Vestea dumneavoastrÃ 1 Tudor Vladimirescu la Orºova ºi la ... · relatând în rezumat o ºedinþã a Academiei, cã d-na Veturia Valeriu Braniºte a rãspuns Academiei Române

Personalitate emblematicã a istoriei noastrenaþionale, cu un rol politic, militar ºi social deter-minant în forþarea Imperiului Otoman de a renunþala impunerea unor dominatori numiþi de cãtre înal-ta Poartã, aleºi din rândul bancherilor fanarioþi, aavut parte de atenþia mai multor generaþii succe-sive de istorici realizatori ai unei impresionantebibliografii care însumeazã câteva zeci de mii depagini.

Cu toate cã, datã fiind situaþia mai susenunþatã, devine de-a dreptul neverosimil faptulcã ar mai fi posibilã aflarea unor detalii neºtiutepânã în prezent referitoare la Tudor Vladimirescu,iatã cã a apãrut un titlu „surprizã”, anume TudorVladimirescu la Orºova ºi Mehadia.

Fapt de asemenea curios, pleiadei de istoricimoderniºti le-a scãpat din vedere, sau poate auignorat cu bunã ºtiinþã detaliul ca, aidoma oricãruipurtãtor al unui rang de boierie ºi Tudor dinVladimiri, despre care o jumãtate de secol nu s-ascos o ºoaptã cã a aparþinut clasei boiereºti demijloc, îºi cãuta de sãnãtate, frecventând din cândîn când staþiuni balneo-climaterice.

Cum staþiunea de la Mehadia - aºa cum eracunoscutã în secolele trecute din finalul perioadeimedievale - avea un bun renume nu doar în Banat,ci chiar ºi în sud-estul continentului european ºiTudor Vladimirescu era în rând cu lumea safrecventând bãile de la Mehadia (Bãile Herculane).

La întoarcerea de la Viena, unde stãtuse 200de zile, Tudor s-a oprit mai întâi la Orºova, în ia-nuarie 1815, unde a rãmas pânã prin luna martie.Avea acolo oameni de încredere, ca Opran, cu carefãcea negoþ ºi de la care împrumutase ºi bani înmai multe rânduri; totodatã, bolnav fiind, se va tra-ta o vreme la bãile din Mehadia. Va mai fi ºi altã-datã bolnav ºi se va duce tot acolo sã-ºi îngri-jeascã sãnãtatea. Poate cã ºederea sa mai îndelun-gatã în Banat trebuie pusã în legãturã ºi cu nouarãscoalã antiotomanã a poporului sârb, vecin, cãciTudor avea legãturi cu revoluþionarii sârbi.

Dar sã vedem adevãratul portret al lui Tudor,fãcut fãrã opreliºti politice, în faþa unui grup denumai 25 persoane, la unul din seminariile profe-sorului academician David Prodan, poate cel maititrat medievist din România secolului al XX-lea.

„Lui Tudor nu i se cunoaºte data naºterii. Eradin Vladimirii Jiului de Munte ºi în momentul ridi-cãrii sale armate avea în jurul a 40 de ani. Tatãlsãu era moºnean care cumpãra pãmântul spre a-ºi rotunji moºtenirea.

Acelaºi interes de a acumula alte ºi alte su-prafeþe de teren agricol îl avea încã din prima tine-reþe ºi fiul sãu Tudor. Ba chiar mai mult, în curândîºi întrece pãrintele în adunarea de avuþii. Avea omoarã în a cãrei vecinãtate ºi-a deschis o cârciu-mã. Pe lângã propriul teren arabil a luat în arendãºi alte suprafeþe de teren, ocupându-se personalde vânzarea cerealelor, fiind unul din principalii„en-grosiºti” ai Olteniei.

Era ºtiutor de carte ºi cunoscãtor al maimultor limbi strãine, dar nu se ºtie unde adobândit învãþãtura.

A încercat sã câºtige ºi ca slujbaº civil, dar ºica militar, ajungând ca ofiþer lefegiu (plãtit în ar-mata ruseascã, având gradul de porucic (locote-nent) ºi a fost recompensat cu ordinul „SfântulVladimir”, pentru faptul cã în calitate de coman-dant al unui corp de 6000 oºteni a oprit o invazie

de turci în zona Golenþi ºi Ciuperceni, în anul1811. Adevãrat „om de lume’’ luase act de celemai variate abuzuri, înºelãtorii, judecãþi trucate,

furturi ºi jafuri. El însuºi a fost implicat în o seriede procese, iar slujbele îl puneau în contact chiarcu marii dregãtori a þãrii ºi chiar cu domnitorul.

Reuºeºte sã devinã în vremea lui ConstantinIpsilanti, în prima domnie a acestuia mare comis,iar în a II-a domnie, a fost vãtaf de plai. Ca princi-pal responsabil cu paza graniþelor, obþinea veniturifoarte importante din judecãþi, vãmuire de mãrfuriºi din negustoria pe care o practica el însuºi.Pentru numirea sa ca vãtaf de plai dãdu 3500 detaleri, iar în 1812 dispunea de 12000. Nu se cu-noaºte cât a plãtit pentru a fi ridicat la rangul desluger (boier care aproviziona curtea domneascã ºioastea þãrii cu carne proaspãtã ºi cu lumânãri pen-tru banchetele de searã de la curtea domneascã).

Purta veºminte specifice clasei de mijloc aboierimii din Þara Româneascã, clasã care în ri-dicarea ei ierarhicã se lovea de “marea boierime”.Evident cã la o asemenea situaþie materialã ºipoziþie socialã îºi permitea sã efectueze o curãîntremãtoare a sãnãtãþii la bãile de la Mehadia.

Iatã relatarea succintã, e adevãrat, dar plinãde miez, a cronicarului protopop al Mehadiei,

Nicolae Stoica de Haþeg: „De la Beci (Viena, n.n.)în Bucureºti, de acolo în Ruºava. În Mehadia,cvartir (locuinþã închiriatã, n.n.) 6 septemâni ºezu,la mine în toate zilele venea, bine sã pãzea (era înanul 1814 n.n.).

1816, în sâmbãta mare, de dimineaþã, iatã-l înbisericã. Îl întreb: Ce-i?

- Iar nu mã lasã în Ruºava!Mã duc (protopopul Nicolae Stoica, n.n.) la

gheneral comanda pentru slobozenie în Ruºava. -ªi cãpãtã!

ªi iar la Bucureºti s-a dus (fãrã sã seprecizeze durata acestui „sejur”, n.n.).

.................................................................[Tot în 1816] Toamna, în septembrie, cãlare

din Ardeal la mine veni, cu o slugã cãlare.Caii în grajdi bãgarã. Am prânzit.Ceru Istoria Rumâneascã, calendare, c-o sã

ºadã la bãi, sã ceteascã, sã-ºi petreacã.ªi pãn în noiemvre, 9 sãptãmâni la bãi ºezu.

Venea, ne întâlneam aici ºi la bãi”.Din cele relatate rezultã cu deplinã claritate

faptul cã Tudor din Vladimiri era o persoanã culti-vatã care îl preþuia pentru cunoºtinþele-i multipleistorice pe cronicarul din Mehadia. Cu toate cãNicolae Stoica nu face referiri la conversaþiile avu-te e de presupus cã în cea mai mare parte a aces-tora se refereau la istorie ºi mai cu seamã la tre-cutul românilor. Putem deduce acest interes apar-te al lui Tudor din faptul cã în toamna lui 1816 îiceruse o anume carte, Istoria Rumâneascã, care laacea vreme nu putea fi alta decât “Hronica româ-nilor ºi a mai multor neamuri”, opera de cãpeteniea fruntaºului ªcolii Ardelene, Gheorghe ªincai.

Nu este nicidecum exclusã nici presupunereacã fundamentul ideologic al programului revolu-þiei române de la 1821 sã fi fost pus aici în Meha-dia, cules treptat din discuþiile pe teme de istorienaþionalã româneascã avute în nenumãrate rânduricu Nicolae Stoica de Haþeg.

De la acest raþionament bazat pe fapte realeconsemnate de cronicarul bãnãþean am mai puteaavansa ºi ipoteza, surprinzãtoare la prima vedere,cã indirect ºi evident fãrã voia sa, învãþatul proto-pop al Mehadiei a fost unul dintre artizanii vestiteiProclamaþii de la Padeº, din 23 ianuarie 1821.(Autorul moral! Felicitãri, domnule doctor –N.D.P.)

PROF. DR. IULIAN LALESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 1

Tudor Vladimirescu la Orºova ºi la MehadiaTudor Vladimirescu la Orºova ºi la Mehadia- 190 de ani de la rãscoala sa -- 190 de ani de la rãscoala sa -

N. D. Petniceanu afost invitat la „Casa Ar-matei” din Timiºoara, undeAsociaþia „Fiii Gorjului” depretutindeni a organizatcomemorarea împliniriicelor 190 de ani de laRãscoala din 1821.

N.D.P. a vorbit despreTudor Vladimirescu ºi sco-pul vizitelor sale la Meha-dia, în casa protei NicolaeStoica de Haþeg. N.D.P. afost rãsplãtit cu o diplomã!

(REDACÞIA)

TUDOR VLADIMIRESCU COMEMORAT LA TIMIªOARA

Tudor Vladimirescu

“Am primit cam târziu numãrul 4 al revistei

„Luceafãrul”. Citindu-þi articolul am fost surprins cã pânã

ºi pe dumneata a reuºit sã te inducã în eroare „neobositul

cercetãtor” Ion Dimitrie Suciu. Povestea descoperirii manu-

scrisului „Istoria Banatului”, de Protopopul Nicolae Stoica

de Haþeg, nu este cum vrea ºi cum i-ar plãcea tânãrului

Suciu.

Iatã de ce :

Suciu afiºeazã peste

tot o scrisoare pe care a

primit-o din partea Acade-

miei Române. Mi-a dat-o ºi

mie s-o citesc ºi am aflat

din acea scrisoare cã el s-

a lãudat istoricului Nicolae

Iorga cã a descoperit (!) ºi

este în posesia (!) manu-

scrisului sus amintit. D.

prof. Iorga a fãcut cunos-

cut Academiei Române acest lucru, iar înaltul for s-a

adresat studentului I. D. Suciu invitându-l sã prezinte

manuscrisul pentru a fi tipãrit pe cheltuiala Academiei. In

aceeaºi scrisoare, datatã la 1 Februarie 1940, se dau

asigurãri , neobositului cercetãtor” (!) - cum îl intitulezi d-

ta în „Luceafãrul” - cã i se va învedera meritul de

descoperitor în prefaþa publicaþiei.

Adevãrul e altul.

În 1938, am scris eu în „Luceafãrul” o paginã despre un

manuscris tot „Istoria Banatului” întitulat, datorit tot

unui Stoica, anume Polcovnicului Stoika. Acolo spuneam cã

la Braºov vãduva marelui Valeriu Braniºte este în posesia

unei istorii a Banatului în manuscris datoritã Protopopului

Stoica de Haþeg. Mie mi-a vorbit mult regretatul Ioachim

Miloia de manuscrisul din Braºov, atrãgându-mi totodatã

atenþiunea asupra lui fiindcã d-na Braniºte nu 1-a lãsat pe

Miloia decât sã rãsfoiascã acel manuscris fãrã sã-i îngã-

duie a copia ceva. Despre înstrãinare sau cedare nici nu voia

sã audã d-na Braniºte. O copie, Miloia nu cunoºtea ºi când

i-am relatat invitaþia ce mi-a fãcut d. Alexandru Saint-

Georges, de la „Fundaþiile Culturale Regele Carol II”, ca sã-1

caut la muzeul d-sale, spre a-mi arãta în manuscris o

istorie a Banatului de unul Stoica, Miloia m-a autorizat sã

tratez cu d. Saint-Georges spre a cumpãra manuscrisul

pentru muzeul Banatului, dacã e o copie dupã acela al lui

Prota Stoica.

În 1938, într-o scurtã trecere prin Bucureºti am rãsfoit

manuscrisul de la muzeul Saint-Georges ºi în revista

„Luceafãrul” în acelaºi an am relatat cele constatate

precum ºi cele mai sus amintite. Nu era o copie ci un

original, o lucrare datoritã unui colonel sau Polcovnic pe

nume Stoika, cu ,,k”.

Stabilindu-mã eu în Timiºoara în nota mea din „Luceafã-

rul” recomandam atenþiunei d-lui Saint-Georges pe tânãrul

student I. D. Suciu ca sã continue el studierea în de-

amãnuntul a manuscrisului rãmas de la Polcovnicul Stoika.

Suciu nu s-a învrednicit însã a întreprinde ceva în privin-

þa asta, ci - culmea! - a început sã se laude cã el a desco-

perit istoria lui Stoica de Haþeg pe care nici nu a vãzut-o

mãcar.

Întrebat de mine în cursul lunei Martie 1940, Suciu a

recunoscut cã încã nu posedã manuscrisul dar prin

intermediul unchiului sau d. Sever Bocu, sau chiar prin Iuliu

Maniu, va trebui sã ºi-l procure (ca sã iese din încurcãturã).

Pe mine m-a indignat cinismul cras al acestui tânãr.

Spunea cã dacã vreodatã va avea acest m/s. el va da

preferinþã editurei care îi va plãti mai bine, fãrã sã þie cont

de invitaþia Academie Ro-

mâne. Cu alte cuvinte,

samsarlâc ordinar. Asta

m-a determinat sã iau ati-

tudine ºi sã mã adresez în

scris atât Academiei Ro-

mâne cât ºi d-lui Consilier

Regal Prof. N. Iorga.

Descoperitorul este

marele Braniºte în primul

rând iar în rândul al doilea îi

revine meritul lui Miloia de

la care a aflat ºi modesta

mea persoanã. Meritul acestora trebuieºte deci relevat,

iubite Mureºanu.

D. prof. Alexandru Lapedatu secretarul general al

Academiei Române mi-a spus, în decursul unei convorbiri, cã

el îºi aminteºte a fi vãzut acel manuscris la Lugoj, i l-a

arãtat Braniºte pe când mai trãia.

Astfel stând lucrurile, în urma indicaþiilor date de mine,

Academia Românã s-a adresat d-nei Braniºte.

În primele zile ale lunei Aprilie 1940, ziarele au publicat

relatând în rezumat o ºedinþã a Academiei, cã d-na Veturia

Valeriu Braniºte a rãspuns Academiei Române acceptând

invitaþiunea ce i s-a fãcut ºi cedeazã Academiei manuscri-

sul „Istoria Banatului” de Nicolae Stoica de Haþeg pentru a

fi tipãrit.

Data rãspunsului d-nei Braniºte coincide cu aceia a

stingerii din viaþã a lui Ioachim Miloia, ceea ce mã face sã

cred cã sufletul acestui ilustru dispãrut mai poartã încã de

grijã istoriografiei ºi spiritualitãþii bãnãþene. (Doamna

Braniºte va preda manuscrisul abia în 1943. De ce oare?!

Chestie de bani – n.r.)

Am trimis o notã în sensul celor de mai sus revistei

„Luceafãrul” dar se vede cã redacþia îl menajeazã pe impos-

torul Suciu, deoarece nota mea nu a fost publicatã. Soco-

tesc drept o mare greºealã a lãsa sã se comitã atari orori

ca aceasta comisã de Suciu care a minþit ºi derutat pe cel

mai mare istoric român ºi pe cel mai înalt for al culturii

româneºti.

Nu se face aºa istoria. Ce-ar fi dacã s-ar mai gãsi ºi alþi

Suci ca s-o „suceascã” istoria dupã bunul lor plac?!?

Retracteazã, deci, cât mai de grabã greºita afirmaþie

ce ai fãcut relativ la descoperirea Istoriei Banatului de

Stoica de Haþeg.

Închei vestindu-þi bucuria mea cã lucrãrile tale au

început sã se contureze în formã definitivã. E un mare

câºtig pentru istoriografia Banatului. Am atras atenþiunea

d-lui Lapedatu asupra frumoasei activitãþi ce o desfãºori.

Mergi pe cel mai bun drum. Pãcat cã nu ai la îndemânã

biblioteca Academiei Române.”

AUREL BUGARIUTIMIªOARA, 1940

COLECÞIA „UNIVERSUL LITERAR”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Descoperirea manuscrisului„Istoria Banatului de Stoica de Hateg”RESTITUIRI

Scrisoare deschisã iscusitului cercetãtor bãnãþean I. B. MureºanuScrisoare deschisã iscusitului cercetãtor bãnãþean I. B. Mureºanu


Bãnãþeanul AUREL BUGARIU,care a semnalat existenþa manuscri-sului „Cronica Banatului” de Nico-lae Stoica de Haþeg, s-a nãscut la 3martie 1911 în satul Lunga, comunaComloºu-Mare (Timiº) din pãrinþiiNicolae ºi Persida, þãrani înstãriþi.

Aurel Bugariu urmeazã claseleprimare în satul natal, apoi liceul înTimiºoara. Devine student la Facul-tatea de Litere de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi.Dupã un an de studenþie, renunþã laLitere ºi se înscrie ºi urmeazã, laaceeaºi Universitate, Facultatea deDrept. Va ajunge avocat în Timi-ºoara.

Aurel Bugariu era un pasionatpublicist. Debuteazã în publicaþia„Suflet nou” din Comloºu-Mare cuarticole precum: „Scrisoare din ora-ºul bisericii” (1935), „Cetatea scri-sului”, „Satele moldave”, „LunaIaºilor” etc.

În calitate de student la Iaºi, cul-tivã relaþii cu personalitãþi impor-tante ale scrisului: Mihail Sadovea-nu, Ionel Teodoreanu, Duiliu Zam-firescu, Otilia Cazimir, acestora ºialtora (actriþa Aghata Bârsescu le iainterviuri, publicate, pe parcurs, înrevista comloºeanã).

Ajuns avocat în Timiºoara, vacontinua activitatea ziaristicã, va co-

labora la mai multe publicaþii: „Lu-ceafãrul”, „Fruncea”, „Revista Ba-natului”, „Calendarul Banatului”.Ajunge redactor ºi secretar de re-dacþie la valoroasa revistã a Institu-

tului Social Banat – Criºana (cu apa-riþie între 1932 – 1946), iar la „Lu-minãtorul” (apariþie 1939 – 1944)este investit redactor responsabil. Înacelaºi an (1939) figureazã încolegiul de redacþie la „Dacia”, pu-blicaþie ce apãrea sub egida AstreiBãnãþene.

Amintim câteva dintre articolelesale mai importante, în perioada ti-miºoreanã: „Rãzbunarea clãcaºilor”(1938), „Pãmântul satelor”, „Come-morarea ºi primarul satelor”,„Moºtenitorii tribului Gritta”, „Bãnã-þenii din Bucureºti”.

În afarã de articole, opera sa deistoriograf înseamnã ºi unele cãrþi:

- „Mãrturii din trecut”, colecþia„Universul”, Timiºoara, 1940

- „Iulian Grozescu”, în edituraproprie, cu prefaþã de Petre Ne-moianu

- „Bibliografia Banatului între1918 – 1943" (extrase din studiilepublicate de-a lungul anilor, în Re-vista Institutului Social Banat-Criºana

- „Pravila din 1788" – traduceredin germanã, operã gãsitã la Com-loºul Mare.

În 1950 a fost arestat politic, apoidus la Canalul Dunãrea – MareaNeagrã, în aceeaºi ipostazã. Elibe-rat, se stabileºte cu familia la Lugoj,unde va deceda în 1990. va fi înhu-mat în cimitirul din Comloº, în lãca-ºul de veci al pãrinþilor ºi al frateluimai mic, Vicenþiu, decedat în 1932.

De reþinut colaborarea sa, dupã„Canal”, la Revista Metropoliei Ba-natului cu studiul „Însemnãrile unuipreot bãnãþean cãlãtor prin Rusia, înanii 1770 – 1771".

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Bibliografie:N.D.Petniceanu, „Lumina de la Vãrãdia”, Ed.

Gordian, Timiºoara, 2008;Publicaþiile „Fruncea” ºi „Dacia”.Mãrturiile verbale (înregistrate pe casetofon) ale

istoricului bãnãþean I.B. Mureºan)Revista „Suflet nou” nr. 3 (219), feb. 2011-05-

29(Mulþumiri domnilor Olarescu ºi Galetanu)

Aurel Bugariu (1911 – 1990)Aurel Bugariu (1911 – 1990)- Un veac de la naºtere -- Un veac de la naºtere -

Fraþii Bugariu - Gheorghe, Aurel (*) ºiVicenþiu (1930) (Colecþia Sima Ulieriu)

Medalion literar

LLUUMMIINNÃÃ PPEENNTTRRUU CCEE II PPLLEECCAAÞÞ II(N.D.P.)

CABINET DE LITERATURÃ ªICABINET DE LITERATURÃ ªIISTORIE LA LICEUL DEISTORIE LA LICEUL DEMARINÃ DIN ORªOVAMARINÃ DIN ORªOVA

Pe când un asemenea cabinet ºi la liceul din Mehadia? N.D.P.

*

Acolo, în oraºul cu trei ape, când-va, au crescut apostolii neamuluiromânesc, preoþi ºi învãþãtori, candelepe cãrãrile dezrobirii naþionale, acolo,la Institutul Teologic-Pedagogic, înumbra Muntelui Mic, enclavã spi-ritualã supranumitã „cuib de vulturi”.

Interlocutorul meu, bãrbat tânãr,frumos croit, cum croiþi sunt mai toþiardelenii, cu o inteligenþã nativã, a ab-solvit studii înalte teologice în lãcaºulde odinioarã, al „cuibului de vulturi”,patronat de duhul Marelui patriot ºiînvãþat IOAN POPASU. ªtiam acestlucru de la confraþii sãi întru spirit, darnu ºtiam multe altele, care urmeazã.Prin urmare, pentru cititori, primaîntrebare:

- Pãrinte, rog, vorbiþi-ne despre în-ceputurile dumneavoastrã pe aceastãlume trecãtoare…

- Sunt de loc din oraºul Borºa, dela capãtul Vãii Izei, tãrâm feeric, an-

cestral, românesc dintotdeauna. LaBorºa am urmat studiile primare ºigimnaziale, dupã care am urmat stu-diile liceale la Seminarul teologic dela Baia Mare, apoi am venit în Banat ºiam studiat la Facultatea de Teologiedin Caransebeº, facultate ce aparþineade Academia Teologicã din Sibiu.

- Enumeraþi câteva nume ale profe-sorilor dumneavoastrã de la Caran-

sebeº.- La Caransebeº am avut profesori

de o înaltã þinutã intelectualã, îmiamintesc de domniile lor cu respectulcuvenit: profesor Constantin Bertea, la„Vechiul Testament”, profesorul Mun-teanu la „Dogmaticã”, profesorulCosma la „Moralã”, profesorul Arde-leanu la „Limbi clasice” ºi pãrinteleprofesor doctor Vasile Petricã, o ade-vãratã enciclopedie în istoria culturiireligioase ºi nu numai. Am absolvitfacultatea, între primii, în anul 1998.Am urmat doi ani masteratul la Arad,la Universitatea „Aurel Vlaicu”, dupãcare am fost numit preot cu asistenþãsocialã la Biserica Ortodoxã Românãdin Mehadia.

Adaug cã în vremea studiilor laCaransebeº mi-am cunoscut viitoareasoþie, pe Nicoleta Ionela Zarescu, ab-solventã a Liceului Pedagogic din Ca-ransebeº, originarã din Plugova, cucare am o fetiþã. În 2007, prin pensio-narea pãrintelui Constantin Grozãves-cu, am fost numit preot de cãtre PreaSfinþia Sa pãrintele episcop Lucian,aici, la Sfânta bisericã din Mehadia.

- Pãrinte Ciprian, e bine ca sã ºtiecititorii din þarã ºi cei din strãinãtatecã îndatã dupã instalarea dumnea-voastrã ca paroh al Mehadiei v-aþipropus înfãptuirea unui act de culturãinedit în parohie ºi anume Simpo-zionul „Un veac de culturã religioasãla Mehadia”, pentru 20 iulie 2008, cuprilejul Sãrbãtorii de Sf. Ilie, ruga laMehadia, nedeia ca-n Banat. Cum v-avenit aceastã idee ºi cum aþi pre-conizat cã se va realiza?

- Simpozionul „Un veac de

culturã religioasã la Mehadia” a fostmotivat istoriceºte de existenþa unoracte culturale ale bisericii noastre. Amvãzut posibilitatea înfãptuirii unui ase-menea simpozion cu sprijinulPrimãriei Mehadia, prin receptarea labine ºi la frumos din partea domnuluiprimar Iancu Panduru, într-un an decolaborare cu primãria i-am cititsufletul domnului primar. PrimarulIancu Panduru este, indiscutabil, unom cu frica lui Dumnezeu, un omdeschis la suflet, unul nãscut pentru aface bine semenilor sãi, calitateindispensabilã unui primar…

- Vã rog, cum s-a întâmplat, con-cret, realizarea acestui simpozion, ne-maiîntâlnit în Caraº-Severin?

- M-am dus la domnul primar, dis-de-dimineaþã, la prima orã, cã peste ziîl ºtiam ocupat cu problemele vitaleale primãriei, apoi cu audienþe, amreþinut fapt pozitiv cã stã de vorbã cuoamenii la orice orã din zi, este recep-

tiv la problemele oamenilor, pe recep-tivitatea domniei sale m-am bazat ºieu. I-am spus ce ºi cum ºi i-am cerutsprijin financiar. M-a felicitat pentrudemersul meu ºi m-a asigurat de totsprijinul realizãrii unui simpozion cuparticiparea cetãþenilor, dar ºi a unorcãrturari importanþi. La rândul sãu,domnul primar Iancu Panduru a con-tat, spiritual, pe sprijinul Societãþii„Sorin Titel”.

- Aºa este, pãrinte Ciprian. Întot-deauna am spus „prezent” la chemã-rile domnului primar Iancu Panduru,ºtiind cã, ceea ce îºi propune sã facã,face pentru binele comunitãþii sãteºti.

- Domnule Petniceanu, asta a fostîn 2008, de atunci au trecut trei ani,am avut ºi alte propuneri privind cola-


CU PÃRINTELE CIPRIAN, PAROHUL MEHADIEI,DESPRE SINE ªI DESPRE CELE SFINTE

„Biserica Ortodoxã Românã a fost întotdeauna coloana de luminã a„Biserica Ortodoxã Românã a fost întotdeauna coloana de luminã aneamului românesc”.neamului românesc”. Prof. PAVEL PANDURU

Iulie 2008. În Biserica Ortodoxã Românãdin Mehadia, preoþii Ciprian ºi Emilînmâneazã primarului Iancu Panduru

medalia „Un veac de culturã religioasãla Mehadia”

Mehadia Veche, Casa Parohialã, care afost demolatã

Sfinþirea cu mir a Centrului medical-social Sf. Nicolae din Mehadia de cãtre

Excelenþa Sa episcop Lucian

continuare în pag. 5


borarea între bisericã ºi primãrie, amcalculat, de 99% ori propunerile s-aurealizat. E drept, unele cu întârziere -era vorba de bani - dar s-au realizat înfinal, prin strãdania primarului IancuPanduru. E bine sã ºtie credincioºiidin Mehadia ºi cei din parohiile aron-date (Plugova, Valea Bolvaºniþa ºiGlobu-Rãu) cã peste tot s-a simþit ºise simte prezenþa primarului, cã totce s-a miºcat pe raza comuneiMehadia s-a miºcat datoritã prima-rului Iancu Panduru. Enoriaºii sã iaaminte cã simpozioanele care s-aufãcut, destule la numãr, monumenteleºi plãcile comemorative montate ºidezvelite ºi sfinþite, amenajarea urba-nã a localitãþilor, a bisericilor ºi cãmi-nelor culturale, s-au datorat preocu-pãrii, strãdaniei, primarului IancuPanduru. Un exemplu concret dinmulte altele: biserica ºi casa parohialãdin Globu-Rãu are cãldurã pe bazã decentralã termicã mulþumitã domnuluiprimar Iancu Panduru. Reþineþi, dragicredincioºi: primarul Iancu Pandurunu a spus niciodatã nu pot, nu vreau!El întotdeauna a spus „DA”! ºi a fostprezent la alinarea suferinþelor ºieliminarea greutãþilor oamenilor derând. Aºa ceva face doar un om careare fricã, dar ºi dragoste faþã de Dum-nezeu, faþã de sfânta bisericã.

- Probabil aºa se explicã ºi alege-rea primarului Iancu Panduru ca mi-

rean în consiliul eparhial, ce spuneþi,pãrinte Ciprian?

- Categoric, da. Domnul primar afost votat ºi ales în Consiliul EparhieiCaransebeº, fiind preþuit de PreaSfinþia Sa Pãrintele Episcop Lucian,pentru faptele sale creºtine. În acestconsiliu, cu o parte din mireni, nuintrã decât oameni cu înalte calitãþicreºtine ºi cetãþeneºti.

- Pãrinte Ciprian, vorbiþi-ne ºi des-pre amenajarea la Mehadia a stabili-mentului „Sfântul Nicolae”, undeservesc masa 40 de suflete nevoiaºe ºicu debilitãþi fizice.

- Se aflã în administrarea bisericiinoastre, cu sprijinul protopopiatului,înþelegând ºi parohiile din protopo-piat, dar ºi cu sprijinul eficient, con-cret, în amenajare ºi în funcþionareacotidianã din partea domnului primarIancu Panduru. Personal se interesea-zã de ceea ce are nevoie pentru obunã funcþionare. E ceva…

- Vorbiþi, pãrinte Ciprian, despreproiectele dvs. în viitorul apropiat,privind biserica pe care o slujiþi cu

atâta dragoste. Care sunt acesteproiecte în care este implicatã ºi pri-mãria Mehadia, prin capul comunei,domnul primar Iancu Panduru?

- Isprãvirea mormântului proteiNicolae Stoica de Haþeg, realizareaunui parastas pe mãsura numelui ma-relui protopop, al doilea proiect sereferã la mutarea mormântului gene-ralului Nicolae Stoica de Haþeg, dincimitir, în avlia bisericii, în preajmamormântului Marelui-Preot; în al trei-lea rând trebuie demaratã renovareaîn interior a bisericii, au trecut trei de-cenii de la ultima zugrãvealã ºi pic-turã, interiorul este afumat ºi pe alo-curi crãpat, pereþii sunt copþi, se deco-jesc. Apoi, ultimul proiect este, poateºi cel mai greu, dar contãm ºi pe spriji-nul domnului primar, ridicarea Caseiparohiale pe locul unde a fost casaCãpuºã. Vechea clãdire a fost naþiona-lizatã, apoi donatã, graþie primãriei ºiprimarului ei, bisericii noastre. Va tre-bui sã construim o casã parohialãdemnã de numele patriarhal al comu-nei Mehadia.

- Vã urez succes, pãrinte Ciprian.- Mulþumesc, domnule Petnicea-

nu…- Pãrinte, vã rog, în numele unor

familii care sprijinã sfânta bisericã înmultele acþiuni întreprinse de pãrinþiipreoþi, de data aceasta amintesc pepãrintele Gabriel, care rãspunde con-fesional de zona în care locuiesc ºieu… Prin urmare, cine stã alãturi dedumneavoastrã ºi de pãrintele Gabriel?

- Domnule Petniceanu, lumeaMehadiei stã alãturi de sfânta bisericã,este o lume credincioasã, o lume cu

dragoste în Dumnezeu. Îmi vine greusã enumãr doar câteva nume, pentrucã simt suflarea întregii comunealãturi de mine ºi de pãrintele Gabriel.

- Totuºi, sunt ºi familii care s-auevidenþiat în unele acþiuni, vã rog,aleatoriu, câteva nume…

- La insistenþa dumneavoastrã în-ºirui câteva nume, aleatoriu, iar ce-lelalte, pe care nu le am la îndemânãpe ecranul memoriei, le rog sã mãierte, mã gândesc la familiile Cena,Dop, Dãnãnãu, Tomescu, Cinghezã,Stângu, la domnul Puiu Stângu, vice-primar, la familia Geagim, Boþu, ªosa,la familia Dragomir etc.

- Alte probleme majore, pãrinteCiprian?

- Ar fi, domnule Petniceanu, bi-blioteca ºi arhiva protopopiatului Me-hadia, care zace la Eºelniþa, în ValeaDunãrii, în Mehedinþi, ºi care are ovaloare inestimabilã din punct de ve-dere bisericesc. Trebuie sã mã consultcu Prea Sfinþia Sa pãrintele EpiscopLucian, dar ºi cu domnul primar IancuPanduru, sã vedem ce putem face casã o aducem acasã, la Mehadia.

- Felicitãri, pãrinte, pentru un ase-menea gând… În afara acestei averispirituale, parohia Mehadia a avut oavere importantã, e vorba de pãmân-turile pe care le-a avut ºi pe care nu lemai are ºi nu se ºtie ce s-a întâmplatcu ele dupã decembrie 1989...

- Aºa este, domnule Petniceanu.

Gândim pe aceeaºi coardã sensibilã.Deja am luat mãsuri, l-am rugat pedomnul Petricã Grozãvescu, de lacadastru, care va face harta acestorbunuri. Se va ajunge la procese civile,unele terenuri se gãsesc sub talpablocurilor construite în Mehadia,înainte de 1989; vom gãsi sprijin laprimãrie, de data aceasta la domnulsecretar Gh. Panduru, o capacitate ºio inimã cinstitã. Îl vom solicita ºi neva ajuta pentru cã ºi dumnealui esteun om al Bisericii Ortodoxe Române.

A consemnat: N.D.P.

urmare din pag. 4

Plugova, 15 mai 2011. Sfinþirea B.O.R.din localitate. Cu pãrintele episcop

Lucian ºi un sobor de preoþi

Pãrintele Ciprian (*)

Plugova, 15.05.2011. Sfinþirea B.O.R. dinPlugova. Pãrintele episcop Lucian, cu un

sobor de preoþi ºi dl. deputat IonTabugan


Cartea “Ortodoxie, istorie ºi tradiþie în Banatulde munte” apãrutã la Editura Gordian în anul 2010ºi coordonatã de Nicolae Danciu Petniceanu estestructural împãrþitã în patru pãrþi, dupã cum ur-meazã: cartea se deschide cu o prefaþã redactatãde preot dr. Ionel Popescu, consilier la MitropoliaBanatului, urmatã de 20 de studii ºi articole ela-borate de cunoscuþi iubitori de culturã ºi implicitai Banatului nostru montan ºi de o postfaþã întoc-mitã de Nicolae Danciu Petniceanu, iar în încheie-rea lucrãrii, privirea cititorului este plãcut încân-tatã de o serie de ilustraþii organizate tematic, grãi-toare mãrturii istorice, culturale ºi religioase deieri ºi de azi pentru un mâine mai bogat pe planspiritual.

Volumul este închinat tuturor preoþilor ºiprofesorilor români care au fost prigoniþi ºi careau suferit în temniþe, condamnaþi fiind pentrudragostea lor neþãrmuritã faþã de limba ºi tradiþiileromâneºti.

Lucrãrile incluse în structura acestui volumsunt adevãrate mãrturii ale unei dorinþe continuede a transmite urmaºilor date despre trecutul isto-ric, cultural ºi religios al acestei zone binecuvân-tate de Dumnezeu ºi care este Banatul de munte.Ne sunt prezentate, de asemenea, aspecte dinviata ºi activitatea unor mari fete bisericeºti:Mihail Velceanu, Nicolae Stoica de Haþeg etc.

Atenþia ne este atrasã pentru început de stu-diul dr. Costin Feneºan. Domnia sa vorbeºte des-pre descoperirea a trei documente istorice culesedin Arhiva Naþionalã Maghiarã de la Budapesta cuprivire la destinul nobilimii ºi orãºenimii din Ba-natul Caransebeºului ºi Lugojului dupã anexareade cãtre Poartã (1658).

Lucrarea continuã cu studiul profesorului dr.univ. Gheorghe Luchescu care ne prezintã câtevaînsemnãri despre istoria bisericilor ºi mãnãstirilorortodoxe din Banat, de la începuturi ºi pânã în1865 “când s-a reînfiinþat Episcopia româneascãde la Caransebeº care a devenit sufraganã a Mi-tropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu.”

Urmãtorul studiu, dedicat amintirii preotuluiRomulus Novacovivi, membru de onoare al Socie-tãþii “Sorin Titel” din Banat, intitulat “La funda-mentele unei naþiuni europene”, elaborat de cãtreprof. dr. Ionel Bota, precizeazã aspectele etnice,religioase ºi istorice româneºti din Oraviþa ºiValea Caraºului care au contribuit la consolidarea“conºtiinþei identitare”.

Prof. dr. Stãnciulescu-Barda supune atenþieinoastre aspecte istorice din arhiva Protoieriei Me-hadia, grupate în zece volume de mãrime conside-rabilã ºi care au fost conservate în muzeul bisericiidin Comuna Eºelniþa, din Judeþul Mehedinþi.Domnia sa “scoate la luminã” crâmpeie de istorie

ºi subliniazã aspecte, istorice importante referi-toare la originile Bisericii Ortodoxe din Banatulmontan, la reacþia românilor din Banat faþã devenirea lui Andrei ªaguna ca episcop pe scaunulde la Sibiu ºi la lupta românilor bãnãþeni pentruemancipare pe toate planurile.

Despre Biserica Creºtin Ortodoxã din ValeaAlmãjului, acolo “unde natura ºi religia sunt cân-tec al blândeþii ºi imn al împãcãrii” scrie profesorDãnilã Sitariu, iar un “veac de tradiþie ºi culturãromâneascã în Þara Almãjului ºi Craina Bãnãþea-nã” este consemnat în studiul doamnei profesorIcoana Cristescu-Budescu. Momentul ªaguna înistoria Bisericii Transilvaniei ºi Banatului ne esteevocat prin studiul prof. dr. Iulian Lalescu.

Volumul continuã cu lucrarea domnului Ni-colae Danciu Petniceanu despre cultura ortodoxãla Mehadia, în Caraº-Severin. Domnia sa “rãs-foieºte filele de istorie” vorbind despre cei 228 aniscurºi de la zidirea sfântului lãcaº de cult dinMehadia ºi despre importanþa de netãgãduit pecare au avut-o de la începuturile timpului ºi con-tinuã sã o aibe preoþii în viata comunitãþilor ºi apopoarelor. Nicolae Danciu Petniceanu enumerãcâteva vizite la parohia din Mehadia efectuate dedistinse feþe bisericeºti, ca de exemplu: EpiscopulIosif Ioanovici Sacabent, Mitropolitul Andrei ªagu-na, Episcopul Ioan Popescu etc. De asemenea, neprezintã aspecte din activitatea preotului Iosif Co-riolan Buracu. Câteva aspecte din trecutul protopo-

piatului Mehadia ºi din viaþa ºi activitatea profe-sorului de teologie Mihai Velceanu ne sunt adusela cunoºtinþa de cãtre preotul dr. Vasile Petrica.

Despre viata ºi activitatea protopopului Ni-colae Stoica de Haþeg “om de mare merit” ºi des-pre preoþimea bãnãþeanã scrie un studiu protopo-pul Nicolae Pereº, iar tainele învãþãmântului teo-logic caransebeºean din timpul episcopului dr.Iosif Traian Badescu ni le dezvãluie preot dr.Constantin Cilibia.

Considerente istorice despre contribuþia Bi-sericii Ortodoxe orºovene la lupta pentru înfãptui-rea Marii Uniri de la 1918 , precum ºi aspecte pri-vind rolul Bisericii la începuturile învãþãmântuluiromânesc la Orºova ºi pe Clisura Dunãrii ne pre-zintã prof. Constantin Juan Petroi, respectiv Ga-briela Ana Juan. Într-un alt articol, inclus de ase-menea în acest volum, Constantin Juan Petroivorbeºte despre situaþia economicã, socialã ºiculturalã a Orºovei ºi a zonelor imediat învecinatecu aceasta, în perioada cuprinsã între cele douãUniri.

Dr. Alexandru Nemoianu ne împãrtãºeºte câ-teva gânduri despre familia Boldea din BorloveniiVechi, despre þãranii români care prin valoarea lorºi nu prin acte “eroice” personale au fãcut posibilãMarea Unire din decembrie 1918, iar prof. Con-stantin Ticutu Giurginca evocã într-un articolemoþionant, calitãþile umane ºi profesionale alecelui care a fost Tata Domnul (Costi Giurginca dinPetnic).

Învãþãtorului Ioan Bacilã îi este închinat sprecinstire un frumos articol editat de prof. univ. dr.Livius Ciocârlie, iar Constantin Vlaicu ne prezintãcâteva gânduri ca urmare a participãrii la Sim-pozionul “Port, datinã, obicei ºi tradiþie în BanatulMontan” desfãºurat la Plugova în februarie 2008.

Articolul prof. Andrei Nicolae încheie ºirulacestor prezentãri. În acest articol autorul vorbeºtedespre pericolul pierderii identitãþii naþionale aunei societãþi expuse din ce în ce mai mult proce-sului de globalizare ºi îºi exprimã dragostea neþãr-muritã ºi respectul etern pentru Þara Almãjului.

Postfaþa redactatã de Nicolae Danciu Pet-niceanu cuprinde o scurtã biografie a 12 figuriemblematice ale Banatului, iar volumul se încheiecu un numãr important de ilustraþii, adevãratemãrturii din trecut ºi prezent care vor dãinui pesteveacuri ca valori inestimabile ale identitãþiinoastre naþionale.

Prof. TURCULEANU MIRELA

ORTODOXIE, ISTORIE ªI TRADIÞIEORTODOXIE, ISTORIE ªI TRADIÞIEÎN BANATUL DE MUNTEÎN BANATUL DE MUNTE

Se urcã la urmele Cetãþii din Mehadia.Dumneata, cititorule, când vei urca?!

Poftim la Mehadia, vatrã istoricãmilenarã.

A vãzut lumina tiparului cartea “VOIEVODULMIHAIL” (280 pagini, cu ilustrate), la EdituraEurostampa, din Timiºoara, de N.D. Petniceanu.

Volumul reprezintã o contribuþie documen-

tarã la “Viaþa ºi Opera” poetului Mihai Emines-cu, cu date inedite. Preþ - 50 lei.

Cei interesaþi se pot adresa redacþiei de la“Vestea”. (NDP)

UUNN AACCTT EEDDIITTOORRIIAALL DDEE EEXXCCEEPPÞÞ IIEE!!

S-a întâmplat în miezul lunii mai a.c. înaºezarea fruntaºã bãnãþeanã Plugova, dinCaraº-Severin, sat cochet, cu oameni harniciºi credincioºi, cu case arãtoase, în caresoarele rãsare flori în ferestre.

Voia Domnului nimeni nu o poate schim-ba, ºi voia Sa fusese ca în aceastã aleasã zisã fie mult soare ºi multã seninãtate, cugospodarii gãtiþi de sãrbãtoare creºtinã.

De la intrare ºi pânã în dreptul sfinteiBiserici Ortodoxe Române ºi a CãminuluiCultural, pe strada principalã, asfaltatã, pejos un covor de iarbã verde, proaspãt cositã,cu miros de frãgezime. La ora potrivitã, în în-tâmpinare, la intrare în sat, oficialitãþile comu-nei Mehadia ºi ale satului arondat, Plugova,domniile lor primarul IANCU PANDURU, întriunghiul executivului cu viceprimarulTRAIAN STÂNGU ºi onor juristul GHEOR-GHE PANDURU, secretarul Puterii Locale,câteºitrei înþoliþi festiv, costume la patru aceºi mirosind a parfum fin, cei trei domni erauînsoþiþi de presa localã ºi de reprezentantulPostului de Radio Semenic, Radio Reºiþa, dedomnul Sever Smadu, delegat al domnului

director DORU DINU GLÃVAN, apoi erauprezenþi ºi câþiva þãrani de vazã între care bã-trânul Tãbugan, tatãl domnului deputat parla-mentar ION TABUGAN (reþinut în cabinetulsãu de lucru de la Herculane, într-o audienþã)ºi mai tânãrul NICA DRÃGAN, membru încolegiul publicaþiei „Vestea”, precum ºicadrele didactice Mihail Corneanu ºi PetruCristescu, ºi inginer Matei Pepºilã, aceºtiadin urmã consilieri comunali.

A sosit o limuzinã secondatã de alte auto-mobile de lux. Din limuzinã a coborât PreaSfinþia Sa, pãrintele episcop Lucian, de laSfânta Episcopie Caransebeº, în straie preo-þeºti tradiþionale, sprijinindu-se în sfântultoiag, potrivit tipicului creºtin, chit cã PreaSfinþia Sa este un bãrbat tânãr, la 40 – 43 ani,frumos croit, suplu, la trup ºi la gând, cu seni-nãtate în ochi ºi cu zâmbetul lipit pe buze, cuo barbã neagrã, îngrijitã, a coborât zicând ce-lor prezenþi creºtinescul: „Hristos a Înviat,

oameni buni!” I s-a rãspuns coralic: „Ade-vãrat a Înviat!”. Afiºând politeþe ºi bunã dis-

poziþie, Prea Sfinþia Sa a dat mâna cu oa-menii ºi a pornit însoþit de asistenþã pe co-vorul verde spre bisericã. De-o parte ºi dealta a strãzii lume de lume, femei, bãrbaþi ºitineri în straie de sãrbãtoare, cu chipurile lu-minoase, de-o parte ºi de alta a drumuluicasele cu ferestrele larg deschise ºi pe feres-tre covoare, scoarþe ºi cimiluri cu arabescuri ºicu florile grãdinii, de asemenea scoarþe ºicimiluri erau prinse în porþile caselor sau aºe-zate pe bãncile din faþa caselor, imprimând unaspect de-o aleasã sãrbãtoare. Din loc în loc,Prea Sfinþia Sa zicea întruna: „Hristos aînviat!” lumea de-o parte ºi de alta a uliþei îirãspundea cu invariabilul „Adevãrat cã aÎnviat!”

La capãtul covorului verde, Prea SfinþiaSa a fost întâmpinat de un grup de tineri ºitinere în port naþional românesc, care l-a aº-teptat cu pâine ºi sare. Alãturi de acest grupse afla un grup de feþe bisericeºti, în frunte cupãrintele protopop Nicolae Pereº, de la proto-popiatul Bãile Herculane. Preacuvioºii pãrinþiau cântat întruna pricesne ºi alte cântãri bise-riceºti de preamãrire, în timp ce Prea SfinþiaSa Lucian a rupt din colac ºi a întins în sareadragostei, s-a cântat ºi „Mulþi ani trãiascã”, caîn final sfinþii pãrinþi ºi întreaga suflare sãcânte în cor „Hristos a înviat”.

S-a mers la sfânta Bisericã OrtodoxãRomânã din Plugova, s-a mers pe covorulroºu, pãrintele protopop ºi grupul de preoþi auinterpretat în avlia bisericii cântãri ºi au înãlþat

la cer rugi, în timp ce Prea Sfinþia Sa s-a dusîn Sfântul locaº ºi s-a îmbrãcat în sfinteleodãjdii de rugãciune ºi sfinþire.

În cele din urmã, Prea Sfinþia Sa Lucian,în fruntea soborului de preoþi ºi a poporimeidin Plugova a înconjurat în cântãri ºi în rugã-ciuni biserica ºi a sfinþit-o cu marele mir, încele patru laturi. S-a intrat în biserica parohieiAdormirea Maicii Domnului din Plugova ºi aurmat dupã cinul creºtin slujba liturgicã. Afa-rã, în megafoane rãsuna glasul Prea SfinþieiSale, iar în rãstimp cântãrile bisericeºti alegrupului celor patru tineri pãrinþi, de la Epis-copie.

La sfârºitul slujbei, ce s-a întins la patruore ºi mai bine, Prea Sfinþia Sa, pãrinteleEpiscop Lucian, pentru merite deosebite, aacordat înalta distincþie de preot econom sta-vrofor preacuvioºilor pãrinþi Tiberiu Grozã-vescu ºi Pavel Marian Lalescu, ambii de laparohia Plugova, iar domnului primar IANCUPANDURU, pentru meritele sale privind în-zestrarea bisericilor de pe raza comunei Me-hadia (Plugova, Valea-Bolvaºniþa ºi Globu-Rãu) i-a conferit „ACTUL DE CINSTIRE” du-

hovniceascã. Înmânându-i actul, Prea SfinþiaSa, între altele a spus: „Domnul primar IAN-CU PANDURU este mirean între mireni,face cinste Episcopiei noastre prin strãda-nia sa ca parohiile din arealul Mehadiei sãaibã condiþii de bunã funcþionare, are me-rite incontestabile în restructurarea biseri-cilor de pe raza comunei Mehadia. Domnulprimar Iancu Panduru ce promite face (Sepublicã în facsimil Actul de Cinstire).Odatã cu actul de Cinstire Prea Sfinþia SaLucian i-a dãruit primarului nostru însemn de preþuire douã iconiþe în folie deaur ºi argint: Maica Domnului cu Prunculîn braþe ºi chipul Domnului Isus Hristos.

La rândul domniei sale, primarul IANCUPANDURU i-a conferit Prea Sfinþiei Sale oDIPLOMÃ DE EXCELENÞÃ, înconjuratã detricolorul românesc. Cu aceastã ocazie pri-


A DOUA VIZITÃ CANONICÃ AA DOUA VIZITÃ CANONICÃ APREA SFINÞIEI SALE LUCIANPREA SFINÞIEI SALE LUCIAN

continuare în pag. 8

Primarul Iancu Panduru dã mâna cupãrintele episcop de Caransebeº

În drum spre bisericã: P.S.S. EpiscopLucian, primarul Panduru, secretarul Gh.

Panduru, vicepreºedintele ing. PuiuStângu ºi N.D.P.

Copiii Plugovei în port naþionalîntâmpinã pe P.S.S. Episcop Lucian,

cu pâine ºi sare

În întâmpinarea pãrintelui Episcop Lucian


marul Iancu Panduru, între altele, liber vor-bind, a spus: „Prea Sfinþia Voastrã, vã mul-þumim din suflet pentru prezenþa în mijlo-

cul credincioºilor din Plugova. Aþi venit laPlugova în vizitã canonicã pentru a douaoarã, prima datã pentru sfinþirea interioru-lui bisericii, acum pentru sfinþirea exterio-rului sfântului locaº de cult, iar pe raza co-munei, la Mehadia ºi în satele arondate,aþi venit în vizite ecumenice de ºase ori!.Vã mulþumim din suflet pentru strãdaniaºi atenþia cu care ne înconjuraþi. Venireadumneavoastrã în mijlocul sãtenilor le-asporit ºi întãrit credinþa în cele sfinte, vizi-tele Prea Sfinþiei Voastre au fost benefice,ele au contribuit la sporirea tonului demuncã ºi viaþã creºtinã a consãtenilormei. În ceea ce mã priveºte, crescut dinpruncie în dragoste faþã de Domnul Dum-nezeu ºi în Isus Hristos, am cãutat sãinsuflu aceastã dragoste ºi celor cu carevin în contact ca mirean, dar ºi ca repre-

zentant al Puterii Locale. Am cãutat sã lefiu un exemplu bun de urmat ºi se pare cãam reuºit. Am cãutat, la modul legal, sãsprijin din toate punctele de vedere biseri-cile din arealul comunei Mehadia, sã cola-borez cu pãrinþii preoþi, sã fiu receptiv ladoleanþele lor ºi împreunã, în fiecare pa-rohie, am obþinut rezultatele scontate. Voicãuta sã fiu pe mai departe un real sprijinbisericilor. Mobilizarea mea are motive dedragoste faþã de Dumnezeu ºi ataºamentcucernic faþã de Prea Sfinþia Voastrã.Închei spunând cã prezenþa dumnea-voastrã în parohiile noastre înseamnãaleasã sãrbãtoare creºtinã în sufleteleconsãtenilor mei”.

