Magazine 2A2Volume 70 No.4
2 October - December 2020
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Statelor Unite ale Americii
i Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor dou
Americi
Iubitului cler i dreptslvitorilor cretini, har, pace i bucurie de
la Hristos Domnul, iar de la noi arhiereasc binecuvântare.
Acestea toate s-au fcut ca s se împlineasc ceea ce s-a zis prin
proorocul care zice `Iat, Fecioara va avea în pântece i va nate fiu
i vor chema numele Lui Emanuel,
care se tâlcuiete Cu noi este Dumnezeu`” (Matei 1, 22-23)
Preacucernici Prini, Iubii Credincioi,
La acest praznic slvit v vestesc i eu împreun cu îngerul c Dumnezeu
este cu noi, c Dumnezeu nu ne-a prsit, c Dumnezeu nu i-a uitat
creaia i nu-i ignor suferina, c Dumnezeu ne trimite Mântuitor.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria este izvorul
ndejdii cretinului în pronia lui Dumnezeu pentru fiecare moment al
vieuirii sale pmânteti ca pregtire pentru viaa cea venic.
Vestirea aceasta este cuprins în prezentarea evenimentului Naterii
Domnului de Sf. Evanghelist Matei: ”Iar naterea lui Iisus Hristos
aa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodit cu Iosif, fr s fi fost ei
înainte împreun, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
Iosif, logodnicul ei, drept fiind i nevrând s-o vdeasc, a voit s-o
lase în ascuns. i cugetând el acestea, iat îngerul Domnului i s-a
artat în vis, grind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe
Maria, logodnica ta, c ce s-a zmislit într-însa este de la Duhul
Sfânt. Ea va nate Fiu i vei chema numele Lui: Iisus, cci El va
mântui poporul Su de pcatele lor. Acestea toate s-au fcut ca s se
împlineasc ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iat,
Fecioara va avea în pântece i va nate Fiu i vor chema numele Lui
Emanuel, care se tâlcuiete: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 18-23).
Este încredinarea Dreptului Iosif de ctre îngerul Domnului c cele
ce s-au petrecut cu Fecioara Maria sunt rodul lucrrii lui Dumnezeu
spre mântuirea neamului omenesc. Este vestirea deodat a lucrrii
Fiului Întrupat prin numele Iisus i descoperirea planului lui
Dumnezeu pentru omenire prin numele Emanuel.
Sf. Ioan Gur de Aur explic aceast legtur a numelor în textul
mateian: ”A putea fi întrebat: Dar atunci pentru ce nu s-a numit
Emanuel, ci Iisus Hristos? Îngerul nu a spus Vei chema ci Vor
chema, adic mulimile de oameni i faptele svârite de Hristos. În
acest text, numele Emanuel este dat de faptele svârite de
Hristos... De aceea cuvintele Îl vor chema Emanuel nu înseamn
altceva decât c vor vedea c Dumnezeu este cu oamenii. Totdeauna a
fost Dumnezeu cu oamenii, dar niciodat atât de lmurit ca acum.”1
Iar Sf. Nicolae Velimirovici întrete aceast explicaie: ”i o chemare
i cealalt d glas dintru adâncuri temeiului pentru care a venit
Hristos în lume i lucrrii Lui întrânsa. El vine s ierte, s aib mil
de oameni, s-i mântuiasc de pcatele lor i de aceea se va numi
Mântuitor, Iisus. Cine poate s ierte pcatele, fr numai unul
Dumnezeu?... Nimeni nu cunoate întreaga grozvie a pcatului decât
numai Dumnezeu Care este fr de pcat. i nimeni nu poate ptrunde la
inima lumii ca s scoat de acolo viermele (pcatului) i s-l arunce
afar decât numai Dumnezeu.”2 Cei doi prini tâlcuiesc vestirea
îngerului ctre Iosif i cele dou nume date pruncului ca descoperirea
coborârii lui Dumnezeu pe pmânt pentru izbvirea omului de pcat i
încredinarea lui de purtarea de grij a lui Dumnezeu.
Aceast vestire nu este una a istoriei trecute, nu este o amintire
pioas a naterii unui înelept, ci este vestirea prezentului Naterii
lui Hristos. În dimineaa Crciunului, la slujba Utreniei ne vestim
cu bucurie: ”Hristos Se nate, mrii-L! Hristos din ceruri,
întâmpinai-L! Hristos pe pmânt, înlai-v!” Împreun cu îngerii, cu
pstorii i cu magii suntem martori ai Întruprii Cuvântului,
suntem mrturisitori ai vetii celei bune c Dumnezeu nu ne-a uitat i
ne-a trimis Mântuitor. Hristos se nate în sufletul fiecruia dintre
noi, druindu-ne ceea ce este mai de pre pe pmânt, credina i sperana
în puterea rscumprrii Lui.
Aceast Natere acum ne revendic, ne cere s ne înlm i s-l întâmpinm
pe Hristos cel din ceruri. Mântuirea noastr în Hristos nu este un
proces pasiv, ci unul activ, unul de participare, de druire, de
jertfire. Mântuirea este darul lui Hristos, dar se realizeaz prin
Hristos. ”Hristos este împlinirea fiinei reale a omului – coroan a
creaiei – pentru c în El omul e deplin unit cu Dumnezeu”, spune
Printele Dumitru Stniloae.3 Hristos este inta înlrii noastre, dar
El este i calea i ajutorul nostru spre aceast int: ”În Hristos ni
s-a deschis calea spre inta deplinei umanizri i El e calea spre
aceasta, cci este calea spre comuniunea cu Dumnezeu ca o comunitate
de persoane... Prin Întruparea Sa ca om Hristos ne-a fcut accesibil
comuniunea cu Sine ca Dumnezeu în form uman culminant, mai bine zis
cu întreaga Sfânt Treime. Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea s
ieim deplin din egoismul pcatului, din închisoarea limitelor
naturii (umane) i a coruptibilitii ce se încheie cu
moartea.”4
Împlinirea mântuirii în Hristos i prin Hristos este descoperit tot
de Printele Stniloae în cuvinte profunde i pline de speran: ”Omul
devine prin Iisus Hristos fiul al lui Dumnezeu i semen al lui Iisus
Hristos-Dumnezeu. E cea mai înalt demnitate i stare la care e
ridicat. Dar ce altceva înseamn aceasta dac nu ridicarea la cea mai
intim comuniune eu-Tu cu Dumnezeu? Iar cine st în comuniune cu
Dumnezeu este venic, cci pe cine iubete Dumnezeu atât de mult încât
îl primete în comuniune cu Sine, nu- l poate lsa s piar...”5
Iubii credincioi,
Întreaga lume se afl de mai multe luni cuprins de frica de boal i
de moarte, de întrebri grave privind viitorul fiecruia, al
familiei, al comunitii i al lumii. Cretinul poate afla rspuns la
aceste întrebri mrturisind credina în Întruparea Fiului lui
Dumnezeu pentru mântuirea noastr i privind spre Hristos ca int a
vieuirii noastre. Dac dorim s aflm rspunsuri aductoare de pace,
trebuie s ne întoarcem la Hristos, s ne punem ndejdea în El, cci El
este reperul neschimbat al existenei noastre, El este acelai ”ieri
i azi i în veci” (Evrei 13, 8). Sf. Sofronie Saharov, contemporan
cu noi i cu problemele lumii noastre, ne încredineaz c numai în
Hristos vom afla rspuns: ”Iisus Hristos este msura tuturor
lucrurilor dumnezeieti i omeneti... În El gsim rspunsul la toate
problemele noastre, care, fr El, ar fi de nerezolvat. El este cu
adevrat axa mistic a universului.”6
Cu acest îndemn, îl rog pe Cel nscut în iesle s v druiasc sntate i
spor în credin, ndejde statornic i împcare sufleteasc cci El ne
este Mântuitor! V îmbriez frete în Hristos Domnul i v urez Srbtori
fericite i La muli Ani!
Al vostru frate întru rugciune ctre Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE Chicago, Praznicul Naterii Domnului,
2020
Note 1 Sf. Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, Omilia V, PSB 23,
Bucureti, 1994, p. 68. 2 Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Editura
Ileana, Bucureti, p. 24. 3 Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae,
Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 2, Bucureti, 1997, p. 23. 4 Ibidem,
p. 22. 5 Dumitru Stniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului,
Craiova, 1993, p. 90. 6 Arhim. Sofronie Saharov, Rugciunea –
experiena vieii venice, Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 39.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
2
Revista Credina 3
FAITHTHE Credina
cover: Nativity icoN 2 PaStoraL La PraZNicUL Naterii DoMNULUi
2020
de iPS M itropo l it N ico lae 4 Parohia Sf. aNDrei, caLgary,
ab
de gheorghe crian 6 aeZMiNte fiLaNtroPice cretiNe îN
ara roMâNeaSc de Pr. prof. univ. dr. Mihail Simion Ssujan
10 PaStoraia PriNiLor i coPiiLor (PaStoraia PriNiLor-Preoi, a
PreoteSeLor i a coPiiLor Lor) de Pr. corneliu iulian Dragomir
12 ceL De-aL 3-Lea coNgreS aL ePiScoPiei ortoDoxe roMâNe a caNaDei
de tefan athenagoras
14 SerbiaN Patriarch +iriNej (1930-2020) by bishop Longin of New
gracanica- Midwestern america
17 the LorD’S Nativity - the reStoratioN of MaN’S DiaLogUe with goD
by fr. george bazgan
18 SchiMbarea La fa – veNicia aScUNS îNtr-o cLiP – de Protos.
hrisostom – Mnstirea Putna
20 hraMUL MNStirii SfâNtUL DiMitrie ceL NoU DiN MiDDLetowN, New
york, 2020
de Protosinghel ieremia berbec 22 PaStoraL Letter at the
feaSt of the LorD’S
Nativity, 2020 by hg bishop ioaN caSiaN
Opinions published in this magazine do not necessarily reflect the
position of the Romanian Orthodox Metropolia of the Americas unless
so stated.
AnnuAl SubScRiptiOn: uSA, $10.00 canada, $15.00 international,
$25.00
the Faith Magazine is published quarterly by the Romanian Orthodox
Metropolia of the Americas
postmaster send address changes to credina – the FAith, 5410 north
newland Avenue, chicago il, 60656-2026, uSA
Editorial board: his Eminence Metropolitan nicolae his Grace bishop
ioan casian V. Rev. Fr. Vasile Murean V. Rev. Fr. Daniel Ene V.
Rev. Fr. George bazgan
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
3
Parohia Sf. Andrei Calgary AB
arohia ortodox român Sf Andrei din Calgary, Alberta, a fost
înfiinat în noiembrie 2001 în jurul unui grup de 5 oameni, sub
îndrumarea îneleapt a Printelui Protopop Mircea Panciuk. Dup prima
Sfânt Liturghie, savârit de ctre Pr. Mircea la 21 decembrie 2001,
numrul membrilor a sporit la 72, iar dup un an, era mai bine de
150, numrul cererilor de înscriere fiind în cretere în al doilea
an. La dou duminici, printele Protopop cltorea de la Edmonton
pentru Sfintele Slujbe.
