1.1. GRÂUL TRITICUM SPELTA (ALACUL)

1.1.1. Importanţǎ

Dintre speciile de cereale aparţinând familiei graminae, în ultima

jumatate de deceniu numai douǎ specii au avut o importanţǎ (normal de

consum şi durum). Dar din cauza dezvoltǎrii industriei, poluarea mediului

datoritǎ accidentelor nucleare, efectul de serǎ, poluarea solului cu produse

chimice şi înmulţirea altor factori dǎunǎtori sǎnǎtǎţii omului face necesarǎ

începerea cultivǎrii plantelor care servesc ţintele unei alimentaţii sǎnǎtoase

necontagioase.

Grâul Spelta – alacul – face faţǎ cu succes necesitǎţilor apǎrute. În

Ungaria, dupǎ o muncǎ de cercetare de 10 ani in 1995 s-a configurat prima

specie declaratǎ în lume sub numele de fantezie OKO-10, a cǎrei brevetare

este în curs în întreaga lume occidentalǎ.

Dupǎ origini, de mai mult de 10 mii de ani provine din Asia de Sud-

Est, a ajuns în Mesopotamia, dupa care a fost aclimatizat în Europa. În

bazinul Carpatic este cunoscut de 8 mii de ani.

Triticum Spelta a fost cultivat de geţi şi de vechii egipteni. În privinţa

vechimii agriculturii, sunt revelatorii rezultatele sǎpǎturilor arheologice

fǎcute la Porţile de Fier de cǎtre domnul Vasile Boroneanţ, una dintre marile

personalitǎţi ştiinţifice ale României. Boabele de grâu descoperite în

aşezǎrile de la Schela Cladovei au fost datate 7800 î.H. în laboratoarele

reputate de la Oxford, Groningen, Berlin şi Bonn. Aceasta pune punct unor

speculaţii mai vechi, care voiau sǎ aducǎ agricultura în spaţiul carpatic, nu se

ştie cum, de undeva din Sud-Estul Asiei sau din Orientul apropiat.

Europenii, în anii 300 dupǎ care şi în Evul Mediu au fost salvaţi sǎ

nu moarǎ de foame de aceastǎ specie a grâului, când grâul normal la vremea

respectivǎ, din cauza intemperiilor vremii şi a agenţilor patogeni, a altor

factori nocivi au dispǎrut.

Din fericire, au existat întotdeauna agricultori care l-au cultivat, iar

astǎzi Triticum Spelta trǎieşte o adevǎratǎ renaştere. În prezent este cultivat

în principal în Franţa, Australia, Austria, Elveţia, Cehia şi Germania. În

fiecare dintre aceste ţǎri are calitǎţi mai bune decât grâul obişnuit cultivat în

ţara respectivǎ. Este important de menţionat, cǎ în regiunile amintite s-au

produs numai schimbǎri la compoziţia solului şi nu s-au acordat o atenţie

sporitǎ configurǎrii unei specii de sine stǎtǎtoare. În Ungaria studiul grâului

Spelta (alacul) de toamnǎ sub denumirea de OKO – 10 candidat de specie

este in curs.

Ce ştie aceastǎ plantǎ?

Cuvertura strânsǎ de pleavǎ filtreazǎ o cantitate mare a substanţelor

provenite din poluarea aerului şi din accidente nucleare, în acest fel,

producţia de grâne este potrivitǎ pentru fǎinǎ integralǎ şi tǎrâţe, faţǎ de grâul

Aestivum.

