8/16/2019 Teza Master 2012

1/64

INTRODUCERE

Motivele apari ieiț   și dezvoltării fenomenului infracțional juvenil.

Criminalitatea - fenomen alarmant al lumii contemporane, datorită intensităţiiși extinderii

cu care se manifestă, nu este doar un epifenomen al societăţii umane de astăzi, ci constituie o

trăsătură a acesteia, avîndu-se în vedere permanența ei în configurația fiecărei epoci.

Desemnînd ansamblul încălcărilor normelor sociale sancționate penal săvîr șite de minori,

delincvența juvenilă constituie un fenomen social complex şi grav prin consecințele sale

negative, nu numai pentru societate, dar și pentru destinul ulterior al minorului.

În cadrul cercetării infracționalității juvenile, se reţine că a crescut grupa de minori în cadrul

structurii pe vîrstă a populației și în același timp se constată o tendință ascendentădelincvenței în rîndul minorilor, paralel cu gravitatea faptelor săvîr șite. n acest context s-au

formulat şi utilizat variante metode şi procedee în scopul prevenirii și combaterii acestui

fenomen.

!xplicarea și întelegerea justă a cauzelor săvîrşirii unei infracțiuni concrete este

condiționată de persoana infractorului, a factorilor de ordin subiectiv care au acționat în

situația concretă dată.

"numite studii în criminologie permit observarea acţiunii unui anumit număr de

evenimente din viață asupra activității infracționale, deoarece la vîrsta adolescenței, viața

spirituală a minorului este în curs de dezvoltare, el nu a dobîndit încă o experienţă socială

suficientă și anumite împrejurări pot contribui la formarea necorespunzătoare a

 personalității sale.

#actorii care influenţează comportamentul minorului în legatură cu faptele infracționale pot

fi de natură familială, şcolară, socială.

Necesitatea perfecționării leislației. !c"im#ările care au loc $n prezent.

$a tiinș   ță, juvenologia este o ramură a dreptului relativ tînără în comparație cu alte

ramuri ale dreptului cum ar fi dreptul civil, penal etc. %enită să asigure siguranța

 persoanelor, și anume a persoanelor minore, aceasta este obligată de a reînoi prevederile,

 pentru o actualizare a acestora în spiritul dezvoltării continuie a psi&ologiei tînărului

contingent, care din ultimile observări tinde a deveni un fenomen mult mai sofisticat din

 punctul de vedere a priorităților tineretului din prezent. "r fi ceva ideal dacă legislația,

1

8/16/2019 Teza Master 2012

2/64

din start ar putea prevedea toate situațiile pe care ar trebui să le reglementeze în cazul

săvîr șirii infracțiunilor de către minori. Deasemenea se urmărește nu doar modul de

aplicare a justiției pentru reeducarea minorului infractor sau aplicarea măsurilor 

educative, ci și perfecționarea legislației pentru a apăra drepturile copiilor, de a trata într-

un mod deosebit minorii ca elemente sociale aparte.

'rocesul penal în care sunt implicați minori, la fel necesită existența unui specific în

ceea ce privește modul de aplicare a pedepselor, măsurilor educative, atitudinea față de

minori în timpul ședințelor, la audierea acestora, cît și asigurarea prezenței parinților.

"tît la nivel național cît și la nivel internațional se monitorizează minuțios aspectele

 procedurale cu privire la infractorii minori. În acest sens sunt elaborate un șir de proiecte

care sunt menite de a pune în evidență protecția drepturilor copilului.În (epublica )oldova, o importantă instituție în acest sens este nstitutul de (eforme

'enale o organizatie nonguvernamentala, scopul careia este de a asista reforma justitiei

 penale in (epublica )oldova. *n pas destul de însemnat în legislația cu privire la minori

este +&idul privind procedurile prietenoase copiilor în faza de urmărire penală+, acesta

fiind în mare măsură un g&id pentru procurori. &idul își propune să promoveze o nouă

abordare centrată pe familie și copii, avînd scopul primar nevoile copilului.

Deasemenea $entrul de ustiţie $omunitară /ălţi a lansat proiectul 0$ontribuirea la

 promovarea eficientă a drepturilor copiilor+. 'roiectul îşi propune să monitorizeze

respectarea drepturilor copiilor care au săvîrşit fapte penale şi nu răspund penal din mun.

/ălţi şi să faciliteze dezvoltarea practicilor care să contribuie semnificativ la reducerea şi

 prevenirea infracţionalităţii, precum şi la protecţia adecvată a drepturilor copilului.

 1a 2 februarie 3422 $entrul de ustiţie $omunitară 1ipcani a început să implementeze proiectul +Dezvoltarea abilităţilor de lucru a copiilor delicvenţi+ în 'enitenciarul pentru

copii din 1ipcani. În cadrul proiectului copiii privaţi de libertate au fost instruiţi să

folosească metoda '&otovoice. 'roiectul de faţă urmăreşte scopul îmbogăţirii

cunoştinţelor copiilor deţinuţi într-un domeniu interesant şi fascinant, cel puţin pentru o

 bună parte din semenii lor aflaţi în libertate arta fotografierii.

$entrul de ustiţie $omunitară /ălţi a lansat proiectul 0Contribuirea la promovareaeficientă a drepturilor copiilor +. 'roiectul îşi propune să monitorizeze respectarea

2

8/16/2019 Teza Master 2012

3/64

drepturilor copiilor care au săvîrşit fapte penale şi nu răspund penal din mun. /ălţi şi să

faciliteze dezvoltarea practicilor care să contribuie semnificativ la reducerea şi prevenirea

infracţionalităţii, precum şi la protecţia adecvată a drepturilor copilului.

%ctualitatea temeiDinamismul cu care se dezvoltă societatea noastră, și mai ales tineretul, impune statul

și persoanele responsabile de bună dezvoltare a acestora să întreprindă uneori măsuri

extreme, proiecte și ideologii noi, sau alte metode eficiente pentru a asigura dezvoltarea

cultural-etică la un nivel înalt, în ultima perioadă axîndu-se pe practica statelor 

continentale.

$onform statisticilor putem ușor constata că fenomenul criminogen în rîndurile

minorilor se menține la un nivel destul de îngrijorător. De aceea mulți juriști și

specialiști în domeniu au acordat în ultima perioadă de timp o atenție sporită legislației

cu privire la minorii implicați în comiterea infracțiunilor.

"cest lucru se datorează faptului că a fost pusă problema tratării corespunzătoare,

special a minorului în procesul penal. )ai mult ca atît juvenologia fiind o ramură de

drept mai recent, întîlnește un șir de probleme, lacune în prevederile sale, și de cele mai

multe ori este necesară a tratare a problemelor în spiritul prevederilor europene sau altor sisteme de drept.

"ctualitatea acestei teme, se datorează în mare măsură simplului fapt a existenței

acestei probleme, criminalitatea în rîndul minorilor. "ceasta și va fi o problemă și o temă

de discuție atîta timp cît acest fenomen nu va fi stagnat și nu se va găsi o modalitate

eficientă de combatere a acestui flagel criminogen.

5 mare problemă o constituie faptul că la momentul de față avem un flux de noi

experiențe pe care le recepționăm din statele care deja au avut de suferit în urma acestui

fenomen.

 6u putem nicicum omite faptul că în ziua de azi, accesul la programe cu caracter și

conținut violent este gratuit și practic non-stop în sursele televizate. $erturile parinților 

unde crește un copil este alt factor care influențează viitorul psi&o-etic al minorului. !u

aș putea spune că focarul motivelor unui minor care a săvîr șit o infracțiune este însăși

familia din care provine, sau am putea c&iar spune situația socială, starea financiară

 precară, cercul de prieteni, activitățile cotidiene.

3

8/16/2019 Teza Master 2012

4/64

C%&ITO'U' I . Conceptele enerale privind justiția juvenilă.

  (.( )actorii care favorizează apariția și dezvoltarea acestui fenomen.

Disfuncționalitățile familiei

În ceea ce priveşte factorii din mediul familiei de origine, s-a constatat că au influenţe

negative asupra comportamentului deviațional al minorilor, anumite împrejurări, cum ar fi7

ambianța amorală, lipsa unui părinte, lipsa de autoritate părintească, neînțelegerile între soţi,

comportamentul necorespunzător al părinţilor, egoismul familial, cinismul etc.1ipsa legăturilor afective dintre părinţi şi copii sau între părinţi au drept consecinţă

destrămarea legăturii familiale şi stabilirea unor relaţii tensionate în mediul familial,

dezorganizarea vieţii familiale asociată cu incapacitate educativă şi cu neîndeplinirea unor 

roluri educative, ca7 organizarea timpului liber, cunoasterea grupului de prieteni, legatura cu

şcoala şi cu locul de muncă.

8oate acestea pot fi considerate ca indicatori predictivi pentru un comportament antisocial al

minorului.

5 atitudine &iperprotectoare şi excesiv de afectuoasă din partea părinţilor poate avea ca efect

 pierderea autorităţii, dar și perturbări în materializarea socială.

"utoritatea &iperautoritara manifestată în cadrul familiei de unii părinţi, din dorinţa de a

impune o disciplină strictă şi severă îşi are adesea sursă în firea şi temperamentul acestora de

manifestare dominatoare.

9tudiile asupra delincvenţei juvenile au arătat că, în mare masură, atmosfera din familiile

dezorganizate, lipsa autorităţii părinteşti, a controlului, precum și a afecțiunii acestora ca

urmare a divor țului, i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale şi antisociale.

#amiliile caracterizate printr-un potenţial conflictogen ridicat şi puternic carentate din punct

de vedere psi&o-afectiv şi psi&o-moral afectează în cea mai mare măsura procesul de

maturizare psi&ologică şi psi&osocială a personalităţii copiilor, datorită mai ales dezec&ilibrelor 

şi dezarmoniilor resimţite în cadrul unor subcompartimente ale personalităţii şi anume7

atitudinal - relaţională şi motivaţional - afectivă.

4

8/16/2019 Teza Master 2012

5/64

#enomenele de destrămare ale familiilor au determinat instalarea unor situaţii tensionate

 permanente în care se ivesc conflicte grave, cu consecinţa unor manifestări violente

:scandaluri, bătăi; care au un impact defavorabil asupra modului de dezvoltare a minorului.

9tatutul socio-cultural modest al parinţilor :analfabeţi proveniţi din mediul rural, cu dificultăţi

de adaptare, cu antecedente penale determină sau favorizează manifestarea unor carenţe

educative în care predomină inegalitatea de tratament sau dezinteresul cu consecinţa scăderii

autorităţii;. În familiile în care se consumă alcool apar grave carenţe afective, concretizate

uneori în instalarea unui regim, fie de severitate exagerată, fie de indiferenţă, mergînd pîna la a

lăsa minorul să-şi procure singur &rana.