În 2003, Printele Vasile Ioan Moisi a fost numit paroh la parohia
Sf. Andrei din Calgary. De acum, Sfânta Liturghie s-a svârit în
fiecare duminic. De acum toate rânduielile Sfintelor Slujbe au
intrat într-un program de normalitate liturgic i pastoral, avându-l
pe Printele Vasile ca pstor al credincioilor din Calgary.
Un donator important pentru parohia noastr a fost doamna doctor Ana
Adamache (Dumnezeu s o odihneasc!). Ea a susinut programe pentru
atragerea tinerilor în Biseric.
Consiliul Parohial, mandatat de Adunarea General, a început s caute
un loc de rugciune cât mai apropiat de ceea ce noi tim c este o
biseric. Lipsii de fonduri pentru a cumpra o proprietate sau a
închiria, primele Sfinte Liturghii s-au svârit în mansarda unuia
dintre membrii fondatori. În câteva luni, bruma de bani adunat din
donaiile initiale ale membrilor oferea acum posibilitatea
închirierii unei sli comunitare (community center), potrivit pentru
participarea unui numr de credincioi în continu cretere. Din 2005
ne-am aezat la North Glenmore Park Community Association, care s-a
dovedit a ne fi gazd bun pentru urmtorii 15 ani.
Între timp, Consiliul Parohial continua s caute proprieti, fie cu
cldire existent, uor de a fi transformat în loca de rugciune
adecvat, fie cu suficient teren pe care s putem ctitori o biseric
ortodox dup tradiia româneasc. Majoritatea membrilor îns, optau
pentru a doua variant: o biserica nou, ”o mic Românie” la aa mare
deprtare de ar.
Cu binecuvântarea IPS Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor
dou Americi, i sub îndrumarea Printelui Vasile, în perioada 2006 –
2008 am cumprat nite terenuri pentru construirea noii noastre
biserici. N-am anticipat cât de dificil este s obii aprobrile
necesare din partea autoritilor civile, care ne-au tot amânat vreme
îndelungat, iar în cele din urm au dat un verdict negativ. Drept
consecin, am fost nevoii s vindem terenurile respective i s ne
orientm ctre zone de la marginea oraului, dar accesibile totui mai
multor credincioi.
Astfel, în 2011 am cumprat un teren în micul ctun Shepard, alipit
de curând oraului în continu dezvoltare. Aici s-a hotrât
construirea noii biserici. În 2012 am cumprat terenul adiacent,
care avea deja o cas în stare cât
P
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
4
de cât bun. Ambele terenuri aveau în total 0.8 acres. În 2013, dup
aprobarea Adunrii Generale, aveam s obinem prima autorizaie de
dezvoltare ca Centru Cultural al casei respective.
Dar, ctunul tocmai adugat la ora a trebuit s mai atepte câiva ani
ca s fie cuprins i aliniat în planurile de urbanizare ale oraului.
Astfel, noi înc nu tiam dac avem voie s construim biserica.
Aa stând lucrurile, am hotrât s ateptm începerea lucrrilor pân tim
sigur c putem construi biserica. Între timp casa s-a deteriorat i
costul renovrii/transformrii în Centru Cultural a crescut pân
aproape de construirea unuia nou, de la fundaie. S-au refcut
planurile pentru o construcie nou, cu 50% mai mare decât casa
existent (pe care urma s o demolm) i s-a obinut un nou permis de
dezvoltare, în 2015. Totui, nu aveam aprobarea pentru construirea
bisericii pe terenul de la nord.
În mai 2017 s-a înfiinat Episcopia Ortodox Român a Canadei. Curând
dup intronizare, Preasfinitul Printe Ioan Casian a fcut o vizit
pastoral în Alberta i, însoit de Pr. Vicar George Bazgan, Pr.
Protopop Mircea Panciuk i Pr. paroh Vasile Moisi, a svârit slujba
de sfinire a celor dou terenuri.
Sub presiunea membrilor, care se împuinau de la an la an din cauza
tergiversrilor, preedintele Sherban Comnescu, a început s conving
membrii Consiliului Parohial s începem cât mai curând construcia
Centrului Cultural. Pe de alt parte, Printele Vasile i Adunarea
General doreau construirea Bisericii.
În cele din urm, planurile de urbanizare ale oraului au permis
construcia de biserici în Shepard. Drept urmare, am început s lucrm
la planurile Bisericii i am putut aplica pentru prima dat pentru
obinerea permisului de dezvoltare în 2018. La sfatul arhitectului
consultant din România, Silviu tefan Gogulescu (trecut la Domnul de
un an de zile), am optat pentru stilul brâncovenesc pentru biseric.
Dup un prim rspuns de la Primria din Calgary, cu 56 de condiii i
numeroase întâlniri cu departamentele de la Primrie pentru
rezolvarea acestor condiii, în ianuarie 2019 am depus în varianta
final planurile pentru biseric, spre obinerea permisului de
dezvoltare. Dorind s integrm i Centrul Cultural în acelai stil
arhitectonic brâncovenesc, am depus un amendament la deja aprobatul
permis pentru acesta, pentru modificarea exteriorului.
În iunie 2019, când la Edmonton IPS Mitropolit Nicolae, împreun cu
PS Episcop Ioan Casian sfineau noile vitralii ale bisericii Sf.
Constantin i Elena, noi aveam parte de alt bucurie, împrtit de
altfel cu ierarhii nostri: primisem aprobarea pentru dezvoltarea
bisericii din Shepard. Îns, bucuria nu a inut decât pân în august,
când, la contestaia unuia dintre vecini, judectorii acestui caz au
descoperit nite scpri/neatenii de proiectare, iar permisul pentru
biseric nu s-a mai eliberat. Dar acum tiam c avem voie s o
construim.
Primria a venit în întâmpinarea noastr i a elaborat un set de
condiii ca s aplicm din nou, de aceast dat având ambele cldiri -
Biserica i Centrul Cultural sub aceeai aplicaie, noi având
posibilitatea s alegem pe care o construim întâi. Adunarea General
din ianuarie 2020 a hotrât ca biserica s fie prima
construcie.
Tot în ianuarie 2020, am aflat despre o biseric protestant scoas la
vânzare de câteva luni. Micu (72 de locuri pe bnci), dar în ora i
cu tot ce este necesar s
funcioneze ca biseric. Trezorierul nostru, Daniel Pantazi, a
negociat termenii contractului de cumprare i inspeciile de rigoare,
care au fost prezentate Adunrii Generale spre aprobare.
Printele Vasile a invitat pe Printele Protopop s viziteze aceast
proprietate i s conduc edina Consiliului Parohial. Pr. Vasile i o
majoritate a Consiliului Parohial i-au exprimat dorina de a cumpra
aceast proprietate. Cumprarea urma s se fac fr a implica parohia în
vreun împrumut bancar. Apoi, Pr. Vasile a cerut binecuvântare de la
Preasfinitul Ioan Casian pentru cumprare.
Duminic 1 martie 2020, în încperea care avea s devin Biserica
Ortodox Sf Andrei din Calgary, 50 de credincioi pezeni la AGM,
între care 34 de membrii cu drept de vot, ardeau de nerbdare s
pornim votul. Un vot împotriv, o abinere i 32 de voturi pentru, au
decis s închinm aceast proprietate Sfântului Apostol Andrei. Dup un
program de munc voluntar pentru amenajarea i pregtirea bisericii,
Printele Vasile Moisi, împreun cu Vlad Tilihoi i NIKO Roofing Ltd.,
au adus iconostasul.
În Sâmbta lui Lazr s-a svârit prima Sfânt Liturghie i parastasul
pentru cei adormii. Au urmat apoi frumoasele i înltoarele slujbe
din Duminica Floriilor, Joia celor 12 Evanghelii i Vinerea
Prohodului Domnului, culminând cu Sf. Liturghie a Învierii de la
care 150 de credincioi, în deplin ordine i respectând strict
hotrârile autoritilor sanitare, au primit Sfânta Lumin i
Patile.
Sptmâna Stâlprilor i Învierea Domnului au aezat parohia noastr pe
calea tradiional a Ortodoxiei de dou ori milenar. De acum suntem la
noi acas!
Pentru durata pandemiei, Sfintele Liturghii ajung în casele
credincioilor notri prin transmisiile directe pe Facebook i pe
website-ul nostru. Accesul în Biseric, prin dragostea Printelui
nostru paroh, este 24/7. Toi cei care vor s se roage oricând, s pun
un pomelnic, sau s aprind o lumânare, pot intra în biseric cu o
cheie care este la îndemâna oricrui credincios.
Duminic, 29 noiembrie 2020, în ajunul zilei de cinstire a Sf.
Apostol Andrei, patronul parohiei noastre, dup 19 ani de la
înfiinare, am srbtorit primul Hram în biserica noastr, în casa nou
a Sfântului Apostol Andrei. Bucuria participrii am trit-o noi cei
puini prezeni, împreun cu Printele nostru Vasile. Din cauza
pandemiei, Preasfinitul Printe Ioan Casian nu a putut fi prezent în
mijlocul parohienilor notri.
Acum, aducând prinos de mulumire Bunului i Milostivului Dumnezeu,
ne rugm s ne ocroteasc de boli nprasnice i spunem împreun cu
Proorocul de acum trei mii de ani: “De n-ar zidi Domnul casa, în
zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pzi Domnul cetatea, în
zadar ar priveghea cel ce o pzete” (Psalmul 126:1).
Slav Lui Dumnezeu pentru toate!
Gheorghe Crian Calgary, Alberta
The Faith Magazine 5
6 October - December 2020
Conceptul de filantropie cretin
„Îngrijirea oamenilor bolnavi i a sracilor reprezint nu numai o
datorie moral a cretinului ca manifestare a dragostei sale fa de
aproapele, aa cum ne înva Mântuitorul Iisus Hristos în Pilda
samarineanului milostiv, ci i o component a misiunii sociale a
Bisericii în înelesul ei de comunitate. Întrucât Fiul lui Dumnezeu
a venit în lume pentru a tmdui „orice boal i orice suferin în
popor” (Matei 4, 23), Biserica întemeiat de Hristos, „Doctorul
sufletelor i al trupurilor noastre”, i constituit de Duhul Sfânt la
Cincizecime este i spital duhovnicesc pentru vindecarea de boli
sufleteti sau patimi, dar i de boli trupeti, prin Taina ungerii
bolnavilor (Sfântul Maslu) i prin îngrijirea lor”1.
Sfinii Prini ai Bisericii au evideniat în lucrrile i faptele lor,
semnificaia filantropiei cretine. Pentru Sfântul Ioan Gur de Aur, a
fi om i a tri înseamn a drui: „Viaa n-ar mai fi cu putin s se menin
dac ai desfiina milostenia, iertarea i iubirea de oameni. Din
pricina aceasta, Dumnezeu n-a lsat milostenia numai pe seama
raiunii [...] Suntem înclinai din fire spre milostenie. Aceasta ne
face s ne revoltm când oamenilor li se face nedreptate, s ni se
zbat inima când vedem c un om este ucis, s plângem când vedem pe
cineva îndurerat. Pentru c Dumnezeu vrea tare mult s se fac lucrul
acesta, a poruncit naturii s contribuie i ea mult la svârirea
milosteniei. Prin aceasta, Dumnezeu ne arat c ine nespus de mult la
milostenie. Gândindu-ne, aadar, la toate acestea, s ne ducem noi
înine la coala milosteniei i s ducem i pe copiii i cunoscuii notri.