Faţǎ de conţinut produce o calitate mai înaltǎ, decât speciile de grâu

obişnuite (ex: 17-20% proteinǎ brutǎ, 46-55% gluten brut, numǎr de cǎdere

în jur de 250-350, ceea ce este cu totul diferit din cauza structurii de amidon

şi de proteinǎ – conform literaturii anglo-saxone – este potrivitǎ pentru cei

alergici la fǎinǎ, pleava sa are efecte antibiotice, în acest fel în principiu

sǎmânţa şi planta sunt imune faţǎ de agenţii patogeni obişnuiţi, iar la

pregǎtirea aluatului se folosesc o cantitate mult mai micǎ de apǎ şi chiar fǎrǎ

ouǎ, etc. )

Este bogat în aminoacizi esenţiali, în acest fel având o importanţǎ

deosebitǎ în alimentaţia umanǎ. Elementele sale constitutive întǎresc

sistemul imunitar la om.

La furajare conţinutul bogat de lizinǎ, metioninǎ, triptofan şi

structura excepţionalǎ de fibre a OKO – 10 face aptǎ pentru înlocuirea sau

completarea de soia sau de floarea soarelui.

Are o rǎdǎcinǎ extrem de puternicǎ, astfel si acolo, unde cultivarea

grâului tradiţional nu este profitabilǎ, alacul poate fi cultivat în condiţii

economice optime. Nivelul de preţ este mai mare decât la grâul obişnuit.

Alacul valorificǎ fiecare foton din lumina solarǎ din cauza suprafeţei

foii de aproape trei ori mai mare. Are o capacitate de rezistenţǎ la secetǎ,

capacitatea de rezistenţǎ la iarnǎ şi ger este mai mare decât la celelalte specii

de grâu. Înainte de începerea vegetaţiei suportǎ o acoperire cu apǎ de douǎ

luni.

Datoritǎ capacitǎţii de tufozitate (6-25 spice pe rǎdǎcinǎ ) norma de

semǎnare este extrem de modestǎ, în general ajunge la 110-130 kg/ha.

Producţia medie în condiţii meteorologice normale este de 2-8 tone,

în funcţie de tipul şi cultivarea solului.

Cheltuielile de producţie ajung la 50-60% faţǎ de cheltuielile de

producţie a grâului normal. De ce? Nu trebuie sǎmǎluit, nu se recomandǎ

folosirea îngraşǎmintelor chimice de bazǎ, nu necesitǎ îngraşǎminte (N). În

cazul unei primǎveri extreme se recomandǎ 8-10 kg/ha de N iar erbicidele

pot fi dispensate.

Grâul comun şi Triticum Spelta sunt greu de diferenţiat analitic.

Avantajele nutriţional-fiziologice ale speciei Triticum Spelta sunt dovedite

practic, însǎ din punct de vedere ştiinţific, studiile sunt abia la început.

Triticum Spelta şi grâul comun sunt la fel structurate genetic şi au aceeaşi

origine, totuşi ca plante de culturǎ cele doua sunt foarte diferite, la fel ca şi

în ceea ce priveşte efectele asupra organismului uman.

Triticum Spelta are o digestibilitate crescutǎ, cauzele acestui efect se

aflǎ atât în proteine cât şi în structura amidonului. Datoritǎ solvabilitǎţii lor

deosebite în apǎ, substanţele vitale ale Triticum Spelta (alac) sunt asimilate

mai uşor şi mai repede ca hranǎ de cǎtre organism. Substanţele conţinute se

absorb şi sunt puse rapid la dispoziţia organismului. Acest lucru poate

explica de ce persoanele slǎbite la fel ca şi copii mici şi bolnavii în vârstǎ pot

digera mai uşor produsele obţinute din grâul Spelta.

1.1.2. Compoziţia chimicǎ

Triticum Spelta este alcǎtuit din aproximativ 14 % apǎ şi restul

substanţǎ uscatǎ formatǎ dintr-o combinaţie uluitoare de vitaminǎ, minerale,

carbohidraţi, grǎsimi precum şi dintr-un conţinut ridicat de albuminǎ şi fibre.

Soiurile de alac nobile au un conţinut de proteine ridicat, depǎşind 20

%, în plus configuraţia de aminoacizi a acestor proteine este asemǎnǎtor cu

aminoacizii care se regǎsesc în proteinele umane. Proteinele sunt compuse

din aminoacizi. Din cei 20 de aminoacizi, 8 sunt esenţiali, care trebuie

introduşi în organism cu ajutorul hranei deoarece ei nu pot fi produse de

organismul uman.

