Tranziţia sistemului de sănătate

În dezvoltarea istorică a sistemului de sănătate, România are o lungă tradiţie în organizarea sistemului de asistenţă sanitară.

Între primul şi cel de al doilea razboi mondial, a existat un

sistem de asigurări sociale bazat pe modelul Bismarck, model care funcţionează în Germania, Austria, Belgia, Franţa, Olanda.

Sistemul are o acoperire largă, cu performanţe medicale

înalte, dar cu cheltuieli mari. Categoriile de populaţie fără asigurare nu au acces la

beneficiile sistemului

Contribuţii la găsirea modalităţilor de îmbunătăţire a sistemului serviciilor de sănătate din România şi de evitare a erorilor reieşite din experienţa ţărilor europene din perioada post-aderare se regăsesc în continuarea acţiunilor reformatoare şi în utilizarea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în concordanţă cu strategia UE în domeniu, pentru asigurarea dezideratului comun al ţărilor membre UE,

“sănătate pentru toţi”.

Reforma sistemul de sănătate

Sistemul sanitar din România se află într-un proces de rapidă transformare.

În acest context, una dintre cele mai importante probleme este legată de

• autoritatea şi coordonarea întregului proces al transformării cu• pregătirea procesului de schimbare • fără a demonta sistemul existent până la adoptarea unei noi politici

de sănătate. Astfel, au fost create organisme noi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi pachete legislative Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate, Reforma sănătăţii cu

roluri importante în domeniul asistenţei medicale, dar cu limite manageriale şi administrative, funcţionând alături de cele

“vechi” care nu şi-au ajustat structura şi funcţia în concordanţă cu noile realităţi.

Obiectivele propuse în cadrul reformei

• descentralizarea organizatorică, structurală, financiară şi echitabilă a fondurilor ;

• promovarea unui sistem de sănătate privat;• posibilitatea separării funcţiilor manageriale;• gestionarea fondurilor prin Casa Naţională de Asigurări de

Sănătate cu înlăturarea dependenţei de Ministerul Finanţelor;

• programe de sănătate naţionale sau europene;• asigurări sociale obligatorii care să îndeplinească cerinţa

de echitate şi să reflecte starea de necesitate; • înfiinţarea unui cadru legal pentru asigurările private de

sănătate.

Prioritizarea acestor obiective este destul de dificilă în cadrul unui sistem de sănătate reformat dacă avem în vedere

• moştenirea în materie de dotare materială şi profesională,

• iar scopul urmărit vizează • atingerea unui nivelul de practică medicală

europeană comparabil şi compatibil cu ultimele noutăţi în domeniu,

• promovarea medicinii preventive, • cercetare, • aplicarea de tehnici medicale la scară naţională.

De ce reforma în sănătate este în mod particular dificilă

şi

în ce măsură un sistem sanitar este mai bun decât altul?

• În comparaţie cu alte domenii ale politicii şi strategiilor publice, reforma sectorului de sănătate este de multe ori dificilă, deoarece

• sunt multe segmente ale sectorului de sănătate organizate şi finanţate în moduri diferite, folosind personal cu pregătire profesională diferită.

• Această complexitate rezultă şi din limitele cunoştinţelor disponibile referitoare la

cum?, de ce? şi unde? • îngrijirile medicale funcţionează cel mai bine.

În România noul sistem de asigurări de sănătate, inspirat de o versiune modificată a modelului Bismarck a fost introdus odată cu Legea Asigurarilor Sociale de Sanatate Legea nr.145/1997.

Din analiza obiectivelor sistemului de asigurări de sănătate se pot reţine o serie de caracteristici care pot fi grupate în avantaje şi dezavantaje:

Avantaje:• creşterea descentralizării sistemului de sănătate ;• fondurile destinate sistemului de sănătate sunt

independente de schimbările politice; • calitatea asistenţei medicale poate fi real

îmbunătăţită prin impunerea de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a unor standarde de calitate ;

• definirea clară a pachetului serviciilor de sănătate; • introducerea de tehnici performante cu susţinere

financiară;• aplicarea screening-urilor pe categorii de boli.

Dezavantaje:– dificultatea stabilirii contribuţiei ce trebuie

plătită de persoanele liber profesioniste ,având în vedere variaţia veniturilor realizate de aceştia;

– necesitatea acoperirii şi persoanelor nesalariate;

– asigurările de sănătate reprezintă un fel de “taxă pe muncă”, ceea ce implică un cost adiţional pentru angajatori.

Servicii de sănătate – de la necesitate la utilizare

• SISTEMUL DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE:

• resurse umane

• resurse financiare

• resurse materiale

• resurse informaţionale

• resurse simbolice

• Politici de sănătate

complexitatea relaţiilor între factorii care influenţează;

• sănătatea,

• intervenţii,

• echilibru,

• resurse.

Modelul actual grupeaza diferiti determinanti ai sanatatii la care se adauga rapunsul idividual al gazdei care include intelesul epidemiologic clasic.

Comportamentul nu mai este vazut ca un factor independent care tine de libertatea de alegere a individului care il responsabilizeaza pentru comportament nesanogene.

Comportamentul este considerat un raspuns complex, individual la factorii de mediu in special cei sociali si economici.

Presiunea grupului social din care face parte individul cat si mijloacele economice de care acesta dispune pot conditiona in mod considerabil

alegerea individului asupra comportamentului.

• Reinterpretarea factorilor biologici este o alta propunere lansata de catre acest model care vine tot ca un raspuns de natura biologica individuala constitutionala la factorii de mediu sociali si fizici pe un anumit fond de receptivitate determinat genetic.

Exp.• Influenta evenimentelor sociale preluate si asimilate de catre

sistemul nervos dar si cel afectiv este sustinuta de constatarea disfunctionalitatilor endocrine si imunologice comunicate in literatura de specialitate.

• Acestea la randul lor fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent la factori responsabili de aparitia bolii.