!xistă familii care, deși sunt

8/16/2019 Teza Master 2012

6/64

acceptate de societate. )arele pericol al grupurilor stradale il constituie alcătuirea lui din

tineri cu deficienţe serioase şi din lideri care se impun cu forta sau prin =tupeu= şi prin

exploatarea unor slăbiciuni ale grupului.

#uga, vagabondajul, cer șetoria, cînd nu devin comportamente antisociale persistente şi bine

structurate sunt forme de evaziune, de protecţie sau c&iar modalităţi de procurare a celor 

necesare traiului.

Inadaptarea școlară

"lţi factori ce influenţează negativ comportamentul minorilor aparţin mediului scolar7

absenţe repetate, eşecul şcolar, lipsa unei legături corespunzătoare între educători şi părinţi,

între educatori şi elevi. Dacă pentru unii minori şcoala este percepută ca un mijloc de atracţie

în legătură cu dobîndirea de noi cunoştinţe, pentru alţii, şcoala capătă dimensiunile unui mediu,

dacă nu ostil, atunci cel puţin străin, în care nu poate găsi răspuns frămîntărilor sale sau care

nu-i poate oferi c&eia imediată a satisfacerii unor aspiraţii şi care, cu tot cortegiul obligaţiilor 

 pe care le impune, vine să se adauge altor insatisfacţii din mediul familial si faţă de care

înţelege să se opună. 9e adaugă şi faptul că unii minori, avînd un intelect sub limită, nu pot ţine

 pasul cu acumularea cunoştinţelor, imprejurări care constituie o altă piedică în adaptare.

8ratamentul discriminatoriu în aşa-numitele cazuri de +copii-problemă+ şi în special a celor 

 proveniţi din familii dezorganizate, caracterizate prin tendinţe deviante necesită intervenţiieducative susţinute şi competente. "bordarea nu trebuie să se facă la nivelul de +copii-

 problemă+, ci de +problema educativă+, care să antreneze şi cadre de specialitate, de asistenţă

socială şi nici intr-un caz o rezolvare comodă, tradiţională de pasăre +a lor de la o şcoala la

alta+.

1a momentul actual, prin întreaga atmosferă, caracterul programelor şi metodelor şcolare,

starea de criză care a afectat considerabil calitatea instruirii şi a educaţiei, şcoala, din păcate,

nu mai contribuie la dezvoltarea unei personalităţi active, creative. $ercetările efectuate

confirmă că există o corelaţie între conduita delincvenţională şi nivelul pregătirii şcolare, în

sensul că, delincvenţii minori, de regulă, prezintă un nivel de pregatire şcolară scăzut. *nii

autori indică şi alte carenţe negative ale şcolii7

- procentomania

- lipsa de diferenţiere a metodelor şi cerinţelor.

'entru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, are importanţă deci înlăturareaurmatoarelor deficienţe care se pot manifesta în şcoală7 insuficienţa şcolarizare a unor copii,

6

8/16/2019 Teza Master 2012

7/64

slaba calitate a conţinutului activităţii instructiv-educative în şcoală, tolerarea cazurilor de

indisciplină, ca şi a absenţelor repetate şi comportarea necorespunzătoare faţă de colegi ori

faţă de cadrele didactice etc., în general a aspectelor cele mai elementare privitoare la

infracţionalitate, savîrşirea unor grave greşeli de apreciere a activităţii sau a modului de

comportare în general al unor elevi de către cadrele didactice :aprecierea prea severă sau,

dimpotrivă, prea indiferentă; precum şi menţinerea unei legături permanente şi eficiente între

şcoala şi familiile elevilor .

)actorii economici

#enomenul infracţional este atît de complex, încît poate fi generat în aceeaşi măsură de mai

mulţi factori economici, cum ar fi7 industrializarea, şomajul, nivelul de trai, crizele economice.

>omajul şi nivelul de trai sunt factori care afectează raporturile din familie şi prin

imposibilitatea asigurării tuturor celor necesare pentru o existenţă decentă a minorului şi c&iar 

 pentru realizarea unor obiective legate de viitorul său, ceea ce duce la reacţia imediată a

acestuia faţă de aceste privaţiuni printr-un comportament infracţional, prin savîrşirea de

tîl&ării, furturi, înşelăciuni.

)inorii îşi caută modelele comportamentale ori în măsura în care modelul oferit de părinţi

este negativ, datorită imposibilităţii asigurării bazei materiale minorului i se oferă o imagine

falsă a relaţiilor interumane, fapt ce-i deformează personalitatea.  #ragilitatea bio-psi&o-fizică a fiinţei umane în primele sale stadii de evoluţie trebuie să

constituie elementul fundamental de care să se ţină seama atunci cînd sunt concepute şi puse în

aplicare măsuri relative la lege şi comportamentul minorului în vederea prevenirii unor acţiuni

antisociale. "semenea măsuri trebuie să fie întotdeauna susţinute prin acţiuni social-economice

destinate să asigure o dezvoltare normală a minorilor şi orientarea acestora spre activităţi

constructive, de natura să contribuie la educarea lor sanătoasă.

(.- Istoricul apariției juvenoloiei justiției pentru minori.

  Istoricul aparitiei justitiei pentru minori.

$unoaşterea istoricului unui fenomen, concept sau instituţie ne oferă posibilitatea

înţelegerii esenţei acestuia şi a perspectivelor de dezvoltare.

"nalizînd perioada antică şi !vul )ediu, observam că jurisprudenţa nu cooperează cu

categorii de copii sau minoritate ca o perioadă a vieţii în care persoană are nevoie de o protecţie specială. $a rezultat nu exista nici norme de drept care ar oferi o protecţie

7

8/16/2019 Teza Master 2012

8/64

specială copiilor. Dacă e să vorbim de copii în conflict cu legea, atunci de cele mai multe

ori acestea erau egalaţi în statutul juridic cu adulţii.

  În Digestele lui ustinian :sec. v d. ?; 8itlul % din cartea a patra are denumirea

0'ersoanele care nu au împlinit vîrsta de 3@ de ani+. În primul punct este prezentată

opinia lui Domiţian *lpian, jurist roman7 0*rmînd simţul ec&itaţii, pretorul a stabilit

acest edict, prin care oferă o protecţie celor tineri, deoarece se ştii bine ca la persoanele

de această vîrstă raţiunea este nestabilă şi este supusă diferitelor tipuri de înşelăciuneA

 prin acest edict pretorul a promis ajutor şi protecţie contra înşelăciunilor...+. 8extul

edictului stabileşte diferite reguli de înc&eiere a contractelor de către cei care nu au

împlinit 3@ de ani.

  deea unei atitudini speciale faţă de copii are în istorie o tradiţie vec&e. Încă în dreptul

antic exista principiul iertării bazate pe minoritate.

  În 1egea celor 23 table pentru prima dată a fost formulat acest principiu, acesta se

referea în primul rînd la minori şi era privit ca iertare sau ne pedepsire în virtutea vîrstei.

  $u părere de rău, în !vul )ediu, perioada cînd copilul începe a fi privit ca un adult

mic, acest principiu a fost ignorant. (eieşind din principiul că intenţia rea compensează

 pentru lipsa vîrstei, copiii erau pedepsiţi cu toate pedepsele. "stfel ei erau supuşi

 pedepsei capitale, treceau prin proceduri care puteau să nu le fie clare în virtutea vîrsteilor şi c&iar erau torturaţi pentru obţinerea declaraţiilor.2

  Dacă existau privilegii acordate copiilor, acestea nu erau obligatorii şi puteau fi uşor 

evitate, acestea fiind considerate ca măsuri de protecţie a copilului. $u toate acestea

reglementarea următoare spune că dacă &oţul se apropie de 2B ani, iar sustragerea este

substanţială sau sînt alte circumstanţe agravante care sunt periculoase, astfel încît acestea

 pot acoperi neatingerea vîrstei, judecătorul poate pune întrebarea ca un astfel de &oţ să fie

 pedepsit cu pedeapsa corporală sau capitala.

  5 sc&imbare în această paradigmă a avut loc în sec. CC, cînd a fost creată prima

instanţă pentru copii în statul linois din 9*" în anul 2EE. În instanţele de tipul acesta

copiilor li se oferea audieri informale şi non criminale ale dosarelor care erau de obicei

confidenţiale, iar şedinţele nu erau publice. (eformatorii au propus mai apoi ca aspectele

non criminale ale procedurii să fie secondate în mediul fizic al instanţei. deea justiţiei

 juvenile a devenit astfel foarte populară, mai multe ţări preluînd-o. În )area /ritaniei1 9uport de curs. nstitul 6ational al ustiţiei, partea l, ustiţia juvenilă. $&işinău 344E

8

8/16/2019 Teza Master 2012

9/64

instanţe pentru copii au apărut în 2E4, în (usia prima instantFţă specializată a apărut în

2E24, la 9anGt-'etersburg. În #ranţa o astfel de instanţă a apărut 2E23, în /elgia :2E23;,

9pania :2E2;, "ustria :2E3H;. ar în 2EH2 existau instanţe pentru minori în aproximativ

treizeci de ţări.

  dea justiţiei pentru copii a obţinut o consolidare substanţială în ultima decadă a sec.

CC, odată cu adoptarea unui şir de acte internaţionale în domeniu.

  ordon /azemore menţionează în articolul său trei paradigme ale justiţiei juvenile,

 justiţia pentru minori a trecut mai întîi prin paradigma filozofiei statului ca părinte.

"ceastă abordare se bazează pe model de interpretare medicală care presupune că

comportamentul infracţional este rezultat al problemelor psi&ologice interne şi

interpersonale pe care le are făptuitorul. 6ucleul acestei paradigme constata în aceea ca

fiecare individ are nevoie de un tratament specific pentru problemele lui.

  " doua paradigmă prin care a trecut justiţia pentru minori a constat în retribuirea după

merite, ce se poate caracteriza că este punitivă şi vine în condiţie cu principiile justiţiei

 pentru copii. !a se axează pe valoarea şi prioritatea pedepsei penale, accentuînd

retribuirea ca principiu al luării deciziilor.3

  5 altă paradigmă care a început să fie aplicată recent este justiţia restaurativă, care

este apreciată diferit7 de la afirmarea faptului că poate duce la anularea formală ainstanţelor pentru minori la redescoperirea justiţiei restaurative.

  În cadrul diferitor modele se punea accent diferit pe anumite lucruri. "stfel, în #ranţa

 particularitatea justiţiei pentru minori constă în aceia ca judecătorul este veriga principală

atît în lucru de prevenire, cît şi ca reprezentant al justiţiei care va &otărî soarta de mai

departe a copilului. udecătorul se ocupa nu doar de cei intraţi în conflict cu legea, dar şi

de copii care se afla în situaţii de risc social ce pot facilita săvîrşirea unor acţiuni ilegale.

