), Istituto Poligrafo e Zecca Della Stato, Libreria dello Statto, Roma, 2008.
Documente Diplomatice Franceze:
11. Documents Diplomatique Français, Tome I, 1920, P.I.E-Peter Lang, Bruxelles, 1997.
12. Documents Diplomatique Français, Tome III, 1920, P.I.E-Peter Lang, Bruxelles, 2002.
Documente Diplomatice Americane:
13. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, The Paris Peace
Conference, 1919, Volume XIII.
14. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, Volume II, United States
Government Printing Office, Washington, 1936.
15. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, 1920, Volume III, United
States Government Printing Office, Washington, 1936.
16. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, 1923, Volume II, United
States Government Printing Office, Washington, 1938.
17. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, 1926, Volume II, United
States Government Printing Office, Washington, 1941.
18. Papers Relating to the Foreign Relations of the United States, 1928, Volume III, United
States Government Printing Office, Washington, 1943.
Arhiva Societății Națiunilor
19. League of Nations, ,,Greek Minority in Constantinople”, Note by the Secretary-General,
continuation of the document C. 773.1924. VII, Mémorandum Complémentaire sur la
situation de a minorité grecque a Constantinople.
20. League of Nations, Exchange of Greek and Turkish Populations, Appointment of three
of members of the Mixed Commision, September 17th, 1923.
21. League of Nations, Geneva, January 29, 1923, C. 99.M.39.1923 VII, Armenia, United
Armenian Delegation to the Council of the League of Nations, Lausanne, January 25,
1923.
22. League of Nations, Geneva, Letter from the Greek Delegate to the Secretary-General
Rome, December 10th, 1924, C. 773, 1924-I. Memorandum sur la situation de la
Minorité greque à Constantinople.
18
23. League of Nations, Geneva, March 6th, 1924, C. 91. M. 30, 1924, II. Greek Refugees-
Report on the operations of the refuges Settlement Commission for the first three month,
Athens.
24. Société des Nations, Extrait nr. 23 du Journal Officiel, Novembre1923, Convention
concernant l`exchange des populations grecques et turques, Signée à Lausanne le 30
janvier 1923, p. 1468.
25. Société des Nations,Les droit des minorités bulgares et La Société des Nations par un
minoritaire bulgare, Lausanne, 1929.
Arhivele Naționale Române
26. A.N.R., fond Diamandi C, dosar 49.
27. A.N.R., fond Diamandi C., dosar 40.
28. A.N.R., fond Familia Brătianu, dosar 101.
29. A.N.R., fond Oficiul Național al Colonizării, dosar 26/1942-1943.
30. A.N.R., fond Oficiul Național al Colonizării, dosar 3/1940-1941.
31. A.N.R., fond Sabin Manuilă, dosar X/95 bis, ,,Politica de Populație a Statului și
Problema Minorităților Etnice”, 1932.
32. A.N.R., fond Sabin Manuilă, dosar XII/75 bis, Concept articol privitor la Minoritățile
etnice ale dr. Sabin Manuilă, 1932.
33. A.N.R., fond Sabin Manuilă, dosar Scoietatea Națiunilor Institutul Internațional de
Cooperare Intelectuaă. Chestiuni demografice, Notice sur L`Organisation International
des Migrations, Societe des Nations, Institut International de Cooperation Intellectuelle,
Conference Permanente des Hautes Estudes Internationales, Question Demographique,
K. 83, 1937.
Arhivele Ministerului de Externe a României
34. A.M.A.E, fond Convenții și Tratate, Tratat de Pace încheiat între Puterile Aliate și
Asociate și Turcia, Sèvres, PL. VII/Fișa nr.2, 10.VIII.1920.
35. A.M.A.E, fond Geneva, dosar Societatea Națiunilor, vol. 192, Referitor la Minorități-
General, 1921-1922.
36. A.M.A.E, fond Tratate și Convenții, Ministère des Affaires Etrangères, Le Traité de Paix
de Bucarest du 28 Juillet (10 aout) 1913, Précédé des Protocoles de la Conference ;
Imprimerie de l`Etat, Bucarest, 1913.
37. A.M.A.E., fond 71/1920-1944, România, vol. 376.
19
38. A.M.A.E., fond 71/1920-1944. Turcia, vol. 58.
39. A.M.A.E., fond Convenții și Tratate, Convention Reglementant L`Emigration de la
Population Turque de Dobroudja.
