Upload
doduong
View
222
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
U piecuraru e ri cani
‘E piecure mirìjanu1 a ‘nna manca,
E dde dduve me trùovu a re gguardare
Paru ‘nna cista de vucata janca, Amprata supra l’erva ad asciucare.
Vicinu a ‘nna funtana Chi cantadi a ‘nnu friscu,
‘Nu vìecchiu piecuraru, zu Franciscu, Ccu ‘nn’ugna ‘e calaturu2,
Chianu chianu se sgrana ‘Nu mienzu pane scuru.
Putenza de l’adduru! Cumu si ‘nu viscune3 canusciutu
L‘avèradi chiamati, a ‘nnu minutu, I cani d’ ‘o cuntuornu
Li se pàranu ‘ntuornu Ed ogned’unu aspetta
Si ‘n’urra4 li nne jetta.
Iu me ricriju a re gguardare. Paru ‘Nna murra ‘e Vancilistri5
Avanti de ‘n’ataru. ‘Nu canicìellu russu,
Quattru passi distante, Se fa ogne ttantu ‘na liccata ‘e mussu
E nnùcedi6 mmacante. ‘Na cagnola vicina
S’è ‘nculacchiata ‘n terra; ‘A cuda le rimina
E nnittija ra terra Cumu ‘na scuppittina.
‘Nu crozzu ‘e pilu scuru Annasca ed ogne ttantu
Cce jetta ‘nnu languru’
Chi pare ppropriu chjantu. Ma Ciccu, chi ‘u’ sse sturde
Dde panze musce o vurde7, Mancia e, ogne ttantu, fa
Ccu mmala grazia: zàa! I cani, amminazzati,
Se vòtanu, se giranu, Cumu tanti stunati;
1 meriggiano
2 companatico
3 fischio
4 un orlo
5 evangelisti
6 ingoia
7 sazie
Ma nullu si nne va:
Ancòre cc’è spiranza De se vurdare ‘a panza.
Ma quannu, sazziatu,
Ciccu, a ru tascappane Se stipa ll’urra ‘e pane
Chi ancòre l’è rristatu, I cani tutti quanti
Le pèrenu8 d’avanti. Finuta è ra speranza
De se vurdare ‘a panza!
8 spariscono
Tuornu a ra scola
In memoria di Emanuele Caruso (nato a Conflenti nel 1845 e morto il
1916) che fu insuperabile educatore del popolo e primo indimenticabile
mio maestro.
Tuppi, Tuppi! - Chin'è? - Mi cce vuliti
Asittatu ccu bbue supra 'ssi vanchi? Vue 'na mullica1 tutti quanti siti,
Iu tiegnu 'a varva e ri capilli janchi;
Ma me criscivi a cchista stessa scola Mo su' ttant'anni... 'U tiempu cumu vola!
E nnummu ve criditi ca nun tìegnu
Nu pizzicu de sale a ru ciarvìellu... Si vìecchiu tuornu ccà, cce torn'e bbiegnu
Ca viàtu chi torna qquatrarìellu! Vita cchiù bella e cchiù ffilice 'un c'è
Dde quannu nne 'mparàmu l'abbeccè.
Trasu? -Trasiti! -'E stesse cose care: I vanchi, 'e segge, 'u posticiellu miu!
Ve guardu 'mpacce e bbìdere me pare Pped'ognunu de vue 'n'amicu miu.
Tu certu si'... Ttumasi. Tu... Grabbiele.
Tu..Ciccu. Tu... Rusariu. Tu... Michele. Ma cumu? Cica2 nn 'èramu pirduti,
Tutti 'sse bbanne bbanne e sparpagliati, Chine 'nzuffunnu3 e cchine mmuppa4 juti,
Chine filici e cchine spurtunati, E mmece simu ccà. ...Bbielli, viniti,
Ve spalancu 'ste vrazza a cchiù ca siti.
Cchi ttìempi chiri nuostri chi su' stati ! Quannu niscìemu 'e ccà paria 'nna fera.
Parìemu tanti diavuli 'ncarnati, Parìemu tanti avanzi de galera,
Parìemu 'na nigliata de rinnuni5. Ah, ristati si fòramu guagliuni!
De juri dduve mo cc'è cchiru mazzu, Cc'era, a ri tiempi mie, 'nu tavulinu.
Chiudu 'nu puocu l'uocchj e llà bbicinu
1 mollica
2 si dice che
3 a fondo
4 a galla
5 rondoni
Te viju 'nu muscune6 , 'nu mustazzu,
E ddue prunelle7 duci cumu mele: E' ru maestru miu! Ddo' Mmanuele!
Guardati puru vue. Nu' ru viditi? E' 'nnu gigante e dduve nnue è bbinutu
Ppe' nne purtare a ttutti 'nu salutu E ppe' sse stare 'nzieme a nnue 'nu titi8.
Vasàmule, cumpagni, de luntanu, Cumu 'na vota, tutti quanti 'a manu.
'A manu chi a ra facce 'na carizza Nn'ha ffatta, si nne l'hamu mieritata;
'A manu chi 'na rìcchja nn 'ha ttirata Quannu nu' ssimu juti de capizza;
'A manu chi pigliàu ttutte 'ste manu E ll'aste nne 'mparàudi chianu chianu.