Tabelul 1. Conţinutul de aminoacizi esenţiali la alac şi la grâul obişnuit (mg)Hildegard (2007)

Aminoacid Alac Grâu obişnuitCisteina 1,35 1,1Leucina 9,0 6,0Isoleucina 5,6 4,4Lizina 2,75 2,9Metionina 4,0 2,4Fenilanilina 7,0 5,0Triptofan 1,8 1,2Valin 5,8 4,2

Dupa cum se vede, conţinutul de leucinǎ, metionina şi fenilamina este

mult mai ridicatǎ – faţǎ de grâul obişnuit – din cei opt aminoacizi esenţiali.

Din proteinele prezente 10-12% sunt proteinele glutenice: gliadina şi

glutenina, capabile în prezenţa apei sǎ se umfle şi sǎ formeze o masǎ elasticǎ

numitǎ gluten.

Alacul este foarte bogat în sǎruri minerale şi vitamine şi conţine mult

mai multe vitamine B1 şi B2 şi niacina decât grâul obişnuit. Are un conţinut

semnificativ de seleniu.

Grâul Spelta are un conţinut de vitamine mai ridicat:Tabelul 2

Grâu spelta Grâu comunThiamina = B1 516 µg 448 µg 100 gRiboflavina = B2 129 µg 97 µg 100 lB6 303 µg 225 µg 100 lE 2,4 mg 1,5 mg 100 g

Valori nutriţionale medii ale grâului spelta:

Valoarea caloricǎ: 198 kcal/100 g

Carbohridaţi: 62%

Proteine: 12%

Lipide: 2,8 %

Fibre: 8,8%

Grâul Spelta are un conţinut de grǎsimi mai mare decât cel comun:

• Grâu spelta: 2,8 %

• Grâu comun: 1,8 %

Grâul Spelta are un conţinut de substanţe minerale mai ridicat şi o activiate

fitazicǎ sporitǎ (tabelul nr.3)

Tabelul 3

Conţinut de substanţe mineraleGrâu spelta Grâu comun

CA 0,26 0,31Mg 1,25 1,10K 4,23 3,96Total P 4,23 3,64Phytat P 3,42 2,91Activiate fitazicǎ 515 E 470 E

1.1.3. Particularitǎţi fizice

Triticum Spelta are un spic lung, lejer, ţepos la maturizare se rupe în

bucǎţi (pǎrţi) şi caracteristice în spiculeţe. Spicurile-capsulǎ închid strâns

boabele. Spicul are o înǎlţime de 120-170 cm, culoarea spicului la maturitate

este galbenǎ, galbenǎ-maro, iar în vârful spicului are ţepe scurte. În general

are un aspect robust, se coace foarte târziu. Masa pe mia de boabe a speciei

în stare decorticatǎ este de 36,8-48,4 kg, masa pe hectolitri este de 77,2-79

g. În funcţie de anul de producţie aceste valori se pot modifica.

Fig. 2

1.1.4. Soiuri de alac cultivate

Clasificarea infraspecificǎ a Triticum Spelta este foarte complexǎ.

Triticum Spelta este prezentǎ pe douǎ continente, Europa şi Asia. Subspecia

din Europa se numeşte Spelta iar cea din Asia se numeşte Kuckuckianum.

Teoretic sunt posibile 48 de varietǎţi botanice, dar numai 14 au fost

realizate.

