Tratament Schizofrenie

8/17/2019 Tratament Schizofrenie

1/10

Sursa documentului: http://www.encognitive.com/node/6344

Tratamentul schizofreniei

Introducere

La începutul lunii ianuarie 1995, o pacientă de 24 de ani a fost la biroul meu cu părinţii ei. Părinţiierau veseli, pacienta era exuberantă. Era normală după criteriile mele. Mi-a spus că ea intenţionează să se inscrie la Universitatea Simon Fraser. O vazusem prima dată cu 10 luni înainte. Fuseseschizofrenică timp de patru ani si lua doze mari de medicamente, inclusiv unul dintre cele mairecente şi aclamate.Psihiatrii ei o informasera pe ea şi pe familia ei că nu se va recupera, dar că s-arputea stabiliza pe tranchilizante în jurul varstei de 30 de ani.

Cat se merită pentru a salva un om de la soarta celor cronic tranchilizaţi psihotic, care abia reuşescsă se stabilizeze? Îi rog pe toţi doctorii să se răsplătească pe ei înşişi şi pacienţii lor fiind martori laaceste recuperări. Nu aşteptaţi după psihiatrii lor. Aceştia sunt la fel de “avant guard” ca şi acum 30de ani. Faceţi acest lucru singuri.

Am practicat medicina nutritională din anul 1951, când am început pentru prima dată să tratezpacienţi cu schizofrenie cu doze mari de vitamina B-3 şi vitamina C. Eu şi Dr. Osmond ne-am

îndreptat spre utilizarea acestor două vitamine prin ipoteza pe care am dezvoltat-o despre cauzaschizofreniei. Ne-am gândit că principala problemă biochimică cu corpul persoanelor schizofreniceeste devierea anormală a adrenalinei în adenocrom. Adenocromul este un halucinogen (1), care areun efect inhibitor asupra transmisiei la sinapse. In 1952 ideea că adrenocromul este prezent înorganism a fost combătută puternic, dar recent adrenolutinul, primul derivat important dinadrenocrom s-a dovedit a fi prezent în organism. (2, 3)

Chimia adrenalinei si adrenocromului a sugerat că formarea produsului de oxidare poate fi inhibată prin utilizarea de acid nicotinic, care este un acceptor de metil, şi de acid ascorbic, care este unantioxidant. Eliminarea acceptorilor de metil dintre grupurile de metil aflate în corp ar reduceformarea de adrenalina din noradrenalină, iar adăugarea vitaminei C ar reduce rata de oxidare aadrenalinei în adrenocrom. Ne-am gândit acest lucru ar fi o modalitate buna de a incepe studiileterapeutice, deoarece vitaminele erau chiar şi atunci cunoscute a fi foarte sigure putând fi luate îndoze mari.

Am început să tratăm pacienţii cu schizofrenie cu 3 şi mai multe grame de vitamina B-3 (acidnicotinic sau nicotinamida) şi cu acid ascorbic 3 până la peste 20 de grame pe zi. Uneorii mă

întâlnesc sau aud despre pacienţii care au început acest program cu mulţi ani în urmă. In cursul lunii

iulie 1993 un om a sunat la biroul meu pentru informaţii despre programul meu actual. El a spus că l-am tratat în Regina, Saskatchewan, la Munro Wing (aproximativ 1953), că el şi-a revenit, aterminat masteratul şi tocmai s-a retras din profesie. Încă lua aceleaşi vitamine. Nu mi-l amintesc,dar el a fost fie unul dintre primii pacienţi, studiul pilot sau unul dintre pacienţii care au participat laprimul experiment dublu controlat pe care l-am f ăcut acum 40 de ani.

De-a lungul urmatorilor 15 ani, doisprezece medici au explorat diverse aspecte ale terapiei cumegavitamine. Am început să includem alte vitamine, cum ar fi piridoxină, acid folic si tiamina inregimuri specifice pentru diferite afecţiuni psihice şi fizice. De asemenea, am devenit mult maiconştienţi de importanţa alimentaţiei. Iniţial am privit vitaminele drept medicamente care ar putea fiutilizate în mod izolat de alimente şi nutriţie, dar în curând a devenit evident că acestea sunt

suplimente, adică adăugate la cele mai bune diete de bază. Treptat s-a răspândit interesul pentruutilizarea mineralelor în doze optime în special cupru, zinc şi mangan, iar mai târziu la utilizareaacizilor aminici, cum ar fi triptofan. Principiile ecologice au fost introduse în psihiatria


2/10

ortomoleculară de Marshall Mandell şi William Philpott. La câţiva ani după ce Linus Pauling apublicat lucrarea sa clasică de ştiinţă, intitulată " Psihiatria Ortomoleculară ", am început să folosimacest cuvânt ca fiind o descriere exactă a ceea ce facem.