O mastru, quantu bbene nn'hai vulutu
E qquante cose bbelle nn 'hai 'mparatu!
Ppe' ffigli a ttutti quanti nn'hai tinutu, E nnue cumu 'nu patre t'hamu amatu.
Rèstate sempre ccà. Nun ti nne jire O t'arrucchjamu9 nummu pue fujire.
Ma propriu intra 'stu mentre, oh cchi ppiccatu!
Ppe' mmala sorta mia, me rispigliai. 'Ssu paradisu me l'havìa ssunnatu
E re lacrime all'uocchj me truvai. Già me l'avìa dde figurare: tu
Dicìe ch'arrieti nu' sse torna cchiù!
6 pizzo
7 pupille
8 poco
9 circondiamo
Natale
‘A solita zampugna colarusa1,
Ccu ra nive, è scinnuta a ra marina;
E, mmo, de vientu e dde lamientu chjna, Sona ra ninna ad ogne pporta chiusa.
E’ ra santa Vijìlia de Natale. Sona, zampugna! Sona ‘a Pasturale!
Sona! Pped’ogne nnota chi me porta,
Mo chianu chianu e mmo cchiù fforte ‘u vìentu, Intra ‘stu core miu turnare sientu
Tutta ‘na vita chi cridivi morta, E mmi s’acqueta ‘n core ogni tturmientu
E ppassu supra ad ogne ccosa storta.
Mentre staju ccussì, tra dormebbiglia, Trase ru suonu duce de ‘na n’gaglia2;
M’accarizza re ricchie, me rispiglia,
E mme porta, ccussì, cumu ‘na paglia, Ppe’ fforza de va vide quale ‘ncantu,
A ttiempi ‘e mo luntani ‘u ‘sse sa qquantu.
E, all’umbra de ‘na granne ciminera, Viju ‘n ‘ardente, caru fuocularu;
’Nu zuccu3 ‘ncarpinatu paru paru Arde ccumu ‘na cima de jacchèra4;
’Ntuornu cce su’: ‘nna vecchiarella accorta E Nnannu e Ttata. Mamma, no! M’è mmorta!
‘A vecchiarella mia, fusu e ccunocchia,
Fila ccumu sulìadi ‘n quatraranza; Iu le zumpu cuntientu a re jinocchia,
Illa me cunta llesta ‘na rumanza...
E ra zampugna sona ‘n luntananza E ri cumpagni mie le fàu ra rocchia5.
Sona, zampugna! Pòrtame luntanu,
A ri tiempi filici ‘e quatraranza; A Nnanna chi filava cchianu chianu
’Ntramente me cuntava ‘nna rumanza; A ru zuccu chi ardìa, ssempre cchiù cchiaru
Sutt’a camastra6 de ‘nu fuocularu! 1 mesta
2 fessura
3 ciocco
4 fiaccola
5 crocchio
6 catena
Mamma Carmela
In memoria della contadina Carmela Borello che, in una notte
del 1928, sorpresa dalla tormenta, in un bosco di Sersale,
sacrificò la sua vita per salvare i suoi due figlioletti, in modo
sublimee quasi leggendario. L’eroismo di questa madre resta
come il simbolo più alto e significativo delle genuine virtù
della gente bruzia.
Mamma Carmela, ccu ‘na figlia ‘mbrazza E ccu ‘nnu figliulellu ppe’ ra manu
A ru paise sue, de nu luntanu Vuoscu de pini, si nne torna. Jazza.
Porta ‘ncapu ‘na sarcina1 de ligna Ed a scurare, a ppuocu a ppuocu, ‘ncigna2.
Jazza. Cchiù sta, cchiù jazza. Duce duce Cade ppannizzijannu 3‘ a nive ‘ntuornu;
D’anima viva nu’ se sente bbuce; Perde ru vuoscu sempre cchiù cuntuornu
E, mmu a ra casa ‘n sarvamientu arriva, Auza dde cchiù ru pede ‘a cumitiva.
Ma, ad ura chi t’adduni4, ‘na timpesta
De nive ‘mpalluttata se scatina. Visca ru vientu e ttantu forte mina
Chi pàrica se ‘mpesa ra furesta. Sàgliedi a ppassi de giganti ‘a neglia
Ed ogni ccosa crùovica5 e cummeglia6. ‘U masculu de friddu e de pagura
Trema mmienzu a ‘ssa sorta de nivera.
Ciance chill’àutra povera criatura, E ra mamma s’affrigge e sse dispera.
Posa ‘nu pede: a mmenza gamma affunna. Auza cchill’atru: ‘u posa e ttorn’e ‘mpunna7.
Povara mamma! Cchiù ca po’ a r’allutta8 Fa ccu ru vientu, chi l’affrigge e appretta9;
Chi moni avanti e moni arrieti ‘a mmutta, Chi moni a destra e moni a mmanca ‘a jetta.
1 fascio
2 inizia
3 a grandi fiocchi
4 te ne accorgi
5 seppellisce
6 copre
7 affonda
8 lotta
9 tormenta
‘U ‘nne po’ cchiù. Spune re ligna e ‘mbrazza
Se piglia ll’autru figliu e sse l’abbrazza.
-Figliuma- dice- figliulellu mia,
Ancòre cci nne vo’ ppemmu arrivamu10. Ancòre è llonga, è tantu longa ‘a via;
Ma nun ciancimu e nnu’ nne scumpidamu. ‘A Madonna nne vide e ‘u’ nn’abbannuna.