Subspeciile importante ale grâului Triticum Spelta sunt  urmǎtoarele

varietăţi :

Album

Duhamelianum

Amissum

Viridialbispicatum

Recens

Neglectum

Alefeldii

Arduinii

Vulpinum

Schnkii

Viridiarduinii

Albivelutinum

Rubrivelutinum

Caeruleum

1.1.5. Tehnologia de obtinere a grâului Spelta

(alac)

1.2.5.1. Rotatia culturii

Grâul spelta OKO-10 (alac) aparţine familiei graminaea, de aceea nu

recomandăm gramineele ca şi premergatoare, dar fără scăderea nivelului de

producţie putem cultiva timp de 1-2 ani alte specii de cereale înaintea acestei

culturi. În regim de monocultură se recomandă producţia numai timp de doi

ani.

Ca ante-culturi bune se recomandă mazărea şi rapiţa. Cultivarea dă

rezultate şi după floarea soarelui şi sfecla de zahăr, dacă se recoltează înainte

în jurul lunii septembrie. În general putem afirma, că toate – nu cereale –

anteculturile sunt potrivite (nu sunt pretenţioase), dacă după recoltare

pregătirea solului poate să înceapă de la mijlocul lunii septembrie. Acest

lucru este important, deoarece de la seminţele străine care îngermenesc

terenul poate fi curăţat. Despre capacitatea de oprimare a buruienilor putem

să ne dăm seama cu uşurinţă prin faptul că se semănă într-un sol foarte

infectat cu seminţe de buruieni. Ante-producţiile care “şantajează solul”,

resturile de rădăcini şi cozi de culturi dacă sunt bine dumicate nu

primejduiesc reuşita culturii.

Prin capacitatea foarte dezvoltată de absorbţie a rădăcinii OKO-10

capitalul natural nutritiv din sol (care chiar şi fără aplicarea substanţelor

chimice sunt de ajuns chiar şi până la 50-100 de ani) sunt bine dezvăluite.

Simptoamele bine cunoscute ale “efectului pentozan” nu sunt caracteristici,

eventual putem observa aceste simptoame timp de câteva săptămâni pe

vegetaţie.

Pregătirea solului

Răsăritul complet, rapid şi uniform, un efectiv de plante bine

înrădăcinat se poate obţine numai prin pregătirea unor straturi bune pentru

seminţe.

Necesită o prelucrare minima a solului şi se recomandă evitarea

cultivării solului prin răsturnare deoarece cu plugul la adâncimea bazei

plugului facem ca solul să fie mai dur (de nepătruns pentru rădăcini),

aducem din nou la suprafaţă seminţele de buruieni aflate la adâncime,

eradicăm tabularele de firele subţiri de rădăcini configurate de ante-culturi,

care contribuie într-o mare măsură la îmbibarea solului cu precipitaţii.

Important este ca marea parte de resturi de tarlă şi de rădăcini să

fie amestecate cât mai repede cu solul, să păstrăm rezerva de umiditate a

acestuia cu scopul, ca pentru microorganismele care descompun substanţele

organice să asigurăm o cantitate de apă necesară. În continuare trebuie să

activăm răsăritul seminţelor de buruieni şi celorlalte seminţe din sol,

nimicirea plantelor deja răsărite, rărirea buruienilor parenitare.

Soluri uşoare: După cojirea de tarlă (unealtă este îngrăşămintele,

discuire pe un singur sens) încheiere imediată cu ajutorul tăvălugului. După

apariţia buruienilor la o înălţime de cca. 20 cm. – când seminţele încă nu

sunt maturizate – se procedează la discuire grea sau cultivare adâncă şi

închidere imediată. Buruienile care apar din nou vor fi omorâte de pregătirea

startului pentru seminţe (combinator, boroana).

Soluri uşor împletite: cojirea de tarlă este importantă, prin aceleaşi

mijloace, ca şi la soluri uşoare. Răsturnarea nu este necesară. În locul

acesteia se procedează din patru în patru ani la afânarea solului + tăvălug,

respectiv munca de bază anuală de afânarea medie a solului + tăvălug. În

anii între afânarea solului rolul principal revine cultivatorului cu disc, iar

unde există maşinii combinate cu un singur mers. Pentru lucrarea destinderii

medii se foloseşte discul sau boroana, eventual combinatorul, ca unealtă

potrivită.