În acest sistem, judecătorul combina funcţia de făptuitor al justiţiei cu cea de lucrătorului

social. $opii văd în el nu o ameninţare, ci un ajutor şi aliat.H

(./.Conceptele enerale ale justiției juvenile. 0uvenoloia ca știință.

8radiţional, justiţia este definite ca activitate de soluţionare a litigiilor de către instanţele

de judecată. Însă justiţia pentru minori, se referă strict la copiii în conflict cu legea. "cest

2 /artollas $.uvenile delinIencJ. #ift& !dition. !d."llJn and bacon, 3444.

3 )anualul formatorului în domeniul justiţiei juvenile. $&işinău, 344K

9

8/16/2019 Teza Master 2012

10/64

termen însă poate avea sensuri diferite, ca exemplu, poate exclude copiii sub vîrsta

responsabilităţii penale, sau poate să-l includă, poate fi restrîns la statutul legal al copiilor 

în conflict legea, sau poate fi folosită într-un sens mai larg, care include toate situaţiile în

care este nevoie de soluţionat o problemă în legătură cu un copil, inclusiv ce nu au

caracter penal.B

  $onform prevederilor $onvenţiei cu privire la Drepturile $opilului, justiţia pentru

minori vitezează soluţionarea infracţiunilor comise de toate persoanele sub vîrsta de 2

ani 0cu excepţia cazurilor, cînd în conformitate cu legislaţia aplicabilă, majoratul survine

mai curînd+ şi foloseşte denumirea generic 0copii+ pentru ai denumi în (egulile 56*

 pentru 'rotecţia 8inerilor 'rivaţi de 1ibertate nu se menţionează calificarea pentru pragul

de 2 ani şi aşa cum sugerează denumirea acestor reguli, cei vizaţi sînt numiţi 0minori+.

În acest contrast, (egulile de la /eijing folosesc iarăşi termenul de 0minori+ în definirea

grupului ţintă, dar nu se stabileşte o vîrstă anumită, ci se declară, că 0minorul este un

copil sau o persoană tînără, care în cadrul sistemelor respective de drept, poate fi atras la

răspundere pentru infracţiune într-un mod diferit de cel aplicat unui adult+.

  În Directivele de la (iJad& de asemenea nu se conţin definiţii explicite, însă se

menţionează că interpretarea şi implementarea lor trebuie să se încadreze în cadrul larg al

$D$, (egulilor de la /eijing şi altor instrumente. În ceea ce priveşte vîrsta, Directivelede la (iJad& sugerează aplicarea oricărei dintre standardele mai înalte ale acestora, în

majoritatea cazurilor se aplică formula 0sub 2 ani+ din cadrul $D$. Definiţia desc&isă

din regulile de la /eijing rămîne aplicabilă ţărilor în care persoanele de 2 ani mai mult

 pot fi judecate de instanţa pentru minori. În pofida denumirii lor, în Directive mai des se

folosesc termenii+ copii+ şi 0tineri+.

  ustiţia pentru minori este o activitate juridico-socială, care, pe lîngă soluţionarea

conflictelor penale apărute cu participarea copiilor, include şi activităţi de prevenire a

delicvenţei, reabilitarea socială şi psi&ologică a copiilor în conflict cu legea şi se ocupa de

cauzele săvîrşirii infracţiunilor, de măsurile de prevenire a comportamentului deviant şi

de reintegrarea socială a acestor copii.

  De aici rezultă că, justiţia pentru minori se poate diviza în trei părţi componente7

• 'revenirea delicvenţei copiilorA

4 9uport de curs. nstitul 6ational al ustiţiei, partea l, ustiţia juvenilă. $&işinău 344E

10

8/16/2019 Teza Master 2012

11/64

• !xaminarea şi soluţionarea cauzelorA

• (eintegrarea sau reabilitarea.

"ceste componente sînt interdependente şi activităţile din cadrul lor pot avea loc

concomitent.

  2; 'entru a preveni şi a evita criminalitaea şi săvîrşirea infracţiunilor din cadrul

minorilor şi nu numai, este necesar de a învăţa copilul de mic ce este libertatea. Dacă

situatia economică nu-i permite să treacă singur prin lipsuri şi privaţiuni, trebuie să i le

impui în mod artificial. 8rebuie sa se înveţe cu lipsurile şi să nu simtă nevoia de confort

 pentru a studia. 9ă nu ducă dorul distracţiilor, dincolo de un minim necesar, pe care-l

impune firea.8oate aceste asprimi au, desigur, o limtă naturală, dar tocmai spre această

limită trebuie să tindă educaţia tinerilor.>i adesea se uită un luctru esenţial7 ,,copilul nucrează lumea adulţilor, ci este creat de ea+@.

 3; În cadrul examinării şi soluţionării cuzelor din care minorii au intrat în conflict cu

legea, s-a stabilit că, adolescenţii au caracteristici care-i pot conduce spre delicvenţă7 se

lasă uşor seduşi de modele inadecvate, resimt ca un lucru penibil menţinerea dependenţei

familiei în urma prelungirii şcolarizării, iar, atunci cînd se integrează mai greu iterdicţiile

sociale, pot provoca rupturi cu familia, şcoala, vecinii. În cazul în care părăsesc spaţiul

familial prea devreme, vor fi vulnerabili la agresiune, instabili în serviciu, se vor angaja

în multe relaţii umane, dar superficiale.K 9ociologul romîn 9orin ). (ădulescu apreciază

că orice conduită violentă este una dobîmdită, fiind rezulată a trei forţe7 învăţarea

modului de a fi şi acţiona violent, existenţa normelor şi valorilor care susţin violenţa şi,

tradiţiile şi obiceiurile culturale care cosideră violenţa o cale sigură de rezolvare a

conflictelor .L )ai sunt şi alţi factori care contribuie la devenirea infracţională a minorilor7

anonimatul şi respingerile multiple de către vecini, şcoală, instituţii de animare socio-

culturale care-i conduc spre pasivitate sau agresivitate dar sigur, le întăreşte apartenenţa

la o subculturăA crizele civilizaţiei actualeA disfuncţiile mediului şcolar, privit de elevi ca

5,, (eponses a la violence+, vol.,pag.H2B

6 'robaţiunea prentenţialăîn privinţa minorilor. 8eorie şi practică. nstitutul de (eforme 'enaleA $&iţinău344@

7 9.). (ădulescu7 9ocologia violenţei familiale7 victime şi agresuri în familie. !ditura 1ex, /ucureşti3442, pag.234-232

11

8/16/2019 Teza Master 2012

12/64

o instituţie de trecere incapabilă să ofere o formă profesionalăA cluburile sportive care

sunt centrate doar pe competiţie şi eficacitate etc. 8oate acestea ne dau posibilitaea să

credem că trăim într-o societate care se teme de tinerii săi+, deoarece lucrurile nu sunt

deloc simple7 unii tineri nu mai vor să urmeze şcoala care o privesc ca pe o pedeapsă şi

nu ca o ocazie de promovare :ea le limiteză independenţa şi timpul liber;A cluburile de

sport sunt dec&ise doar celor cu aptitudini şi-i resping pe copii obişnuiţi care doresc doar 

un loc de joc şi amuzant.

  H; (eabilitarea sau reintegrarea în societate poate începe la momentul pornirii unui

 proces penal şi continuînd în cadrul ispăşirii sancţiunii şi după aceasta. "ctivităţi de

 prevenire pot avea loc atît pînă la comiterea unei fapte condamnabile, cît şi după

aplicarea unor măsuri alternative detenţiei poate fi considerate ca parte componentă a

 prevenirii sau a represiunii.

9istemul justiţiei pentru minori include în sine nu include doar organele de drept, dar şi

diferite organe sau servicii în diferite domenii, cum ar fi7 accesul la educaţie, la serviciul

de sănătate, recreare etc.

  !lementele constitutive ale justiţiei pentru minori sînt nu doar persoanele implicate în

 proces dar şi modalitatea de acţionare a acestora, procedurile şi c&iar clădirile sau

încăperile folosite pentru proces. 9istemul justiţiei pentru minori este caracterizat şi prinmodul în care poliţia reţine sau audiază copiii, atitudinea avocaţilor şi procurorilor, modul

în care judecătorii au decizii despre vinovăţie, comportamentul colaboratorilor sistemului

 penitenciar cu copiii, condiţiile de educare, trai, odi&nă şi siguranţa create în instituţiile

 penitenciare, programele de reabilitare şi de reintegrare.

  De aceia, justiţia pentru minori abordează atît aspecte tradiţionale ale procesului

 penal, cît şi aspecte mai puţin accentuate, cum ar fi aspectul fizic al sălii de şedinţă,

termenii folosiţi cu privire la copii etc.

  ustiţia pentru minori este un concept mai larg care include în sine dimensiuni

sociale, economice şi politice ce depăşesc simpla soluţionare a unei cauze penale, de aici

rezultă că, justiţia pentru minori este un sistem de justiţie cu referire la persoanele care nu

au împlinit vîrsată de 2 ani. 'entru aceasta grupa îşi extind acţiunea standardele

internaţionale, unele din ele menţionează însă că protecţia oferită celor pînă la 2 ani ar 

8 ,,(eponses a la violences+,vol. ll, pag.H3

12

8/16/2019 Teza Master 2012

13/64

 putea fi extinsă şi tinerilor şi după 2 ani, în realitate majoritatea statelor extend astfel de

 protective şi pentru aceasta grupa.

Din ce în ce mai mulţi minori comit comit infracţiuni şi în ţara noastră dar şi în alte

ţări. ,,După un studio făcut la renoble asupra delicvenţei autodeclarate la tineri, LKM

din adolescenţi au recunoscut fraude în mijloace de transport, B4M furturi din magazine,

H3 M au cumpărat lucruri furate, H4M au fumat &aşiş, 2M au degradat spaţiul public,

22M s-au deplasat avînd o armă NN:referinte ". /auer, O.(aufer,, violences et

insecurities urbaines+'*#, 'aris 3442 , pag. @3;. >i deseori minorii se află spatele unor 

gesture de incivilitate care afectează liniştea şi estetica străzilor şi ansamblurilor de

locuinţe7 grafiti, degredări de bunuri, aruncarea de deşeuri, înjurături obişnuite sau

rasiste, ameninţări, furturi mărunte, incendiuri, manifestări zgomotoase.NN

(.1. !arcinile justiției juvenile. !tatistici din ultimii ani.

9arcinile de bază ale justiţiei juvenile sînt7 prevenirea şi protecţia.

- 'revenirea constă în asigurarea faptului că copiii să nu intre în conflict cu legea şi

respectiv să nu intre în conflict cu sistemul formal de justiţie penală.

- 'rotecţia, vizează instituirea de măsuri care sunt necesare pentru a proteja copiii care

deja sunt în conflict cu legea pentru a preîntîmpina recidiva şi pentru a promova

reabilitarea şi reintegrarea lină a acestora în societate.E

  !lementele de protecţie sînt prezente în cadrul tuturor comportamentelor justiţiei

 pentru minori şi vor fi examinate.