40. A.M.A.E., fond Tratatul de pace cu Turcia și alte Convenții și Protocoale, Pl.VII/Fișa nr.
3-12, Lausanne, 24.VII, 1923, ,,Tratatul de Pace cu Turcia, Expunere de Motive”.
Convenții și Tratate
41. Lausanne Conference on Near Eastern Affairs 1922-1923. Records of roceedings and
Draft Terms of Peace, Printed & Published by his Majestys Stationary Office, London,
1923.
42. Treaty of Peace between the Allied and Associated Powers and Bulgaria, and Protocol
and Declaration signed at Neuilly-sur-Seine, 27 november 1919.
43. Treaty of Peace with Turkey signed at Lausanne in 24 July 1923, from: ,,The Treaties of
Peace 1919-1923, Vol. II, Carnegie Endowment for International Peace, New York,
1924.
Monitorul Oficial
44. ,,Monitorul Oficial”, nr. 282 din 29.03.1923.
45. ,,Monitorul Oficial”, nr. 264 din 12.11.1936.
46. ,,Monitorul Oficial”, nr. 98, din 25.04.1940.
47. ,,Monitorul Oficial”, nr. 212 din 12.09.1940.
48. ,,Monitorul Oficial”, nr. 215 din 16.09.1940.
49. ,,Monitorul Oficial”, nr. 201, din 26.08.1941.
B. Lucrări și studii:
50. Achim, Venera, Achim, Viorel, Minorități Etnice în România în secolul al XIX-lea,
Editura Academiei Române, București, 2010.
51. Ahmad, Feroz, The Making of Modern Turkey, Routledge, London and New York, 1993.
20
52. Ahmad, Feroz, Turkey, The Quest for Identity, OneWorld, Oxford, 2003, pp.75-95, The
making of Modern Turkey, Routledge, London and New York, 1993.
53. Alastros, Doros, Venizelos, Patriot, Stateman, Revolutionary, Percy Lund Humphries Co
Ltd, London, 1942.
54. Andreescu, Gabriel, Națiuni și minorități, Polirom, Iași, 2004.
55. Andreescu, Ștefan, Din istoria Mării Negre (genovezi, români și tătari în spațiul pontic
în secolele XIV-XVII), Editura Enciclopedică, București, 2001.
56. Arhivele Statului din România, Minoritățile Naționale din România, 1918-1925, coord.
Ioan Scurtu, Liviu Boar, București, ,
57. Arhivele Statului din România, Minoritățile Naționale din România Documente, 1931-
1938, coord. Ioan Scurtu, Liviu Boar, București, 1999,
58. Baum, Wilhelm, Winkler, Dietmar W., The Church of the East: A Concise History,
Routledge, London, 2003.
59. Bedlek, Emine Yeşim, Imagined Communities in Greece and Turkey Trauma and the
Population Exchanges under Atatürk, I. B. Tauris, London, 2016.
60. Bennett, G. H., British Foreign Policy during the Curzon Period, 1919-24, St. Martin`s
Press, Inc., New York, 1995.
61. Berstein, Serge, Milza, Pierre, Istoria Europei. Naționalisme și Concertul european
Secolul XIX (1815-1919), Vol. 4, Institutul European, Iași, 1998.
62. Bichicean, Gheorghe, Introducere în Istoria Modernă Universală. Cu o privire specială
asupra Europei și Statelor Unite ale Americii, Editura Universității ,,Petru Maior”,
Târgu-Mureș, 2008.
63. Boia, Lucian, Capcanele istoriei, Elita intelectuală Românească între 1930 și 1950,
Humanitas, București, 2011.
64. Boia, Lucian, În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități, Humanitas,
București, 2017.
65. Bolovan, Ioan, Război și pace sau depre influența violenței și a politicilor demografice
asupra populației la sfârșitul secolul al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, în
,,Populație și societate: studii de demografie istorică a Transilvaniei: (secolele XVIII-
XX), 2003.
66. Bolovan, Sorina, Bolovan, Ioan, Inițiative românești privind problema schimbului de
populație în primii ani ai celui de al doilea Război Mondial (1939-1941), în ,,România și
relațiile internaționale în secolul XX”, Cluj-Napoca, 2000.
21
67. Bolovan, Sorina, Bolovan, Ioan, Sabin Manuilă Studies on the Historical Demography of
Romania, Center for Transylvanian Studies the Romanian Cultural Foundation, Cluj
Napoca, 1992.