Medicina nutriţionaţă a devenit ortomoleculară atunci când primul nutrient a fost recunoscut şi pusla dispoziţie pentru terapia umana. Practica este veche de cel puţin 100 de ani, chiar dacă cuvântul a

fost propus pentru prima dată de către Linus Pauling în 1968. (4) În 1949, Dr. Pauling a publicatlucrarea sa privind "sickle cell anemia"(o boală genetică) pe care el a caracterizat-o drept o boală moleculară. (5)

Vitaminele erau folosite doar pentru a preveni bolile de deficienţă clasice, cum ar fi BERI, scorbut,pelagra şi rahitism. Paradigma vitaminelor era descrisă de următoarele afirmaţii: (1) vitaminele suntnecesare în cantităţi foarte mici, în scopul de a preveni bolile de deficienţă, în limitele oferite dedozele zilnice recomandate (DZR); (2) aceste cantităţi sunt disponibile într-un regim alimentar bineechilibrat, care, prin urmare, nu au nevoie să fie suplimentate; (3) orice doză mai mare de atât nu aravea niciun efect terapeutic ci ar fi o risipă de bani, deoarece doza suplimentară nu ar duce la

îmbunătăţirea sănătăţii şi ar putea fi toxice. Bazele acestei paradigme au fost slabe de la bun

început, şi au devenit chiar mai puţin substanţială atunci când specialiştii în pelagră la mijloculanilor '30 au arătat că pentru prevenirea reapariţiei simptomelor la suferinzii cronici de pelagră suntnecesare 600 mg de niacina (vitamina B-3) în fiecare zi. Pentru prevenirea pelagrei sunt necesarimai puţin de 20 mg pe zi. Acesta este primul exemplu de utilizare a unei doze mari de vitaminepentru prevenirea bolilor.

Am studiat vitamina B-3 pentru tratarea pacienţilor cu schizofrenie acută în patru experimentedublu controlate, începând din 1951. (3) În Saskatchewan am studiat efectul terapeutic al vitamineiB-3 pentru pacienții cu schizofrenie acută. (6)Am ajuns la concluzia că adăugarea acestei vitamine

în doze de 3 grame pe zi la cel mai bun program actual de tratament a dublat rata de recuperare dedoi ani. Timp de mulţi ani, psihiatria a susţinut că dintre pacienţii cu schizofrenie care se

îmbolnavesc pentru prima dată şi nu au fost bolnavi pentru o lungă perioadă de timp, aproximativ otreime se va recupera chiar si fara tratament. Acest lucru este cunoscut sub numele de rata derecuperare spontană. Cred că această estimare este greşită, deoarece se bazează pe numărul depacienţi readmişi în spital şi nu pe rata de recuperare reală. Am văzut mulţi pacienţi care au fostinternaţi o dată la un spital de psihiatrie şi care nu au mai apărut acolo. Psihoza lor nu a mai devenitla fel de severă şi au fost în stare să stea departe de spital, dar nu erau bine. Ei au ramas deprimaţicronic, ocazional paranoici, aproape întotdeauna cu dificultăţi. Nu mai aveu halucinaţii evidente

însă imeni nu i-ar putea descrie drept sănătoşi. În opinia mea, rata naturală sau spontană derecuperare este mai aproape de 10 la sută.

Cu utilizarea de vitamina B-3 am continuat să văd rate de recuperare similare şi chiar mai bune pemăsura ce programul a devenit mai sofisticat şi mai cuprinzător. Experimentele noastre dublucontrolate au devenit modul standard de a examina eficacitatea terapeutică a tratamentelor, chiardacă acestea nu ar trebui să fie standardul de aur în cercetare de vreme ce acestea nu rezolvă problema de bază, şi anume de a elimina prejudecata de anchetă şi de a creşte capacitatea de a

judeca eficacitatea. Există mai multe tratamente pe care aceasta metodă de experiment le-a arătat afi ineficiente pe când ele dimpotrivă erau foarte eficiente. De exemplu, L-dopa în tratamentulparkinsonului, multe tratamente pe care acese studii le consideră eficiente şi care în realitate aupuţine avantaje terapeutice clinice. Dar, studiile dublu-orb, sunt preferate de catre editori, de catreanchetatori, si de catre guverne, deoarece acestea promit să înlocuiască judecata clinică printr-unnumăr Chi Sq, şi se elimină astfel necesitatea de a gândi şi de a observa cu atenţie. Ele sunt cele mai

iubite de catre cercetătorii cu o mulţime de bani şi puţină imaginaţie.

Tratamentul


3/10

Acum nu mai tratez schizofrenia cu o singură vitamină. Tratamentul complet se ocupă cu nutriţiaoptimă, cu suplimente corecte în doze optime, cu medicamente în funcţie de cum sunt necesare şi cutipul de psihoterapie pe care fiecare medic îl datorează pacientului.

1) Dieta

Există două elemente principale de tratament dietetic. Primul este de a determina daca pacientuleste alergic sau are reactii toxice la produsele alimentare. Un istoric alimentar bun va oferi indicii,dar în cele din urmă singurul test sigur este dieta de eliminare. Alimentele suspectate de a provocaprobleme sunt eliminate pentru una sau două săptămâni. Dacă la sfârşitul acestei perioade pacientuleste mai bine arată că această alergie a fost un factor. Testul este completat prin reintroducereaalimentelor care vor reproduce simptomele anterioare. Acest lucru este simplu pentru persoanele cupuţine alergii alimentare, aşa cum se întâmplă de obicei cu copii care au unul sau două alergiialimentare majore, de obicei la lapte şi zahăr. Adulţii pot avea mai multe şi pentru acestea pot finecesare diete speciale de eliminare.