A luat cuvântul ºi domnul deputat parla-mentar IOAN TABUGAN, care a mulþumitPrea Sfinþiei Sale episcop Lucian pentru inte-resul care-l poartã faþã de bisericile din Ba-natul Montan, faptul cã face consecventeeforturi de a se îngriji de bunul mers al fie-cãrei parohii, faptul cã de la Mehadia, pestedouã duminici va urca în munþii Cornerevei,în vizitã canonicã, înseamnã mult. Domnuldeputat Ion Tabugan i-a urat Prea SfinþieiSale sãnãtate ºi putere de muncã în rânduie-lile sfinte pãmântene.

Dupã agapã, de la Cãminul Cultural dinPlugova, Prea Sfinþia Sa Lucian Mic a vizitatºi s-a interesat de mersul lucrãrilor la Casaparohialã din Plugova, însoþit de soborul depreoþi: protopop Nicolae Pereº, preoþii Tiberiu

ºi Puiu Grozãvescu, Paul Pervulescu, TrifonGrozãvescu ºi Ciprian.

A consemnat: N.D.P.

urmare din pag. 7

Primarul – la dispoziþia cetãþenilor – în interesul lorinformeazã:

- În atenþia mea se aflã canalizarea menajerã a CartieruluiBãnuþ din Mehadia. Întrucât nu existã canalizare în zonã, existãîntocmit un studiu de fezabilitate, urmeazã proiectarea, dupã careexecutarea lucrãrilor de canalizare menajerã ºi micro-staþie înzona Bãnuþ ºi zona Cartier Maier-Blocuri.

- O altã lucrare prioritarã, aflatã în fazã de execuþie, estelucrarea de reparaþii la drumurile agricole din toate localitãþile,înþelegând Mehadia ºi satele arondate: Plugova, Valea-Bolveºniþa ºi Globu-Rãu.

- În curs de execuþie se aflã reparaþiile ºi modernizarea derigole pentru scurgerea apei ºi reparaþii la trotuarele din localitãþi.

- În curs de execuþie se aflã reparaþia ºi modernizareaterenului de fotbal din Mehadia, zona Maier, lucrãri deîmprejmuire, zid de sprijin ºi grup vestiare. Finalizãm lucrãrile deacoperire la terenul de sport din Valea-Bolvaºniþa.

- La uzina de apã din Mehadia vom finaliza lucrãrile deigienizare ºi modernizare.

În numãrul viitor al revistei „Vestea” voi reveni cu alte sarcinide importanþã vitalã pentru consãtenii mei.

Primar IANCU PANDURU

Ritualul Sfinþirii Bisericii OrtodoxeRomâne din Plugova

La 15.05.5011, cu ocazia viziteicanonice a P.S.S. Episcop Lucian,

þãranii au ornamentat casele cu scoarteºi covoare

Interiorul bisericii din Plugova. În stânga, deputat Ion Tabugan,

primarul Panduru ºi notarul Gh. Panduru

Din agenda primarului Iancu PanduruDin agenda primarului Iancu Panduru

Despre existenþa insolitã a domnuluiprofesor ION RINDERU aflasem cu cevavreme în urmã de la mai tânãrul meuprieten, de la profesorul Florin Domi-lescu, de la Liceul „Nicolae Stoica deHaþeg”, din Mehadia. Apoi tot „ceva”,dar mai târziu am avut deosebita cinsteºi onoare de a-l cunoaºte pe vestituldascãl universitar în biroul domnuluiprimar IANCU PANDURU, Primarul ºiProfesorul aflându-sse într-oo relaþie deamiciþie, de cunoºtinþe apropiate, graþiedoamnei profesoare Elisaveta Rinderu,nãscutã Duncea, fiica Mehadiei, soþiailustrului dascãl craiovean.

- Prin urmare, domnule profesorRinderu, sunteþi unul dintre fiii adoptaþiai Mehadiei, fapt ce mã bucurã, într-oosituaþie similarã aflându-mmã ºi eu,

precum ºi domnul primar Panduru, fiulnatural al Plugovei, sat arondat comuneiMehadia. O primã întrebare, una de„încãlzire”, deoarece ne aflãm, lafigurat vorbind, pe terenul sportului,spuneþi cum se vede Mehadia, aceastãvatrã umanã milenarã, de la Craiova,din Bãnie?

- Domnule Petniceanu, vã rãspund ºieu la figurat: Mehadia, de acolo, dinBãnie, nu o zãresc cu ocheanul, cu bi-noclul, ci o vãd prin ferestrele sufletului;la Mehadia avem casa pãrinteascã, casapãrinþilor soþiei mele, care au fost ºi pã-rinþii mei, vorbind metaforic, aici, laMehadia, ne-am petrecut concediile,aici am fost prezenþi în sãrbãtori pa-triarhale, aici ne-am adus copiii, ca sã leintre în minte casa mamei lor, casa bu-

nicilor, unul dintre fiii mei poartã cumândrie numele bunicului, Paul, dupãbunicul Paul Duncea. Aºadar, laMehadia ne simþim acasã, Craiova ºiMehadia sunt douã aºezãri cu care ne-

am logodit sufletele întru veºnicie ºidoresc ca ºi copiii noºtri ºi nepoþii sãgândeascã ºi sã simtã la fel.

- Domnule profesor Rinderu, sunteþioltean ºi aþi luat o mândreaþã de fatã dinBanat, vorbiþi, vã rog, pentru cititorii„Vestei”, din þarã ºi strãinãtate, câteceva despre obârºia dumneavoastrã,despre arborele genealogic.

- Cu mare plãcere ºi fãrã reticenþe.Sunt oltean get-beget, m-am nãscut înCraiova, cu 74 ani în urmã, într-unînceput de cireºar, tata a fost grãdinar,mama a fost femeie de serviciu la ªcoa-la Normalã de Fete din Craiova; existã ºiîn arborele familiei mele, al strãmoºilormei o ramurã de viþã „nobilã”, bunicul afost german din bãtrâna Bucovinã,provincie româneascã aflatã, la vremearespectivã, sub ocupaþie austriacã,numele de familie având o rezonanþãgermanã. În ceea ce mã priveºte mãsimt român sutã la sutã, aºa cum s-asimþit ºi a trãit ºi tatãl meu, grãdinarulmarelui Argentoianu.

- Studiile?, intervin eu.- Clasele primare le-am fãcut la

Liceul Pedagogic aflat din Craiova, gim-naziul ºi liceul la liceul „N. Bãlcescu” totla Craiova, apoi am urmat Institutul deEducaþie Fizicã ºi Sport din Bucureºti,pe care l-am absolvit printre primii, în

1959. Am primit repartiþie guvernamen-talã la Craiova, unde, în cele din urmã,voi fi profesor de specialitate la Liceul„Carol” din Bãnie. Aici, la Craiova, aobþinut repartiþie ºi soþia, noi ne-am cã-sãtorit în 1960, când Elisaveta-Vetuþa eraîncã studentã.

- Înþeleg cã ºi domniºoara ElisabetaDuncea a urmat acelaºi Institut?

- Da...- Cum aþi cunoscut-oo, domnule

Profesor?- De 1 Mai, de 23 August, de sãrbã-

tori naþionale, se organizau frumoaseledefilãri ale oamenilor muncii pe marilebulevarde, încheiate cu defilãrile spor-tivilor. În faþã, în primul rând, de fiecaredatã, era o sportivã, o studentã, înaltã,blondã, pictural de frumoasã. Am cãutat

s-o cunosc ºi am cunoscut-o, ºi, în final,ne-am cãsãtorit, dupã ce m-a prezentat,aici, la Mehadia, familiei Duncea.

În dialog intervine doamna profe-soarã Elisaveta Rinderu.

- Am urmat Institutul de EducaþieFizicã ºi Sport pentru cã încã din gim-naziu am fost atrasã de sport, apoi amurmat Liceul Sportiv din Timiºoara,unde am obþinut cu echipa ºcolii locul Ipe þarã, am devenit campioanã naþio-nalã la gimnasticã.

- Felicitãri, doamnã profesoarã...- Mulþumesc...Reiau dialogul cu domnul profesor

Rinderu.- Domnule profesor, intereseazã

câteva dintre rezultatele concrete aleactivitãþii dumneavoastrã de profesor în


UUNN OOLLTTEEAANN –– MMAARREE BBÃÃNNÃÃÞÞEEAANN

Ionicã Rinderu

Mirele ºi mireasa, Veta ºi Ionicã

Veta Duncea-Rinderu

În dialog cu liderul decanilor Facultãþilor de Educaþie Fizicã ºi Sport dinÎn dialog cu liderul decanilor Facultãþilor de Educaþie Fizicã ºi Sport dinRomânia, domnul profesor Ion Rinderu, ctitorul facultãþii din CraiovaRomânia, domnul profesor Ion Rinderu, ctitorul facultãþii din Craiova

continuare în pagina 10


domeniul educaþiei fizice ºi sportului.- Am avut rezultate ºi încã mari, dar

ele au venit dupã multã muncã ºi multãstãruinþã pe terenul de sport. Dupãcirca 3 – 4 ani de selecþie, fete ºi bãieþi,în liceu, dupã antrenamente de douã oripe zi, au apãrut ºi rezultatele. Ani de-arândul, Liceul „Carol” din Craiova s-asituat, de fiecare datã, la concursurilenaþionale ºcolare pe locul I sau locul II.Adesea ne confruntam în finale cuLiceul Sportiv din Câmpulung Muscel.Cei de la acest liceu dispuneau defonduri pecuniare pe care nu le aveamnoi. Liceul din Câmpulung Muscel erapreferat în investiþii la nivelul FederaþieiRomâne de Atletism.

- Câteva nume de sportivi de per-formanþã formaþi de dumneavoastrã...

- Menis Argentina, vicecampioanãolimpicã la disc, în Germania Federalã,1972. M-am ocupat de creºterea ºiformarea ei ca sportivã încã de la gim-naziu, am ajutat-o ºi material, fiind o fatãdintr-o familie modestã, cu posibilitãþi fi-nanciare limitate. M-a ascultat ºi a ob-þinut rezultate. Fusese, din cauza emo-þiilor, depãºitã de Lis Wissermann, nem-þoaicã, depãºitã cu 3 – 4 centimetri.

Dupã olimpiadã, Menis Argentina vaobþine un rezultat la aruncarea disculuide 67,38 metri (record mondial), cu treimetri mai mult decât la Olimpiadã. Larândul meu, fusesem invitat de onoareal domnului Heinemann, preºedinteleGermaniei Federale. Un alt exemplu îlconstituie Virginia Bonci, campioanãmondialã universitarã, la Moscova, în1981, ea,Virginia Bonci realizase la înãl-þime 191 centimetri, depãºise recorduldeþinut de Iolanda Balaº.

- Rezultate excepþionale. Sper cãFederaþia n-aa rãmas pasivã...

- Nu! Categoric, nu! Am fost promo-vat antrenor la lotul naþional de juniori,unde am dobândit alte rezultate cuecou în lumea atletismului, fapt ce acondus la acordarea titlului de antrenoremerit al României. Apoi, când Univer-sitatea din Craiova ºi-aa venerat 50 deani de existenþã, am primit Titlul de Pro-fesor Universitar Emerit. În prealabil,devenisem prin concurs, în 1980, con-ferenþiar universitar, la Universitateadin Craiova, iar în anul 1997 profesor

universitar. Am fost decorat cu ordine ºimedalii înainte de 1989.

- Ce alte funcþii bugetare ºi onorificeaþi obþinut, domnule Profesor?

- În anul 1974, am fost invitat la Co-mitetul Judeþean PCR Dolj fiind ales Pre-ºedintele Consiliului Judeþean pentruEducaþie Fizicã ºi Sport Dolj. În scurttimp, graþie altor rezultate pe linia spor-tului de masã ºi ale sportului de perfor-manþã am fost ales în Biroul Executiv alConsiliului Naþional pentru EducaþieFizicã ºi Sport, unde am activat timp de

16 ani. Am colaborat pe linie sportivã cudomnul general Dragnea, preºedinteleConsiliului Naþional care, între altele, aapreciat pozitiv intervenþia mea salutarãîn cazul Mircea Lucescu, pe atunciantrenor la lotul naþional de fotbal.

- Ce s-aa întâmplat, domnuleProfesor?

- Participasem la Campionatul Euro-pean de fotbal din Italia, unde echipanoastrã a obþinut modeste succese.Dupã campionat, ºedinþã de analizã lanivel înalt, una prezidatã de Lina Cio-banu, din partea Comitetului Central,care voia capul lui Lucescu. M-am ridi-cat ºi am spus, între altele: „AntrenorulMircea Lucescu nu are nici o vinã, el s-a achitat de sarcina sa, de-a se calificala mondiale ºi s-a calificat. Dacã nu areuºit ceva mai mult de vinã estesistemul nostru”.

“Auzi, tov. general Dragnea, auzi,de vinã e sistemul?! Sã-ll dai afarãimediat din toate funcþiile. E clar?”

“Nu pot, tovarãºa Lina Ciobanu!”“Cum nu poþi, tovarãºe?! Auzi

„sistemul” e de vinã?!”“Nu pot, pentru cã este cel mai bun.

Nu am cu cine sã-l înlocuiesc...”- Domnule profesor Rinderu, graþie

funcþiilor deþinute multã vreme în Bãniela nivel naþional, v-aaþi învârtit în lumea

bunã, ca sã zic aºa, pun o întrebare de-licatã, pânã în decembrie 1989, ce per-sonalitãþi aþi cunoscut ºi ce fel deoameni au fost pentru români ºiRomânia?

- Bunã întrebare ºi nu o vãd deloc„delicatã”, ci una realã, cu valoare isto-ricã ºi româneascã despre o lume carea fãcut istorie ºi încã una naþionalã, deanvergurã... În Dolj, eu sunt doljan, re-þineþi, l-am cunoscut ºi colaborat cutovarãºul, zic, ION TRAIAN ªTEFÃ-NESCU, rog sã-i treceþi numele cumajuscule.

- Aºa voi face...- Primul secretar al Partidului Co-

munist din Dolj. Un tip frumos, elegant,deºtept, cultivat în port ºi vorbã, vorbeao româneascã, invidiatã pânã ºi deEminescu, dacã ar fi trãit, apoi un pa-triot, un român, un tip de-o verticalitatestatuarã... Þinea la oameni, de la pãl-maºi la români, la olteni, la binele lor,aºa cum þinuse Nicu Ceauºescu laardeleni, în Sibiu... În 1984, la Plenarajudeþeanã PCR Dolj, avusesem curajulsã propun ca mutarea unui sportiv dintr-un judeþ în altul sã fie aprobatã la nivel

judeþean ºi nu la nivel central. Aºa l-amajutat pe fotbalistul Gicã Popescu,plecat la „Steaua” într-o toamnã.

O altã personalitate în domeniul în-vãþãmântului, atunci, Nicolae Andrei (di-rector al Liceului „N. Bãlcescu” timp de25 de ani), prin dânsul l-am cunoscut pefratele sãu, cunoscutul ºi reputatul di-plomat ªTEFAN ANDREI, de asemeneacu majuscule sã-i scrieþi numele.

- Voi scrie, asigur eu. (Minicaseto-fonul toarce lin, toarce ca un bãtrân ºimustãcios motan.)

- Tovarãºul ªtefan Andrei vorbeafluent ºase limbi, un om de-o culturãrarã, român pânã în mãduva oaselor, findiplomat ºi patriot. „Revoluþionarii” dinDecembrie 1989 (sic) în loc sã-l folo-seascã, îl vârârã dupã gratii!!!

- A fãcut vreun pãcat de neiertat,ªtefan Andrei?

- Nici unul. Pãcatul cã a fost diplomatromân pe vremea lui Ceauºescu.

În discuþie intervine doamna profe-soarã Elisaveta Rinderu.

- Eu la sãrbãtori, de Crãciun ºi laPaºti, când dau de pomanã, colac ºi lu-


Oamenii Mehadiei de altãdatã

Bãrbaþii Mehadiei de altãdatã

urmare din pagina 9

Socrii mici: ANICA ºi PAUL DUNCEA


mânare pãrinþilor, bunicilor ºi strãbu-nicilor mei, de fiecare datã aprind o lu-mânare într-un colac ºi-l dau de po-manã lui Ceauºescu. E creºtineºte, aºae frumos, aºa e româneºte. (Ceauºescua murit, împuºcat, în ziua de Crãciun,fãrã lumânare - N.D.P.).

- Dar sã-ll lãsam, în pacea somnuluide veci pe Ceauºescu ºi sã revenim,domnule profesor Rinderu, la Faculta-tea de Educaþie Fizicã ºi Sport de laUniversitatea Craiova. Cum s-aa întâm-plat, ºtiu cã aþi deþinut primatul?

- Aºa este... S-a întâmplat dupã De-cembrie 1989. În anul universitar1990/1991 am obþinut aprobarea fiinþãriiacestei facultãþi. Am debutat cu 7 pro-fesori ºi 25 studenþi, ca Secþie în cadrulFacultãþii de ªtiinþe Naturale ºi am avutdecanatul, într-o camerã de cãminstudenþesc. Pe parcurs a sporit numãrulstudenþilor ºi al cadrelor didactice, amavut sprijinul domnului rector MirelaIovãnescu, prof. dr. ing ºi din parteaministrului Maior, am obþinut autorizaþiaºi acreditarea de funcþionare, fapt îm-

plinit în 1995. Din anul 1997 Facultateade Educaþie Fizicã ºi Sport funcþioneazãcu trei specialitãþi:

- Educaþie fizicã ºi sport,- Kinetoterapie ºi- Manageriat.

În 1997, adaugã domnul profesorRinderu, am aflat din presã despre des-fiinþarea Liceului Militar de Aviaþie„Tudor Vladimirescu” de la Craiova. Amapelat legal la oficialitãþi ºi am obþinutlocalul ºi terenul pe care le-a avut liceulamintit. În prezent, Facultatea de Edu-caþie Fizicã ºi Sport funcþioneazã la pa-rametri normali, ca orice facultate dincadrul Universitãþii din Craiova. A sporitnumãrul generaþiilor de studenþi ºi deabsolvenþi, a sporit numãrul profeso-

rilor ºi o datã cu ei prestigiul facultãþii,fapt pentru care mã mândresc. (În pre-zent 90% ºi-au luat doctoratul în specia-litate. Am avut rezultate ca profesor ºi cadecan.) În 2002, s-a constituit CON-SILIUL NAÞIONAL al DECANILOR FA-CULTÃÞILOR de EDUCAÞIE FIZICÃ ºiSPORT din ROMÂNIA, la BRAªOV. Amfost ales în UNANIMITATE întâiul preºe-dinte al acestui for naþional. Ce sã vãmai spun?! Cu ceva vreme în urmã,

Institutul de Educaþie Fizicã ºi Sport dinChiºinãu m-a invitat pentru a mã înscriela doctorat în educaþie fizicã în bazarezultatelor profesionale. Nu am fãcutacest lucru, deoarece m-am concentratpentru organizarea instituþiei ºi îmbunã-tãþirea condiþiilor pentru desfãºurareaactivitãþii studenþilor ºi cadrelor didac-tice.

- Domnule profesor Rinderu, încãde la debutul interviului cu dumnea-voastrã mã sâcâie o întrebare ºi aºteptun rãspuns concret...

- Întrebaþi-mã orice, domnule Petni-ceanu.

- Sunteþi cunoscut în Mehadia, sun-teþi apreciat laudativ de mulþi tineri, uniiprofesori, cum e Florin Domilescu, alþiiîncã studenþi. Aþi sprijinit copiii Meha-diei sã devinã profesori de EducaþieFizicã ºi Sport?

- Sprijinit! Încã cum... Sprijinindu-isã intre la facultate mi-am sprijinit soþia,care e din Mehadia, am pãstrat nealte-ratã memoria bunilor ºi strãbunilorsoþiei, apoi mã simt ºi eu un fiu al Me-hadiei. I-am sprijinit, dar în mod absolutlegal, respectând legislaþia de la admi-tere ºi pânã la absolvire, ºi fãrã obligaþiidin partea candidaþilor. În afarã deprofesorul Florin Domilescu, care a fostun student rar-avis, am sprijinit ºi pe alþiiprecum: Nicolae Grecu (nepotul docto-rului Grecu), Cãtãlin Lupu, RamonaAchimescu, Dana Cinchezã, BoþoacãIosif, ca sã amintesc câteva nume careprin conduita lor de studenþi au fãcutcinste pãrinþilor.

- ªi tot o întrebare, domnule pro-fesor, oarecum delicatã...

- Vã rog, face amabil interlocutorulmeu.

- Aþi fost în fruntea sportuluicraiovean ºi în miezul sãu ani buni ºi ani

de-aa rândul, cum vã explicaþi discre-panþa între Clubul de Fotbal Univer-sitatea Craiova, de ieri ºi Clubul deFotbal din Bãnie, de astãzi?

- Nu-i nici un miracol... Voi motivaceea ce a fost odinioarã ºi ceea ceexistã astãzi... În Bãnie a existat, pevremea lui Oblemenco, ªtefãnescu,Balaci, Geolgãu etc., pe vremea gar-niturii de aur, o echipã puternicã, care acâºtigat cupa ºi campionatul Românieiºi juca de la egal la egal cu marileechipe europene, sã nu mai vorbim decampionatul intern. Probleme Univer-sitatea Craiova a avut cu „Steaua” ºi„Dinamo”, echipe militare, care pur ºisimplu, într-un fel sau altul, furaujucãtorii, îi luau militari în termen ºigreu puteai sã lupþi cu mahãrii de la„Steaua” ºi de la „Dinamo”.

Succesul de altãdatã al fotbaluluicraiovean pornea de la conducereaclubului. Acesta era condus de cadreuniversitare, competente, corecte ºiloiale cu ideea de fotbal ºi de spectacolfotbalistic în faþa fanilor olteni ºi aceºtiaerau cu sutele de mii. Vã dau un singurexemplu: când era meci internaþional laCraiova toate fabricile, în ziua respec-

tivã, dispoziþie de la primul-secretar departid Ion Trãian ªtefãnescu, nu lucrau.Toatã suflarea era la meci, prezentã.Chestia cu conducerea clubului decãtre cadre universitare, al doilea as-pect, fotbaliºtii de la U. Craiova eraucointeresaþi sã urmeze o facultate ºi s-otermine cu brio. Aºa au terminat câte-ofacultate domnii: Deselnicu (inginer),Þicleanu, Cârþu, Beldeanu, Lung Silviu ºimulþi alþii (economiºti). Menþionez cã nunumai fotbaliºtii beneficiau de o atenþiedeosebitã din partea cadrelor universi-tare, ci ºi ceilalþi enumeraþi ai echipelor

urmare din pagina 10


Echippa de cãluºeri ai Mehadiei. Paul Duncea (*) - vãtaf

PAUL DUNCEA ºi prietenul sãu, MITRU BOÞOACÃ

Profesoara Veta Rinderu-Duncea ºiprofesorul universitar Ionicã Rinderu,

nuntaºi


clubului Universitatea (volei, handbal,tenis de masã º.a.). Studenþii fotbaliºti a-veau condiþii excelente la cazare, con-diþii de studiu, sprijin eficient din parteaprofesorilor. Exista o întrecere între ei,care studiau mai bine.

Astãzi, clubul a încãput pe mânaunora, care s-au gândit doar la imagi-nea lor ºi la bani, la beneficiu. Cumpãrãjucãtori, vând jucãtori, modã ºi lacelelalte cluburi, aºa unii au ajuns milio-nari în valutã, dar spectacolul fotbalisticnu a existat ºi nu existã. Acolo, sus, la Fe-deraþie, e ceva putred... Nu avem oa-meni în fotbal dezinteresaþi, sã fie preo-cupaþi de binele public, de spectacolpentru milioanele de spectatori. ªi înfotbal e nevoie de oameni gen primaruldumneavoastrã, Iancu Panduru, preo-cupaþi pentru interesul general, pentruimaginea României în lume ºi nu ima-ginea unor domni milionari precum:Becali, Coposu, Sachelarie ºi mai ºtiueu care...

- Apropo de domnul Iancu Panduru,ce anume v-aa plãcut în conduita acestuiprimar?

- Îmi place la primarul dumneavoas-trã, aº spune la primarul nostru, IANCUPANDURU, un fapt esenþial, nevãzut laun primar în mediul rural, e vorba decapacitatea sa de-aa discuta cu intelec-tualii, de-aa aborda un subiect la un nivelintelectual. În general primarii de la satse feresc sã stea de vorbã cu intelec-tualii pe motiv cã nu au un grad de cul-turã, un vocabular evoluat ºi, în conse-cinþã, un debit verbal. Primarul IancuPanduru le are cu cultura, cu limbajulurban, el este prin þinutã, conduitã ºi vo-cabular un adevãrat intelectual. Apoiîmi place cã a fãcut din Mehadia o aºe-zare cu aspect urban, ordine ºi curã-þenie, o aºezare cu apeduct, canalizare,cu containere pe strãzi. Îmi este mai

mare dragul sã vin la Mehadia cu fa-milia, cu prietenii în sejur estival ºi nunumai, pentru cã Mehadia îþi oferãecologic un mediu ambiant de staþiune.Copiilor mei le place la Mehadia, aºacum ne place ºi nouã.

- Vorbiþi-nne despre copiii dumnea-voastrã...

- Sã vorbeascã doamna mea, ea astat mai mult cu ei decât mine, care amfost mereu plecat în cantonamente saula concursuri sportive.

- Vã spun eu, preia discuþia doamnaprofesoarã Elisaveta Rinderu. Faceconfesiuni: La bilanþul pe care-l fac, la51 de ani de cãsnicie, alãturi de bãrba-tul meu, Ionicã, pot spune cã ne pre-zentãm cu fruntea sus. Avem 2 bãieþi ºipatru nepoþi.

Paul, bãiatul cel mai mare, poartãnumele strãbunicului ºi al bunicului.Este doctor inginer (a fost ºef de pro-moþie) ºi profesor la Universitatea dinCraiova, are douã fete – Ana ºi Izabela.Bãiatul cel mic, Ion Horia, este inginer,absolvent al Facultãþii TCM, salariat laConsiliul Judeþean Dolj, are doi bãieþi,Radu ºi Matei.

Pot spune cã fiecare îºi are rân-duiala lui. M-aam ocupat asiduu decreºterea ºi educarea lor. I-aam învãþatsã fie cinstiþi ºi sã iubeascã oamenii, sãrespecte ºi sã preþuiascã valorile uma-ne. Nu le-aam permis: minciuna, lenea,desfrâul ºi alte tare. Sunt convinsã cã întot ce fac îºi onoreazã profesia, numelepe care-l poartã; la rândul lor sunt res-pectaþi la locul de muncã. Ne conside-rãm o familie împlinitã.

- Domnule profesor Rinderu, aþi fostplecat cu delegaþii de sportivi în strãi-nãtate, inclusiv în Germania, la olim-piada din 1972, având în vedere valoa-rea dumneavoastrã de antrenor, aþiavut oferte ispititoare de-aa rãmâne înstrãinãtate?

- În locul meu a rãspuns soþia. Dar

completez: au fost multe oferte ºi foarteispititoare pentru alþii, nu ºi pentru mine,eu nu puteam trãi fãrã Craiova, fãrã Ve-tuþa mea ºi fãrã copiii mei, nu puteamtrãi departe de Mehadia. Noi, oltenii, oºtiþi dumneavoastrã foarte bine, nenaºtem cu România ºi cu Eminescu pebuze.

- Felicitãri, domnule profesor,felicitãri, doamnã profesoarã VetuþaDuncea-RRinderu.

*Am în faþã doi cãrturari însemnaþi,

doi oameni care viseazã la bineleRomâniei, la binele concetãþenilor lor,doi olteni, olteni-bãnãþeni, care nu aufãcut în viaþã compromisuri cu valorilemorale, cu altruismul ºi sublimul.

În acest final de interviu, genreportaj socio-cultural, îmi apare peecranul memoriei un caz atipic, pe caredoresc sã-l fac cadou acestor doi marisportivi ºi mari antrenori. Pe ecran îmiapare figura compozitorului ºi solistuluide muzicã pentru copii, anume MIHAICONSTANTINESCU, care susþine întru-na cã adevãraþii oameni au de la naºtereºi pânã la moarte sufletul pur de copil.Interlocutorii mei au suflete de copil.Oare, ºtie cineva dintre fanii lui MihaiConstantinescu cã acest mare artist aabsolvit Institutul de Educaþie Fizicã ºiSport din Bucureºti?! Mihai Constanti-nescu este membru al Uniunii Compo-zitorilor din România, fiind întrebat laintrarea în Uniune, unde a absolvit Con-servatorul rãspunsul sãu a fost: „Amabsolvit Conservatorul de Miºcare ºiSport!”

„Iubiþi câinii vagabonzi” ºi „Iubiþiflorile” sunt douã piese muzicale deve-nite ºlagãre, pe care le fredoneazã ºifamilia Rinderu, Ionicã ºi Vetuþa, colegiisãi de institut.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUMehadia, aprilie 2011


De dimineaþa ºi pânã seara, zi de zi, chiar ºi duminica, domnul NistorLalescu cãlare pe un scuter, cu trusa medicalã alãturea, trece val-vârtejºi opreºte din uliþã în uliþã, din casã în casã. La unul castreazã un grãsun,

la altul vindecã un cal, la altul se intereseazã de vaca ce stã a fãta, la maimulþi vrea pur ºi simplu sã vadã dacã pãsãrile cresc ºi sunt sãnãtoase.Acesta e veterinarul nostru: NISTOR LALESCU. (REDACÞIA)

CONSILIERUL COMUNAL ªI TEHNICIANUL VETERINAR NISTORLALESCU OMNIPREZENT PENTRU BINELE CONSÃTENILOR

Aici castreazã... Aici vindecã rãnile unui cal


Pentru mulþi muritori credincioºi ºinecredincioºi, pentru unii ºi alþii, e un vis sãcãlãtoreºti la Muntele Athos, un visasemãnãtor cu al arabilor de-a cãlãtori laMecca, la Cetatea Sfântã.

Un asemenea vis l-a realizat domnulVictor Cârstoiu în martie – aprilie, alãturi dedomnii IONICÃ COCORA, expert contabildin Þara Almãjului ºi cunoscutul preot ºireputatul scriitor orºovean domnulNICOLAE JINGA, recent premiat deUniunea Scriitorilor, pentru o carte deadâncã inspiraþie epicã.

Ca orice peregrin precaut ºi înþelept,domnul VICTOR CÂRSTOIU, un ins alcifrelor, gânditor ºi prevãzãtor, s-adocumentat în vederea acestei insoliteexcursii. A lecturat anuare, dicþionare, cãrþisfinte despre Sfântul Munte, a cercetat oseamã de opere ºtiinþifice, între care ºiDicþionarul Academiei Române (volumul I,pag. 234, 1962) din care a consemnat:„Athos, munte în Grecia, în PeninsulaCalcidicã, unde se aflã numeroasemãnãstiri ortodoxe, cele mai vechi datânddin secolul al X-lea. Þãranii români au fostexploataþi vreme îndelungatã demãnãstirile din Athos, pânã în 1863, cândau fost secularizate (graþie DomnitoruluiAlexandru Ioan Cuza – N.D.P.), aºadarexpropriate averile mânãstireºti. Acestemãnãstiri de pe Athos au stãpânit în ÞãrileRomâne moºii întinse, închinate „SfântuluiMunte” de cãtre unii boieri ºi domni”.

Muntele Athos – Sfântul Munte – pegreceºte, „Muntele Luminã” sau „MunteleLuminos”, în slava veche, „Sfetagora”,înseamnã o colonie religioasã, dintr-o pre-lungire a Peninsulei Calcidice în MareaEgee.

Sfântul Munte este o regiune auto-nomã, însã din punct de vedere politicaparþine Greciei, iar din punct de vedereduhovnicesc þine de Patriarhia Ecumenicãde Constantinopol.

Ctitori ºi protectori de schituri ºi mâ-nãstiri pe Muntele Athos au fost de-a lungulistoriei boieri ºi domnitori din ÞãrileRomâne, amintim cu pietate câteva ilustrenume de boieri ºi domni: Radu cel Mare,Neagoe Basarab, ªtefan cel Mare, PetruRareº, Al. Lãpuºneanu, Vlad Þepeº, RaduVodã, Grigore Ghica ºi învãþatul boierªerban Cantacuzino, al cãrui nume estelegat de existenþa Bibliei de la Bucureºti(1688). (Vezi ºi „Enciclopedia Cugetarea”

de Lucian Predescu, Bucureºti, 1939/1940,pag. 577)

Prezentãm câteva inserþii ºi câtevaimagini privind Schitul românesc PRO-DROMU de pe Muntele Athos, fericitelemeleaguri creºtine vizitate de dl. VictorCârstoiu, cu tovarãºii sãi de drumeþie.

(N.D.P.)

Vizitarea Sfântului Munte este permisãnumai bãrbaþilor, potrivit regulii careinterzice femeilor intrarea în mânãstirileSfântului Munte. Mai mult, încãlcareaacestei reguli este pedepsitã, potrivitCodului Penal cu doi ani de închisoare.Pentru vizitarea, de cãtre bãrbaþi, aSfântului Munte este necesarã emiterea

unui permis („de ºedere - diamonitirio”).Astfel, închinãtorul trebuie sã se adresezeBiroului de Pelerinaj al Epistasiei Sfântului

Munte, cu adresa Bulevardul Egnatia 109,Tesalonic, tel. 2310 2525 75 ºi fax 2310222424 (pentru cetãþenii greci), iar pentrucetãþenii strãini, 2310 252578, sã declaredatele sale personale ºi timpul ºederii salepe Sfântul Munte, precum ºi locul de undese va îmbarca pe vapor (Uranupoli,Ierissos, Nea Roda). Acest lucru va trebuifãcut însã cu mai multe zile, chiar ºi o lunãînaintea datei vizitei sale întrucât numãrulvizitatorilor care intrã în Sfântul Munte într-o zi este strict limitat, în special în zilelemarilor sãrbãtori, când circulaþia este maiintensã. ªi închinãtorii greci ºi cei strãiniprimesc acelaºi permis (un act tipãrit).Preþul acestuia pentru anul 2009 este de20 de euro pentru greci ºi pentru vizitatoriidin þãrile Europei de Est ºi 30 de europentru vizitatorii din þãrile occidentale(Europa, America, Japonia).

Când vizitatorul pãtrunde în SfântulMunte trebuie sã urmeze anumite reguli.Mai întâi vestimentaþia sa trebuie sã fiedecentã. Este interzisã folosirea pantalo-nilor scurþi iar la unele mânãstiri ºi intrareaîn bisericã în bluze cu mânecã scurtã. Deasemenea sunt interzise îmbãierea înmare, statul la plajã, dansul, cântecele,folosirea camerelor video, a mijloacelor detransport personale (autoturisme,motociclete) ºi animalele de casã.Fotografierea este, în general, permisã.Unele mânãstiri însã nu o permit ºi demulte ori, pentru anumite locuri specialesau sfinte odoare este nevoie de acordulstareþului mãnãstirii. Nu este permisã, deasemenea, fotografierea monahilor,închinãtorii care deþin aparate defotografiat sau de filmat sunt obligaþi sã lelase la autoritãþile vamale care li le vorreturna la ieºirea din Sfântul Munte, cândvor fi supuºi ºi unui control vamal albagajelor, care are ca scop pãstrareaodoarelor sfinte. Este bine ca cel care vineîn Sfântul Munte sã nu aibã bagaje multe sigrele, astfel încât sã se poatã miºca liber,mai ales atunci când va merge pe jos. Esteimportant sã aibã ghete sau încãlþãmintesportivã. În general, este bine sã aibãhaine simple ºi practice, potrivite cu ano-timpul în care va avea loc venirea sa. Folo-sirea telefoanelor mobile este permisã,însã funcþionarea acestora (receptareasemnalului) este posibilã numai în Kareiaºi pe latura de nord-vest a Sfântului Munte,

Întâiul peregrin din MehadiaÎntâiul peregrin din Mehadiala Muntele Athos: la Muntele Athos:

domnul Victor Cârstoiu, consilier comunaldomnul Victor Cârstoiu, consilier comunal

Domnul Victor Cârstoiu la o ceaºcã decafea, gândind la plecarea pe Muntele

Athos

Schitul românesc PRODROMUSf. Munte Athos, Grecia



în timp ce pe latura de nord-est nu existãîncã semnal.

Cel ce viziteazã Sfântul Munte trebuiesã ºtie, de asemenea, cã unica modalitatede intrare în Sfântul Munte este ceamaritimã. Un feribot preia pelerinii dinUranupoli la ora 9.45 a. m. ºi îi aduce laDafne, portul de acces în Sfântul Munte, deunde se vor îndrepta spre mânãstirile depe coasta de nord-vest. Un alt loc din carepelerinul poate lua vaporul este Ierissos(tel. Cãpitãniei portului 2377022576).Acest vapor pleacã la ora 8.00 a. m., dacão permite vremea, ancoreazã la Nea Rodaºi se îndreaptã spre mânãstirile care seaflã pe coasta de nord-est (Hilandar -Esfig-menu - Vatoped - Pantocrator - Stavroni-chita - Iviron) ºi, dacã timpul este favorabil,ajunge pânã la Marea Iviron. La Dafne,nume care provine de la numãrul mare dedafini care se aflã în zonã, funcþioneazã ovamã, cãpetenia portului, poºtã, post depoliþie ºi magazine cu suveniruri. Pentrutransportul de la Dafne la Kareia (Karyes)se aflã la dispoziþia vizitatorilor 3-4autocare.

Distanþa între port ºi Kareia este deaprox. 12 km., o jumãtate de orã cuautocarul ºi în jur de 2 ore - 2 ore ºijumãtate de mers pe jos prin natura virginã.Drumul este în întregime urcuº. În piaþa dinKareia existã de asemenea diferitemicrobuze (cu 10 locuri, 4x4) pentrutransportarea vizitatorilor la diferitelemânãstiri. Preþurile cãlãtoriilor diferã înfuncþie de distanþã ºi de numãrulcãlãtorilor; înainte transportul se fãcea cumaºini Unimoc întrucât drumurile erau mult

mai greu accesibile. Acolo unde drumurilesunt încã inaccesibile aceste maºini suntfolosite ºi astãzi. Dacã cineva doreºte sãrãmânã la Kareia existã casã de oaspeþi,

restaurant, brutãrie, magazine cu suveni-ruri, cãrþi, icoane etc, bãcãnie, cabinetmedical, centru de telefonie ºi telefoanefixe, care funcþioneazã cu cartele. În Kareiaeste bine ca pelerinul sã nu uite sã vizitezeBiserica Protaton, cu minunata saaghiografie ºi sã se închine la icoanafãcãtoare de minuni a Maicii Domnului,ocrotitoarea Sfântului Munte, cunoscutãsub numele de „Axion Eºti” (Cuvine-se cuadevãrat). Închinarea la aceastã sfântãicoanã, aºezatã pe un tron în Sfântul Altaral bisericii Protaton este legatã de legen-dara credinþã a monahilor în MaicaDomnului, pe care o considerã împãrãtea-sa vieþuirii lor ºi maica lor. Aceastã credinþãeste însoþitã ºi de tradiþia oralã careistoriseºte modul minunat în care SfântulMunte a devenit grãdinã ºi rai al MaiciiDomnului.

De asemenea, acolo se aflã ºi primul„Typikon” al Sfântului Munte, care estenumit „Tragos”, întrucât este scris pe pielede þap (gr. tragos = þap) ºi care se pãstrea-zã în biblioteca comunitãþii administrative aSfântului Munte, vizavi de Protaton ºi segãseºte într-un turn unde se aflã ºi codiciîn manuscris ºi mii de acte cu o marevaloare istoricã. În Kareia se aflã ºi multecentre renumite de aghiografie, unde pele-rinul poate admira dragostea monahiloraghiografi pentru desãvârºire. De ase-menea, aici funcþioneazã din 1930 ºi unSeminar Teologic care este gãzduit într-oaripã a schitului Sfântul Andrei ºireprezintã continuarea ªcolii Atoniada,

întemeiatã în sec. al Xlll-lea de Sfântul IoanTeologul.

Schitul ProdromuSchitul Prodromu se aflã la capãtul

rãsãritean al peninsulei Athonite numitVigla, într-un þinut pustiu, pietros ºi bântuitde teribile furtuni. De aceea, în chip firesca fost pus sub patronajul marelui pustnicSfântul Ioan Botezãtorul, de unde ºi-a luatºi numele de Prodromu, care în limbagreacã înseamnã înaintemergãtor.

Locul, sãlbatic ºi cu minunatefrumuseþi naturale, este prielnic isihiei ºiînaltelor contemplaþii duhovniceºti, la careînsãºi atmosfera înconjurãtoare teîndeamnã. Spre rãsãrit se întinde MareaEgee nesfârºitã ºi aproape tot timpul anuluiagitatã de valuri. Spre apus se înalþãmãreþ, pânã la 2033 de metri, muntele alcãrui vârf de marmurã, adesea înãlbit dezãpezi, scânteiazã sub razele soarelui, cumult înainte de rãsãritul lui, ca un nouTabor în lumina Schimbãrii la Faþã aDomnului. Iar soarele, rãsãrind din mare,se urcã mereu în cursul zilei pentru aapune în dosul culmei athonite, de unde cuultimele raze ale înserãrii ne cheamã:“Veniþi sã ne suim în Muntele Domnului”, laînãlþimile cele duhovniceºti.

De aceea, locul a fost din vechimeîndrãgit de pustnici, doritori de înaltãvieþuire duhovniceascã. Când PetruAthonitul a venit la Athos, prin aceste pãrþiºi-a ales sãlãºluirea. Mai apoi cuviosulAtanasie, întemeietorul Lavrei, tot aici ºi-agãsit peºtera, care pânã astãzi stãmãrturie, în peretele prãpãstios al Viglei.

Cãlugãrii români, venind la Athospentru o mai înaltã vieþuire duhovniceascã,au ajuns în chip firesc ºi la Vigla. Pe la anul1750, câþiva monahi români, subpovãþuirea duhovniceascã a unuiieromonah Macarie, pustniceau laparaclisul Sfântului Ioan Botezãtorul, de lacare mai apoi ºi schitul ºi-a luat numele.

Încã nu am gãsit vreo însemnare cuprivire la întemeietorii paraclisului. Peperetele sudic al lui, în afarã, se aflãinscripþia: „Reînnoit de ieromonahul IosifHiotul, 1754", ceea ce înseamnã cã



Pe Muntele Athos, la 27 martie 2011. Victor Cârstoiu, la Schitul Sf. Ilie (Mânãstirearusã, cu cele douã tone de aur ale sale). Foto: Ionicã Cocora, peregrin

Intrarea în incinta Schitului Prodromulcu mozaicul Botezul Domnului


paraclisul este mai vechi, precum o aratã ºifrumoasele icoane din catapeteasmã.

Pe la anul 1800, la chilia Sfântul IoanBotezãtorul din Vigla se nevoiau treisihastri români: duhovnicul Iustin cu doiucenici ai sãi, Patapie ºi Grigore. Ne-aurãmas mãrturii despre duhovnicul Iustin cãera monah îmbunãtãþit ºi sporit mult în celeduhovniceºti, precum se vede ºi dinîntâmplarea de mai jos:

În acel timp s-a abãtut asupraMãnãstirii Lavra un nor de lãcuste, caredistrugeau grãdinile ºi livezile mãnãstirii.Pãrinþii lavrioþi au fãcut rugãciuni ºi litaniecu Sfintele Moaºte, cu capul SfântuluiMihail al Sinoadelor, care are dar deosebitpentru alungarea lãcustelor, dar de dataaceasta lãcustele nu au voit sã plece.Atunci unii dintre aceºtia s-au gândit sãcheme pe Iustin Vlahul, ºtiindu-l cã are unhar deosebit de la Dumnezeu. DuhovniculIustin a mers la Lavra, a fãcut aghiazmã,iar când a început sã cânte troparul„Mântuieºte, Doamne, poporul tãu...” ºi sãstropeascã, norul de lãcuste s-a ridicat ºi aplecat.

Adunându-se ºi alþi monahi români înjurul duhovnicului Iustin, acesta împreunãcu ucenicii sãi s-au gândit sã facã din chilialor o aºezare monahiceascã mai mare ºisã o prefacã în schit. Adresându-seMãnãstirii Lavra în acest scop, aceasta aprimit cererea lor ºi le-a dat binecuvântare,iar ei cu multã ostenealã ºi cheltuialã auadus pe uluce apã de la o chilie dinapropiere, numitã Kir Isaia, pânã la chiliaProdromu, Vigla fiind cu totul lipsitã de apã.

Între timp, la anul 1816, duhovniculIustin moare, iar urmaºii sãi cer de laMãnãstirea Lavra un act scris pentruîntemeierea schitului. Mãnãstirea Lavra, laanul 1820, dã un act de întãrire în 13

articole, în care se stabilesc condiþiile defuncþionare a noului schit ºi anume cum cãschitul este dependent de Marea Lavrã, vaduce viaþã chinovialã, va avea egumen ºipecete proprie ºi va respecta toateîndatoririle faþã de Mãnãstirea Lavra,asemenea cu celelalte schituri athonite.

Monahii Patapie ºi Grigore au plecat înRomânia, luând cu ei ºi actele deîntemeiere a schitului, pe care le-au depusla Mãnãstirea Neamþu din Moldova, undes-au stabilit ºi ei. Greutãþile ºi tulburãrilerevoluþiei s-au prelungit mai mulþi ani, ceidoi monahi au murit, iar dorinþa lor de aîntemeia schitul o vor duce la îndeplinirealþi doi monahi, Nifon ºi Nectarie, din

Mãnãstirea Horaiþa - Moldova, România.Aceºtia merg la Athos, stau un timp laSchitul Sfânta Ana, apoi se stabilesc laKerasia, nu departe de Prodromu. Aflândei de aprobarea Mãnãstirii Lavra din 1820pentru înfiinþarea schitului, gãsesc acesteacte la Mãnãstirea Neamþu ºi, luându-le,

merg la Mãnãstirea Lavra, cu aprobareacãreia, la anul 1851, rãscumpãrã cu sumade 7.000 lei chilia Prodromu, care întretimp fusese datã unor cãlugãri greci.Mãnãstirea Lavra întãreºte din nou actuldin 1820, cãruia îi mai adaugã trei articole,potrivit cu noua situaþie, iar monahii Nifor ºiNectarie pornesc la strângerea de fonduripentru construirea schitului.

Nifon merge în Moldova, ia legãtura cuMitropolitul Sofronie ºi cu DomnitorulMoldovei, Grigore Ghica, care acordãînsemnata sumã de 3.000 de galbeni ºiaprobare pentru strângerea de ajutoare dela popor.

Se face intervenþie la Patriarhia deConstantinopol, iar patriarhul Chirii emitesigiliul patriarhal din 1856, prin care aprobãînfiinþarea ºi funcþionarea SchituluiMoldovenesc Prodromu, cu îndemnul datmonahilor din schit sã ducã viaþãchinovialã, sã se roage pentru ctitori ºi sãpãstreze cu grijã bunurile aºezãmântului.

Cu ajutoarele primite s-au fãcut lucrãripregãtitoare, s-a adus apa la schit, s-aconstruit o cisternã pentru colectarea apei,drum la mare ºi arsana pentru pãstrareamaterialelor. În anul urmãtor, în martie1857, s-a pus temelia bisericii mari, lucrarecare se va termina în anul 1866. Sfinþireabisericii are loc în ziua de sâmbãtã, 21 mai,sãrbãtoarea Sfinþilor împãraþi Constantin ºiElena.

Biserica este pictatã în întregime întreanii 1862-1863, de cãtre pictori veniþi dinRomânia, în stilul secolului al XIX-lea, deinspiraþie renascentistã. Meritã sã fiemenþionatã pictura de pe peretele sudic alpridvorului, o reprezentare a MunteluiAthos cu mãnãstirile ºi cu sfinþii care autrãit în ele, între care ºi un numãr de 14sfinþi români având inscripþia: „Aceºti sfinþis-au sfinþit în pãmântul Þãrii Moldoveneºti”.

Domniºoara profesoarã Ionela Mihaela Domilescu de laLiceul „Nicolae Stoica de Haþeg” din Mehadia, a solicitatînscrierea în societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din Banat.

Este realmente o cinste pentru Societate ºi conducerea sa.Nu putem uita valoarea de document a multor eseuri publicate deprofesoara Domilescu în paginile revistei „Vestea”.

Articolele sale au impresionat în mod plãcut vârfuri alespiritualitãþii bãnãþene. Bunãoarã, recent, am fost sunat la telefonde domnul profesor universitar dr. IOAN TOMI (fost director alFilarmonicii „Banatul” din Timiºoara) care mi-a cerut relaþii cuprivire la persoana intelectualului de marcã Ionela MihaelaDomilescu. Despre profesoara Domilescu ºi articolele sale,reputatul cãrturar a aflat de pe Internet. I-a reþinut o parte dinarticole pentru a fi introduse într-o operã fundamentalã la carelucreazã: „LEXICONUL OAMENILOR DE CULTURÃ ªI ARTÃ

DIN BANAT”. Aºadar, într-un viitor apropiat numele de IONELAMIHAELA DOMILESCU va figura între coperþile unui tom aurit.Vivat Ionela! TOMA OSTRIª

Vivat Ionela Mihaela Domilescu!

Prof. Ionela Domilescu, la unul dintre simpozioane


Pe Muntele Athos, triopelerinii: VictorCârstoiu, preot, Nicolae Jinga ºi Ionicã

Cocora, expert contabil


Se vor împlini, la 15 septembrie2011, 50 de ani de când pebãncile ºcolii au pãºit primii elevi

ai liceului din satul nostru.Înfiinþarea liceului a venit ca urmare a

unei necesitãþi fireºti. Tot mai mulþiabsolvenþi ai învãþãmântului de 7 clase, dinMehadia ºi din zonã, doreau sã-ºi continuestudiile în cadrul învãþãmântului liceal.Astfel cã la 15 septembrie 1961, un numãrde 40 de elevi pãºesc în clasa a VIII-a aªcolii Medii Mehadia, prima denumire deastãzi a acestui locaº de învãþãmânt.

De-a lungul timpului, liceul a primit maimulte denumiri: Liceul „Traian Lalescu”(din 1966), iar din 1998 Liceul „NicolaeStoica de Haþeg”, nume pe care îl poartã ºiîn prezent.

Înfiinþarea liceului a presupus, de labun început, mãsuri serioase ca procesulinstructiv-educativ sã se desfãºoare la unnivel corespunzãtor. Se impunea, în primulrând, asigurarea cu cadre didactice califi-cate, astfel cã la liceu au fost repartizaþitineri absolvenþi ai învãþãmântului superior.