  8otuşi, este de menţionat că regimul juridic de protecţie a copiilor poate fi manifestat

în7 protecţie directă, ca exemplu participarea psi&ologului, a reprezentantului legal,

confidenţialitatea procesului judiciar, posibilitatea aplicării măsurilor educative în locul

sancţiunilor penale etc.

  Dar caracterul de protecţie se manifestă şi indirect, într-un cadru mai larg, prin

intermediul diferitelor programe şi proiecte care se concentrează pe protecţie.

  "ceste două sarcini, cu toate că sunt obiective de sine stătătoare, deseori sînt

realizate împreună. "stfel, unele măsuri pot viza în acelaşi timp atît protecţia cît şi

 prevenirea :de ex, aplicarea detenţiei ca un mijloc ce asigură o protecţie mai mare

copilului, şi tot odată, previne un comportament viitor delicvent, deoarece detenţia de

9 ustiţia pentru minori. 9tudii teoretice şi jurisprudenţă. "naliza modificărilor legislative în domeniu.$oca-$ozma )., 1efterac&e 1.%.7 *niversul juridic 344H

13

8/16/2019 Teza Master 2012

14/64

multe ori serveşte ca factor ce frînează săvîrşirea ulterioară a infracţiunilor de către

copii;.

  (ealizarea acestor sarcini de bază depinde şi de felul cum concepe societate

necesităţile copiilor, precum şi de mulţi alţi factori. După cum menţionează /arbara

?enGes24, pe parcursul istoriei pot fi identificate diferite viziuni privind scopul aplicării

 pentru minori a unui model diferit de justiţie. 1a o parte a spectrului este modelul de

 protective în care copilul este văzut că fiind vulnerabil şi avînd protective din partea

autorităţilor în caz că părinţii nu reuşesc acest lucru.

  $omportamentul deviant este privit ca rezultat al condiţiilor economice şi sociale.

8ratamentul copilului este văzut ca a fi central şi sancţiunea aplicată de multe ori nu este

 proporţională cu infracţiunea comisă. 5rganele implicate îşi asuma rolul de părinţi.

!forturi de dezinstituţionalizare, cum ar fi sancţiunile alternative, sînt implementate sub

lozinca protecţiei. "ceastă abordare nu oferă nici o oportunitate copilului pentru a-şi

asuma responsabilitatea pentru acţiunile sale, ne mai vorbind despre luarea deciziilor 

despre viitor. 1a alta extremitate a spectrului este modelul punitiv. În această abordare,

copilului i se oferă toate drepturile la un proces ec&itabil şi acesta este încurajat sa-l

exercite. În cadrul aceste abordări minorii sînt priviţi ca membri ai societăţii, ca

 participanţi activi la soluţionarea problemelor societăţii, care sunt capabili să discerneîntre ce este bine şi ce este rău şi de multe ori este combinat cu reacţii severe ale

autorităţilor în scopul apărării societăţii. În acest caz justiţia pentru minori devine un

mijloc de luptă contra delicvenţei, neglijîndu-se interesele copilului.

  9tandardele internaţionale în domeniu promovează un sistem plasat undeva la

mijlocul spectrului. În timp ce justiţia pentru minori trebuie să protejeze de infracţiuni

societatea, aceasta trebuie să ţină cont de fătul că copii reprezintă o categorie aparte care

au nevoie de protecţie specială.

  $a sarcina de bază a justiţiei pentru copii este scopul combaterii delicvenţei juvenile,

ce constituie una din direcţiile principale ale luptei împotriva criminalităţii. 'revenirea

infracţiunilor săvîrşite de către minori constituie o condiţie prioritară pentru ocrotirea

sănătăţii morale a generaţiei în creştere, pentru formarea poziţiei corecte de viaţă a

membrilor societăţii. "stfel, $onvenţia nternaţională cu privire la Drepturile $opilului în

10 /arbara ?enGes. 8&e role of education in juvenile justice in !astern !urope and t&e former 9ovietunion. $opi paper, 3444, no.3, p.-24

14

8/16/2019 Teza Master 2012

15/64

art. B4 stabileşte că P9tatele părţi recunosc oricărui copil suspect, acuzat sau dovedit că ar 

fi încălcat legea penală dreptul de a fi tratat într-un mod de natură să favorizeze simţul său

de demnitate şi al valorii personale, să întărească respectul său pentru drepturile omului şi

libertăţile fundamentale ale altora+.22 

Criminalitatea juvenilă

 În decursul anului 344E au fost înregistrate 3@,L mii infracţiuni, comparativ cu anul

 precedent numărul acestora s-a majorat cu H,BM. 6umărul crimelor săvîrşite de minori în

decursul anului 344E a constituit 2,2 mii infracţiuni, fiind în descreştere faţă de anul

 precedent cu 3H,EM. 8otodată, ponderea infracţiunilor săvîrşite de minori în total

infracţiuni anual variază de la KM pînă la 24M.

$ele mai frecvente infracţiuni comise de minori sînt furturile, cu o pondere de L,EM din

total furturi, jafurile 24,M din total jafuri, tîl&ăriile E,LM din total tîl&ării, violurile

  ,LM, &uliganism respectiv K,LM.

8abelul L. Numărul infracţiunilor comise de către minori, 2005-2009

-223 -224 -225 -226 -227

nfracţiuni - total 3L@E@ 3BLKL 3BHK3 3BL 3@K@@nfracţiuni săvîrşite de

minori 3@H 34L 2LL4 2@43 22BH

inclusiv75mor şi tentativă de omor 2L E 22 23 1eziuni corporale grave 2H 2B 2K 22 %ioluri 3H 3K 3B H4 3H8îl&ării H4 H2 2L 3L 34afuri 2LL 2HL 2H 22L 24#urturi 2EH 2@2 23@3 2442 L3K!scroc&erii HH H@ B3 HK 3B?uliganism 3 KE @@ @3 @2

nfracţiuni legate dedroguri L2 L2 HL 3K HH1a 244 mii copii în vîrstă de 4-2L ani în anul 344E au revenit 2BE infracţiuni

înregistrate, acest indicator fiind în descreştere cu B3 infracţiuni faţă de anul 344.

În decursul anului 344E au fost relevaţi 2H@H minori care au comis infracţiuni, fiind

înregistrată o tendinţă de scădere, ca şi în cazul numărului de infracţiuni comise de

minori. 1a 244 mii copii în vîrstă de pînă la 2 ani revin în medie 2KB minori care au

11 $onvenţia 56* privind drepturile copilului :2EE;, art.B4

15

8/16/2019 Teza Master 2012

16/64

comis infracţiuni faţă de 2EL minori în anul 344. !xpuşi spre săvîrşirea crimelor, în

general, sînt persoanele în vîrstă de 2K-2L ani, ponderea cărora în total minori care au

comis infracţiuni a constituit KL,LM.

8abelul . Numărul minorilor care au comis crime, pe grupe de vîrstă, 2005-2009

-223 -224 -225 -226 -227

 6umărul minorilor care au comis crime -

total 3K23 32K4 22@ 2@@B 2H@Hinclusiv7afuri - după vîrstă, ani2B-2@ KL B B B@ B22K-2L 23B 23H 24B 223 22B

#urturi - după vîrstă, ani2B-2@ L2 KE2 @L BBE H@H2K-2L EEH BK K34 @E2 @3K8îl&ării - după vîrstă, ani2B-2@ K L H B2K-2L 3B 34 32 2E 2K?uliganism - după vîrstă, ani2B-2@ 2K 3 2 E 232K-2L 2 @L @E BK HH

1egate de droguri- după vîrstă, ani2B-2@ @ B @ H 32K-2L KE LB H 3L HBÎn anul 344E din numărul total al persoanelor condamnate :L,L mii persoane;, K,3M au

fost minori :BLL persoane;. 6umărul minorilor condamnaţi s-a micşorat comparativ cu

anul 344@ aproximativ de patru ori, iar comparativ cu anul precedent - cu H3 persoane.

16

8/16/2019 Teza Master 2012

17/64

)ajoritatea minorilor sînt condamnaţi pentru furt - 3H2 persoane :B,BM;, pentru jaf şi

tîl&ării - L2 persoane :2B,EM;, HB persoane pentru &uliganism :L,2M;, 2K persoane pentru

crime legate de droguri :H,BM;, etc.

1a 244 mii minori în vîrstă de 2B-2L ani au revenit în medie 34B minori condamnaţi. În

decursul ultimilor cinci ani, numărul minorilor condamnaţi la 244 mii minori în vîrstă de

2B-2L ani a înregistrat o descreştere continuă.

8abelul E. Minori condamnaţi în funcţie de crima săvîrită, 2005-200!

-223 -224 -225 -226 -227

$ondamnaţi total 2 2H2K KK3 BB@ BLLdin care pentru75mor 2@ 2 2B 2H 2B%iol 3K 32 2E 22 2L

#urt 2H2L 3H 3@ 2E4 3H2af 2HB 232 L HE BB8îl&ării H2 3K H3 3L?uliganism K B3 3E HL HB$rime legate de droguri @2 H2 2 2L 2Kla 244 444 minori în vîrstă de 2B-2L ani$ondamnaţi total KE @4B 3K4 2E3 32din care pentru75mor @ L @ K K

%iol E L @ #urt B4 H2@ 223 3 24Kaf BE BK HB 2L 348îl&ării 22 24 H 2B 23?uliganism H2 2K 22 2K 2K$rime legate de droguri 2E 23 L L L

Din total minori condamnaţi în anul 344E, în cazul a BL,M a fost stabilită condamnarea

condiţionată, 33,BM au fost condamnaţi la înc&isoare. Începînd cu anul 344@ a fost

întrodusă pedeapsa prin muncă neremunerată în folosul comunităţii. În anul 344E

aproximativ fiecare al cincilea minor a fost condamnat la această măsură de pedeapsă.

(.3. &rincipiile juvenoloiei.

9istemul justiţiei pentru copii se bazează pe anumite reguli de bază, care sunt stabilite în

actele internaţionale din domeniu. *nele din ele, cum ar fi interesul superior al copilului,

non discriminarea sunt şi principii de bază în domeniul drepturilor copiilor enunţate de

$onvenţie, aceste principii asigura ca justiţia pentru copii să fie un sistem corect şi uman.

  În cadrul normativ internaţional şi naţional se includ7

17

8/16/2019 Teza Master 2012

18/64

  (.  $onvenţia nternaţională cu privire la Drepturile $opilului, adoptată la 34

noiembrie 2EE, în articolul B4 prevede că statele - părţi recunosc oricărui copil suspect,

acuzat sau dovedit că ar fi încălcat legea penală dreptul de a fi tratat într-un mod de

natură să favorizeze simţul său de demnitate şi al valorii personale, să întărească respectul

său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora. "cest act internaţional

stabileşte principiile de bază în domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv a

copilului aflat în conflict cu legea.