E’ ppuru mamma ed animu nne duna.-
Intra ‘stu mentre, de luntanu, sona R’avemmaria. L’affritta se strascina
Fin’a ru muriciellu de ‘na cona Chi se trova ppe’ casu llà bbicina.
‘Na lampa ad ùogliu arrièti ‘na ‘mmitriata Alluce ‘nna Madonna ‘Ndulurata.
Cumporma11 arriva, i figliulielli spune.
Se caccia ru vancàle12 e ra fadiglia13.
‘U masculu cce mmùolica e ra figlia. Resta ccu ra cammisa e ru jippune14.
Trema. Vatte re ganghe15 una ccud’una, Ma chira mamma ‘u’ ssi nne mancu adduna.
E ccade ‘n terra gninucchjuni. ‘A cruce
Se fa diciennu: -‘Ndulurata bella, ‘Stu figliulellu miu e ‘sta figliulella
Sàrvali tu, ppe’ ss’uogliu chi t’alluce. A mmie, Madonna mia, ricogliemìnne16:
‘Ssa nive mu me crùovica chi scinne17.
Ad illi, no! Su’ dde ‘stu sangu ‘u jure, Su’ carne de ‘sta carne chi se gnela.
Madonna mia, ricòglite a Ccarmela;
Ma sarva ‘sse due pòvare criature… Curaggiu, bielli mie! Cchiù nun cianciti!
Due mamme chi v’assistenu tiniti.-
E ssupra chir’affritti accuoppulata Se conza, ppe’ ri miegliu cautilare.
10
per arrivare 11
mentre che 12
panno che copre il capo 13
gonna 14
corpetto 15
denti molari 16
portami via con te 17
mi seppellisca questa neve che scende
Putìa, ma nu’ sse voze mmuoticare18
De duve amure ‘a trattinìa ‘nchiuvata. ‘A nive cummigliàu chiru pagliaru,
Ma chiri quatrarielli se sarvaru!
‘A mamma, no! L’ajjàru19 ssenza jatu, Ccu ru mussu appuzzatu a ru fullune20.
‘Ntramentre dava a chiru sangu amatu L’urtimu abbrazzu e l’urtimu vasune
De chiantu le niscìu ‘nnu schicciulune E a ra prunella le ristàu ‘nchiatratu21.
18
muovere 19
trovarono 20
giaciglio 21
ghiacciato
‘ A staffetta
Dedicata al poeta Michele Pane (nato in Adami il 1876, morto
in America il 1953).
Libertà è la sua diletta figliuola che, nata in America, venne in
Italia dopo la prima guerra europea. Ad essa il padre affidò il
saluto appassionato ai luoghi ed alle persone del suo cuore. I
miei versi rivivono la poesia di quel messaggio e lo ricambiano
teneramente.
I
-Va!- le disse ru patre – E ‘nnu salutu Porta a ra terra dduve sugnu natu;
Dicele quantu bbene l’ha bulutu ‘Stu patre tue, ramingu e spurtunatu.
M’è dde granne cumpùortu a ra spintura
Si va’ vidi ppe’ mmie Dicollatura.
Vàsame e bba’! Saluta Rivintinu, De ticini ammantatu e dde castagne;
Saluta i campi simminati a llinu, I cavùni saluta e re muntagne.
Saluta Carriciellu, ‘a casa mia, E de l’Addame ‘e petre d’ogni bbia! –
Missaggera d’amure e dde dulure,
Vinne ra figlicella affizziunata; Vasàu ra terra de Michele amata
E ppue vutàu re vele a ru papure1 Ppe’ ppurtare a ru patre ‘na mmasciata
De richiamu, de supprica e dd’amure.
-Abbrazzame, papà ! Sugnu turnata ! Te puortu l’aria frisca ‘e Rivintinu.
Chi biaggiu, papà! Quantu caminu! E cchi ggente amurusa e affizziunata!
De vivere m’è parsu de vicinu ‘A rumanza cchiù bella de na fata ! –
II
Arrivata a ru Giallu, ‘na funtana M’ha dittu:-Libirtà, bona vinuta!
Mo chi sì ccà, fattilla na vivuta, Cà ‘st’acqua è mmeglia de l’americana;
1nave a vapore
Ogne dulure ed ogne pppena astuta,
Ogne turmientu ed ogne mmale sana.
Si pàtritta, turnannu, ‘ncun’aprile,
Ppe’ ‘nn’attimu, accustare se vulèra, ccu re lavra, a ‘stu mienzu ceramile,
Chi sa quale cuntientu nne pruvèra E cchi sa quali canti nne cantèra,
Illu ch’ha ttantu l’anima gintile!
Quann’era cca, vinìa dde tantu ‘n tantu, E dde viernu e dd’astate, a me truvare,
A ra canzuna mia cchiù de ‘nu cantu D’amure l’haju ‘ntisu accumpagnare,
Mentre li se vidìa lenta culare De l’uocchi ‘ncuna làcrima de chiantu.