La soluri legate: starturi de lut, sărături, care au o structură proastă

permanentă. Sunt predispuse la înnodare, sunt bătucite, se crapă la secetă.

Conduc apa cu greu. Aceste caracteristici pot fi diminuate numai prin

coacere biologică. Pe aceste soluri – oricât de incredibil ar părea – aratul

trebuie întotdeauna evitat.

Rolul şi mijloacele cojirii tarlei sunt neschimbate. În primul an cel mai

important este afânarea medie a solului şi amestecarea cu disc. Închiderea

solului este indispensabilă. După care urmează pregătirea solului pentru

seminţe. În al doilea an, munca de bază constă în afânarea startului adânc al

solului, care se repetă din trei în trei ani, dacă este posibilă cu ajutorul

drenului de cârtiţă, toate după înverzirea cojirii tarlei. După acesta se poate

proceda la discuirea adâncă, sau prelucrarea adâncă cu ajutorul

cultivatorului, în acelaşi curs cu tăvălugul. Utilajul de pregătirea solului

pentru seminţe să fie combinatorul sau boroana. După cojirea de tarlă se

poate proceda şi la utilizarea utilajului pentru prelucrarea solului cu ajutorul

combinatorului un singur mers. Restul de doi ani rămaşi se bazează pe

afânarea medie a solului.

Administrarea ingrasamintelor organice si minerale

OKO-10 faţă de soiurile de grâu de consum obişnuite nu necesită o

completare cu substanţe nutritive abundentă. Se poate cultiva în soluri

începând de la 6-7 coroane de aur (soluri de tip versanţi cu pietriş, nisip

blând) până la terenuri arabile peste 30 de coroane de aur. Cel mai mare

inamic al acestui soi de grâu este îngrăşămintele cu nitrogen în cantităţi

obişnuite (80-100 kg/ha). Cu rădăcinile de mare întindere şi cu suprafaţa

mare a frunzei nu este de mirare că a supravieţuit mai multe milenii, deseori

în condiţii meteorologice extreme, menţinând compoziţia excepţionala.

Deci utilizarea îngrăşămintelor chimice de bază obişnuite nu este

recomandată. Necesită substanţe nutritive exclusiv în formă organică, iar

îngrăşămitele naturale sunt recomandate mai ales la culturile premergătoare.

Se pot utiliza şi îngrăşăminte verzi, dacă se poate trebuie lucrat în sol sub

forma şişcată.

Numai în cazul unei primăveri extreme se poate imagina aplicarea de

îngrăşăminte chimice cu N de 8-13 kg/ha, în cazul solurilor cu AK de 10-15.

Aplicarea se face în forma stropirii pe efectiv în perioada creşterii tulpinii, în

acelaşi tură cu calciu şi cupru. În vederea evitării distrugerilor, se recomandă

folosirea avioanelor. Ca substanţă de îngrăşământ folosit se recomandă

carbamidul.

Deoarece în solurile noastre ionii (Kaliu, natriu) persistă în cantităţi

extreme, credem ca un element tehnologic foarte important este utilizarea

suspensiei cu conţinut de Calciu, într-o cantitate de 5kg/ha. Această

substanţă ecologică conţină în proporţii armonice calciul atât de important

pentru plante şi o cantitate mică de magneziu. Pe lângă acesta conţinutul de

fier, zinc, cupru şi mangan este considerabilă. În fond are efecte de

condiţionare a plantelor, de creşterea debitului şi un regulator care întăreşte

celulele, respectiv este un îngrăşământ de frunziş.

OKO-10 în perioada fecundării – legării recoltei reacţionează la

prezenţa cuprului, respectiv la cantitatea insuficientă a apei. În acest ciclu de

dezvoltare, cuprul acţionează într-un mod pozitiv reacţiile biochimice. În

general procentajul de humus a solurilor tradiţionale de producerea grâului

nivelul de 2-4 ppm al cuprului se dovedeşte ca fiind puţin (de multe ori este

puţin în cazul ovăzului, orzului, chiar şi la grâul normal, deoarece spicul alb

şi gol, buga se rezuma la lipsa cuprului).