Paralel se acorda atenþie ºi îmbunãtã-þirii bazei materiale a ºcolii. Liceul estedotat cu laboratoare de fizicã, chimie,biologie ºi se impune construirea unei sãlide sport. Este demn de amintit cã laconstrucþia acesteia, alãturi de construc-tori, elevii liceului au participat în mod activ,fiind o prezenþã permanentã pe ºantier.

Baza materialã a ºcolii s-a dezvoltat, înmod special, când la conducerea liceului afost numit profesorul Nicolae Stângu. Înaceastã perioadã se realizeazã atelierulºcolii. Datoritã strãduinþei prof. NicolaeStângu se înfrumuseþeazã interiorul, seînzestreazã laboratoarele cu materialdidactic modern. Odatã cu numirea cadirector a profesorului Mihai Belchite,procesul de modernizare a ºcolii continuã.A fost înfiinþat un nou atelier-ºcoalã încolaborare cu Uzina Metalurgicã Topleþ.

În 2002, ºcoala a fost reabilitatã,primind o nouã înfãþiºare ºi fiind dotatã cumaterial didactic modern. Deoarece localulºcolii nu mai putea face faþã desfãºurãriiunui proces instructiv-educativ de calitate,datoritã creºterii numãrului de elevi,directorul liceului, prof. Mihãiþã Feneºan apropus construirea unui nou corp declãdire, destinat învãþãmântului primar,construcþie ce a fost inauguratã la 20 iulie2007.

La conducerea liceului au fost mereu

dascãli devotaþi care s-au preocupat, în

permanenþã, de desfãºurarea în bunecondiþii a procesului de învãþãmânt, careau ºtiut sã insufle cadrelor didactice dorinþade a-ºi desfãºura activitatea la nivelsuperior.

Îi amintim pe aceºti neobosiþi slujitori aiºcolii: Vasile Belea (1961 – 1962),Dragalina Floarea (1962 – 1963), NistorDop (1963 – 1966), Nicolae Stângu (1967– 1974), Mihai Belchite (1974 – 1988; 1996– 1997), Mihaela Vasile (1988 – 1991),Adelheid Bochiº (1992 – 1995 ºi 1998 –2006) ºi Mihãiþã Feneºan (2006 ºi în

prezent).De la înfiinþarea liceului ºi pânã în

prezent, numeroºi profesori ºi-audesfãºurat activitatea în cadrul acesteiinstituþii de învãþãmânt. Cu toþii s-audovedit buni pedagogi, au dat dovadã deneþãrmuritã abnegaþie pusã în slujbaridicãrii permanente a nivelului calitativ alînvãþãmântului. Au rãmas în memoria

foºtilor elevi nume ca: Nistor Dop, Mihai

Belchite, Ilie Popescu, Cornelia Micu,Nicolae Domãºneanu, Aniºoara Zeicu,Gheorghe Rusu, Ion Bãcilã, Livia Dop,Eufemia Gaºpar.

Cu excepþia anilor 1975 – 1989 – cândºcoala a funcþionat la învãþãmânt de zi cu10 clase, iar la seral cu liceu – de pebãncile liceului au ieºit numeroºi absolvenþicare, în mare majoritate, ºi-au continuatstudiile în cadrul învãþãmântului superior.

Dintre absolvenþii acestui liceu, care aucontribuit la ridicarea prestigiului instituþieide învãþãmânt meritã amintiþi: TomaGrozãvescu, director al Combinatului dePrelucrarea Lemnului Caransebeº, IlieBadescu, profesor la Facultatea de ªtiinþeSociale din Bucureºti, Ion Bãcilã, asistentuniversitar la Facultatea de Electroener-geticã Timiºoara ºi cercetãtor, TrãilãCernescu, sociolog, Vasile Drãgan, cerce-tãtor în domeniul ecuaþiilor diferenþiale ºi alsistemelor comandate, autor al lucrãrii„Perturbaþii singulare dezvoltîri asimtotice”,Sabin Opreanu, poet de mare rafinament.

Astãzi, mulþi absolvenþi ai liceului auîmbrãþiºat nobila meserie de dascãl ºi îºidesfãºoarã activitatea în ºcoala noastrã,dorind sã contribuie la menþinerea presti-giului obþinut la liceu: Cinghiþã Gruia,Domilescu Tulean (în prezent director-adjunct), Lalescu Iulian, Domilescu Ionela,Rata Rodica, Mageriu Maria.

Prof. GRUIA CINGHIÞÃ

Mehadia, iunie 1975Întâlnirea de 10 ani de la absolvirea liceului - diriginte prof. Ilie Popescu (**).

Prof. Gruia CINGHIÞÃ, fost elev (*)

Început de an ºcolar la Mehadia. Balulbobocilor, la Cãminul Cultural. Foto:

N.D.P.

50 50 DEDE ANIANI DEDE ÎNVÃÞÃMÂNTÎNVÃÞÃMÂNT LICEALLICEALÎNÎN MMEHADIAEHADIA 1961 – 20011961 – 2001


PRIMA ENCICLOPEDIE ACADEMICÃ BÃNÃÞEANÃFiliala Timiºoara a Academiei Române a gãzduit, ieri, festivitatea de

lansare a proiectului cultural-ºtiinþific “Enciclopedia Banatului”, proiectfundamental de cercetare iniþiat ºi coordonat de Institutul de StudiiBanatice “Titu Maiorescu” din metropola bãnãþeanã. Directorul acestuiprestigios institut de cercetare, prof. univ. dr. Criºu Dascãlu, a motivataceastã iniþiativã timiºoreanã, care precede cu cel puþin o etapã (cea adocumentãrii primare) iniþiativa similarã din capitalã pentru realizarea uneiviitoare “mari enciclopedii româneºti”: “Am constatat cã despre Banat s-ascris mult ºi în general bine, dar inegal, adesea chiar inexact, fapt careîmpiedicã formarea unei imagini globale ºi complexe asupra provincieinoastre”. Demersul ºtiinþific al cercetãtorilor academici timiºoreni este, înmare mãsurã, unul deschizãtor de drumuri, autorii neascunzându-ºiobiectivul de a oferi astfel un model de urmat pentru viitoarea operãenciclopedicã naþionalã.

Poate cea mai importantã inovaþie, impusã de analiza volumului dedate centralizate în etapa documentãrii preliminare, este aceea a con-struirii enciclopediei bãnãþene în douã etape: prima, care a debutat dejala începutul acestui an, are drept obiectiv realizarea unor volume specia-lizate, iar a doua va construi, pe baza acestora, enciclopedia propriu-zisã- întregul travaliu fiind programat sã se finalizeze în cursul anului 2013.

Coordonatorii proiectului n-au ascuns faptul cã, la aceastã datã, problemafinanþãrii proiectului nu este rezolvatã, iar munca de cercetare se bazeazãîn mare mãsurã pe voluntariat, precum ºi pe parteneriatul cu autoritãþilejudeþelor bãnãþene, uniunile de creaþie, universitãþile ºi institutele de cer-cetare din Timiºoara, Reºiþa, Arad ºi Cluj-Napoca, Academia de ªtiinþe ºiInstitutul de Balcanologie din Belgrad.

Iatã ºi care sunt, în viziunea de start a autorilor, volumele care ur-meazã sã constituie prima enciclopedie academicã a Banatului, din înde-lungata istorie a acestei provincii: “Literatura ºi arta” (coordonator DoinaBogdan Dascãlu), “Instituþii ºi personalitãþi bisericeºti” (Nicolae Bocºan),“Presa (Ioan David), “Localitãþile” (Ioan Haþegan), “Economia” (RudolfGraf), “Politica, administraþia ºi armata” (Stelian Mândruþ), “Istoria, geo-grafia, statistica ºi populaþia” (Nicolae Bocºan). Coordonatorii acestor vo-lume constituie, de altfel, ºi colegiul de coordonare a întregului proiect,astfel încât acesta sã constituie un tot unitar, a mai precizat directorul In-stitutului “Titu Maiorescu”, prof. univ. dr. Criºu Dascãlu, care a adãugatcã, “pentru a evita perimarea evaluãrilor valorice”, autorii au optat sã con-fere întregii enciclopedii un caracter pur informativ.

LAURENÞIU NISTORESCU(„Renaºterea bãnãþeanã din 27.01.2011)

Considerat precursor al romantismului înliteratura bãnãþeanã, Mihail Gaºpar s-a nãscutîn 12/24 ianuarie 1881 în Gãtaia jud. Timiº, cafiu al preotului Gheorghe si al Elenei.

Studiile primare le face la Gãtaia, liceale laTimiºoara, Becicherecul Mare (azi numitZrenianin, Serbia) ºi Beiuº (absolvit în 1900).Urmeazã apoi Institutul Teologic dinCaransebeº (absolvit în 1903) ºi Facultatea deDrept din Cernãuþi. Preot între 1903 - 1911,este ales în unanimitate Protopop al TractuluiBocºa Românã (1911 - 1929). în aceastãcalitate publicã în Foaia diecezanã “Datemonografice referitoare la comuna BocºaMontanã”. A fost cãsãtorit cu Livia Blajovan ºi aavut doi fii - Ionel Gaºpar (ºef de cabinet înslujba ministrului Vaida-Voevod) ºi TitusGaºpar (locotenent în Garda Regalã).

In literaturã debuteazã în 1902 subpseudonimul Sorin, cu legenda “Stâlpii luiAlexandru Basarab”, lucrare apãrutã în“Drapelul” la Lugoj, publicaþie la care în 1905este redactor, în absenþa dr. Valeriu Braniºte,iar în 1919 preluând chiar direcþia cotidianuluiDrapelul, Valeriu Braniºte devenind ministru alConsiliului Dirigent.

Din cauza articolelor dure scrise contra re-gimului maghiar, este condamnat la 10 luni deînchisoare (efectuate în închisoarea din Seghe-din) ºi plata unei amenzi de 5000 de coroane.Ca delegat ºi corespondent al Drapelului,participã în 1918 la Marea Adunare de la Alba-Iulia. în anul 1924 înfiinþeazã la Bocºa Montanãsãptãmânalul “Drumuri noi” un “organ pentrutoate interesele româneºti”, fiind proprietarul ºidirectorul gazetei (1924 - 1929), ziar în carepublicã peste 350 de articole ºi studii.

Mihail Gaºpar a fost deputat al P.N.Þ. întoate legislaturile, pânã la moartea sa, dupãdivizarea administrativã a judeþului Caraº-Severin începând cu 1 ianuarie 1926 este alesconducãtor al organizaþiei judeþene a P.N.Þ. ºi

deputat din 1926. A fost membru al Societãþiide Lecturã “Ion Popasu” din Caransebeº,

preºedinte al Reuniunii de Cântãri din BocºaMontanã, care-i poarta numele, înfiinþatã încãdin 1876. A fost decorat cu Ordinele “CoroanaRomâniei” în grad de ofiþer ºi “SteauaRomâniei” în grad de comandor.

A fost membru corespondent al AcademieiRomâne. A colaborat la “Almanahul Banatului”,“Banatul”, “Calendarul Românului”, “ConvorbiriLiterare”, “Cosanzeana”, “Tribuna poporului”,“Cuget românesc”, “Luceafãrul”, “Lupta”, “ViaþaRomâneascã”, “Nemul Românesc Literar”,“Poporul Român”. A fãcut traduceri din MaximGorki, Ivan Turgheniev si din nuvelistul francezG. Ohnet. Au scris în epocã printre alþii despreM. Gaºpar, marele istoric Nicolae Iorga,precum ºi Cezar Petrescu.

ªi-a adunat numele pe urmãtoarele cãrþi:“Japonia” (Lugoj, 1905), “In vraja trecutului”(Lugoj, 1908), “Altare dãrâmate” (Lugoj, 1908),“Din vremuri de mãrire” (Lugoj, 1909), “De-ale

vieþii” (Lugoj, 1911), “Blãstãm de mamã (Arad,1916)”, “Fata vornicului Oana” (Bucureºti,1929), “Românii din Potlogi” (apãrut în foiletonîn revista Banatul din Timiºoara, 1928), “Subªtefan Vodã” (tipãritã sub aceeaºi formã înCosanzeana din Orãºtie, 1928).

S-a sãvârºit din viaþã în 27 noiembrie 1929la Timiºoara rãpus de o boalã “care în acelevremuri nu beneficia de modalitãþi de diagnos-ticare ºi anume diabetul zaharat” (dr. GloriaCeleste-Olashausen, nãscutã Gaºpar). Esteînmormântat în cimitirul ortodox din BocºaMontanã, în cavoul familiei Gaºpar. În clipamorþii, M. Gaºpar a gãsit puterea sã rosteascãînãlþãtoarele cuvinte:

Sã aveþi grijã de Þarã! Sã n-o lãsaþi pemâna oricui! Aveþi grijã ºi fiþi treji la datorie!

Posteritatea, din iniþiativa “Astrei” i-a ridicatun bust din bronz, operã a sculptorului bãnã-þean Romulus Ladea, care a fost aºezat în cen-trul oraºului, în curtea bisericii ortodoxe dinBocºa Montanã, cu hramul Pogorârea SfântuluiDuh.

La moartea Protopopului, unul dintreziarele vremii, “Voinþa Banatului” din Timiºoaranota în 1929 în legãturã cu opera scriitorului cãpoate sta “alãturi de oricare operã a unuiscriitor cu renume european”.

TIBERIU POPOVICIBocºa Românã

Undrea, 28A.D. MMX

Bibliografie:1) Banatul ºi Marea Unire 1918, ed. Mitropoliei

Banatului, 19922) Dicþionarul scriitorilor din Caraº-Severin, ed.

Timpul, Reºiþa, 19983) Istorie ºi artã bisericeascã, ed. Timpul, Reºiþa,

20004) Seminicul, anul III, nr. 1/2, Lugoj, 19305) Drum nou, anul VII, nr. 49, Bocºa Montanã, 19296) Lumina Carasului, anul V, nr. 230/231, 19337) Timpul, 28 mai 2002 si Bãnãþeanul din 5-11

februarie 2002

Mihail Gaºpar (1881 - 1929) - un intelectual ce s-a mistuit pentru Bisericã ºi Neam

Scriitorul Mihail Gaºpar (1881 - 1929)


Setea arzãtoare a lu Eminescu de acuprinde, spiritual, întregul univers,patima absolutului, titanismul sauromantic, uimitoarea sensibilitate ºifantezie, determinã imensul relief aloperei sale, în care vibreazãnelimitate corzi lirice ºi îl înalþã înrândul celor mai puternicepersonalitãþi creatoare din câteînfãþiºeazã Poezia lumii.

Nici un scriitor român n-a realizatîn opera lui ºi încã într-o viaþã atât descurtã ºi în condiþii atât deneprielnice, o atât de vastã ºi deadâncã sinteza de atitudini ºi devalori, lirice ºi filosofice ca Eminescu.

Desãvârºindu-se la ºcoala luiHomer, Dante, Shakespeare, sauGoethe, sprijinindu-se pe temeiurileizvoarelor veºnic vii ºi rãscolitoare aletradiþiilor noastre populare, Eminescuse înalþã deasupra lumiicontemporane lui ca un uriaº cufruntea pierdutã în azur ºi-ºi judecãepoca ºi semenii sãi la înãlþimea sa,cu dreptate ºi severitate.

Þara ºi oamenii ei i-au fost primiidascãli care au sãdit în sufletulpoetului, încã din copilãrie, pasiuneaadevãrului, dragostea de naturã, depeisajul naþional, iubirea de patrie ºide popor. Încã din copilãrie, preaîn-drãgitul fecior al cãminarului Emi-novici îºi cautã cu stãruinþã tovãrãºiacopiilor de þãrani, cutreierând dea-lurile ºi pãdurile din jurul Ipoteºtilor.Eminescu va rãmâne astfel strânslegat de viaþã, de frãmântãrile ºiaspiraþiile oamenilor din popor, deviziunea lor despre lume ºi desprefrumuseþe.

Patriotismul lui Eminescu izvorãº-te din sufletul strãmoºilor din veacuriºi se constituie ca un univers de sim-þire ºi gândire, ca o proiecþie imensã atot ce þara ºi poporul acesta au pututgenera într-un spirit.

Mãrturisirea Poetului „Dumnezeulgeniului m-a sorbit din popor cumsoarbe soarele un nour de aur dinmarea de amar” este, ea însãºi, unexcelent indicativ al concepþiei saleartistice superioare.

Poetul va rãmâne, astfel, în oricaredin ipostazele sale, simbolul cel mai

înalt al omului superioritãþii spiritualedepline, stãpânit de patosuladevãrului, al dreptãþii ºi frumosului.El trãieºte, prin actul de creaþie, subimperiul nevoii trafice de a depãºi

condiþia umanã în cea mai chinuitoaredintre durerile ei - temporalitatea.

Temperament prin excelenta liric,dar, în acelaºi timp, familiarizat culumea ideilor înalte, Eminescu se lasãde la început dominat de marileîntrebãri ale vieþii ºi morþii, cãutândcu ardoare modalitãþile de realizare aunui acord între teluric ºi înalt, întrelibertate ºi necesitate.

Cuprins de adânca sete a for-melor perfecte, cum o spune poetulînsuºi, Eminescu pune în valoare, prinopera lui, întreg registrul poetic allimbii române, evoluând de laversurile tumultuoase de tinereþe lasimplitatea ºi puritatea cristalinã acreaþiilor sale de vârf, aducând lalumina marii poezii natura, eternita-tea, dragostea de þara ºi de popor,iubirea, zãdãrnicia ºi moartea.

Este greu de determinat undeîncep ºi se sfârºesc, în opera luiEminescu, peisajul, tradiþia ºi mitulnaþional. Spiritul poporului ºi peisajulrustic sunt pretutindeni evidente înopera marelui poet. Lumea poeticã alui Eminescu ar putea fi astfel definitãca o uimitoare simfonie, în care sarape deal buciumul sunã cu “jale”,armonizându-ºi chemarea tainicã cu

cea a cornului din desiºul codrilor,care sunã dulce, sunã greu, ambeleinstrumente ale spaþiilor largi ºiadânci, care-ºi asociazã miºcareamolcomã a turmelor cu tânguiosulsunet al tãlãngilor, fluieratulciobanilor la stânã ºi scârþâitulcumpenei de la fântânã.

Asemenea lui Shakespeare,Eminescu pune în valoare, în operasa, folclorul naþional. Selectândanumite creaþii artistice populare ºipãstrând structura prozodiei acestora,poetul introduce elemente specificepersonalitãþii sale artistice ºi, maiales, o anume tonalizare melancolicã.Iatã, de pilda, cântecul uneia dintrefetele de împãrat, robitã de zmei, dinCãlin-Nebunul:

“Greieruº ce cânþi în lunãCând pãdurea sunã,Cum nu ºtii ce am în mineGreiere strãine?Cã te-ai duce de-ai ajungeNoaptea de te-ai plânge,Ca o pasere mãiastrãLa noi în fereastrã.“Eminescu îºi trage izvoarele

creaþiei lui din tot ceea ce înseamnãtimp ºi spaþiu românesc, din adâncu-rile înnegurate ale istoriei acestuipopor, din tot ce adunã în inima luipeisajul naþional - de la culmileCarpaþilor, cu “de stânci înaltecoaste”, la freamãtul codrilor dearamã sau la tulburãtorul aer demelancolie al plopilor fãrã soþ ºi alsalcâmilor ce se scuturã de ploaie ºide vânt.

Eminescu n-a murit însã la mar-ginea Mãrii ºi nici codrul mult îndrã-git nu-i este aproape, aºa cum îºitestamentase poetic. Dar, de pe malulTomisului sufletul chipului sãu statuarva strânge într-însul de-a pururi ºivuietul Mãrii, care geme de paterni,iar privirile-i solare, sfredelind Ne-mãrginirea, vor contempla în vecipustiul noianului de ape, întrebându-se cu amar câte oare dintre sutele decatarge, care lasã malurile ºi câte din-tre pasãrile cãlãtoare, ce strãbat pã-mânturile, le vor sparge ºi le vor înecavalurile, vânturile... vânturile, valu-rile!... Prof. MARIA HUMIÞA

EMINESCU - UNIVERSUL RURALEMINESCU - UNIVERSUL RURAL

Eminescu la Bârlad

Viktor Orendi-Hommenau. Scriitor ºipublicist de prim rang, binecunoscut în me-diul intelectual interbelic, Victor Orendi-Hommenau s-a nãscut la 13 aprilie 1870 înElisabethstadt, din judeþul Sibiu. Avea deci19 ani când a murit Eminescu, pe care,deºi nu l-a întâlnit în tinereþea sa universi-tarã, Victor Orendi-Hommenau trãind înTimiºoara, îi cunoºtea editorial poezia, pre-cum mãrturiseºte în unele dintre articolelesale, din volumele tipãrite de Maiorescu.

La Timiºoara, oraº multicultural, înfiin-þeazã revista Von der Heide, ca “Organ derKarpathen-Deutschen”, înainte de primulrãzboi mondial. Aici publicã traduceri dinSimion Florea Marian, folcloristul, ºi dinEminescu.

Este colaborator apreciat al revisteiBanatul, tot din Timiºoara, revistã trilingvã,în românã, germanã ºi ungarã, sub direcþialui Const. Lahovary ºi Grigore Ion, reîntorºide pe front. În paginile acesteia, VictorOrendi-Hommenau publicã traduceri dinAron Cotruº, Tudor Arghezi, Ion Pillat, º.a.,semnãtura sa stând alãturi de cele ale luiFranyo Zoltan, Ioachim Miloia , Ronai Antalsau Franz Bloskovits.

Traducerile sale din Eminescu suntapreciate drept cele mai muzicale, încer-

când sã gãseascã sonuri asemãnãtoare înlimba germanã. Nu întâmplãtor, VictorOrendi-Hommenau era ºi un mare melo-man. V.O.H. ajunge consilier ministerial la

Bucureºti, fiind un bun specialist în proble-mele minoritãþilor naþionale, este membrual Societãþii ProEminescu, de la Constanþa,patronatã de Regina Maria. Dupã 1944 seretrage la Sibiu unde este hãituit pentru de-portare în Siberia; scapã, dar moare în sã-rãcie, în condiþii necunoscute, în anul1954. M.N.R.

Primim la redacþie revista „LuminãLinã”, ce apare la New York, o publicaþiede culturã laicã ºi religioasã, redactatã decondeie profesioniste, docte, ilustratã cuimagini despre manifestãrile culturale ceau loc în spaþiul românesc din America.

Personal, reþin în atenþie tot ceea ce sepublicã cu referire la Poetul NaþionalRomân – MIHAI EMINESCU.

Pe adresa redacþiei au sosit ºi întrebãricu privire la colegiul de redacþie a valo-roasei publicaþii. Ctitorul revistei, domnulpãrinte prof. dr. THEODOR DAMIAN estecunoscut în mediile universitare ºi în mass-media din România. Unele întrebãri sereferã la adresa prezentã a cunoscutuluicritic ºi istoric literar M.N. Rusu. Sesolicitau ºi sumare date biografice. Amapelat la Dicþionarul General al LiteraturiiRomâne, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureºti, 2006, pp. 721 – 722.

Aºadar, am aflat: Rusu M. (Mircea) N.(Nicolae) s-a nãscut la 28 octombrie 1938în Braºov. Este fiul Victoriei (nãscutãMureºan) ºi al lui Ioan Rusu, maistru la IARBraºov. Dupã cursul primar ºi gimnazial aurmat (1954 – 1955) ªcoala Tehnicã deMotoare Auto-Aero din Bucureºti, apoiªcoala Medie Tehnicã de Mecanicã (1955

– 1957). (Inexact! În 1955, toate ºcoliletehnice din România s-au desfiinþat.Probabil, a urmat ºcoala profesionalã de

mecanicã.) În 1958, absolvã Liceul „Andreiªaguna”, apoi Facultatea de Filozofie(1964) din Bucureºti.

Între 1964 – 1966 a fost funcþionar laUniunea Scriitorilor, apoi redactor ºicronicar la „Luceafãrul”, la „Viaþastudenþeascã” ºi la „Amfiteatru” (1968 –

1983), unde a condus ºi cenaclul literar alrevistei. T.T. precizeazã în DicþionarulGeneral al Scriitorilor: „M.N. Rusu refuzândsã scrie articole «omagiale» a fost datafarã din presã” Este o inadvertenþã!!! Cumse explicã faptul cã a lucrat ani de-a rândulla „Informaþia Bucureºtiului”?! Înseamnã cãs-a comis un compromis. Ca unul care alucrat în „sistem” ºtie cã toþi aceia carerefuzau sã scrie articole omagiale despreCeauºescu ºi academiciana (sic) sa numai aveau drept de semnãturã. Atunci cumse explicã faptul cã domnul M.N. Rusu alucrat la „Informaþia Bucureºtiului”,publicaþie prin excelenþã de ºtiri politice?!Este o enigmã transparentã�

Dupã Decembrie 1989, M.N. Rusu aemigrat în America. Sunt foarte valoroaselucrãrile sale de istorie literarã. A avutposibilitatea sã cerceteze arhivele dinBudapesta ºi Viena, unde a descoperitinformaþii valoroase cu privire la istorialiteraturii române.

Cei interesaþi pot sã-i scrie laurmãtoarea adresã: M.N. Rusu – redactorºef-adjunct, revista „Gracious Light”(„Luminã linã”) 30-18, 50th street,Woodside, New York 11377 – S.U.A.

N.D. PETNICEANU


Rãsai asupra mea...Rãsai asupra mea...Rãsai asupra mea, luminã linã,Ca-n visul meu ceresc d-odinioarã;O, maicã sfântã, pururea fecioarã,În noaptea gândurilor mele vinã.

Speranþa mea tu n-o lãsa sã moarãDeºi al meu e un noian de vinã;Privirea ta de milã caldã, plinã,Îndurãtoare-asupra mea coboarã.

Strãin de toþi, pierdut în suferinþaAdâncã a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic ºi n-am tãrie.

Dã-mi tinereþa mea, redã-mi credinþaªi reapari din cerul tãu de stele;Ca sã te-ador de-acum pe veci,

Marie!

M.N. Rusu ºi revista „Lumina linã” de la New YorkM.N. Rusu ºi revista „Lumina linã” de la New York

Un Eminescu în germanã

Bust Eminescu din Dumbrãveni(Elisabethstadt, 1902)

“Luminã linã”, Anul XVI, Nr. 1, Ianuarie- martie 2011, New York

Încã nerealizat, dosarul urmãririiinformative a lui Eminescu e pe cale de a sealcãtui de la sine, în urma atâtor elemente datela ivealã de cercetãrile mai noi din arhive.

Sã precizãm de la bun început: urmãrireainformativã a lui Eminescu nu e o supoziþiecriticã de domeniul senzaþionalului, ci oevidenþã, în atâtea momente ale vieþii sale,datoritã unor atitudini ºi convingeri rectitudinaleîn materie de ideologie, culturã, istorie. ªi maiales datoritã crezului sãu inalienabil într-unmãreþ destin al neamului românesc. Pentrutoate acestea a plãtit într-un mod ce-i incrimi-neazã pe contemporanii care s-au manifestatfie inerþiali ºi frenativi, fie ostentativi ºi incapabilide înþelegerea acþiunii ºi geniului sãu.

Vom încerca sã schiþãm acest dosar deurmãrire informativã a lui Eminescu, mai ales cãîn ultimul timp au apãrut lucrãri în care se dã cutotul o nouã interpretare „nebuniei”eminesciene, care în realitate n-ar fi existat,însã care ar face parte dintr-un scenariu deeliminare a gazetarului din viaþa publicã, prindiscreditare, marginalizare ºi grãbirea fataluluisfârºit din 1889.

Citind cu atenþie documentele vremii ºipropria-i operã de gazetar aºa-zis naþionalist,nu mai încape îndoialã cã, încã de prin 1870,Eminescu intrã în atenþia serviciilor secreteaustro-ungare, în urma unor articole vehementepublicate în revista Federaþiunea de laBudapesta. Poetul se afla, pe atunci, la Viena,ca student extraordinar ºi urmãrea foarte atentsituaþia social-politicã din Transilvania, mai alesdupã 1867 când se instaleazã dualismul austro-ungar, prin încoronarea la Pesta, în iunie, a luiFranz Josef ºi ca rege apostolic al Ungariei.Prin aceasta, Transilvania îºi pierdeaautonomia, intrând în componenþa Ungariei,conform Constituþiei din 21 decembrie 1867.Dieta de la Sibiu a fost desfiinþatã, iar cea de laCluj, în care majoritari erau deputaþii unguri,votase, la 9 decembrie 1865, alipireaTransilvaniei la Ungaria. în februarie 1868 serestaura Constituþia de la 1848, cauzadeclanºãrii revoluþiei ardelenilor, care în 1868îºi vor reafirma drepturile prin Pronunciamentulde la Blaj. În acest context apare la Budapestarevista Federaþiunea (2 mai 1868), condusã deun român bihorean din Parlamentul de la Pesta,în care se publicã articole antidualiste ce voratrage dupã sine condamnarea la închisoare adiriguitorilor publicaþiei (Alexandru Roman ºi IonPoruþiu).

În primãvara lui 1870, un tânãr student dinViena, care semna Varro, trimite spre publicaretrei articole vehemente la adresa politiciidualiste austro-ungare: “Sã facem un Congres”,“In Unire e tãria” ºi “Echilibrul”. Publicate caeditoriale, aceste articole luau apãrarearomânilor ardeleni în faþa exceselor dualismuluiaustro-ungar, fiind scrise într-un limbaj dur,acuzator. Spiritul justiþiar eminescian dovedea obunã cunoaºtere a situaþiei social-politice ºi vizadirect, fãrã menajamente, politica de asuprire aromânilor majoritari ardeleni.

Articolul “Echilibrul” deranjeazã atât demult, încât poetului i se intenteazã un proces depresã de cãtre judecãtorul de instrucþieTuschner. Poetul scapã de condamnare la greatemniþã (cum se va întâmpla cu compozitorulCiprian Porumbescu, acesta îmbolnãvindu-se

de plãmâni în beciurile închisorii) prin simplulfapt cã organele de anchetã se sesizaserãtârziu, fapta fiind prescrisã dupã scurgereatermenului de ºase luni.

„Am susþinut autonomia Transilvaniei,fãrâmarea dualismului” - scria poetul în articolul“Naþionalii ºi cosmopoliþii” (mss. 2257),susþinând totodatã înfiinþarea unui organ propriude conducere autonomã a Transilvaniei: „olegislativã”.

Cam în acelaºi timp, poetul - în calitate desecretar al societãþii studenþeºti România Junãdin Viena - se preocupã de organizarea ºidesfãºurarea serbãrii de la Puma:

“Societatea România Junã - scriecercetãtorul Theodor Codreanu - era strictsupravegheatã de serviciile secrete austro-ungare. În “Amintiri”, Slavici spune cã toateºedinþele se desfãºurau în prezenþa unuicomisar de poliþie, care ºtia româneºte ºi senumea Toma.”’

ªi cercetãtorul George Munteanu afirmã cãla Viena Eminescu era privit ca un „agitatornaþional”, iar dupã alte informaþii „Eminescu ºiSlavici erau supravegheaþi special de poliþiavienezã” Slavici însuºi fusese anchetat lapoliþie, iar cei doi prieteni ºtiau foarte bine cãerau urmãriþi de agenþii poliþiei politice vieneze.

La Berlin, poetul va lucra în reþeaua legaþieidiplomatice, ceea ce se presupune cã oanumitã supraveghere a sa nu a încetat.

Dupã venirea în þarã, în 1874, Eminescu aavut parte de noi procese (unul chiar penal,privind activitatea de bibliotecar la BibliotecaCentralã din Iaºi), camarila guvernanþilor îndre-ptând asupra lui un minuþios control financiar alÎnaltei Curþi de Conturi. Nefiind gãsit vinovat,achitarea vine de la sine, în pofida tuturoridiosincraziilor politicianiste, care se înteþiserãmai ales când poetul devenise revizor ºcolarpeste judeþele Iaºi ºi Vaslui, fiind necruþãtor,minuþios ºi exact în constatãrile de teren, aºacum ne aratã rapoartele trimise la Bucureºti.

La Curierul de Iaºi, Eminescu publica arti-cole privind situaþia românilor din Ardeal, fãcândaspre referiri Ia excesele ºi consecinþele politiciidualiste austro-maghiare. Nici aceste articolenu vor scãpa de vigilenþa factorilor oficiali aipoliticii respective. La 5 ianuarie 1877, consululHanswenzl de la Iaºi adreseazã ministruluiAfacerilor Externe din Viena, contele Andrassy,un raport referitor la inaugurarea seriei deprelegeri publice susþinute la Iaºi de MihaiEminescu, „profesor, universitar ºi redactor aloficiosului românesc Curierul de Iaºi, pe temasituaþiei românilor din Austro-Ungaria” (raportulredã pe larg conþinutul primei prelegeri apãruteºi în paginile Curierului de Iaºi)

Chemat la “Timpul” de Maiorescu, întoamna lui 1877, Eminescu va deveni repedeincomod ºi pentru politicienii de pe Dâmboviþa,ba chiar pentru o parte dintre colegii sãiconservatori situaþi în poziþii superioare, cãroranu le putea ierta convenþia/ cârdãºia cu liberaliipe timpul desfãºurãrii Congresului de la Berlin,în ceea ce priveºte problema Basarabiei. Deaceea, pentru a-l îndepãrta oricum de joculpolitic de interese, Eminescu este trimis laFloreºti-Dolj (azi Gorj), în iulie 1878, subpretextul de a traduce în liniºte Fragmente dinistoria românilor (vol.I) din tratatul lui EudoxiuHurmuzachi: „Prietenii conservatori s-au

descotorosit abil de acela care le strica liniºteastabilitã prin înþelegerea cu liberalii relativ lasoarta Basarabiei”.4

Devenit redactor-ºef, Eminescu lucreazã,în redacþie, alãturi de Slavici ºi Caragiale,definindu-ºi relativ repede doctrina politicã ºiiritând, prin editorialele sale, atât pe ideologiiliberali de la “Românul” lui C.A.Rosetti, cât ºi peunii conservatori, care cer lui Maiorescuinsistent demiterea redactorului-ºef. Maiorescuîntârzie s-o facã, mai ales cã Eminescu militapentru apropierea politicii româneºti deGermania, prin abandonarea Franþei. El nu maiera de acord cu politica maiorescianã deapropiere de Puterile Centrale, gândindu-se cãprin aceasta românii din Imperiul Austro-Ungarar fi fost abandonaþi în chip josnic: „Estemomentul crucial al schimbãrii atitudinii luiMaiorescu faþã de poet”, observã cu justãconvingere ºi nuanþatã observaþie cercetãtorulTh. Codreanu. Dupã ce publicã în numãrul din10 mai 1881 al “Timpului” Scrisoarea III(reproducând-o zece zile mai târziu înConvorbiri literare), atitudinea poetului sedovedea definitiv ºi irevocabil conturatã, ceeace atrage schimbarea lui de la conducereaziarului în decembrie 1881, deºi va rãmâneprim-redactor pânã în iunie 1883.

Concesiile fãcute de troica Maiorescu - Th.Rosetti - P.P.Carp aduseserã mari avantajemateriale ºi politice partidului, cãci P.P.Carp vafi numit ministru la Viena, Th. Rosetti la Curteade Casaþie, iar Mavrogheni ambasador laRoma.

Astfel de aranjamente politicianiste îirepugnau gazetarului care scrisese cu o indig-nare ce deranja, evident, pe comilitonii politici:„Pânã când panglicãria de principii, pânã cândschimbãrile la faþã de pe o zi pe alta?”

Înlocuit de la conducerea “Timpului” îndecembrie 1881, Eminescu cade în dizgraþiacolegilor sãi de orientare politicã, mai ales când„opoziþia coalizatã” îºi propusese câºtigareaalegerilor din 1883.

„Lucrurile se vor complica dupã înfiinþarea“Societãþii Carpaþii”, la 24 ianuarie 1882, cândEminescu redevine subiect de urmãrire alserviciilor secrete austro-ungare. Porunca luiCarp de la Viena capãtã importanþã capitalãpentru destinul poetului: „ªi mai potoliþi-l peEminescu!”

Astfel, în 1883, cu puþin timp înainte de a seîmbolnãvi, poetul constatã cã era „stricat cutoatã lumea” (cu conservatorii, liberalii, masonii,guvernul, Casa Regalã, imperiile vecine...).

Ceea ce a urmat se ºtie, însã asupra dateide 28 iunie 1883, - „ziua cea neagrã” - existã noiinterpretãri ºi atitudini.

In ziua nefastã de 28 iunie 1883 (cândpoetul a avut un prim acces de iresponsabilita-te, la baia Mitraºewski), Eminescu este internatîn „cãmãºoiul de forþã” la „Caritas”, conformhotãrârii lui Maiorescu (pentru a evita urmãrireapoliþieneascã, poetul trebuia sã plece la Iaºi, pe26 iunie, aºa cum Slavici se retrãsese la Mãgu-rele, cu ºtirea lui Maiorescu, însã a hotãrât sãrãmânã în Bucureºti, expunându-se conºtientriscurilor dupã desfiinþarea „Societãþii Carpaþii”).In acea zi nefastã se petrecuserã „lucruripolitice grave”, consemnate de presa timpului,dar care nu se regãsesc, bunãoarã, în


EMINESCU ÎN ATENÞIAEMINESCU ÎN ATENÞIASERVICIILOR SECRETESERVICIILOR SECRETE


însemnãrile zilnice maioresciene: desfiinþarea„Societãþii Carpaþii”, arestarea unui ziaristpentru delict de opinie, în sprijinul cãruia poetulscrisese un editorial etc. Internarea poetului cuforþa ºi desfiinþarea societãþii (care devenisepericulos faþã de interesele politice alemomentului) erau mãsuri ce rãspundeaucomandamentului venit de la P.P.Carp, aflat laViena ca ministru în capitala Imperiului: „ªi maipotoliþi-l pe Eminescu!”

Maiorescu însuºi fãcând parte din„Societatea Carpaþii”, imprimase acesteia odirecþie „moderatã”, atrãgându-ºi-i de partea sape Slavici, Simþion, Ocãºanu ºi marginalizându-l oarecum pe „radicalul” Eminescu (care nuceda când era vorba de interesele românilorardeleni): „Se spera, astfel, cã societatea sã fiesalvatã ºi sã scape de urmãrirea serviciilorsecrete austro-ungare”.5

Deºi notele din Jurnalul lui Maiorescuvorbeau despre o „alienare” a poetului, care arîncepe printr-un sever acces la 28 iunie 1883,totuºi serviciile secrete nu-l scapã din atenþie pepoet ani de zile, astfel cã în 1887, - dupã cumne asigurã M.N.Rusu, - „Eminescu este înpermanenþã urmãrit... de F. Lachman, agentaustro-ungar care avea sub observaþiemiºcarea («irident») ardelenilor din Bucureºti ºiale cãrui rapoarte sunt astãzi cunoscute”.

Agentul von Mayr, urmãrind cu atenþiepublicistica poemului, trimitea la 7 iunie 1883,ministrului de interne ungar un raport în careinforma asupra activitãþii „subversive” aSocietãþii Carpaþii, vãzându-l pe Eminescu caprincipal instigator: „Eminescu, redactorprincipul Timpul, a fãcut propunerea ca studen-þii transilvãneni de naþionalitate românã, carefrecventeazã instituþiile de învãþãmânt dinRomânia pentru a se instrui sã fie puºi sãacþioneze în timpul vacanþei în locurile lor natalepentru a orienta opinia publicã în direcþia«Daciei Mari»”.7

Poetului îi displãcea politica lui Carol I ºi aguvernului liberal de la Bucureºti ce seapropiase prea mult de pangermanismul luiBismarck, fiind împotriva supremaþiei prusace:

„Pentru a salva România ºi ideea”DacieiMari între .panslavism ºi pangermanism, poetulmergea pânã la soluþia abdicãrii lui Carol I ºiînlocuirea lui cu un rege habsburg capabil aorganiza rezistenþã împotriva celor douãexpansiuni rasiale ºi imperiale, fãurind ImperiulRoman al Orientului. Sã recunoaºtem cã acestproiect însuºit de Societatea Carpaþii era de oîndrãznealã unicã”.8

Îndrãzneala poetului consta în a cereregelui Carol sã abdice „în tainã, în folosulCasei de Austria”, fie sã i se aranjeze unasasinat: „se va alege momentul morþii de ex. -ºi adusã Casa de Austria aici”.

Acesta ar fi fost „un plan vizionar înConstrucþia Europei ºi al viitorului românilor”. Înradicalismul sãu; acest plan trebuia anulat cuorice preþ - de aici, crede Th. Codreanu,„arestarea” poetului ºi internarea „în cãmãºoiulde forþã” la „Caritas”, în ziua cea neagrã: 28junie 1883: „în acest plan secret al sãu ºi alSocietãþii Carpaþii stã cheia declinuluieminescian în ziua de 28 iunie 1883".

10

ªtiind cât de mult se expune, prin astfel deconvingeri ºi atitudini de presã, Eminescu purtala el un pistol - prezenþa pistolului ºi la Iaºi(unde se aflase cu prilejul dezvelirii statuii luiªtefan cel Mare, indignându-se de oratoriapoliticianistã ºi plecând sã petreacã cuCreangã, dar ºi în ziua de 28 iunie 1883, „a fostpusã pe seama nebuniei”:

„Carpatiºtii erau priviþi ca duºmani aidualismului austro-ungar ºi deveniserãprimejdioºi pentru politica guvernului, care

tocmai negocia în secret un tratat. Imnulsocietãþii îi viza atât pe tiranii habsburgi ºimaghiari, cât ºi pe Carol I, aliatul lor. ªi dinaceastã pricinã Eminescu îl numea Carolîngãduitorul...”

11

Aºadar, la 28 iunie, Maiorescu (convins cãEminescu trebuie scos din viaþa publicã, adicãsacrificat din raþiuni de stat...), hotãrãºteinternarea lui, pentru a scãpa, chipurile, dearestarea politicã: „Criticul a conchis cã numaiinternarea îl poate salva”.

Un rol aparte în tragedia zilei l-a jucat „dinîntâmplare” Grigore Ventura, om al serviciilorsecrete vieneze ºi vechi duºman al poetului,care nu-l mai scotea în presã din nebun”.Acesta îl însoþeºte pe poetul revoltat deîntâmplãrile zilei la Capsa, la Cotroceni (undeEminescu, chipurile, ar fi dorit sã-l împuºte perege!) ºi, în sfârºit, la baia Mitraºewski, undecheamã oamenii de ordine pentru a-l imobilizaîn „cãmãºoiul de forþã”, pe poetul închis încabinã, ºi a-l transporta la „Caritas”, potrivitplanului maiorescian.

De aici înainte urmeazã calvarul celor ºaseani de agonie moralã, tratamentul cu injecþiimercuriale („un tratament dezastruos” ºi fatal,însã curent în practica medicalã a vremii...),iluzoriile restabiliri ºi, în sfârºit, moartea, pe datade 15 iunie, înmormântarea având loc a doua zidupã necropsie, pe 17 iunie 1889, la CimitirulBellu.

Maiorescu („regizorul principal al întregiiafaceri”, cum se exprimã îndoielnic de categoricTh. Codreanu...) se va ocupa de toate, de lainternarea ºi trimiterea la Viena pânã laîndepãrtarea poetului de Bucureºti, întocmireadosarului de „Interdicþie”12 ºi de înmormântareaacestuia.

ªi, desigur, de impunerea hyperioniculuiEminescu în conºtiinþa culturalã naþionalã ca unPoet „de geniu”, prin celebrul articol “Eminescuºi poeziile lui” din 1889.

*În serialul Eminescu - epopeea dacicã,

publicat nu de mult în aceste coloane,evocasem concepþia istoricã a poetului naþional(repetãm sintagma de „poet naþional”, în ciudaatâtor idiosincrazii ale contemporanilor noºtrisituaþi în corul protocroniºtilor „demitizanþi” deaiurea13) ºi, drept corolar, reflectarea artisticã aacestei „obsesii dacice” (G.Cãlinescu) în cadrulliricii eminesciene.

Nu vom relua, acum, comentariile ºiconstatãrile amplului studiu, ci, în aceeaºiformulã documentarã ce ne caracterizeazãscrisul, vom aduce în prim-plan un aspect maipuþin cunoscut al gândirii eminesciene, asupracãruia s-au aplecat, în ultimul timp, câþivacercetãtori, cu concluzii din cele maisurprinzãtoare privind „sacrificarea” Poetului,într-o incriminantã conjuncturã politicã.14

Pãrerea noastrã în privinþa „morþii civile ºifizice a lui Eminescu” - pusã la cale de oficialitã-þile timpului pentru care poetul devenise un ina-mic public incorigibil - este puþin nuanþatã, cãci,oricâte suspiciuni ar exista acum privind fapteleºi atitudinile de atunci, e lucru sigur cã trata-mentul cu „injecþii mercuriale” þinea de practicamedicalã a epocii, iar unele demersuri alejunimiºtilor în frunte cu Titu Maiorescu socotima se fi fãcut în buna credinþã a situaþiilor impuse,la lumina zilei ºi în deplinã acþiune publicã...

Deschiderea postumã a „cazului Emines-cu”, azi, ne aminteºte, mutatis mutandis, de undocumentar difuzat pe Discovery privindotrãvirea cu arsenic, administrat zilnic înpaharul cu vin, împãratului Napoleon, în exilulde pe insula „Sfânta Elena” (prin analizacomplexã a firelor de pãr).

Dincolo, însã, de ferventa mitologie dacicãprezentã în opera eminescianã, existã la poetul

nostru naþional ºi o mobilizatoare convingerepoliticã, cãreia i-a dedicat o mare parte dincrezul sãu naþional.

Pasionat cercetãtor al istoriei naþionale,Eminescu conspectase, la Viena, fonteshistoriae, în limba germanã, ºi ajunsese laconvingerea cã „marea unitate etnicã a tracilorromanizaþi ocupau în veacul de mijloc aproapeîntreg teritoriul Peninsulei Balcanice, începândde sub zidurile Constantinopolului, ale Atenei ºiale Tricstului ºi ajungând pânã la Nistru, spreMiazã-noapte ºi Rãsãrit, pânã în ºesurile Tiseispre Apus”.15

„Aceasta era Dacoromânia”, completeazãpreotul cercetãtor Dumitru Bãlaºa, iar dacãeliminãm obsesia „romanizãrii tracilor”,observãm cã orizontul eminescian este multmai mare decât al celor mai de seamã„profesori” istoriografi.16

Poetul milita, aºadar, pentru o DACIEMARE ca formã statalã autoguvernabilã -aceasta este o idee în mers a gazetãriei sale, îngeneral a mentalitãþii sale militante, latã cât devirulent se aratã gazetarul “Timpului” la ideeaînfiinþãrii la Bucureºti a unei Mitropolii romano-catolice „al cãrei scop atârnã de o putere strãinãºi nu are datoria de a se supune legilor þãrii”:

„Românii au identificat religia cunaþionalitatea - afirmã rãspicat poetul - ºi-isocotesc strãini pe toþi cei ce nu sunt de legeaneamului românesc”.17

Eminescu reproºa Scaunului Papalacþiunea de oprimare ºi dezbinare religioasã aromânilor din Transilvania, de cãtre habsburgi ºiaustro-ungari (in urma actului de Unire acreºtinilor ortodocºi din Transilvania, de la 19martie 1701, cu „Biserica Romei ceacatolicoasã”, care ºi-a încãlcat promisiunile de arespecta obiceiurile ºi tradiþiile uniþilor ardeleni).A urmat desfiinþarea Mitropoliei Ortodoxe dinAlba Iulia, întemeiatã de domnitorul unificatorMihai Viteazul. Nerespectându-se promisiuniledate uniþilor ardeleni, au urmat o serie întreagãde proteste, culminând cu ampla acþiune denesupunere a cãlugãrului Sofronie de laMãnãstirea Cioara din 1760, care s-a extins,dincolo de Mureº, în Apuseni, ba chiar pânã înMaramureº. Ceea ce li s-a pregãtit ardelenilorrãsculaþi se ºtie: generalul Adolf Buccow, cuîmputernicirea împãrãtesei Maria Tereza, aînãbuºit în sânge rãscoala (...)

1 Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu,Ed. „Serafimus”, Braºov, 1999, p. 104.

2 Gheorghe Pele, Eminescu la Viena, Familia,nr.2/1968, p.15.

3 Direcþia Arivelor Naþionale Istorice Centrale, fondCasa Regalã, ds. 23/I877,f. 1-31, text dactilografiat, cf.„Mihai Eminescu în documente de arhivã”. Catalog, Ed.Ministerului de Interne, Bucureºti, 2001, p. 94, poz. 663.

4 Th. Codreanu, op. ci!., p.105.5 Th. Codreanu, op. cil., p. 111.6 „Eminescu inedit”, în Sãptãmâna, nr. 31/1987, p. 4.7 Oh. Ungureanu, Eminescu in documente de familie,

Ed. „Minerva”, 1977 p.412.8 Th. Codreanu, op. cit., pp. 114-115.9 OPERE, XIII, p. 380.10 Th. Codreanu, op. cit., p.115.11 Ibidem, p.116.12 Dosar nr. 645 al Tribunalului Ilfov, Secþia a II-a.

Civilo-Corecþional, intitulat: „Mihail Eminescu.Interdicte”, deschis la 6 iunie 1889, prin constituireaunui Consiliu de familie format din Maiorescu, Laurian,Caragialc, M. Brãneanu ºi I.Gh. Valentineanu, ºi închisla 19 iunie, dupã moartea poetului.

13 v. România literarã, - 23 ian.2001.14 Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui

Eminescu, 1999 ºi Ovidiu Vuia, Despre boala ºi moartealui Eminescu. Studiu patologic, 1997.