Al doilea element este eliminarea tuturor aditivilor, în special zaharuri simple. În medie aproximativ125 de livre(1 livra = 0.453592 kg) de zaharuri simple sunt consumate de către fiecare persoană înfiecare an. Această cifră se obţine prin împărţirea consumului total de zahăr la numărul de persoane,inclusiv sugari. Acest lucru înseamnă că mai mult de jumătate din populaţie foloseşte mai mult de125 de livre. Multi adulti consuma aproape 200 de livre pe persoană. Ceilalţi aditivi sunt prezenţi încantităţi mai mici, probabil, 5 livre de persoană, dar acestea sunt mult mai puternice şi includoricare din lista lungă de substanţe chimice permise în produsele alimentare. Aceştia sunt acolo dinmotive cosmetice şi pentru a spori conservabilitatea în timp. Ei nu menţin sau îmbunătăţesccalitatea nutritivă a acestor alimente.

2) Suplimentele de vitamine

Toate vitaminele sunt sigure atunci când sunt utilizate în dozele recomandate de mediciortomoleculari. Ele sunt foarte sigure chiar şi în doze mult mai mari decât acestea, dar nu există niciun rost în a lua mai mult decât este necesar. Vitaminele hidrosolubile sunt mai sigure, deoareceacestea nu sunt stocate în organism în aceeaşi măsură ca și vitaminele liposolubile. Cele cătevavitamine liposolubile sunt vitaminele A, D-3 şi E. Ca regulă generală, este mai înţelept să se ia cevamai multa vitamina decat este necesar, deoarece acestea sunt atât de sigure şi acest lucru asigură că vor ajunge la toate ţesuturile. Corpul nu este atât de stresat dacă se ia mai mult comparativ cu a selua mai puţin. În cazul în care există o deficienţă, unele reacţii din organism vor fi încetinite sauchiar oprite, iar resursele de vitamine vor fi epuizate ceea ce înrăutăţeşte mai mult situatia. Mai mult

nu incetineste metabolismul, mai puţin da.Niacina şi Niacinamida (numite şi acid nicotinic şi respectiv nicotinamidă, ambele sunt acoperite determenul vitamina B-3) (7).

Pelagra, boala provocată de deficitul de vitamina B-3, este rară în țările industrializate, dar stările depelagra subclinice sunt mult mai frecvente decat recunosc nutritionistii. Cei patru termenidescriptivi pentru pelagra sunt dermatita, diareea, demenţa şi in final moartea, pentru că este o boală terminală. Aceasta vitamina este cea folosita cel mai consistent de catre medicii ortomoleculari. ÎnSaskatchewan am examinat rolul său în tratarea pacienţilor cu schizofrenie în urmă cu peste 40 deani. Este o vitamină solubilă în apă şi sigură în următoarele intervale de doze.

(A) Niacina - Pana la 9 grame pe zi. De obicei, este nevoie de mai puțin de 6 grame, iar cea maifrecventă doza este de 1-1 / 2 la 3 grame pe zi. Doza maximă poate fi determinată prin creşterea


4/10

dozei până când persoana are greţuri. Imediat ce se întâmplă acest lucru, doza trebuie redusă. Dozacare produce greaţă variază enorm de la 3 la peste 30 de grame pe zi. Doza variază în funcţie deafecţiunea tratată. La niveluri mai scăzute de colesterol intervalul de dozare este de 1-1 / 2 până la 9grame pe zi. Pentru schizofrenie ar putea fi necesar să fie mai mare. Există o curbă doză-răspunsbine definită. Pacienţii care au răspuns puţin la 3 grame pot răspunde foarte rapid la 6 grame. Esterecomandabil să se înceapă cu doze mai mici şi, treptat se vor creşte în funcție de răspunsul

pacientului la ele.

Atunci când este luată prima dată provoacă o congestie pronunţată, care începe în frunte şi î şi facedrum în josul corpului. Aceasta este însoţită de mâncărimi şi înroşirea pielii. Aceasta poate durapână la trei ore şi ocazional mai mult. De fiecare dată după aceea când este luată o altă doză congestia este mai puţin severă, iar în cele mai multe cazuri după câteva săptămâni nu mai aparedecât foarte puţin sau deloc. Gradul de congestionare depinde de starea pacientului. De regulă laalcoolici, persoanele în vârstă, la pacienţii cu probleme cardiovasculare si la schizofrenicii aceastaapare cel mai puţin. Am văzut mulţi pacienţi la care nu au început înroşirea feţei decât după ce auluat aceasta vitamina timp de mai mulţi ani. Acest lucru, de obicei, a coincis cu o îmbunătăţirebruscă a stării lor clinice.