Înainte de alte lucruri, omul s învee s miluiasc. Pentru c a milui
înseamn a fi om! […] S învm, dar, s fim milostivi pentru toate
aceste pricini, dar, mai cu seam, pentru c i noi avem nevoie de
mult mil. S nu socotim c trim cât vreme nu facem
milostenie”2.
I. Instituionalizarea filantropiei cretine în cadrul Bisericii
cretine primare i în Imperiul Bizantin. Transferul modelului
bizantin în spaiul românesc medieval
Constituiile Apostolice au instituionalizat de timpuriu filantropia
cretin, iar episcopul a fost investit cu responsabilitatea
administrativ a operei caritabile a Bisericii. El trebuia „s ofere
grij printeasc orfanilor, protecie vduvelor în locul defuncilor lor
soi, compasiune invalizilor, adpost strinilor, hran celor
înfometai, ap celor însetai, haine celor goi, îngrijire bolnavilor,
ajutor prizonierilor. Orfanii, batrânii, cei bolnavi i familiile cu
muli copii erau în special recomandai grijii episcopului”3.
În secolul al IV-lea, veacul de aur al cretinismului, Sfinii Prini
au creat un cadru organizat de desfurare a lucrrii filantropice în
Biseric. Dup modelul Apostolilor care identificau comunitile sau
persoanele cu nevoi i organizau colecte pentru ajutorarea sau
sprijinirea acestora, s-a purces i s-a ajuns de la caritatea
individual la instituionalizarea filantropiei.
În Imperiul bizantin aezmintele caritabile, indiferent de fondator,
erau administrate i deservite de clerici i puse, din chiar momentul
fondrii lor, sub autoritatea episcopilor. Organizarea lor s-a
definitivat în timpul împratului Justinian, odat cu stabilirea
normelor de administrare a bunurilor ecleziastice. Foarte de
timpuriu mnstirea a devenit o for în
viaa social a statului bizantin, iar filantropia, o practic
cotidian în viaa multor aezminte monastice.
Vechiul drept românesc, situat într-o incontestabil descenden
bizantin, a preluat de la acesta obligaiile pe care oamenii
Bisericii le aveau fa de toi dezmoteniii soartei. Ele apar ca atare
în codurile de legi din secolul al XVII-lea: „Arhiereul s fie
iubitoriu de strini, iubitoriu de sraci, de miei”4, iar episcopul
„s poarte grij cu adeverin [...] de lucrurile bisericii i s nu dea
vreunele de acelea rudeloru-i, fr numai ce va hrzi ca unor sraci”5.
Singurele griji mireneti îngduite episcopului, preotului sau
diaconului erau supravegherea averii orfanilor sraci pân la
majoratul acestora sau „ajutorarea vduvelor i purtarea de grij a
mieilor i bolnavilor”6. „Episcopul s îndrzneasc i s mearg la
împratul i la domn pentru sraci i vduve i pentru cei ce ptimesc în
nevoi, s-i roage s le fie într-ajutoriu i mil de ei, s-i
miluiasc”7.
Mnstirile româneti au funcionat i ele dup aceleai principii. În
actele de danie apar uneori ca beneficiari explicii locul destinat
bolnavilor (bolnia) sau adpostul pentru cltori (osptria).
Beneficiare privilegiate ale generozitii tuturor celor care aveau
ceva de druit, mnstirile au fost, la rândul lor, suportul operei
caritabile pe care Biserica o îndeplinea, prin delegare, în contul
întregii societi.
II. Filantropia cretin a domnitorilor rii Româneti întemeiat în
concepia bizantin a monarhiei de drept divin
Actele de ctitorie, dar i de milostenie, ale domnitorilor români -
mari voievozi, care-i legitima în faa istoriei i a veniciei trebuie
analizate i apreciate pe fondul înelegerii funciei lor domnitoare i
al relaiei acestora cu Biserica româneasc ortodox din rile Române.
Doctrina clasic a absolutismului bizantin potrivit creia
domnnitorul este „unsul” lui Dumnezeu, poate fi identificat i în
concepia domnitoare a Evului Mediu românesc8. Concepia domnitoare
medieval a fost bazat pe monarhia de drept divin, potrivit creia
puterea domneasc nu vine de la boieri, ci de la Dumnezeu. Acesta
l-a aezat peste oameni spre a-i conduce cu dreptate i cu blândee.
Domnii rii Româneti, asemenea celor din Moldova, având grij de cele
lumeti, de administrarea rii i de bunstarea supuilor lor, n-au
uitat nicicând de cele dumnezeieti. Au fost cretini adevrai, dând
lui Dumnezeu ce i se cuvine i ocrotind pe cei ce se rugau
Lui.
Opera de excepie a secolului al XVI-lea, „Învturile lui Neagoe
Basarab ctre fiul su Teodosie”, definete în mod articulat
filantropia cretin ca o component constitutiv înelegerii funciei
domnitoare. Lucrarea se refer la milostenie din dou unghiuri
diferite, dar nu lipsite de complementaritate. Milostenia fcut
„sracilor i mieilor i vduvelor de care n-au nimeni nici o grij” se
transform pentru prinii care o practic în „avuia voastr în cer,
unde vei s lcuii în veci, c acolo iaste împriia cea vecinic i
bucuriia cea netrectoare”. Pentru a fi îns cu adevrat eficient,
milostenia aceasta trebuie „împreunat” cu „curia, cu postul, cu
ruga, cu oprirea i cu alte bunti curate”9. În plus ea trebuie fcut
într-ascuns, altminteri transformându-se de fapt în laud i trufie,
adic în pcate capitale10.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
6
Revista Credina 7
Mila domneasc este un concept complex (pe linia filantropiei
imperiale), care desemneaz, în egal msur, gestul obinuit al fiecrui
cretin de a face poman sracilor, dar i o seam de atribute ale
domniei (dragostea pentru supui, simul dreptii i al justei msuri) a
cror punere în fapt definete buna guvernare. Ea are astfel, în
acelai timp, valene morale i valene politice. „Acest raport strict
dintre virtutea principelui i respectul ce-i este acordat asigur
stabilitate domniei i societii, principele exersând în permanen o
comunicare între pietatea sa, care-l pstreaz curat în faa lui
Dumnezeu, i mila fa de supui (relaia semantic dintre piété i pitié,
derivate din « piestas »). Un principe hrpre i avar nu
poate fi demn i nu poate avea parte de cinste, ca atare loialitatea
fa de el este precar: el va fi cu uurin prsit la nevoie, iar nevoia
este mereu aproape”11.
Mnstirile ridicate de ctitori din credin i dragoste pentru Dumnezeu
i semenii lor, i care, în ordine soteriologic, asigurau, prin
înscrierea numelor în pomelnicul „oficial”, pomenirea acestora la
Sfânta Liturghie, erau datoare, la rândul lor, a practica
milostenia. Hrisovul de orânduiala mnstirilor din 10 septembrie
1798, din ara Româneasc, arat c acestea au fost înzestrate de
ctitori cu averi, iar de domni cu orânduieli i canoane „ca, dup
acelea iconomisindu-se i chivernisindu- se, s fie i s stee în veci
la starea lor, pentru faceri de bine de-a pururea i ajutorul celor
sraci întru politiceasca unire i pentru vecinic pomenirea
lor”12.
III. Aezminte filantropice româneti din ara Româneasc în secolele
XVI-XIX
III.1. Bolniele mnstireti
Literatura de specialitate înregistreaz puncte de vedere diferite
referitoare la locul i rolul bolnielor mnstireti în perioada
medieval i modern a istoriei României. Exist un punct de vedere
potrivit cruia bolniele au fost locuri de retragere i de îngrijire
exclusiv pentru clugrii bolnavi i btrâni13 i un alt punct de vedere
potrivit cruia bolniele au fost locuri de retragere i de îngrijire
nu doar pentru clugrii bolnavi i btrâni, ci i pentru persoanele
laice care erau btrâni, fr mijloace de subzisten, bolnavi psihici,
bolnavi incurabili, infirmi, cltori strini, etc14. Lucrrile scrise
pe aceast tem se înscriu în rândul unuia din cele dou puncte de
vedere menionate mai sus, prin evidenierea unor aspecte
specifice.
În secolele XVI-XIX, bolniele au fost ridicate în preajma
numeroaselor mnstiri româneti. Din rândul acestora pot fi
menionate: bolnia de la mnstirea Bistria, Vâlcea - construit de
Neagoe Basarab în anul 1508. Era foarte cutat pentru vindecare, mai
ales datorit moatelor Sfântului Grigorie Decapolitul; bolnia
Simidreni-Flmânzeti din Curtea de Arge. La 24 iulie 1524, Vladislav
al III-lea druia „locului i lcaului numit bolnia de la Simidreni,
unde este hramul Sfântului i slvitului Mucenic Dimitrie i a celor
ce triesc în acest sfânt loc i înc altui loc de binefacere care
este în faa porilor bisericeti de la Mnstirea Arge, numit locul
primitor de cltori, toat cria ce se aduna pentru domnie din judeul
Pdure, burdufe de brânz, cauri i orice venit, totul s fie al
bolniei i adpostului de cltori”15. Acesta este documentul în care
este menionat pentru prima dat termenul de bolni în spaiul
românesc; bolnia de la mnstirea Cozia - construit de Radu Paisie în
anul 1542; bolnia de la mnstirea ,,Dintr-un lemn“ - construit de
Ancua, fiica doamnei Chiajna i a lui Mircea Ciobanul în anul 1559;
bolnia de la mnstirea Sadova - construit de boierii
Craioveti în anul 1692; bolnia de la mnstirea Hurez - construit de
doamna Maria, soia domnului Constantin Brâncoveanu în anul 1696.
Din pisania ce se gsete deasupra uii de la intrare în
bisericua-bolni reiese c soia domnului Constantin Brâncoveanu,
„Doamna Marica Brâncoveanu a zidit aceast sfânt beserecu, bolni,
întru slava de Dumnezeu Nsctoarei Fecioare i Stpânei noastre,
fcându-o ca în veci bun pomenire strmoilor, moilor i prinilor s
rmâie i al lor nemort nume”16; bolnia de la mnstirea Brâncoveni -
construit de Constantin Brâncoveanu în jurul anului 1700; bolnia de
la mnstirea Negru Vod de la Câmpulung Muscel - construit de
nstavnicul Teofan în anul 1718; bolnia de la mnstirea Polovragi -
construit de egumenul Lavrentie în anul 1736; bolnia de la
Episcopia Râmnicului - construit de episcopul Climent în anul 1744;
bolnia de la mnstirea igneti - construit de marele ban Radu Golescu
în anul 1776; bolnia de la mnstirea Cldruani - construit în anul
1817; bolnia de la mnstirea Cernica – Ostrovul Sf. Gheorghe -
construit de Sfântul Ierarh Calinic în perioada streiei sale la
mnstirea Cernica (1818-1850).