Sacciu ca ‘ncore ‘u nume miu le sona Chiù duce de ‘nu pièttine de mele ;
Ma mancu ‘sta funtana d’Acquavona
S’è ppututa scurdare de Michele, E mmentre cchiù, senza spiranza, aspetta,
‘St’acqua è ru chiantu chi pped’illu jetta!-
III
Na castagna vicina, aggiurrannata2,
m’ha datu ppe’ ru vuoscu ‘u bomminutu. Quannu de l’umbra sua signu passata,
‘E pampine ppe’ n’attimu ha mmuvutu. E cchiru signu nuovu de salutu
M’è pparzu na carizza dilicata.
A ru triemitu duce èdi chiuvuta
Cumu ‘na purvirella profumata, E chilla chi de ‘ncuollu m’è ccaduta
M’ha ll’anima de gioia cunzulata. A Rivintinu tue nisciuna fata
Fo’ mmai ccu tant’amure ricivuta!
- Iu sugnu na castagna furtunata! – Pue m’ha dittu- De quannu era visciglia3,
Patritta m’ha, ccu tanta na runciglia4,
‘A corchia, para para, ‘ntacchijata…
2 piena di fiori
3 giovane pianta
4 roncola
Nne scrisse nnumi ! ‘Nne ‘ntagliaudi rime
Supra stu fustu miu, supra ‘ste cime! ‘U tue a ru miegliu postu era scrivutu
E ancore, Libirtà, nud’ere nata.
Judica tu cchi bbene t’ha bbulutu, Si prima de nascìre t’hadi amata!
Ogne ssignu de tie, mo, s’è pirdutu… Ma scritta ‘ncore tu me si’ rristata!-
IV
-Si de Michele Pane si’ ra figlia, Fèrmete cca – m’ha ddittu ‘nu mulinu.
-‘St’acqua chi curre a ccanalune chjnu E’ ll’acqua, ccuss’ ditta, de Gargiglia.
L’acqua dduve vinìa ccu ri cumpagni Michele nuostru ppe’ sse fare i vagni.
All’umbra de chill’àuzinu5 ogned’annu Facìa ru vullu6 e ne vidìe prijizza!
Ppe’ mmie, si de na banna era ‘nu dannu, De l’autra era ‘na vera cuntintizza,
Ch’a ra gioia de chiri quatrascuni7 Me parìenu chiù bielli ‘sti cavuni!
E mmo?...Mo, Libirtà, tuttu è ffinitu,
Cà cuntrariu nne foze ru distinu! Sutta ‘ssu pede d’auzinu vicinu
Nisciunu a fare vulli è cchiù bbinutu. Ddon Geniu è mmuortu. E’ muortu Rusarinu
E pàtritta ramingu si nn’è jutu! Iu sulu riestu cca! Macinu granu,
Ma puortu ‘n core ‘na gran pena scritta.
Pienzu a ru tiempu deccussì lluntanu E mmi nne lacrimija ra sajitta8.
Michele…Geniuzzu…Rusarinu… Cchi jjuri pìerzi! Povaru mulinu!-
V
Si sapère, papà, cchi batticore E cchi ttriemitu granne haju pruvatu,
5 ontano
6 bacino d’acqua
7 ragazzi
8 canale da dove l’acqua va sulla ruota
Quann’haju vistu, sulamente ‘e fore,
‘A casicella dduve tu si’ nnatu! Senza sapire cumu, m’è calatu
‘U chiantu e, cumu vidi, cianciu ancore!
‘U sule vampijava a ra facciata
Chi tutta, para para, nne lucìa. Ogne pporta e finestra spalancata,
‘N’uocchju apiertu d’amure me parìa. Ogne ppetra, ogne scarda fravicata,
-Bonavinuta- pàrica dicìa.
E ‘un te dicu, papà, cchid’apparatu De garofali cc’era a ri barcuni!
Unu m’ha ddittu : -Diceccìlu tuni A ppatritta Michele ch’è ‘nnu ‘ngratu!
Dice sempre ca tantu ne vo’ bene Ed, allura, ppecchì nu’ ssi ne vene?
- O garofalu russu e spampulatu,
Nun parrare ccussì - l’haju diciutu. -Nud’è papà, nud’è papà ‘nu ‘ngratu,
e’ ru distinu chi ccussì ha bbulutu! Si tu sapère ‘u chjantu ch’ha jittatu
Quannu jire de cca si ‘nn’ha ddivutu!-
VI
Trasivi. Za Carrotta e zu Luice
Mi nn’hannu fattu feste e civilizze! Za Maria, za Marianna e zza Filice,
Quanti abbrazzi m’hau datu e cchi carizze! ‘A facce m’hau strudutu de vasuni
Cumu a re vote sùoli fari tuni.
‘A cammira a bbidire m’hau purtata
Dduv’ogne ccantu tue l’ali mintìu. ‘A tavula de nuce m’hau mmustrata
Chi ad unu ad unu scrivere ‘i ssintìu; Ed iu, papà, ppe’ ttie, l’haju vasata
E ll’haju affusa ccu ru chjantu miu!
Ma quantu, quantu cchiù m’è parzu bbiellu Chiru nuostru ricùotu focularu!
Cc’è ssempre a ‘nn’angulicchju ‘u cippariellu Dduve tu t’assittave paru paru,
Quannu Tora cuntava a ttutti quanti Storie de fate e ffatti de briganti!
O casa de papà, cara a ‘stu core,
‘U distinu ppecchì ‘nn’ha strampunuti9 ‘Ssi munni munni e, passari spirduti,
Tantu luntanu nne strampùne ancore?