15 Ion Scurtu, Dosarele istoriei, 1998, nr. 6, p. I.16 Þara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, ed. a II-a,

revãzutã ºi întregitã, Ed. „Semne”, Buc., 2001, p.208.17 Timpul, VIII, nr. 112, 20 mai 1883, pp.1-2.

prof. dr. ZENOVIE CÂRLUGEA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 21urmare din pagina 20

Titu Maiorescu s-a nãscut la Craiova în 1840.Este fiul ardeleanului Ioan Maiorescu, profesortransilvãnean cunoscut în epocã. Titu studiazã laViena, unde trãieºte printre fii de nobili, el singuraproape sãrac, susþinut bãneºte de B. D. ªtirbei. Sedezvolta în el o mare voinþã. La 19 ani îºi ia doctoratulîn filosofie în Germania ºi apoi licenþa în drept laParis. Este, pe rând, profesor universitar, decan,rector, academician, deputat ºi ministru. Spredeosebire de toþi prietenii lui politici, moºieri cuvenituri sigure, el trebuie sã munceascã enorm pentrua se putea menþine. Titu Maiorescu a fost opersonalitate impunãtoare a societãþii “Junimea”. Aavut preocupãri multiple în ceea ce priveºte literaturaºi limba romana. În cadrul literaturii a fost atât criticcultural, cat ºi literar. În calitate de critic cultural, TituMaiorescu directioneazã atât limba ºi literatura, cât ºicivilizaþia prin lucrãrile sale. Pleda pentru autonomiaesteticului, care se referea la faptul ca frumosul înarta nu depinde de categorii exterioare acesteia, ci depropriile sale legi. Aceasta atitudine este binevenitaintr-o perioada în care literatura era confundata cuistoria sau politica. Cea mai importanta lucrare este“O cercetare critica asupra poeziei de Ia 1867”, princare delimiteazã poezia de ºtiinþa. El arata ca poezianu-si gãseºte “materialul” în natura, precum celelaltearte, ci se creeazã din cuvânt. Acesta trebuie sarãspundã Ia anumite condiþii pentru a deºtepta“imagini sensibile în fantazia auditoriului”. Lucrareaeste structurata în doua parti: “Conditiunea materialaa poeziei” ºi “Conditiunea ideala a poeziei”. În“Condiþiunea materiala a poeziei” analizeazãconceptul de “forma” în arta. În poezie este necesarca obiectul acesteia, cuvintele, sa fie concrete. Esterecomandata folosirea limbajului cat mai puþinabstract. De aceea, figurile de stil, “tropul în genere”,sunt foarte importante în realizarea limbajuluipoetic.”Condiþiunea ideala a poeziei” se refera la“fondul” poeziei, care trebuie sa fie în strânsa legãturacu forma. Pentru ca o poezie sa fie reuºita, trebuie saexiste concordanta intre forma ºi fond, iar obiecteletrebuie privite sub impresia sentimentului. Ideeapoeziei este un sentiment sau o pasiune “si niciodatão cugetare exclusiv intelectuala sau care tine detãrâmul ºtiinþific”. Maiorescu explica apariþia studiuluisau de estetica ca o necesitate de înlãturare amediocritãþii. Un alt studiu este “Comediile domnului I.L. Caragiale” (1885). Aici, Maiorescu trateazãproblema mediocritãþii în arta. El susþine camoralitatea în arta se deosebeºte de cea din realitateºi nu tine de aceleaºi reguli. Afirma despre Caragialeca el generalizeazã, încercând sa surprindãtrãsãturile etern valabile ale omului. Subiectul opereiliterare este luat din realitate, dar tratarea este ideal-artistica. Arta este o “finalitate fãrã scop”, ea nuserveºte decât spiritului. Îl face pe om sa se înþeleagãîn raport cu ceilalþi ºi cu natura. Maiorescu vorbeºtedespre katharsis sau starea de înãlþare spiritualã.Omul este egoist, dar daca o opera literara ii face sa-

si uite pentru o clipa interesele proprii, atunci aceastaeste o opera de valoare. Aceste idei aparþin ºi unorpersonalitãþi universale, cum ar fi Schopenhauer,Kant, Aristotel ºi Hegel. Titu Maiorescu este primulcritic literar. Prin spiritul sau polemic în care au fostscrise toate studiile, reuºeºte sa introducã criteriulestetic în aprecierea operei literare. De asemenea,introduce criteriul universalitãþii. Exemplele date suntnu numai din literatura romana, ci ºi din ceauniversala, pentru a putea raporta literatura autohtonala aceasta. Reuºeºte sa-si aprecieze foarte binecontemporanii ºi sa Ie gãseascã adevãrata valoare.Unul dintre studii este “Comediile domnului I. L.Caragiale”. Altul este “Eminescu ºi poeziile lui”(1884). În acesta reuºeºte sa-si dea seama ca secolulXX va fi marcat de opera lui Eminescu ºi ca acesta vafi foarte apreciat. De asemenea, considera caEminescu a fost produsul propriului geniu ºi ca,oriunde s-ar fi nãscut, viata lui ar fi fost aceeaºi, iarcreaþia la fel de valoroasã. Pune deci bazele mituluieminescian.

În studiul “Poeþi ºi critici” (1886) vorbeºte desprevaloarea operei lui Alecsandri: “A lui lirã multicolora arãsunat în orice adiere ce s-a putut deºtepta dinmiºcarea poporului nostru în mijlocul lui. În ce constavaloarea unica a lui Alecsandri? În aceastã totalitate aacþiunii sale literare”. Tot în aceasta opera, Maiorescususþine relativitatea criticilor ºi faptul ca unii poeþi suntconsideraþi mai mult sau mai puþin valoroºi în funcþiede modul de apreciere al fiecãrui critic în parte. Deaceea, Alecsandri fusese defavorizat. Maiorescususþine noile valori afirmate în literatura noastrã înstudiul “Direcþia nouã în poezia ºi proza românã”(1872). Vorbeºte despre Eminescu ºi Slavici, dar ºidespre pastelurile lui Alecsandri. Despre Eminescuafirma ca este “iubitor de antiteze exagerate”, dar iilauda pentru “farmecul limbajului, o concepþie înaltã ºipe lângã aceste iubirea ºi înþelegerea odeiantice”.Maiorescu face ºi un studiu al folclorului pecare ii apreciazã foarte mult ºi-l considera o sursa deinspiraþie ºi un model în acelaºi timp. Studiul senumeºte “Asupra poeziei noastre populare” (1868).Aici lauda culegerea de poezii populare a luiAlecsandri. Maiorescu vorbeºte despre caracterulanonim ºi colectiv al literaturii populare ºi apreciazãfaptul ca opera nu e niciodatã a celui care a produs-o. În ceea ce priveºte limba romana, Maiorescu îºiexprima ºi de aceasta data pãrerea. În 1886 aparestudiul “Despre scrierea limbii romane” în careimpune scrierea fonetica, excluzând-o pe ceaetimologicã. De asemenea impune alfabetul latin ºieliminarea celui chirilic. Alta probleme de limba care l-au preocupat au fost vocabularul ºi îmbogãþireaacestuia. Scrie studiul “Neologismele” (1881) în caresusþine ca în limba nu trebuie sa aparã cuvinte noidecât daca ele nu au sinonim ºi exprima o realitatenoua. De asemenea susþine ca neologismele sa fie deorigine latina pentru a putea fi asimilate mai uºor. Elangajeazã o polemica cu autorii “Dicþionarului limbei

romane” A. T. Laurian ºi Massim. Aceºtia susþineaupurificarea limbii, adicã eliminarea cuvintelor de altaorigine decât cea latina. Maiorescu afirma ca acesteasunt de natura sa confere expresivitate ºi bogãþielimbii ºi ca exista unele cuvinte bine înrãdãcinate înlimba care nu pot fi schimbate foarte uºor. TituMaiorescu combate “stricãtorii de limba” în doua studiipolemice: “Beþia de cuvinte” (1973) ºi “Oratori, retori ºilimbuþi” (1902). În “Beþia de cuvinte” þinta polemiciieste “Revista contimporana” care lauda unii autorimediocri. Aceºtia, pentru a exprima o singura idee,foloseau o înºiruire de sinonime fãrã rost. TituMaiorescu ridiculizeazã discrepanta dintre forma ºifond. Acest studiu este subintitulat “Studiu depatologie literara”. În “Oratori, retori ºi limbuþi”evidenþiazã proprietãþile fiecãruia: “Oratorul vorbeºtepentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutulpentru a vorbi”. El ridiculizeazã discursurile limbuþilordin vremea sa, ºi anume ale parlamentarilor romani.Aceºtia vorbeau mult, folosind cuvinte abstracte, darfãrã a transmite o idee clarã. Un al treilea maredomeniu de care s-a ocupat Maiorescu a fost filosofiaculturii. El scrie studiul “În contra direcþiei de astãzi încultura românã” (1868) în care combate formele fãrãfond. Condamna faptul ca în cultura romana “s-auimitat ºi s-au falsificat toate formele civilizaþiuniimoderne”. Maiorescu se refera la faptul cã, din dorinþade a copia universalitatea, romanii au creat uneleinstituþii care nu sunt potrivite pentru societatearomana a vremii. Astfel, forma acestora era conformãstandardelor externe, dar nu avea un fond defuncþionare. Aceste instituþii pot fi periculoase datoritasuperficialitãþii ºi mediocritãþii care le caracterizeazã.Maiorescu nu era împotriva dezvoltãrii culturii, darconsidera ca în felul acesta nu se poate realiza unprogres. Valoarea studiului consta în faptul ca elcombate non-valorile ºi mediocritatea. GeorgeCãlinescu afirma despre Titu Maiorescu ca “e întâi detoate un mare polemist, care ºtie sa tragã profit dinîmprejurarea de a trai intr-o lume inferioara niveluluisau, punând în valoare arta de a corecta ºiadmonesta”. Enumera cele trei mari ideologii lansatede Titu Maiorescu: potrivirea intre fond ºi forma,inaugurarea spiritului critic ºi “aºezarea criticii înmarginile adevãrului, adicã descãtuºarea ei de oriceconstrângere din afara” ºi considera ca “acestepuncte dãdeau un caracter negativ”.Titu Maiorescu aavut preocupãri vaste, acoperind multe domenii. Esteautor de idei, cu un stil original, caracterizat prin spiritpolemic, academic ºi ironic. De asemenea este primulcritic literar ºi cultural, el direcþionând cultura în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea. Sub egida lui, s-a creat literatura marilor clasici. A ºtiut sã apreciezeadevãrata valoare a contemporanilor. A atras atenþiaasupra raportului cantitate-calitate, înclinând spre aldoilea termen. Toate aceste mari realizãri eclipseazãdefectele celui care a fost Titu Maiorescu.

PROF. ZIMBRAN IOHANA


De la început, aº vrea sa fiu tare bine înþeles, în sensul cã nu sunt un omrãzbunãtor, din contrã, cine mã cunoaºte poate sã confirme.

Domnului Nicolae Danciu Petniceanu i-am purtat, ºi îi port, în continuare, unrespect deosebit pentru toate acþiunile ºi activitãþile culturale pe care Ie-adesfãºurat la nivelul comunei Mehadia ºi în afara acesteia. A fost de nenumãrateori „sufletul” acestor acþiuni aºa cum remarcam nu o datã cu bunul meu prieten„Ionel” - domnul insp. Blidariu Ion la un „pahar” de vorbã.

Dar referitor la insistenþele domnului Danciu (zis Lae Carabinã), nu a altorsolicitanþi, de a nominaliza o salã de clasã sau sala profesoralã cu numeleregretatului prof. Nistor Dop, am crezut cã acest subiect a fost încheiat o datã cusfârºitul anului trecut ºi dupã ce domnul Lae Carabinã recunoºtea în faþa

Consiliului Local din 21.12.2010 cã nu de puþine ori a mai „sãrit calul” referitor laarticolele legate de politica externã, pãrerile personale legate de anumiþi politicienietc, care nu-ºi aveau locul în paginile revistei Vestea.

Þinând seama de faptul cã domnul Lae Carabinã este de vârstã cu tatãl meu,bunul simþ nu-mi permite sã-l jignesc. Dar aº dori sã-i spun sã se gândeascã binecu cine a discutat referitor la domnul Nistor Dop {vezi urcatul pe munte ...), cu mineîn nici un caz; de la o vârstã memoria ne mai face anumite feste.

Nota redacþiei: Fãrã replicã la replicã, totuºi, o întrebare: de ce atâtareticenþã faþã de memoria prof. NISTOR DOP?!? Cititorii au dreptul sacru sãgândeascã.

Cu stimã, PROF. M. FENEªAN

DREPTUL LA REPLICA VIS-A-VIS DE ARTICOLUL „DIN CUTIA CU SCRISORI” ADOMNULUI LAE CARABINA DIN NR. 1 (IAN-MAR 2011) VESTEA - SERIE NOUÃ

Titu MaiorescuTitu Maiorescu

Poetul Octavian Goga s-a nãscut la 1aprilie 1881 ºi a decedat la 7 mai 1938. A fostprim-ministru, a fost ºeful unui partid politic, aavut publicaþia sa, „Þara”. Autor al mai multorvolume de poezii. Cel mai mare cântãreþ alArdealului, în perioada dualismului austro-ungar. Prin creaþia sa poeticã a realizat ceamai frumoasã monografie liricã a Þãrii dedincolo de Carpaþi. A fost un naþionalistiluminat, fapt pentru care n-a fost agreat deevreimea sionistã ºi nici de maghiarimearevizionistã. Octavian Goga, alãturi de SeverBocu ºi popa Vasile Lucaciu au reprezentattriunghiul de aur al naþionalismului românesc,care a luptat cu pana, dar ºi cu arma în mânãpentru fãurirea României Mari.

În 1988, când s-a împlinit o jumãtate deveac de la moartea ilustrului poet, înRomânia lui Ceauºescu, Octavian Goga,supranumit „Poetul pãtimirii noastre”, n-a fostevocat, nu s-a scris un rând ºi nu s-a aprinso lumânare în memoria sa.

ªi totuºi a existat o modestã enclavãspiritualã, o ageorã, în care s-a luat iniþiativaorganizãrii unui SIMPOZION OCTAVIANGOGA, cu referate, cu actori de la teatrul

naþional, cu poezii inedite. Acest fapt insolit ºiinedit s-a întâmplat la Cenaclul „VictorEftimiu” din Timiºoara, ce funcþiona pe lângãClubul Tehnolemn, într-o clãdire de pe strada

Zugrav Nedelcu, pe aproape de Staþia detramvai „Maria”, din Timiºoara.

S-a difuzat din vreme un program, cureferenþi ºi referate, cu versuri din „Strãmoºii”lui Goga, cu aforisme despre reîntregireaneamului românesc.

Elevul de liceu Caius Nicolae Danciu afãcut turul Banatului, pe la Oraviþa ºi Ilidia ºia realizat un frumos eseu: „Octavian Goga ºicâteva prietenii ale sale în Banat”, (Acestmaterial a fost publicat în revista „Orizont” dela Timiºoara, graþie redactorului ºef IonArieºanu.), iar poetul Damian Ureche, exclusdin Uniunea Scriitorilor pentru tentativã latrecerea frauduloasã a frontierei de stat ºicondamnat pentru aceastã infracþiune, ascris un poem de largã respiraþie liricãintitulat „POETUL PÃTIMIRII NOASTRE”.

Înainte de a reproduce acest poem (plãtitcu o mie lei autorului de cãtre semnatarulacestor ºiruri), doresc sã reamintesc cititorilorcã poetul Octavian Goga an de an venea învizitã în Banat, la prieteni literaþi ºi la colegide partid. Înºirui câteva nume vizitate deGoga, cu osebire în perioada interbelicã:

Naþionaliºtii români îi poartã recunoºtinþãveºnicã Poetului ºi Omului Politic –OCTAVIAN GOGA. N.D.P.


Din Ciucea pânã-n Ilidia,Din Rãºinari pânã pe Criºuri, Durerea neamului ne-o cântã Vioara sfintelor frunziºuri.

ªi-n zori te poþi scãlda în rouã Care-a cãzut din ochi de astre, Când pune strune peste lacrimi Poetul pãtimirii noastre.

Când bei din sunetul pãdurii ªi simþi în piept cã doina doare, Ori cântecul e greu ca plânsul, Ori plânsul are gust de floare.

Sã inventãm, spunea îndemnul Din toate stihurile sale, Un Olt purificat de lacrimi ªi-un Mureº ce nu poartã jale.

Cocorii tainicei speranþe Cu verde crud apar pe ringuri.

Vin sã ne mintã-a-câta oarã? Apoi din nou ne lasã singuri.

ªi ni s-ar stinge poate dorul, Altar de amãgiri sihastre, De nu ne-ar mai aprinde fruntea Poetul pãtimirii noastre.

Atunci se tânguie-n amurguri Oftat de vin ºi de hangiþã, Balsam de cântec fãrã moarte Din torogoata lui lovitã.

ªi-n plante se aude plânsul, Izvor mâhnit din talpa þãrii, ªi-un doctor de sãraci se prindeÎn hora grea a resemnãrii.

Se-adunã soarele din sate Pentru-mpãraþi de trebuinþã, Când dorul românesc înseamnã Potop de lacrimi ºi credinþã.

În doinã patria ºi omul Trãiesc în forma lor visatã, Când se mai poate cu un cântec Sã-nvingi puhoaie de armatã.

Oricât ar fi de neagrã marea, Mai curg în ea nãdejdi albastre, Cât mai aduce-n casã fluturi Poetul pãtimirii noastre.

Cã dacã zbuciumaþi ne naºtem Tot zbuciumaþi ne uitã Domnul, ªi vine doar privighetoarea C-un tril sã ne aline somnul!

Ori, umbrã binecuvântatã,În prag de noapte, Lae Chiorul,În toate limbile speranþei Cu struna ne traduce dorul.

Cu chipul pãmântiu sub lunã, Vrãjindu-ne cu harul mâinii,El e magie care curge Discret pe mucenicii pâinii!

Un lãutar ce-a prins din leagãn ªi din tãcere plânsul mumii,

Dulceaþa binefãcãtoare La bravii amãrâþi ai lumii.

Suspin de aripã divinã, Umplându-se cu el paharul, Mãreþ, prin rãnile viorii Intrã-n vecie lãutarul!

Stâlp demn de întregire-a gliei, Ferindu-ºi iarba de dezastre, Crescu din doinã ºi prescurã Poetul pãtimirii noastre.

Pe-aceste vetre-ale duratei Printre furtuni în veºnic ºuier, Când ne-a fost teamã de cuvinte, Ne-am spus durerea printr-un fluier.

Când inima din piept ne-am rupt-o, Am pus-o într-un brad sã batã, Fântâna neamului eternã Pãstrându-ºi apa ei curatã.

Cântam din frunze ºi din ramuri, Când aveam cer cântam dintr-însul, Cântam din neaua unei pagini, Numai sã nu se vadã plânsul.

„ªi dacã nu-s pe lume flori”, Ne punem sângele în glastre, Din nemurirea lui sã cânte Poetul pãtimirii noastre.

Doar plânsul ne-a rãmas întreg, Acesta nu se-mparte-n raþii, El fecundeazã lutul sacru Ce þine focul unei naþii.

Doar el ne-a mai rãmas îndemn Peste imperii ºi ambiþii, Ca o bisericã de lemn Unde se-nchinã umiliþii!

Sã nu ne fure vântul doina, C-un fel de chiciurã fierbinte, ªi fãrã nici un fel de teamã Sã zburde cerbii prin cuvinte.

Oricât de neagrã ne-ar fi marea, Mai curg spre ea nãdejdi albastre, Cât mai aduce-n case fluturi Poetul pãtimirii noastre!

OCTAVIAN GOGA ªI ISTORIA UNUI POEMOCTAVIAN GOGA ªI ISTORIA UNUI POEM

POETUL PÃTIMIRII NOASTRE

S-a fost pornit un vânt molatic

Sã miºte papura din baltã,

Într-un oftat prelung ºi sâlnic

Gemea tulpina ei înaltã.

Cãlãtorea de-atâta vreme

Bolnavul vânt, mergea departe,

ªi semãna atâta jale

De-a lungul miriºtilor moarte.

Mureau ovezele pe dealuri

Sub rãsuflarea de otravã,

ªi se uscau în rãdãcinã

Livezi întinse de otavã.

Alãturi tremura porumbul,

Cu trupul chinuit de sete,

ªi se frângea trosnind în noapte

Ca o oºtire de schelete...

Mai sus, în deal, înspre dumbravã,

În colþ, la marginea poienii,

Era un car cu oiºtea-ntoarsã,

ªi-n jug, alãturi, boulenii:

Sãrmane, blânde dobitoace!

În cãutãtura lor amarã

Se rãsfrângea întreaga jalea

Acestui trist amurg de varã...

În faþa lor stãtea pe gânduri

Tovarãºul zdrobit de luptã,

Înfiorat de truda stearpã,

Un biet cosaº cu faþa suptã.

ªi cum ºedea bãtându-ºi coasa,

Întins pe zdrenþuita zeche,

Cu ochii stinºi, pãrea þãranul

Un mucenic de legea veche.

Eu mã uitam, cu mila-n suflet,

La mâna lui de soare arsã;

Vedeam cum din apus o razã

Pe frunte-ncet i se revarsã.

ªi, cum treceam tãcut în cale,

Din glasul coasei chinuite

Se-nfiripa povestea mare

A mâinilor nerãsplãtite.

Þipa pe urma mea oþelul,

Simþeam cum blastãmã ºi plânge,

ªi ceru-mbujorat departe

Pãrea tivit cu foc ºi sânge.

În sufletu-mi strivit de groazã

Pãgâne patimi prind sã fiarbã:

“Truditã, chinuitã coasã,

Vei mai cosi tu numai iarba?...”


Cosaºi în Almãj. Foto: Virgil Birou

CosaºulCosaºulde O. Goga


În studenþie, în amfiteatrul “Haº-deu” “de la Universitatea din Bucu-reºti, unul dintre profesori, în ca-drul prelegerii sale, îl comparasepe autorul “Baltagului” cu semeþiaMuntelui Ceahlãu. De atunci ºipânã în 1961 o generaþie întreagãl-a pomenit pe Mihail Sadoveanucu o aleasã mândrie: “Ceahlãulliteraturii române”.

În anul 1961, pare-se toamna,când prinde a rugini frunza în co-dru, Ceahlãul ºi-a frânt umbra. Înîntreaga þarã, în universitãþi ºi ºcoli,în case ºi cãminele culturale, încinematografe într-o anumitã zi ºila o anumitã orã se adunase cerni-tã lumea literelor ºi iubitorii de slo-vã româneascã. Aºa se adunase ºise ticsise de un lumeºag pestriþsala cinematografului “Dunãrea”din Orºova. Pe scaune ºi în picioa-re dascãli ºi elevi, marinari ºi do-cheri, muncitoare de la Þesãtoria“Cazanele”, muncitori de la între-prinderea Minierã Orºova, grãni-ceri ºi vilegiaturiºti ademeniþi demirajul insulei Ada-Kaleh ºi deTabula Traianã, poate ºi de-oplimbare cu “Pasagerul” pe apeleînvolburate ale Danubiului.

Eusebiu Camilar, locuitor vre-

melnic pe insula Ada-Kaleh, înca-drat de douã umbre anonime, ur-case pe scena cinematografului ºifãrã prea mult ritual, cernit din capºi pânã în picioare, a zis cu glasu-i tremurând: “Oameni buni! Intrã înpãmânt ªtefan cel Mare al literelorromâneºti” Sã pãstrãm un momentde reculegere”...

De atunci, din acel îndoliat an1961 ºi pânã astãzi, i-am zis celuiace-a semnat capodoperele “FraþiiJderi”, “Neamul ªoimãrãºtilor”,“Zodia cancerului sau Vremea Du-cãi Vodã”, “Nicoarã Potcoavã”,“Dumbrava minunatã”, “Hanul An-cutei” etc., i-am zis doar “ªTEFANCEL MARE AL LITERELOR ROMÂ-NEªTI”, vorbe testamentare lãsatezestre de Eusebiu Camilar, plecatºi dumnealui prea de timpuriudincolo de Apele Styxului fãrã amai isprãvi romanul promis alinsulei Ada-Kaleh. Probabil, auto-rul “Morii lui Cãlifar” a lansat înacele clipe solemne aceastã subli-mã comparaþie, cum o lãsase larândul sãu ºi Augustin Z.N. Popreferindu-se metaforic la MihaiEminescu socotindu-l “împãratulsãrac al poeziei române din tot-deauna”. Între cei doi mastodonþicreatori existã o similitudine: ceeace a fãcut Mihai Eminescu pentrucreaþia liricã a fãcut Mihail Sado-veanu pentru proza româneascã,îndeosebi pentru romanul istoric ºicartea drumeþiilor. Vasta sa operãliterarã, peste o sutã de titluri,baºca traducerile sale din litera-tura francezã ºi italianã, înseamnão mãrturie fãrã tãgadã, în Cate-drala literelor româneºti.

Rândurile de mai sus s-au scrispentru a evoca scurgerea unuiveac de la debutul literar al mare-lui scriitor. Sadoveanu, elev la Li-ceul Internat din laºi, debuteazã cuo povestioarã în sãptãmânalul u-moristic “Dracul” ce apãrea la Fãl-ticeni, semnatã “Mihai din Paº-cani”. Debutul literar are loc la datade 20 aprilie 1897 cu “nuvela”:

“Domniºoara M*** Fãlticeni”’. Mulþicercetãtori ºi istorici literari ºi-aupus în chip legitim întrebarea dece Mihail Sadoveanu a debutat laFãlticeni ºi nu în altã parte, bunã-oarã la laºi? Existã o singurã expli-caþie plauzibilã de care trebuie sãse þinã seama: primele clase deliceu Sadoveanu le urmase la Fãlti-ceni, unde cultivase ºi pãstrase u-nele relaþii sentimentale. Sã nuuitãm cã în clasa a doua gimnazia-lã, adicã tot la Fãlticeni, Mihail Sa-doveanu semnase prima sa încer-care literarã: “Haiducul Florea Cor-beanul”, povestire confiscatã deprofesorul Stino. Pe vremea aceeaexista o oareºicare interdicþie încãmine ºi în ºcoli privind aseme-nea îndeletniciri din partea ele-vilor, iar profesorii prin mãsurile lordrastice încercau, chipurile, sã-ºiîndrepte elevii spre preocupãri se-rioase. (Vezi “Enciclopedia Cuge-tarea” de Lucian Predescu, Bucu-reºti, 1939/1940, pagina 753).

Povestirea umoristicã “Domni-ºoara M*** Fãlticeni”’ are doar va-loarea unui debut literar. Prima co-laborare valoroasã din punct devedere literar a lui Mihail Sadovea-nu va fi proza (schiþã psihologicã)“Duºman”, publicatã în revista“Viaþa nouã” (an I, nr. 1, 1 feb.1898), reluatã în “Dureri înãbuºite”.

ªTEFAN MÃGRIN

Mihail Sadoveanu Mihail Sadoveanu (1881 - 1961)(1881 - 1961)

Sadoveanu la 18 ani

Mihail Sadoveanu


Nãscut la 26 aprilie, în localitatea Pârºcov(Buzãu), fiul Sultanei ºi al lui Costache Vaicu,gospodari înstãriþi.

Studii: Liceul „Gh. Lazãr” din Bucureºti(1902) ºi Medicina (1910) în acelaºi oraº. Medicde þarã, apoi medic în Bucureºti pânã în 1940,când se pensioneazã. A fost director la Fundaþia

Culturalã „Principele Carol”. Apoi referent ºi coor-donator al emisiunilor Radiodifuziunii Române.Colaboreazã la revista „Gândirea” de orientarelegionarã. Dupã 23 august 1944, i se interzicesemnãtura în artã ºi culturã.

La 4/5 august 1958 a fost arestat ºi condam-nat la 5 ani temniþã grea pentru acþiuni ostile regi-

mului comunist. Eliberat din Aiud la 2 mai 1962ºi-a purtat crucea cu demnitate.

Mare scriitor. Figurã patriarhalã. Autor fin depoezii, prozã scurtã, romane ºi piese de teatru.Nuvelele sale sunt adevãrate perle literare, elependuleazã între real ºi fantastic.

TOMA OSTRIª

Vasile Voiculescu (1884 – 1963)Vasile Voiculescu (1884 – 1963)


Note de primãvarãNote de primãvarãVerde crud, verde crud…Mugur alb, ºi roz ºi pur, Vis de-albastru ºi azur, Te mai vãd, te mai aud!

Oh, puncteazã cu-al tãu foc, Soare, soare…

Corpul ce întreg mã doare, Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rãchitã, Primãvarã, O copilã popositã la fântânãTe îngânãPe câmpia clarã…

Verde crud, verde crud…Mugur alb, ºi roz ºi pur, Te mai vãd, te mai aud, Vis de-albastru ºi azur.

LacustrãLacustrãDe-atâtea nopþi aud plouând, Aud materia plângând...Sunt singur, ºi mã duce-un gândSpre locuinþele lacustre.

ªi parcã dorm pe scânduri ude, În spate mã izbeºte-un val-Tresar prin somn ºi mi se pareCã n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde, Pe-acelaºi vremuri mã gãsesc...ªi simt cum de atâta ploaiePiloþii grei se prãbuºesc.

De-atâtea nopþi aud plouând, Tot tresãrind, tot aºteptând...Sunt singur, ºi mã duce-un gândSpre locuinþele lacustre.

Odatã cu romancierii Garabet Ibrãileanu, Li-viu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ca-mil Petrescu ºi Mircea Eliade se produce o adevã-ratã schimbare de ansamblu a tehnicilor narative.O parte din prozatorii novatori s-au impus maigreu în atenþia publicului, cum ar fi Gib I.Mi-hãescu, Anton Holban, Mihail Sebastian ºi MaxBlecher, în ciuda faptului sau chiar datoritã acestuidemers modernizant,în proiectul lor de a se în-scrie, dupã teoria sincronismului dezvoltat de cri-ticul Eugen Lovinescu, într-o matrice a modernis-mului universal. Scriitorul Gib Mihãescu, careabordase nuvela cu mult curaj ºi într-o manierãoriginalã, încã din anul 1919, a dat tonul nuveleipsihologice, prin publicarea celebrelor sale vo-lume”La Grandiflora” ºi “Vedenia.” Cele douã nu-vele care dau ºi titlul volumelor de debut sunt fri-sonate de elemente autobiografice , fiindcã ºi viaþaautorului derula un farmec într-un oraº de pro-vincie în care nu se întâmpla nimic, cum spuneaSadoveanu despre Fãlticenii lui. Însã boala iubiteiþinutã în secret, pentru care nutrea o iubireplatonicã, devenise o tragedie în contextul ratãriiprovinciale. Personajele masculine din proza luiGib I.Mihãescu, mai ales cele din romane, aucomportamente axate pe aventura bizarã sau fatalãa iubirii, sunt, mai precis, mãºti ale sinelui aucto-rial, în contextele sociale ºi istorice parcurse înstudenþie ºi maturitate. Romanele “Braþul An-dromedei”, apãrut în 1930, “Zilele ºi nopþile unuistudent întârziat”, care a vãzut lumina tiparului în1934, “Donna Alba”, în 1935, au ca structurã na-rativã principalã o tendinþã a imaginarului psihoticºi a conturãrii trãirilor trupeºti în patima chemãriisângelui. Literatura sa este analiticã cu elementestranii în comportamentul personajelor, cu o at-mosferã a derutei, a geloziei, a cinismului ºi su-portabilitãþii erotice, glisând, nu de puþine ori,spre masochism ºi agresiune sadicã. Locotenen-tul Ragaiac din nuvela “Rusoaica”, Andrei Lazãr,din “Mihnea Bãiatu”, din “Zilele ºi nopþile unuistudent întârziat” care are ºi el un tiz, urmândDreptul la Bucureºti, Mihai Aspru din nuvela“Donna Alba”, sunt împinºi de conjuncturi psiho-patice spre acte necontrolate, ºi sã fie bântuiþi înstilul dostoievskian de acestea, în plin plan fiind

adulterul, iubirea interzisã faþã de femeia ce segãseºte în altã condiþie socialã, a vârstei, sauchiar, a mentalitãþi cã face parte din o altã etnie.Criticul literar Nicolae Balotã în capitolul dedicatlui Gib Mihãescu din volumul “Labirint”, apãrut în1970, interpreteazã în grilã psihanaliticã agravareaobsesiilor ºi devierilor comportamentale pe carepersonajele lui Gib. Mihãescu, ajung sã le suportedrept consecinþe ale unor acte, uneori ratate.Nicolae Balotã subliniazã cã ceea ce provoacãanxietatea personajelor sunt fantasmele, nu rea-litatea, reprezentãrile imaginare ale unor situaþiiconflictuale inconºtiente. Eroii au o apetenþã spreimaginar ºi o oroare de cele închipuite, de haluci-naþiile, obsesiile ºi delirul lor. Aceastã ambi-valenþã îmi aduce aminte de Baudelaire, de dublaapetenþã: extaz al vieþii, oroare a vieþii. Tocmaidedublarea ºi tensiunea conflictualã este cea careprovoacã anxietatea din proza lui Gib I.Mihãescu.

Fire complexã, predispus sã plonjeze în sferaimaginarului tot atât de intens ca în viaþa de zi cuzi, înclinat spre obscuritatea impulsurilor, GibI.Mihãescu se simte atras de scriitorii în operelecãrora gãseºte evaziunea ºi dorinþa de imaginar,cum ar fi Sadoveanu, Gorki ºi Gogol, mãrturisirepe care o descoperim în nuvela “Donna Alba”, dareste atras ºi de Claude Farrere ºi Pierre Loti. Îlpreocupã obsesiile conºtiinþei turmentate. Toatenuvelele lui Gib poartã amprenta analizei stãrilorsufleteºti ce populeazã abisul fiinþei umane, in-conºtientul acesteia. Explicaþia freudianã a ge-nezei stãrilor nevrotice este plauzibilã. în analizelepsihice ale situaþiilor ºi ipostazelor eroilor sãi,face o autenticã explorare psihanaliticã, prin in-stinctul sãu de analist ºi mai puþin printr-o a-plicare a informaþiilor sale în aceastã disciplinã. Înnuvela “Vedenia”, unde este vorba de o infidelitateconjugalã: doamna Naicu îºi înºealã soþul cuordonanþa. Venind acasã îi surprinde pe cei doi înpat. Este o situaþie nedoritã pentru Naicu, pe carenu o acceptã. Comportamentul lui oscileazã întrecompulsiunea reparãrii imediate a onoarei ºi aîndoielii, ce se finalizeazã printr-o indecizie pânãla apragmatism. Sfârºitul nuvelei e o exempli-ficare a realitãþii luatã drept închipuire, ca urmarea influenþei fastuoasei parade a universului stelar

care îi modificã percepþia, melanjatã în straniulplasmatic al fanteziei. Nuvela Semnele lui Dãnuþprezintã un bolnav psihastenic. Obsesia este fiicaeroului titular, pe care o aºteaptã sã vinã învacanþã, cu trenul, de la pensionul craiovean. Opresimþire funestã îl copleºeºte de douã-trei zilepe Grigore Dãnuþ, ºeful gãrii din Bãbeni, prinsemne anticipatoare, asemãnãtoare cu cele ce-l“persecutaserã” la moartea primului copil. Totulse desfãºoarã într-o atmosferã psihicã deacaparare a conºtiinþei de aceste semnepremonitorii, cu strâmtoarea ºi destrãmarea pânãla obnubilare a acesteia, cu efect disociant alîntregii personalitãþi, cu tulburãri somato-vegetative ºi un comportament de agitaþiepsihomotorie, cum ar fi bãtãile ochiului care suntasociate cu aºteptarea tragediei, ia imaginaruldrept realitate ºi-l trãieºte ca atare, o atmosferã deanxietate majorã, ce ating limitele nebuniei.Întreaga acþiune se desfãºoarã având acesteelemente de psihopatologie. Intensitatea,persistenþa ºi structurarea acestei stãri obsesivepoate apãrea, ca un context simptomatic, camelancolia, cum apar în cazul de faþã, uneori chiarîn simptomatologia unei schizofrenii, exclusã înaceastã nuvelã. Multe din scrierile lui GibI.Mihãescu exceleazã prin motivaþii de semiologiepsihatricã. Cum ar fi în “Troiþa”, o capodoperã aprozei româneºti. În proza lui Gib I. Mihãescudescoperim simptome din psihiatria marginalã, castãri nevrotice de diferite feluri, cum ar fianxietatea, depresia, fobia, obsesia ºi chiar recþiide intensitate psihoticã. Iar în romanul de maridimensiuni “Rusoaica”, unde Ragaiac este Gib,descoperim stãri obsesive, fiind vorba deaºteptarea unei femei ideale, aºa cum a conceput-o imaginaþia sa, cu elemente ale realitãþii ºi alereminiscenþelor sale, lecturã din literaturaruseascã ºi, care, cu toate experienþele prin caretrece, rãmâne o simplã dorinþã neîmplinitã, ce nul-a eliberat de tensiunile psiho-afective.

Gib Mihãescu este un mare descoperitor alsufletului uman ºi un mare analist al stãrilornormale ºi patologice.

AL.FLORIN ÞENE

GEORGE BACOVIAGEORGE BACOVIA (1881 - 1957)(1881 - 1957)

Dimensiunea psihopatograficã ºi de obiectivare în proza lui Gib I. MihãescuDimensiunea psihopatograficã ºi de obiectivare în proza lui Gib I. Mihãescu115 ani de la naºterea marelui prozator

Casa George Bacovia (1881 - 1957) dinBacãu - 130 de ani de la naºtereapoetului toamnelor din literatura

românã. (Foto N.D.P., august 1988)


UN ALT DULCE

Trebuie sã mai existe ºi o altã luminã

un alt legãmânt,un altfel de cuvânt,o altã înãlþare,o altã cãdere.

Trebuie sã mai existe ºi un altfel de rai

altã ispitã,alt mãr,alt ºarpealtã moarte.

Doamne, trebuie sã mai existe

ºi alte iubiri,alt neant,alt dulce,altã moarte,alt aici,alt departe.

Sigur trebuie sã mai existe ºi o altã luminã alt mãralt ºarpe,alt aici,alt departe altã moarte,alt chip ºi mereuun alt eu....

DOAR PICÃTURÃ

Ce mâini ºi pentru cine vor mai aprinde lumânãriîn amintirea ultimului ieri?

Cine va mai deschide scrisorile

cu „adresant necunoscut”?

Cine vor fi însetaþiineºtiutori de ploicare vor scrijeliîn fântâni secatepânã hãt-departe, în timpuri neziditesemne dintr-o viaþãplãtitã cu moarte?

Cine va rãscoli în rãnile pietrelor?

Ce spirite vor locui în imaginea lichidã a unei

foste lumiîn care, poate,vom fi fost ºi noi –semn de singurãtate,de dragoste,de urã,în ploile de stele –doar picãturã...

M-Aª DESPÃRÞI

M-aº despãrþi de numele meu

înscris în certificatul de naºtere,

de închisoarea mea sufletescã

ºi de tot ce am agonisit.M-aº despãrþi de Blejoi,de gropile pe care le-am

sãpatîn cer,de mama,de tata,de rugãciunile zilniceºi de tot ceea ce am.

M-aº despãrþi de respirarea mea

când grea, când uºoarã,

de zecile de taxe ce mã urmãresc,

de ura asta vie-amarã ce mã curteazã smerit,cu surâs ipocrit.

M-aº despãrþi de trupul meu de iascã,

de închisoarea mea sufleteascã,de Blejoi,dar de mama?de tata ?de voi - vorbe cu gustul veninuluidin stearpa livadãa destinului?

Sunt gata sã las totul… nimãnui.

Însã iubirea, cui?

UN PUMN DE VORBE

Lui Daniel Corbu

S-a ierbit poteca dintre noi, poete!

Buruienile ne-au sufocat poemele;

cuvintele cu care ne vorbimnu mai au spaþiu.Aerul ce se izbeºte de chipurile

noastrenu mai are sânge.Ne stingem, poete!printre toate gândurile

noastrehãlãduiescmiraculoasele file ale

singurãtãþii.

Lângã atâtea fluvii de cuvinte

se odihneºte furtuna, poete,iar la uºa înzãpezitã

a Bojdeuciitrupul buruienilor de-alt’

dat’îºi înaltã degetul arãtãtorspre umerii albi ai tãcerii.

Nu mai comunicã poteca dintre noi, poete!

Nici Creangã nu mai trece pe aici.

Chipurile noastre nu mai au sânge.

Ne stingem uºor, Corbule,aruncând unul spre altul ultimul pumn de vorbepentru nu ºtiu care viitor.

CUVINTE FRÂNTE

Am învãþat sã fiu al nimãnui,

sã frâng imagini în cuvinte,sã fiu tot timpul urmãtorul.

Am învãþat sã-mi vorbesc tãcând,

sã mã risipesc printre cuvinte,

sã deschid ferestrele cerului –

paznic la uºa verbului a avea,

la uºa Ta, a viitorului,la uºa nimãnui.

Am învãþat sã fiu al nimãnui.

sã gesticulez în somn,sã vorbesc cu mine,sã frâng imaginile în cuvintesã fiu tot timpul urmãtorul.

VÃ PREZENTÃM UN POET:VÃ PREZENTÃM UN POET: GEORGE LIXANDRUGEORGE LIXANDRUCunoscut în Banat, din paginile revistei “Eminescu”. Un reper în lirica

românã contemporanã, un inginer patron generos când e vorba de PoetulNaþional. Bine ai venit, George Lixandru la „Vestea”! (N.D.P.)

*S-a nãscut la data de 23.06.1957 în localitatea Blejoi, judeþul Prahova.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este absolvent al Institutu-lui de Petrol ºi Gaze – Ploieºti, student în ultimul an la Universitatea de ªtiin-þe ºi Litere Ploieºti, secþia românã-englezã.

Publicã urmãtoarele volume de poeme : “Rãnitã eºti, secundã”, EdituraPRINTEURO – Ploieºti, 2005, “Am fost pânã la ai noºtri”, Editura PRINT-EURO – Ploieºti, 2005, “Pustiul cuvintelor”, Editura ORION – Bucureºti,2005, “Izbânda fulgerului”, Editura ORION – Bucureºti, 2005 –ediþie biling-vã româno-maghiarã, “Tâlharii tãcerii”, Editura ORION – Bucureºti, 2005–ediþie bilingvã româno-francezã, “Memoria pãcatelor”, Editura PRINCEPSEDIT –Iaºi, 2006, “Întunericul luminii”, Editura SEMNE – Bucureºti, 2008 –ediþie bilingvã româno-englezã, “Þãrâna orbilor”, Fundaþia Culturalã Antares– Galaþi, 2009, “Cer înclinat” , Fundaþia Culturalã Antares – Galaþi, 2010.

Poezii de George LixandruPoezii de George Lixandru


“O carte pe care o descoperi ºi o achiziþio-nezi pentru biblioteca personalã, va fi bibliofilãîn mãsura în care constaþi cui a aparþinut, cât ede veche, ce fel de ediþie este, cât de frumos elegatã [...] ce însemnãri sau semnãturi devaloare îi consemneazã apartenenþa [...]”

(Ion Iliescu - Bibliofilia)Încã din vechime se cunoaºte cã, din diver-

se motive, pe cãrþile manuscrise sau tipãrite serealizau însemnãri, care, în timp, au devenit im-portante pentru istoria culturalã, dar ºi cea poli-ticã, socialã ºi economicã, relevând aspecte e-senþiale pentru cunoaºterea istoriei societãþii ro-mâneºti. Ele oferã informaþii cu privire la diversedomenii: culturã, societate, meºteºuguri, co-merþ, preþuri, monedã, agriculturã, dãri, etc. Au-torii acestor însemnãri devin observatori caresemnaleazã fapte ºi evenimente dintr-o anumitãperioadã istoricã.

“Acest Penticostari e a bisãricii din BocceaRomînã. Am scrisu in 6 maiu 1869. P. Marianu.“

“In anul 1909 s-au introdus linia feratã Re-ºiþa- Oraviþa.” Sunt însemnãri care apar pe unexemplar din Penticostar, Rîmnic, 1767, aflat laBiserica din Bocºa Românã. (Valeriu Leu - Car-tea veche româneascã din bisericile eparhieiCaransebeºului)

Alte însemnãri de pe cãrþi demonstreazãproprietatea celui care deþine acest bun preþios,iar când acesta hotãrãºte sã-l înstrãineze, acestfapt este consemnat pe carte:

“Scris-am pentru (ca) sã (se) ºtie cã aceastãsfântã ºi dumnezeiascã carte ce se cheamãBiblie o am vândut eu, Dumitru Diacul din scau-nul Sãliºtii, din þinutul Sibiului, anume din satSibiel, feciorul Jurcãi Taban ºi o am adusu totuîn spate din Þara Româneascã, din scaunul Bu-cureºtilor ºi o am vândut popei Cosmã dinPotocu ca sã fie lui ºi copiilor lui cât vor trãi. ªio am vândut pe bani buni ºi direpþi ai lui dreptflorinþi 50 ºi un cal, mesiþa mai den 12 zile. Iarde Hr. 1723 ºi am scris eu, Dumitru Logofãtul otSibiel, cu zisa pãrintelui Cosma ot Potoc.”(Valeriu Leu - Cartea ºi lumea ruralã în Banat)

Tot din însemnãrile de pe cãrþi putem obser-va evoluþia societãþii, funcþionalitatea cãrþii încomunitatea româneascã, importanþa acesteia, oanume evoluþie a mentalitãþii, cartea depãºindstadiul de obiect de cult, trecând dincolo de ca-drul bisericii, operând în sfera mentalului colec-tiv, pe care tinde sã-l modeleze. Astfel cartea a-pare ca expresie a unui interes colectiv, iar acestlucru devine evident prin însemnãri de tipul: “S-au cumpãrat de preotul Lazãr Savescu cu baniisatului Globului, fiind la cumpãrarea sfintei cãrþiaceºtia Petru Baros învãþãtori, Nicola Savescucãprari, Lazãr Valsun epitrop ºi Pau Crãciuneldiac în ºcoalã... 1795 “. (Nicolae Bocºan - Con-tribuþii la istoria iluminismului românesc)

Unele însemnãri de pe cãrþile vechi biseri-ceºti sunt veritabile ex libris-uri. De exemplu, peun exemplar din Omilii al lui Macarie Egiptea-nul, Bucureºti, 1775, exemplar aflat la Bisericadin Bocºa Vasiova, se aflã caligrafiat: “Din cãr-þile sf.(intei) mînãstiri Cernicd. Alãturi s-a im-primat pecetea mînãstirii din 1819. (Valeriu Leu- Cartea veche...)

Carte rarã, preþioasã, nu înseamnã întot-deauna ºi carte veche. Bibliofilia include cãrþilevechi, ediþiile princeps, tipãrituri într-un tiraj re-dus indiferent de vechime, cele cu autograf, celecu însemnãri olografe, care au ex libris, pe celetipãrite “altfel”, într-un anume fel estetic, diferit -o anume hârtie, un anume caracter de literã,ilustraþii, gravuri, legãturi ornamentale, mãrime

atipicã, tipar atipic.Aºadar, cãrþile cu autograf, cu însemnãri ºi

dedicaþii, fac parte din lucrãrile bibliofile ºi,firesc, dintr-un fond special.

“Am ocupat, timp de mai mulþi ani, postulde bibliotecar stagiar... Am lucrat cu râvnã ºi fãrãodihnã la punerea grabnicã în ordine a imen-sului material aflat în depozite, la inventariereacantitãþii impresionante de lucrãri aglomerate încele opt încãperi ale bibliotecii. Pe lângã marisatisfacþii spirituale, aceastã activitate mi-aprilejuit cunoºtinþa cu cãrþi de o mare valoare,unele dintre ele unicate, exemplare cu dedicaþiipreþioase.” (Mircea Horia Simionescu - Biblio-grafia generalã)

Autograful a fost întotdeauna tratat ca un“obiect valoros”. Conform diverselor dicþionareexplicative ale limbii române autograful este(semnãturã sau text) scris de propria mânã aautorului. Altã definiþie ar fi “scris de cinevachiar de mâna lui” sau “scriere cu mâna proprie,manuscris original, scrisul unei persoane renu-mite, primul tipar al unei cãrþi din timpul desco-peririi tiparului”. Autograful a mai fost definit ca“semnãturã, document, text, dedicaþie, scrisãchiar de mâna autorului”.

Iar dedicaþia este definitã ca “un text scris însemn de omagiu sau de afecþiune pentru cinevape o carte, etc.” sau “ text scris de cineva cuivape un obiect, album, etc. spre amintire.”

Prof.univ.dr. Ion Iliescu, unul dintre cei maiîmpãtimiþi bibliofili din România, trateazã dedi-caþia ca “rod al tiparului” ºi o defineºte ca fiind“text de preþuire sau ca omagiu pe o carte, foto-grafie, într-un album. Dedicaþia mai este ºi ospecie literarã din familia celor mai restrânse caextindere. De regulã textele sunt în manuscris,dar pot exista ºi dedicaþii care au fost tipãrite odatã cu cartea [...]” Tot domnia sa dã 10 definiripentru dedicaþie, între care ºi “piesã unicatpentru cãrþile unei biblioteca.

“ªtiu prea bine cât plãtesc dedicaþiile scrisede autori pe cãrþile oferite recenzenþilor sau cândsînt solicitate. Sînt sau niºte transparente încer-cãri de captare a bunãvoinþei, sau niºte ama-bilitãþi care nu angajeazã cu nimic. Hiperbola în-floreºte uneori fericitã, alteori jignitor omagialã,când cel mare pare a se pleca umil înaintea unuimititel. Asta nu-l costã nimic pe scriitorul carese aºteaptã, în schimbul unui omagiu confiden-þial, la un rãsunãtor elogiu public sau când ºtiecâtã plãcere poate face unui cititor anonim carese declarã admiratorul sãu de totdeauna.” afirmaªerban Cioculescu.

Autograful are o îndelungatã istorie, s-a bu-curat întotdeauna de interes ºi chiar a contribuitla evoluþia civilizaþiei. Autograful ºi dedicaþia potfi repere de istorie literarã þinând cont de faptulcã ele consemneazã timpul (data), locul (locali-tatea) în care autorul a scris un text pentru unanume adresant - fie anonim, fie o personalitate-, sugereazã relaþia afectivã cu o anumitã per-soanã, consemneazã starea sufleteascã a autoru-lui la un moment dat. Autograful de posesie rele-vã lecturile, nivelul de erudiþie al autorului; auto-graful colectat aratã nivelul de stimã, de putere,la care se aflã în evaluãrile olografice ale breslei.

“Despre valoarea autografelor mi-a relatat încâteva rânduri ºi Veturia Goga la Ciucea - po-vesteºte Al. Raicu în volumul intitulat chiarAutografe - arãtându-mi, cu justificatã mândrie,volume ale marelui poet, cu dedicaþii, ce e dreptcâteodatã doar omagiale, nu numai din parteaunor scriitori, ci ºi din partea unora din þãrile peunde umblase...”

Autografele ºi dedicaþiile sunt scrise subdiferite forme, în funcþie de inspiraþia autorului:în versuri, în prozã, combinate sau, pur ºi sim-plu, sub formã de semnãturã. Dar, aproape întot-deauna este menþionat locul ºi este specificatãdata. Tot ªerban Cioculescu povesteºte cum “celmai exuberant dintre cei care acordau autografeera, fãrã îndoialã, Ionel Teodoreanu. Lui îi fãceaplãcere, realmente, sã improvizeze cele mai fan-teziste dedicaþii. “

Încã din copilãrie adoram sã “adun” auto-grafe de la “vedete”: scriitori, actori sau cântã-reþi. Nu cunoºteam “valoarea” unui autograf, darfaptul cã pentru o clipã acea personalitate mi seadresa doar mie, vorbea doar cu mine, îmi ofereaun sentiment de satisfacþie deplinã.

Când o personalitate, “un idol”, are o pre-zentare, este momentul de care îþi aminteºti oride câte ori priveºti autograful. ªi te încearcã unsentiment de realã fericire doar la gândul cã airespirat aerul din aceeaºi încãpere cu acesta, cãºi-a rãpit câteva clipe ca sã facã ceva numaipentru tine.

La deschiderea unei cãrþi cu autograf tenãpãdesc amintirile momentului în care ai“rãpit” acel autograf. Vizualizezi lansarea, îþireaminteºti oamenii prezenþi ºi comentariile laadresa cãrþii ºi autorului. Apoi revezi momentulîn care ai întins autorului volumul ºi ai cerut unautograf, ºi aþi schimbat câteva cuvinte, ºi aþischimbat câteva priviri. E momentul de care îþivei aminti întotdeauna!