  -. "nsamblul de reguli minime ale 56* cu privire la "dministrarea ustiţiei pentru

)inori :(egulile de la /eijing; din 3E noiembrie 2E@, care are un rol important în

crearea sistemului de justiţie juvenilă şi are drept scop fixarea normelor minimale pentru

tratamentul delincvenţilor juvenili oricare ar fi definirea lor şi oricare ar fi sistemul care li

se aplică. "cest act internaţional stabileşte că tinerii delincvenţi, fiind la etapele iniţiale

ale dezvoltării personalităţii lor, au nevoie de a se dezvolta psi&ic şi intelectual şi de a se

integra mai bine în societate, de o atenţie şi asistenţă deosebită şi de aceea trebuie să fie

 protejaţi de lege potrivit condiţiilor care să le garanteaze liniştea, libertatea, demnitatea şi

siguranţa lor.

  (egulile de la /eijing prevăd că statele - părţi vor face eforturi pentru crearea unor 

condiţii care să-i asigure minorului o viaţă utilă în comunitatea în care trăieşte, o viaţădecentă în care minorul să fie înconjurat, în perioadele în care este cel mai expus unui

comportament deviant, către prosperitate personală şi către o educaţie bună, care să-l

îndepărteze pe cît posibil de orice contact cu criminalitatea şi delincvenţa, vor adopta

măsuri pozitive care să asigure antrenarea completă a tuturor resurselor existente, mai

ales familia, persoanele benevole ca şi alte grupări ale comunităţii, cum ar fi şcolile şi alte

instituţii comunitare, în scopul promovării bunăstării minorului şi în scopul reducerii

nevoii de intervenţie a legii, astfel încît persoana în cauză să fie tratată eficient, ec&itabil

şi uman în conflictul său cu legea. 

/. 'rincipiile 6aţiunilor *nite pentru prevenirea delincvenţei juvenile 23, studiază7

- 'revenirea delincvenţei juvenile este o parte importantă în prevenirea criminalităţii în

societate.

12 1iniile directoare ale 56* privind prevenirea delicvenţei juvenile :1iniile directoare de la (iJad&;,din 2EE4

18

8/16/2019 Teza Master 2012

19/64

- 'rin implicarea în sistemul legislativ, adoptarea unor activităţi sociale folositoare, a

unei orientări umaniste spre societate şi nu egoistă, persoanele tinere pot dezvolta o

atitudine ne criminogenă.

- 9uccesul în prevenirea delincvenţei juvenile cere eforturi din partea întregii societăţi să

asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţilor, cu respect pentru propria personalitate

încă din copilărieA

- 'entru scopurile interpretării prezentelor 'rincipii orientarea unui copil trebuie să fie

influenţată. 'ersoanele tinere trebuie să aibă un rol activ, să fie în parteneriat cu societatea

şi să nu fie consideraţi ca şi obiecte ale socializării sau controluluiA

- În activităţile de prevenire a delincvenţei juvenile trebuie să se evite incriminarea şi

 penalizarea minorului pentru un comportament care nu a avut urmări grave.

"cest document internaţional susţine că în activitatea de prevenire a delincvenţei

 juvenile prioritate trebuie să aibă asigurarea oportunităţilor educaţionale, în special pentru

 persoanele tinere care sunt periculoase şi prezintă un anumit risc social şi au nevoie de

sprijin şi protecţie.

  1.  (egulile 56* privind protecţia minorilor privaţi de libertate, adoptate la 2B

decembrie 2EE4, sunt de o importanţă majoră în domeniul protecţiei drepturilor minorilor 

aflaţi în conflict cu legea şi au drept scop stabilirea unor standarde minime acceptate de5rganizaţia 6aţiunilor *nite pentru protejarea minorilor privaţi de libertate sub orice

formă, în conformitate cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, şi în scopul de

a contracara efectele negative ale tuturor tipurilor de detenţiune şi de a promova

integrarea minorului în societate.

  6ormele internaţionale conţin mai multe reglementări în acest domeniu, inclusiv

 prevăd că sistemul justiţiei pentru minori trebuie să susţină drepturile şi siguranţa

copilului, să promoveze bunăstarea fizică şi mentală a minorilor, că pedeapsa cu

înc&isoarea să fie folosită numai ca o metodă extremă, iar privarea de libertate a

minorilor se va face numai în conformitate cu standardele internaţionale.

"ceste norme prevăd că7

- 9istemul justiţiei pentru minori trebuie să susţină drepturile şi siguranţa şi să

 promoveze bunăstarea fizică şi mentală a minorilor.

- 'edeapsa cu înc&isoarea trebuie folosită numai ca o metodă extremă.

19

8/16/2019 Teza Master 2012

20/64

- 'rivarea de libertate a minorilor se va face numai în conformitate cu principiile şi

 procedurile prezente în aceste 6orme şi cu 6ormele minime de administrare a justiţiei

 pentru minori :(egulile de la /eijing;.

- 'rivarea de libertate a unui minor trebuie să fie o măsură extremă şi pentru perioada

minim necesară şi să se limiteze la cazurile excepţionale cu posibilitatea de a o micşora.

- 9ub nici un motiv legat de statutul lor nu li se vor refuza minorilor privaţi de libertate

drepturile civile, economice, politice, sociale sau culturale care le sînt acordate prin

dreptul naţional sau internaţional şi care sunt compatibile cu privarea de libertate.

- Detenţia înainte de judecare va fi, pe cît posibil, evitată şi limitată la situaţii

excepţionale. De aceea, se vor face toate eforturile pentru a aplica măsuri alternative.

- $înd se aplică, totuşi, arestul preventiv, tribunalele pentru minori şi cei care conduc

investigaţiile vor acorda prioritate maximă rezolvării celei mai rapide a astfel de cazuri,

 pentru a asigura scurtarea pe cît posibil a detenţiei.

- )inorii trebuie să aibă dreptul la consiliere juridică şi să aibă posibilitatea de a solicita

servicii juridice gratuite, dacă acest lucru este posibil, şi de a comunica regulat cu

consilierii lor juridici.

- 9e va asigura confidenţialitatea acestor comunicăriA

- )inorilor trebuie să li se ofere, cînd este posibil, posibilitatea de a presta o muncă,contra unei remunerări, şi de a-şi continua studiile sau pregătirea, dar fără să li se impună

acest lucru.

- )inorii trebuie să primească şi să păstreze materiale pentru distracţie şi recreare

compatibile cu interesele administrării justiţiei.

- 8oate rapoartele, inclusiv dosarul penal, fişele medicale şi evidenţele procedurilor 

disciplinare, şi toate celelalte documente legate de formă, conţinutul şi detaliile

tratamentului trebuie păstrate într-un dosar individual confidenţial, care trebuie să fie

actualizat, accesibil numai persoanelor autorizate.

- $înd este posibil, fiecare minor trebuie să aibă dreptul de a contesta orice fapt sau

opinie conţinute în dosarul său, astfel încît să permită rectificarea afirmaţiilor inexacte,

nefondate sau incorecte.

- 'entru a-şi exercita acest drept, trebuie să existe proceduri care permit unei părţi terţe

competente accesul la dosar şi consultarea lui.

20

8/16/2019 Teza Master 2012

21/64

  3. (ecomandările 0(ec+ a $omitetului de )iniştri al statelor membre ale $onsiliului

!uropei referitoare la noile moduri de abordare a delincvenţei juvenile şi rolul justiţiei

 juvenile, adoptate la 3B septembrie 344H în care $onsiliul !uropei recomandă guvernelor 

statelor membre7

- 9ă se conducă în legislaţia, politicile şi practicile lor de principiile şi măsurile stipulate

în aceste recomandăriA

- 9ă aducă aceste recomandări la atenţia tuturor agenţiilor pertinente, mass-media şi

 publiculuiA

- 9ă admită necesitatea de a avea reguli europene separate şi concrete privind

sancţiunile şi măsurile comunitare şi reguli europene privind penitenciarele pentru

minori.

- 'entru a adresa încălcarea gravă, violentă şi persistentă a legii de către minori, statele

trebuie să dezvolte un spectru mai larg de sancţiuni şi măsuri comunitare inovatoare şi

mai eficiente.

- !le trebuie să examineze direct comportamentul infractor, dar şi nevoile infractorului,

să implice şi părinţii infractorului sau alt reprezentant legal :cu excepţia cazurilor cînd

acest lucru este considerat contraproductiv; şi, atunci cînd este posibil şi oportun, să

acorde victimei mediere, restaurare şi reparare.- $ulpabilitatea trebuie să reflecte mai bine vîrsta şi gradul de maturitate al infractorului

şi să corespundă mai mult nivelului de dezvoltare al infractorului, iar măsurile penale să

fie aplicate în mod progresiv pe măsura creşterii responsabilităţii individuale.

- 'ărinţii :sau alţi reprezentanţi legali; trebuie să fie încurajaţi să-şi asume

responsabilităţile referitor la comportamentul infracţional al copiilor lor. !i trebuie să fie

 prezenţi la procesul de judecată şi, dacă e posibil, să primească ajutor, sprijin şi

îndrumare. !i vor fi rugaţi, cînd e cazul, să frecventeze cursuri de consiliere sau instruire

 pentru părinţi, să urmărească ca copiii lor să frecventeze şcoala şi să acorde ajutor 

agenţiilor în implementarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare.

- (eflectînd tranziţia extinsă spre maturitate, ar trebui să fie posibil ca adulţii tineri sub

vîrsta de 32 ani să fie trataţi într-un mod comparabil cu cel al minorilor şi să li se aplice

aceleaşi intervenţii, în cazul în care judecătorul consideră că ei nu sunt tot atît de mături

şi responsabili pentru acţiunile lor ca şi adulţii.

21

8/16/2019 Teza Master 2012

22/64

- 'entru a facilita intrarea lor pe piaţa muncii se vor depune toate eforturile pentru a se

asigura că tinerilor adulţi infractori sub vîrsta de 32 ani nu li se cere să divulge cazierul

lor juridic viitorului angajator, cu excepţia cazurilor în care postul de lucru cere

contrariul.

- În cazurile în care minorii sunt în custodia poliţiei, se va ţine cont de statutul lor de

 persoană minoră, vîrsta şi gradul de vulnerabilitate şi nivelul de maturitate.

 Minorii8

- %or fi informaţi prompt despre drepturile şi garanţiile pe care le au de o manieră care

să le asigure înţelesul. În timpul c&estionării de către poliţie ei vor fi însoţiţi de

 părinteQreprezentant legal sau altă persoană adultă potrivită.

- %or avea dreptul şi accesul la serviciile unui medic şiQsau avocat.