Dduve nasce, viatu chine more! E nnue raminghi nni nne simu juti!
VII
L’urtimu juornu, sula, sugnu juta De l’Addame a bbidire ‘u campusantu.
A nnanna e a Nnannu, chi a ‘nna fossa accantu Dòrmenu, ‘na curuna haju purtata.
Mi cce sugnu a ra banna gninucchiata E ll’haju abbivirata ccu ru chjantu!
Cc’è ‘nna troppa de rose llà bbicinu,
Ed iu nn’haju cugliuta ‘na manata. Una l’haju dunata a Rrusarinu,
L’atra a ddon Geniu nuostru l’haju data, ‘ A terza a ttie, papà, l’haju purtata,
Ppè ricuordu d’ ‘a Serra de Buttinu.
Guarda cum’è pulita! D’acquazzina10
‘Nu cuocciu tunnu tunnu cc’è cadutu. Supra ‘sta pampinella ddomaschina11
Pare ‘nna perla supra ‘nu villutu, E ccu ttutta ‘ssa strada ch’fa ffaciutu,
Luce cumu ‘na stilla mattutina. Luce ppecchì, caru papà, è ru chjantu
De tutta chira terra calavrise, De chiru muzzilluzzu12 de paise
Chi t’ama e tte vo’ bene ‘u’ sse sa quantu, chi tanta pena e ttantu affannu ‘ntise
Quannu luntanu ti nne jisti tantu.
VIII
Cchiù tunna ‘e chira perla e cchiù llucente
‘Nna lacrima a Mmichele le scappàu; ‘A frunte ccu re manu se pigliau,
E ru passatu le turnàudi ‘m mente;
9 dispersi
10 rugiada
11 di damasco
12 mucchietto
Vasàu ra rosa appassiunatamente
E ru chjantu a ru chjantu se mmiscau!
Chiuse ll’uocchi. Vidìu ru Praticiellu,
Acquavona, Gargiglia e ru mulinu; I parienti, l’amici, Rivintinu,
‘A casa, ‘u fuocularu, ‘u cippariellu; ‘Nu pratu, quattru mura, ‘u campusantu.
E ‘nn’autru vunnu13 le scappàu dde chjantu.
-Ah- disse- Si putèramu turnare Tutti a r’Addame, cchi ppiaccire fòra!
Si putèramu sèntere scrusciare Gargiglia ‘n chjna ‘n’autra vota ancora!
Si putèramu sèntere cuntare Storie de fate, cumu prima, a Ttora!
A mmie me ride ‘ncore ‘na spiranza E pparca sempre cchiù mi cce abbicinu.
Me pare dde sintire ‘na fragranza
De campi a ggranu simminati e a linu. E cchi rrispigliu de memorie care!
S’è nnu suonnu, lassàtime sunnare!...
13
scoppio (di pianto)
‘E due gatte
Ve cuntu ca ‘na vota
Cc’era ‘nna vecchiarella Ch’avìa ‘nna gattarella
Bella, ma menza ciota.
De sòlitu ‘ssa povara patruna Se l’annacava ‘n sinu e, cchianu chianu,
Ciumànnu1 a ‘nna putruna2, Le lisciava ru pilu ccu ra manu.
Ma ‘na sira d’aprile, ‘a lazzaruna,
Tutt’a ‘nna bbotta, le sprittàu3 dde manu E, pprima mu chill’àutra si nn’adduna,
Si nne saglìu dde curza a ru vignanu4, Ppe’ ggula de se fare de luntanu
Due chiàcchiare amuruse ccu ra luna. ‘A notte chi de ‘ncantu parìa ffatta
Tantu de stille lucite era ffitta, Llà ssupra avìa cchiamata ‘n ‘àutra gatta,
Ch’avìennu troppi sordi, èradi affritta De suonni, de canzune e mmiludìe,
De lune quinte e ssimili ciutìe. Miulija tu, miulija iu, suspira,
Discurri, vota, gira, Finìu ca doppu mancu ‘na menz’ura,
Cidìennu a ru ‘ncantisimu de l’ura,
Chire due gattarelle se livaru5 Ssupra i piedi d’arrieti e ss’abbrazzaru,
Core ccu ccore, forte, forte, forte E nn’amicizzia stritta se juraru
Fin’a ra morte. Ma ficeru dde cchiù. Cumu si ad anni
S’eranu canusciute, ’E gattarelle mie, ‘ntennarisciute,
Fìceru ru sanciuanni6. -Iu criju ca ‘ntramente
Te campa ra patruna,
1 sonnecchiando
2 poltrona
3 sfuggì
4 terrazzino
5 alzarono
6 comparaggio
Cummà, ‘un t’accurre nnente -
Le disse ra riccuna. -Ma s’hai bisuognu ‘nchjana7
A ‘ssa turra suprana,
Cà iu ppe’ ttie cce sugnu E ‘nzo cchi bbue te dugnu. -
‘Ud’èradi passata
Ancore ‘na simana Quannu, tutt’a ‘nna bbotta, ‘na campana
Sunàudi ‘na spirata: Murìu ra vecchiarella
E cchira gattarella Ristau mmienzu ‘na strata.