GABRIELA ªERBAN, director

ZZEESSTTRREEAA DDEE AAUURR AA BB IIBBLL IIOOTTEECCII II““TTAATTAA OOAANNCCEEAA”” DD IINN BBOOCCªªAA

Cãrþi bibliofile, autografe, dedicaþii, însemnãri olografe...

Pãrintele spiritual al Bocºei: Tata Oancea


Spui chemarea oþelului ca ºi cum ai spunechemarea pãdurii, chemarea ºantierelor, chema-rea pãmântului... Adicã ºi mai simplu: chemareamuncii.

Este, aºadar, cât se poate de firesc ca la Re-ºiþa, în Combinatul Siderurgic, toate drumurile sãducã la Oþelãrie. Mulþi, foarte mulþi oaspeþi veniþidin afarã o cautã pentru peisajul mirific, pentruspectaculosul atmosferei; cei dinãuntru, întotdeau-na interesaþi de rezultatele la zi, de calitatea oþelu-lui. De fapt, în combinat, oþelul e personajul numã-rul 1, e un fel de fiinþã vie a cãrei genezã este ve-gheatã zi ºi noapte, aproape ritualic, cu simþuriletoate, dar ºi cu cea mai înaltã profesionalitate.

Îmi aduc bine aminte cã un veteran al cuptoa-relor îmi mãrturisea cu ani în urmã cã „cine nu areurme de foc pe mâini acela nu e oþelar”. Mai târziu,dupã ce eu însumi am muncit printre ei, mi-am datseama cã fraza aceea conþinea un mare adevãr. Da,oþelul nu iartã pe nimeni, oþelul de calitate nuadmite compromisul, viaþa lui cere viaþã, bãrbãþie,înþelepciune, sudoare, spirit de sacrificiu.

Dragostea pentru oþel, ca orice mare dragos-te, se înfiripã imperceptibil la început, mai apoi,dacã îi eºti pe potrivã, devine chemare pãtimaºã,acaparatoare flacãrã nestinsã, ardere de tot.Devine destin statornic, modelator, mod exemplarde a exista.

Furnalul, Oþelãria, Laminoarele... – spaþiiîncrâncenate ale muncii ºi omeniei, ale neliniºtiicreatoare, unde gestul omului risipit printre focuriîºi are sunetul distinct, se aureoleazã de cosmicearmonii ºi dobândeºte semnificaþia duratei.

NICOLAE IRIMIA

(„Permanenþe reºiþene” – caiet program –12.X.1987)

Nota redacþiei: („Chemarea BLESTEMULUI”)Acum, ce chemãm, Nicolae Irimia?! Praful de pe

tobã! Fumul furnalelor nu mai existã, cum nu maiexistã nici „Casa Muncitoreascã” – SimbolulMuncitorilor reºiþeni. Sã-i mulþumim (sic) luiPetre Roman ºi lui Ion Iliescu...

Chemarea oþeluluiChemarea oþelului

NOSTALGICULSPECTACOL

Dragostea e fruct opritDin pomul de arhangheli pãzitOferindu-ºi partea cãrnoasãFace delirul poftelor la masaGreºealã repetabilã, o slãbiciune,

un joc anume,Pãcatul însã nu-l spalã tot detergentul

din lumeCrede, e cea mai bunã metodãSã câºtigi totul Iarã sa dai o monedãAlbina ameþitã se rãtãceºte din zoriNectarul nu poate fi cules deodatã din trei floriBing-bangul bate ora exactã

în Anglia-saxonãNu cere clipei tribut ºi dragostei filodormãDelirul vestimentar de multe ori ne-nºalãIar viaþa-i incertã, hâdã ºi goalãCãci timpul se scurge biciuit ca malul de valÎn mijlocul paietelor ºi a mãºtilor de carnavalNu mai avem casã cu podea de þarinãBucata de pâine o luãm cu salarul pe-o lunãTrãim înnebuniþi sperând la o viaþã de visDansând cadrilul la ultimul bal din ParisNostalgicul spectacol al viitorului de cearã

Se joacã la Open Air Theater - pentru a zecea oarã!

LEGÃMÂNTMi-aruncã vara colbul drept în faþã de-aici din drumul de câmpie din câþi sunt vii - existã o viaþã ce vine din þãrâna încã vie.

În þarinã ne zac strãmoºii ºi seva urcã-n spic ºi ne rãsfaþã îndemn spre zori ne cântã azi cocoºii ºi ne cheamã spre o nouã viaþã.

Nepieritor ni-e graiul din vecie ce moºtenire îl avem de la strãbuni un imn se-nalþã în cântecul de ciocârlie ºi-n sufletul statornic de români.

Din umbra anilor vin semne sfinte de frunþi înalte de eroi

ard lumânãri pe vechile morminte ºi clocoteºte sângele în vene noi.

Din toate am luat câte-o durere ºi facem trainic legãmânt tu þarinã ne dai putere sã înflorim acest pãmânt.

CÂNTEC TRANSFORMATVuieºte pãdurea sub clar de lunã ªi plâng pâraiele cu lacrimi albastre În noaptea-n care agãþat de aºtri Zac speriate speranþele noastre

ªi vin spre ieslea-mbelºugatã cerbii Visând la viitorul cel bogat Se simte gustul sãnãtos al ierbii Ninsorile de sânge în cântec transformat

Ne amintim de cei paginiDe morþii cei lãsaþi la vatrãTristeþea curcubeului strãbunÎl regãsim în nopþile cu fulgi de vatã

Miroase a pârjol de grâne coapteSavanþii se întorc din poli vorbind în ºoapteSperând cã pentru fiecare muritorVa curge numai miere ºi numai lapte!

RREEMMEEMMBBEERR

Poezii de PetruPoezii de PetruIONICÃIONICÃ

Sub acest generic a avut locSimpozionul – Ediþia a XV-a, în Timiºoara,la Universitatea “Ioan Slavici”, la data de 6mai a.c. Manifestarea a fost organizatã de„Consiliul Judeþean Timiº, Societatea

literar-artisticã „Tibiscus” din Uzdin(Serbia), Fundaþia „Ioan Slavici”, Asociaþianaþionalã „Cultul eroilor” ºi Societatea„Patrimoniu” din Timiºoara.

În cadrul acestui simpozion invitatul

Nicolae Danciu Petniceanu a prezentatcomunicarea: „Traian Topliceanu –istoric al culturii bãnãþene”, comunica-rea captând atenþia unui public numeros ºititrat. (REDACÞIA)


În registrul numãrul 12 al Parohiei Pârvova(Caraº-Severin), în „Protocolul circumscrip-þiunii” (1880-1957), fila 80, figureazã TraianTopliceanu nãscut la 29 august 1904, dinpãrinþii Constantin ºi Maria Topliceanu (nãscutãPaidola), „economi”, cu ºtiinþã de carte, adicãþãrani cu oareºicare stare materialã.

Din investigaþiile literare întreprinse înrândul rudelor (Constantin Topliceanu, nepot defrate, Pârvova 163) ºi cadrelor didactice, de ieriºi de azi, de la liceul „Traian Doda” dinCaransebeº, capitala spiritualã a Banatului deodinioarã, au rezultat date ºi aspecte de interesprivind viaþa ºi activitatea grãnicerului TraianTopliceanu.

Copilul Traian urmeazã clasele primare însatul natal, sat românesc în Poarta Almajului,încãtuºat de dealuri stâncoase ce amintesc de-o cetate patriarhalã, una cu datini ºi obiceiuristrãvechi conservate în timp în ciuda atâtorvicisitudini.

În continuare, Traian Topliceanu se înscriela liceul „Traian Doda”, lãcaº de luminã, cuilustre nume intrate de acum în Pantheonulspiritualitãþii bãnãþene: profesorii Matei Armaº ºiNicolae Domãºneanu, mai apoi tinerii lorconfraþi: Ciric Romulus ºi Bujor Armanca ºi nuîn cele de pe urmã persoana investigatã:TRAIAN TOPLICEANU.

Dupã liceu, Traian Topliceanu ajungestudent la Universitatea din Bucureºti,Facultatea de Litere ºi Filozofie, pe care oabsolvã în chip strãlucit, în anul universitar1926/1927. În toamna anului ºcolar 1927/1928figureazã profesor de limba ºi literatura românãla „Traian Doda”.

În anul 1928, se cãsãtoreºte cu Ileana Re-pede, fiica mai mare a notarului public Repededin Caransebeº, cu care va avea unica fiicã,Doralina, viitor medic în oraºul de pe Someº.

Apreciat pentru capacitatea ºi aptitudinilesale profesionale, este solicitat profesor deromânã în metropola Banatului, la ªcoalaNormalã ºi Liceul Loga. În paralel, se afirmãîntr-o serie de activitãþi obºteºti ºi ºtiinþifice:secretar al Institutului Social Banat - Criºana(1933), secretar general al Astrei timiºorene(1937-1940), redactor la revista „Luceafãrul” ºicolaborator la „Analele Banatului”, coordonatede cãrturarul loachim Miloia.

O scurtã vreme Traian Topliceanu a fostdirector al liceului german din Timiºoara, iarîntre anii 1944-1947 a fost inspector general înMinisterul învãþãmântului. În 1947 revineprofesor de românã la Liceul „Traian Doda” dinCaransebeº.

Vreme de un deceniu, profesorul Traian

Topliceanu a fost idolul liceenilor caranse-beºeni. Profesoara Ileana Barbu, eleva de altã

datã se confeseazã: „în pauze, unii dintre noi neîncumetam sã-i cerem informaþii despre scriitoripe care programa nu-i indusese în paginile ei.Prima datã a fost mirat de întrebãrile ºi dorinþelenoastre. Pauza, însã, era prea scurtã pentru ane satisface pe deplin curiozitatea ºi interesul,dar impulsul dat de domnul profesor Topliceanua avut consecinþe în timp” (Vezi „Anuarul XII alLiceului Teoretic „Traian Doda”, anii 1943-1973,paginile 23-24, Caransebeº, 1995).

Profesorul Traian Topliceanu a avut oînrâurire beneficã asupra formaþiei viitorilorintelectuali: Sorin Titel, prozator, Nicolae Pârvu,ziarist, crainic la radio Timiºoara, Trandafir Co-cârlã, om de ºtiinþã ºi politolog, inginer Simion

Boarnã, primarul Orºovei, Octavian Buracu, omde ºtiinþã ºi politician în Cluj, Petru Codilã,eminent dascãl cãrãºan, precum ºi asuprapetnicenilor: Pavel Ciobanu, folclorist, doctorToma Armaº ºi inginer agronom PetruGhimboaºã.

În anul 1957, profesorul Traian Topliceanuse transferã la Cluj, unde Doralina îºi avea soþulºi cei doi copii, la Filiala Academiei Române,

compartimentul lingvistic în calitate decercetãtor, în anul 1958 decedeazã, tumoare pecreier. Învãluit de boalã, dar încã lucid de stareaîn care se afla, a trimis o scrisoare profesoruluiBujor Jumanca din Caransebeº, în care sedestãinuia: „Am pierdut ce am avut cel mai depreþ: GRAIUL!”

Profesorul Traian Topliceanu, cãrturar fin ºierudit, figurã enciclopedicã a spiritualitãþiibãnãþene, este apreciat ca fiind unul dintre ceimai însemnaþi istoriografi literari ai Banatului,alãturi de contemporanii sãi: loachim Miloia,Aurel Peteanu, Ion Stoia-Udrea, Aurel Cosma-junior, I. D. Suciu ºi I. B, Mureºanu.

Opera sa însumeazã studii de specialitate,eseuri, însemnãri ºi recenzii, cronici ºi articolesocial-politice. Pentru studiile sale de istoriogra-fie literarã, Traian Topliceanu ºi-a ales subiec-tele dupã anumite criterii obiective, el a urmãritîn traiectoria vieþii ºi activitãþii ilustrelor persona-litãþi cercetate, ineditul, primatul ºi contribuþiainsolitã adusã la propãºirea culturii româneºti,amplificarea prin creaþia lor a miºcãrii culturalede emancipare a românilor de pretutindeni, cuprecãdere din Transilvania ºi Banat.

În cele ce urmeazã, prezentãm, în chip deomagiu, opera profesorului Traian Topliceanu,operã viabilã, instructiv-educativã, cu deschideriprezente ºi viitoare.

1. „Dimitrie Þichindeal”, Editura „TipografiaRomâneascã”, Timiºoara f.a.

2. „Dr. Atanasie Marinescu”, revista „AnaleleBanatului”, Anul III, nr.3 (iulie-septembrie 1930).

3. „Ion Popovici Bãnãþanu”, „Tipografia Die-cezanã”, Caransebeº, 1930.

4. „Paul lorogovici”, Revista „Analele Bana-tului”, Anul IV, septembrie-decembrie 1931.

5. „Damaschin Bojincã”, Editura ASTRA,Oraviþa, anul 1933.

6. „Victor Vlad Delamarina”, revista „Lucea-fãrul”, Anul I, nr-l, 1935.

7. „Eftimie Murgu, Ediura Asociaþia Grãni-cerilor „Traian Doda”, Timiºoara, 1938.

8. „Eftimie Murgu ºi tulburãrile revoluþionaredin Þara Româneascã”, Revista Institutului So-cial Banat-Criºana, Anul II (1933 – 1934), 6 – 9,pag. 79-83.

9. „Românii ºi minoritarii în Judeþul Timiº-Torontal”, Timiºoara, Editura Institutului de ArteGrafice „Atheneu”, anul 1934.

10. „Rolul social al Preparandei din Arad,1812", Rev. Institutului Social Banat-Criºana,Anul I (1933), 1, paginile 5 – 9.

11. „Sinteza problemelor culturale” (studii),Rev. Inst. Social Banat-Criºana, anul XIV(1946), ianuarie-iulie, pag. 3-40.

N.D. PETNICEANU

„OAMENI DE SEAMÃ AI BANATULUI”

Traian Topliceanu Traian Topliceanu (1904 – 1958)(1904 – 1958)


Profesorul Dr. Aurel E. Peteanu, dinLugoj, cãtre Grigore Popiþi din Timiºoara,directorul Arhivelor de Stat

(Text scris mãrunt, îngrijit, pe o cartede vizitã)

„Prof. Dr. Aurel E. Peteanu recomandãfoarte cãlduros în atenþia binevoitoare a d-lui Popiþi din Timiºoara pe prietenulConstantin Târziu, profesor din Lugoj, caresolicitã sã fie numit în postul de referenttehnic la Arhivele Statului din Timiºoara.Informaþii detaliate va da dânsul, cu ocaziaprezentãrii acestui bileþel.

Fiindu-mi elev ºi colaborator, caprofesor de liceu în Lugoj, am avutposibilitatea sã-l cunosc bine, ca ºi un om

integru, cu frumoase pregãtiri ºi aptitudini,ferm, cumpãnit ºi mãsurat în toate cu olinie de conduitã bine precizatã. Am fermaconvingere cã va fi foarte valoroasãachiziþia pentru importanta instituþie.”

Semnat: DR. PETEANU, Lugoj, Str. C. Dobrogeanu-Gherea Nr. 6

Pentru conformitate: N.D.P.

CCooll þþ sseenniinn OLEACÃ DE ISTORIE LITERARÃ BÃNÃÞEANÃ

Un simpozion ineditla Mehadia

Redacþia „Vestea” a propus ºiExecutivul cu Consiliul Local au aprobatca pe 20 Iulie 2011, de Sfântul Ilie, laMehadia sã aibã loc Simpozionul„FAMILIA – FACTOR ACTIV ÎNPROPÃªIREA ECONOMICÃ SOCIALÃºI CULTURALÃ A MEHADIEI”. Vorsusþine comunicãri:

1. Gruia Cingiþã: „Familia prof. univ. dr.Belba”;

2. Pavel Panduru: „Familia Dr. VirgilNemoianu”;

3. M. Feneºan: „Familia bancherPopescu”;

4. Miruna ªchiopu: „Familia înv.Bãcilã”;

5. Ion Ionescu-Bloju: „Familia Cãpuºã”;6. Iulian Lalescu: „Familia Dr. Lalescu”;7. Preot Gabriel: „Familia preot

Urechiatu”;8. C. Vlaicu: „Familia Marghetici”9. Florin Domilescu: „Familia Achimes-

cu”;10. N.D. Petniceanu: „Familia Dop”

Moderator: N.D. PETNICEANU.

În partea a II-a va fi sãrbãtoritN.D.P., la 75 de ani. Vor fi invitaþi scrii-tori ºi ziariºti sã vorbeascã despre o-pera redactorului-ºef al „Vestei”: IgneaLoga, Victor Georoceanu, Ion Brânzei,Nicolae Irimia, Ionel Bota, Gh. Jurma, Ti-beriu Popovici, Gabriela ªerban, CameliaTamaº, J.C. Juan, Pavel Panduru,Nicolae Andrei, Gh. Rancu, C. ºi D.Giurginca, Vasile Barbu, Ionel Stoiþ ºiNiculina Ursulescu.

Moderator: prof. GRUIA CINGHIÞÃ

2010: UzdinNicolae Danciu Petniceanu (Mehadia)Premiul este acordat de cãtre: S.L.A. „Tibiscus”(Uzdin” ºi Biroul de informare ºi documentare al„Zilelor Presei din Banat” (Uzdin)

Societatea Literar-Artisticã „Tibiscus” str. T. Vladimirescu nr. 178 b26216 Uzdin (Voivodina, Serbia)Nr. 17Data: 5 aprilie 2011

Domnului Nicolae Danciu Petniceanu

HHOOTTÃÃRRÂÂRREE

Privind laureaþii ediþiei a XVIII-aa Festivalului internaþional depoezie „Drumuri de spice” care vaavea loc la Uzdin în perioda 29 – 30iulie 2011.

1. Marele premiu pentru poezie„Sfântu Gheorghe” – DumitruFarcaº (Cluj Napoca, România)

2. Premiul pentru merite cultu-rale „Gheorghe Bulic” – FlorianCopcea (Drobeta Turnu Severin)

3. Premiul „Tibiscus” – Petruªoºdeanu (Uzdin) ºi Traian Galetaru(Comloºu Mare)

4. Premiul „Casaromâneascã” – DoruDinu Glãvan (Reºiþa),Gheorghe Rancu –ªopotul Vechi) ºi PavelP. Filip (Torac)

5. Premiul intercul-tural „Podul lui Traian”– Nicolae Danciu Pet-niceanu (Mehadia) ºiIonel Stoiþ (Novi Sad)

6. Premiul pentrupoezie „Pelerin pemeridiane româneºti”– Valeriu Grosu (Uz-din), Tiberiu Popovici(Bocºa), Gelu Câm-peanu (Sinteºti) ºi Ar-cadie Chirºbaum (Fã-get)

Cu stimã.Vã rugãm confir-

maþi participarea.Preºedinte:

VASILE BARBU

Prof. dr. A.E. Peteanu


Cândva, cu ani în urmã, pe harta spiritualãa Caraºului erau pomenite trei Bocºe ºi trei gãri:Bocºa Vasiova, Bocºa Românã ºi Bocºa Mon-tanã, astãzi, în Veacul al XI-lea, se vorbeºtedoar de-o singurã BOCªA! Una care se identifi-cã indiscutabil cu personajul pitoresc, TATAOANCEA, omul policultural care fãcuse rãzboiulînsoþit de nevastã, o droaie de copii ºi de-ogâscã, devenitã celebrã!

Biblioteca „Tata Oancea” din Bocºa la rân-dul ei se identificã graþie manifestãrilor culturaleiniþiate livresc ºi organizate cu generozitateolimpianã de un nume devenit pe parcursul ani-lor instituþie în agorã, e vorba de Gabriela ªer-ban, care, dupã opinia mea, ºi dupã cele ºtiuteºi vãzute, a crescut, la propriu, printre rafturilede cãrþi, împrietenindu-se cu voievozii slovei ro-mâneºti, cu Mihai Eminescu, Ion Creangã,Alecsandri, Slavici, Caragiale, ca sã enumãrcâteva condeie din garda veche, apoi s-a înruditspiritual cu contemporanii: Nichita Stãnescu,Marin Sorescu, Ion Alexandru, Damian Ureche,Titus Suciu, Carmazan, Nicoleta Sârbu, TitusSergiu Criºciu, Liubiþa Raichici, Tavi Doclin,Mariana Sperlea, Camelia Tamaº ºi, poate, dece nu?! cu N.D.P., ea, Gabriela ªerban, ale-gându-ºi naº spiritual pe Gheorghe Jurma, tipulcãrturarului complet (...).

Una din multele acþiuni culturale iniþiate dedoamna director Gabriela ªerban, sub egidaBibliotecii „Tata Oancea”, din Bocºa, fusese ceadin data de 15 aprilie 2011, despre care voi

vorbi în cele ce urmeazã. Invitaþia lansatã dinvreme, cuprindea urmãtoarele repere culturale:

1. Mihail Gaºpar, 130 de ani de la naºtere.Prezentarea catalogului Mihail Gaºpar ºiNicolae Iorga, în fondul de documentare alBibliotecii „Tata Oancea” din Bocºa.

2. Simpozionul „Sã ne cunoaºtem scriitorii”– N.D. Petniceanu, 75 ani.

3. Dezvelirea plãcii omagiale MIHAILGAªPAR, în Bocºa, Str. Mihail Gaºpar nr. 15.

Sala Primãriei din Bocºa, una somptuoasã,ornatã ºi ospitalierã, în chip de careu, arhiplinã,cu invitaþi ºi invitate iubitoare de acte culturale,în mare parte oameni în etate, cu prea puþinitineri ºi tinere, cu „latura prezidenþialã” patrona-tã de o amfitrioanã în þinutã de galã, având alã-turi factorii decizionali culturali – tinerele ºi fru-moasele Liubiþa Raichici (directorul Direcþiei deCulturã) ºi Clara Maria Constantin (directorulBibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici”), apoi bãr-

baþii de „încredere” Gheorghe Jurma – eruditulcãrturar cãrãºean ºi Iosif Erwin Tigla – respon-sabil cu cultura germanã în Caraº-Severin, ºiîntre ei „sã ne cunoaºtem scriitorii”, de data astaNicolae Danciu Petniceanu, venit taman de laMehadia, însoþit de doi amici intelectuali de va-zã: profesorul de liceul Gruia Cinghiþã ºi ingine-rul Vasile Muicã, acesta din urmã având ºi girulprimarului Iancu Panduru, reþinut de urmelepârjolului, ce avusese loc cu puþin în urmã, pemeleagurile Mehadiei.

Despre preotul (protã) ºi scriitorul MihailGaºpar, originar din Gãtaia, stabilit misionar înBocºa, au susþinut adevãrate dizertaþii exhaus-tive Gabriela ªerban ºi Gheorghe Jurma, dizer-taþiile lor fiind atestate de expozeele docte alefrumoaselor doamne Liubiþa Raichici ºi ClaraMaria Constantin, tot aºa au expus gânduriculturale câþiva preoþi prezenþi în salã, cu tri-miteri la Gãtaia, Bocºa ºi la „Fata VorniculuiOanã”, una din lucrãrile de referinþã ale scriito-rului Mihail Gaºpar.

Cu viu interes au fost ascultate intervenþiilefãcute de cãtre folcloristul profesor doctor Con-stantin Tufan Stan, originar din Bocºa, stabilit înLugoj, cu privire la persoana veneratã, apoi vor-bitorii au etalat în cuvântul lor relaþia care aexistat între popa Gaºpar ºi Nicolae Iorga, exis-tând în acest sens, spunea doamna directorGabriela ªerban, un fond documentar substan-þial pe relaþia Gaºpar-Iorga în Biblioteca „TataOancea”, un fond ce meritã cercetat de cãtreistorici ºi literaþi.

* **

A urmat pe „tapet” cazul aniversar NicolaeDanciu Petniceanu, la 75 ani, serbarea fiindiniþiativa exclusivã a doamnei director Gabrielaªerban, iniþiativã de invidiat, care lipseºte cudesãvârºire din agenda de lucru a unor

biblioteci de renume din Banat ºi nu numai dinBanat.

Prezentarea, în ideea de numãr de cãrþi,semnate de NDP, a fost fãcutã de Gabriela ªer-ban, care a vorbit apoi despre de revistelefondate de cãtre sãrbãtorit („Anotimpuriliterare”, „Vrerea”, „Eminescu” ºi „Vestea”), aevocat multiple simpozioane organizate pe razacomunei Mehadia, la care a participat, faptulcã NDP în acþiunile sale a fost sprijinit de unprimar de excepþie, de primarul IancuPanduru, încheind cu editarea monografieirevistei „Eminescu”, un top stufos (peste700 pagini A4) ºi cu sute de ilustrate, uneleinedite, ori puþin cunoscute despre Eminescu.

Despre Nicolae Danciu Petniceanu au luatcuvântul ºi au vorbit:

- PAVEL PANDURU (profesor de liceu înPrigor): „NDP este un voievod al scrisului bãnã-þean, un creator de spaþiul literar, acea Vale aSfârdinului, intratã de acum în literaturã. El ascris trei cãrþi de folclor, cu subiecte din ValeaAlmãjului, în care se reþin fapte culturale ºioameni ai locului cu datini, port ºi obiceiuri”.

- GRUIA CINGHIÞÃ (profesor la liceul dinMehadia): „Nicolae Danciu Petniceanu a revigo-rat viaþa culturalã de la Mehadia prin plãcile co-memorative montate ºi dezvelite unor persona-litãþi (Ion Grigore, Ion Flirian Panduru, CoriolanBuracu, Ion Bãcilã, Nicolae Mãrgeanu, gazetei

„Grãnicerul”, Ion Corneanu etc.), prin cele 7 – 8simpozioane realizate în cei 7 – 8 ani de cânds-a stabilit la Mehadia, precum SimpozioaneleCetãþii, ale datinilor ºi obiceiurilor, celeînchinate Poetului Naþional etc. Desigur,iniþiativele sale au gãsit ecoul necesar ºi promptîn agenda de lucru a unui primar activ, destoinicºi concret: IANCU PANDURU”.

- GHEORGHE RANCU (profesor, din ªo-potul Vechi, directorul publicaþiei „Almãjul”):„Am colaborat cu NDP la revista „Vrerea”, o pu-blicaþie de referinþã în revuistica româneascã,dupã opinia mea, NDP este un condei valoros alBanatului ºi nu numai, autor al multor cãrþi,unele premiate, dar cu toate acestea primireasa în Uniunea Scriitorilor a fost amânatã în2006, pentru faptul cã ºi-a permis sã aperecu „uneltele sale” memoria poetului

Biblioteca „Tata Oancea” în sãrbãtoare!

Primãria Bocºa

Vorbeºte director LIUBIÞA RAICHICI

Directoarea Gabriela ªerban deschidelucrãrile Simpozionului

Vorbeºte ing. VICTOR CREANGÃ, fostuldirector al uzinelor din Bocºa ºi primardupã decembrie 1989. În preajma sa,

doamna Gaby ªerban


Eminescu, un Eminescu denigrat de ZiguOrnea ºi alþii în revista „Dilema” de laBucureºti.

Îi doresc sãnãtate ºi putere de muncã, NDPare încã multe de spus în literatura bãnãþeanã”.

- TIBERIU POPOVICI (publicist, poet, lau-reat al Festivalului „Drumuri de spice” din Uzdin– Serbia): „Pentru mine, care-l cunosc de mulþiani, de când colaboram la „Vrerea”, NicolaeDanciu Petniceanu este un voievod al condeiu-lui, scrierile sale au personalitate, fie în publicis-ticã, fie în proza propriu-zisã. NDP este el, cuatmosfera creatã uºor acidulatã ºi satiricã.Scriitura sa în general are tentã civicã,mobilizatoare împotriva rãului social, alurâtului, ºi din nefericire aceste tare existãdin abundenþã în societatea româneascã. Lamulþi ani, NDP!”

- VASILE BARBU (preºedintele Societãþii„Tibiscus” din Uzdin, poet, director de publica-þie, membru al Uniunii Scriitorilor): „Pe NicolaeDanciu Petniceanu îl cunosc din vara lui 1991,graþie regretaþilor Popi Gligor ºi Gheorghe Lifa,personalitãþi culturale din Voivodina – Jugos-lavia, ne-am înfrãþit Societãþile ºi împreunã ameditat „Almanahul FRÃÞIA” – un monument deculturã al românilor din Banatul istoric, douãvolume, apoi am participat de-o parte ºi de alta,la manifestãri culturale comune, la concursuriliterare, soldate cu premii pentru scriitorii dinVoivodina – V. Barbu, Ion Baba, Gh. Lifa, IonelStoiþ ºi alþii – actele noastre culturale au contri-

buit la o mai bunã cunoaºtere spiritualã a româ-nilor din cele douã Banaturi – românesc ºisârbesc.

N.D. Petniceanu a sprijinit activitatea So-cietãþii „Tibiscus” din Uzdin. La rândul ei, con-ducerea Societãþii i-a acordat premii în diplomeºi tablouri ale pictoriþelor din Uzdin. (ªi de dataaceasta V. Barbu oferã o diplomã de fidelitate).

În ultima vreme am fost la Mehadia, undeam întâlnit un alt NDP, parcã mai tânãr, parcãcu mai multã ardoare ºi pasiune pentru culturã,pentru o relaþie superioarã cu noi, cu cei de la„Tibiscus”. Desigur, NDP a primit ceva dinvigoarea, din tinereþea ºi voiciunea unuiprimar tânãr, cu care activeazã, a primaruluiIANCU PANDURU. Le doresc amânduroratinereþe veºnicã ºi succese în folosul naþieiromâne”.

- Inginerul VICTOR CREANGÃ (fost primaral Bocºei: „Mã bucur cã am fost coleg deliceu cu NDP. ªcoala de la Reºiþa a dat

valori. Dovadã e NDP.”- GHEORGHE JURMA (ziarist, prozator,

editor, critic literar): „În parte confirm cele spuseaici din partea vorbitorilor despre Nicolae Dan-ciu Petniceanu. Dar adaug cã NDP are ºi unelelacune în scrisul sãu, mã refer prioritar la gazeta„Vestea”, unde am întâlnit pãreri contradictorii,

pe o paginã era un fel de-a se scrie ºi spune, înaltã paginã, pe la mijlocul revistei, am lecturat a-ceeaºi idee tratatã altfel, în chip contradictoriu.Deci, despre acelaºi subiect, inserþii diferite.Este un aspect, al doilea aspect este acela încazul lui Paul Iorgovici, i s-a oferit ºansa, în chipoficial, de fostul director al Bibliotecii „Paul Ior-govici”, cunoscutul poet Nicolae Sârbu, de ascrie o carte despre Paul Iorgovici, ca în final sãse ajungã, în presã, la ocãri, unul cu celãlalt. Mise pare anormal. NDP trebuia sã treacã cu ve-derea, sã fie elastic... În rest sã auzim debine...”

Doamna Gabriela ªerban a dat cuvântulsãrbãtoritului.

Nicolae Danciu Petniceanu a spus, printrealtele: „Mulþumesc doamnei director Gabrielaªerban pentru invitaþie ºi pentru aceastã ser-bare cu fast. Mulþumesc celor prezenþi pentruparticipare, pentru timpul sacrificat venind aici,având fiecare ºi alþi timpi mult mai importanþi ºimult mai interesaþi. Mulþumesc tuturor celorcare au vorbit în plen despre scrisul meu. nudoresc sã mã scuz cu ceva, cine se scuzã, seacuzã, este o sintagmã pãtrunsã în rândul vor-belor de duh. Totuºi, fãrã a mã scuza, doresc sãexplic unele întâmplãri mai puþin plãcute dinviaþa mea de scriitor, nu am fost primit în tagmaUniunii Scriitorilor, deºi am scris 28 cãrþi, baºcavreo patru cu autori colectiv, pe considerentulcã am apãrat memoria poetului MihaiEminescu, am dat o replicã durã în „Vrerea”,din 2000, una lui Zigu Ornea, liderul spiritualal evreimii din România, care a orchestratbatjocura ºi denigrarea grosolanã aEminescului în „Dilema” lui Andrei Pleºu(etnie romã), din februarie – martie 1998. Mãonoreazã motivaþia refuzului. Se demon-streazã o datã în plus cã în România post-decembristã cultura nu este condusã deromâni ci de cãpuºele alogene.

Cu privire la cele zise de reputatul om deculturã Gh. Jurma (un depozitar de acte cultu-rale), arãt celor care nu ºtiu despre ce estevorba cã am prezentat lui Nicolae Sârbu unmanuscris vãzut ºi revãzut de prof. univ. dr.Criºu Dascãlu (specialist în „Paul Iorgovici”),

aºadar, cu apostila domnului Dascãlu, „bun detipar”. Nicolae Sârbu nu a fost de acord ºi fãrãºtirea mea a „mãcelãrit” manuscrisul, introdu-când chiar ºi unele materiale în plus, contra-dictorii cu profilul filozofic ºi lingvistic al lui PaulIorgovici ºi cu greºeli de fond ºi de ortografie. ªiatunci trebuia sã înghit, sã tac din gurã? Dacãlui Jurma i s-ar fi întâmplat o situaþie similarã arfi tãcut din plisc?! Mã îndoiesc. Motivaþiasubiectivã a lui Sârbu a fost aceea cã lucrareai-a fost dedicatã lui Petru Oallde, un rival al sãu.Apoi Criºu Dascãlu, realizator al DicþionaruluiGeneral al Scriitorilor sub egida AcademieiRomâne, deºi rugat de Sârbu, refuzase sã scrieceva mai mult ºi cu fotografie despre poetulNicolae Sârbu. ªi cam atât. Încã o datã,mulþumesc tuturor vorbitorilor.

În final a sosit, dintr-o ºedinþã, a sosit anu-me domnul primar al oraºului Bocºa, domnulPascu, care a salutat serbarea lui Nicolae Dan-ciu Petniceanu, ocazie cu care i-a oferit sãrbãto-ritului o diplomã, ce se publicã în acest numãr.

La rândul sãu, NDP a oferit participanþilorultimele sale cãrþi editate ºi exemplare dingazeta „Vestea”.

A urmat dezvelirea ºi sfinþirea plãciicomemorative MIHAIL GAªPAR, dupã care aurmat în finalul festivalului o masã festivã,organizatã la un local de cinci stele în umbraunei pãduri de conifere bocºene, unde s-a servitde la ciorbã la... cupele de îngheþatã à laGabriela de Boºa.

Atunci, în 15 aprilie 2011, când fusese ve-nerat la 75 de ani Nicolae Danciu Petniceanu,scribul de Banat, cum lui îi place sã i se zicã, seîntâmplase un fapt acultural. Doamna Gabrielaªerban i-a dat cuvântul sãrbãtoritului sã vor-beascã ºi el a debutat discursul sãu spunând:„În materialele primite de la Biblioteca „TataOancea” s-au fãcut trimiteri la relaþia MihailGaºpar, scriitor ºi prota în Bocºa, cu poetulOctavan Goga, cei doi scriitori eraucunoºtinþe apropiate. N.D.P. a evidenþiataceastã ipostazã ºi, fapt inexplicabil,scriitorul Gheorghe Jurma a explodat într-un râs homeric!!! Asistenþa a rãmas dezo-rientatã, iar NDP blocat cã maestrul Jurma,depozitar de informaþii culturale, are lipsã ofiºã OCTAVIAN GOGA, nãscut la 1 aprilie1881, în acelaºi an cu Mihail Gaºpar, nãscutîn decembrie. Oare, care sãrbãtoare era maiapropiatã de adevãr, în 15 aprilie 2011?!

ªT. MÃGRIN


Vorbeºte director Clara MARIACONSTANTIN

Vorbeºte poetul Vasile Barbu din Uzdin.În prim plan prof. GRUIA CINGHIÞÃ

Vorbeºte prof. PAVEL PANDURU



Atunci, la 15 aprilie 2011, în Sala

Primãriei din Bocºa, dupã rostirea

cuvântului sãu, domnul Gheorghe

Jurma, reputat cãrturar cãrãºean, i-a

dãruit lui N.D.P. douã cãrþi cu autograf:

a. „Nicolae Iorga ºi Banatul”,

Editura Tim („Timpul”), Reºiþa, 2010 ºi

b. „Istorie ºi culturã”, aceeaºi

editurã ºi acelaºi an.

*Prima carte (75 pagini) re-

prezintã prioritar un omagiu a-

dus celei mai luminate minþi ro-

mâneºti din Veacul al XX-lea, sa-

vantului european ºi profesorului

universitar Nicolae Iorga, de la a

cãrui moarte (asasinare) s-au

împlinit ºapte decenii.

La rândul sãu, cãrturarul

cãrãºean, cu sorginte în Timiº,

reprezintã tipul învãþatului

model, complet, cunoscãtor prin

excelenþã al valorilor spirituale

româneºti naþionale, pe care ori

de câte ori a avut ocazia (ºi

posibilitatea pecuniarã) le-a

elogiat prin editarea de cãrþi ºi

reviste, reþinem în mod special

cele înfãptuite întru venerarea

Poetului Naþional. Subliniez pa-

siunea ºi patima lui Gheorghe Jurma în

ceea ce priveºte valorile naþionale ºi pe

lângã ele, valorile Banatului, o face

profesional ºi operativ, cum nu o fac

alþii, deºi nu ducem lipsã de editori,

criticii literari ºi, dacã vreþi, de cadre

universitare calificate, dar fãrã

dragoste ºi preþuire a acestor valori

(în context cu aceastã idee, învãþatul

german Nietzsche zicea, ºi zicea bine ºi

frumos: „Un popor se defineºte nu atât

prin oamenii sãi mari, cât, mai ales,

prin felul în care îi recunoaºte ºi îi

cinsteºte”.

În cartea sa, domnul Gheorghe Jur-

ma se referã la cãlãtoriile savantului

român prin Banat, oprindu-se ºi cerce-

tând, el, Iorga, localitãþile: Caransebeº,

Lugoj, Oraviþa, Bocºa, Reºiþa, Timiºoa-

ra, apoi cercetãri prin mai toate loca-

litãþile rurale, prin care a trecut, în

1905, 1922, 1939, dupã cea de pe

urmã scrie ºi editeazã valoroasa carte

„Observaþii ºi probleme bãnãþene”

(Editura Academiei, Bucureºti, 1940).

Desigur, nimeni nu-i atotºtiutor,

Gh. Jurma omite sã vorbeascã

de sejurul (cel mai mult) al

profesorului Nicolae Iorga în

cercetarea Cetãþii Soimoº, apoi

tot aºa Nicolae Iorga a stat la

Caransebeº, unde, în Banat, s-a

fondat prima Societate cultu-

ralã „Nicolae Iorga” de cãtre

profesorul Matei Armaº, un

director de liceu secondat de doi

cãrturari de elitã, profesorii

Nicolae Domãºneanu (latinist de

marcã universitarã) ºi naþiona-

listul legionar Horia Sima. Sã nu

uitãm cã naþionalist de bun

augur fusese, la rândul sãu, ºi

Nicolae Iorga, chit cã va ajunge

la „rãzboi” cu legionarii ºi va fi

ucis din ordinul profesorului de

liceu, fanaticul Horia Sima.

Închei amintind cititorilor cã

Societatea literar-artisticã

„Sorin Titel” din Banat a montat

plãci comemorative profesorilor

Matei Armaº ºi Nicolae Domãºneanu

(fost ºi el director la Liceul „Traian

Doda” în perioada guvernãrii legionaro-

antonesciene) în satul lor de baºtinã:

Petnic (Caraº-Severin.)

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Cãrtile domnului Gheorghe Jurma

N.D.P. gândind la o nouã carte despreBanat ºi bãnãþeni


Acum ºaizeci de ani eram în clasa a ºaptea,clasã terminalã la ªcoala Elementarã din Iablaniþa(Caraº-Severin). Rememorez nostalgic numele ca-drelor didactice: profesoara Maria (Mia) Trailovici,nãscutã Ciobanu, cu sorgintea în Petnic, preda„ºtiinþele naturale” ºi era în acelaºi timp directoareaºcolii, Mina Pomojã, secretara ºcolii, preda „desenul”;profesorul Petru Nicoarã, „matematici”, era ºidirigintele clasei a ºaptea; profesorul GheorghePãtrãºcioiu, profesorul de „rusã”, „românã” ºi de„muzicã”, în plus era operatorul „Cinema”; profesoaraRodica Butmalai (viitoarea doamnã Pãtrãºcioiu),preda „istoria”, „geografia” ºi „constituþia”; profesorul I.Mitroi, era de „educaþie fizicã”.

ªcoala era mixtã, avea cantinã, avea ºi internat,pedagogi au fost: Mihai Pãtraºcu (la bãieþi) ºi RodicaButmalai (la fete), în alternanþã cu doamna LolaBrânzei, al cãrei soþ, medicul veterinar Brânzei, eradeþinut politic, pentru legãturi cu partizanii din zonã,cu comandorul Petru Domãºneanu, ziaristul legionarZaharia Marineascã ºi cu un anume Petchescu, cuacesta din urmã ºi cu alþii, atacaserã Postul dejandarmi pentru eliberarea unui prizonier, un rusdezertor. Nu reuºiserã mare lucru, jandarmul NicolaeNicolae era greu de învins...

Dupã ce am rememorat nostalgic numeleprofesorilor, voi rememora cu aceeaºi staresufleteascã numele colegilor din a ºaptea. Deoparterândul de bãnci cu bãieþi, de cealaltã parte, spregeamuri, rândul de bãnci al fetelor.

Bãieþii:- Trailovici Ion, ºeful clasei, viitor jurist (în

Timiºoara);- Grivei Mihai – viitor tehnician vagoane c.f.r.

(decedat);- Cãprioru Petru – viitor tehnician silvic ºi activist

de partid, pensionar, în Orºova (Mehedinþi);- Danciu Nicolae – semnatarul acestor rânduri

nostalgice;- Giurginca Constantin – viitor sudor (decedat);- Pãcãtiuº Iancu – viitor tâmplar (decedat);- Velþãnescu Alexandru – viitor þãran (decedat);- Andrei Ioan – viitor þãran (decedat);- Hânda Gheorghe – viitor electrician (decedat);- Radu ªtefan – viitor zugrav (decedat);Fetele:- Lupinca Elisabeta – viitoare funcþionarã,

pensionarã, Petnic;- Grecu Viorica – viitoare învãþãtoare,

pensionarã, Petnic;- Gheorghiþa Elena (Puia) – casnicã, în Orºova;- Urdãreanu Maria (Mãrioara) – cofetarã, în

Iablaniþa:- Cocorãscu Victoria – nu deþin date prezente de

nici un fel!... Cândva pe la Anina, cândva pe laConstanþa.

*Semnatarul acestor lucruri rememorative,

profesor, ofiþer ºi scrib de Banat, a pãstrat o relaþie de

frãþie cu Alexandru Velþãnescu zis Bogã, din satulGlobu-Craiovei, relaþie pânã la moartea acestuia(cirozã la ficat, avea cazan ºi avea þuicã), ajutându-l,ca fiul ºi nepoþii sãi sã urmeze studii profesionale ºimedii în Timiºoara, oraº cu „porþile închise”.

Am nutrit sentimente de afecþiune reciprocã, ºiunul ºi altul am crescut, ani de-a rândul, fãrã taþi, almeu m-a pãrãsit, al sãu a fost condamnat ºapte ani(politic), a fost ºeful garnizoanei legionare din Globu-Craiovei ºi a cultivat relaþii cu partizanii din zonã,cãrora le-a donat o armã Z.B. (militarã).

Sentimente de colegialitate ºi respect, nostal-gice, am nutrit ºi faþã de alþi colegi, dovadã cã unii din-tre ei (Alexandru, Gin Bugarin, Cãprioru - colegulmeu de bancã, Gh. Hânda, Viorica) au devenit per-sonaje prototip în prozele „Stãnuica”, „Un pictor fãrãºevalet”, „Un cãþelandru muºcând dintr-un nor” etc.

*Revin cu alte conotaþii despre profesorii mei.

Doamna director Mia Trailovici îmi era ca o mamã,una spiritualã, s-a îngrijit sã ajung la o ºcoalã tehnicãºi nu la una profesionalã, în „Cetatea de Foc”. Soþiede preot. Pe pãrintele Octavian Trailovici, mult maitârziu, îl voi scãpa dintr-o mare nãpastã. Într-un fel mãrevanºasem faþã de doamna Mia, care, cernitã, se dacu capul de ceasul morþii dupã preot, reþinut deorganele raionale într-o înscenare. Se fãceau ºi se facînscenãri ºi în rândul „Sfinþilor”!

Al doilea cadru didactic persistent pe retinaochilor este figura ilustrã a profesorului dematematicã, domnul Petru Nicoarã. Era un profesorde „socoþi” excepþional, mi-a insuflat picãturã cupicãturã dragoste ºi interes pentru matematicã, încâtla ªcoala Medie Tehnicã din Reºiþa, cu sprijinul prof.Maria Clamuschi (fost cadru universitar laUniversitatea din Iaºi) voi participa ºi voi obþine loculdoi la concursurile ºcolare de matematici.

Domnul profesor Nicoarã urmase trei – patru anide Politehnicã în Timiºoara, ºtia carte, renunþase„forþat” la Politehnicã, el, un fiu de ceferist, fusesearestat de Securitatea din Timiºoara, fãrã motive.Fusese arestat la întâmplare. Locuise în gazdã pe„Alecsandri”, împãrþise „gazda” cu studentulDomãºneanu, de la „Medicinã”. Acesta, rubedeniacomandorului Petru Domãºneanu, executat la„Pãdurea Verde” pentru activitate anticomunistã,fãcuse parte din „miºcarea studenþeascã”timiºoreanã, ce viza o rebeliune în Banat, cuintervenþia armatei jugoslave, cu sprijin american etc.Sârbii visau Banatul istoric (cum îl viseazã ºi astãzi...),cu metropola sa, Timiºoara.

Aºadar, domnul profesor Petru Nicoarã,

studentul de la Politehnicã, va sta în beciurileSecuritãþii peste ºase luni, timp în care îi vor fi afectaþiplãmânii ºi cursurile de la facultate. Se va dovedi cãel, studentul Nicoarã Petru, nu ºtiuse nimic deexistenþa „miºcãrii”. Colegul sãu, Domãºneanu, fiu deînvãþãtor ºi nepot de comandor executat, nu avuseseîncredere într-un fiu de ceferist. În vremea aceea,ceferiºtii reprezentau a doua armatã a Þãrii! Aºa cã întoamna ce a urmat (1950) fostul student va fi încadratca profesor de matematicã la ªcoala Elementarã dinIablaniþa, va fi coleg de cancelarie, apoi prieten, cuprofesorul de „rusã” ºi „românã”, cu domnul GheorghePãtrãºcioiu.

Ce sã vã spun despre profesorul nostru de „rusã”ºi „românã”, ºi de „muzicã”? am de spus multe ºimãrunte. Era model de cadru didactic, dumnealuiisprãvise, probabil ultima serie, ªcoala Normalã,undeva pe la Buzãu, ºtiam cã îºi are obârºia undevape la Întorsãtura Buzãului, aºa zicea domnul Nicoarã.Era foarte bine pregãtit profesional, apoi avea harul ºidarul divin de a preda lecþia, de-a însemina bucva ceînnobileazã sufletul elevului întru sublim. Înalt, suplu,alurã sportivã, mai precis alurã de star de cinema,ºaten spre brunet, cu seninãtate ºi licãr de luminã înochii sãi, ferestre deschise ale unui suflet de-oacurateþe aparte. Nu l-am vãzut vreodatã trist, deºipoate avea ºi dumnealui supãrãrile sale. Cine adorãflorile ºi muzica are chipul luminos ºi domnulPãtrãºcioiu cânta minunat la un instrument minusculcu corzi, o rudã a balalaicii. Aºa am crescut, aºamodele umane am avut întru umanism.

Domnul prof. Gh. Pãtrãºcioiu avea fiecare gestcontrolat, pânã ºi relaþia sa de prietenie (transformatãîn cãsãtorie) cu domniºoara Rodica Butmalai eraîntruna controlatã, fãrã gesturi deplasate, savurate dedracii de copii. De altfel ºi domniºoara RodicaButmalai, mãrunþicã, frumoasã ca o pãpuºã japonezã,era de-o corectitudine exemplarã. Olecuþã cam asprã,dar dreaptã, nepãrtinitoare, fapt pentru care era

iubitã, cu precãdere de fete, de Ana Barbeº, viitoaredãscãliþã, de Icoana Cristescu, viitoare profesoarã deistorie ºi o strãlucitã autoare de cãrþi monografice, deAna Pacatiuº, care va ajunge o inegalabilãambasadoare a cântecului românesc peste mãri ºiþãri, de unde fiecare datã se va întoarce acasã, laIablaniþa, Caransebeº sau Timiºoara, acasã, înRomânia, cum fusese educatã de domniºoaraprofesoarã Rodica Butmalai, profa de istorie aromânilor de pretutindeni ºi dintotdeauna.

Rememorez o întâmplare cu profa de istorie,geografie ºi constituþie. Dumneaei fusese însãrcinatãde Direcþie sã testeze opþiunea absolvenþilor pentrucontinuarea studiilor, pentru a se ºti unde sã se trimitãcererea ºi dosarul de înscriere.

Tovarãºa profesoarã Rodica Butmalai m-a

DDoommnnuull pprrooffeessoorr eerraa uunn ffrraattee mmaaii mmaarree.. .. ..- rememorãri dupã 60 de ani -- rememorãri dupã 60 de ani -

Învãþãtorul Pavel Ciobanu a dãscãlit înCoºtei de Voivodina ºi în Petnic, satulsãu natal. Un educator de excepþie,

personaj în proza lui N.D.P.

Învãþãtoarea Maria Trailovici dinIablaniþa, iubitoare ºi grijulie cu

odraslele de oameni nevoiaºi. O educatoare de excepþie

Profesorul Gheorghe Pãtrãºcioiu,profesorul de românã ºi de rusã al luiN.D.P. - Iablaniþa 1950/1951. I-a intuit

talentul literar lui N.D.P. ºi l-a încurajat


întrebat:- Danciule, ce ºcoalã vrei sã urmezi?- Tovarãºa profesoarã, mama a spus sã mã duc

la o ºcoalã bunã, cã dacã se schimbã regimul...- Vai, Danciule! Tu spui aºa ceva?! Tu, care ai

zece la Constituþie?...Decepþie cu „D” mare...Închei evocând un episod cu domnul profesor

Gheorghe Pãtrãºcioiu. S-a întâmplat taman cu ºaizecide ani în urmã, la finele lui aprilie 1951, într-o ziînsoritã. Peste o zi, douã, întreaga suflareromâneascã serba Întâi Mai Muncitoresc. Se fãceaupeste tot poavazãri cu lozinci, portretele liderilorcomuniºti ºi cu fel de fel de afiºe ºi montajemobilizatoare. Þin minte ºi azi lozincile acelea cu

nuanþã ºi iz agresiv: „Stalin ºi poporul rus libertate ne-a adus!”, „Ana, Luca ºi cu Deju au bãgat spaimã înburgheji”, „Jos cu Tito trãdãtorul care ºi-a vândutpoporul!”, „Moarte imperialiºtilor americani!” ºi, înfinal, „Trãiascã Partidul Muncitoresc Român!”