Înroşirea feţei (vasodilataţie) poate fi redusă la minimum prin următoarele măsuri: (1) se începe cudoze mici, cum ar fi 100 mg după fiecare masă şi se creşte treptat pe măsură ce pacientul seobişnuieşte cu aceasta reacţie; (2) ss ia întotdeauna vitamina după o masă, pe stomacul plin; (3) nu oluaţi cu o băutură fierbinte, cum ar fi ceai sau cafea - băuturile calde cresc rata de absorbţie înstomac şi creşte astfel şi intensitatea congestiei; (4) se ia o aspirină în fiecare zi, timp de trei saupatru zile înainte de a începe niacina - nu va fi nevoie după aceea; (5) se ia un antihistaminic cu ooră înainte a lua niacin; (6) folosiţi esteri de niacină, cum ar fi niacinate inozitol - apare foartepuţină congestie cu acest preparat; (7) utilizarea de niacina cu eliberare lentă - aceste preparate nusunt la fel de sigure ca niacina pură şi au existat câteva reacţii periculoase la această formă; Nu amvăzut nici o reacţie nedorită în Canada, la oricare dintre preparatele cu eliberare lentă. Cu toateacestea, se pare că este cel mai bine pentru niacină să fie eliberată în stomac într-un mediu acid, maidegrabă decât în intestinul subţire într-un mediu alcalin. Bănuiesc că cu cât este eliberată mai jos întractul gastro-intestinal cu atât mai mare este şansa de reacţii adverse. Recomand ca niacina indozele de mai sus să fie luată sub supraveghere medicală. Din fericire, niacina este acumrecunoscută ca fiind unul dintre cele mai bune substanţe pentru scăderea nivelului de colesterol şicei mai multi medici vor fi familiarizaţi cu ea.

(B) Niacinamida - Această formă de vitamina B-3 are un interval de dozaj mai restrâns. Mult maipuţini oameni pot tolera mai mult de 6 grame pe zi, înainte de a avea greţuri. Cea mai frecventă doza este de 3 grame pe zi. Scăderea toleranţei la niacinamida este un dezavantaj, deoarece multi

pacienti au nevoie de mai mult de 6 grame. În cazul în care acesta este cazul, se pot utiliza doze maimici de ambele forme. Astfel, în cazul în care este nevoie de 9 grame din total B-3, se poate utiliza4-1 / 2 grame de fiecare formă. Fiecare formă va fi mai mică decât doza care provoacă greaţă, dardoza totală va fi de 9 grame.

Eu prefer să folosesc niacinamida pentru tineri, care de multe ori nu pot tolera vasodilatatiaprovocata de niacina sau care nu doresc să li se înroşească faţa din motive cosmetice. Ar putea fi

jenant să se înroşească într-un cadru social sau de afaceri. A lua ambele forme creşte foarte multversatilitatea acestei vitamine, după cum se poate trece de la una la alta, în funcţie de răspuns.Indicaţiile sunt aceleaşi cu excepţia faptului că niacinamida nu scade colesterolul şi probabil nu areaceleaşi efecte cardiovasculare benefice.

Piridoxină, Vitamina B-6


5/10

Acesta este al doilea cel mai frecvent element dintre vitaminele B utilizat de către terapeuţiiortomoleculari. La început a fost utilizat în mod empiric. Studiile clinice efectuate de Dr. A. Cott siDr. B. Rimland au aratat ca pacientii tratati cu aceasta vitamina au raspuns mai bine la tratament.Mai târziu, Dr. C C. Pfeiffer si colegii sai de la Bio Center Brain, Princeton, au demonstrat canecesitatea unor doze mari de această vitamină a fost cauzată de prezenţa unor cantităţi mari dekryptopyrole (kp) în urină si / sau de prezenţa de simptome si semne clinice usor observabile.

Kryptopyrole a fost descoperit iniţial în laboratorul meu în urmă cu aproximativ 30 de ani pe cândcăutam factorul biochimic schizofrenic care ar duce la un diagnostic si tratament mai bun. L-amnumit factorul de culoare mov, deoarece apărea în culoarea mov pe cromatograma pe hârtie.Kryptopyrole se leagă cu zincul şi cu piridoxina producând o deficienţă dublă. Piridoxinaadministrat în doze suficient de mari vor reduce cantitatea de kp în urină şi în acelaşi timp va grăbiefectul terapeutic al regimului. Acest test de urină este usor de facut in orice spital sau laboratorprivat. În cazul în care testul nu este disponibil examenul clinic al pacientului se va indica dacă estenevoie de mai multa vitamina B-6. Examinând pacientul pentru zonele albe ca de creta pe unghii,vergeturi pe corp, modificări ale pielii, creşterea simptomelor în faza premenstruală şi schimbărilepsihologice.

Pentru pacienţii care suferă de autism infantil cea mai importanta vitamina este vitamina B-6(Rimland (8)). Pentru cei care sunt bine sau aproape bine şi care doresc să se asigure că vor aveasuficient am recomanda 50 până la 100 mg pe zi. Pentru cazuri speciale recomand între 100 şi 500mg pe zi. Si doze mai mari au fost utilizate, dar acestea sunt rareori necesare. La copii poate finecesar să se utilizeze şi magneziu pentru a preveni activarea copilului la piridoxină.