Alturi de bolnie, în perioada medieval au funcionat i azile: azilul
sracilor de la Mu - construit de Neagoe Basarab; azilul de lâng
Biserica Sfânta Vineri din Târgovite construit de domnia Blaa
Brâncoveanu (fiica lui Constantin Brâncoveanu), ospicii: ospiciul
Sfânta Vineri din Bucureti - construit de Nicolae Sptarul în anul
1645; ospiciul de la mnstirea Srindar – construit în anul 1786;
ospiciul de la biserica Dudu din Craiova, orfelinate: orfelinatul
pentru fetele orfane lâng Cotroceni - construit de doamna Elena
Cuza în anul 1862, xenoane (case de primire a strinilor): xenonul
de la Simidreni- Flmânzeti din Curtea de Arge (1524); xenonul de
lâng biserica Domnia Blaa din Bucureti.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
7
8 October - December 2020
III.2. Proiectul social - filantropic al mitropolitului Antim
Ivireanul (1708-1716)
Mnstirea Antim trebuia s aib, potrivit inteniei ctitorului, i o
important menire filantropic. În prefaa
Aezmântului, ctitorul îi fcea cunoscut crezul c milostenia deschide
credincioilor uile Împriei cerurilor: „Nici un lucru nu iaste atâta
de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce se fac la
sraci i la sfintele beserici. i pentru aceasta vedem în Sfînta
Evanghelie cum c Domnul nostru Iisus Hristos pre alii nu face
moteni [motenitori] ceretii Sale Împrii, fr numai pre aceia ce au
fcut faceri de bine întru aceast lume, adic pre cei ce au miluit
pre cei sraci, au sturat pe cei flmânzi, au adpat pre cei setoi, au
îmbrcat pe cei goi, au mângâiat pre cei strini i au cutat pe cei
bolnavi i închii”17.
În mod firesc, milosteniile mnstirii fa de cei srmani ocup un spaiu
important în Aezmânt. Ctitorul dispunea ca mnstirea s întrein, timp
de patru ani, trei copii sraci dornici de învtur, angajându-le un
dascl (unul dintre cei doi preoi de mir ai mnstirii) i oferindu-le
hran, îmbrcminte i cri. Grija mnstirii pentru copiii care primeau
învtur pe cheltuiala sa se manifesta i dup încheierea celor patru
ani de coal, fiindu-le oferit un „ajutoriu la nunt” în valoare de
15 taleri, ali 13 taleri primind cei care aveau vocaie preoeasc în
momentul hirotoniei (art. 6). De asemenea, ctitorul a îndatorat
mnstirea s suporte cheltuiala înmormântrii rposailor sraci (art.
7), a prevzut sume pentru miluirea celor întemniai în toate
sâmbetele anului i a srmanilor în fiecare duminic (art. 8-9), o sum
destul de important – 15 taleri – era druit anual unei tinere srace
la cstorie (art. 10), iar alte binefaceri fa de nevoiai erau
stabilite în zilele de prznuire ale Sfinilor Antim, Nicolae, Agata
i Alexie (art. 13). Totodat, ctitorul poruncea s fie gzduii în
mnstire, timp de trei zile,
strinii (art. 11) i s fie cercetai bolnavii, chiar i igani, „c vor
avea osând de nu-i vor cerceta, de vreme ce sunt i ei botezai în
numele Sfintei Troie i sunt cretini ca i noi” (art. 22). Capitolul
31 specifica c în cazul în care veniturile mnstirii creteau,
trebuia ca „aceast rânduial a milosteniei ce s-au hotrât, s se dea
la sraci i la altele câte scriem într-aceste capete”18.
III.3. Spitalele pentru sraci bolnavi
Ca fapt de via urban, spitalul a aprut în spaiul extracarpatic, cel
mai devreme, în prima jumtate a secolului al XVII-lea. Pân târziu,
la începutul epocii moderne, el a fost perceput de o manier negativ
i destinat numai celui aflat în afara comunitii tradiionale,
familia. Obligaia familiei de a se îngriji de membrii ei bolnavi
era codificat i în scris în Cartea româneasc de învtur i în
Îndreptarea legii. Ambele legiuiri prevedeau decderea printelui din
drepturile printeti dac-i va trimite fiul bolnav la spital, « la
casa unde zac calicii i oamenii bolnavi »19. În situaia invers
(fiul ce-i trimite tatl la spital), fiul va fi pedepsit ca un «
ucigtoriu ce face
ucidere grabnic »20. Spitalul era considerat locul marilor
mutilai lipsii de familie, iar mai târziu al contagioilor i, prin
excelen, locul unde se sttea pân la sfâritul vieii sau locul unde
se murea lipsit de mângâierea familiei, într-o societate în care
familia va rmânea pentru mult vreme, înc, una din principalele
forme de solidaritate uman21.
La început, spitalele erau mici, cu câteva încperi, gravitând în
jurul unor mari mnstiri sau biserici închinate unor sfini
tmduitori. Toate spitalele aveau îns obligatoriu un preot, care
oficia cu regularitate slujbele religioase i citea rugciuni celor
ce-l chemau.
Spitalul Colea din Bucureti a fost construit de sptarul Mihai
Cantacuzino, în anul 1704, în curtea Mnstirii Colea, aflat în plin
centru al oraului, în apropierea curii domneti i a vmii oraului.22.
Spitalul cuprindea la înfiinare, 24 de paturi: 12 pentru brbai i 12
pentru femei i o spierie „cu felurite leacuri i feluri de buruieni
tmduitoare”. Era destinat bolnavilor cu „rane”. Destinat
„bolnavilor sraci” i „strinilor bolnavi”, spitalul era deservit de
un personal compus dintr-un
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
8
The Faith Magazine 9
DANIEL la Calendarul cretin ortodox - 2020 al Arhiepiscopiei
Bucuretilor.
Anul omagial al pastoraiei prinilor i copiilor i Anul comemorativ
al
filantropilor ortodoci români, p. 7.
2 SF. IOAN GUR DE AUR, „Omilia a LII-a la Matei”, IV, în:
Scrieri
III, (Prini i Scriitori Bisericeti, 23), trad., introd., indici i
note de Pr.
Dumitru Fecioru, Bucureti, Ed. Institutului Biblic i de Misiune
al
Bisericii Ortodoxe Române, 1994, pp. 607-608.
3 Demetrios J. CONSTANTELOS, Byzantine Philantropy and Social
Welfare, Rutgers University Press, 1968, p. 14-15 apud Ligia LIVAD
-
CADESCHI, De la mil la filantropie. Instituii de asistare a
sracilor din ara
Româneasc i Moldova în secolul al XVIII-lea, Ed. Nemira, 2001, p.
115.
4 Îndreptarea Legii (1652), Ed. Academiei, Bucureti, 1962 p.
79.
5 Îndreptarea Legii, p. 382.
6 Îndreptarea Legii, pp. 387-388.
7 Îndreptarea Legii, p. 450.
8 Titlul oficial al domnitorilor români arat în mod relevant,
întemeirea funciei domnitoare în conceptul monarhiei de drept
divin. În
documentul mnstirii Vodia dat de Vlaicu Vod (1364-1377),
gsim,
pentru prima dat, ideea c domnitorul stpânete prin harul i voia
lui
Dumnezeu. Titlul sun astfel: „Eu cel întru Hristos Dumnezeul
binecredinciosul voievod Vladislav, cu mila lui Dumnezeu, domn a
toat
Ungrovlahia”. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, Ediie
îngrijit de
Dinu C. Giurescu, Ed. All, Bucureti, 2007, p. 247.
9 Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Theodosie, ediie
de
Florica MOISIL, Dan ZAMFIRESCU i G. MIHIL, Ed. Minerva,
Bucureti
1970, p. 245.
10 Ligia LIVAD - CADESCHI, De la mil la filantropie, p. 129.
11 Alexandru DUU, Tradiia în gândirea politic româneasc, în
« Polis »,vol. 3, nr. 3-4, 1996, p. 89, apud Ligia LIVAD
- CADESCHI, De
la mil la filantropie. p. 130.
12 V. A. Urechia, Istoria românilor, tom VII, Bucureti, 1895,
p.
377. 13 „Se pare c în evul mediu, la bolniele mnstireti nu avem a
face
- dei tradiia bizantin venit mai ales prin filiera balcanic, a
fost
totdeauna vie în viaa noastr monahal - cu o perpetuare a marilor
spitale
din Imperiul Bizantin […], ci de adoptarea unei instituii mai
simple, mai
modeste, fr caracter propriu-zis spitalicesc, un loc de retragere i
de
îngrijire exclusiv al clugrilor bolnavi i btrâni i c în aceste
bolnie nu se
ddea o îngrijire medical calificat, ci numai una cu caracter
casnic,
popular. În sfârit, pare tot mai evident c bolnavii laici nu erau
primii
sistematic în bolnie. Altceva este ospitalitatea pe care orice
mnstire o
acorda cltorului sau pelerinului srac, timp de câteva zile,
pare-se
totdeauna în afar de bolni, act de caritate cretin, de omenie, nu
îns
unul cu caracter medical”. Valeriu BOLOGA, „Semnificaia
medico-sanitar
medic, un chirurg, un brbier, îngrijitori i un spier.
Spitalul Pantelimon din Bucureti a fost ctitorit de domnul Grigore
Ghica al II-lea, între anii 1735-1752, pe lâng mnstirea cu hramul
Sfântului tmduitor Pantelimon. În testamentul su, exprimându-i
admiraia pentru înaintaii care au zidit mnstiri i s-au îngrijit de
ele i de prinii clugri, socotete c, pe lâng aceasta, se cade a
purta grija „mai mult i mai cu deadinsul pentru chiverniseala i
odihna celor lipsii, sraci i ticloi bolnavi”. Motivarea
scripturistic pe care o aduce domnitorul este categoric:
„Spitalurile cu sraci covâresc toate celelalte faceri de bine, de
vreme ce cu sracii i cu bolnavii se încheie i s svârec toate
poruncile bisericeti i ale spsitorului nostru, Domnul Hristos”23.
Spitalul avea 12 paturi i era destinat bolnavilor cu afeciuni
cronice. Asistena bolnavilor era efectuat de un medic care vizita
bolnavii de dou ori pe sptmân.
În apropierea acestui spital, acelai ctitor a ridicat Spitalul
Visarion pentru izolarea bolnavilor de cium i lingoare, în jurul
unei bisericue cu hramul Sfântul Visarion (unul dintre sfinii
protectori împotriva ciumei).
Spitalul pentru ciumai de la Dudeti din apropierea Bucuretilor a
fost ctitorit de ctre Alexandru Moruzi, în anul 1796. Cldirile
spitalului erau construite, de asemenea, în jurul unei biserici cu
hramul Sfinilor Haralambie, Alexandru, Visarion i Dimitrie
Basarabov24.
Spitalul Filantropia din Bucureti a fost construit în anul 1811, la
iniiativa doctorului Constantin Caraca. Hrisovul de organizare din
anul 1813 aprecia o capacitate de 200 de paturi. Construit iniial
în interiorul oraului, el a fost mutat ulterior afar din ora.
Spitalul brâncovenesc din Bucureti a fost construit de bneasa Safta
Brâncoveanu, soia banului Grigore Basarab Brâncoveanu, în anii
1835-1838.
Tot în cursul secolului al XVIII-lea au luat fiin o serie de
spitale în oraele Craiova (1737), Slatina (1792), Buzu (1793),
Roman (1797), Târgovite (1822).