Nivelul necesar este de cel puţin 6-8 ppm Cu pe gram de sol. Acest

deficit poate fi completat prin aplicarea soluţiilor anorganice de cupru

corespunzătoare a 2-3 kg de cupru elementar. În cazul producţiei non-bio se

pot folosi doze 2-6l/ha în soluţii de tetramină de cupru şi amino-cupru.

Aplicarea de nitrogen-calciu-cupru se poate face concomitent, în funcţie de

condiţiile meteorologice între a treia decadă a lunii aprilie şi prima decadă a

lunii mai. Acesta este singurul element tehnologic de combinaţie în cursul

vegetaţiei, pe care recomandăm cu spor. În cazul solurilor cu caracteristici

bune să lăsăm la o parte nitrogenul.

Semănatul

Sâmânţa: sămânţa OKO-10 este spiculeţul desprins la seceriş de pe

spic. Caracteristic acestui soi este că într-un spiculeţ se regăsesc două, sau

mai rar trei seminţe. Deci sămânţa se regăseşte în pleavă. Pleava – care este

strâns lipită de sămânţă – conţine substanţe statice fungicide şi bacterioide,

care ocrotesc seminţele în cursul ieşirii germenilor de agenţii patogeni,

respectiv sămăluirea nu este necesară.

Caracteristicile seminţei:

Lungimea 14-16 mm

Lăţimea 6-9 mm

Grosimea 4-6 mm

Volumul E 115-135 g

Volum hl 38-45 kg cu pleavă (76-84 kg decorticat, dar acesta nu mai este

sămânţă)

Perioada de semănare: perioada optimă este între 1-20 octombrie, semănările

mai târzii (mijlocul lunii decembrie) ies bine şi suportă bine iarna, frigul, dar

din cauza muncilor de sol întârziate pentru oprimarea buruienilor trebuie să

aloce o energie în plus. În cazul unei ierni blânde este capabil la noduri de

înfrăţire, dacă temperatura generală urcă peste zero garde.

Norme de seminţe: numărul optim pe hectar este de 1-1,2 milioane de

rădăcini. Acesta corespunde a unei cantităţi de seminţe de 110-140 kg/ha.

Pentru soluri mai bune se recomandă o doză de 100-120 kg/ha, iar pentru

cele mai slabe o doză de 120-140 kg/ha. Cu utilaj de semănat cereale (12,5

cm) numărul de spici pe jm este de 11-13 buc. la o distanţă între rânduri de

15 cm 14-16 buc. La un sol de bună calitate 80-100 kg de cantitate închisă

de seminţe rezultă un efective de plante închisă.

Adâncimea de semănare: asemănător altor cereale la o adâncime de 4-

5 cm, la soluri uşoare se acceptă şi o adâncime de semănare de 6 cm. La

partea tehnică a semănatului este caracteristic, ca sămânţa bine pregătită

poate fi semănată cu orice utilaj de semănat (mecanic sau pneumatic), dacă

starea lor tehnică este bună. În orice caz o cerinţă esenţială este proba de

curgere, deoarece pe utilaje nu există date de referinţă. La utilajele tip Lajta

se poate semăna cu elementul de semănat cereale obişnuit, dar poate fi

semănat (este mai bine) şi cu cele sistematizate pe grâne mari. Trebuie

acordat o atenţie la îndoirea ţevilor. Dacă ţeava este cu cot, nu are o cădere

netedă (stare mecanică proastă) seminţele se îngrămădesc şi se opresc. În

orice caz, menţionăm, că un efectiv dens de plante nu se obţine în primul

rând prin creşterea cantităţii de sămânţă, ci prin pregătirea unui pat bun

pentru seminţe. Lucrarea cu tăvălug a semănatului este avantajoasă în cazul

unui pat sedimentat necorespunzător şi în perioada toamnei secetoase. În

cazul achiziţionării unui utilaj nou, firma Agrouniversal (Kisber) are o ofertă

cu utilaje de semănare de cereale. Capacitatea de a da roade a OKO-10 poate

să se realizeze numai în cazul unei semănări uniforme (distanţă, adâncime),

astfel o semănare împrăştiată se recomandă numai în lipsa altor posibilităţi,

pe lângă stări de sol corespunzătoare.