68. Bratu, Traian, Politica națională față de minorități, note și observațiuni, Colecția
Actualități, cultura Națională, Focșani, 1923.
69. Braudel, Fernand, Mediterana și lumea mediterană în epoca lui Filip al II-lea, vol. I,
Editura Meridiane, București, 1985.
70. Braudel, Fernand, Mediterana și lumea mediterană în epoca lui Filip al II-lea, vol. III,
Editura Meridiane, București, 1986.
71. Brătianu, Gh. I, Marea Neagră: de la origini la cucerirea otomană, Ed. Polirom, Iași,
1999.
72. Burian, Alexandru, Drept internațional public, Ediția a III-a, Universitatea de stat din
Moldova, Chișinău, 2009,
73. Bușă, Daniela, Modificări politico-teritoriale în sud-estul Europei între Congresul de la
Berlin și primul război mondial (1878-1914), Editura Paideida, București, 2003.
74. Buzatu, Gheorghe , România în Ecuația Războiului și Păcii (1939-1947), Aspecte și
controverse, Editura Mica Valahie, București, 2011.
75. Buzatu, Gheorghe, Istorie și istoriografie, Editura Mica Valahie, București, 2013.
76. Buzatu, Gheorghe, Scurtu, Ioan, Istoria românilor în secolul XX, Paipeida, București,
2010.
77. Capidan, Theodor, Macedo-românii, Schiță istorică și descriptivă a populațiilor române
din Peninsula Balcanică, Domino, București, 2003.
78. Carnegie Endowment for International Peace, Report of the International Commission to
inquire into the Causes and Conduct of the Balkan Wars, Chapter 1 Macedonia, Al.
Paskaleff & Co. Publishers, Sofia.
79. Călinescu, George, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1983.
80. Chatty, Dawn Displacement and Dispossession in the Modern Middle East, Cambridge
University Press, New York, 2010.
81. Chereji, Cristian, Identități ale Europei Centrale 1815-2002, Accent, Cluj-Napoca, 2004.
82. Chester, S. B., Life of Venizelos, Constable and Company Ltd, London, 1921.
83. Ciobanu, Vasile, Radu, Sorin Partide politice și minorități naționale din România în
secolul XX, Vol. II, Editura Universității ,,Lucian Blaga”din Sibiu, Sibiu, 2007.
22
84. Ciobanu, Vasile, Radu, Sorin, Partide politice și minorități naționale din România în
secolul XX, Vol. III, Editura Universității ,,Lucian Blaga”din Sibiu, Sibiu, 2008.
85. Colecția istorii secretet prezentată de Dan Sivliu Boerescu, Basarabia, Bucovina,
Cadrilaterul, Maramureșul istoric și alte ținuturi disputate de români, Integral,
București, 2018.
86. Coman, Virgil, Repere arhivistice privind Comunitatea Musulmană din Medgidia în
perioada interbelică, în vol. ,,Moștenirea istorică a tătarilor”, vol. II, coord. Tasim
Gemil, Nagy Pienaru, Editura Academiei Române, București, 2012.
87. Cormoș, Viorica-Cristina, Migrație și identitate, Schimbări identitare, colective și
individuale, ca urmare a migrației internaționale, Editura Universității ,,Ștefan cel
Mare”, Suceava, 2011.
88. Costea, Maria, Across political borders: Brussel`s diplomacy and the Romanian-
Bulgarian relations between may 1939 and January 1940, în vol. ,,Itineraries beyod
borders of Cultures, Identities and Disciplines”, coord. Carmen Andraș, Cornel
Sigmirean, Corina Teodor, Editura Astra Museum, Sibiu, 2012.
89. Costea, Maria, Relațiile politico-diplomatice româno-bulgare (1938-1940), Napoca Star,
Cluj-Napoca, 2010.
90. Cupcea, Adriana, Marin, Manuela, Omer, Metin, Seminarul Musulman din Medgidia.
Documente și memorie, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale,
Cluj-Napoca, 2016.
91. Diamandi, Vasile, Renseignements Statistique sur la Population Roumaine de la
Péninsule des Balkans, Publications de la Société Nouvelle de Librairie & D`édition,
Paris, 1906.
92. Diamandi-Aminceanu, Vasile, Românii din Peninsula Balcanică, Domino, 1999.
93. Dumitrescu, Stelian, Comunitatea turco-musulmană din Dobrogea în cadrul statului
român (1878-1918), Editura Istros, Brăila, 2015.