Istoricul Nicolae Iorga considera c spitalele laice din secolul al
XVIII-lea, reprezint continuarea, dup câteva secole de ateptare, a
spitalelor bizantine vechi, manifestare fireasc a ceea ce marele
istoric numea „instinctul bizantin” al poporului român25.
Analiza istoric prezentat demonstreaz originea domneasc a majoritii
covâritoare a acestor iniiative filantropice. Ele se justific
preponderent prin comandamentul religios al iubirii aproapelui sau
prin grija pe care domnitorul, de Dumnezeu pus în scaunul rii, o
datoreaz supuilor si26.
Odat cu trecerea timpului, lucrarea de asisten public a fost
instituionalizat de stat. În anul 1775, domnul fanariot Alexandru
Ipsilanti a înfiinat Epitropia obteasc, care prevedea i înfiinarea
Casei de la Sfânta Mitropolie sau lada de milostenie care va
constitui începutul fondului din care aveau s se distribuie
ajutoare celor sraci, vduvelor, invalizilor i orfanilor. Aceast lad
de milostenie era sub controlul unei epitropii formate din
mitropolit, episcopi i Divan27.
În secolul al XIX-lea, Regulamentele organice (1831- 1832) i,
ulterior, reformele bisericeti de stat ale lui Alexandru Ioan Cuza
au adus modificri structurale în organizarea asistenei publice din
Principatele Române.
Pr. prof. univ. dr. Mihail Simion SSUJAN Facultatea de Teologie
Ortodox Justinian
Patriarhul, Universitatea din Bucureti
10 October - December 2020
a bolnielor mnstireti. E necesar dezbaterea problemei
bolnielor
mnstireti ?”, în Mitropolia Olteniei, an XXI, nr. 9–10,
sept.–oct. 1969, p.
681. A se vedea i punctul de vedere al lui Nicolae Vtmanu:
„Ne-am
format convingerea c bolniele mnstireti nu au fost „spitalul
tuturor”, ci
doar o parte din mnstire, în incinta sau vecintatea locaului,
rezervat
clugrilor btrâni i bolnavi, care erau trimii s triasc acolo
separat,
bucurându-se de un regim mai comod în ce privea obligaiile
rituale,
precum i alimentaia. În aceste bolnie deseori mici mnstioare -
anex,
existau bisericue proprii i, firete, cimitire clugreti în jurul
lor. Cu
vremea, acele chilii au disprut i au rmas numai cimitirele sau
osuarele cu
bisericua ca s poarte mai departe numele de bolni. Existena
bolnielor
era neaprat în raport cu numrul clugrilor; pentru mnstirile
mari,
bolniele erau necesare, dar nu se poate spune acelai lucru i
despre
mnstirile sau schiturile cu puini, clugri, ca la Vodia14, unde de
altfel
se pare c presupusa existen a bolniei s-a datorat numai unei
regretabile
erori de lectur a documentului respectiv. În bolnie, clugrii btrâni
i
bolnavi primeau îngrijiri medicale din partea unui frate bolnicer,
care
dispunea de oarecare cunotine, la nivelul medicinii casnice
obinuite”,
Nicolae VTMANU, „Bolnia i vraceavnia”, în Mitropolia Olteniei,
XXI
(1969), 11-12, p. 880. 15 Pompei Samarian, consider c pân la
sfâritul secolului al XVII-
lea, bolnia a fost „spitalul specific românesc”, „spitalul celor
muli, spitalul
tuturor” (Gh. SAMARIAN, Medicina i farmacia în trecutul românesc,
vol. III,
Bucureti, 1938, p. 57.) Bolniele „au fost premergtoarele spitalelor
de
astzi. Ctre ele alergau nu numai bolnavii comunitii mnstireti, ci
toi
cei atrai de faima icoanei fctoare de minuni sau de faima vreunui
clugr
iscusit în vindecarea bolilor [...] veneau aici s-i gseasc
mântuirea
suferinelor trupeti i sufleteti”(Gh. SAMARIAN, Medicina i farmacia
în
trecutul românesc, vol. I, Clrai, 1935. p. 8).
16 Documente privind istoria României, B. ara Româneasc,
veac.
XVI (1501-1525), vol. I, Bucureti, Ed. Academiei, 1951, p.
181.
17 Lucian ROU, Mnstirea Hurez, Ed. Meridiane, Bucureti, 1978,
ed. a II-a, p. 24.
18 SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL, Scrieri. Ediie îngrijit de Arhim.
Mihail STANCIU i Acad. Gabriel TREMPEL, Ed. Basilica,
Bucureti,
2011, pp. 78 -99.
20 Îndreptarea legii, p. 239.
21 Îndreptarea legii, p. 239.
22 Ligia LIVAD - CADESCHI, De la mil la filantropie, p. 186.
23 N. VTMANU, „Contribuii la istoricul înfiinrii spitalului
Colea”, în: Din istoria medicinei româneti i universale, Bucureti,
Ed.
Academiei, 1962, p. 145.
24 Al. GLECU, Eforia spitalelor civile, pp. 77, 188, apud Pr.
Constantin VOICESCU, „Mânstirea i aezmântul spitalicesc
Sfântul
Pantelimon de lâng Bucureti”, în: Biserica Ortodox Român, XCI
(1973),
11-12, p. 1297.
25 G. BARBU, „Spitalul de ciumai Dudeti” în: Din istoria
medicinei
româneti i universale, Bucureti, Ed. Academiei, 1962, p. 213.
26 B. DUESCU, N. MARCU, „Bolnie i spitale româneti în secolul
al XVIII-lea”, în Mitropolia Olteniei, XXI (1969), 11-12, p.
887.
27 Ligia LIVAD - CADESCHI, De la mil la filantropie, p. 200.
28 Pr. Ion VICOVAN, Dai-le voi s mnânce. Filantropia cretin -
Istorie i spiritualitate, Ed. Trinitas, Iai, 2001, p. 128.
pastoraia prinilor i copiilor (pastoraia prinilor-preoi, a
preoteselor
i a copiilor lor) Am cunoscut aceast nou stare, odat cu
începerea
anilor de preoie. De acum peste 35 de ani împlinii! Dup o sptmân de
post i servicii la biseric, atât dimineaa cât i seara, iar peste zi
pe la casele oamenilor; un bolnav, o binecuvântare, o cas de copii
ce trebuiau griji pentru srbtori, dar care nu aveau hinue s ias în
sat spre biseric, aa c, era datoria mea s-i spovedesc i împrtesc
acas, alturi de bunica bolnav i s le scap câiva bnui, ca o
mângâiere bineprimit de perechile de ochi migdalai i buclele de pr
zbârlite.
Dup toat aceast sptmân, Sptmâna cea Mare, dinainte de Înviere, a
urmat slujba cea mare, pân dimineaa, cu urrile pentru toi cretinii
venii la slujb i, într-un târziu, am ajuns acas unde, mama
preoteas, pregtise meticulos masa de srbtoare.
Am fcut rugciunea, printele Vasile a dat binecuvântarea i eram gata
s începem. O btaie în stâlpul porii a întrerupt totul.
-Ce este?
Din poart, o mmic, purtând un prunc în brae i ali trei mai mricei
agai de fust, a rugat pe mama preoteas s vorbeasc cu printele s
mearg la biseric. Prins cu treburi i cu grija de gospodrie, de
copii i
pregtiri, a lsat grija de biserica pentru când e totul gata i iat,
e deja târziu! Printele Vasile s-a ridicat de la mas, a luat cheile
bisericii i a plecat fr o vorb s împlineasc datoria. Noi, cei din
cas, am rmas cumva suspendai pentru c nu mai puteam s continum pân
nu ne adunam cu toii, iar eu, de curând intrat în “familie” eram
ocat de o nou realitate. Printele a venit cam dup o or. Avusese
grij s dea câte ceva fiecrui copil i s le ureze de bine pentru
srbtori. Ne-am aezat i noi la mas i, încet, încet ne-am lsat
învluii de srbtoare i buntile oferite cu drag de mama
preoteas.
Pentru c se apropie de sfârit anul pastoraiei prinilor i copiilor,
m simt îndatorat s v împrtesc câteva gânduri i experiene despre un
anume grup de prini i copii despre care se vorbete mai rar i nu tiu
dac întotdeauna în nota potrivit: prinii - preot i preoteas i
copiii acestora. Oare ei, ce fel de pastoraie ofer?
Pe printele Gheorghe Calciu Dumitreasa l-am cunoscut înainte s
ajung la Seminar. A venit într-o var la schit, unde începusem s
petrec mai mult timp, a venit împreun cu studenii de la teologie i
un sobor de starei, preoi, profesori care fuseser invitai la
clugria
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
10
Revista Credina 11
prietenului meu. Când am ajuns la Bucureti, la Seminar, era deja în
închisoare, iar noi circulam cuvintele pentru tineri i alte predici
ale printelui Calciu, cu mult grij, printre cei socotii de
încredere. L-am vzut dup ce a fost eliberat, înainte s plece în
State; a venit într-o dup- amiaz s se închine în biseric i s ia
ceva documente i lucruri pe care le avea în coal. Era tras la fa,
cu ochii în fundul capului, dar avea o senintate i o lumin care
contrasta izbitor cu negura i agitaia tuturor securitilor i
oficialilor care fremtau pretutindeni. Mai târziu, am adugat la
predicile printelui Calciu i povestea despre copilul dumnealui,
care, de Crciun, pe lista de dorine ctre Mo Crciun, a adugat dorina
de a fi bolnav. Desigur c printele a fost extrem de îngrijorat i,
odat discutând cu copilul, a aflat c, de vreme ce tatl lui pleca
mereu s îngrijeasc bolnavii i nu mai avea timp pentru el, singura
soluie era s fie i el bolnav pentru ca tticul lui s- l îngrijeasc i
pe el i s nu mai plece tot timpul de acas.
Printele Ionic venise de curând la parohie i edea împreun cu soia i
copiii în gazd, într-o cas btrâneasc, rece i cu multe probleme. M-a
primit cu bucurie pentru c dorea s vad icoanele pe care eu le
pictam i despre care auzise de la un confrate. Din bucuria pe care
a avut-o analizând icoanele mele, a avut un moment de deschidere i
a scos dintr-un sertar btrânesc un caiet gros împnat cu foi ataate.
Printele Ionic a început s- mi recite poeme minunate alctuite de
dumnealui, multe pe patul spitalului i dintr-o dat casa aceea
veche, btrâneasc s-a înclzit de parc era un palat cu ferestre
uriae, deschise spre o lume magic, învluit în neguri misterioase.
Bietul printele, era bolnav, o form perfid de diabet, cu
complicaii, la fel i preoteasa. Umpleau biserica de glasurile lor
calde i armonioase, dar printele rsufla uneori greu i obosea destul
de repede. În rest erau numai inim i ajutor pentru toi cei care
bteau la ua sau la poarta bisericii. i azi e un preot iubit, cei
doi copii au crescut, iar eu tot mai tânjesc dup momentele magice,
atât cântarea din biseric dar, mai ales acele poeme sensibile i
pline de magie.