Există foarte puține efecte secundare. Cele care apar sunt minore și tranzitorii. S-a exagerat multdupa ce câţiva pacienţi de la mai multe şcoli medicale care au luat între 2000 si 6000 mg pe zi.Lucrarea ce descrie aceste rezultate era inadecvată deoarece nu a descris dacă au fost luate şi altesubstanţe nutritive şi pe ce tip de dieta au fost. Aceşti pacienţi au dezvoltat o neuropatie periferică care a dispărut după un an. Dar pe baza acestui raport s-a acceptat ideea ca vitamina B-6 este toxica.Marks scrie: "S-a afirmat că doze mari de piridoxină pot duce la leziuni hepatice, interferenţă cufuncţiile normale ale riboflavinei şi o stare de dependenţă. Cu posibila excepţie a stărilor dedependenţă aceste sugestii nu sunt susţinute de date ştiinţifice. Stările de dependenţă au fosttranzitorii. "

Acid ascorbic (vitamina C)

Multi medici au folosit megadoze din această vitamină timp de mulți ani, dar i s-a acordat puţină atentie pana cand Dr. Linus Pauling a popularizat-o cu cartea sa, “Vitamina C si Raceala”. (10), Dr.I. Stone i-a trezit interesul Dr.-lui Pauling. (11)

Fiecare om sufera de scorbut subclinic, dintr-un deficit de acid ascorbic. Nu il putem produce inorganism, iar cantitatea prezentă în chiar cea mai buna dieta posibila, nu va oferi mai mult de 100mg pe zi. Această sumă este total inadecvata pentru o sanatate optima. Asadar, nu este necesar să sepună întrebarea: "Am nevoie de vitamina C?". Singura întrebare este de cât de mult este nevoie.Există mai multe indicii în natură. Dintre acestea cel mai bun este cantitatea de vitamina C pe care oanimalele fac în corpul lor, în mod normal şi, de asemenea, sub stres sever; animalele sunt capabilede a transforma glucoza in vitamina C. Produc mult mai mult decât ne luam noi din alimente. Astfelo capră, cu o greutate aproximativ ca a unui om, va produce 14 grame pe zi. Se pare că toateanimalele care produc vitamina C fac aproximativ aceeaşi cantitate per kg de greutate corporală.

Din moment ce am pierdut capacitatea de a face vitamina C în urmă cu aproximativ 25 de milioanede ani, corpurile noastre au trebuit să se adapteze la un deficit cronic după ce ne-am îndepărtat de lao sursa de hrană care furniza cantităţi adecvate de vitamina C. Dar costul acestei adaptări este foarte


6/10

mare. Noi încă mai plătim preţul, dar nu mai avem de ce deoarece acidul ascorbic sintetic estefoarte ieftin şi fiecare persoană ar putea lua cantităţi ample pentru a înlocui ceea ce natura a luat dela noi. Noi nu suntem la fel de bolnavi ca şi cum am avea scorbut, dar acest lucru este o consolaremică, deoarece scorbutul este o boală terminală şi nu cred că ar trebui să fim mulţumiţi cu a fi atâtde aproape de această boală terminală.

Doza orală este cuprinsă între 0 şi 75 de grame pe zi. Foarte puţini pot tolera aceste doze extrem demari, deoarece depăşeşte doza laxativă. Majoritatea oamenilor poate lua până la 12 grame pe zi. Cutoate acestea, cel mai bine este să se gândească în ceea ce priveşte doza tolerabilă optimă pe carefiecare persoană trebuie să o determine pentru ea însăşi. Atunci cand vitamina C este luată încantităţi mai mari decât poate absorbi o persoana prin tractul gastro-intestinal, provoacă formarea degaze iar conţinutul intestinal devine foarte fluid. Dacă doza depăşeşte cu mult acest nivel se vadezvolta diaree.

Doza ideală are funcţii optime în organism, f ără a provoca nici un efect asupra intestinului, cuexcepţia de a ajuta la reglarea acestuia. Este un laxativ foarte bun. Din moment ce cel puţin o treimedin populaţia de peste 65 de ani este constipată, s-ar părea să fie înţelept pentru toţi oamenii în

vârstă să controleze această problemă nu numai prin consumul suficient de fibre, dar, de asemenea,prin luarea de suficienta vitamina C. Acest lucru se face pornind cu doze de 3 până la 6 grame pe zişi crescând treptat aceasta până când doza sublaxativă este atinsă. Apoi, doza se reduce la puţin subacest nivel. În cazul în care nivelul laxativ este de 20 de grame, nivelul optim oral va fi în jur de 18grame.

Dr. R. Cathcart a descoperit şi a raportat cel dintâi că cu cât mai multă nevoie de vitamine areorganismul, cu atât mai mult poate tolera. Am observat şi eu acest lucru ca aproape toţi mediciiortomoleculari. Propria mea doză optimă a variat între 3 şi 30 de grame pe zi, în funcţie de stareamea de sănătate. În cazul în care este nevoie de mult mai mult este posibil să se antrenezeorganismul să accepte mai mult. Unele persoane cu SIDA din Australia au fost obisnuiti sa poata lua200 de grame pe zi. Cu toate acestea, în cazul ca nu pot fi atinse doze mai mari, ar putea fi necesarsă se ia vitamina C intravenoasă(IV). Când este administrat în IV prin picurare poate fi administratpână la 200 de grame timp de mai multe ore, f ără nici un efect gastro-intestinal.