Cumu sapiti, i gatti, Praticannu ccu ll’uomini,
’Ngrati se sunu fatti. Eccu ppecchì, cianciuta ‘na mullica8
Chira patruna morta,
Disse ra ciota: -All’ùrtimu A mmie cchi mmi nne ‘mporta ?
Ppe’mmie cc’è cchir’amica Chi m’àpire ra porta. -
Cumu ‘mpatti cce jìu
E cchilla rapirìu. -Oh, ccara cummarella!
Chi ffò? Te si’ ppirduta! ’Un t’haju cchiù bbiduta.
Si’ stata malatella? Ma mo chi, a qquannu a qquannu,
Ccà ssupra si’ ‘nchianata, Te tiegnu carcirata
Ppe’ cchistu e ppe’ ‘nn ‘atr’annu.
-Grazie; ma ‘na spurtuna Granne m ‘è ccapitata.
-‘Un criju ch’ ‘a patruna... -Salute a bbue, è spirata.
-Povara gattarella! E mmo... tu... povarella...
Cchi ffai? Cumu ripari Senza ‘mpiegu e ddinari?
-Ma cumu? ‘Un ce si’ ttuni Chi vattu e mmi nne duni
Cumu dicisti ‘u luni? -Ah, deccussì haju dittu ?
7 sali
8 un poco
E... ppoca9... ‘un t’appricare...
’U tavulatu è strittu, Ma viju d’arranciare
E, ppe’ ttri o quattro sire,
’Un ti nne fazzu jire... - ‘A gatta ch’era cciota, ma non tantu,
A bbuolu a sirinata capiscìu E, ccu ‘nnu vunnu10 ‘e chjantu,
De dduve era bbinuta si nne jiu... Giràu ttri o quattro juorni
Tutti chiri cuntuorni senza mèta nisciuna,
Abbiluta e ddijuna. All’urtimu, ‘nu gattu
Chi l’avìa ccanusciuta a r’abbunnanza, Le disse: -Pecchì ccianci ?
-Sugnu dijuna, sula, abbannunata... -E cchira vecchia? -È mmorta a ra ‘ntrasata.
-E cchira gatta ricca? E ll’autri gatti?
-Chiacchiare e nnente fatti. -Ah, cciotarella! E ttu nu’ ru sapìe
Ca ccu re manu tue si nun t’arranci A ‘stu paise ‘un manci?
Si vue sintire a mmie Appòstate a ‘nnu passu
E qquannu vidi ‘nu cunigliu grassu Assàrtalu, pirìnchjete11 ‘ssa panza
E nnu’ stare a r’amici cchiù spiranza!12 -
9 allora
10 scoppio (di pianto)
11 riempiti
12 e non sperare più negli amici
'A cuniglia e ra duonnula
Èramu quasi all'urtima simana
Quannu 'na panzallària de cuniglia
A 'nnu rimùotu1 se scavàu 'nna tana Adatta mu cce figlia.
'A fice 'nn'ariggientu2 ed a ru siettu3, I pili, a ffili a ffili,
Tirannùse d' 'o piettu, Si cce cunzau 'nnu liettu
Pugliu4 cumu 'nu màttulu5 'e vammaggia, Ccu 'nn'arte chi a ffigliare te 'ncuraggia.
E mparu le 'ngravàru ri duluri Niscìu ppe' ra mammana; àutru ca, quannu
Turnàu, truvàu ca tannu 'Na facci d'ammazzata
De dùonnola si cc'èradi 'ntanata. - Ohè! – disse - Cchi fai
Ccad'intra vussurìa?
Vide mu ti nne vai Cà chista è ccasa mia!
- Chine te l'ha lassata? - Nullu; ma ccu ste manu,
Me l'haiu chianu chianu Scavata e rrigistrata6.
'I bbi', mmierzu 'ssu siettu, Tutti quanti 'ssi fili
Pugli pugli di pili? Su' ppili de 'stu piettu!
- E a mmie cchi mmi nne 'mporta? 'Na tana senza porta E ppe' dde cchiù bbaccante,
È dd' 'o prim'accupante.
Pìeju pp'e ttie si quannu si' nnisciuta 'U' ll'hai chiuduta!
Quantu a 'ssi quattru pili, Si davèru cce tieni, pigliatìli!
- Ma guarda tu 'nu pùocu cchi ffitusa! Pìenzica sparte vo' ccircata scusa!
'Na povara cuniglia Se fà 'nna tana apposta mu cce figlia,
E nn'àutra, cu rra scusa Ca 'u' ll'ha ttruvata chiusa,
1 luogo appartato
2 brillante, pulitissima
3 fondo
4 morbido
5 batuffolo
6 pulita, messa in ordine
Trased'intra e ss' ‘a piglia!
Vide mu ti nne vai Ccu re bbone, o su' gguai!
- 'A legge me prutegge... - Quale legge?
- Sicunnu chilla antica, Chiamata legge Pica,
Chi mo nu' ss'usa cchiù, Avìe raggiune tu;
Sicunnu chilla ‘e mo, Me dispiace ppe' bbussignurìa,
Ma 'a raggiune è ra mia. E nnun parrare cchiù dde 'ssa manèra,
Si nno te dugnu tanta 'na qualèra7 E bba figli 'n galèra.-
E cchira spinturata de cuniglia,
Si voze8 'n santa pace ppemmu figlia, S'àppedi9 de scavare 'n'àutra tana,
A 'nna trempa10 luntana.
