Tristan, crescut de unchiul său, regele Mark al regatului Cornwall, luptă pentru libertatea regatului și îl ucide pe Morholt, regele Irlandei. Isolda, sora lui Morholt dorește răzbunarea și începe să nutrească un sentiment de dușmănie față de Tristan pe care urmărește să îl ucidă prin otrăvire. Dar ca o ironie a sorții, Tristan primește misiunea de a o peți pe Isolda pentru unchiul său. Pe drumul de întoarcere, ea își pune planul în aplicare. Dar, nu se știe din ce motiv, otrava este substituită printr-o licoare a dragostei. Între cei doi se înfiripă un puternic sentiment de iubire. Isolda se căsătorește cu Mark, dar sentimentele ei față de Tristan nu se sting, astfel că trăiește o viață dublă: ziua este regină, iar nopțile și le petrece în secret alături de amantul ei. Regele descoperă trădarea soției și îl condamnă pe Tristan la moarte.

Cei doi amanți fug împreună și pentru o perioadă duc o viață retrasă în pădure. În cele din urmă, Isolda este nevoită să revină acasă. Tristan, îndurerat, pleacă în lume, dar nu reușește să își regăsească liniștea. Ajuns inapoi acasa, Tristan se imbonlaveste grav si cere sa i se indeplineasca ultima dorinta: sa o vada din nou pe Isolda, iar daca aceasta va veni sa fie trase panzele albe, dar daca aceasta nu va veni, sa fie trase cele negre. Mark afla de aceasta si instruieste echipajul corabiei sa traga panzele negre. Cand Tristan priveste afara, corabia avea panzele negre, astfel Tristan moare. Isolda ajunge la el si vazandu-l mort decide sa se omoare. Astfel cei doi sunt inmormantati impreuna iar deasupra mormantului lui Tristan creste un trandafir care nu va muri niciodata.

In reprezentarea temei, am ales sa folosesc compozitii dinamice (valorificand in special diagonanele) inchise, deoarece povestea celor doi indragostiti, Tristan si Isolda este una foarte incarcata din punct de vedere emotional si, mai ales, foarte tensionata. Modul de organizare a compozitiilor a fost facut cu ajutorul schemelor geometrice, mai exact, prin rabaterea unor laturi ale dreptunghiurilor si obtinerea diagonalelor, dar si cu ajutorul calculului sectiunii de aur. Mi-am stabilit zonele de plin si gol, dupa care a urmat alegerea elementelor pentru a compune cadrul obtinut si am decis sa folosesc multe simboluri si portrete, dar si diferite moduri de tratare ale suprafetelor. Ca tehnica, am folosit gravura in lemn Pasii “mecanici” pe care ii presupune tehnica grvurii in lemn sunt urmatorii: slefuirea placajului de lemn (plop sau tei, avand o textura mai moale),acoperirea acestuia cu un strat de cerneala tipografica neagra, transpunerea compozitiilor pe placa cu ajutorul cretei sau a unui creion alb, taierea suprafetelor pentru obtinerea petelor si liniilor ALBE.( fiind o lucrare “in relief”, tot ce are adancime nu se va imprima), incernaluirea placilor cu inca un strat de cerneala tipografica, in vederea imprimarii si imprimarea propriu-zisa a compozitiilor .

Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate

documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate

Calitatea liniei ,care poate ajunge extreme de fina , a facut ca acest gen de xilogravura sa fie preferata in ilustrarea ziarelor din secolul al XIX-lea.