Vitamina C este un acid organic slab, comparabil cu sucul de lămâie. În comparaţie cu acidulputernic prezent în stomac adăugarea oricărei cantităţi de acid ascorbic aduce o contribuţie minoră la aciditatea fluidului gastric. Cu toate acestea unora nu le place gustul acru. Din acest motiv estebine că sunt disponibile sărurile acidului ascorbic. Ele sunt ascorbat de sodiu, ascorbat de potasiu,ascorbat de calciu, etc. Câteva preparate de pe piaţă conţin o varietate de astfel de săruri de vitaminaC. Ele se numesc ascorbați minerali. Ele reprezintă o îmbunătăţire faţă de acidul ascorbic direct,

care nu este niciodată prezent în natură ca acid pur, aşa cum este în tablete, dar este asociat cu alteelemente nutritive. Am găsit un număr foarte mic de oameni, mai puţin de douăzeci în ultimii 30 deani, care nu pot tolera nici o cantitate de vitamina C. Ei au dezvoltat o alergie sau idiosincrasie fie lavitamina C sintetica, fie la unele dintre celelalte componente ale preparatelor. S-ar putea incercapreparate realizate din alte surse de zahăr. Vitamina C comună este facută din sirop de porumb. Estede preferat să se ia vitamina de mai multe ori pe zi, pentru se a reduce cantitatea pierdută prin urină.

Opozantii utilizării vitaminei C sustin că luarea a mai mult de câteva miligrame pe zi este inutilă,deoarece vitamina C este eliminată prin urină. Ei se referă cu cinism la urina cu un continut ridicatde vitamina C. Acesta, desigur, este un argument prostesc pe care l-ar putea folosi numai cei carenu cunosc felul in care vitamina C este absorbită şi eliminată. Este, totuşi, mai bine să se

îmbogăţească mediul cu vitamina C decat cu antibiotice si alte medicamente pe care majoritateamedicilor le foloseşte f ără scrupule. Ei ignoră faptul că, în cele mai multe cazuri, trebuie suficientadministrat înainte dintr-un compus terapeutic înainte ca acesta să-şi facă efectul, şi acest lucru


7/10

înseamnă ca o mare parte să apară în urină. În cazul în care unei persoane i se dau 50 de grame pe zide penicilină pentru a-i salva viaţa, mare parte apare, de asemenea, în urină. Cu vitamina C, s-ademonstrat că cu cât mai mult este luată în organism, cu atât mai mare este cantitatea reţinută şiutilizată de către organism. În cercetarea noastră timpurie am descoperit că am putea injectaschizofrenici cronici cu 90 de grame de vitamina C f ără să apară deloc în urină. În cazul în caredoza este de 1 gram, va fi reţinută o fracţiune din această doză. Dacă doza dacă este de 10 grame

vor fi eliminate mai multe grame, în schimb mai multe grame vor fi păstrate. Pentru a creşte retenţiaşi doza trebuie crescută.

Suplimente minerale

Cupru şi zinc

Există un raport invers proporţional între nivelurile de cupru şi zinc în sânge. Astfel, este cel maibine să se măsoare ambele. Din cauza utilizării aproape omniprezente de instalaţii sanitare dincupru, deficitul de cupru tinde să fie destul de rar în cele mai multe zone, în timp ce excesul decupru este mai frecvent. Am descoperit ca nivelurile de cupru din sânge cresc odată cu vârsta peste

40 de ani, iar rata de creştere este dependentă de gradul de tulburări de memorie. Pacienţii vârstnicisenil au mult mai mult cupru relativ la un nivel absolut şi în raport cu zincul.

Nivelurile scăzute de zinc vor determina modificări de gust, care în cazuri extreme pot pune viaţa înpericol. Pacienţii nu mai mănâncă pur şi simplu pentru că mâncarea are un gust îngrozitor. Deasemenea, este asociat cu anumite cazuri de schizofrenie şi cu tulburări de comportament şi de

învăţare la copii. O combinatie de deficienta de zinc si vitamina B-6 poate provoca modificări alepielii, părului şi unghiilor, inclusiv zone albe în corpul unghiilor, vergeturi, precum si sindrompremenstrual si modificari psihice.

Nu am gasit nici un caz de deficit de cupru, dar recomand pacientilor mei sa nu ia preparatemultiminerale în cazul în care conţin mai mult de un mg de cupru. Pentru a suplimenta cu zinc amfolosit oricare dintre preparatele comune care oferă, de obicei, aproximativ 30 până la 50 mg zincpe zi. Uneori poate să fie administrat în soluţie, ca soluţie de sulfat de zinc, de obicei, de 10%.Farmaciştii pot face cu uşurinţă aceste soluţii.