- 6u vor fi ţinuţi în custodia poliţiei mai mult de B ore în total şi pentru infractorii mai

tineri se vor depune toate eforturile pentru a reduce această perioadă în viitor.

-În cazurile în care acest lucru este posibil, se vor aplica măsuri alternative la custodie,

cum ar fi plasarea la rude, în familii parentale profesioniste sau alte forme de plasament.

- Deţinerea în custodie nu va fi în nici un caz aplicată ca pedeapsă sau formă de

intimidare sau ca substitut pentru protecţia copilului, sau măsuri pentru sănătatea mintală.

- În luarea deciziei privitor la prevenirea încălcării legii prin înc&iderea minoruluisuspect, instanţele trebuie să efectueze o evaluare completă a riscurilor în baza

informaţiei complete şi de încredere privitor la personalitatea şi circumstanţele sociale ale

 persoanei.

- 'regătirile pentru eliberarea minorului privat de libertate trebuie să înceapă în prima zi

de sentinţă. 9e va efectua o evaluare a nevoilor şi riscurilor ca prim pas spre un plan de

reintegrare care îl pregăteşte pe infractor pe deplin de eliberare, adresînd nevoile lui

educaţionale, de angajare în cîmpul muncii, venit, sănătate, gospodărire, supraveg&ere,

familie şi mediu social.

- 9e va adopta o abordare bazată pe reintegrare, utilizîndu-se perioade de plecare

 provizorie din instituţie, instituţii de tip desc&is, eliberare condiţionată înainte de termen

ş.a. 9e vor investi resurse în măsurile de reabilitare după eliberare şi aceasta va fi

 planificată şi implementată, în toate cazurile, în strînsă colaborare cu agenţiile din afară.

- (ăspunsul la delincvenţa juvenilă va fi planificat, coordonat şi acordat de parteneriatele locale compuse din agenţii publice c&eie, poliţie, serviciul de probaţiune,

22

8/16/2019 Teza Master 2012

23/64

serviciul de protecţie socială şi tineret, instanţe judiciare, serviciile de educaţie, angajare

în cîmpul muncii, sănătate şi autorităţile de gospodărire, precum şi sectorul privat şi

voluntar.

 4. 1egea (epublicii )oldova cu privire la drepturile copilului, nr.HH din 2@ decembrie

2EEB, prevede că ocrotirea de către stat şi societate a copilului constituie o preocupare

 politică, socială şi economică de prim ordin. 1egea, de asemenea, stabileşte statutul

 juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale

a copilului, formarea conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţionale şi general-umane,

acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor care se află în alte condiţii

nefavorabile sau extreme. "rticolul 3 al legii stabileşte norme speciale de ocrotire a

drepturilor copilului în cazul tragerii la răspundere a acestuia, inclusiv la răspundere

 penală.

  5.  $oncepţia 6aţională privind 'rotecţia $opilului şi a #amiliei, aprobată prin

&otărîrea uvernului nr.@2 din 3H ianuarie 3443, prevede îmbunătăţirea calităţii vieţii

copilului şi familiei, în special a celor vulnerabili. $oncepţia prevede că impactul

combinat al sărăciei şi al investiţiilor neadecvate în sectorul social au slăbit capacitatea

familiilor de a-şi ocroti copiii, cauzînd creşterea numărului de copii cu necesităţi speciale,

în mod deosebit abandonaţi, fără adăpost, abuzaţi, neglijaţi, copiii aflaţi în conflict culegea, dependenţi de droguri şi alcool. #amilia s-a detaşat în mare măsură de grijile

sănătăţii fizice, morale şi intelectuale ale propriilor copii, care erau anterior preluate de

stat.

'rintre problemele principale ale sistemului de protecţie a familiei şi copilului

$oncepţia menţionează următoarele7 politica naţională inadecvată privind ocrotirea

familiei şi a copiluluiA sistemul instituţional de protecţie a familiei şi copilului fragmentat,

responsabilitatea fiind împărţită între mai multe autorităţi la nivel central şi localA cadrul

 juridic în domeniu nu asigură aplicarea deplină a prevederilor $onvenţiei cu privire la

Drepturile $opilului. $oncepţia, de asemenea, prevede că multe legi poartă caracter 

declarativ, iar mecanismele de aplicare a acestora sînt subdezvoltate, este o insuficienţă a

capacităţilor manageriale şi profesionale în cadrul sistemului de protecţie a copilului,

lipseşte un parteneriat eficient între instituţiile de stat şi organizaţiile nonguvernamentale

în problemele protecţiei copilului şi familiei, nu există criterii de identificare a copiilor şi

23

8/16/2019 Teza Master 2012

24/64

familiilor vulnerabile, este subdezvoltat sistemul reţelelor de servicii sociale adresate

copilului şi familiei şi nu sînt adoptate standarde minime de calitate ale asistenţei sociale.

  6. 9trategia 6aţională privind 'rotecţia $opilului şi #amiliei, aprobată prin &otărîrea

uvernului nr. L3L din 2K iunie 344H, prevede că statul se obligă, reieşind din

 posibilităţile financiare, să asigure îngrijirea şi protecţia necesară pentru bunăstarea

copilului, luînd în considerare drepturile şi obligaţiile părinţilor, tutorelui copilului său

altei persoane legal responsabile de copil şi va întreprinde măsuri administrative şi

legislative adecvate pentru aceasta. 9e prevede, de asemenea, că statul garantează că

instituţiile, serviciile şi aşezămintele responsabile de îngrijirea şi protecţia copilului să

corespundă standardelor stabilite de organele competente, în special în sfera securităţii,

sănătăţii, numărului şi competenţelor personalului şi managementului eficient.

  9trategia cere o atenţie deosebită pentru grupurile de copii aflaţi în dificultate7

abandonaţi, abuzaţi, maltrataţi, neglijaţi, copiii străzii, copii cu dezabilităţi, lipsiţi de grijă

 părintească, orfani, copii instituţionalizaţi şi în risc de instituţionalizare, copii cu

?%Q9D", copii ce folosesc substanţe narcotice şi alcool, copii în conflict cu legeaA

copiii - victime ale abuzului sexual şiQsau al traficului de persoane, copiii din familiile

vulnerabile.

  7.  $odul penal, adoptat prin 1egea nr.E@ din 2 aprilie 3443, care stabileşte principiile generale privind răspunderea penală a minorilor şi regulile de aplicare a

 pedepsei penale acestora.

  (2. $odul de procedură penală, adoptat prin 1egea nr.233 din 2B martie 344H, care

într-un capitolul special al 8itlului stabileşte particularităţile procedurii penale în

cauzele privind minorii, inclusiv procedura de liberare a minorului de răspundere penală

cu aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ.

  ((. $odul cu privire la contravențional al (epublicii )oldova nr.32 din 3B.24.344 ,

care stabileşte principiile privind răspunderea contravențională a minorilor şi aplicarea

sancţiunilor în privinţa acestora.

  (-. $odul de executare, adoptat prin 1egea nr.BBH din 3B decembrie 344B care

reglementează punerea în executare a pedepselor penale aplicate în privinţa minorilor,

 precum şi modul de exercitare a controlului asupra minorilor condamnaţi la pedepse

 privative şi non privative de libertate.  (/. 'rincipiile 6aţiunilor *nite pentru prevenirea delincvenţei juvenile.

24

8/16/2019 Teza Master 2012

25/64

:'rincipiile de la (iJada&;

(ezoluţia B@Q223 2B decembrie 2EE

'rincipiile fundamentale

2. 'revenirea delincvenţei juvenile este o parte importantă în prevenirea criminalităţii în

societate. 'rin implicarea în sistemul legislativ, adoptarea unor activităţi sociale

folositoare, a unei orientări umaniste spre societate şi nu egoistă, persoanele tinere pot

dezvolta o atitudine necriminogenă.

3. 9uccesul în prevenirea delincvenţei juvenile cere eforturi din partea întregii societăţi

să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţilor, cu respect pentru propria

 personalitate încă din copilărieA

H. 'entru scopurile interpretării prezentelor 'rincipii orientarea unui copil trebuie să fie

influenţată. 'ersoanele tinere trebuie să aibă un rol activ, să fie în parteneriat cu

societatea şi să nu fie consideraţi ca şi obiecte ale socializării sau controluluiA

B. mplementarea prezentului 'rincipiu, în acord cu sistemele legale naţionale,

 bunăstarea persoanelor tinere începFnd de la copilărie va trebui să fie fixată pe orice

 programe de prevenireA

@. 6evoia pentru politicile de prevenire progresivă a delincvenţei juvenile şi studierea în

mod sistematic precum şi elaborarea măsurilor ce trebuie recunoscute. "cestea ar trebui, pentru dezvoltarea copilului însuşi să evite incriminarea şi penalizarea acestuia pentru un

comportament care nu a avut urmări grave. "ceste te&nici şi măsuri ar trebui să cuprindă7

a. "sigurarea oportunităţilor, în special a celor educaţionale. 9ă preîntFmpine variatele

nevoi ale persoanelor tinere şi să servească ca suport de bază pentru protecţia dezvoltării

 personale a persoanelor tinere, în special cei care sunt periculoşi sau prezintă un anumit

risc social şi au nevoie în mod special de sprijin şi protecţieA

 b. 9istemele de gFndire şi abordările prevenţiei delincvenţei juvenile au la bază legi,

 procese, instituţii, facilităţi, servicii de furnizare a scopurilor prin reducerea motivaţiei,

nevoilor şi oportunităţilor sau condiţiilor pentru comiterea de infracţiuniA

c. ntervenţia oficială trebuie în primul rFnd să influenţeze toate persoanele tinere în

sensul drepturilor şi intereselor lor şi să fie cinstite şi ec&itabileA

d. "sigurarea bunăstării şi dezvoltarea drepturilor şi intereselor tuturor persoanelorA

25

8/16/2019 Teza Master 2012

26/64

e. %ariaţiile comportamentului persoanelor tinere sau atitudinea lor neconforma cu

normele şi valorile sociale sunt o parte a procesului de maturitate şi creştere şi are

tendinţa să disparăîn cele mai multe din cazuri ajungFnd la maturitatea acestui tFnărA

f. rija de a nu denumi o persoană ca fiind deviantă, delincventă sau recidivistă,

deoarece, prin aceasta în mod frecvent putem contribui la dezvoltarea unui comportament

nedorit al tinerilor, după părerea majorităţii experţilor.

K. 9erviciile şi programele comunităţii ar trebui să realizeze prevenirea delincvenţei

 juvenile acţionFnd ca un factor activ. nstituţiile legale sau cele de control vor fi utilizate

numai ca ultimă soluţie.