Domnul profesor Pãtrãºcioiu primise sarcinã dela tovarãºa directoare Mia Trailovici, nevasta popiiTrailovici (la rândul ei primise dispoziþie de la tov.Robu, preºedintele Consiliului Comunal, fost muncitorîn cariera de piatrã, unchiul domniºoarei SteluþaBlidariu, directoarea grãdiniþei) de-a monta pe pereteun tablou sau o lozincã, memoria uneori ne înºealã, înorice caz sã facã o treabã de acest gen la intrarea înºcoalã, pe dreapta. Mã luase pe mine sã-l ajut, sã þinde scarã, pe mine cu pantalonii numai petice ºi cudegetele ieºite prin spãrtura teniºilor, mã luase,probabil, fiind mai vlãjgan, ori poate cã eram primul la

„românã”.Domnul profesor Pãtrãºcioiu, spilcuit, frezat,

mirosind a odicolon ºi a domn, avea dunga lapantaloni sã te tai în ea, iar pantofii maro lustruiþioglindã dã-þi vezi faþa în ei! Proful urcã pe scarã, euþin de scarã, þin ºi privesc în sus, domnul Pãtrãºcioiucu ciocanul ºi, cred, un portret, ajunge în capãtulscãrii, eu þin tare de scarã ºi privesc în sus ºi privindvãd ceva deosebit la pantofii sãi. Ceva ce m-a uimit ºim-a pus pe gânduri! Pantofii domnului profesorPãtrãºcioiu lustruiþi oglindã aveau în talpã doi ochi!Douã gãuri mari! Trebuiau schimbaþi ori tãlpuiþi! Cuce?! Cu leafa de profesor de românã-rusã?!... Domnulprofesor Gheorghe Pãtrãºcioiu era un frate mai mareal meu ºi al altor sãrmani!

ELEVUL DANCIU DIN A ªAPTEAMehadia, Sf. Gheorghe 2011



Taman acum ºaizeci de ani absolvi-sem ºapte clase elementare în comunaIablaniþa, clasificat al treilea, chit cãîncepusem ultima clasã cu mult maitârziu! Tatãl ºi mama vitregã ziceau cãam destulã carte – ºase clase – pentrua ajunge zidar, croitor sau papugiu înValea Sfârdinului. Am fugit la ªcoalã, laIablaniþa, unde era ciclul doi.

Doamna Mia Trailovici, profesoarã ºinevastã de preot, m-a luat sub ocrotireasa. Într-un târziu a aflat ºi mama Ioana,mama care mi-a dat viaþã, femeie deserviciu ºi spãlãtoreasã prin caselecelor avuþi, ea mi-a adus haine ºi rufede schimb, o pãturã ºi o saltea, umplutãcu paie. În rest, bursã specialã, masa,casa, spãlãtura gratuite. ªcoala aveainternat ºi avea o cantinã ºi o salã demese mare ºi încãpãtoare, ºi un admi-nistrator – Ioniþã – pãrinte pentru copiiisãrmani.

M-am pus cu burta pe carte, amîntrecut colegii, clasându-mã al treilea.Trebuia sã mi se trimitã dosarul la oºcoalã. Comisia formatã din doamnaMia Trailovici (directoare), prof. PetruNicoarã (diriginte) ºi profesoara RodicaButmalai (profesoara de constituþie ºiistorie mi-a trimis dosarul la ªcoalaProfesionalã din Lunca Pomostului, dinReºiþa, aºa cum le-a trimis ºipe ale altora.

Hazardul, credeþi-mã,joacã feste! Uneori de joculsãu depinde cãrarea vieþiioamenilor. Dosarul meu, sin-gurul dintre câteva, din gre-ºealã a ajuns la secretariatulªcolii Medii Tehnice Side-rurgice, pe „6 Martie” nu-mãrul 11. A fost desfãcut ºilecturat de doamna secre-tarã Roºnoveanu ºi am datadmitere, examene la româ-nã, matematicã, istorie ºiconstituþie. Am reuºit printreprimii ºi repartizat în „Anul IA”, clasa „matematicie-nilor”! ªcoala noastrã aveaprogramã ºcolarã de semi-institut, se fãceau pe sãptã-mânã 4 ore de matematicã,în anii superiori se fãcea „calcululdiferenþial” ºi „calculul integral”, calculece se fãceau la Politehnicã. Colegii de laLiceul teoretic „Bastilia” din Reºiþahabar nu aveau de aºa ceva!...

Nu puteam rãmâne în aceastãºcoalã. Mama mea, din leafa ei de 360lei (femeie de serviciu) nu avea cum sãmã întreþinã cu haine ºi rechiziteºcolare, restul: cazarea, hrana ºispãlãtura hainelor erau gratuite. Trebuia

sã plec în Lunca Pomostului, la ªcoalaProfesionalã, unde aveam haine ºirechizite ºcolare gratuite. Am fostchemat la cancelarie, directorul Fekete(fost maistru la „Sculãrie”) ºi dirigintele

prof. Alfred Alster au spus într-un cuvântcã le pare rãu, cã am reuºit la exameneprintre primii, dar va trebui sã plec laProfesionalã.

În direcþiune se nimerise un bãrbattânãr, la 35 – 38 ani, înalt, ºaten, frumoscroit, într-un pardesiu elegant, care,miºcându-se prin biroul directorului, aîntrebat:

- Despre ce-i vorba?- Un elev sãrac, cu mama femeie de

serviciu, nu poate rãmâne la noi, deºieste unul foarte bun, rãspunse direc-torul Fekete, într-o uºoarã româneascãstricatã.

- Daþi-mi dosarul lui…Doamna Roºnoveanu i l-a dat…

Domnul acela tânãr ºi frumos, la 35 – 38ani, l-a lecturat, a scos ºi deºurubat unstilou ºi a scris ce a scris, a înºurubat laloc stiloul, l-a introdus în buzunarulhainei de la piept, zicând:

- I-am aprobat. Va avea o bursãspecialã de 400 (patru sute lei) lunar,pânã la terminarea ºcolii.

Toþi cei prezenþi aveau pete de lu-minã pe chipul lor. Eu aveam ochii plinide rouã.

Bãrbatul acela tânãr, care mi-aschimbat destinul fusese TOVARÃªULMINISTRU CAROL LONCEAR, inginer,

originar din Bocºa. Ajunseseministru pornind de jos, dela salopeta de muncitor.

Pe parcursul vieþii, de lacopil la om bãtrân, m-aupreocupat ºtirile despredestinul sãu. Aflasem cã aintrat în conflict cu ChivuStoica, al doilea om, cafuncþie, în România, cã l-apãlmuit pe Stoica în tren, înurma unor dispute politice,cã va ajunge director laCombinatul de la Galaþi, cãStoica Chivu, sau altcinevadin mahãrii zilei, i-a dres un„scenariu” ºi a ajuns lapuºcãrie, apoi îndãrãt, laBocºa ºi la Reºiþa, ca inginer.

Þãrâna uºoarã, tovarãºeMinistru Carol Loncear!

NICOLAE DANCIU, fost elev la ªcoala Medie Tehnicã Siderurgicã

din Reºiþa, ªcoala patronatã de Combinatuldin Reºiþa, cu patruzeci de mii de muncitori.

O, tempora!Mehadia, acum, 11.04.2011,

când am împlinit 75 ani

Tovarãºul ministru Carol LoncearTovarãºul ministru Carol Loncear

Ministrul Carol Loncear

- Un om care mi-a marcat destinul -

Nu striviþi fluturii! Ei ne învaþã sã zburãm, ne spune scriitoareaCamelia Tamaº din Reºiþa

Începând cu 1 ianuarie 1951, Orches-tra popularã de amatori din Caransebeºdevine Orchestra Popularã de Stat a Re-giunii Severin - Caransebeº alãturi de altedouãsprezece orchestre similare din þarã,subvenþionate de Stat, prin Secþia de artãºi culturã de pe lângã Preºedinþia Consiliu-lui de Miniºtri, având un numãr de 21 demembri, dintre cei mai valoroºi din punctde vedere profesional ºi moral. În iulie1951, la propunerea Consiliului popular ra-ional, formaþia primeºte denumirea de Or-chestra de Stat de Muzicã Popularã „LazãrCernescu”, pânã în anul 1960, când revinela prima denumire, de Orchestra de Stat deMuzicã Popularã Caransebeº. Primul afiºpropriu a apãrut la 24 octombrie 1951, cutitlul „MARE CONCERT de muzicã popu-larã. Se vor executa cele mai frumoasedoine ºi dansuri: ardelene, de doi, brâuri ºipoºovãici specifice regiunii, instrumente ºicostume naþionale originale din Banat. Inprogram, muzicã româneascã, sovieticã,maghiarã, sârbã. Soliºti vocali: FloareaMateoni ºi Nuþi Birãiescu; soliºti instrumen-tiºti: Luþã lovitã ºi Ion Murgii, taragotiºti;Vasile Petricã, saxofonist; Stanciu PetruTilã, trâmbiþaºi Iosif Perescu ºi Carol Olah,vioriºti /”. Sunt apoi înºirate titlurile suitelormuzicale: Lazãr de la Rusca, Pe ValeaCernei, Pe Valea Sebeºului, Pe ValeaAlmãjului, fiecare suitã cu câte 5-10subdiviziuni de melodii.

Dacã 1951, anul de început, a fost unulde cãutãri, noi orientãri, tatonãri, trierea

diferitelor pãreri sau iniþiative, anul al doileade profesionism - 1952 - este celdeschizãtor de drumuri, începând cuprimul turneu în afara regiunii bãnãþene,având în plus o solistã vocalã cunoscutã,

pe Ana Balaci, colaboratoare remuneratãcu o diurnã de 180 de lei. Primul turneu înafara regiunii s-a organizat, prin DirecþiaTurnee din Ministerul Culturii, în oraºe ºicentre muncitoreºti, printre care amintimTimiºoara, Arad, Oradea, Turda, Alba Iuliaºi unele localitãþi din Valea Jiului. Toateconcertele s-au bucurat de mari reuºite

scenice. Un aport însemnat a venit în acestprim turneu în þarã prin participarea uneiformaþii de dansuri populare a Casei deculturã, instruitã de Petru Izverceanu,cunoscut ºi apreciat instructor de gen înmai multe localitãþi din raion (Zerveºti,Ohaba Mâtnic, Cârpa). Un trio detaragoturi, cu cei mai vestiþi instrumentiºti -Ion Murgu, Iosif Milu ºi Vasile Horea -constituia un mare punct de atracþie pentrupublic. Mai adãugãm faptul cã Ion Murgumânuia cu aceeaºi mãiestrie atâtclarinetul, cât ºi saxofonul, ºi, mai ales înspectacolele la care participau etnicigermani sau maghiari, acesta posedândun bogat repertoriu strãin, fiind rãsplãtit cuaplauze furtunoase.

Bucuria a fost însã de scurtã duratã. Inacelaºi an, Ion Murgu ºi Iosif Milu suntsolicitaþi, prin transfer, de cãtre Ansamblulartistic „ Ciocârlia” al M.A.I., ºi cine seputea opune Internelor la acea vreme? Inaceastã perioadã de continuã ascensiune,ca o necesitate stringentã, au apãrut înschemã primele douã posturi de soliºtivocali, în care au fost angajaþi, la 1 iulie1959, Ana Pacatiuº ºi Iosif Fiþi, ultimul fiindcunoscut sub numele de Iosif Florentin.

Menþionãm cã la 1 iulie 1959 sedesfiinþeazã Orchestra de muzicã popularã„Doina Banatului” din Oraviþa,transferându-se la „sora” ei mai mare dinCaransebeº, al cãrei efectiv creºte de la27, la 39 de membri. In decembrie 1960 se



ANSAMBLUL „DOINA BANATULUI”,ANSAMBLUL „DOINA BANATULUI”,LA A 60-A ANIVERSARELA A 60-A ANIVERSARE

„Astã-searã, la Cãminul Cultural din Mehadiaorchestra «Lazãr Cernescu» din Caransebes!!!”

Nicolae Pârvu comunicã în staþia de la radioficare!O, tempora! Pe uºa Cãminului Cultural din Mehadia îmbul-

zeala de pe lume! Îmbulzealã încât Lala (Nicolae Cerbu, operator),secondat de Mutu lui Rada, greu puteau face faþã cu rupereabiletelor. Mulþi amatori rãmâneau pe dinafarã ºi ascultau cântecelede la difuzor, megafon etc. Spectacolul se termina la ore târzii dinnoapte. Luþã Ioviþã ºi Ion Murgu duelau în taragoate, dupã ei seluau la întrecere Novac cel Bãtrân cu Vasile Horea (unicul romântaragotist), dupã torogoate, urmau trompetele, Stanciu Titã seîntrecea cu Sandu Florea, în finalul lor spãrgea nouri xaxafonistulPETRICÃ VASILE zis Capdecal, întâiul ºi unicul laureat naþional laxaxafon (1953).

În aceeaºi searã, dar ºi în alte seri, melomanii din Mehadia,precum ºi cei din localitãþile din jur (Plugova, Valea-Bolvaºniþa, Ia-blaniþa, Petnic, Topleþ) rememoreazã nostalgic glasurile rãscoli-toare de frumos ale soliºtilor: Floarea Mateoni, Ilie Artinescu,Aurelia Fãtu Rãduþu, Ana Pacatiuº, Viorica Ghercia, Livia Ilcãu,

Maria Tudor, Neli Minodora, Rodica Dima, Sonia Vlicovici etc.,apoi savurau cântecele soliºtilor vocali: Florentin Iosif, FelicianFãrcaºiu, Achim Nica, Iosif Ciocloda, Dumitru Chepeþean, LiuþãNegrei, Andrei Jucosu ºi alþii.

De la fondarea Orchestrei „Lazãr Cernescu” dinCaransebeº au trecut 60 de ani! Mã bucur cã una din vocilede aur ale acestei orchestre, colegul de condei ªtefan Isac, ascris monografia inegalabilei formaþii artistice în spaþiulcultural al Banatului. Un gest de nobleþe, ce va înfrunta timpulºi va ºterge colbul depus sub patina timpului peste numele ºichipul legendar al membrilor orchestrei „Lazãr Cernescu”.

Publicãm un fragment din darul de aur al colegului ªtefan Isac,apoi, în chip de recompensã, pentru gestul sãu, vom relua în„Vestea” câteva materiale publicate de-a lungul anilor. Felicitãri,ªtefane!

(N.D.P.)

Floarea Mateoni (1917 – 1995), de laVar, întâia solistã de muzicã popularã

în Orchestra „Lazãr Cernescu”

aprobã alcãtuirea unei formaþii de dansuripopulare. Mai amintim cã, din 1965,orchestra îºi schimbã numele în „renume”,devenind „Doina Banatului”, rãmânând cuacest „blazon” pânã la desfiinþare.Caransebeºenii au tot dreptul sã semândreascã cu faptul cã sunt purtãtoriitradiþiei bãnãþene, atât a „gugulanilor” dinzona de munte, cât ºi a „puºtanilor” dinzona de ºes. Un plus de mândrie este datde faptul cã „Doina Banatului” s-a nãscutaici, a crescut cantitativ ºi calitativ tot aici,

la confluenþa Sebeºului cu „Cimiºul”, într-un oraº reprezentativ al unei zonerenumite în folclor - ºi mai ales muzical -lãutãresc. Caransebeºul se numãrã printrepuþinele localitãþi din þarã - dacã nu chiarsingura - care nu este capitalã de judeþ,unde însã a activat o astfel de formaþieartisticã. E perioada în care nivelul calitativîncã nu a ajuns la apogeu, ºtachetaactivitãþii artistice de scenã fiind încã înurcare. Dacã pânã în anul 1967 se mai

apela la unii colaboratori de elitã, începândcu acest an, spre mândria colectivului, „capde afiº” vor fi numai soliºtii vocali ºiinstrumentiºti, salariaþi proprii. Era unicaformaþie din þarã, cu excepþia celor dinCapitalã, care nu numai cã nu apela lacolaboratori, dar ai cãrei soliºti erausolicitaþi sã colaboreze ºi la alte formaþii si-milare ºi de amatori. Prezenþa anualã, cuîntreg activul artistic (orchestrã, soliºti vo-cali, instrumentiºti ºi dansatori), în progra-mele TVR ºi Radio, este o dovadã în plusa valorii artistice de care se bucura. Pre-zenþa individualã a unor soliºti vocali îndiferite emisiuni radiofonice întãrea încre-derea conducerii orchestrei, aceasta obli-gându-i, la rândul ei, pe membrii formaþieisã þinã pasul cu solicitãrile, propunerile,sarcinile, ºi mai ales cu simþul rãspunderii,

ce aparþinea întregului colectiv artistic ºiadministrativ. Au profitat de ocazie defiecare datã când au fost invitaþi la Televi-ziune, la imprimãri la Radio, la Electrecord,sau pentru susþinerea unor spectacole cupremiere în curs de desfãºurare, acesteafiind prezentate în Sãlile „Dalles”, CCS ºi„Tãnase”, bucurându-se de aceleaºi caldeprimiri ºi ovaþii, precum ºi de frumoaseaprecieri din partea unor publicaþii dinCapitalã.

Prezenþa formaþiei de dansuri popularea adus un plus de valori folclorice, atât prin

prezentarea brâurilor bãtrâneºti, poºovãi-cilor, doiurilor, ardelenelor bãnãþene, cât ºia dansurilor populare din Criºana, Mara-mureº, Bucovina, Ardeal, Oltenia, Munte-nia, dar ºi ale unor naþionalitãþi conlocui-toare - germane, sârbeºti, þigãneºti, pre-zentate cu costumaþia proprie regiunii res-pective. Ca un corolar al faimei, al popula-ritãþii câºtigate, întregul ansamblu artisticeste invitat sã întreprindã un turneu înregiunea Voivodina (Iugoslavia), invitaþiecare a fost onoratã în perioada 20-30septembrie 1968.

Anul 1969 l-au început cu ºi mai mareîncredere, cu ºi mai mare elan, cupremiera Doina zic, jocul mi-e drag. Cu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 39urmare din pagina 38


Doi instrumentiºti faimoºi dinCaransebeº: Ion Bãlan ºi Stanciu Titã. În mijloc îndrãgita solistã de muzicã

popularã, Valeria Colojoarã

*** ***Orchestra „Lazãr Cernescu” dinCaransebeº ºi celebrul dirijor Lae

Perescu (*) Apoi, Luca Novac (**) ºiclarinetistul Motoia (***)

Ana Pacatiuº, regina cânteculuibãnãþean

Achim Nica (*), din Obreja, doinitorulBanatului Montan ºi Nicolae Pârvu (**)

Luþã Ioviþã în port naþional, la 1 Mai1954 (anul morþii), în drum spre Pãdurea

Verde, din Timiºoara

Trompetistul Sandu Florea din Armeniº, olegendã a cântecului din Banatul Montan

***


acest program, au fost invitaþi, în luna iulie,pe Litoralul românesc. Au rãspuns cuaceeaºi cãldurã, cu aceeaºi promptitudine,prezentând în fiecare staþiune spectacole,apreciate ºi aplaudate la scenã deschisã.Era ºi aceastã solicitare o rãsplatã, orecunoaºtere a nivelului artistic la care auajuns. Pe Litoral fiind, au avut onoarea dea fi invitaþii Coloniei franceze, care ocupa oclãdire specialã, cu gospodãrie proprie,pentru prezentarea unui spectacol cuocazia Sãrbãtorii lor naþionale, 14 iulie.Deºi în acea zi era planificat un spectacolîn oraºul Tulcea, francezii i-au aºteptat cuceremonia pânã la sosire, la ora 23. Au

prezentat acelaºi spectacol cu care s-auprodus în toate staþiunile de pe Litoral, curespectarea bis-urilor, ºi încheind cu...Marseilleza, ºi asta spre propriasurprindere, deoarece pur ºi simplu auînceput sã cânte ºi ei dupã orchestrã, într-un entuziasm de nedescris, cu fâlfâiri dedrapele ºi, bineînþeles, cu... petarde. Aurmat o petrecere frumoasã, cu ovaþiileobiºnuite la astfel de ceremonii, ca: „Vive laFrance” ºi „Sã trãiascã prietenia româno-francezã!”.

Tatonãri sub formã de invitaþii au oferitºi alþi parteneri. Erau în turneu în toamnalui 1969, în Ardeal, mai precis laSighiºoara, când, înainte de începereaspectacolului, au fost cãutaþi de doiaustrieci care le urmãriserã traseul ºi i-auajuns abia acolo. într-o cabinã a sãlii încare erau ºi soliºtii vocali, cei doi oaspeþile-au fãcut propunerea de a întreprinde unturneu de 15-20 de zile în Austria, eiasigurându-le toate cheltuielile (transport,trei mese pe zi, o diurnã la înþelegere,cazare la hotel). Cam aceleaºi propuneri lis-au fãcut pentru primãvara lui 1970,atunci când la sediul orchestrei au venit doi

elveþieni (soþ ºi soþie), care însãcondiþionau un numãr redus la 32 depersoane. Discuþiile s-au purtat în limbafrancezã, prin solistul orchestrei, regretatulFelician Fãrcaºu.

S-a intrat în anul 1970 cu realizãrifrumoase, cu satisfacþii sufleteºti, punândîn scenã o nouã premierã - care urma sãfie ºi ultima -, intitulatã Cântec vesel, jocvioi, cu care s-au prezentat spectacole într-un ultim turneu în regiune. Au fost totodatão ultimã prezenþã la TV cu întreg colectivulartistic, înregistrãri la Electrecord ºi unultim spectacol la sala CCS, unde artiºtii s-au întrecut în a fi pe scenã în conformitatecu titlul premierei. S-a repetat cuvântul„ultim”, fiindcã, aºa cum sunau dispoziþiilesuperioare, Ansamblul „Doina Banatului” ºialtele din þarã urmau sã fie desfiinþateîncepând cu data de 31 august 1970, caurmare a unei noi reorganizãri ºi distribuiria formaþiilor artistice profesioniste. Incontinuare, a funcþionat ca orchestrãprofesionistã pânã în 1983, an când estepreluatã de Consiliul Judeþean alSindicatelor ºi transferatã la Reºiþa, undeactiveazã atât cu denumirea de „DoinaBanatului”, cât ºi „Mãiastrã Carasului”. Dinlipsã de fonduri, în anul 1990 se

desfiinþeazã. „Doina Banatului” reînvie înanul 1997 la Caransebeº, pe lângã Casade Culturã „George Suru”, fiind finanþatã dePrimãria municipiului Caransebeº.Orchestrei i se alãturã un grup de dansatoriamatori, care, prin apariþiile sceniceocazionale, reaminteºte de imagineafostului ansamblu ºi de anii de glorie aiacestuia. Prin noua reformã, fiecare judeþurma sã aibã o formaþie profesionistã, cuun efectiv mai mic. Raþiunea care a stat labaza acestor mãsuri era legalã, având învedere cã judeþele care aveau orchestresau ansambluri profesioniste profitau,acordând sprijin concret la întãrirea

formaþiilor de amatori, cu ocazia diferitelorconcursuri, fiind întotdeauna în frunte, princontribuþia adusã de profesioniºti. Ultimulspectacol pentru caransebeºeni a prilejuito mare „ bãtãlie “ pentru procurarea debilete, mai cu seamã cã se aflase despredesfiinþarea ansamblului. Urale ºi bisurifrenetice! N-au lipsit nici voci care solicitausã se facã memorii... dar, vorbaromânului,,, Unde-i lege, nu-i tocmealã”.La data desfiinþãrii, inventarul valoric erade 860.000 de lei, ºi cuprindea: costumaþii,aparaturã tehnicã, piese de schimb pentrucele trei autobuze ºi un Fiat, diferitemateriale de întreþinere. Total personal -72, din care artistic (orchestra, soliºtiinstrumentiºti, soliºti vocali, dansatori,dirijor, coregraf, folclorist) - 56, restul de 16fiind personal administrativ (ºoferi,contabili, organizator, casier, garderobist,spãlãtoreasã, lenjereasã, personal tehnic).Fiecare dintre aceºtia ºi-a adus contribuþiala buna reuºitã a desfãºurãrii activitãþii


Iosif Milu, artist emerit, originar dinMehadica

Lãiuþã – cântãreþ ºi dansator, bãºtinaºdin Zlagna

Iosif Ciocloda ºi dragostea sa pentrusatul ºi cântecul românesc

ªtefan Isac, rapsod din Caraº, autor demonografie... continuare în pagina 41


ansamblului. Rezultatele dobândite de-alungul a aproape 20 de ani de profesionismne dovedesc cu prisosinþã cã instituþia acrescut de la an la an, nu numai cantitativ,ci în special pe plan artistic ºi scenic.Câteva date statistice culese din uneledocumente ale vremii sunt elocvente, eleconstituind o mãrturie sincerã a celorarãtate pânã aici.

Zona gugulanilor era pe atunci unimens teren inedit, interesant ºi original.Caransebeºul era o zonã ce demonstra,cantitativ ºi calitativ, posibilitãþi devalorificare incomensurabile, în ceea cepriveºte folclorul, entuziast întru descifra-rea acestor nestemate, în special a celormuzicale.

Cu ajutorul animatorilor de viaþãculturalã, de la înfiinþare ºi pânã în prezent,îi amintim pe urmãtorii:

Conducãtori: Gheorghe Tudor Bot,1945-martie 1953, referent tehnic laformaþia de amatori; Ion Panduru, 1 aprilie1953, director artistic; înv. Nicolae Mihãi-lescu 1954-1955, director artistic; NicolaePerescu, 1955-dec. 1967 (pensionare),director artistic+dirijor; Nicolae Mihãilescu1967-1970, director artistic; Constantinªovre (dupã reînfiinþarea „Doinei

Banatului”, director Casa de Culturã; LazãrMihãilescu, director Casa de Culturã; IoanCojocariu, director Casa de Culturã.

Dirijori: Nicolae Perescu, 1945-1952;Pavel Chera, 1953-1954; Mihu Crãciun,1955-1965; Nicolae Laci Perescu, 1966-1970 ºi dupã 1997; Sandu Florea, 1982-1984; Constantin Demeter, Mihai Iova,prof. Mircea Pãtruþ, prof. Iancu Laurenþiu

(1994-prezent); Victor Predescu(colaborator).

ªefi orchestrã: Ion Puiu, Ilie Nedelea,Petricã Moise, Adi Marinescu, Ionel Bonþu,Ion ªteiu, Gigi Tãbãcar, ºi alþi specialiºti dela Raionul de culturã, ca: NicolaeAlbulescu, Octavian Popescu, Virgil Reus,Nicolae Pârvu, care au pus bazeleorganizatorice ale unui gen de formaþiecare îºi gãsea corespondentul fericit într-omare cantitate de material necunoscutpânã atunci.

A mai fost ºi o minunatã coincidenþãca, în aceastã zonã, atât de bogatã înfilonul folcloric nepreþuit ºi divers, sãconvieþuiascã valoroºi instrumentiºti, uniidintre ei chiar deþinãtori de creaþii popularemuzicale interesante. In vatra cunestemate spirituale tradiþionale, de mareoriginalitate, existau oameni cu preocupãriîn acest domeniu, ºi ne referim aici lainstrumentiºtii: Petricã Vasile (saxofon ºitaragot), Titã Stanciu, Sandu Florea, IonSandu (trompetã), Luþã lovitã, Iosif Milu,Ion Murgu, Vasile Horea, Luca Novac,Vasile Tincu (taragot), Arsenie Bãlan, IoanBãlan, Ion Vasile, Ion Rãdulescu, Ion Olan(saxofon), Laci Perescu (flaut), ViorelBãlan, Marian Rãdulescu, Pavel Cebzan(clarinet), Iosif Perescu.

„Ilie Artinescu din Iablaniþa (Caraº-Severin) a fost un bun doinitor. Aveavocea mãtãsoasã, catifelatã, caldã ºi ºtiametrica...” apreciazã Petricã VasileCapdecal, virtuosul interpret la saxofon ºitaragot din Banat.

„CÂNTÃ CUCU LA IZVOR”Aici, acolo, hai-hui, o pasãre cântã.

Doinitul ei pe-o frunzã de arþar îþi picurã-nsuflet atâtea aduceri-aminte! Timpul,zadarnicul, ne zoreºte ºi, ciudat, uneori nefurã ºi amintirea. Doar cântul rãmâne,nãscut cu veºnicia, aici în sat la noi. El,sturlubaticul, mai rupe vrãjmãºia, ºi adunãtãcerile la fântâna cu dor, unde au mairãmas miresmele de fân cosit ºi lunastrãjuind singuratic stropul de cântec.

Nu ºtiu unde s-o fi rãtãcit steaua lui,dar un nume a rãmas întipãrit în inima ºisufletul sãtenilor, în icoana amintirilor deodinioarã: ILIE ARTINESCU.

Ilie Artinescu s-a înfrãþit cu cânteculasemeni tatãlui sãu Patru, de la care aînvãþat de mic copil îmlãdierea doinei. Acântat-o cu foc pe dealuri ºi pe lunci, înzburdãlnicia sa de copil, a cântat-ocosaºilor din poieni ºi tinerilor ºi bãtrânilorca sã-i “îmbucure”.

Dorul de cântec l-a adus ºi la „ªcoalade cântãreþi bisericeºti” din Caransebeº,dar ºi pe scenele cântecului la Lugoj,Timiºoara, Oradea, Bucureºti etc.Capacitatea sa interpretativã a fost înrepetate rânduri rãsplãtitã cu premiimuzicale ºi cu înregistrãri la radioTimiºoara ºi Bucureºti, figurând înfonoteca de aur a celor douã posturi.

Doinitorul ILIE ARTINESCU eraprezent la petreceri ºi nedei, la serbãrilecâmpeneºti, participând la înveselireaoamenilor, iar corul bisericii din satul sãunatal a fost mai bogat, mai valoros cu unOM ºi cu un CÂNTEC.

Sãtenii din sudul Banatului îºiamintesc cu nostalgie de piesele salemuzicale, de textele create de cel ce a fostun CÂNTEC ºi un OM: ILIE ARTINESCU.Versurile lui sunt memorate ºi rãspânditeîn zonã, prin viu grai:

„Foaie verde buruianã Am o mândrã almãjanã, Dacã odatã o sãruþi, Pânã-i lumea n-o mai uiþi” sau„Tinereþe floare rarã Parc-ai fost alaltãsarã, Lume, cum aº mai plãti Tinereþea de-aº putea opri!” Orologiul în cazul valorosului interpret

de muzicã popularã Ilie Artinescu a sunatprea devreme! El s-a dus, lãsând în urmasa între amintiri frumoase ºi amintirea unuicântec sãdit în Poarta Almãjului: „Cântãcucu la izvor.”

ANA GRAD

Maria Tudor, diadema cânteculuimoþesc, în tinereþe, când Luca Novac,

soþul ei, doinea ºi nu se mai oprea, cu lacrimi de taragot


IN MEMORIAM

ILIE ARTINESCUILIE ARTINESCU(1930-1993)


Nu mi-am închipuit cã voi scrie aºa devremedespre plecarea dintre noi a lui Petricã Vasile zisCapdecal, mã pregãtisem, la cererea naºului meuliterar, Ion Marin Almãjan, sã rememorez pe largînrâurirea pe care o avuse domnia sa în varaanului 1983 asupra mea ºi a reputatului taragotistLuca Novac. Îmboldit de naºul Almãjan, LucaNovac a editat douã discuri muzicale, adevãratecapodopere, iar eu am trudit vreme de ºapte ani ºimai bine dând viaþã romanului „Tangou la Piave”ºi, apoi, piesa de teatru „Tangou imperial”,ambele lucrãri evocã monumentalitatea lui Luþãlovitã. (Azi, nasule, monumentul funerar al luiLuþã a fost distrus de vandali!).

Aºadar, am renunþat la aceste planuri ºi m-amapucat sã scriu despre Petricã Vasile Capdecal.Vestea morþii sale o primisem îndurerat prinacelaºi om prezent ºi bine informat Ion MarinAlmãjan, care mi-a cerut sã evoc personalitateaîntâiului laureat la saxofon din România. Oricum ofãceam, pentru cã Petricã Vasile, ori simpluCAPDECAL, cum i se dusese zaiul în Banat, faceparte din tinereþea mea, din vremea când ºi euflãcãu ºi tânãr liceean, ieºisem la joc, cum edatina la munteni.

Pe Petricã Vasile Capdecal, pe „Nea Petre”,cum îi ziceam noi, ãºtia mai tineri, l-am cunoscutîn vara anului 1953, dupã Festivalul Mondial alTineretului, care avusese loc în CapitalaRomâniei. Se anunþase din vreme horã în sat, „Jocla Cruce”, obiºnuita horã duminicalã. Eram dedaþicu muzicanþii care veneau dis-de-dimineaþã în satºi înainte de prânz cântau pe la ferestreleoamenilor înstãriþi, fãceau ºi ei, bieþii de ei, un banîn plus, faþã de tocma cãpãraºilor, a organiza-torilor de „Joc duminical”, care începea la ora14,00, în faþa bisericii.

În duminica aceea, muzicanþii nu veniserã,cum veneau cei din Mehadia, lablaniþa, Teregova,Armeniº etc. Cãpãraºii (Gheorghe Grama, AlimpieIgodariu, Damaschin Lupinca, Niþu lui MitruDomãºneni etc.) au înzorzonat caii cu hamuri noi,gãitane ºi panglici tricolore, cu douã trãsuri ºi aupornit, cu sticlele de þuicã în mânã la gara din

lablaniþa, în aºteptarea muzicanþilor. La noi, laPetnic, doar doi muzicanþi erau primiþi cu trãsurilela staþie: Luþã lovitã ºi Petricã Vasile Capdecal.Desigur cã în duminica aceea alãturea deCapdecal se mai gãseau ºi alþi instrumentiºti defaimã între care Ion Murgu ºi Iosif Milu zis Ioºca(mingincan din Domaºnea), doi distinºi maeºtri înarta taragotului, cum sunt astãzi, bunãoarã, LucaNovac ºi Luþã Popovici.

Capdecal era frumos ca un prinþ indian, faptsubliniat de mine în cartea „Cantonul galben” ºi înAlmanahul cultural „Frãþia”. Era bãrbat tânãr ºiînalt, suplu ºi cu faþa smeadã, încadratã de doiochi cãprui, inteligenþi, cu pãrul bogat ºi numaiinele, ondulat, natural, cu o mustaþã „ºucarã”,subþire, în coadã de rândunicã, cu zâmbetuldecent lipit pe chipul sãu luminos. La toateacestea cititorul este rugat sã adauge vocabularulsãu elegant, de dascãl de þarã, Capdecal era unautodidact, cititor de romane de bunã calitate,apoi de. fiecare datã era înþolit festiv ºi curãþel dincale-afarã. Toate aceste trãsãturi ºi calitãþimagnetizau sexul frumos, vãdanele ºi tinerele depe sate îl cãutau ºi îl sorbeau din ochi, mai fiecarefiind dispusã sã îi fie soþie, dacã nu, mãcar„mireasã” de-o noapte!

Nu-i de mirare cã, în acel an, ori în anulurmãtor, pe când Capdecal era june între juni,cântând la o nuntã în Domaºnea (Caraº-Severin),noaptea, dupã jocul miresii, cum e datina lamunteni, s-a furat papucul miresei, iar pânãnuntaºii l-au gãsit, Capdecal, la cererea miresei, afugit cu aceasta cu primul tren la Caransebeº ºi deaici la Ciuta, de unde îºi trãgea neamul. Cu greu,dupã câteva sãptãmâni, mireasa a fost de acord sã

se întoarcã la soþul ei, de cununie.Capdecal era fiu de muzicant, apoi a învãþat

tainele saxofonului de la Lae Bihoi, primulsaxafonist din Banat. Nu putem omite cã„dascãlul” sãu în ale muzicii a fost unchiul sãu IonMurgu, al doilea Luþã lovitã în arta tulburãtoare ataragotului. Apoi, în perioada stagiului militar, s-a

bucurat de o atenþie deosebitã din partea tarafuluiMinisterului de Interne, de prezenþa primului mareacordeonist din România acelor vremuri: MarcelBudalã. Budalã l-a acompaniat când a urcat pescena Festivalului Mondial al Tineretului, ocaziecu care a dobândit medalia de aur ºi diploma deîntâiul laureat român la saxofon ºi nu în cele dinurmã faptul cã a fãcut parte din celebra orchestrã.„LAZÃR CERNESCU” din Caransebeº, unde eradirijor, ºlefuitorul de perle, LAE PERESCU.

În istoria instrumentiºtilor români din toatevremurile doar doi dintre ei au dobândit OrdinulMuncii Cls. a III-a: Luþã lovitã din mâna Dr. PetruGroza ºi Petricã Vasile Capdecal din mâna luiGheorghe Gheorghiu-Dej.

Petricã Vasile Capdecal este unicul în istoriainstrumentiºtilor bãnãþeni care a cântat la aceeaºicotã valoricã la douã instrumente: saxofon ºitaragot. Discurile sale ºi înregistrãrile din radiopot confirma aceste consideraþii de suflet faþã deun mare artist ºi om de suflet.

La radio Timiºoara se pãstreazã, între altele ºipiesele muzicale semnate de Petricã VasileCapdecal: „Brâul lui popa Traian”(popã în Petnic),„Doiul lui Capdecal”, „Dragostea nu-i fiecum” ºi„Vai sãraci cãrãrile mele / Cum creºte iarba peele/”.

Ultima melodie a fost un cântec de lebãdãpentru destinul pãmântean al valorosului artist alsaxafonului ºi al taragotului: Capdecal. „NeaPetricã” a plecat dincolo de apele Styxului cuinima împãcatã cã a rãmas ceva în urma sa:omenie ºi mult bun simþ, arta sa muzicalã, unnume care nu poate fi înlocuit decât doar de ceidoi copii ai sãi: Ion ºi Petru, care duc mai departeºtafeta cântecului popular românesc din Banat lainimile iubitorilor de melos popular, aºa cum adus-o tatãl lor. Apoi, cei ºapte nepoþi, care vin dinurmã frumoºi ºi emblematici, de numele buniculuilor, vor avea ºi ei, indiscutabil, un cuvânt greu despus în arta muzicii bãnãþene ºi a omeniei. Fie-þiþãrâna uºoarã, domnule Petricã Vasile ºi iubiteCapdecal. Fãrã dumneata, suntem mai sãraci înaceastã lume trecãtoare...

NOV. 1998 NICOLAE DANCIU PETNICEANU

SS--AA SSTTIINNSS DDIINN VVIIAAÞÞÃÃ::

PP EE TT RR II CC ÃÃ VV AA SS II LL EE CC AA PP DD EE CC AA LL ÎÎ NN TT ÂÂ II UU LL LL AA UU RR EE AA TT DD II NN RR OO MM ÂÂ NN II AA LL AA SS AA XX AA FF OO NN

Luca Novac ºi taragotul sãu de „aur”.Personaj în cartea „Lacrimã de taragot”

de NDP

SaxofonistulCapdecal

TaragotistulCapdecal

LONDRA, opt aprilie 1971. A fost primulcongres al þiganilor din lume. Atunci s-a adoptatdrapelul, ca simbol o roatã de cãruþã, ºi tot atuncis-a adoptat marºul þiganilor din lume: „GELEM,GELEM!”

Nu ºtiu dacã a fost la acest congres vreunþigan din România. În schimb, ºtiu ce s-aîntâmplat la a zecea aniversare, în primãvara, sauvara (nu reþin exact anotimpul), ce s-a întâmplat înjudeþul Timiº.

Bulibaºa þiganilor era din Gãtaia de Timiº. Unþigan barosan, numai inele babane pe degete ºi lagrumaz un lanþ sã împiedeci carul cu el! S-aprezentat la timp, cu invitaþia, cu dovadã de valutãdin strãinãtate, depusã la Banca Naþionalã, cucererea formular, completatã ca la carte, cufotografii (2), cu taxa la CEC (50 lei). Actele erauîn regulã, conform legislaþiei în vigoare.

Mi se prezintã actele de cãtre ofiþerul de laghiºeu. Fiind un caz special, Ceauºescu nu voiasã audã cã are ºi þigani în România, se sãturase deevrei, de unguri, de nemþi. Aveam dispoziþii scrisesã scãpãm de evrei, dar de nemþi, unguri ºi þiganinici vorbã! Prezint actele Bulibaºei, la tov. colonelV.C., ºeful meu direct, eu fiind doar adjunctul sãu.

- Ce-i, Nicule, cu astea?“- Raportez: e congresul sau conferinþa

þiganilor la Londra.- Sã le vãd.. Da, sunt complete. Ce ne facem?!

ªtii instrucþiunea de pe urmã?- O ºtiu- Existã o singurã mãsurã justificativã.- Care, tov. colonel?- Facem paºaportul, nu-i comunici aprobarea

decât dupã ce are loc congresul. Pricepi?- Am înþeles, fac eu, catanã bãtrânã.”

Am executat ordinul întocmai. A venitbulibaºa zi de zi la Serviciul Paºapoarte, peLeontin Sãlãjan 46, camera 33. A venit degeaba.De fiecare datã un rãspuns invariabil:

- Se face!... – Se face! Rãbdare ºi tutun!... Poþisã te pregãteºti!...

În final, n-a mai venit. Am scãpat uºuraþi ºi euºi ºeful. Trebuia sã raportãm la nivel central. La

Direcþia Paºapoarte, în Bucureºti, pe Nicolae Iorga27 – 29.

A trecut congresul... Bulibaºa nu a mai datsemn de viaþã. Trebuia sã recuperez taxa de 125lei, valoarea paºaportului, taxa de 50 a fostînregistratã ºi „lucrul” (sic) paºaportului.

I-am trimis o invitaþie specialã, prin organulde miliþie din Gãtaia ca sã vinã la „paºapoarte”, cutaxa de 125 lei ºi cu buletinul de identitate, sã-ºiridice documentul de cãlãtorie. În final a venit, fãrãtaxã, a venit la ghiºeu. Ofiþerul m-a chemat sã staude vorbã cu el. Am stat.

“- Domnule Cãldãraº, te-am chemat sã-þiridici paºaportul pentru Londra.

- Eu?!- Da, dumneata ai cerut paºaport...- Acu sã te duci tu cu el cã eu nu mai am

lipsã!- Cum aºa, Cãldãraº?! fac eu uimit.- Pãi aºa, dom-le, cã eu fost-am ºi întorsã-mã

de trei zile.- Cum ai putut, fãrã paºaport?!- E treaba mea ºi nu a ta, dom-le. Un lucru sã

ºtiþi voi, rumânii, domle- Ce sã ºtim?- Þiganii îs prãstã tãt ºi sã ajutã între ei, la

greu, nu ca voi, rumânii, cã vã mâncaþi ca cânii.Huideo, pralo!”

Am rãmas blocat. Dumneavoastrã, nu?!(Trebuia sã fac verificãri. Am fãcut. Bulibaºa a

ieºit din þarã, pe la Stamora-Moraviþa, cu paºaportsârbesc, document „fals” adus de bulibaºa dinJugoslavia. DELAPETNIC


Douã þigãncuºe din neamul lui Gheorgheºi Gina ªain, din Topleþ

O regiune din Rusia interzicesãrbãtoarea de Sfântul

ValentinGuvernul regiunii Belgorod din vestul Ru-

siei a anunþat, luni, cã se opune celebrãrii înspaþii publice a Sfântului Valentin, “o sãrbãtoarecare contravine culturii ruse”.”Suntem contraimplantãrii sãrbãtorilor catolice în regiuneanoastrã”, unde 97% din populaþia localã este or-todoxã, a declarat Nikolai Bezlutski, membru înadministraþia regiunii Belgorod. “Însã cei carevor dori sã sãrbãtoreascã Sfântul Valentin în inti-mitate, o vor putea face. Nici o pedeapsã nu afost instituitã”, a adãugat responsabilul ras. Nicio petrecere nu este prevãzutã la UniversitateaBelgorod, care va celebra pe 15 februarie “ziuatinerilor ortodocºi”, a declarat Alexandre Pyj,purtãtorul de cuvânt al universitãþii. “Dacã stu-denþii vor dori sã petreacã între ei de Sfântul Va-lentin, nu existã nici o obiecþie”, a adãugat a-ceeaºi sursã. Printr-un document intitulat “Mãs-uri pentru asigurarea securitãþii spirituale a re-giunii Belgorod”, autoritãþile din aceastã zonã.au decis “sã nu autorizeze” petrecerile de SfântulValentin ºi de Holloween în stabilimentele cul-turale, educative ºi alte administraþii orãºeneºtiºi departamentale din aceastã regiune”. Aceeaºidirectivã vorbeºte despre necesitatea organizãrii“unei prezentãri explicative în mass-media dinregiune care sã prezinte particularitãþile acesteisãrbãtori ce contravine culturii ruse”. Acest do-cument a fost aprobat în martie 2010 de cãtreguvernul regional ºi de arhiepiscopul Bisericiiortodoxe ruse din Belgorod. (M.F.)

P.S. La noi, ca la nimeni, Sf. Valentin, sfântcatolic, e sãrbãtorit cu fast, pe câtã vreme „Dra-gobetele” este pe locul doi! Formalism! Cosmo-politism. Pupincurism... (L.C.)

CURIOZITÃÞICURIOZITÃÞI

PPATRUZECIATRUZECI DEDE ANIANI DEDE LALA PRIMULPRIMULCONGRESCONGRES MONDIALMONDIAL ALAL ÞIGANILORÞIGANILOR

1. România este pe locul al XII-lea în lume ºipe primul loc, în Europa, în privinþa risculuifoametei. În acelaºi timp, pãmântul þãrii stãnemuncit. Potenþialul agricol al României ar

putea hrãni o populaþie de 4 ori mai numeroasã(circa 85 milioane persoane).

2. Veniturile populaþiei în România sunt de 6– 7 ori mai mici decât media europeanã.

3. România este pe locul al IV-lea în UE întopul consumului de etnobotanice. Oare când aude gând autoritãþile sã intervinã pentru stopareaacestui flagel?

4. Românii care reprezintã cel mai bine þaraîn exterior sunt: Nadia Comãneci, Ghe Hagi, IlieNãstase, Ion Þiriac.

5. Românii deþin ºi un loc I în Europa. Estevorba de „privitul la televizor”. Televizoarele,precum ºi multe alte emisiuni „ieftine”, atragpopulaþia ºi poate explicã, în parte, cele arãtatemai sus.

6. S-a întâmplat în Bucureºti. Unui bãtrân is-au tãiat douã degete cu cuþitul pentru a i se furageanta din mânã!!!

7. Locul 8 în Europa la consumul de alcooleste deþinut de România, un român consumând,în medie, 15 litri de alcool pur pe an.

Ec. ION DRÃGAN, Plugova8. Bolnavii de T.B.C. – „România deþine un

loc fruntaº în Europa”, comunicã Radio Reºiþa în24.03. 2011 – ziua tuberculozei.

Cauze:- foamete;- frig;- muncã peste puterile omului;- viaþã stresatã.Acestea sunt binefacerile aduse de

pseudorevoluþia din Decembrie 1989. (N.D.P)

Pe scurt...Pe scurt...

Bat toba...„Toboºarul vremurilor noi!, „amscãpat de crizã!!” Cine minte?

Toboºarul sau ªeful sãu: piticul Boc,de la Guvern...


- Mineritul aurului se practicã peteritoriul României, fãrã întrerupere deaproximativ 6.000 de ani (încã din epocaneoliticã) cantitãþile imense de aur deþinutde daci, au reprezentat motivul pentru caream fost atacaþi de romani în anul 101 e.n.(d. Hr.) când au fost capturate 165,5 tonede aur dacic, fapt ce a produs prima crizãeconomicã în teritoriul nostru.

În anul 1600 din minele de aur dinMunþii Apuseni se extrãgea 20% dinproducþia mondialã.

Cu toate acestea, nu s-au exploatatnici 40% din zãcãmintele de aur existenteîn subsolul nostru, lucru ce explicãinteresul multor investitori strãini în a punemâna pe aceste zãcãminte.

Cât de adevãrat este proverbul:„Munþii noºtri aur poartãNoi umblãm din poartã-n poartã.”(P.S. Doar în Spania sunt aproape

850.000 de români).

Pe lângã aur, munþii noºtri mai deþin ºialte metale, dar ºi cãrbune, lemn, pãºuni,zone turistice mirifice, ape, lacuri toateneexploatate suficient.

Dealurile subcarpatice, podiºurile, deasemenea, nu mai poartã, ca odinioarã,mândria roadelor plantaþiilor de pomifructiferi sau viþã-de-vie, domenii în careRomânia era un concurent de temut.

Câmpiile ale cãror producþii de grâu,porumb, orz etc. ne-au fãcut „odinioarã”adevãratul „grânar” al Europei, ba chiarmai mult, preþul european al grânelor sestabilea la bursa din Brãila.

Mai avem Luncile marilor râuri ºi LuncaDunãrii unde grãdinãritul ar putea fi chiar lael acasã.

Toate cele arãtate mai sus suntvalorificate insuficient, în timp ce Româniaimportã aproape 80% din alimentele debazã.

Dar sã nu uitãm litoralul Mãrii Negre,

Delta Dunãrii (unicã în Europa atât ca regnanimal cât ºi vegetal).

Concluzia este cã avem condiþiinaturale de tot felul, dar suntem, totuºi, însituaþia în care suntem.

România este un adevãrat „amfiteatrunatural” aºezat aproape simetric în jurularcului Carpatic ºi proporþional, aproxi-mativ egal (munþi, dealuri, câmpii în jur de33% fiecare din suprafaþa þãrii).

Dumnezeu ne-a dat de toate, dar noiaºteptãm, prea de mult timp, sã ne bage întraistã.

ec. ION DRÃGAN,Plugova

AURUL ªI CELELALTE BOGÃÞII…CURIOZITÃÞICURIOZITÃÞI

NOUTÃÞI ÎN MATERIE DE STARE CIVILÃ

Codul civil din 1864 a suferit adânciprefaceri. Printre modificãrile aduse esteºi acela a abrogãrii în 1954 a pãrþii intitu-late „despre persoane când a fost adop-tat Decretul nr. 31 potrivit la persoanelefizice ºi persoanele juridice, precum ºiCodul familiei care cu unele modificãriaduse ulterior, sunt în vigoare ºi înprezent.

S-au adoptat ºi alte acte normativereferitoare la starea civilã, numele ºidomiciliul persoanei, dar ºi acestea numai corespund schimbãrilor suferite înstructura economicã ºi socialã a þãrii, aufost înlocuite având în prezent ca princi-pale acte normative Legea nr. 119/2996cu privire la actele de stare civilã ºi Legeanr. 105/1996 cu privire la evidenþapopulaþiei ºi cartea de identitate.

În activitatea de stare-civilã, în afarãde principalele reglementari legale, se vaapela în practica judiciarã ºi la literaturade specialitate. Evidenþa înregistrãriloractelor de stare civilã la comuna Meha-dia, perioada 01 ianuarie - 30 aprilie2011:

Acte de naºtere: 4Acte de cãsãtorie: 8Acte de deces: 30Prin HG nr. 64/26 ianuarie 2011 s-a

aprobat Metodologia cu privire laaplicarea unitarã a dispoziþiilor în materiede stare civilã.