Cartea lui Linus Pauling, “Cum să trăiţi mai mult şi să va simţiţi mai bine” (12) este una dintre celemai bune cărţi care descrie tratamentul ortomolecular. Pentru medici am pregătit un alt tip dedescriere. (13)

Tratamentul xenobioticelor

Până când ajung la mine pacienţii schizofrenici deja au fost puşi pe tratament cu o serie demedicamente, inclusiv tranchilizante si antidepresive. Tratamentul combinat adesea este esenţial. Eufolosesc medicamente pentru a realiza un control rapid, iar componenta ortomoleculară pentrurecuperare. Atunci când pacienţii se fac bine medicamentele(tranchilizantele si antidepresivele) sunteliminate lent. Unii vor necesita doze foarte mici de medicamente, care de obicei nu sunt suficientepentru a face ca ei sa fie bine. Doar cu tranchilizante singure nimeni nu işi revine deşi simptomelesunt aleviate. Încă nu am văzut un pacient care ia doar tranchilizante si in acelasi timp să practicemedicina sau avocatura, sau să piloteze un avion.

Rezultatele tratamentului

Cazuri timpurii – Cu cât tratamentul este inceput mai devreme cu atat mai bune sunt rezultatele. Cucolegii mei, am publicat un număr mare de studii de caz, inclusiv studii de caz detaliate. Am descris


8/10

rezultatele a patru experimente dublu controlate. Acestea au fost primele f ăcute vreodată înpsihiatrie şi, probabil, primele din America de Nord în medicină. (14)

Bazându-se pe patru studii terapeutice dublu controlate şi pe experienţa clinică de dinainte de anul1951 cu privire la peste 5000 de pacienţi cu schizofrenie, mă aştept ca 90% vor fi bine după un ande tratament. Cei mai mulţi dintre cititorii acestui jurnal sunt medici. Ei vor fi interesaţi să ştie că

medicii pot deveni, de asemenea, schizofrenici, iar atunci când o fac şi sunt trataţi numai cumedicamente, numai aproximativ 15% se fac suficient de bine pentru a practica neajutaţi de soţiilelor, care sunt asistente medicale. Eu personal sunt familiarizat cu aceste situatii şi am tratataproximativ 17 pacienţi tineri care au devenit schizofrenici. Au fost trataţi cu metodeortomoleculare, s-au recuperat, au studiat la universitate, au devenit medici si psihiatri si sunt binepână în ziua de azi. Unul a devenit preşedinte al unei asociații de psihiatrie foarte mare, f ără cavreunul dintre membri, cei mai mulţi dintre ei opozanţi ai vitaminelor, să ştie că fusese tratat astfel.Unul din ei este un psihiatru de cercetare. Unul este presedinte al unui mare departament clinic alunei universitati, iar ceilalţi practică medicina şi psihiatria. Definiţia mea la “a fi bine” înseamnă liber de simptome sau semne de boală, a se înţelege bine cu familia şi comunitatea, şi a plăti impozitpe venit.

Schizofrenia cronică - Este nevoie de mult mai mult timp şi răbdare pentru a ajuta acesti pacienti să se facă bine. Am în grija mea aproximativ 500 de pacienţi cronici. Recent am reexaminat uneşantion de 27, selectat mai mult sau mai puţin la întâmplare, deoarece aceştia continuau să vină să fie consultaţi din nou. Pe unii îi văd la fiecare an sau doi, pe câţiva mai des. Ei au fost bolnavi înmedie timp de 7 ani înainte de a veni să mă vadă, după ce au eşuat cu fiecare tratament standard.Aceştia au rămas în program de cel puţin zece ani. Din cei 27, 17 sunt bine, restul mult mai bine,nici unul nu este mai rău. Un astfel de exemplu este o femeie care a dat foc casei în timpul unei furiipsihotice. Ea opereaza acum o afacere proprie şi supervizează 14 muncitori. Un alt exemplu este unom care nu a reuşit un tratament în Toronto, timp de mai mulţi ani, a plecat în Victoria, a trăit pestrăzi timp de mai multe luni. Si-a revenit şi a obţinut o diplomă B.A. la o universitate locală.

Concluzie

Cel mai mare regret al meu este că schizofrenicii au fost privaţi de o şansă de a se recupera, adică au fost condamnaţi la o viaţă de invaliditate. Costurile pentru pacienţi şi familiile lor au fost imense.Costul pentru comunitate este de peste 2 milioane de dolari pe parcursul duratei de viaţă a bolii lor.Comunitatea de psihiatrie s-a autoconvins că această lucrare pe care am descris-o nu a fost repetată.Au existat câteva studii care nu au duplicat protocolul folosit de medicii ortmoleculari şi au eşuat.Fiecare cercetător care a repetat munca noastră a confirmat aceste rezultate.

References(1.) Hoffer, A & Osmond, H: The Hallucinogens. Academic Press, New York, 1967.

(2.) Dhalla, K.S., Ganguly, P.K., Rupp. B., Beamish, R.E. & Dhalla, N.S. Mol Cell Biochem 87:85 -- 92, 1989.