. 9copul principiilor 

L. 'rezentele 'rincipii ar trebui explicate şi implementate împreună cu Declaraţia

*niversală a Drepturilor 5mului, $onvenţia Drepturilor !conomice, 9ociale şi $ulturale,

$onvenţia nternaţională a Drepturilor $ivile şi 'olitice, Declaraţia Drepturilor $opilului

şi $onvenţia Drepturilor $opilului, şi contextul (egulilor 9tandard )inime a 6aţiunilor 

*nite pentru "dministrarea ustiţiei uvenile :(egulile de la /eijing;, de asemenea şi ale

instrumentelor şi normelor legate de aceste drepturi, interese şi bunăstare a copiilor şi

 persoanelor tinere.

. 'rincipiile prezente ar trebui implementate în condiţiile contextului economic, socialşi cultural predominante în fiecare 9tat )embru.

26

8/16/2019 Teza Master 2012

27/64

C%&ITO'U' II.

&articularitățile urmăririi penale și aplicării măsurilor de

constr$nere infractorilor minori.

În art.32 alin.2 condiţiile de survenire a răspunderii penale7 sunt pasibile de răspundere

 penală persoanele fizice responsabile care la momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit

vîrsta de 2K ani. 'ersoanele fizice care au vîrsta între 2B şi 2K ani sunt pasibile de

răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de7 art.2B@, 2BL, 2@2,

2@3 alin.3 , art.2E@, 2EK alin.H, 2EL alin.3, art.323 alin.3, art.32Lalin.3 şi H şi altele.

9tabilind limitele de vîrstă privind răspunderea penală a minorilor, se ea în considerare

mai multe circumstanţe, dar un rol &otărîtor îl au particularităţile psi&ologice prezente la

minori7 trăsăturile de vîrstă, capacitatea şi aptitudinea de a înţelege caracterul de pericol

social al faptei comise. )inorii la o anumită vîrstă îşi aleg conştient un anumit mod de

comportament, ceea ce determină răspunderea penală de la 2B ani unui anumit tip de

infracţiuni, sau respectiv pentru celelalte tipuri de infracţiuni de la 2K ani2H. Însăşi

legislaţia penală nu defineşte prinr-o normă specială noţiunea de vîrstă, ci indică doar 

limitele de vîrstă pentru care survine răspunderea penală, dacă persoana a săvîrşit o

infracţiune însă nu a atins vîrsta de tragere la răspundere penală stabilită de legea penală

nu poate fi subiect al infracţiunii.

13 5ctavian 'op, ,,(ăspunderea penală şi pedeapsa aplicata minorilor+, $&işinău 344@ pag.2L-2E

27

8/16/2019 Teza Master 2012

28/64

  În ceea ce priveşte stabilirea vîrstei de tragere la răspundere penală, există deverse

opinii, astfel >ciuGina .. consideră că vîrsta este perioada de dezvoltare a omului, care

se caracterizează prin diverse modificări ale proceselor psi&ice şi fizice ale căror 

decurgere este reglementată legislativ2B. 5 altă opinie interesantă este şi cea a lui

Rocenov ).). care susţine că noţiunea de vîrstă poate fi definită în norma penală ca

 perioada de timp trăită de o persooană, adică răspunderii penale

este caracteristică c&iar vîrsta fizică, şi posibilitatea persoanei ca în momentul săvîrşirii

infracţiunii să dirijeze cu comportamentul său2@.

  Într-un context, orce vîrstă se caracterizează prin comportamentul conştient volitiv, iar 

în momentul săvîrşirii infracţiunii şi de prejudiciul cauzat.

  6u există standarde internaţionale clare cu privire la vîrsta la care unui adolescent i-ar 

 putea fi atribuită rezonabil responsabilitatea penală. $onvenţia 5.6.*. cu privire la

Drepturile $opilului din 2EE pur şi simplu prescrie statelor parţi să stabilească ,,o vîrstă

minimă mai jos de care copiii să fie trataţi ca neavînd capacitatea de a încălca legea

 penală+:art.B4.H.a;. În (egulile de la /eijing se adaugă principiul că7 ,,începutul vîrstei nu

trebuie să fie fixat la o vîrstă prea mică, avînduse în vedere inmaturitatea emoţională,

 psi&ică şi intelectuală+:regula B.2;. "ceastă regula propune cel puţin un indiciu pentru

stabilirea vîrstei respective7 rezultatele cercetărilor medicale şi psi&o-sociale şi nu tradiţiasau cererea societăţii. !ste dificil a se obţine date clare privind vîrsta minimă aplicată în

fiecare ţară, deoarece, o vîrstă poate ascunde o altă vîrstă, altfel spus, vîrsta oficială

 pentru responsabilitatea penală poate să nu fie cea mai mică vîrstă la care copilul poate fi

atras în sistemul judiciar pentru comiterea infracţiunii.

  9a stabilit că, minorii ce au atins vîrsta de 2B-2K ani, într-o măsură oarecare îşi dau

seama de pericolul social al infracţiunii comise, precum şi de acţiunile ilegale ce le

săvîrşesc. Dacă minorii îşi dau seama de aceste momente, dar oricum săvîrşesc

infracţiuni, atunci minorii pot şi trebuie să fie traşi la răspundere penală.

5 particularitate aparte a răspunderii penale o are şi responsabilitatea persoanei ce a

comis infracţiunea. (esposabilitatea, la fel ca şi vîrsta este o trăsătură indispensabilă a

răspunderii penale a minorilor.

14 STUVWX Y.Z. [X\]X^_W` ^W^_V UVWVUX. . 2E@@ ].H

15 hW .. k]_Vh^UV ^W` ^TW-^VVh^U qU^]_V\`. . 2EE, ].H2.

28

8/16/2019 Teza Master 2012

29/64

  (esponsabilitatea este starea psi&ică a persoanei care la momentul săvîrşirii

infracţiunii, avea capacitatea de a inţelege caracterul acţiunilor sale şi de a le dirija într-o

anumită situaţie concretă. În ştiinţa dreptului penal s-a conturat o idee potrivit căreea

responsabilitatea şi vîrsta nu pot fi trăsături a subiectului infracţiunii, ci sunt nişte condiţii

 pentru survenirea răspunderii penale2K. Însă această opinie nu este acceptată de toţi

teoreticienii dreptului penal.

  >i vinovăţia este o particularitate a răspunderii penale, care trebuie să fie, determinată

cît mai exact şi în adevărata sa dimensiune antimorală şi antisocială, numai în acest mod

 judecătorul avînd la dispoziţie toate elementele de ordin subiectiv necesare pentru a

individualizarea corectă a răspunderii penale şi apoi a pedepsei.

-.( &articularitățile procesului de urmărire penală $n cazul infracțiunilor

săv$rșite de minori.

'rocedura în cauzele privind minorii care sau determinat de particularităţile subiectului

infracţiunii, cît şi altor minori implicaţi în procesul penal. 1egislaţia procesual-penală a

(epublicii )oldova a fost ajustată la normele internaţionale referitoare la drepturile

copilului. "stfel, $odul de procedură penală, adoptat prin 1egea nr. 233-C% din

2B.4H.344H, cuprinde un capitol special :art.BLB-BL;, ce reglementează proceduraurmăriri penale în cauzele privind minorii şi constituie o concentrare a tuturor subiectelor 

deja existente, fapt ce constituie un pas mare în facilitarea şi monitorizarea justiţiei pentru

copii.

  'articularităţile procedurii speciale, prevăzute de $'' constă în faptul că normele

$apitolului vizat, se referă nu numai la delicvenţii minori, ci la orice minor implicat în

sfera justiţiei penale. "cest pas înainte în legislaţia procesual-penală e remarcat prin

faptul că sunt necesare garanţii procesuale nu numai delicventului minor dar oricărui

minor implicat într-o cauză penală, fie ca victimă, fie ca martor şi sunt în toate cauzele

 penale, indiferent de gravitatea infracţiunii cînd la momentul comiterii infracţiunii

 persoana nu a împlinit vîrsta de 2 ani. )odificări esenţiale în dispoziţiile legale privind

răspunderea penală a minorilor au fost prevăzute prin legea pentru modificarea şi

completarea unor acte legislative. "ceasta se referă la reducerea termenului de pedeapsă

  înc&isoarea, reducerea termenului reţinerii minorului etc. 'rin această 1ege au fost16 k]XXW .. hWV ^^_X ]^_TWV.)., 2EEB, pag.BL

29

8/16/2019 Teza Master 2012

30/64

 prevăzute şi modificări referitoare la competenţă în cauzele privind minorii, astfel încît

exercitarea urmăririi penale, în cazurile infracţiunilor săvîrşite de aceştea a fost trecută în

competenţa procurorului2L. În cazul în care este cunoscut din start că persoana care a

săvîrşit infracţiunea este minoră, urmărirea penală se porneşte personal de procuror cu

reţinerea cauzei pentru exercitarea urmăririi penale. ar în cazul în care nu este cunoscut

făptuitorul sau nu este cunoscută vîrsta acestuia, urmărirea penală poate fi exercitată de

organele de urmărire penală. 5dată ce sa cunoscut faptul că făptuitorul este minor,

 procurorul va retrage cauza din gestiunea organului de urmărire penală în continuare. În

cazurile în care organul de urmărire penală al comisariatului de poliţie, la momentul

identificării făptuitorului minor al crimei, în conformitate cu prevederile art.3L2 alin.:3;

$'', întocmesc rapoarte cu propunerea de a transmite cauzele penale conform

competenţei la procuratură. Însă rapoartele menţionate rămîn a fi suloţionate de către

 procuror, care, contrar prevederilor art.@3, nu emit ordonanţe privind retragerea şi

transmiterea dupa competenţă a dosarului penal de la un organ de urmărire penală, la

altul şi de la o persoană care efectuiază urmărirea penală, la alta în scopul de asigura

înfăptuirea penală în mod obiectiv şi complet2.

• $onform prevederilor art. BL@ $'', în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei penale

 privind minorii, afară de circumstanţele care urmează să fie dovedite în procesul penal prevăzute în art.EK $'', urmează a se stabili72E

1. %Frsta minoruluiA

2. $ondiţiile în care trăieşte şi este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuală,

volitivă şi psi&ologică a lui, particularităţile caracterului şi temperamentului, interesele şi

necesităţile luiA :instanţa de judecată este în drept să atragă la dezbaterile judiciare vecini,

colegi, reprezentanţi ai instituţiilor întreprinderilor, în cadrul cărora a muncit sau a făcut

studiile minorul;.

3. nfluenţa adulţilor sau a altor minori asupra minorului;

1. $auzele şi condiţiile care au contribuit la săvFrşirea infracţiunii.