94. Duroselle, Jean-Baptiste, Istoria relațiilor internaționale 1919-1947, vol. I, Editura
Științe Sociale și Politice, București, 2006.
95. Eugen Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, 1924, Cartea II-Forțele
Reacționare.
96. Florescu, G.G., Navigația în Marea Neagră, prin strâmtori și pe Dunăre, Editura
Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1975.
97. Freud, Sigmund, Psihologia colectivă și analiza eului, traducere și studiu introductiv de
Lucian Pricop, Editura Cartex, București, 2017.
23
98. Fucșan, Valentin, ,,Nicolae Iorga et le question des minorités nationales dans la Grande
Roumanie. Vision historique et politique, în vol. Partide politice și minorități naționale
din România în secolul XX, coord. Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Vol. II, Editura
Universității ,,Lucian Blaga”din Sibiu, Sibiu, 2006.
99. Gemil, Tasin, Probleme identitare actuale la tătari, în Revista Sinteza, nr.24, ianuarie
2016.
100. Grassi, Fabio L., Sèvres a Lausanna: Condanne esplicite, Condanne silenziose,
în vol. ,,Pace e guerra nel Medio Oriente”, Convegno SeSaMO Societa di Studi per il
Medio Oriente, volume primo, Lecce, 2004.
101. Greenhalgh, Elizabeth, General Ferdinand Foch and the French Contribution to
the Battle of the Somme, British Journal for Military History, Volume 2, Issue 3, July
2016.
102. Hale, Wiliam, Turkish Foreign Policy 1774-2000, Frank Cass Publishers,
London, 2002.
103. Hamit, Bozarslan, Révolution française et Jeunes Turcs (1908-1914), en Revue
du monde musulman et de la Méditerranée, nr. 52-53, 1989.
104. Hanioglu, M. Sukru, Preparation for a Revolution: The Young Turks, 1902-1908,
in Studies in Middle Eastern History, Oxford, University Press, 2001;
105. Heathcote, Tony, The British Admirals of the Fleet 1734 – 1995, Pen & Sword
Ltd, 2002.
106. Helmreich, Ernst Christian, The Diplomacy of the Balkan Wars 1912-1913,
Harvard University Press, Cambridge, 1938.
107. Herodot, Istorii, volumul I, Ed. Științifică, București, 1961,
108. Hirschon, Renée, Crossing the Aegean: An Appraisal of the 1923 Compulsory
Population Exchange between Greece and Turkey, Berghahn Books, New York, 2003..
109. Hitchins, Keith, A Concise History of Romania, Cambridge University Press,
New York, 2014.
110. Hitchins, Keith, Românii 1774 – 1866, Humanitas, Bucureşti 1996.
111. Hobsbawm, E. J., Nations and nationalism since 1780, Programme, myth, reality,
Cambridge University Press, Cambridge, 1990.
112. Hunt, Cătălina, Seeing Like a State: Romanian Policies in Northern Dobruca and
the Muslims, 1878-1914, în vol. Studia et Documenta Turcologica, nr. 1/2013,
24
Universitatea Babeș-Bolyai, Institutul de Turcologie și Studii Central-Asiatice, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2013.
113. Ibram, Nuredin, Comunitatea musulmană din Dobrogea, Repere de viață
spirituală, viața religioasă și învățâmânt în limba maternă, Ex Ponto, Constanța, 1998.
114. Iğsız, Aslı, Humanism in Ruins Entangled Legaciei of the Greek-Turkish
Population Exchange, Stanford University Press, Stanford, California, 2018.
115. Inalcik, Halil, Imperiul Otoman, Epoca Clasică 1300-1600, Ediție și studiu
introductiv de Mihai Maxim, Editura Enciclopedică, București, 1996.
116. Ionescu, Mihail E., Marea Neagră de la ,,lacul bizantin” la provocările secolului
XXI, Editura Militară, București, 2006.
117. Iordan, Constantin, Minorități entice în sud-estul European după Primul Război
Mondial: Dimensiunea unei probleme europene, Editura ,,Curtea Veche”, București,
2002.
118. Iorga, Nicolae, Poporul românesc și Marea (Conferința la Uniunea Navală), în
,,Revista istorică”, Institutul de Istorie Universală, Vol. XXIV, Nr. 4-6, 1938,
119. Iorga, Nicolae, Studii istorice aupra Chiliei și Cetății Albe, Institutul de arte
Geografice Carol Göbl, București, 1900.