Îngrijirea plantei

Aplicarea îngrăşămintelor pe spic este cu totul inutil.

Aplicarea erbicidelor chimice – numai după culesul târzie a recoltei de

floarea soarelui ar putea avea o semnificaţie. În celelalte cazuri să avem

încredere în capacitatea de oprimare a buruienilor la alac. Dacă s-ar ajunge

la aplicare erbicidelor, atunci înainte de acesta trebuie anunţaţi specialiştii

firmei noastre. În cazul unei stări corespunzătoare a solului şi unei semănări

corespunzătoare OKO-10 suprimă creşterea sălbatică a florii soarelui.

Tratamentul efectivului – ca regulă generală recomandăm combinaţia

calciului şi cuprului conform celor descrise. Revenim, şi menţionăm că,

completarea cu N este considerată ca fiind justificată numai în cazuri

excepţionale la o înălţime de plante de 30-40 cm conform celor menţionate

la completarea cu substanţe nutritive.

Ocrotirea plantelor – alacul rezistă la atacurile dăunătorilor. Nu este

necesară apărarea împotriva ruginii, fusariu. În mod normal după o cultură

de cereale de mai mulţi ani trebuie să socotim cu futrinca şi pagubele minore

produse de acesta, respectiv cu o contaminare de viespe de paie. La sfârşitul

vegetaţiei, în anumite cazuri apare rugina galbenă pe plante, dar atunci nu

trebuie să facem faţă cu o daună considerabilă.

Recoltarea

OKO-10 se coace

în acelaşi perioadă

ca şi soiurile de

grâu din comerţ,

pe terenurile de pe

câmpie după 20

iulie, pe terenurile

de peste Dunăre şi

la nord în jurul

datei de 1 august.

În această perioadă

tulpina dură se

înmoaie, devine

uşor de secerat. Fig. 3

Combinele trebuie bine verificate, deoarece la o producţie de pleavă de 5

tone /ha masa de paie este de 4-5 tone, astfel prin sistemul maşinii de treierat

şi de curăţire trec 9-10 tone de materii. Alacul este copt şi poate fi secerată,

dacă conţinutul de umiditate din seminţe scade sub 14%, atunci încă mai

găsim câteva noduri verzui. Frunza de pleavă este deja complet uscată,

secerat preia umiditatea boabelor. Astfel umiditatea recoltei secerate este în

jur de 14-15%, care trecut prin sistemul de curăţire, poate fi depozitat în

siguranţă.

La o coacere extremă baza de susţinere a spicului la această specie

este fragilă, astfel recoltarea trebuie începută imediat la coacerea alacului.

Este sarcina combinei să spargă spicul, şi separarea spiculeţilor de la

arborele spicului. Alacul nu cade, astfel dacă procentajul de decorticare cade

între 2-3 se asociază cu multe boabe sparte şi fărâmare. Orice combină este

aptă pentru secerarea OKO-10, numai că nu se potriveşte pentru grâul

normal (potrivirea este asemănătoare cu cea pentru porumb).

Dacă contrabătătorul se compune din două părţi, se recomandă

potrivirea la porumb. Acelaşi lucru se referă şi la sistemul de sită. În general

sita de pleavă de diametru circular est cea potrivită, unde deschizătura sitei

nu este reglabilă. Sita de pleavă trebuie răsturnată puţin mai tare decât în

mod normal, în direcţia longitudinală.