Printele Paul era înalt i subirel, la fel i doamna preoteas. Nu ai
fi crezut c au patru copii i al cincilea gata s se nasc. Printele
avea o voce foarte frumoas i inea o predic inspirat. Gata s ajute
pe oricine i tot mereu cu ochii pe copiii nzdrvani, care ajutau la
slujba totdeauna, iar în timpul liber cutau cotloane mai linitite
în demisolul bisericii s deseneze, s citeasc sau s pun împreun ceva
jocuri, departe de ochii oamenilor. I-am vizitat cu prilejul unui
Sf. Maslu i, pe când edeam la un ceai cu doamna preoteas i copiii,
ua s-a deschis violent i o doamna a nvlit înuntru:
- Doamna preoteas, nu avei cumva detergent de vase, c al nostru s-a
terminat?
Doamna preoteas a rspuns calm, i-a oferit detergentul i a zâmbit.
Eu, care sunt mai nvalnic am remarcat:
- cum e posibil s nvleti în casa unui om, fie i temporar, fr s bai
la u i s ceri voie? Am aflat c erau cu toii terorizai de
imixtiunile continui ale oamenilor în viaa i chiar în lucrurile
personale ale tuturor, ca i cum întreaga familie ar fi fost
proprietatea neînsufleit a oricui are suficient tupeu în acea
parohie.
Au botezat cel de-al cincilea copil, printele a încercat s mai
lucreze ceva peste sptmân, s poat ajuta copiii i s mai ias din
atmosfera îmbâxit din demisol, dar asta a
dus la un val de reclamaii i nemulumiri din partea celor care
transformaser parohia într-un duh strin i viclean.
Nici ierarhul nu a trecut de hârtii i reclamaii, ocupat cu mree
înfptuiri, nici nu a coborât în mijlocul familiei s îneleag
durerile lor, aa c printele a trebuit s plece în Europa. E o
bucurie s vd câte lucruri minunate face Printele Paul într-o
biseric în Italia, într-o comunitate cu duh de credin cretin i ce
zâmbete frumoase au copiii care cresc i înfloresc pe zi ce trece
într-o biseric plin de copii i de împliniri.
Printele Valeric se strduia de ani de zile s renoveze i s
restaureze biserica mândr, cu trecut istoric, legat de un prim
ministru din perioada interbelic i pictat de un italian al crui
nume nu l-am uitat: Umberto Marchetti. A venit s m vad, de mân cu
biatul cel mic, Mitior. Cu ochii negri, migdalai, cu hainele i
ghetuele alandala, cu mucii victorioi, gata s cucereasc obrjorii
îmbujorai. L- a luat preoteasa mea în primire. L-a splat, l-a hrnit
i i-a dat de joac, minunându-se de gropiele din obrjori i ochii
inteligeni i jucui. Printele Valeric alerga zi i noapte s rânduiasc
rosturile bisericii i de multe ori cra i copiii dup el, ori pentru
c nu avea cine sta cu ei, preoteasa mergea la lucru, ori pentru c
plângeau s mearg cu tati, iar printele, cu o inim de aur, nu mai
putea pleca fr ei. Asta însemna c de multe ori dormeau pe bancheta
din spate în main sau se mulumeau cu ceva eugenii i suc, pentru c
nici printele nu avea timp de mas.
Odat, pe când tencuisem i terminasem culoarea în turla mare, cam 14
metri sus pe schel, am avut de pus foia de aur la aureole.
-Printe, nu am suficient schel în spaiul acesta s pot termina de
pus foia i s conturez aureola!
-Nu e nici o problem, a spus deodat printele, o s stau eu acolo,
pui piciorul pe umrul sau pe capul meu i stau aa pân termini ce e
de fcut. A durat peste o jumtate de or, dar printele Valeric nu a
abandonat stoicismul cu care m-a inut cu piciorul pe cap s termin
aureola aceea. Cine, la ce servici poate spune c a fcut aa
ceva?
Acum, bietul printele, cel cu inima mare, a avut câteva atacuri de
inim i, dup câteva spitalizri, a fost scos la pensie i nimeni nu
mai are treab cu el. Copiii sunt mari, unul este preot, altul
inginer, îl iubesc i-l îngrijesc pe tticul lor, iar din partea
bisericii pe care a slujit-o i iubit- o, nu tiu. M sun uneori s-mi
mai spun câte o glum, aa a fost toat viaa i a rmas un
optimist.
Am ales aceste mici întâmplri în încercarea de a v spune c în
Biserica Ortodox este o categorie de oameni despre care se tie
foarte puin i care nu este respectat i nicidecum preuit pe cât s-ar
cuveni. Poate ar trebui s cunoatem i s preuim mai mult aceast
comoar ascuns în vzul lumii.
Eram la o slujb mare, cu ierarhi, cu preoi, cu oficiali i lume
mult. La sfârit preoteasa mea îmi spune:
- M-am aezat pe o banc, eu care nu prea vin în fa în biseric. A
venit o doamn la mine i mi-a spus:
- V rog s v gsii alt loc. Aici este rezervat pentru doamnele
preotese!
- M iertai, sunt doar o simpl preoteas, se pare c nu m încadrez în
ateptrile dumneavoastr!
S-a ridicat i s-a aezat mai în spate, apoi a fost recunoscut de o
doamn preoteas din zon i cu greu a acceptat s-i schimbe din nou
locul.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
11
12 October - December 2020
Iat de ce, cred c ar trebui s ne aplecm i asupra acestui aspect al
vieii Bisericii, al pastoraiei prinilor preoi.
Iat de ce ar trebui s începem s cunoatem druirea, rbdarea,
renunrile i înc mai mult, preaplinul de talente i sensibiliti pe
care îl ofer i îl are de oferit i printele i preoteasa i copiii
preoilor notri.
Pân vom face ceva concret, dac vom face ceva, vreau s aduc omagiul
meu preoilor, în special celor din diaspora, care lucreaz în
diverse domenii, pe lâng parohiile i misiunile mici unde nu sunt
resurse, s-i întrein familia, la fel i doamnele preotese, care
doresc s ofere o via mai bun copiilor lor, la rând cu preoii din
România, care adopt i ajut orfani, copii sraci i pe cei bolnavi i
în nevoie, dincolo de limita posibilitilor, de foarte multe ori
ignorai sau uitai de cei ce ar putea s sprijine la nivelul
conducerii.
Vreau s ofer omagiu preoilor, preoteselor i copiilor de preoi cu
talente i druire în domeniul muzical, care, doar din dragoste i
druire, aduc frumosul i armonia în viaa bisericilor.
Vreau s ofer omagiu celor mai sus pomenii care au talent poetic,
artistic, medical, culinar, organizatoric i care, în bisericile
lor, ofer un plus de cldur i bine celor ce pesc pragul
bisericilor.
Vreau s ofer omagiu copiilor de preoi care, acceptând sacrificiul
prinilor lor i lipsurile misiunii au învat i au devenit oameni cu
educaie i moral înalt i sunt o lumin la locurile de munc i în
familiile lor.
Vreau s ofer rugciunile i suportul meu copiilor de preoi i
preoteselor care se afl acum pe acest drum i s le spun c vor reui
frumos. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu i cu suportul oamenilor de
suflet din jurul bisericii, vor putea i ei oferi tot ce e mai bine
i mai frumos i vor primi bucuria i mângâierea sufletului, dei multe
din momentele de familie au fost i vor fi întrerupte de o alt
familie care va veni, în ultimul moment s-L caute pe Hristos.
Pr. Corneliu Iulian Dragomir Vancouver
Cel de-al 3-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a
Canadei
-Congres Virtual-
În conformitate cu Capitolul 4 din Statutul Episcopiei Ortodoxe
Române a Canadei, Preasfinitul Printe Episcop Ioan Casian a
convocat cel de-al 3-lea Congres al Episcopiei, pentru zilele de
vineri i sâmbt, 16 - 17 octombrie 2020. Datorit situaiei create de
pandemia în curs, nefavorabil deplasrilor i adunrilor în numr mare,
invitaia parohiei ortodoxe române Sf. Nicolae din Surrey, British
Columbia de a gzdui Congresul din acest an nu a putut fi onorat. În
consecin, Congresul s-a desfurat ”on line” pe platforma Zoom.
În dup-amiaza de vineri, 16 octombrie 2020, a avut loc conferina
pastoral a preoilor avându-l ca invitat de onoare pe Preasfinitul
Printe Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, care a inut
conferina cu tema– “Cum s slujim lui Dumnezeu Cel Viu în duh i în
adevr – lmuriri în vremuri de confuzie.” Conferina a fost urmrit cu
mult interes i a urmat o serie de întrebri i rspunsuri.
Congresul a debutat sâmbt, 17 octombrie, cu oficierea Sfintei
Liturghii de ctre Preasfinitul Printe Ioan Casian, Episcopul
Ortodox Român al Canadei, alturi de slujitorii Catedralei
Episcopale Sf. M. Mc. Gheorghe din Saint-Hubert. La sfâritul Sf.
Liturghii a avut loc slujba de Tedeum, cu prilejul deschiderii
lucrrilor Congresului Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei.
Rspunsurile la stran au fost date de Protopsaltul Catedralei
Episcopale, Dl. Valentin Botu. Ambele slujbe au fost transmise pe
pagina oficial de Facebook a Episcopiei, fiind urmrit de preoi,
delegai i de credincioi din întreaga Canad.
La orele dup-amiezii, Chiriarhul locului, PS Ioan Casian, a deschis
lucrrile celui de-al 3-lea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a
Canadei cu obinuita rugciune, dup care l-a prezentat pe cel de-al
doilea invitat de onoare, Înaltpreasfinitul Mitropolit Serafim al
Germaniei, Europei Centrale i de Nord, care a susinut conferina cu
titlul “Inima ca loc de întâlnire a omului cu Dumnezeu prin
rugciune.” Vorbitorul a accentuat importana rugciunii lui Iisus,
aducând exemple din experiena personal, spre edificarea
asculttorilor.
Dup conferin, Preasfinitul Printe Ioan Casian a mulumit
Înaltpreasfinitului Serafim pentru cuvântul duhovnicesc care a
ptruns la inima tuturor participanilor, mulumiri la care a subscris
i IPS Mitropolit Nicolae al celor dou Americi.
S-a fcut, apoi, apelul nominal i a fost aprobat Agenda de
lucru.
A urmat mesajul IPS Printe Nicolae, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române a Statelor Unite ale Americii i Mitropolit al
Mitropoliei Ortodoxe Române a celor dou Americi, adresat
participanilor la Congresul Episcopiei noastre, urând
participanilor succes la lucrrile Congresului i tuturor preoilor i
parohiilor în împreuna- misiune de propovduire a Evangheliei în
lumea nou, America de Nord.
Au fost numite comisiile de secretariat, acreditare, propuneri i de
numire i s-a citit i aprobat Procesul- verbal al celui de al 2-lea
Congres al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei care a avut loc în
perioada, 29 iunie - 1 iulie 2018 în Windsor, Ontario.