120. Jelavich, Charles, Jelavich, Barbara, Formarea Statelor Naționale Balcanice
1804-1920, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997.
121. Jivan, Alexandra, Rus, Călin, Vultur, Smaranda Minorități:identitate și
coexistență, Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei, Institutul
Intercultural Timișoara, Timișoara, 2000.
122. Karpat, Kemal H, The Emigration of Turks from Romania to Turkey and
Hamdullah Suphi Tanrıöver, în ,,Contemporany Research in Turkology and Euroasian
Studies, A Festschrift in honor of professor Tahsin Gemil, on the occasion of his 70th
birthday”, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2013.
123. Kevorkian, Raymond, The Armenian Genocide: A Complete History, I.B.
Taurius & Co Ltd, New York, 2011.
124. Kevorkian, Raymond, The Armenian Genocide: A Complete History, I.B.
Taurius & Co Ltd, New York, 2011
125. Khan, Kamal Ahmad, The Protection of Minorities-Whether a Neglected Field,
Athens Journal of Law, Vol. 2, Issue 1, 2016.
126. King, Charles, Marea Neagră O Istorie, Polirom, București, 2015.
25
127. Kirmayer, Laurence J. ,Refugees and Forced Migration: Hardening of the
Arteries in the Global Reign of Insecurity, în vol. ,,nd Forced Migration. Transcultural
Psychiatry”, Vol. 44, nr. 3, Sage Publication, 2007.
128. Kitromilides, M., Elefterios Venizelos: The Trials of Statesmanship, Edinburgh
University Press, Edinburgh, 2006.
129. Komac, Miran, Nationalities and Minorities in Yugoslavia. European Minorities.
Contemporary European Affairs, Vol. 4, Pergamon Press, 1991.
130. Kontogiorgi, Elisabeth, Population Exchange in Greek Macedonia The rural
Settlement of Refugees 1922-1930, Clarendon Press, Oxford, 2006.
131. Kugelman, Dieter, The Protection of Minorities and Indigenous Peoples
Respecting Cultural Diversity, Max Plank Yearkbook of United nations Law, Vol. 11,
2007.
132. Kumanov, M. , Au sujet des relations politiques bulgaro-roumains, în ,,Bulgarian
Historycal Review”, nr. 1/1977.
133. Ladas, Stephen P., The Exchange of Minorities Bulgaria, Greece and Turkey,
The Macmillan Company, New York, 1932.
134. Lascu, Stoica, Emigrarea musulmanilor din Dobrogea în perioada interbelică-
opinii și aprecieri românești de epocă, în vol. ,,Moștenirea istorică a tătarilor”, vol. II,
coord. Tasim Gemil, Nagy Pienaru, Editura Academiei Române, București, 2012.
135. Lenard, Corina-Maria, Political considerations regarding the idea of a mutual
Exchange of Populations at Lausanne, în vol. Conferinței Internaționale ,,Globalization,
Intercultural Dialogue and National Identity”, 6th Edition, Tîrgu-Mures, 25-26 May 2019
136. Lewis, Bernard, Islam and the West, Oxford University Press, Oxford, 1993.
137. Lilić, Vladislav, Bataković, Dušan T. , Minorities in the Balkans. State Policy
and Interethnic Relations (1804–2004), în vol. ,,Balcanica” XLIV, Annual of the
Institute for Balkan Studies, Belgrade, 2013.
138. Longva, Anh Nga, Roald, Anne Sofie, Religious Minorities in the Middle East
domination, Self-Empowerment Accommodation, Brill, Leiden, 2012.
139. Loupas, Athanasios, From Paris to Lausanne: Aspects of Greel-Yugoslav
Relations during the First Interwar Years (1919-1923), în vol. ,,Balcanica” XLVII
Annual of the Institute for Balkans Studies, Ed.-in-Chief Dusan T. Batakovic, Belgrade,
2016.
140. Mair, L.P. , The Protection of Minorities The working and Scope of the
Minorities Treaties under the League of Nations, Christophers, London, 1928.
26
141. Manuilă, Sabin, Étude ethnographique sur la Population de la Roumanie,
Imprimeria Națională, București, 1938.
142. Manuilă, Sabin, Georgescu, D.C. , Populația României, M.O. Imprimeria
Națională a României, București, 1937.