Metodologia a fost publicatã în M.O.al României partea I nr. 151/02 martie2011. SECRETAR

jurist PANDURU GHEORGHE

- SMÂRDOACÃ = Murdãrielichidã- MASAI = Prosop- MARACIC = Vrednic, muncitor- IMALÃ, BOBALÃ = Noroi- ªIªTEALÃ = Þesalã- SUNDUCOS = Om închis,morocãnos- TULUJ = Cocean, tulei- ªEªTANIE = Sfinþirea casei- NAROATÃ = Femeie naivã- PÂNZAICA = Cearceaf- PROCOVIÞÃ = Cuverturã- COTARIÞÃ = Coº- CARªEAG = Ulcior- ZÂRÞÃ = Ochelari- ªPOIERT = Cuptor, sobã degãtit- FURTAL = Sfert, pãtrime- ªIOFALOAGÃ = Vas din care sehrãnesc porcii- RINÃR = Burlan- HÂRCE = ªoarece- BUNARI = Fântânã- UCAªI = Prostãnac- BUFANÞI = Pantaloni largi- PRICIªI = Pantaloni strânºi înzona gleznei- CIªLÃR = Tâmplar- MOALÃR = Zugrav- COVAªI = Fierar

- NEHAINIC = Neîngrijit- GHILÃU = Rindea- SFREGIL = Burghiu- MAUR = Zidar- FARªAL = Ramã uºã,fereastrã- CODARIªCÃ = Coadã la bici- CHINGIE = Bici cu coadã- BUZUMINIT = Adormit- POTRICALÃ = Instrument degãurit piele- MOSTOFELNIC = Pãmãtuf- ACOU = Butoi 50 – 100 l- BURIU = Butoi special pentrucolectarea rãchiei la ieºirea dincuptor- POACINI = Pantaloni artizanaliconfecþionaþi din postav ºitalpa din camerã (cauciuc)- DÂRJALÃ = Coadã din lemn launelte- SLAVINÃ = Cana, robinet dinlemn- OBÂRLICT = Luminatorul de lapoartã- ªALTÃR = Întrerupãtor- GAITANÃ = Moþ cãciuliþã(zorzoane)

Ec. ION DRÃGAN,Plugova

Cuvinte… vechi


În urmã cu 50 de aniIuri Gagarin a devenitIuri Gagarin a devenit

primul om care aprimul om care aajuns în spaþiuajuns în spaþiu

În urmã cu 50 de ani, pe 12 aprilie 1961,o capsulã Vostok avându-l la bord pe IuriGagarin a decolat de pe cosmodromulBaikonur din Kazahstan, cosmonautul rusdevenind astfel primul om care a ajuns înspaþiu. Iuri Gagarin, decedat în 1968, esteunul dintre puþinii eroi naþionali ruºi a cãrorimagine nu a avut de suferit dupã prãbuºireaURSS, la sfârºitul anului 1991, ºi a rãmaspânã în zilele noastre, pentru ruºi, “cea maiatractivã personalitate a secolului al XX-lea”,potrivit sondajelor, în continuare celebru înRusia, la 50 de ani dupã ce a devenit primulom ajuns în spaþiu, Iuri Gagarin a fost ales înanii ’60 de cãtre puterea de la Moscovapentru a întruchipa “noul om sovietic”, în

principal datoritã originilor sale modeste.Originea lui þãrãneascã - tatãl era tâmplar, iarmama era casnicã - a fost un atu încandidatura sa pentru a deveni primul omajuns în spaþiu, în faþa celei a principaluluisãu rival, Gherman Titov, provenind dintr-ofamilie de învãþãtori, dar care a fost“prejudiciat” de prenumele sãu, ce avea oconsonanþã germanicã, potrivit biografilorruºi. Nãscut în martie 1934, într-un sat dinapropiere de Smolensk, dupã o copilãriedificilã, marcatã de rãzboi ºi de ocupaþianazistã, Gagarin s-a pregãtit iniþial pentru adeveni muncitor metalurgist. “Parcursul luisemãna cu cel al câtorva milioane dintre con-cetãþenii sãi”, a declarat Lev Danilkin, autorulunei biografii a celebrului cosmonautsovietic, lansatã sãptãmâna trecutã. Pasionatde aviaþie, tânãrul Gagarin a fost recrutat într-o ºcoalã militarã din Orenburg ºi a pilotatpentru prima oarã un avion în anul 1955.

Într-o zi de toamnã, în 1959, când ocomisie specialã a selecþionat câþiva volun-tari pentru a pilota “un nou tip de avion”,

statura lui modestã - Gagarin avea o înãlþimede circa 160 de centimetri - i-a fost favora-bilã. Douãzeci de candidaþi au început unprogram special de antrenament timp de unan, într-un centru secret din Moscova. Peparcurs, dintre ei au rãmas doar 12, iar apoidoar ºase - printre care se afla ºi Gagarin. Elîntruchipa arhetipul noului cetãþean rus, atâtde promovat de propaganda sovieticã. IuriGagarin ºi-a atras simpatia colegilor ºi maiales pe cea a constructorului SergheiKorolev, considerat pãrintele astronauticiisovietice. În 1961, Gagarin a fost desemnatpentru a efectua primul zbor al unui om înspaþiu, programat a avea loc pe 12 aprilie. Peatunci, Gagarin avea 27 de ani ºi era cãsãtoritcu Valentina, o infirmierã care tocmai onãscuse pe a doua fiicã a cuplului. Misiunealui era periculoasã: dintre cei 48 de câinitrimiºi de URSS în spaþiu, 20 pieriserã.Primit cu triumf în lumea întreagã, Gagarin aîndeplinit la perfecþie ºi cea de-a doua luimisiune, afiºând, potrivit mãrturiilor vremii,o simplitate dezarmantã. Astfel, cu ocaziaunui dineu oficial, cosmonautul rus acucerit-o pe regina Marii Britanii, mãrtu-risindu-i, zâmbind, cã nu ºtia ce furculiþãtrebuia sã aleagã. Gagarin a fost însã maimult decât atât: eroul naþional, cãruia i-aufost promise toate privilegiile, petrecea oreîntregi la telefon pentru a obþine anumitemedicamente, un loc într-un spital sau biletela celebrul teatru Balºoi din Moscova, pentrunumeroºii lui prieteni. Pe 27 martie 1968, lacomanda unui mic avion de antrenament,Gagarin s-a prãbuºit la nord-est de Moscova,în circumstanþe rãmase neelucidate, dosarulaccidentului sãu fiind clasat cu eticheta“secret de stat”. (M.F.)

GRAVURÃGRAVURÃMAI PUÞINMAI PUÞIN

CUNOSCUTÃCUNOSCUTÃPrin anii optzeci ai secolului trecut

Theodor Aman a vizitat staþiunea BãileHerculane sau Bãile Mehadiei, cum eradenumitã în acea perioadã.

Cu aceastã ocazie a realizat o gravurã, cutitlul “MEHADIA” reprezentând o þãrancãtorcând ºi, în medalion, un cap de cal. În anul1976 am cumpãrat aceastã gravurã de la uncetãþean în vârstã din Bucureºti. Din relatãrilevânzãtorului am înþeles cã el a achiziþionat-ode la o expoziþie retro cu vânzare “TheodorAman”, care a avut loc în toamna anului1920. Aceastã expoziþie a fost iniþiatã devãduva lui Theodor Aman.

Ce a determinat-o pe vãduva Aman sãscoatã la vânzare aceste lucruri carepãstreazã în ele o lume de amintiri aºa de

scumpe, dupã mai bine de un sfert de veacde la moartea marelui artist?!

Reproduc mai jos ce a relatat la vremearespectivã, renumitul pictor ºi comentator deartã, Nicolae Tonitza, în publicaþia“AVÂNTUL” din 21 decembrie 1920:

“Theodor Aman, toatã viaþa lui a datnecontenit þãrii sale. ªi-a dat averea lui ºisufletul lui, în care trãia, timidã darbinefãcãtoare, cea mai dezinteresatã dintrepasiuni, aceea a frumosului.

Theodor Aman a avut totuºi o marescãdere: n-a cunoscut adânca înþelepciunepracticã a „neamului” nostru de azi: IA ªI ÞISE VA DA.

De aceea, “neamul” acesta, prinreprezentanþii lor autorizaþi - oficialitatea - îlpedepseºte pe bãtrânul naiv ºi bun.

Vãduva Aman primeºte o pensie lunarãde 195 lei, adicã exact suma pe care oîncaseazã zilnic cutare peºte sinecurist,dintr-un minister oarecare...”

Cât de actualã este aceastã dureroasãsituaþie de acum optzeci de ani!

Deci vãduva Aman ºi-a pus la mezatultimele lucrãri de suflet ale soþului, pentru aputea supravieþui.

Cu câteva zile înainte de evenimenteledin decembrie 1989 (15 decembrie 1989) m-am prezentat cu aceastã gravurã la custodele“Muzeului Theodor Aman”, d-na Enache,care a rãmas surprinsã de aceastã gravurã, cefãcea parte dintr-un întreg ciclu de gravuriexecutate de Theodor Aman, reprezentândcele mai faimoase staþiuni balneare, atât dinvechiul regat, cât ºi din imperiul habsburgic,unde locuiau români.

D-na Enache mi-a recomandat sã amfoarte mare grijã de aceastã gravurã, probabilpresimþea cã prima lege abrogatã de “ema-naþii” noºtri din decembrie va fi legea patri-moniului naþional.

ION IONESCU-BLOJU6.02.2000, MEHADIA

CURIOZITÃÞICURIOZITÃÞI

Motto:„Un rãu politic se poate vindeca cât timp

puþini îl vãd; când îl vede toatã lumea, el nu maie de vindecat”

(M. EMINESCU - Opere politice, vol. II - 946)

Oricine ºtie cã omul este fãcut sã gândeascã ºipasãrea sã zboare. Acum când ne totîntrebãm ce ni se întâmplã ºi de ce ºipânã când ºi de ce suntem cumsuntem, putem gãsi ºi rãspuns. Rãspunscare ar trebui sã ne opreascã în a neconsidera „proºti”, „laºi”, „nehotãrâþi”,cum tot ne autoînjosim. Ne-a obositistoria trãitã de veacuri, trãitãzbuciumat, dacã iar ne amintim spuselelui M. Kogãlniceanu, cã nu suntemvinovaþi cã Dumnezeu ne-a aºezat cupãmântul þãrii în bãtaia tuturorvânturilor... Am fost ºi suntem un hotarîntre douã continente: Europa ºi Asia;acum între o nouã Uniune (Europeanã)ºi o fostã Uniune (Sovieticã).

Românii ºi-au plãtit cu sângepãmântul ºi cu tone de aur. Maiscânteiazã fãrâme rãmase în RoºiaMontanã, de stau-gata cu ghearelepregãtite sã-l scurme hienele flãmânde.

Nu pentru bunãstare s-au jertfitromânii, ci pentru a-ºi pãstra bunul celmai de preþ: VIAÞA.

Imperiului Otoman i-au plãtit341.021 kg de aur; ImperiuluiHabsburgic 857.500 kg de aur;Imperiului Þarist 64.615 kg de aur, lacare se adaugã numeroase jafuri,inclusiv tezaurul dat spre pãstrareînainte de Primul Rãzboi Mondial sinerecuperat pânã azi (Magazin Istoric -2008).

Ceea ce ne-a costat subordonareafaþã de Uniunea Sovieticã, nu poate fiestimat doar la formule abstracte:„teroarea comunistã”, „totalitarismul”,„dictatura stalinistã”, despre care þindiscursuri tocmai cei care au avut mariavantaje în acea vreme. Numaidrumurile de fier, care acum încep sãne lase, ºtiu câte trenuri cu bunuriromâneºti plecau zi ºi noapte spreRãsãrit, pentru „despãgubiri derãzboi”.

Fiindcã Apusul ºi cei mai mari ailumii ne-au vândut dupã cel de-aldoilea Rãzboi Mondial. Marele Apusuitã acel „târg”, dar nu uitã sã nereaminteascã de umilinþele noastre ºiiatã, nu prezentãm siguranþã la graniþe,deºi ºtiu ºi vãd cã, nemaiavând flotã,piraþii îºi fac meseria pe uscatul nostruºi au creat ºi prozeliþi; hoþii de codru,vameºi mincinoºi, despre care aflãm ºi-n Biblie, ºi care nu-i întrec pe vameºiimoderni din politicã. In aceste zile amaflat cã unii sunt vameºii vameºilor!

Dupã ce pe o jumãtate de glob unsistem politic s-a prãbuºit, România,mai la urmã rãmasã a fost „ajutatã”direct dinafarã ºi ne-am trezit liberi cusperanþe uriaºe. ªi am înghiþit, nucartoful fierbinte, ci o mare rãtãcirespre capitalism în amestec cu nepri-cepere, jaf, minciunã ºi dispreþ faþã detot ce þine de eticã ºi tot ce a acumulatvaloros de veacuri românimea.

Nu mai avem industrie, nu mai avem

agriculturã, ultimii lucrãtori din minemor acoperiþi de cãrbune sau defoame. Fiind vorba de industrie, BerceaMondialul îl poate avea ca martor (ºicoautor?) pe domnul Roman cu„mormanul lui de fier vechi”. Cândva,la tot pasul erau ºantiere, câmpul eraplin de lucrãtori. Acum domneºtepustiul ºi paragina. Haosul stãpâneºtesocietatea în dezbinare, pentru a se„ieºi din sistem, pe cale naturalã” (amcitat din Boc). Suntem în prag deprimãvarã, dar nu se vorbeºte de vreocampanie agricolã. S-a pomenit de„macroeconomie”, dar nu s-a amintitde agriculturã, care ne-a asiguratexistenþa ºi exportul în domeniu. De ce?Fiindcã niciun preºedinte din cei dedupã ’89 n-a cãlcat nici din greºealã pevreo miriºte, sau pe vreo brazdãproaspãt aratã. ªi fiindcã nu avea cumsã audã cântecul ciocârliilor, nici culturanu-l atrage pe actualul preºedinte. Maimult, experienþa dobânditã în apeletulburi nu se potriveºte cu armoniasocialã. Premierul foloseºte, ce-i dreptcoasa, dar nu pentru prosperitate. Ne-aoferit-o ca apropo’ la ceea ce a urmat ºicontinuã. Mai ºtim noi pe cineva înþinutã sobrã... cu o coasã la purtãtor...Apelãm ºi la umor negru, fiindcã ºihazul de necaz s-a veºtejit; leaculnostru cel mai ieftin ºi cel mai vechi, cucare ne-am oblojit sufletele.

Trebuie sã recunoaºtem sinceritateapreºedintelui: a arãtat cã nu-i pasã deromânii ce se luptau cu puhoaiele prinArgeº, el dansând tocmai atunci pe fa-lezã, înconjurat de doamne cu fuste lar-gi, lungi ºi viu colorate, (în asemeneasituaþii, Ceauºescu, în cizme de cauciucsosea cu elicopterul în mijlocul sinistra-þilor). A declarat pe mari afiºe electo-rale cã de ce ne temem, de aceea nuvom scãpa ºi n-am scãpat, cã ne-a „ciu-ruit”. ªi n-au cum sã fie iubiþi românii deconducere, fiindcã nu i-au dat majori-tate de voturi la ultimele alegeri. Deaceea a ºi spus, preºedintele la Iaºimoldovenilor „sã-ºi facã þara pe care ºi-o doresc”. Deci singuri, de capul lor,fãrã altã susþinere. Totuºi avem cevasigur pentru noi ºi urmaºii noºtri: datoriigrele la F.M.I., spitale desfiinþate, ºcoliînchise.

Amatorii din guvern dovedescexperienþa personajelor lui Creangã,care cãrau apa cu ciurul ºi voiau sã urcevaca la fânul din pod.

Avem încredere în mãsura luatã cuvãmile, fiindcã ºeful statului are „exper-tizã” în domeniu: ne-a declarat cumândrie cã avea valutã serioasã pânã în’89 din contrabanda cu cafea, blugi º.a.Adevãrul e cã suntem mai mult decâttriºti; am devenit un stol de pãsãri fãrãaripi, oare? Ne-a obosit istoria. „Dar ºineamul, ca ºi arborele, mai lasã lãstariºi mai regenereazã... ºi nu mor caii...”.

Românii, deºi obosiþi sunt convinºicã nu vor trece marea cu rãbdarea ºivor trece mãcar pârâul, nemairespec-tând zicala popularã.

prof. VIORICA LAVRIC(“FLACÃRA LUI A.P.”, Aprilie 2011


Scrisoare în versuri din ValeaBolvaºniþa (Caraº-SSeverin)

Pe adresa redacþiei a sosit o scrisoare în versuri dinsatul Valea-Bolvaºniþa (comuna Mehadia), unaanonimã. Pentru conþinutul ei sincer, veritabil, opublicãm spre ºtiinþa cititorilor. (Redacþia)

Scumpã vatrã româneascãScumpã vatrã româneascãMândrã Þarã ai fost odatãStãpânã pe a ta vatrãTu singurã te-ai condusDoamne, ce bine am dus.

IIToþi de muncã am avutÞarã mândrã am clãdit,Am clãdit oraºe noi,Bine a fost, doamne, de noi.

IIILoc de muncã am avutLa nimeni n-am cerºit,Nimeni nu ne-o comandat,ªi nimic n-am aºteptat.

IVVai sãraca Þara mea,Când mã uit acum la ea,Geme, plânge ºi ofteazã,Cã nimic nu progreseazã.

VAm muncit din rãsputeri,Nu mai e, doamne, de ieri,Ce-a, muncit ne-am folosit,Nimeni nu ne-a jegmãnit.

VIOmul bun, omul de rând,Greu trãeºte pe pãmânt,Greu trãieºte în astã Þarã,Cã tâlharii ne-o mâncarã.

VIIScumpã varã româneascãUnde-i grâu ca sã creascã,Plânge sufletu în româniCând vezi atâþia mãrãcini.

VIIILanuri de grâu în Bãrãgan,Grâu bogat ºi frumos lan;Plângi când vezi mãrãcini,Importãm grâu de la strãini.

IXAºteptarã mult tâlhariiSã poatã sã ne distrugãCa sã ajungã mãgariiªi frumos sã ne înjugã.

XFabricile le-au distrusPe râpã Þara au dus,Sã nu avem unde munci,Cu ce, doamne, sã mai trãim?!

Nota redacþiei: S-a respectat, pe cât posibil, ortografiaautorului.Felicitãri, anonimule! Te rog contacteazã-l peredactorul ºef pentru a-þi oferi un premiu în cãrþi ca sãmai uiþi de supãrãri. (N.D.P.)

Ne-a obosit istoria


Scrisoare din TimiºoaraMândrã þarã e BanatuCã la noi scrie tãt natuFie vremea rea sau bunãA fost „Vestea” pân-acumã.

Ne-o prins Vestea, fãrã vesteFie vremea rea sau bunãAºteptatã lunã de lunã,Vestea a rãmas în urmã.

Aºa-i viaþa mãi frãþieDe multã democraþieCa sã nu mai poþi rãzbateªi sã scrii pe mai departe.

ªi acuma, la plecareVã salutã uica DanciuTrag oblonu, pun afiºuO fost Vestea pân-acuma.

*Zic, cu iertareSãrãcia în cur ne-mpungeTot fugim ºi ea ne-ajunge.

ING. ION BULIGANTimiºoara, 18.01.2011

TOVARÃªII ªI DOMNII CARE AU ADUSTOVARÃªII ªI DOMNII CARE AU ADUSROMÂNIA ÎNAPOI LA... PLUGUL DEROMÂNIA ÎNAPOI LA... PLUGUL DELEMN. PRIVIÞI-I ªI, PESTE UMÃRLEMN. PRIVIÞI-I ªI, PESTE UMÃRARUNCAÞI-LE O FLEGMÃ ÎN OCHIARUNCAÞI-LE O FLEGMÃ ÎN OCHI

Sã privim a-devãrul în faþã:cei care au con-dus ºi conducþara dupã 1989sunt vinovaþi dedrama pe care otrãieºte poporulromân de 21 deani încoace. Pri-viþi-i ºi judecaþi-idvs! Sunt 13!

GHINIONULR O M Â N I L O R(...)

Stâna pãrãsitãAºa aratã stânele din Munþii Banatului.

Unde-s, Doamne, pâlcurile de oi dinveacul trecut? Rãspunde, domnule Petre

Roman (ºi urmaºii sãi), care a primitsarcinã sã lichideze zootehnica din

România postdecembristã (L.C.)

CEAUªESCU A FOSTJUDECAT DE UN ÞIGAN(COL. GICÃPOPA) ªI EXECUTAT DE UN JIDAN(GELUVOIKAN)Întrebare:unde au fostromânii?!?

Fotografie cu autograf LOLA JOVANOVIC. O mare artistã,solistã de muzicã uºoarã, de la RadioteleviziuneaBelgrad, venea sâmbãtã de sâmbãtã la Timiºoara.

- Ce cauþi, Lola, la Timiºoara?- Un trai bun. Cumpãr de toate, ieftin ºi de calitate.- De ce nu rãmâi la noi?- Nu-mi place la voi.- Ce nu-þi place, Lola?- E prea multã disciplinã, prea multã ordine.

MORAVIÞA, LA 2 MARTIE 1971


Fostul PCR s-a auto dizolvat în 1990 fãrã sa ofere celorpeste 4 milioane de membrii ai sãi ºi populaþiei o analizãtemeinicã a activitãþii sale ºi a cauzelor care au fãcutnecesarã autodizolvarea sa. Necondamnarea greºelilor decare a fost acuzat constituie implicit recunoaºtereaînvinuirilor, o astfel de poziþie constituindu-se într-ofundamentalã greºealã politicã.

Lipsa unei dezbateri temeinice a activitãþii trecute aPCR a plasat întreaga masã a membrilor sãi într-o poziþie devinovãþie. Deºi în fostul PCR existau suficienþi membriicapabili sã identifice ºi sã recunoascã pãrþile negative adictaturii de partid ºi de stat din perioada activitãþii sale, sãnumeascã ºi sã arate cauzele ºi sã le condamne, în acelaºitimp însã putând ºi sã arate ºi sã furnizeze elemente denecombãtut ale succeselor sale, imense, istoric obþinute înperioada economiei etatizate, în baza unor programe coerentelaborate ºi realizate de o stângã conºtientã cã politica saslujea ridicãrii României pe trepte nesperate de emanciparesocialã ºi economicã. Ca urmare, o judecatã din cele maisimple ne aratã cã necondamnând ce a fost rãu, lãsând pealþii sã facã acest lucru, fostul PCR ºi-a însuºit ºi îºiînsuºeºte toate relele de care este învinuit. Oponenþiifostului PCR nepricepuþi ºi rãu voitori aratã cu degetul sprefosta stângã acuzând-o mereu de toate relele din þarã ºi dinlume. Fãrã îndoialã deci cã, tãcând, cei vizaþi la vinovãþie pot

fi consideraþi ºi vinovaþi. Aºa a fost posibil ca un documentde condamnare „a comunismului” sã treacã fãrã nici un felde opoziþie în Parlament. Hotãrât deci cã România arenevoie de o nouã stângã, care sã ºtie ce vrea capabilã sãcondamne greºelile din trecut, sã îndreptãþeascã speranþelecelei mai mari pãrþi a populaþiei în construcþia unui noupartid care sã-i apere interesele.

Evident cã o astfel de analizã era de dorit sã se producãimediat dupã evenimentele din 1989. Nu a fost însã posibil,clanul dictatorial a avut timp în îndelungata sa prezenþã laputere ºi tot timpul, sã înãbuºe în faþã orice manifestare derezistenþã. Cum însã în tot rãul este ºi un bine, este justificatsã considerãm cã experienþa celor 20 de ani trecuþi în plannaþional ºi internaþional de la cãderea comunismului sãvedem clar ºi mai mult decât decât s-ar fi putut arãta saudezbate cu 10, 15 ani în urmã cã organizarea unei noi stângia unui partid de stânga este nu numai oportunã politic(þinând seama ºi de actuala crizã), dar ºi organic necesarã,capitalismul globalist dovedindu-ºi cu fiecare zi ce treceincapacitatea rezolvãrii cinstite a comunitãþii umane de peîntregul mapamond. Rezumându-ne însã la patria noastrãRomânia ºi raportând-o la Europa, la vecinãtãþile sale cueconomia ei industrialã ºi agrarã distrusã fãrã oadministraþie administrativ-teritorialã eficientã, cu toateoraºele þãrii incapabile tot mai accentuat a se administra, cucreºterea criminalitãþii de orice fel etc. cu milioane demuncitori de toate meseriile, cu tineretul sãtesc ºi o mareparte dintre intelectuali plecaþi în strãinãtãþi dintre careimpresionant de mulþi fãrã cale de întoarcere, trebuie sã ospunem ºi sã ne întrebãm rãspicat ce avem de fãcut?!. Ni sepun la dispoziþie fonduri nerambursabile ºi rambursabile ºinu suntem capabili sã le utilizãm. Totuºi nu suntem ajutaþiîntr-un sens realist.

De la UE nu vin însã ºi direcþionãri spre politicieconomice mai realiste, deºi principalele ºi marile statecapitaliste din UE au o parte însemnatã de vinovãþie privindactualele stãri de lucruri din România. Se pare chiar cã sedoreºte o nouã împãrþire a pieþelor, dar este clar cã în eraatomicã ºi cu repartiþiile de forþe din zilele noastre astfel de„aplicaþii” înseamnã sinucidere.

Prin urmare nu poate fi vorba de altceva decât de operfecþionare a actualei societãþi. Aceasta putând însemnamai multã stângã, mai mult Stat, mai puþin NATO etc. DacãUE vrea sã supravieþuiascã trebuie sã ea sã înþeleagã, sãdoreascã noi rosturi pentru UE.

Având în vedere cele pe scurt arãtate mai sus, autorulacestor rânduri, adresate Comitetului de iniþiativã pentruorganizarea noului partid al stângii ANSD, am întocmitcâteva note anexate care reprezintã mai mult sau mai puþinpuncte de vedere personale socotite însã ca bune de avut învedere la elaborarea unui program actual sau altele viitoare,de constituire, consolidare ºi afirmare a stângii româneºti în

Remember: 8 mai 1921 – 90 de ani de la înfiinþarea Partidului Comunist RomânRemember: 8 mai 1921 – 90 de ani de la înfiinþarea Partidului Comunist Român

OPOROPORTUNITTUNITAATEA UNUITEA UNUIPPARARTID DE STÂNGATID DE STÂNGA

(În România au existat patru milioane de comuniºti. Un milion îºi pãstreazã carnetele de partid. – N.D.P.)

Motivaþie istoricãTrecutul istoric ne aparþine, cum ne aparþin

rudele îndepãrtate ºi rudele apropiate, rele ºi bunesunt rudele noastre, ele, vrem, nu vrem, figureazã înbiografia noastrã scrisã ºi nescrisã.

Tot aºa, stimaþi cititori, cunoscuþi ºi necunoscuþi,trecutul istoric galben, verde sau roºu al Românieiaparþine doar României. În þara noastrã au fost:conservatori, liberali, þãrãniºti, legionari, comuniºti,democraþi ºi mai ºtiu eu ce politicieni raºi de pe hartaistoriei, dar cu amprente rãmase. Ei înseamnã doaristorie ºi aceastã istorie trebuie cunoscutã.

În decembrie 1989 am întâlnit zeci de tineri careau dat foc portretului preºedintelui Ceauºescu, aºacum pãrinþii lor au dat foc tabloului ce-l reprezenta peMihai-Voievod de la Alba Iulia.

În 1947 (abdicarea regelui) ºi în Decembrie 1989(plecarea lui Ceauºescu), am întâlnit un dascãl de þarãcare a urcat în podul ºcolii ºi pe rege ºi pe preºedinteºi, v-o zic cu mâna pe inimã, l-am felicitat. E vorba deistorie. Nu trebuie arsã istoria neamului românesc.

Publicarea materialelor de mai jos sunt fãcute laintervenþia unor tineri, care nu ºtiu exact cine ºi ce afost, dar ºi la intervenþia unor bãtrâni care nu ºi-au arscarnetele de partid pentru care plãtiserã bani, ºi carele aparþin ca bun istoric.

Vã mãrturisesc cã am crescut ºi am trãit în relaþiide prietenie cu fii de legionari din Petnic ºi Globu-Craiova, Giurginca Dumitru, Velþãnescu Alexandru ºiIosif Puºchiþã, cântãreþul, pãrinþii lor, legionari cufuncþii, au fost oameni gospodari ºi iubiþi de consãtenipentru omenia lor, aºa cum ºi eu i-am preþuit, deºi nuam ajuns legionar, cum nici copiii lor, prietenii mei,nu au ajuns comuniºti. Ei cu toþii au rãmas ceea cemi-a plãcut: români, gata jertfelnici pentru România.Ce poate fi mai frumos decât dragostea faþã de pãrinþiºi faþã de pãmântul românesc udat de lacrimi ºisângele strãmoºilor întru ideea de libertate, de unitatenaþionalã ºi suveranitate?! Toate acestea, astãzi, ºi nupe vremea legionarilor ºi nici a comuniºtilor românisunt doar amintiri. Þara noastrã este în regim deocupaþie strãinã. Rog, reflectaþi, cumpãniþi ºi daþi-mioleacã de dreptate. (NDP)

Prof. Cornel Hamat, fost director al O.J.T. Caraº-Severin

Persoana intervievatã: IOSIF POPOVICI, pensio-nar, Timiºoara, str. Nicolinþ 5, bãºtinaº din Româneºti,aºezare cunoscutã prin Mãnãstirea „Izvorul lui Miron”,lãcaº unde a pãstorit suflete creºtineºti cãrturarulOlivian Bindiu, îndepãrtat de aci de mai marii sãi pentrucã i se urcase la cap poezia ºi... puterea! (Nu ºtiu de ceanume, dar protosinghelul Olivian Bindiu îmi aminteade fiecare datã de cãlugãrul siberian Rasputin!).

Aºadar, bãrbatul din faþa mea, scund ºiîmbãtrânit, fãrã un picior, sprijinit în cârje, poartã pechipul sãu rustic amprenta unei vieþi aspre. Sigurpiciorul pe care l-a pierdut avusese urme de zaleimprimate în piele ºi carne, lanþurile robiei de care n-a scãpat nici noaptea în somn. Nu fusese comunist.Fusese altceva...

Închisoarea din Caransebeº era pentru deþinuþipolitici, aici îºi ispãºeau pedeapsa comuniºtii cu numesonore: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica,Gheorghe Apostol, Teohari Georgescu, CorneliuMãnescu ºi mulþi alþii mai puþin cunoscuþi, între careºi Nicolae Vrabie, cel ce va ajunge director al Agenþieiromâne de la Leipzig. Iosif Popovici i-a cunoscut pecomuniºti prin intermediul lui Ion Vinzer, profesor la

Politehnica din Timiºoara, condamnat politic, cu carecãlãtorise într-un vagon (dubã) de la Piteºti la Timi-ºoara ºi apoi la Caransebeº. Ion Vinzer venise de laBucureºti, de la un proces, ºi la plecare primise opâine militarã, cum era pe atunci. Cãlãtoriserãîmpreunã câteva zile, poposiserã o vreme pe liniimoarte, zi de zi primise o felie de pâine de la IonVinzer. Împãrþiserã pâinea pe din douã. (Prof. I. Vinzerva ajunge ministrul silviculturii - sub Dej).

În puºcãria din Caransebeº, comuniºtii munceauîn atelierele create anume pentru ei, zilnic lustruiau lapicioare de scaune ºi mese aduse de la Fabrica demobilã din Balta Sãratã. Apoi tot ei confecþionau lastrung jucãrii din lemn: caii, pãpuºe, mãrgele, ºahuri,domino, „hopa-miticã”, titireze, vârtelniþe, casetediverse etc. în fiecare joi, zi de târg în Caransebeº,Gheorghiu-Dej ieºea cu „Bazarul” în colþul strãzii,vizavi de Parcul „Drãgãlina”, era în civil, cu gardianuldupã el, iar losif Popovici îl ajuta sã transporte marfa.Un cãrucior, sub el jucãriile, iar deasupra o masã.Vindea jucãrii pânã la ora trei-patru dupã masã,gardianul încasa banii însã Dej nota fiecare obiect

Bazarul lui Gheorghiu-DejBazarul lui Gheorghiu-Dej


vândut. Dej ºi gardianul decontau fiecare bãnuþcontabilului - ºef Litera. O jumãtate din bani intrau înbugetul închisorii, iar cealaltã jumãtate era pentrudeþinuþi, îmbunãtãþirea hranei, ori bani pe CEC laliberare. În ceea ce-l privea pe Iosif Popovici, el selegase sufleteºte mai mult de Dej, cu care ieºea încolþul strãzii în fiecare joi dar ºi cu Gheorghe Apostol.Acesta lucra ca fierar, el îi tãiase lanþurile de lapicioare, atunci când sosise în puºcãria din Caranse-beº. „Am umblat mult în viaþa mea, se confeseazã IosifPopovici, dar frãþie ºi omenie cum am vãzut la comu-niºti, n-am vãzut la nimenea! O bucãþicã de pâine dacão avea careva, n-o mânca de unul singur! O împãrþeafrãþeºte cu ceilalþi! ªi asta zi de zi ºi ceas de ceas!Sufereau toþi pentru unul! Nu pot uita omenia lor”.

Comuniºtii erau preþuiþi ºi respectaþi de autorita-tea închisorii. Comandantul puºcãriei (Dumitrescu),ºeful gardienilor (Turcu) ºi gardianul de la poartaprincipalã (Manolescu) se purtau frumos cu deþinuþii,le respectau dorinþele, asta poate ºi datoritã evoluþiievenimentelor de pe front. În ziua de Paºte, 1944,comuniºtii au dat un spectacol, au pus în scenã opiesã de teatru, una scrisã ºi jucatã de ei. Piesa evocaevenimentele de la Griviþa, din 1933, motive pentrucare muriserã atâþia oameni ºi pentru care Dej, Stoicaºi alþii se aflau condamnaþi la ani grei de închisoare.„Regizorul” principal ºi secund (Dej ºi Apostol) nuaveau figuranþi ºi arme de foc sa reprezinte în piesãforþele represiunii. Comandantul închisorii i-a înþeles,a dat ordin ºi s-a executat. Gardienii din penitenciar aufãcut pe figuranþii ºi au tras cu gloanþe oarbe în„greviºti’.

La spectacol, directorul Dumitrescu invitase oparte din protipendada caransebeºeana, domni ºidoamne, cuconetul din oraºul cu trei ape: Timiº, Sebeººi Potec. Au venit plini de curiozitate, dar ºi cuoareºicare reþinere. Aveau teamã sã participe la unspectacol dat de comuniºti, despre care propagandaburghezã le împuiase capul cu verzi ºi uscate, cã mãrog sunt periculoºi ºi capabili de acte criminale!

Spre sfârºitul spectacolului, pe pânza cerului auapãrut avioanele americane, care au bombardat gara.Dumitrescu a strigat: „Toatã lumea în adãpost!” Auintrat cu toþii, mai puþin invitaþii sãi, care greu s-aulãsat convinºi de vorbele comandantului deînchisoare: „Intraþi ºi nu vã fie teamã! Sunt blânzi ºiomenoºi, mai omenoºi decât noi!” Au intrat dar, cuteamã în sân, au rãmas pe aproape de uºã.

Într-o noapte, Gheorghiu-Dej a dispãrut dinînchisoare. Fusese ridicat el ºi alþii ºi dus în alt loc dedetenþie. (În lagãrul de deþinuþi politici de la Tg. Jiu -n.a.). Lipsa sa se simþea ºi era regretatã de deþinuþi câtºi de administraþia închisorii. Nu mai avea cine reparapompa de apã care trãgea ºi împingea apã din fântânape etajele puºcãriei. ªi pompa aceea era veche ºi sedefecta mereu. Iosif Popovici în civil ieºea zilnic înoraº dupã apã mineralã, gheaþã ºi alte treburi de la„Pomul verde”, ordonate de administraþie. Câºtigaseîncrederea tuturor. Înainte de a pãrãsi Caransebeºul,Dej îi ceruse sã umble pe strãzi ºi prin pieþele oraºuluiºi sã reþinã convorbirile orãºenilor cu privire laevoluþia frontului din Rãsãrit. ªtiau cã soarta !ordepindea de victoria Armatei Roºii, de sosirea ei câtmai grabnicã în România. Deci, evenimenteleinternaþionale întotdeauna determinã caracterulevenimentelor interne, mai ales când este vorba de oþarã, care depinde de marile puteri învecinate. ªi Rusianu va putea fi mutatã in altã parte a lumii in pofidavrerii unora care se plâng cã „Ursul din Rãsãrit suflãde veacuri în spatele iepurului!” (fragment dintr-oalocuþiune þinuta în mai 1990 la F.S.N.Timiº deClaudiu Iordache, omul lui Ion lliescu). Pânã în iunieMoº Martin îºi va împrospãta puterile. Þineþi-vã bine...

COSTEL TOMOªOIU

Maxim Gorki (1868 – 1936)Maxim Gorki (1868 – 1936)75 de ani de la moartea marelui

scriitor proletar!Numele sãu adevãrat: Alexei Maksimovici Peºkov.

S-a nãscut în oraºul Nijni Novgorod (azi Gorki), ca fiu demuncitor. A cunoscut din fragedã copilãrie sãrãcia, foa-mea ºi alte vicisitudini ale vieþii muncitoreºti din Rusiaþaristã. Îºi evocã viaþa amarã ºi plinã de lipsuri întrilogia: „Copilãria mea” (1913 – 1914), „La stãpân”(1941) ºi „Universitãþile mele” (1923).

A intrat de foarte tânãr în contact cu miºcareamuncitoreascã din Rusia vremurilor sale, s-a alãturatluptei revoluþionare pentru schimbarea ºi transformareamediului social-politic din Rusia.

În 1892 a debutat în literaturã. În 1905 a fost alesmembru de onoare al Academiei de ªtiinþe din Rusia.Alegerea sa a fost contramandatã de Tãtucul þar, pentrucã Maxim Gorki, dupã „Duminica sângeroasã”, din iarnalui 1905, a dres mai multe proclamaþii muncitoreºtiîmpotriva odiosului þar. A fost arestat ºi închis înfortãreaþa Petropavlovsk. Sub presiunea opiniei publice,dupã o lunã a fost eliberat din închisoare.

Emigreazã în America, apoi în Italia, se stabileºte laCapri. În strãinãtate l-a cunoscut pe Lenin, se apropie deideile revoluþionare bolºevice. În 1913 se întoarce în Rusia.

Participã la Marea Revoluþie din Octombrie 1917.dupã revoluþie, ocupã funcþii importante în viaþaculturalã ºi scriitoriceascã din Rusia revoluþionarã.Continuã sã scrie.

Activitatea sa literarã se împarte în trei etape: 1892– 1899; 1899 – 1917 ºi 1917 – 1936, anul morþii sale.

În prima perioadã a scris povestiri romantic-sombolice în care proslãveºte libertatea ºi frumuseþeajertfei sublime pentru un ideal, pentru progresulumanitãþii („Makar Ciudra”, „Cântecul ºoimului”,„Bãtrâna Izerghil” etc.) Scrie povestiri ºi despre oameniide la periferia societãþii („Celkaº”, „Foºtii oameni”,„Malva”, „Konovalov” etc).

Începând din anul 1899, orizontul sãu literar ºiideatic se lãrgeºte ºi contureazã astfel, creaþiile sale aualtã dimensiune spiritualã pe genuri, specii etc. dinaceastã perioadã (a doua) dateazã capodoperele: „Azilulde noapte”, „Foma Gordeev”, „Cei trei”, „Micii

burghezi”, „Viligiaturiºtii”, „Copiii soarelui”, „Barbarii”.În aceste creaþii zugrãveºte procesul descompuneriilumii burgheze. Tot în aceastã etapã apar cãrþile sale:„Mama” (roman) ºi „Duºmanii” (teatru).

În etapa a treia a creaþiei sale artistice figureazã,între altele, operele: „Întreprinderile Artamonov”, „Viaþalui Klim Samghin”, cãrþi în care zugrãveºte viaþa dinRusia postrevoluþionarã.

În 1934, Maxim Gorki a fost ales preºedintelescriitorilor din Rusia Sovieticã.

În ultimii ani ai vieþii, Maxim Gorki a cultivat relaþiicu scriitori de renume: Anatole France, Romain Rolland,Jack London, Henri Barbusse, Bernard Sha, TheodoreDreiser. Aceºtia au apreciat superlativ creaþia gorkianã.

În þara noastrã, cãrþile scriitorului rus Maxim Gorkiau fost traduse începând cu anul 1901. De un ecouaparte s-au bucurat operele: „Mama”, „Klim Samghin” ºipiesa de teatru „Azilul de noapte”, piesã care s-a jucatani de-a rândul pe scenele teatrelor din România.

Sã nu-l uitãm pe Gorki! Sã nu uitãm întâiul scriitorproletar din lume, mai ales astãzi, când în lume s-a mãritnumãrul proletarilor. Sã ne fie pildã, vis ºi speranþã întrusublim ºi umanism.

KOLEA SIBERIANUL

Rusia a sãrbãtorit fastuosvictoria din 1945 asupra

regimului nazistRusia a marcat, ieri, victoria din 1945

împotriva regimului nazist, printr-o adevãratãdemonstraþie de forþã organizatã în Piaþa Roºiedin Moscova, unde au defilat 20.000 demilitari, însoþiþi de blindate ºi lansatoare mobilede rachete strategice, în deschiderea defilãrii,ministrul rus al apãrãrii, Anatoli Serdiukov, atrecut în revistã trupele, salutându-i pe miile desoldaþi ºi ofiþeri aflaþi în Piaþa Roºie. Preºedin-tele Dmitri Medvedev, care a adus un omagiufoºtilor combatanþi, a afirmat cã “poporul ºi-aapãrat þara ºi a eliberat lumea de nazism”,adãugând cã “veteranii au dat dovadã de fideli-tate faþã de þarã”. Defilarea trupelor a fostprecedatã de o desfãºurare impresionantã deechipamente de luptã - tancuri de asalt, bateriide rachete ºi mai multe lansatoare de rachetestrategice Topol-M. Dupã destrãmarea URSS,în 1991, defilãrile au fost reduse la dimensiunisimbolice, însã Rusia a reluat tradiþia sovieticãîn 2008, iar anul trecut, la împlinirea a 65 de anide la victorie, la demonstraþie au fost invitaþi,pentru prima datã, ºi militari din þãrile NATO.Medvedev a apreciat cã defilãrile militare au“un enorm rol educativ”, deoarece le permitoamenilor sã vadã cã Rusia dispune de “oarmatã eficientã ºi bine echipatã” , care “poateîndeplini misiuni de luptã”.



Amanta lui Dej. Celebra ºi frumoasa actriþãDINA COCEA, fiica scriitorului D.N.Cocea.

(Din arhiva N.D.P.)

Actualitatea lui GorkiActualitatea lui Gorki“Suferinþa e ruºinea lumii ºi trebuie“Suferinþa e ruºinea lumii ºi trebuie

sã fie urâtã ca sã fie nimicitã”sã fie urâtã ca sã fie nimicitã”Maxim Gorki Maxim Gorki


O, de ºtiam de la debutCã versul scris cu sânge-omoarã.Cã flecuºteþele de rânduriTe-nfundã-n gât ºi le doboarã,Lãsam isprãvile acesteaC-un dedesubt primejdios. (...)

B. Pasternak: „O, de ºtiam de ladebut”-1931.

Boris Leonidovici Pasternak s-anãscut la 29 ianuarie/10 februarie1890 la Moscova, în familia cunoscu-tului pictor evreu Leonid Pasternakºi a celebrei pianiste Rosa Kauffman,de unde provin si preocupãrile saletimpurii pentru diferite arte. Tatãlsãu a fost pictor, profesor de picturãla ªcoala de Arte Frumoase dinMoscova ºi unul dintre cei mai buniilustratori ai lucrãrilor lui Lev Tolstoi.Tatãl s-a convertit de la iudaism laortodoxie. Boris a respectat tradiþiatatãlui, dar nu si-a ascuns originea,nici nu avea de ce, nimeni nu 1-adiscriminat pe motivul cã ar fi evreu,prietenii sãi fiind intelectuali defrunte, fãrã prejudecãþi. De altfel,casa familiei Pasternak fãcea partedin cercul intelectual si artistic alvremii si era frecventatã depersonalitãþi ca Aleksandr Skriabin,Serghei Rahmaninov, Rainer MariaRilke, Verhaeren, Lev Tolstoi.

Boris îsi începe educaþia laGimnaziul German din Moscova.Deseneazã foarte bine din copilãrie,se ocupã de compoziþia muzicalã,influenþat de A.N. Skriabin, apoistudiazã cu pasiune filosofia. În anul1909 se înscrie la Facultatea deIstorie-Filosofie a Universitãþii dinMoscova, renunþând la profesia demuzician. În 1912 pleacã înGermania, unde se ocupã custudierea operei ºcolii neokantianede la Marburg. Renunþã dupã 4 luniºi la specializarea în filosofie,problematica filosoficã rãmânândtotuºi în centrul atenþiei creaþiei saleliterare, pânã Ia romanul ºi scrisorileultimilor ani. Pasternak opteazã, înfinal, definitiv pentru literaturã.Primele volume de poezie ale saletrec neobservate. În 1911 debuteazãcu poezii în almanahul grupãrii“Lirika”, iar în 1914 tipãreºte inanonimat placheta de versuri“Geamãnul din nori”.

Dupã examenele de la Univer-sitatea din Moscova îºi definitiveazãprimul volum de versuri (1914). Dindorinþa de a fi alãturi de generaþia

sa, Pasternak se “înregimenteazã”literar în gruparea moderat futuristã“Centrifuga”, fãrã a-ºi renega însãrãdãcinile, care coboarã pânã în“veacul de argint” al poeziei ruse.Pe deasupra barierelor (1917)cuprinde o reluare a temelor dinprima sa carte. Volumele “Sora meaviaþa” (1922) ºi “Teme ºi variaþii”(1923), în care Pasternak îºielaboreazã modul cu totul specialde a surprinde lumea în integritateaei, sunt primite cu entuziasm,impunându-1 drept un mare poet. Înanii ’20, Pasternak încearcã sã-ºigãseascã locul în lumea creatã deRevoluþia roºie scriind poemeleepice “1905” (1925-1926) ºi“Locotenentul Schmidt” (1926-1927)care, alãturi de poemul “Înaltamaladie” (1923-1928) îi aducrecunoaºterea oficialã.

La sfârºitul anilor ’30, deprimatdin cauza nenorocirilor pe care levede în jurul sãu - sunt anii teroriistaliniste -, Pasternak renunþã pentruo vreme Ia opera personalã ºi îºicâºtigã existenþa traducând. Traducemult, din Shakespeare, Kleist,Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, dingermanã, englezã ºi din poeziagruzinã; cãlãtoreºte de altfel ºi înGruzia. În timpul Rãzboiului publicã

volumele de versuri “Pe trenuritimpurii” (1943)-o colecþie depoeme scrise pânã în 1936, revizuitãºi reeditatã în 1945 sub numele“Întinderea pãmânteascã”. În iarnaaceluiaºi an începe sã scrie romanul“Doctor Jivago”. Dupã rãzboielaboreazã partea cea maiimportantã din romanul “DoctorJivago”, despre un intelectual cuopþiuni tragice între viata intimã ºiexistenþa publicã, socialã. « DoctorJivago» este povestea unui doctor sia amantei acestuia, Lara, careîmpreuna, incearca sa-ºi izolezeviata privata de haosul si de violentaRevoluþiei ruseºti din 1917 si derãzboiul civil care i-a urmat. Carteaeste strãbãtutã de o trista melancolieºi plina de metafore puternic lirice,accentuând frumuseþea uluitoare avieþii chiar ºi în mijlocul tragedieicelei mai amare. Este un romanfascinant care þese filosofia ºi artaîmpreunã într-o matrice complexa asortii ºi destinului, care alcãtuiescviaþa noastrã umanã. Este una dintreputinele cãrþi pe care te simþi atrassa le reciteºti la infinit.

In 1948, întregul tiraj de Operealese de Pasternak, tipãrit în anulprecedent, este dat la topit. Publi-carea romanului « Doctor Jivago »înstrãinãtate în 1957- în Italia, dupã cefusese scos pe furiº din UniuneaSovietica- ºi decernarea PremiuluiNobel pentru literaturã în 1958 a ge-nerat ascuþite critici în presa sovie-ticã, soldate cu excluderea sa dinUniunea scriitorilor ºi constrângereasa sã renunþe de “bunã voie” la Pre-miul Nobel, in ciuda faptului ca acestroman nu era o opera anti-comu-nista. La doua zile dupã ce a aflat caa câºtigat premiul Nobel, scriitorul atrimis Academiei o telegrama alcãrei conþinut a devenit celebru: „E-norm de recunoscãtor, impresionat,mandru,uimit, ruºinat.” In urmãtoriidoi ani, cit avea sa mai trãiascã,Pasternak a fost hãrþuit de KGB siameninþat cu expulzarea din Rusia.

Motivaþia juriului pentru acor-darea la data de 24 octombrie 1958a Premiului Nobel lui BorisLeonidovich Pasternak a fosturmãtoarea: «...pentru deosebitã

Boris Leonidovich Pasternak ºiBoris Leonidovich Pasternak ºianii teribili ai Rusiei Sovieticeanii teribili ai Rusiei Sovietice



mãiestrie atinsã în poezia liricãactualã, precum si în domeniulmarilor tradiþii epice ruse.”

Potrivit lui Kaj Schueler- reportersuedez -, care a consultatdocumente ale Academiei Suedeze,CIA, agenþia centralã de informaþiiamericanã ar fi jucat un rol decisiv înimpunerea lui Pasternak în faþajuriului premiului Nobel inincercarea de a da o lovituraregimului bolºevic.

În 1959 Pasternak încheievolumul de versuri “Când seînsenineazã”. La 30 mai 1960,scriitorul moare la Peredelkino,celebrul sat de creaþie al scriitorilorsovietici, situat într-o suburbie aMoscovei. în însemnãrile ºiscrisorile ultimilor ani Pasternak ºi-aadunat punctele sale de vedereasupra artei.

Ciudat, Boris Pasternak si-acucerit celebritatea prin publicareaîn Vest a romanului „ Doctor Jivago”,deºi el a fost si rãmâne unul dintrecei mai dãruiþi poeþi ai literaturiiruse, continuator al clasicismului ºimodernismului rus din secolele XIXºi XX, un maestru ce poate staoricând alãturi, fãrã exagerare, deBlok, Esenin, Ahmatova, Þvetaeva,s.a., fãrã a uita de clasicii Puskin,Lermontov, Nekrasov sau defuturistul - proletar Maiakovski, pecare Pasternak îl admira fãrã a-isemãna, ca manierã, în nici un fel.

Ca mulþi alþi intelectuali ruºi aitimpului sau, Pasternak a trãit o viaþãplinã de teamã ºi nesiguranþã. Ca ºipoet în Rusia Sovietica post-revolu-þionarã, Boris Pasternak a fost nevoitsã aleagã mereu între a se supunedictatelor puterii comuniste ºi celorale propriei conºtiinþe artistice. Atâtel, cât ºi ceilalþi artiºti ai vremii saleau fãcut tot posibilul pentru ca artasã serveascã vieþii aºa cum ovedeau ei, într-o lume în care artatrebuia sã existe doar în scopul de aservi Revoluþiei. Aceºtia ºi-au publi-cat articolele, compoziþiile, simfo-niile ºi poemele îngroziþi fiind defaptul cã, pânã ºi cel mai mic indiciude lipsã de loialitate în cadrul munciilor, la adresa Revoluþiei, le-ar puteaaduce temuta bãtaie în uºã de lamiezul nopþii, ceea ce prevesteaarestare sau chiar mai rãu.