7 querela
8 volle
9 si dovette
10 dirupo
‘A licerta e ru curzune
‘Na licerta1
Sberta sberta A ra loggia spalancata
De ‘na scola era ’ncriccata2, E, curcata
Supra l’anta Tutta quanta
Rusicata d’ ‘o barcune, Se gudìa ru solliune.
Intra, cc’era ‘Nna filèra
De sculari Gridazzari3;
Ma, chùd’intra ancore, cc’era
Ccu ra frunte rughijata4 E ra capu na nivèra5
‘Nu maestru chi facìa Llizzione ‘e giumitria.
Se chiamava Dduonnu Titta E ra crozza6 avìa ddiritta.
De ‘na cagna de lavagna Scassàu prima zerti cunti,
Pue pigliau, signàu dui punti E dicìu: - Pped’arrivare
De ccà ccà se puotu fare Mille vie, billizze mie :
Chista, ‘st’autra, chista ccà; ma sintiti a Dduonnu Titta,
Chi de vue de cchiù nne sa,
‘A cchiù curta è ra diritta. – ‘A licerta chi sintìu
Disse: - E’ bberu Ppe’ daveru !-
E, de tannu, si camina, Fuje, spritta7 e bbà diritta,
Pirzuasa ch’abbicina. Doppu n’annu, na matina
Mentre jìa A truvare ‘na vicina,
1 lucertola
2 arrampicata
3 che schiamazzavano
4 solcata da rughe
5 una nevicata, bianca come neve
6 testa
7 schizza via
‘A viavìa
S’affruntàu ccu ‘nu curzune8 Chi, ‘u ssapìennu giumetrìa,
Stuorticannu9 si nne jìa.
‘A licerta le dicìu : -Biellu miu,
Si camini ccussì stuortu Quannu arrivi? Doppu muortu?
‘A ra scola ‘un ce si’ statu? E ru mastru ‘un ti l’ha dittu
Ca ‘u caminu cchiù bicinu Sulamente è ru dirittu?
Già, i curzuni, tutti quanti Siti stùpiti e gnuranti. –
-Hai ragiune ! Vere sperte10 ‘Un ce siti ca ‘e licerte;
Ma ‘sta vota si’ na ciota. E ppue dire a Dduonnu Titta
Ca, ccu tutta ’a giumitrìa,
‘A cchiù storta d’ogne bbia Quasi sempre è ra diritta!...
Chine vo’ priestu arrivare E’ strisciannu e stuorticannu
Ch’a ‘stu munnu ha de marciare!-
8 serpente
9 camminando a zig zag
10 intelligenti
‘A legge è gguala ppè ttutti
‘Nu muru d’uottu parmi dividìa
Ll’orta de mastru Micu e dde zu ‘Ndria. De ccà cc’era ‘nu pede de lumìa1,
Ed era de zu Micu, De llà cc’era ‘nna ficu,
Ed era de zu ‘Ndria. ‘U pede de lumìa,
Stracarricu, pinnìa Intra l’uortu de ‘Ndria.
‘N’anca2 de chira ficu Tri ggàrami3 stinnia
Intra l’uortu de Micu. ‘Nu juornu, Mastru Micu,
Chiamàu nu cane crozzu e re dicìu :
- ‘A vi’ ‘ss’anca de ficu Chi penne all’uortu miu?
Fà bbona guardia ed àutru nun te dicu… -Ma chissa ‘u d’è dde…- No, cane fidile;
‘U codice civile Dice ca dduve penne
L’arvulu renne4. Pperciò, nu’ ffare cògliere
A ru cumpari ‘Ndria Sse quattru ficazzane5
Cà sunu rrobba mia. -Gnorzì- disse ru cane.
‘Nu mise doppu, Micu se cuglìa Ra cima de lumìa
Chi carrica, pinnìa
Intra l’uortu de ‘Ndria. ‘U cane, ccu rragiune,
Disse : - Gnure ppatrune, ‘Ssa cima de lumìa
‘U bbe pare ca penne Duva cumpari ‘Ndria?
E, poca, ppecchì renne Dduve vussignuria?
‘U codice dicìstivu Ca dice…- Sé, ma quale?
Ppecchì? Cci nn’è cchiù d’unu? – E’ nnaturale! Cc’è ru civile e cc’è ru criminale
1 varietà di limone
2 cima
3 ramoscelli
4 rende
5 fichi fioroni
E, nnestra6, car’amicu,
Cci nn’ed’unu ppe’ ‘Ndria, ‘n’autru ppe’ Mmicu!-
6 in più
'U tirmomitru
'Na stalla. 'Nu cavallu.
'Na gallina. 'Nu gallu.
Cavallu: - Chi patrune! Le dera1 nu vasune -
'U gallu a ra gallina : -'A manciatura è cchjna -.
Cavallu: -Cchi sciacallu!
Cchi puorcu! Cchi bbrigante! - 'A gallina a ru gallu:
-Manciatura vacante -.
1 darei
‘A Pruvidenza
Accustatu a ru muru De Donnu Michilinu
Cc’è r’ammasunaturu1 De nu vicinu.