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
12
The Faith Magazine 13
Apoi, Preasfinitul Ioan Casian a prezentat raportul activitilor
Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei de la ultimul congres pân în
prezent. Raportul Preasfiniei Sale a avut ca moto cuvintele lui
Avva Isaia Pustnicul: “Împrejurrile cer de la noi rugciune, precum
valurile, vijeliile i furtunile cer cârmaci. Cci suntem supui la
atacul gândurilor, atât ale virtuii, cât i ale pcatului. Iar stpân
peste patimi este gândul cel evlavios i iubitor de Dumnezeu,”
iar ca titlu: ”Biserica – o corabie a mântuirii i mijloc al
comuniunii cu Dumnezeu i între oameni.” Preasfinia Sa a vorbit
despre: elul i scopurile misiunii noastre; Corabia ca imagine a
Bisericii; Premisele unei viziuni mai ‘eficiente i pragmatice;’
Spaiul geografic i demografic al responsabilitii noastre; Susinere
teologico - pastoral (înfiinarea unui Institut de teologie – Sf.
Maxim Mrturisitorul – cu profesori din România i din Canada);
Misiunea; O schimbare care vine doar printr-o educare în credin/a
credinei; Publicaii i media – un departament suport; Slujirea
sfinitoare – parte a consolidrii noastre spirituale; Administraia –
o reflectare a disciplinei spirituale; Ameliorarea situaiei
financiare i a beneficiilor de sntate ale clerului. În concluzie, a
mulumit “tuturor celor care au participat la coordonarea i
susinerea financiar a activitilor Episcopiei Ortodoxe Române a
Canadei – membrilor Consiliului Eparhial, preoilor i diaconilor din
Episcopie, cântreilor, paraclisierilor i “altar boys” din
bisericile noastre, membrilor Consiliilor parohiale,
profesoarelor(rilor) colilor duminicale din cuprinsul Eparhiei,
organizaiilor AROLA, ROYA, taberelor Sf. Veronica, Sf. Teodora, Sf.
Ap. Andrei, departamentul de comunicare, precum i tuturor membrilor
parohiilor, misiunilor i mnstirii, – pentru efortul fcut, pentru
perseveren, spirit de sacrificiu i pentru înelegere. Nu uitai c tot
ce facem acum sdim smâna credinei în sufletul tinerilor notri
pentru ca mai târziu, generaiile care ne vor urma s culeag roadele,
aa cum
am cules i noi roadele înaintailor notri.” Chiriarhul a îndemnat
membrii clerici i laici s “continue s intensifice activitatea
misionar în rândul comunitilor româneti din Canada.”
Preasfinitul Printe Ioan Casian a pus, de asemenea, la dispoziia
participanilor Itinerarul Pastoral i activitatea Preasfiniei Sale
pentru perioada iulie 2018 - octombrie 2020, sistematizat în 3
sub-capitole: Activitatea sacramental – liturgic; Activitatea
cultural – educaional i Activitatea administrativ –
bisericeasc.
Dup raportul Preasfiniyului Ioan Casian, Pr. Vicar- administrativ
George Bazgan a mulumit din partea tuturor preoilor i mirenilor
Preasfiniei Sale pentru toat grija printeasc pe care o are pentru
turma care i-a fost încredinat.
Au fost prezentate i aprobate i celelalte rapoarte de activitate
ale membrilor Consiliului Eparhial: Pr. Vicar- administrativ George
Bazgan, Pr. George Chic, Protopop de Est, Pr. Viorel encaliuc,
Protopop de Centru, Pr. Mircea Panciuk, Protopop de Vest, Pr.
Olimpiu Mrginean, Secretar Eparhial i Pr. Petre Busuioc, Inspector
Eparhial. D-na Claudia Aileni, preedinta AROLA, a prezentat
raportul de activitate al asociaiei pentru ultima perioad, iar
tânrul Pompiliu Gîrlona, reprezentantul preedintelui ROYA, Rare
Rducu a dat citire Raportului ROYA. De asemenea, s-a prezentat
activitatea taberelor tinerilor din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe
Române a Canadei a cror coordonatori sunt: Pr. Corneliu Iulian
Dragomir - tabra Sf. Veronica, Pr. Vasile Aileni i Dna Carmen
Ognean - tabra Sf. Cuv. Teodora de la Sihla i doamnele Corina
Goleac i Anca Coza - tabra Sf. Ap. Andrei.
A fost, de asemenea, prezentat activitatea caritabil de la
Catedrala Episcopal, având drept coordonator pe Dna Otilia
Postolache. Activitatea departamentului de
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
13
14 October - December 2020
Serbian Patriarch +Irinej (1930-2020)
His Holiness Serbian Patriarch Irinej (Gavrilovic) fell asleep in
the Lord on the eve of the feast of the Synaxis of the Holy
Archangel Michael and all the Bodiless Powers in the Military Covid
Hospital in Belgrade, Serbia, on Friday, November 20, 2020. The
45th successor on the throne of St. Sava, the first Archbishop and
Enlightener of the Serbs, became yet another victim of the COVID-19
virus, which has caused much pain and suffering to many, tragically
bringing havoc to the entire planet. Prior to being hospitalized,
His Holiness celebrated his last Divine Liturgy at the Holy
Resurrection Cathedral in Podgorica, Montenegro, attending the
funeral of Metropolitan Amfilohije, one of the most prominent
hierarchs and theologians of our time.
His pious parents, Zdravko and Milijana Gavrilovic from the village
of Vidova near Cacak, and together with them the entire Serbian
family, were blessed by the Lord, on August 28, 1930, with the
birth of their first child, a son, whose baptismal name was
Miroslav. At the age of six, his father reposed in the Lord, and it
was his mother who raised him, his brother and sister. His eyes
would always light up as he would speak about his mother who was a
very pious, courageous and hard-working woman. After tragically
losing her husband, she never re-married. Instead, she labored
extremely hard to raise her children in a Christian manner.
Frequently she took them to the Monastery Jovanje, one of ten
monasteries in the Ovcar-Kablar region, located on both sides of
the Morava river, also known as the “Serbian Holy Mountain”. In the
Blagovestenje (Annunciation) Monastery, located on this holy
mountain, is where he first met our late Patriarch +Pavle of
blessed memory, before he even became a monk. Their paths would
later cross many times in their dedicated service to our Holy
Church. He finished elementary school in his native village, high
school in Cacak and Seminary in Prizren, in Kosovo
and Metohija. Thereafter, he graduated from the Faculty of Theology
in Belgrade.
After completing the compulsory military service, he was appointed
professor of Sts Cyril and Methodius Seminary in Prizren. Prior to
accepting this appointment, in October of 1959, he received
monastic tonsure in the monastery of Rakovica, near Belgrade, by
Serbian Patriarch German, receiving the monastic name Irinej. In
the same month, on the day of St. Petka, in the church of Ruzica on
Kalemegdan, Belgrade, he was ordained a hieromonk. As professor at
the Prizren Seminary, he spent one year in postgraduate theological
studies in Athens, Greece. In 1969, he was appointed principal of
the Monastic School in Ostrog Monastery in Montenegro. Later, he
returned again to Prizren, to the position of Principal of this
well-known Seminary. In the old royal city of Prizren, he became
even closer to his predecessor, Patriarch Pavle, who was then
bishop of the Diocese of Kosovo and Metohija for 33 years.
According to his own words, the years spent in Kosovo and Metohija
were the best years of his life. Bishop Pavle, a strict and
dedicated monk and ascetic, made a profound influence on his life.
For a year, Bishop Pavle was his professor at the Seminary, and now
after becoming the principal of the Seminary, they both again
resided in the same city.
In 1974, he was elected Vicar Bishop of the Serbian Patriarch,
given the title of Bishop of Moravica. His parting with Kosovo and
Metohija was very difficult and emotional. Reminiscing about those
days, Patriarch remembered both the students and him crying. It was
not just the students that he was leaving behind, but his
colleagues, friends, the city and his spiritual teacher and guide,
Bishop Pavle, a confessor and a walking saint. Most of all, it was
the sacred land of Kosovo and Metohija, home of 1500 Orthodox holy
monasteries, churches and shrines. Since then, and until his last
breath, Kosovo and Metohija was to him a Serbian Holy
comunicare (Publicaii i media) a Episcopiei a fost prezentat de PS
Ioan Casian, care a mulumit Pr. Vicar administrativ George Bazgan
(Revista i Almanahul Credina), coordonatorului Dl. tefan
Athenagoras, domnilor Alexandru Popovici (website design), Valentin
Botu i Marius Constantin Popa (technic transmisii video/audio pe
facebook i youtube).
Dl. Adrian Ptru, asistat de Dl. Luca Lazr au prezentat Raportul
financiar al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei, pentru perioada
2018-2020, precum i bugetul Eparhiei pentru perioada 2020-2021,
care au fost aprobate.
S-a aprobat moiunea special de a se prelungi mandatele, pentru înc
doi ani, ale Consiliului Eparhial, Consistoriului Mitropolitan i
Consistoriul Eparhial: ”inând seama de circumstanele speciale
create de aceast Pandemie mondial, care ne-a împiedicat s organizm
cel de-al 3-lea Congresul al Eparhiei noastre în condiii normale,
Consiliul Eparhial recomand Congresului PRELUNGIREA MANDATULUI
persoanelor care sunt în funcie în prezent în Consiliul Eparhial,
în
Consistoriul mitropolitan i eparhial pentru înc un mandat de doi
ani sau pân la Congresul viitor care se va ine în persoan. Prin
urmare, printele George Bazgan, în calitate de Vicar administrativ,
PROPUNE Congresului adoptarea acestei moiuni.”
Spre final, Pr. Vicar-administrativ George Bazgan a dat citire
mesajelor oficiale adresate Preafericitului Printe Patriarh Daniel,
IPS Mitropolit Nicolae, precum i autoritilor locale, provinciale i
federale canadiene.
Lucrrile celui de-al treilea Congres al Episcopiei Ortodoxe Române
a Canadei s-au încheiat cu cuvântul Eparhiotului Episcopiei,
Preasfinitul Printe Ioan Casian, care a multumit tuturor
participanilor, îndemnând la sporirea eforturilor de slujire lui
Dumnezeu i oamenilor.
A urmat rugciunea final, ”Cuvine-se cu adevrat,” cântat de toi cei
prezeni i binecuvântarea arhiereasc.
Slav lui Dumnezeu pentru toate!
tefan Athenagoras New York
Revista Credina 15
Land and a sacred cradle of our culture and national identity. He
never ceased praying, protecting and helping our holy shrines and
people there.
After serving as a Vicar Bishop for only a year, in 1975 he was
elected Bishop of the Diocese of Nis. Bearing in mind that the
communist regime in the former Yugoslavia was at its peak at that
time, it was not an easy endeavor to be a Bishop of a church that
was in every possible way marginalized and persecuted. However,
Bishop Irinej’s virtues of wisdom, patience and humility helped him
not only preserve what he inherited from his predecessors, but also
enhance the spiritual life of his flock. In fact, through his
tireless acts of labor and missionary work, he prepared the path
for the church to blossom, following the fall of communism.