143. Manuilă, Sabin, Istorie și demografie, Studii privind societatea românească între
secolele XVI-XX, coord. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Centrul de Studii Transilvănene,
Fundația Culturală română, Cluj-Napoca, 1995.
144. Manuilă, Sabin, La Population de la Dobroudja, Institut Central de Statistique,
Bucarest, 1939.
145. Mazower, Mark, Dark Continent. Europe`s Twentieth Century, Penguin Books,
London, 1998.
146. Mazower, Mark, Dark Continent. Europe`s Twentieth Century, Penguin Books,
London, 1998.
147. Motta, Giuseppe, Ardeal: La fine della Grande Guerra e il nuovo confine
romeno-ungherese, Edizioni Nuova Cultura, Roma, 2016.
148. Müge, Göçek Fatma, Denial of violence : Ottoman past, Turkish present and
collective violence against the Armenians, 1789–2009,Oxford University Press, 2015.
149. Niemesch, Mihail, Drept internațional public. Curs pentru uzul studenților de la
specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, Editura Hamangiu, București,
2018.
150. Nola, De Robert, Sankey, Howard, Theories of Scientific Method: an
Introduction, Routledge, London& New York, 2007.
151. Petraru, Roxana Alina, Minoritățile în contextual legislativ internațional,
Adeniunm, 2015, Iași.
152. Petričušić, Antonia, The Rights of Minorities in International Law: Tracing
Developments in Normative Arrangements of International Organizations, Croatian
International Relations Review, Vol. XI, No. 38/39, 2005.
153. Plopeanu, Emanuel, Omer, Metin, Comunitatea turco-tătară și raporturile
româno-turce în perioada interbelică: dimensiuni, soluții, în vol. ,,Partide politice și
minorități naționale din România în secolul XX, coord. Vasile Ciobanu, Flavius
Solomon, Sorin Radu, vol. VI, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2011.
154. Pop, Ioan-Aurel, Bolovan, Ioan, Istoria Transilvaniei, Editura Școala Ardeleană,
Cluj-Napoca, 2016.
27
155. Pop, Ioan-Aurel, Eminescu și Transilvania (sau Elogiul culturii naționale
românești) Locul românilor în Europa-la confluența Occidentului latin cu Orientul
bizantin, Lecția de românism a românilor de la răsărit (sau cum am devenit moldovean),
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014.
156. Popa, Casiana, Câteva aspecte privind imaginea ,,Tătarului” și a ,,Turcului”
reflectată în manualele de istorie din România perioadei interbelice, în vol. ,,Moștenirea
istorică a tătarilor”, vol. II, coord. Tasim Gemil, Nagy Pienaru, Editura Academiei
Române, București, 2012.
157. Popper, K.R. , Conjecturi şi infirmări, Editura Trei, Bucureşti, 2001.
158. Preda, Dumitru, România-Turcia, Relații diplomatice, vol.1, 1923-1938,
Ministerul Afaceril Externe, Direcția Arhive Diplomatice, Cavallioti, București, 2011.
159. Quataert, Donald, The Ottoman Empire 1700-1922, Cambridge University Press,
New York, 2005.
160. Raditsa, Bogdan, Venizelos and the Struggle around the Balkan Pact, Offprint
from Balkan Studies, Octavo, 1965.
161. Rădulescu, Adrian, Bitoleanu, Ion, Istoria Dobrogei, Ex Ponto, 1998,
162. Robinson, Jacob, Karbach, Oscar, Laserson, Max M. Robinson, Nehemiah,
Cichniak, Marc, Where the minorities treaties a failure?, Institute of Jewish Affairs of
the American Jewish Congress and the World Jewish Congress, New York, 1943.
163. Roman, Louis, Demografie istorică în opera lui Sabin Manuilă, în Sabin
Manuilă, ,,Istorie și demografie, Studii privind societatea românească între secolele XVI-
XX”, coord. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Centrul de Studii Transilvănene, Fundația
Culturală română, Cluj-Napoca, 1995.
164. Schurman, Jacob Gould, The Balkan Wars 1912-1913, Princeton University
Press, Princeton, 1914.
165. Scurtu, Ioan, Istoria Românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu, Editura Mica
Valahie, București, 2011.
166. Scurtu, Ioan, Politică și viață cotidiană în România: în secolul al XX-lea și
începutul celui de al XXI-lea, Editura Mica Valahie, București, 2001.