‘Nu guai! Cà tutta quanta
Chira sacra famiglia A mminzannotte canta
E ru povaru paracu2 rispiglia. -Signure- sole ddire chir’affrittu,
-Pènzacce tu ch’è ppropriu ‘nu dilittu Mu ‘sse galline a mmie me fàu re chjova3
E all’autri l’ova.
‘Na notte, na fuina4,
‘Ncappaudi all’uortu e ffice ‘nna cisina5. ‘U paracu a ‘ssa nova
Disse – Lodata sia ra Pruvidenza. M’ha ddunata ‘na prova
Ca quanno vo’ cce penza!-
1 pollaio
2 parroco
3 mi tormentano
4 faina
5 scempio
‘U grillu zuappu
- Ppecchì – mme disse mmamma – Tuorni a ra casa ccu ‘na sula gamma? - Ppecchì dde ‘nu vigliaccu
L’autre me su’ ristate intra ‘nu chjaccu!
‘Ntramente mi nne jìa Ppe’ ‘nna missata1 d’acquazzina affusa, Turmientu d’autri, ma dilizzia mia,
Cantavu ‘na canzuna ‘ntuossicusa…
A ‘nna bota, ‘na manu se stinnìu : Tiràu ru chjaccu ed iu Ristai senza parola
Pigliatu a ra tagliola!
Ah, si sapissi, mammarè, cchì ppena Pruvàu ‘st’anima mia, libbira nata, Quannu se ‘ntise e sse vidìu ligata
A ‘nnu filu de vena2!
Gridai, squatricijai3, Satai, me lazzariai4, Ppe’ turnare de nuovu a ra missata,
Duve, allegru e cuntientu, ‘A vita haju passata,
Libbiru cumu vientu! ‘Stamatina, ccu ‘n’urtimu strappune,
Me sugnu finarmente libbiratu De chiru capizzune.
‘U sangu èdi schicciatu, Russu, cumu na vampa, ‘e cinque bbanne
E ru dulure è statu, Crìdeme, mamma, viramente granne.
Ma cchi mme ‘mporta ? Tra de mie haju dittu : - Mu è sempre bbenedittu
‘U sangu chi se spanne, Si ‘nterra lassa scrittu, Ppe’ ‘mparamientu de l’umanità :
Viva ra libbirta ! -
1 messe, campo
2 avena
3 mi dibattei
4 mi ferii
Culu tunnu
A ‘stu munnu, Vale ssulu…
Culu tunnu! Ti nne ridi?
Nun ce cridi? E tu piglia
‘Na buttiglia: Senza culu cchi nne fai ?
E’ ‘nu guai! L’ùagliu funne e tte cunne!
‘Nu spurtune sculacchiatu1 L’accattère?
Mancu, criju, rigalatu! Haju datu,
Sstamatina, ‘nu cazune de frannina2, Nuavu, nuavu, a ‘nnu strazzatu ;
‘Nu grubbicchiu cc’era sulu A ‘nna natica de culu.
L’ha ppigliatu L’hadi ampratu3
L’ha gguardatu E l’ha jjittatu:
Dopu ha dittu sulu, sulu - U ru vuagliu! E’ ruttu ‘n culu!-
Si te capita, demane, ‘Na scuppetta4 senza cane,
Ppe’ sparare pue arrangiare: Ccu ‘na petra si cce vatti ‘Nu tubbettu5 ‘nu ru scatti?
‘Un pue fare nente sulu
Si’u d’ha cculu. Cchi ripari?
Cumu spari?
De nu cagnu de rugagnu6
1 sfondato
2 panno grezzo
3 steso
4 fucile
5 cartuccia
6 vaso di terracotta
Tina, vutte, varrilazzu,
Me sai dire cchi nne fazzu Si nun tene ru timpagnu?
‘U’ mm’aggiuva Nnè ppe’ mustu nnè ppe’ d’uva : Ma si tene ru culacchju
Tunnu e funnu E’ ‘n’atru cacchju!
L’acu è ttuttu, Ma ‘ntramente, Quannu ccià ru culu ruttu,
Caru amicu, ‘u bbale nnente!
Ah! ‘Nnu culu tuttu tunnu ! E’ ru priaju7 de ‘stu munnu ! Quannu è ttantu
Guardu e ‘ncantu !
Quannu è grassu Viju e ‘ntassu8!
Culu musciu Nnun fa scrusciu9, Culu grassu
Ad ogni passu Natichija e scattarija!
Gruollulija10 e abballarija! Quannu a spassu
Ti nne vai ‘ssu munnu munnu Iu te viju e mme ricriju,
Culu grassu ! Culu tunnu !
Pistu, pistu11, Nun rrisistu !
Chjnu, chjunu, M’abbicinu !
Tunnu, tunnu, Mi cce junnu !
Grassu, grassu,
Nun te lassu !
Culu pistu, Culu chjnu,
7 pregio
8 resto sorpreso
9 rumore
10si scuote con forza
11 ben sodo
Culu tunnu,
Culu grassu !
A ‘nnu strittu si te ‘ncappu Chjanu, chjanu, Ccu ‘sta manu,
Ppe na natica t’acchiappu,
E ssi viju ca tu vue, Cce l’appappu Tutte e due !
Ma cummari,
Patti chiari: Nummu spari! Ca sinnò, mannaia nnullu,
ccu ‘nu sùvaru12 t’ammullu13.
12
sughero 13
te lo tappo