Following the repose of Patriarch Pavle of blessed memory and the
end of a very painful time for the Serbian people, by the will of
the Holy Spirit and the Assembly of Bishops of the Serbian Orthodox
Church, Bishop Irinej of Nis was elected Archbishop of Pec,
Metropolitan of Belgrade- Karlovci and Serbian Patriarch. The Holy
Assembly was held on January 22, 2010, in Belgrade, while the
enthronement of His Holiness took place the next day, January 23,
2010, during the Holy Hierarchical Liturgy in Belgrade’s Cathedral
of St. Archangel Michael. The solemn Liturgy was officiated by the
elected Serbian Patriarch Irinej with the concelebration of his
brother Bishops, priests and deacons, as well as representatives of
the Russian and Greek Orthodox Churches. Patriarch Irinej was
formally enthroned to the ancient throne of the Serbian Patriarchs
in the Patriarchate of Pec Monastery on October 3, 2010, with the
participation of the representatives of all sister Orthodox
Churches. All the members of the Holy Assembly of Bishops remember
the day of the election and the fact that Bishop Irinej humbly
refused to accept the nomination. However, following a sincere plea
and encouragement from all, and being a monk at heart, he
obediently accepted.
Being the Patriarch of the Serbian Orthodox Church is not an easy
calling by any means. For a long time, there has not been ease and
peace, if any, for the Serbian Orthodox Church, its shepherds, as
well as for the entire Serbian people. Patriarch Irinej succeeded
Patriarch Pavle, a unique and saintly person who earned a very
special reputation and love beyond the church and the faithful. The
burden he took on was not at all light, since the wounds from the
wars were still fresh and bleeding amongst the Serbian people.
Nevertheless, a new time had come, a time for swords to be replaced
by plows, and a completely different attitude of the state and
society towards religion in general, from which the Serbian
Orthodox Church was not excluded. During the time of Patriarch
German, the Church survived on the
margins of the state, and during the time of Patriarch Pavle the
Church was among the refugees and in the shelters with its people.
The era of Patriarch Irinej was not during wartime, but it was by
no means a peaceful time. That is why he often said that the ship
of the Serbian Orthodox Church historically sailed between Scylla
and Charybdis, and the time of his patriarchate was not any
easier.
Patriarch Irinej was a very gifted person, decorated with many
Christian virtues, especially the virtue of peace. Etymologically,
both his names, the one obtained at baptism and his monastic name,
mean peace. Indeed, he was a man of Christ’s peace, a peacemaker
among people, among Christians and among nations, and above all
among his own people, to whom he was a spiritual father for the
past ten years. During very difficult times, from the very
beginning
of His Patriarchal service, His Holiness advocated for peace and
dialogue within the boundaries of our Holy Orthodox Church and
beyond. The unity of the Orthodox Church on a Pan-Orthodox level
was of the utmost importance to him. He always wanted disagreements
to be resolved in the spirit of conciliarity at councils, as in the
first centuries of Christianity. He wanted the primacy in the
Church to be the primacy in service and love, and not in the
demonstration of power and authority. As such, all the leaders of
the local Orthodox Churches knew him, and with his innate wisdom,
he always stood on the side of truth, standing above internal
church frictions. He was a man of peace and dialogue, but also a
man of principle. That is why, within the Orthodox Church as a
whole, he enjoyed the trust, respect and love of the primates of
all autocephalous Orthodox Churches. And, in his relationship
with others, non-Orthodox Christians and non-Christians, during
every dialogue, at every meeting, he was open, honest, and sincere.
With the same kindness and love he received Orthodox, he embraced
all other people as well. Very often, in many of his sermons and
lectures, he would repeatedly state we are all children of God,
created in His image and likeness. In October of 2014, His Holiness
Serbian Patriarch Irinej hosted the Pan-Orthodox celebration of the
1700th anniversary of the Edict of Milan in Nis, Serbia, the
birth-place of Emperor Constantine.
As a good shepherd, Patriarch Irinej traveled tirelessly and
visited many countries where his flock settled, especially in
Europe, Canada, USA, South Africa and Australia. He visited our
faithful in the United States of America on numerous occasions,
both as a Bishop and Patriarch. On two different occasions, he
served as locum tenens of the Midwestern American Diocese,
profoundly working on bringing peace, harmony and unity to his
faithful. He had deep knowledge and understanding of the challenges
the Orthodox Church in the diaspora was facing, and using his
wisdom and experience, he helped resolve even those problems that
seemed to be unsurmountable. He often said there was no obstacle
that could not be resolved through
October-December.2020.qxp_Magazine 2A2 12/31/20 11:14 AM Page
15
16 October - December 2020
open, honest and sincere dialogue. He fatherly pleaded with his
faithful, although far away from their homeland, that they should
keep the Orthodox faith, preserve their language, identity and
opulent culture, and live in peace and harmony with all, respecting
the laws of the countries of where they now live.
At the beginning of May 2017, the incorrupt relics of St.
Mardarije, first Serbian Bishop in the USA and Canada, were
discovered at St. Sava Monastery in Libertyville, Illinois. This
brought great spiritual joy and comfort to the Orthodox faithful
all over the world. Immediately upon hearing this, overwhelmed with
gladness, His Holiness began preaching and spreading this great
news to the flock in our homeland. Two months later, in the middle
of July, he came to America and took part in the festive
glorification of St. Mardarije of Libertyville. This glorious
liturgical celebration was indeed a true manifestation of brotherly
love and unity of all Orthodox Christians in America, as all of
them prayerfully participated in these splendid festivities. Truly,
as king David said long ago, God is wonderful in His saints! Seeing
a great multitude of faithful and rejoicing in the presence of all
Orthodox jurisdictions in America, His Holiness proclaimed, “No one
can unite the people as the Saints of God can!”. These were the
holy words of a true shepherd who loves all and desires the
salvation of all!
Patriarch Irinej’s service to our Holy Church includes sixty years
of monastic life, thirty-five years as a diocesan Bishop and ten
years as Patriarch. Under his leadership, the Serbian Patriarchate
has published an exceptional number of theological, academic,
liturgical, as well as popular books for education and the
spiritual uplifting of the faithful. His Holiness is well known as
a great preacher who uses every opportunity to teach the Word of
God to all people. Most recently, the Diocese of Nis published a
collection of his sermons delivered in the Diocese of Nis while he
was its Diocesan Bishop. During his decades of dedicated and
fruitful service to the Church, His Holiness acquired a wealth of
wisdom and experience, which was combined with the virtues of
humility, meekness and compassion, making him a firm and unshakable
pillar of our Church.
Following his repose, one prominent Serbian Orthodox intellectual
succinctly described his personality: His softness was his
strength, and his restraint was his wisdom. Another dedicated
believer, summarizing all his life and all the dimensions of his
personality, in one sentence stated: The peaceful hand of Patriarch
Irinej, without rhetoric and pomp, firmly held the rudder of our
Church, making sure that we never forget the Serbian state and
never give up the Serbian people and our holy Kosovo and Metohija.
Our late Patriarch exemplified these ideals continuously, with the
full support and consent of all the hierarchs, all the clergy and
monastics, and all the fullness of the faithful of God of our Holy
Church. He always emphasized that Kosovo and Metohija is the most
difficult and painful Serbian wound. He considered his years of
service in Prizren to be the most precious period for his spiritual
and national maturity. There he developed a profound awareness of
the irreplaceable metaphysical dimension that Kosovo and Metohija
has in the existence of the Serbian national being. In addition, he
always provided paternal care for the suffering Serbian people in
Kosovo and Metohija and did everything in his power to help them
survive and remain in their centuries old monasteries, churches and
homes. Truly, his heart ached every day
because of Kosovo and Metohija. To him, as well as to all our
faithful, Kosovo and Metohija is more than just a territory and
land. It is our Holy Land and the cradle of our cultural and
national identity.
The past few decades have been a time of spiritual rebirth and
renewal of Orthodox spirituality and faith in all Orthodox
countries, especially in Eastern Europe. Alongside the spiritual
renewal, there was also a revival of monastic life and communities
and charitable activities of the Church. Hundreds of ruined and
neglected monasteries, churches and shrines have been renovated and
even more new ones have been built. In all these activities, the
role of Patriarch Irinej was vital. Upon the invitation of the
local hierarchs, he consecrated many holy places of worship,
teaching the faithful and proclaiming the word of peace, hope and
love. Neither his age nor various daily responsibilities and duties
prevented him from visiting his flock in Montenegro, Republic of
Srpska, Croatia, Slovenia, and many other places. He was not only
the spiritual father and Patriarch of our church, but also the
unifier of the Serbian people. The crown of his patriarchate was
the completion of one of the largest and most beautiful Orthodox
churches in the world – the Cathedral of St. Sava on Vracar, in
Belgrade. The project, which began in 1935, was completed during
the time of his Patriarchate. Although he did not live to take part
in the consecration of this glorious church, he was the first
Patriarch to be buried in its crypt. Thus, like in the early
Christian Church, he built himself into the very foundation of the
house of God.
His Holiness never made quick or rushed decisions, rather, in the
matter of all important subjects, in the spirit of conciliarity, he
would first hear the opinion of the other members of the Holy Synod
or the Holy Assembly and then proceed. The fundamental principles
in his life were his monastic vows of obedience and humility. On
one hand, he was obedient to God and His Holy Church, on the other,
he was a servant to all. Patriarch Irinej was a godly man, who knew
when and how to speak, and when to be silent and to listen. His
beloved saint was St. John Climacus, who said: Obedience is an
abandonment of discernment in a wealth of discernment.
Nevertheless, when he was silent, his words traveled further and
reached deeper. Through silence and calm, he prepared himself for
the life of the world to come. As St. Issac the Syrian said: Words
are an organ of the present life, and silence is an instrument of
the life which is to come.
In this temporary and transient world, Patriarch Irinej of blessed
memory lived a life worthy of the calling for which he was called
and thus prepared himself a building from God, a house not made
with hands, eternal in the heavens (II Cor 5: 1). His entire
earthly life was dedicated to the service of God and His Holy
Church, from the moment he was born and taken to the church by his
loving mother, until the moment he was taken by the angels to the
eternal bosom of his Mother Church. Having been a faithful servant
of the Lord and good steward to his flock, he rejoices in the words
of our Lord: “Well done, good and faithful servant; you have been
faithful over a few things, I will make you ruler over many things.
Enter into the joy of your Lord.” (Mt. 25: 21)
Bishop Longin of New Gracanica-
Midwestern America
The Faith Magazine 17
The Lord’s Nativity - the restoration of man’s dialogue with
God
“And the Word became flesh
and dwelt among us” (John 1:14).
In detailing the act of God’s creation, the book of Genesis is
telling us that of all the creatures made by the Almighty God, man
was the only one endowed with reason and the ability to speak. If
we equate reason with intelligence, then we can say that man was
created with the gift of intelligible speech. This means that he
was able to make himself understood (to make sense) and at the same
time, capable to understand (process) when (what) someone else
spoke with him. Since in the very beginning the only one who could
speak with man was God Himself, we can say that man was created as
a partner of dialogue with God, his Creator. In fact, the book of
Genesis relates to us the pre and post fall dialogue between God
and man. The same book of Genesis tells us that the creation of man
came as a consequence of God’s dialogue (decision) among the three
persons of the Holy Trinity: Father, Son and Holy Spirit: “Let us
make man…”, and that he was created “in Our image, according to Our
likeness” (1:26).
Having been created in the image of God, man is capable of
perceiving God’s word and of preserving it. The word of God can be
expressed adequately in the language of man. The word of God is not
diminished while it resounds in human language. The fact is that
the Bible is the Word of God in the language of man.
When you have a dialogue with somebody, you communicate back and
forth with your partner. The question is: how could m