17 Dolea .,(otaru %., $erbu ".7$artier juridic, $&işinău 344@

18 9uport de curs. nstitul 6ational al ustiţiei, partea l, ustiţia juvenilă. $&işinău 344E

19 $omentariul la $odul de procedură penală. $&işinău 344@

30

8/16/2019 Teza Master 2012

31/64

  %ărsta, ca primă circumstanţă de stabilire a personalităţii bănuitului, învinuitului minor 

şi de constatare a posibilităţii la răspundere penală, este confirmată printr-un şir de

documente7 buletinul de identitate, certificatul de naştere, extrasul din registrul actelor de

stare civilă. În caz că nu există aceste acte care pot dovedi vîrsta persoanei date, atunci se

recurge la efectuarea expertizei medico-legale. 1a constatarea vîrstei de către expertiza

medico-legală, ziua naşterii minorului va fi ultima zi a acelui an care este numit de către

experţi, iar în cazul constatării vîrstei prin numărul minim şi maxim de ani, judecata

urmează să reiasă din vîrsta minimală a acestei persoane presupusă de expertiză.

  În ceea ce priveşte condiţiile în care trăieşte şi este educat minorul, gradul de

dezvoltare intelectuală, volitivă şi psi&ologică a lui, particularităţile caracterului şi

temperamentului, interesele şi necesităţile lui, sunt circumstanţe care au un rol important

în stabilirea exctă şi deplină a vinovăţiei infractorului minor, în individualizarea şi

diferenţierea pedepsei penale. "ceste informaţii sunt obţinute, prin convorbiri cu părinţii

şi cu alte persoane, se ia cunoştinţă cu activitatea şcolară a minorului, activitatea de

muncă, conceptele morale, de caracterul relaţiilor cu ceilalţi copii, interesele şi

necesităţile sale, dezvoltarea fizică. radul de dezvoltare psi&ică a infractorului minor 

reprezintă capacitatea intelectuală şi volitivă, emoţiile sale, modul de percepere a

mediului de viaţă, etc 34.1a soluţionarea c&estiunii privind aplicarea măsurii preventive în privinţa minorului, în

fiecare caz se discută $n mod o#liatoriu posi#ilitatea transmiterii lui su#

suprave"ere  conform dispoziţiilor art.2B $od procedură penală. 8ransmiterea sub

supraveg&ere a minorului constă în asumarea în scris a obligaţiei de către unul din părinţi,

tutore, curator sau de către o altă persoană demnă de încredere, precum şi de către

conducătorului instituţiei de învăţămFnt speciale unde învaţă minori, de a asigura

 prezentarea acestuia, cFnd va fi citat, la organul de urmărire penală sau la instanţă,

 precum şi de a contracara comiterea altor infracţiuni.

'Fnă la transmiterea sub supraveg&erea minorului, procurorul sau instanţa vor solicita

de la autoritatea tutelară informaţie despre persoanele cărora urmează să fie transmis

minorul sub supraveg&ere pentru a se convinge că acestea sunt capabile să asigure

supraveg&erea lui.

20 9uport de curs. nstitul 6ational al ustiţiei, partea l, ustiţia juvenilă. $&işinău 344E, pag.@K-@L

31

8/16/2019 Teza Master 2012

32/64

   Disjungerea cauzei cu minorii (art.476 CPP).•  6ecesitatea de a disjunge cauza penală în care sunt implicaţi majorii şi minorii este

determinată de regulile de la /eijing. $riteriul care determină necesitatea de a disjunge

cauza penală este determinată de două împrejurări7

- 6eatingerea majoratului la momentul comiterii infracţiuniiA- !xigenţa datelor referitor la participarea majorilor la săvîrşirea infracţiunii de care este

învinuit.  După regulă generală disjungerea cauzei penale poate avea loc în anumite condiţii

care sunt obligatorii pentru toate cauzele penale, inclusiv şi pentru cauzele cu infractori

minori. 'entru a disjunge o cauză penală este necesar ca acest fapt să nu influenţeze

asupra cercetării sub toate aspectele, complete şi obiective a cauzei, cît şi asupra

 posibilităţii de examinare obiectivă şi pronunţare a unei &otărîri motivate şi temeinice. În

cazul în care cauza penală nu a fost disjunsă, faţă de minori sînt aplicate toate prevederile

din capitolul urmărirea penală în cazurile privind minorii şi în toate cazurile este necesar 

de asigurat ca minorii să fie izolaţi de adulţi, atît în cazul arestării preventive cît şi la

efectuarea acţiunilor procesuale, pe cît e posibil. Disjungerea se efectuează în faza de

urmărire penală pentru efectuarea unei urmăriri calitative, aceasta însa nu exclude

 posibilitatea disjungerii şi în faza de judecată a cauzei penale. $înd este constatată

necesitatea disjungerii cauzei penale, procurorul emite o ordonanţă de disjungere a cauzei penale, iar instanţa o înc&eiere. În ordonanţă sau înc&eiere sînt expuse motivele care au

determinat necesitatea disjungerii cauzei penale în privinţa minorului cît şi toate

materialele cauzei care sunt anexate la dosarul respectiv. "ctele procesuale care formează

noul dosar sînt expuse în original, fie în copii autentificate de către procurori, care au

importanţă în cauza penală referitoare la minori, care vor fi recunoscute ca mijloc de

 probă la examinarea cauzei în instanţa. În original în toate cazurile sînt incluse actele

 personale, care confirmă vîrsta persoanei, raportul serviciului de resocializareA actele

 privind studiile şi altele.•   În cauzele în care disjungerea a fost imposibilă din anumite circumstanţe, procurorul

trebuie să menţioneze despre acest fapt în rec&izitoriu, aducînd motivele respective.   Reţinerea minorilor i a!licarea "aţ# $e minori a m#surilor !re%enti%e (art.477 CPP)

1egislaţia naţională a fost ajustată la standardele internaţionale ce se referă la arestarea,

deţinerea sau întemniţarea unui copil şi este folosită numai ca o măsură extremă şi pentru

cea mai scurtă perioadă de timp. 'otrivit art.2KK-2KL $'', reţinerea minorului nu poatedepăşi 3B de ore. În cazul reţinerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală

32

8/16/2019 Teza Master 2012

33/64

este obligată să comunice aceasta procurorului şi părinţilor minorului sau persoanelor 

care îl înlocuiesc, fapt despre care se consemnează un proces-verbal de reţinere. "rt.BLL

$'' prevede că reţinerea minorului, precum şi arestarea lui preventivă în temeiurile

 prevăzute în art.2KK, 2KL, 2@, 2K $'', pot fi aplicate doar în cazurile excepţionale, cînd

au fost săvîrşite infracţiuni grave cu aplicarea violenţei, deosebit de grave sau excepţional

de grave. !xistenţa unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, nu

determină în mod direct aplicarea reţinerii sau arestării. !ste necesar ca persoana care

efectuează reţinerea, sau judecătorul de instrucţie care determină arestarea, să constate că

o asemenea situaţie poate fi recunoscută că situaţie excepţională şi lăsarea în libertate a

minorilor poate determina comiterea altor infracţiuni, ascunderea persoanei, influenţarea

asupra stabilirii adevărului etc.•   1a soluţionarea problemei privind aplicarea măsurii preventive privind minorii, în

fiecare caz se discută, în mod obligatoriu, posibilitatea transmiterii lui sub supraveg&ere

conform dispoziţiilor art.2B $''. 8ransmiterea sub supraveg&ere a minorului constă în

asumarea în scris a obligaţiei de către unul din părinţi, tutore, curator sau de către o altă

 persoană demnă de încredere, precum şi de către conducătorul instituţiei de învăţămînt

speciale unde învăţa minorii, de a asigura prezenţa acestuia cînd va fi citat, la organul de

urmărire penală sau la instanţă, precum şi de a contracara comiterea altor infracţiuni. 'înăla trimiterea sub supraveg&erea minorului, procurorul sau instanţă vor solicita de la

autoritatea tutelară informaţii despre persoanele cărora urmează să fie transmis minorul

sub supraveg&ere pentru a se convinge că acestea sunt capabile să asigure supraveg&erea

lui. $onstatînd că aceasta măsură preventivă poate fi luată în privinţa minorului,

 procurorul adoptă o ordonanţă, iar instanţă o înc&eiere, de aplicare a acesteia.

  Doar în cazurile cînd este imposibilă aplicarea unor asemenea măsuri preventive se

examinează măsura privind aplicare unei alte măsuri non-prevative de libertate. Doar încazuri excepţionale cînd o măsură neprevativă de libertate este imposibil de aplicat se

înaintează demers judecătorului de instrucţie. În demers trebuie să fie menţionat faptul că

aplicarea unei măsuri neprevative de libertate este imposibilă, aducîndu-se argumente

incontestabile referitor la necesitatea aplicării arestului. În înc&eierea judecătorului de

instrucţie sau a instanţei privind arestarea persoanei minore este necesar de menţionat că

detenţia acestei persoane trebuie să fie în încăperi separate de a majorilor, cît şi de

minorii condamnaţi. $opii în privinţa cărora urmează a fi informaţi despre drepturile şi

33

8/16/2019 Teza Master 2012

34/64

garanţiile lor în mod prompt şi într-o manieră foarte accesibilă. (eţinerea şi arestul

minorului, de regulă se face timp de o zi. Doar în cazurileA în care nu suferă amînare

reţinerea poate fi efectuata în timp de noapte. În cazul minorului bănuit de comiterea

infracţiunii, detenţia provizorie nu trebuie să fie mai mare decît B luni înainte de judecată.

"cest termen poate fi prelungit dacă aceasta este pe deplin justificată de circumstanţe

excepţionale.

•  &o$ul $e c'emare a #nuitului *n%inuitului incul!atului minor (art.47+ CPP) de

urmărire penală sau la instanţă judecătorească se face prin părinţii acestuia sau prin

reprezentanţii legali, iar în cazul în care minorul se găseşte într-o instituţie specială pentru

minori, prin administraţia acesteia. !ste interzisă c&emarea minorului pentru efectuarea

masurilor procesuale în timpul nopţii. Dacă organul de urmărire penală constată că existaun caz care nu suferă amînare şi este necesară c&emarea minorului, această împrejurare

trebuie reflectată în citaţie, inclusiv şi în procesul-verbal al acţiunii procesuale. )inorul

se citează la un timp care ar exclude posibilitatea comunicării acestuia cu alte persoane

:bănuiţi, învinuiţi, inculpaţi, martori; care participă în cauza dată sau în alte cauze.32

   ,u$ierea #nuitului *n%inuitului incul!atului minor (art.47- CPP).

  'articiparea apărătorului şi a pedagogului la audierea bănuitului, învinuitului sau

inculpatului minor este obligatorie. 'articiparea la audiere a reprezentantului legal nuexclude obligaţia de a participa pedagogul sau psi&ologul. 'înă la audiere, persoana care

efectuează acesta acţiune procesuală este obligată de a constata dacă nu sunt circumstanţe

care exclud posibilitatea participării pedagogului. 'rintre aceste circumstanţe pot fi

enumerate7

- $onflictul cu minorul sau cu familia acestuia etc.

'edagogul sau psi&ologul citat trebuie după specificul activităţii sale să presteze o

muncă de educare sau instruire a minorilor d