(3.) Dhalla, N.S., Yates, J.C., Naimark, B., Dhalla, K.S., Beamish, R.E. & Ostadal, B.Cardiotoxicity of Catecholamines and Related Agents. Cardiovascular Toxicology. Second EditionEdited by Daniel Acosta, Jr, Raven Press, Ltd. New York 1992.

(4.) Pauling, L. Orthomolecular Psychiatry: 160, 265 271, 1968.

(5.) Pauling, L. Itano,H.A. Singer, S.J. et al: Sickle cell anemia, a molecular disease. Science 110,5643 -- 548, 1949.


9/10

(6.) Hoffer A, Osmond H, Callbeck MJ & Kahan I: Treatment of Schizophrenia with Nicotinic Acid

and Nicotinamide. J Clin Exper Psychopathol 18:131-158, 1957.

Hoffer A, & Osmond, H: The Chemical Basis of Clinical Psychiatry. C. C. Thomas, Springfield, IL,1960.

Hoffer, A: Niacin Therapy in Psychiatry. C. C. Thomas, Springfield, IL, 1962.Osmond, H & Hoffer, A: Massive Niacin Treatment in Schizophrenia. Review of a Nine-YearStudy. Lancet 1:316-320, 1963.

Hoffer A, & Osmond H: Treatment of Schizophrenia with Nicotinic Acid -- A Ten Year Follow-Up.Acta Psychiat Scand 40:171-189, 1964.

Hoffer, A & Osmond H: How To Live With Schizophrenia. University Books, New York, NY, 1966.Also published by Johnson, London, 1966. Written by Fannie Kahan. New and Revised Ed. CitadelPress, New York, N.Y. 1992

Hoffer, A: Use of Nicotinic Acid and/or Nicotinamide in High Doses to treat Schizophrenia. Can JPsychiatric Nursing 76:5-6, 1966.

Hoffer, A: Safety, Side Effects and Relative Lack of Toxicity of Nicotinic acid and Nicotinamide.

Schizophrenia 1:78-87, 1969.

(7.) Hoffer, A:Vitamin B-3 (Niacin). Keats Pub, New Canaan CT, 1984.

Hoffer, A:Vitamin B-3 (Niacin) Update. New Roles For a Key Nutrient in Diabetes, Cancer, Heart

Disease and Other Major Health Problems. Keats Pub, Inc. New Canaan, Conn. 1990.

Hoffer, A. Niacin, Coronary Disease and Longevity. J Orthomolecular Medicine 4:211-220, 1989.

(8.) Rimland, B. Callaway, E. & Dreyfus, P. The effect of high doses of vitamin B-6 on autistic

children; a double blind cross-over study. Amer J of Psychiatry 135: 472475, 1978.

(9.) Marks, J. Vitamin Safety. Vitamin Information Status Paper, F. Hoffman La Roche & Co. Basle

1989.

(10.) Pauling, L.Vitamin C and the Common Cold, W.H. Freeman and Co. San Francisco, 1970

(11.) Stone, I. The Heating Factor, Vitamin C Against Disease. Grosset and Dunlap, New York,

1972(12.) Pauling, Linus. How To Live Longer and Feel Better. W.H. Freeman and Co, New York, 1986.

(13.) Hoffer, A: Orthomolecular Medicine for Physicians. Keats Pub, New Canaan, CT, 1989.

(14.) Hoffer, A, Osmond, H, Callbeck MJ & Kahan I: Treatment of Schizophrenia with NicotinicAcid and Nicotinamide. J Clin Exper Psychopathol 18:131-158, 1957.

Osmond, H & Hoffer, A: Massive Niacin Treatment in Schizophrenia. Review of a Nine-Year

Study. Lancet 1:316-320, 1963.

Hoffer, A & Osmond, H: Treatment of Schizophrenia with Nicotinic Acid -- A Ten Year Follow-Up.Acta Psychiat Scand 40:171-189, 1964.


10/10

Hoffer, A & Osmond, H: How To Live With Schizophrenia. University Books, New York, NY,1966. Also published by Johnson, London, 1966. Written by Fannie Kahan. New and Revised Ed.Citadel Press, New York, N.Y. 1992.

Hoffer, A: The Effect of Nicotinic Acid on the Frequency and Duration of Re-Hospitalization of

Schizophrenic Patients; A Controlled Comparison Study. Int J Neuropsychiatry 2:234-240, 1966.

Hoffer, A: Treatment of Schizophrenia with a Therapeutic Program Based Upon Nicotinic Acid asthe Main Variable. Molecular Basis of Some Aspects of Mental Activity, Vol II. Ed. O Walaas,Academic Press, New York, 1967.

Hoffer, A: Megavitamin B-3 Therapy for Schizophrenia. Can Psychiatric Assn J 16:499-504, 1971.Hoffer, A,: Chronic Schizophrenic Patients Treated Ten Years Or More. J. Orthomolecular MedicineVol 9, 7-37, 1994.

Townsend Letter for Doctors & Patients.

~~~~~~~~

By A. Hoffer

Documents

Tratament Schizofrenie