167. Seligman, Vincent J. , The Victory of Venizelos a study of Greek politics, 1910-
1918, Goerge Allen & Unwin Ltd, London, 1920.
168. Seligman, Vincent J., The Victory of Venizelos a study of Greek politics, 1910-
1918, George Allen & Unwin Ltd, London, 1920.
169. Smith, Michael Llewellyn, Ionian Vision. Greece in Asia Minor 1919-1922,
Hurst & Company, London, 1998.
28
170. Sofronie, George, Protecțiunea Minorităților de rasă, de libă și de religie sub
regimul Societății Națiunilor, Studiu de drept international public și privat, Tipografia
Diecezană, Oradea, 1930.
171. Solonari, Vladimir, Purificarea Națiunii:dislocări forțate de populație și epurări
etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944, Polirom, Iași, 2015.
172. Spector, Sherman David, Romania at the Paris Peace Conference: A study of the
Diplomacy of Ioan I.C. Brătianu, the Center for Romanian Studies The Romanian
cultural Foundation, Iași, 1995.
173. Stan, Apostol, Protectoraul Rusiei asupra principatelor române. 1774-
1856, Editura Saeculum I.O., Bucureşti 1999.
174. Stoenescu, Alex Mihai, Istoria loviturilor de stat în România 1821-1999, vol. 3,
Cele trei dictaturi, Editura Rao, București, 2010.
175. Strabo, John Robert Sitlington Sterrett, The Geography of Strabo, Stanford
Uniervsity Libraries, 1980
176. Șandru, Dumitru, Mișcări de populație în România(1940-1948), Editura
Enciclopedică, București, 20013.
177. Șkundin, Grigorii, Minoritatea bulgară din România ca factor al vieții politice
interne din Bulgaria (august 1913-iulie1914), în vol. ,,Partide politice și minorități
naționale din România în secolul XX, coord. Vasile Ciobanu, Flavius Solomon, Sorin
Radu, vol. VI, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2011.
178. T.C. Bașbakanlik Devlet Arișvleri Genel Müdürlügü, Osmanlı Arişveri Daire
Başkanlıgı, Osmanli Belgelerinde Balkan Savașları I, Yayın nu: 127, Seçil Ofset,
Istanbul, 2013.
179. Turda, Marius, Eugenism și modernitate. Națiune, rasă și biopolitică în Europa
(1870-1950), Polirom, Iași, 2014.
180. Ulunyan, Artyom A, Great Powers` Diplomacy towards National Minorities in
South-Eastern Europe in 19th-20th Centuries: Some Disputable Contradictions, în vol.
,,Partide politice și minorități naționale din România în secolul XX, coord. Vasile
Ciobanu, Flavius Solomon, Sorin Radu, vol. VI, Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2011.
181. Vespremeanu, Emil, Geografia Mării Negre, Ed. Universitară, București, 2005,
182. Wachtel, Andrew Baruch, Balcanii. O istorie despre diversitate și armonie,
Corint, București, 2016.
183. Weller, Marc, Universal Minority Rights A Commentary on the Jurisprudence of
International Courts and Treaty Bodies, Oxford University Press, New York, 2007.
29
184. Xenopol, A D. Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra Ţărilor
Române, Albatros, Bucureşti 1997.
185. Yıldırım, Onur, Diplomacy and Displacement Reconsidering the Turco-Greek
Exchange of Populations, 1922-1934, Routledge New York & London, 2006.
186. Zamfirolu, E., Vernescu, G.G, Drepturile României asupra Dobrogei, București,
1919.
187. Zeletin, Ștefan, Neoliberalismul, Editura Ziua, București, 2005.
188. Zürcher, Erik-Jan , Turkey a Modern History, I.B. Tauris, London, 2004.
189. Zürcher, Erik-Jan, Greek and Turkish refugees and deportees 1912-1924,
Turkology Update Leiden Project Working Papers Archive Department of Turkish
Studies, Universiteit Leiden, 2003.
C. Reviste
190. ,,Cultura Creștină”, anul XVII, februarie-martie 1937, nr.2-3.
191. ,,Dobrogea Jună”, XVIII, nr. 231, 9 octombrie 1924:4.
D. Site-uri:
192. wwi.lib.byu.edu. Tratatul de la Neuilly.
193. www.dacoromanica.ro.
194. www.ohchr.
195. www.un.org. Declarația Universală a Drepturilor Omului.
196. www.coe.int.
197. www.edu.gov.mb.ca.