Faptul cã Pasternak a fost sortit sãtrãiascã în asemenea timpuri esteironic. În primul rând el nu a vãzutniciodatã lumea sub aspect politicsau social. El portretizeazã viaþa aºa

cum este ea, prea puþin cosmetizatãde cãtre om ºi acþiunile sale.

Scrierile sale erudite ºi adeseacomplexe, nu vorbesc despre nimicaltceva decât despre sensul vieþii ºimisterul morþii. Atât în prozã, cât ºi înversurile sale, Pasternak trateazãproblemele sociale ca fiindimportante doar în mãsura în careacestea influenþeazã destine umaneindividuale. Desigur cã acest aspectcontravenea crezului lui Lenin ºi albolºevicilor care vedeau viaþaoamenilor doar în termenii sociali airevoluþiei mondiale. «Poate cã tu nueºti interesat de rãzboi, însã rãzboiuleste interesat de tine» explicacomandatul Armatei Roºii, LeonTrostky.

Asemenea altor ruºi de vârsta sa,Pasternak nu-ºi putea permite luxulde a rãmâne neutru în faþacataclismului rãzboiului civil rusescºi de a se supune regimuluibolºevic. Pe scurt, Pasternak nu eraun om al timpului sãu ºi suferea dinaceastã cauzã. Autoritãþile nu i-aupermis acestuia sã-ºi publicelucrãrile foarte mulþi ani din cauza«eºecului» sãu de a îmbrãþiºa pedeplin problematica socialã. Însã nuera în natura lui Pasternak sã fie bunla a scrie poezii care sã determineoamenii obiºnuiþi sã transpire pentrucauza comunistã.

Ca o consecinþã a succesuluimondial al capodoperei sale«Doctor Jivago», Pasternak a fostnevoit sã-ºi trãiascã restul zilelor înRusia într-o poziþie deosebit deprecarã mai ales dupã ce a primitPremiul Nobel pentru literaturã în1958 - considerat cel mai jenantmoment pentru guvernul sovietic.

Scriitorii au ocupat întotdeaunaun loc aparte în Rusia, pentru cã înlipsa instituþiilor democratice,scriitorii ruºi nu au fost niciodatãdoar niºte simpli artiºti, ci purtãtoride cuvânt pentru adevãr ºi deasemenea, o «conºtiinþa publicã»,dupã cum afirma scriitorul VitaliShentalinski. Poate acesta estemotivul pentru care sovieticii auîncercat atât de mult sã deþinãautoritatea în tot ceea ce þine deculturã. Temându-se de o voceindependentã, sovieticii au fãcut înaºa fel încât a fi independent sãconstituie o crimã capitalã. PoetulOsip Mandelstam - el însuºi trimis sãmoarã în Gulagul sovietic înExtremul Orient pentru cã a scris uncântec sarcastic despre Stalin - aremarcat faptul cã Rusia este singuraþarã în care poeþii mor pentru ºi prin

arta lor. Cât de adevãrat! Pasternakºi-a trãit restul zilelor izolat de cãtreautoritãþi. Însã, drept recunoºtinþã,mulþi oameni care l-au admirat ºi i-au iubit opera au îndrãznit sã treacãpeste interdicþia autoritãþilor de aparticipa la funeraliile lui Pasternakcare au avut loc la casa scriitorilordin Peredelkino, în apropiereaMoscovei. Aºadar, nici mãcar lamoartea sa statul nu a ºtiut sã îiaducã un ultim omagiu, încercândsã-l umileascã ºi pe ultimul drum. Înschimb, dictatorul Stalin a muritliniºtit, în somn ºi nu a fost niciodatã,-nici nu va fi vreodatã - elogiat pentrunimic din ce a fãcut în viaþã.

Chiar dacã toþi aceºti mariscriitori ruºi, oprimaþi de comuniºti,nu au avut nici o putere sau influenþãpe timpul vieþii, vocile lor, de dupãmoarte, ne vorbesc astãzi maiputernic decât orice altã voceoficialã. Ne putem consola la gândulcã opera lui Pasternak a trãit maimult decât bolºevismul în aceastãþarã, însã este trist faptul cã autorulnu a putut sã spele umilinþa ºi sã sebucure de laurii muncii sale petimpul vieþii. În 1989, ca urmare aunei decizii unice a AcademieiSuedeze, i s-a acordat Nobelulpentru literaturã post-mortem.Premiul a fost acceptat de fiul sãu.

Geniul lui Pasternak, umilit ºiredus la tãcere, nu a putut însã fistins nici de greutãþi ºi nici zdrobitde tiranie. Acest aspect ne duce cugândul la aforismul lui Hipocrate:«ars longa, vita brevis!» - viaþa escurtã, însã arta e rezistentã!Luminând întunericul epocii saleprin creaþia sa, Pasternak este osursã de luminã de asemeneapentru viitor, iar cei care au ochi sãciteascã ºi o minte limpede ca sã-lînþeleagã, vor ºti cu siguranþã sã-laprecieze.

Premiul NobelCa o fiarã într-o cuºcã sunt separatDe prietenii mei, de libertate, de soareVânãtorii teren au câºtigatIar eu unde sa mai fug, oare?Sunt vreun gangster sau un criminal?Pentru ce crimã sunt eu condamnat?La frumuseþea þãrii mele dragiO lume-ntreagã am fãcut

de-a suspinat.Chiar ºi acum, când mã îndrept

spre moarte,ªtiu ca lumina iar va birui,Cruzimea ºi cu ura-ºi rescriu soartaªi-n întuneric se vor mistui.

Boris Pasternak: «Premiul Nobel» (1959)PROF. MIRELA TURCULEANU



BICICLIªTI� sã nu conduc bicicleta pe drumurile intens

circulate dacã nu am împlinit vârsta de minim 14 ani;� sã echipez bicicleta, în faþã cu luminã de

culoare albã, iar în spate cu luminã de culoare roºie ºicel puþin un dispozitiv fluorescent - reflectorizant deaceeaºi culoare, totodatã sã echipez bicicleta cudispozitive care în mers formeazã un cerc continuu,fluorescent-reflectorizante de culoare portocalie,fixatepe spiþele roþilor

� sã port îmbrãcãminte cu elemente reflecto-rizante în timpul conducerii bicicletei,de la lãsareaserii pânã în zorii zilei;

� sã nu circul sub nicio formã cu bicicleta cândsunt sub influenþa bãuturilor alcoolice;

� sã nu transport pe bicicletã sau sã trag obiectecare, prin volumul sau greutatea lor stânjenesc saupericliteazã conducerea vehiculului sau circulaþiacelorlalþi participanþi la trafic;

� sã nu transport pe bicicletã o altã persoanã;� sã nu circul cu bicicleta pe drumurile publice

dacã nu este echipatã cudispozitiv eficace de frânare sau dacã nu este

prevãzutã cu un sistem adecvat,funcþional, de direcþie;� sã nu circul în paralel cu alþi bicicliºti sau sã

circul fãrã a þine cel puþin o manã pe ghidon ºi ambelepicioare pe pedale;

� în timpul mersului sã nu mã þin de un vehiculaflat în miºcare;

Se recomandã ca pe timpul conduceriibicicletelor pe drumurile publice, biciclistul sã poartecascã de protecþie omologatã.

MOPEDE� sã nu conduc mopedul dacã nu am împlinit

vârsta legalã, respectiv vârsta de 16 ani;� sã nu conduc mopedul dacã nu am absolvit un

curs de legislaþie rutierã;� sã înregistrez vehiculul, ºi sã fie asigurat la o

societate de asigurare conform legilor în vigoare;� sã echipez mopedul, în faþã cu luminã de

culoare albã, iar în spate cu luminã de culoare roºie ºicel puþin un dispozitiv fluorescent - reflectorizant deaceeaºi culoare, respectiv sã echipez mopedul în faþãcât ºi în spate cu lumina de culoare galbenã, pentrusemnalizarea schimbãrii direcþiei de deplasare;

� sã port îmbrãcãminte cu elemente reflectori-zante în timpul conducerii mopedului, de la lãsareaîntunericului pânã în zorii zilei;

� sã nu circul sub nicio forma cu mopedul cândsunt sub influenþa bãuturilor alcoolice;

� sã port întotdeauna casca de protecþieomologatã atunci când mã deplasez cu mopedul pedrumurile publice;

� sã nu transport ºi sã nu trag orice fel de

obiecte care prin volumul ori greutatea lor stânjenescori pericliteazã conducerea vehiculului sau circulaþiacelorlalþi participanþi la trafic;

� sã nu transport pe moped o altã persoanã,dacã vehiculul nu este echipat sau construit specialpentru transportul altor persoane;

� sã nu circul cu defecþiuni tehnice la sistemulde frânare sau dacã nu este prevãzut cu avertizorsonor, ºi sub nicio formã dacã instalaþia de evacuarea gazelor de ardere care sã nu respecte normele depoluare fonicã ºi protecþia mediului;

� pe timpul deplasãrii sã am asupra mea actul deidentitate, certificatul de absolvire a cursurilor de legis-laþie rutierã, ºi certificatul de înregistrare a vehiculului.

TRACTOARE� sã solicit autoritãþilor locale înregistrarea

vehiculului;� sã port îmbrãcãminte cu elemente

reflectorizante în timpul efectuãrii unor reparaþii lavehicul, pe partea carosabilã.

� sã nu conduc tractorul în timp ce mã aflu subinfluenþa bãuturilor alcoolice;

� sã nu transport persoane pe apãrãtoriletractorului sau pe încãrcãturã;

� sã echipez remorca astfel încât sã fie uºorobservabilã pentru ceilalþi participanþi la trafic.

� sã nu transport persoane în remorca vehicu-lului, iar dacã totuºi, prin excepþie, sunt nevoit sã facasta, sã le pun în vedere faptul cã nu au voie sã steaîn picioare sau rezemaþi de laturile remorcii, în timpulmersului, deoarece existã riscul sã cadã din remorcã.

PERSOANE POTENÞIAL VICTIMÃ� Sã nu deþinã sume mari de bani în lei, valutã

sau alte valori în locuinþã, fiind îndrumat sã lepãstreze în conturi bancare;

� Sã nu þinã porþile casei deschise pe timpulnopþii;

� Sã nu deschidã decât persoanelor cunoscute;� Sã nu permitã vizitele persoanelor din comunã

cunoscute ca fiind elemente infractoare, sub influenþabãuturilor alcoolice sau cu un comportament violent ºiîn special dupã lãsarea întunericului;

� Sã discute cu vecinii sã-i supraveghezelocuinþa când acesta este plecat din localitate;

� Sã-ºi asigure locuinþa la plecare cu sisteme deînchidere corespunzãtoare la ferestre ºi uºi;

� Sã nu lase cheile locuinþei în locuri vizibile ºiaccesibile infractorilor

� Sã anunþe urgent organele de poliþie din lo-calitate în cazul producerii unui eveniment la locuinþaacestuia la numãrul serviciului telefonic de urgenþã112. AGENT PRINCIPAL

ION ROMAN,ªEF POST POLIÞIE MEHADIA

O ºtiu aceasta încã înainte de intrarea României în NATO, o ºtiu de la domnulNicu, ºoferul privat al bâlbâitului nostru Mihãiþã, ex-rege al României, din Elveþia, cuocazia vizitei din 1993.

Mihãiþã a avut o întrevedere cu vârfurile diasporei româneºti ºi le-a cerut acestorasã facã sacrificii pecuniare pentru ca România sã fie partener NATO, ca, ulterior,litoralul românesc sã fie plantat cu rachete împotriva «Ursului care ne suflã în ceafã»,iar Carpaþii transformaþi în depozite de muniþie.

Aceastã informaþie am publicat-o în presã, la timpul potrivit. Toate s-au adeverit.Acum numãrul bazelor a crescut. În judeþul Olt, la Devesel va fi o nouã bazã

militarã, cu aºa-zisul „Scut antirachetã”. Nu vã bucuraþi, fraþi olteni! O bazã militarãînseamnã mai mulþi morþi! Americanii nu vin la voi de dragul vostru, vin privind maideparte, aºa cum a privit Hitler, cu ani în urmã.

Nu uitaþi ceea ce a spus liderul rus ultranaþionalist: „Acceptaþi baze militare peteritoriul vostru, ca noi, ruºii, sã avem ce bombarda!”

Nu vor muri fetele lui Bãsescu, nici odraslele lui Boc, sau mai ºtiu cui, vor murinenorociþi de olteni, dacã nu voi, cei de azi, sigur vor muri nepoþii voºtri ºi blestemulva cãdea pe capetele voastre necoapte ºi hãmesite.

Americanii cautã rãzboaiele cu lumânarea! Ei din rãzboaie se îmbogãþesc. Ce aucãutat în Irak?! Au cãutat petrol, benzinã ºi alte produse de acest gen. Ce au cãutat ºicautã în Afganistan?! Pe Ben Laden?! Nu! Cautã uraniu ºi alte marafeturi. Dacã voiausã-l lichideze pe Ben Laden o fãceau mai demult. Ei au excelente organe de informaþii.ªtiþi de ce? Agenþii lor sunt plãtiþi forte ºi aceºtia ºtiu limbi strãine, dar au ºi ofundamentalã lacunã: trãdeazã uºor. Cine plãteºte mai mult, cu aceia „voteazã”.Capitalismul înseamnã prioritar legea ofertei în orice domeniu.

L-a ucis acum pe terorist pentru cã Obama avea nevoie de credit politic pentru unnou mandat cã mulatrul nu s-a evidenþiat cu ceva ca preºedinte.

Cititorii mei! Îmi este teamã de viitorul sumbru al copiilor mei ºi al nepoþilor mei.Vouã nu vã este teamã? Ar trebui... Reþineþi: nu vom scãpa de a-l treilea rãzboi mondialprovocat de americani. Existã un ciclu al istoriei. Ne aflãm în plin ciclu. Aºa cã Sorgeºi-a fãcut datoria: „Vnimanie!... Vnimanie!...” (K.S.)

Bazele militare din România au o singurã þintã în RãsãritBazele militare din România au o singurã þintã în Rãsãrit

Militari români uciºi în Afganistan!Pânã în prezent avem ºtire cã sunt 20 de morþi ºi peste 60 de grav rãniþi.Ei nu sunt eroi!Ei sunt niºte victime ale demnitarilor de la Bucureºti!Ei nu sunt eroi!Ei sunt victimele foamei ºi ale deznãdejdii generale din România

domnilor Boc ºi Bãsescu!

Dragã Domnule DanciuPetniceanu, alias Kolea,Am primit calda dumneavoastrã scrisoare,

însoþitã de xerocopia frumoasei evocãri despre„Ceainãria lui Cehov” ºi despre fabuloasacãlãtorie în Siberia. Eu vã mulþumesc din inimãpentru dragostea constantã pe care mi-o arãtaþide atâþia ani, iar soþia mea Mãrgãrita e deosebitde plãcut impresionantã de frumoasele cuvintedespre patria ei si despre poporul rus.

Nu v-am rãspuns imediat la scrisoare, deoa-rece am fost internat timp de douã sãptãmâni laSpitalul Judeþean. Atmosfera de acolo, cãldurileinfernale ºi tratamentul „dupã ureche” la caream fost supus nu mi-au fãcut bine, dimpotrivã,mi-au creat probleme în plus cu sãnãtatea carelasã mult de dorit. Practic, am fugit de la acestnenorocit spital românesc ºi, încetul cu încetul,încerc sã mã refac în condiþiile de acasã.

Tot ce scrieþi despre relaþiile noastre obedien-te faþã de America este un pur adevãr, pe care po-porul nostru ori nu-l înþelege, ori este total zãpã-cit de clasa noastrã politicã, venalã ºi lipsitã deprincipii. Ce mã deranjeazã foarte mult e faptulcã politicienii vorbesc în numele poporului, pecare nu l-au consultat de loc nici în privinþabazelor americane, nici în privinþa politicii totalantiproductive pe care o duce faþã de FederaþiaRusã. Singurul om din parlamentul Românieicare a votat împotriva instalãrii bazelor militareamericane în Dobrogea a fost deputatul nostru,al ruºilor lipoveni, domnul Miron Ignat. înaintede vot, eu l-am sfãtuit telefonic sã adopte aceastãatitudine demnã, cãci nu e numai in interesulcomunitãþii pe care o reprezintã, ci ºi pentru oriceromân care îºi iubeºte þara ºi nu vrea s-o vadã lacheremul lui Bush.

Ieri am avut o surprizã plãcutã, primindun telefon de la înalt Prea Sfinþia sa, Mitropo-litul Nicolae Corneanu, care mi-a comunicat caare in faþã Enciclopedia simbolurilor religioase ºisemnelor culturale, pe care mi-au publicat-o laMitropolia Banatului. Sper s-o primesc încurând ºi voi putea s-o trimit în dar bunilor meiprieteni, printre care se numãrã ºi neobositulscriitor ºi publicist Nicolae Danciu Petniceanu,autoexilat la Mehadia, care trãieºte intensdurerile patriei sale.

Timiºoara, 25 iulie 2007

Poliþia românã vã previnePoliþia românã vã previne


Mai 1945. Piaþa Roºie. Parada militarã

Generalissimul I.V. Stalin în 1947.Îºi are meritele sale (politice) incontestabile în Marele Rãzboi pentru apãrareapatriei. Dar dacã nu avea pe front generali ca: Jukov, Malinovschi, Vasiliev,

Panfilov, Timoºenko ºi alþii, izbânda victoriei asupra fascimnului german ar fifost extrem de grea ºi ar fi stat sub semnul întrebãrii!!! Glorie eternã generalilorruºi ºi ostaºilor din Armata Roºie! Kolea Siberianu

Imagini de la 9 mai 1945, Imagini de la 9 mai 1945, din Moscovadin Moscova

Mai, 1945 în Piaþa Roºie steagurile hitleriste germane lapãmânt. Semnul victoriei. (Din arhiva N.D.P.)

Un slogan rusescUn slogan rusescRusul de rând grãieºte când este întrebat despre Stalin: “L-AU SCOS PE IOSIF

VISSARONOVICI DIN MAUSOLEU, DAR NU L-AU SCOS ªI DIN SUFLETE”

Mareºalul Jukov, o legendã a Armatei Roºii, conducãtorul defacto ºi de jure al armatei împotriva maºinii de rãzboigermane. Numele sãu nu apare ca mare erou, ca mare

comandant de oºti, ca sã nu-l punã în conul umbrei pe tãtuculStalin. (Kolea Siberianu)


PURTAM diverse mãºti ºi asta ne ajutã sã uitam totul cât mai repedefiindcã aºa ne este mai uºor sã trecem prin viaþã dar au murit oameni casã putem spune adevãrul! Înaintea creºtinismului erau miturile arhaice cumama glie.

Copacii sunt mai cinstiþi, înfloresc acolo unde îºi au rãdãcinile ºi dacãîi tai mãcar te încãlzesc. Romanii din diaspora ce steag au? Oare pe careinimã îºi þin mâna când se cântã imnul de stat? Pe aia care îi doare saupe alta?

Cândva vatra era un loc sacru ºi vatra satului era lângã biserica. Mi-a spus Angelica... dacã ar trebui caoamenii când se muta sã îºi ia cu eiceva, ceva ce ar fi cel mai important...oare ce ºi-ar lua cu ei? Ar trebui sã îºi iaoasele morþilor lor sã ºi le care în spateîn bagaj ºi sã le îngroape acolo unde seaºeazã. Asta ar fi legãtura cu strãmoºiilor . Eu am fost cu Angelica la cimitiruldin Jimbolia, aleile erau pavate cucãrãmizi arse tocite de vreme ºi de paºiºi undeva am mai gãsit câteva cruci pecare o mânã meºteºugitã sculptase înpiatrã o minune de dantela suavã caadierea unui parfum franþuzesc. Cenaivã ºi puerilã e descrierea mea în faþaunei astfel de realitãþi dar am fãcut-o(fiindcã aºa vã va place); aceeaºi mânãscrisese „Montresor” ºi noi ºtiam cãacolo erau oasele contelui de Montresor, dar ºi cã mormântul de alãturifusese vândut altcuiva ºi cã murise nespoveditã cã nu-i adusese un preotcatolic ci unul ortodox. Care e respectul pe care noi îl mai vrem?

Dar nici aºa nu ar fi bine pentru cã ºi locul în sine are sacralitatea lui.Cimitirele din Orºova ºi din Jupalnic s-au mutat cu totul în Poiana Stelii ºieu mã gândeam cum au putut sã-i deranjeze din somnul lor de veci pentruconstruirea unei hidrocentrale? Adicã sã avem luminã ºi când colo ei lalampa de petrol avuseserã mintea mai luminatã decât a noastrã acum cuneoane ºi cu sclipiriciuri .artificiale ºi cât mai ieftine.

La vremea tinereþii mele o duceam foarte bine la Budapesta pânãîntr-o zi când stând aºa pe malul Dunãrii chiar acolo lângã Citadela mi-amadus aminte cã Dunãrea trece ºi pe la Orºova ºi nu mi-a mai trebuit nimicdin ale lor, m-am întors într-o zi ploioasã de noiembrie sã mã murdãrescde noroi în gara din Arad plinã de þigani dar când i-am auzit prima data cu„buna ziua” a fost cu totul altceva.

Pãtratul alb care era curat ºtia ce mânca; între timp mi-am cumpãratfile de pangasius pe care îl cresc cu nu ºtiu ce prin Vietnam. Acum amajuns niºte conducte conectate la supermarketul de la mall! Prin noi numai ºtim ce trece, oricum ceva fals ca ºi friptura de soia ºi aºa prin otrãvirelentã este ucis omul arhaic. Ce îmi mai plãcea ziua când se tãia porcul,acum se zice cã era o sãrbãtoare a cruzimii dar omul e stãpânulanimalelor. Þineam de el ºi când se zvâcnea ultima datã ºtiam cã viaþa i-a plecat undeva nu ºtiam unde. Mãcar nu trebuia sã-mi ascund plãcereasadicã de a avea mâinile pline de sânge dupã o mascã ridicolã aeleganþei cu care scoatem ºerveþelul de hârtie fina ºi parfumatã dinpoºetã. Aº vrea sã-i vãd pe ecologiºtii organizaþi în ONG-uri dacã ar puteaface mãcar vreo zi de coasã sau cum le-ar mirosi în cocina porcului? Câtãprefãcãtorie pe Vãdim Tudor care nu avea loc cu literele lui de MirceaDinescu ºi i-a zis ca nu-i place patriotismul de caltaboº. Mie îmi place! Nicinu poþi fi patriot cu burta goalã de tot pentru cã din foame te cumpãrãoricine cu un preþ mic. Mie îmi plãceau oamenii cãrora când le puneam sãasculte „Gugulan cu car cu mere” la sfârºitul cântecului toþi se ridicau înpicioare ºi aplaudau entuziasmaþi deºi nu-i vedea nimeni acolo în camerãsau la birtul Jon-Jon de la Toplet; mi-au dat aceastã bucurie ca pe uncadou nepreþuit! Pentru cã le pictasem casele ºi morile ºi cazanul derãchie, cuvintele lor au însemnat pentru mine mai mult decât toatecronicile artistice ºi recenziile literare la un loc. In artã nu-i loc deprefãcãtorie de hârtii lipite ºi de cuvinte meºteºugit întortocheate, trebuieacea seriozitate fãrã artificii ca în faþa altarului, ca în faþa morþii ºi ca înfaþa vieþii. Trebuie doar sã nu ne fie ruºine sa ne ascundem, atât! Astanumai dacã nu avem nimic de ascuns ºi de minþit! Trãdarea iese la ivealãca ºi urma de indigo la copierea desenului chiar si daca mai târziu, dupãun timp când da cu shellac sau cu verni.

Am avut mari emoþii cã nu va trece de jurizare lucrarea mea curombul, (pentru a fi mai explicitã am scris ºi textul în colþ cu litere roºii savadã toþi ochii ºi cu ochii minþii!!). In minunata globalizare „kestiile” asteanaþionaliste nu dau bine! Dar rombul meu era pus bine acolo chiar peperetele din faþã in prima sala sã-l vadã oricine. Am plecat traversândPiaþa Unirii cu ochii aproape în lacrimi pentru cã mama pe patul de moartemi-a zis “Eu am sã mor mama, dar tot nu înþeleg ce pictezi tu...tot pãtrate,mai fã ºi tu altceva fã niºte romburi”. Vreau sã dau un bun rãspunsconºtiinþei mele. Dacã mã voi întâlni pe lumea cealaltã cu strãmoºii mei

am ce sã le spun, la fiecare! Cã ampozele lor pe pereþi de aceea am dreptulsã nu îmi ascund opiniile politice.

Lui taica Gogu, am sã-i spun cã amluat premiul întâi la ºcoalã, ba mai multam avut ºi bursã de merit la facultate ºicã am pus calculatorul pe biroul pe careel îl avea de la tatãl lui. Lui „Moºu”(adicãmoº Costicã) ca n-am uitat cã nu e voiesã nu-mi fie fricã de nimic ci doar deDumnezeu ºi nici cã „cine e sãrac ori eleneº ori e prost”!

Lui „Bunicuþa” cã am pictat modelelede pe cusãturi ºi de pe toate cele ce mile-a lãsat ºi cã îmi fac rugãciune înfiecare searã, ocazie cu care îmi analizezfaptele zilei.

Lui „Maica” cã n-am uitat cã „noisuntem de familie ºi cã nu avem voie sã ne facem neamul de ruºine”. LuiIuliana Popovici pe care n-am mai apucat-o, dar o ºtiu din pozã ºi dinpoveºti cã din ºtiinþa moºtenirilor lãsate de ea mi-am fãcut firma deantichitãþi, dar cã nu le-am vândut, încã am mai strâns altele iar credenþulei cu secrete îl am în salon. ªi mamei cã am pictat rombul. Nu mi-e fricãnici de moarte pentru cã n-am pierdut nici un examen adevãrat.

Ce fel de lume lãsam noi copiilor? Una de plastic chinezesc din caresã nu înþeleagã mai nimic, sã fie mai uºor de prostit ca sã nu ºtie cãoricine vine sã le ofere ceva de fapt le va cere altceva în schimb maitârziu. ªi ei nici nu vor ºti ce sã cearã.

Am pictat lada de zestre cu” tulipe” adicã „feºteli buttor” pentru cã lavremea de 1783 românii nu avuseserã timp pentru aºa ceva... cã trebuiasã se ascundã de turci prin pãduri, prin munþi, foarte bine cã au fãcut-ofiindcã mãcar au adus din metafizica sexului ceva real ºi peste altã sutãde ani aveau sã le ia Ardealul ungurilor prin supremaþie demograficã. Ceprotecþie socialã ºi ce legea bonelor mai aveau ei? Mama Stana fãcuse 2copii pe care bunicuþa mea când îi moºise îi pusese mai întâi pe pãmânt„cã din pãmânt erau fãcuþi ºi dacã erau buni pe dinãuntru trãiau, dacã numai bine mureau ca sã nu mai chinuie ºi pe alþii!”. Sigur cã nu vã placeasta, vã puteþi supãra chiar de tot pe mine dar sã nu þineþi duºmãnie cãeste pãcat.

George avea sã ia cea mai durã lecþie pe care viaþa rar o oferãvreunui om. Eram la o terasã din Piaþa Unirii la al treilea rând de cafele cucolegii mei cu licenþele ºi credeam cã descoperim piatra filozofalã când m-a sunat ºi mi-a zis cã l-au bãtut þiganii; am crezut cã glumeºte, cum sã-lbatã cineva pe el care bãtuse doi poliþai, el care nu-ºi încuia nici maºinaºi nici poarta cã nimeni n-ar fi îndrãznit....Am lãsat totul ºi am plecat fãrãsa ºtiu cã acolo unde se zicea cã se mai vede încã urma copitei calului cucare ar fi sãrit Iovan spre uciderea balaurului, aveam sa descopãr Graalul,înþelepciunea ce sta ascunsã lângã pietrele Iorgovanului.

Când au încercat sa-i ofere bani ca sã tacã el i-a înjurat cum dacã aºscrie acum ar fi spre deliciul oricãrui purtãtor de sânge satanic ,”ori eu oriei” dar unii mi-au zis sã nu ne mai punem cu þiganii ca ei sunt mulþi ºi ele singur. Cum singur? Nimeni nu e singur în satul lui! Nimeni nu e singurîn þara lui doar cã uitãm asta.

Când a murit nea Ionel Bãlteanu l-au purtat nu cu carul ci cu braþeleprin tot satul ºi când ajunseserã la colt s-au oprit ºi acolo în poartã ºi tantiMãria se cânta pe el ºi-i zicea „scoalã-te Ionele ºi du-te la Geoge cã eprietenul tãu, nu te mai duci pe la el?”

Când mor românii în strãinãtate pe ei cine ºi pe unde-i plimbã? ªi pela ce porþi îi opreºte ca sã-ºi ia rãmas bun?

SARACOVAN VERONICA, orsoveancã,Timiºoara, decembrie 2010

AmneziaAmneziaPROZÃ


Ioan Paul al II-lea, „Papã pentrumileniul al III-lea”, cum inspirat l-anumit Nicolae Mareº în biografia pecare i-a consacrat-o în 2001, se parecã este „de origine românã”, deoa-rece la întâlnirea cu autorul biografiei,istoricul polonez care lucra la „arbo-rele genealogic” al Papei l-aîntrebat „ce-ar putea însemnaîn limba românã […] Wojtyla”.Rãspunsul lui N. Mareº: „celmai apropiat etimon ar putea fiacest gen de nume tipic laromâni” precum „Vintilã,Voicilã, Setilã…” Însuºi Papa l-a întrebat pe N. Mareº laVatican, „Ce se mai aude prinRomânia noastrã?”.

Cãrturar complex (poet,dramaturg, eseist, filolog, teo-log, militant pentru pace, ade-vãr ºi libertate), Karol Vojtyla aºtiut pãtrunde în „misterulcuvântului” care „trãieºte maiîntâi în istoria omului, con-stituie dimensiunea de bazã avieþii sale spirituale” (Dar ºitainã, p. 10 – 11).

Vom urmãri doar dimen-siunea literarã a acestei complexe ºiîndrãgite personalitãþi, pe aceea depoet, care considerã „ars longa”drept „o cãlãuzã în calea spre Dum-nezeu, care are dimensiuneacurcubeului romantic; de la Pãmânt îninima omeneascã, spre Nesfârºit”.

Întreaga sa operã este strãbãtutãde sentimentul credinþei convertit înpoezii filosofice de o mare frumuseþeºi profunzime, dând „dimensiuni noiperceptelor creºtine”.

Volumul “Poezii alese”, apãrut laEditura Gintã Latinã, Bucureºti, 1999,în traducerea lui Nicolae Mareº, esteo ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de MarinRoºca ºi încorporeazã poezii inspi-rate din Biblie, rugãciuni, mesaj pas-cal, gânduri despre oameni ºi copiisau despre pãstori ºi izvoare, despresperanþã, despre viaþa „care continuã[…] dincolo ºi dincoace de moarte înnegarea morþii, în fiinþa biologicãtransfiguratã de spirit” (Frossard, Dia-logue avec Jean-Paul II, Paris, 1982).

Poezii alese debuteazã cu poezia“O Mamã, iubire mereu treazã”,scrisã la zece ani de la pierdereafiinþei iubite, o odã închinatã acesteia:

„…primeºte a fiului rugã: / Domnul sãte aibã în pazã!”.

Poemele sunt structurate tematic(“Cânt despre Domnul ascuns”,“Cânt despre soarele nesecat”,“Ajunul Paºtelui 1966”, “Cânt desprestrãluminãrile apei”, “Mama”,

“Cariera de piatrã”, “ProfilurileCireneului”, “Biserica” ºi “Cugetãridespre moarte”) ºi strãbãtute defiorul filosofic ºi creºtinesc, având camotiv central iubirea creºtineascã.

Þãrmurile de liniºte plinã, recon-stituie metaforic viaþa realã ºi cea dinadâncul adâncurilor”, prin recur-gerea la simbolul „liniºte”.

“Nu mã-nspãimânt…” prea mã-reºte iubirea în contextul meditaþieipe tema trecerii timpului, eul liricfiind comparat cu „o câmpie deschisãbrãzdatã de-un / pârâu liniºtit”, eu „ofrunzã” care „ca gheaþa-i rece / ºi-i jartotodatã”, „credinþã e toatã”, careadie fiindcã „deasupra-mi pavãza / luiDumnezeu o ridic”.

Clipa ºi veºnicia se bazeazã peprocedeul romantic al antitezei” „Cli-pa […] în veºnicia imensã se varsã”ºi „s-au împreunat”. Folosind intero-gaþia, poetul se întreabã: „Sã fie, oare,viaþa valul încântãrii […] / mai înaltdecât moartea?, pentru ca apoi sãaccepte cã este „Abis al liniºtei, golfal revãrsãrii / singuratic piept uman”,amestec de „gângurit / copilãresc – ºiîncântare”.

“Ador”, în ciuda titlului, este unadmirabil pastel despre „fân mirosi-tor”, „copac aspru” firavã luminã dinpâine”, „malul nostru”, dar ºi o me-ditaþie pe tema clipei ºi a veºniciei.

“Unde sã-l caut…” evocã aspiraþiaspre Dumnezeu care „la un pas de

neant s-a oprit” ºi „-n umbraspicelor a dispãrut”, „tot maiadâns în lan s-a ascuns”.Alertat, dar nu disperat, eulliric întreabã spicelepersonificate: „unde-iascuns”, „cum sã fac la El s-ajung?!

Mai multe poezii suntconcepute metaforic ºiadresate Mântuitorului: „Veni-va ziua”, “Liniºtea o-ntruchi-peazã: „Învãþãtorule, ia-mã ºilasã-mã, / acolo cu Tine sãstau […] / cutremurat deExistenþa Ta sã rãmân”.

Ciclul “Cânt” despre soa-rele nesecat nu abandoneazãcredinþa ºi sacrul: „Privirea Taîn suflet pãtrunsã / e casoarele…”, „dorul neþãrmurit /[…] o datã în ochi Te-a privit”,

„abisul þâºneºte înadins / în Tine fiindascuns”. Unele titluri suntedificatoare: “Mai întâi m-aascund încruce”, “O, creatoare privire”, “TatãlNostru”, “Rugã”, “Încântarea-ii tot ceam” se adreseazã lui Dumnezeu:„iartã-mi gândurile”, iartã-miiubirea”, „primeºte, Doamne, încânta-rea ce din / inimã þâºneºte”.

Poeziile patriotice (“Cândgândesc”, “Patria…”, “Pãtrund îninima dramei”) dezvãluie dragosteaneþãrmuritã pentru þarã: „Patria – cape o / comoarã în mine sã o ferecvreau”, „cum s-o sporesc…” delibertate, care „necontenit trebuiedobânditã”.

Ciclul “Ajunul Paºtelui 1966”începe cu-o Invocaþie: Încep convor-birea cu mine însumi („Istoriaoamenilor al ei corp ºi-l cautã”),Încep convorbirea cu Dumnezeu(„Istoria celor ca mine îºi cautãTrupul / pe care Tu li-l dai”). Urmeazãpoezii despre convorbirea cu omul,convertit în „disputã despre impor-tanþa lucrurilor”, chemarea cãtreomul care a devenit trup al istoriei”,

CCAROLAROL WWOJTYLAOJTYLA, , PPOEZIIOEZII ALESEALESE



când poetul se destãinuie: „Prin toatãistoria umblu dupã al Tãu Trup, /Strãfunzimile tale le caut”.

Ciclul “Cânt despre strãluminãrileapei” are ca moto un citat din Ioan, 4,13 privind apa datã de Mântuitor,care „se va face izvor de apã curgã-toare spre viaþa veºnicã”.

În “La fântâna din Sihar”, poetulajunge la concluzia cã „Tremurã înTine atâþia oameni doar / pãtrunºi destrãluminãrile vorbelor Tale / aºa cumpupila luciul apei îl strãpunge…”

Prin metafore ºi simboluri secristalizeazã câteva inefabile poeziide dragoste. Selectãm fragmenteilustrative: „Nu crede cã mergi singur/ Mereu eºti / însoþit”; „Fântâna aceeade Tine m-a legat / prin ea Te-amcunoscut […] / Cã în ochii tãi m-apurtat / ºi-n ei m-a ferecat”. Aºa deuºor se înalþã flacãra dintr-un / pomuscat…”, „doresc […] sã rãmâi înoglinda fântânii”.

Ciclul “Mama” cuprinde “Primaclipã a copilului venerat” („Cele maiapropiate sunt cuvintele copilului”,„liniºtea nimic nu o perturbã - / cândideea ºi cântul respirã împreunã”),“Cuvintele care se înalþã în mine”,“Reculegere profundã” („Fiul meusimplu, / ai în mine gândurile tuturoroamenilor”, „…mamele în ochiicopiilor / recunosc a inimiistrãlucire”).

Partea a doua a ciclului cuprinde“Ruga lui Ioan” („În mine de-acumTaina Lui n-o cuprinzi”), “Universulcare în Tine a rãmas…”

A treia parte conþine poeziile“Înãlþarea cântului”, dezvãluind cã„lumina din gând fiind ascunsã adânc- ). ªi numai când cântul înceteazã dinnou, / gândurile mele mai bine leauzi” ºi Într-un nou timp cuprinsã:strãluceºte deja / ºi va locui în inimamea”.

Un alt grupaj de poezii seintituleazã “Cariera de piatrã”,compus din “Materia”, “Inspiraþia”,“Participarea” ºi “În memoria unuicamarad de muncã”, transfigurândartistic perioada când viitorul Papã,student fiind, lucra la intreprindereaSolvay. Palmele sunt vãzute ca„peisajul inimii”, cãci „prin muncãomul mai sus zvâcneºte / ºi-aspirãspre binele cel greu”. Desprecamaradul dispãrut se întreabã:„Oare s-a maturizat în el propria

iubire ºi adevãrul?!, iar „iubirea ºi maimult izbucneºte / Amãrãciunea […]înecându-se”.

Profilurile “Cireneului” se disper-seazã în douã pãrþi: “Înainte sã începsã discern diferite profiluri” ºi “Încep

sã diferenþiez diferite profiluri”.În prima parte, poetul deosebeºte

„profilul printre copaci” de cel „prin-tre coloane”, „chipul încrustat”, „chi-pul omului din uºa casei sale” ºi „chi-pul […] cirenelului […] / cu umerii luicãzuþi…”

Din partea a doua se contureazã“Melancolicul”, “Schizotimul”, “Acto-rul”, “Copiii”, “Semnalmentele omu-lui”, “Magdalena”, “Omul emoþiei”,“Drumul omului”, “Omul gândului”.

Ciclul “Biserica” evidenþiazã“Zidul” („...omul se naºte / pentru ahrãni ca prunc / la sânul mamei”),“Hãul” („Prãpastie care în ochi sereflectã”), “Negrul” („Tu eºti frateleMeu Scump…”) “Pavajul” („Pavajul

templului uriaº e stânca / Crucea-ipajiºtea), “Cripta”, “Sinodul”,“Evanghelia” („Adevãrul pe om îlînalþã”), “Izvoare ºi mâini” ºi “Douãoraºe” (epilog).

Volumul se încheie cu ciclul“Cugetãri despre moarte”(fragmente) convertite în poezii de unrar rafinament. În “Speranþa nu senaºte din fricã”, moartea esteconsideratã o „tainã” care „trupulmuncindu-l ne învaþã / cumslãbiciunea sã fie înfrântã”. Frica de laînceput se încheie cu invocaþia „O,Doamne! / Numai Tu poþi / Din þãrânãtrupul sã ni-l scoþi!”

Cugetãrile se încheie cu poezia“Pascala Ta trecere”, în care,considerã poetul, „Moartea-i totuºi,încercarea de pe urmã / având în eaceva din nefiinþã / cu speranþã”, iar„nãdejdea […] / într-a morþii oglindãse vede…”

Realul talent al poetului KarolWojtyla se resimte nu numai din fiorulliric al poemelor, ci ºi din perspectivaromanticã ºi modernã în caretransfigureazã artistic emoþiile, istoria,cultura ºi realitatea polonezã pe carele integreazã firesc în mineralitate.Romantismul poemelor profundumaniste este filtrat cerebral ºi biblic,în scopul cultivãrii adevãrului ºiiubirii ºi a binelui în opoziþie cu rãul,poetul reuºind sã dea „dimensiuni noipreceptelor creºtine ale iubirii”.

Prin cultivarea versului alb, a unuiritm calm, domol, fãrã rimã, cu mãsu-rã variabilã, în funcþie de lungimeaideii poetice, Karol Wojtila se înscrieîn rândul poeþilor moderni, pãtrunºinu numai de un real fior filosofic, ci ºiteologic, cu vocaþie spre cele sfinte.

prof. MARIA TOMA-DAMªA

prof. Maria Toma-Damºa


Locuitorii comunei Mehadia,cartierele Bãnoþ, Bãcºineþ ºi Pã-durii s-au adresat verbal re-dacþiei în ideea nevoii imperioa-se a unei fântâni cu apã potabilãpentru consumul zilnic, aºa cum afost pânã în decembrie 1989,“Fântâna de la Bãlura”.

Motivaþia cetãþenilor: izvorulde sub Dealul Pãdurii nu satis-face nevoile de consum ale cetã-þenilor vara, pe vreme de arºiþã,stai ore în ºir la rând ca sã obþii o

gãleatã cu apã, iar iarna, pe gernãprasnic, conductele de la izvorîngheaþã bocnã!

Situaþia a fost adusã la cunoº-tinþã domnului primar IANCUPANDURU, care a notat în agendasa de lucru pe 2011. Mi-a strânsmâna ºi mi-a zis: “Întotdeaunaam trãit problemele vitale aleconsãtenilor mei. Mã bucur sãle pot fi de folos. E o problemãprioritarã, ce nu trebuie întâr-ziatã”. (REDACÞIA)

O FÂNTÂNÃ ÎN CARTIERO FÂNTÂNÃ ÎN CARTIER


În Valea Cernei, pe la mijlocul drumuluidintre staþiile de cale feratã într-un crov feritde arºiþã, vânturi ºi vãzul lumii, sunaunicovalele pe rupte: “Tinc-tup! Tinc-tup!Tinc-tup! Ding-ding! Tinc-tup!

Patru bãrbaþi tuciurii, vânjoºi ºizdrenþuroºi, stãteau turceºte ºi mânuiauritmic, cu miºcãri sacadate, ciocane ºicleºti, suflând în rãstimpuri în foi. Alãturi,patru femei tinere, în fuste colorate ºi creþe,cu pãrul flãcãrind pe ºolduri rotunde,învârteau câte o lingurã ºi degustausorbind fiertura din oalele de la foc. Odroaie de copii, unii mai mici, alþii maimãriºori, în bluze murdare ºi sfâºiate, cufesele ºi burþile goale, pãrul cârlionþat ºiplin de pene, se jucau în cenuºã oricãlãreau vreun câine hãmesit de foame.

ªi uite aºa, zi de zi, munceau ciocaneleºi cântau nicovalele, ba uneori seîntreceau ºi noaptea la lumina palidã ºichioarã a unui petromax agãþat într-un par.

Pe lângã ei trecea în sus, apoi treceaîn jos cu mers de ceasornic, un singur om:revizorul de cale Hrelescu. El pãºea agale,fãrã grabã, controlând meticulos buloane,ºuruburi ºi crampoane, traverse, eclise ºicapete de ºinã. Cu siguranþa liniei nu-i deglumit.

- Bunã ziua ºi bun lucru, striga amicalrevizorul, un ins solid, bine fãcut, întredouã vârste.

- Mare mulþumitã, don cheferist,rãspunse cel mai bãtrân dintre fierari,culcând ciocanul pe nicovalã. Îndatã leculcarã ºi ceilalþi! ªterse cu dosul palmeibroboanele de sudoare de pe frunte ºiîntrebã rugãtor:

- N-ai o þigarã, don cheferist?- Am. Da voi aveþi un foc? zise

ceferistul clipind ºiret dintr-o pleoapã.- Aha! Foc cât vrei don cheferist. Ni l-a

dat ãl de sus, de pomanã. Dacã ne-ar da ºide altele ce bine ar mai fi, grãi acelaºi omaruncând doi ochi arãmii în naltul ceruluide peruzea.

Din marginea liniei principale ºi pânã laei sã fi fost cel mult douãzeci ºi cinci demetri. Ceferistul suci profesional privirea înstânga, o rãsuci în dreapta ºi asigurându-se cã totul este în ordine, strãbãtu repejorcãrarea strãjuitã de iarbã ºi fâneaþã. Pânãla sosirea lui, între romi se petrecuse ofoiala ciudatã. Se miºcaserã de colo pânãcolo, schimbaserã între ei vorbe în ºoaptãºi semne discrete. Unul smulsese de pecort o cergã arsã pe jumãtate ºi o aruncasepe ceva, acoperind un lucru de preþ între

burduºe.Câinii de pe vatrã, patru sau cinci la

numãr, corcituri semãnând a copoi ºisoricari, începurã sã mârâie ºi sã scoatãcâte un hau-hau anemic. Furã readuºi larespect de cãtre cineva cu “Chest, Floreo,mâncate-ar ingherii de viu!”

- Merge treaba, maistore? întrebaferoviarul scoþând pachetul de “Mãrãºeºti”din buzunarul vestonului.

- Greu, don cheferist, vorbi capulºatrei, apucând o þigarã din pachet.

- Musai sã meargã, don ºef, completãal doilea, vârând þigara între niºte buzegroase ºi vinete.

- Muncim sã facem ºi noi un ban,domnule, zise al treilea, umezind þigara culimba.

- Am venitãrã, zãu, don ºef tocma dinãlãlalt capãt de lume pentru amãrâþii ãºtia,grãi cel mai tânãr dintre fierari, arãtândpuzderia de copii.

- Ni cer, don cheferist, papa ºi hainaret,cã-s goi ºi flãmânzi, vai de staua lor, reluãdiscuþia întâiul meºter, vrâstnic ºimustãcios. Apoi oftã din rãrunchi ºi jucajarul în cãuºul palmei, îl jucase pânã cândîncepuse sã miroasã a piele arsã. Trase cunesaþ din “Mãrãºeascã”, scuipã ºi aruncãîn iarbã tãciunele ºi se ºterse insistent peturul ferfeniþã al pantalonilor de velur.întinse þigara aprinsã revizorului de cale.

Fumau pe îndelete, fãrã pic de zor!Dacã “vlahul” ar fi stat o zi întreagã înmijlocul lor, o zi ar fi stat ºi ei cu braþeleîncruciºate ºi n-ar fi clintit în prezenþa lui uncleºte din loc ºi asta pentru nimic în lume!

Peste tot mormane de laminate: fierrotund, pãtrat ºi lat, într-o parte o movilã decãrbune, în alta una de vreascuri ºi camatât.

De ceferist se apropie o brunã subtreizeci de ani, cu batic de kaºmir legatînapoi ºi cu un boboc de trandafir roºuprins în pãrul ei de abanos.

- Auz, domnu ºef, muierea aia (arãtãcu mâna spre una din cele trei) e grea ºi-iruºine sã cearã o þigarã. Rogu-te ai milã...

- Ia-u-te-te la Ghena! Lapãdã plodu?!Las-cã-i umple Sân-Baºa burta cât zicipeºte, spuse unul dintre bãrbaþi ºi râserãcu toþii.

- Na, ia câte vrei, vorbi românulscoþând din nou pachetul din buzunar.Oacheºa prinse între degete douã þigãri ºimulþumi în felul ei:

- Sã te aibã în samã îngeru pãzitor ºisã ai, domnu ºef, drumurile ºi uºile

deschise încruciº!- Dea Domnul sã fie aºa, grai ºi omul,

schiþând un pui de zâmbet.Ghena se înapoie de unde venise ºi

rupse þigãrile pe din douã. Fumarã ºi elecâteºpatru în rând cu bãrbaþii lor. Uncopilandru aduse de dincolo de drum, de lamalul Cernei, o ciosvârtã de cal ºi o azvârliîntre câini. Dobitoacele hãmesite oînhãþarã numaidecât ºi începurã sã tragãde ea care încotro ºi sã rânjeascãnemaipomenit. Nereuºind s-o sfârtece, seîncãierarã ºi fãcurã un hãrmãlai denedescris. Cu chiu-cu vai, îi potoli cel maitânãr dintre fierari mãsurându-le spinareacu o bâtã noduroasã de corn. Copiii þiparãstraºnic ºi bãrbatul, înjurând aiurea,renunþã sã izbeascã într-un singur animal,care se furiºase ºi se aciuase întrepuradei. Era un caþelandru, unul alb stropitcu puncte negre, ce pãrea ºi nu pãrea a fiun dalmaþian pur sânge. Se aºternu orelativã liniºte.

- Cam pe când veþi isprãvi, maistore,cu lucrul? întrebã slujbaºul Cãilor Feratepe cel mai tomnatic dintre meseriaºi.

- Acuºica, don cheferist. Luna asta îldãm gata ºi ne luãm valea...

- Abia aºteptãm sã ne vedem în caselenoastre, completã al doilea, suflând fumulîntr-o parte.

- Ni s-a urât, zãu ºi nouã, don ºef,umblând creanga prin lume, þinu trena ºi altreilea.

- Batem în nicovalã zi ºi noapte ca sãscãpãm cu obrazu curat, asigurã ultimuldintre muncitori.

- Prea bine, oameni buni, conchiserevizorul de cale. Dupã renovareatunelului, va începe terasamentarea.Trebuie înlocuite traversele de lemn subºine ºi fãrã burghie nu ne putem miºca!

- O sã aveþi, don cheferist, niºtesfredele pe cinste ºi pe viaþã, replicã maimarele peste ceatã.

- Asta-i bine ºi frumos, oameni buni. Seva bucura domnul inginer.

- Care dintre ei? vorbi acelaºimustãcios prins în mrejele curiozitãþii.

- Cum care?! ªeful nostru de linie.Domnul inginer Lupu de la Secþie.

- Aha, fãcu meºterul, holbând ochii. Neºtie dumnealui, don cheferist, ca pe apabunã si putinã. Am mai lucrat în Regionalaasta.

- Da?- Oho, o datã?! spuserã aproape într-

CCAASSAA FFLLOORREEAAprozã de NICOLAE DANCIU PETNICEANU



un glas ceilalþi fierari.- Atunci, oameni buni, cu atât mai bine.

Hai noroc ºi spor la muncã, le zise revizorulpornind pe cãrare înspre linia feratã.

- Mulþam, don cheferist...- Noroc sã dea Dumnezeu...- Sãnãtate, ºefule! strigã ºi Ghena

mestecând ceva într-o cãldare.- Cu bine, mai spuse revizorul

întorcând din mers capul.- Don cheferist! þipã cãpetenia în urma

omului, care ajunsese între fibrele de linie.-Aud, maistore!- Don ºef de garã când trece în revizie?- Azi nu trece dumnealui, rãspunse

bãrbatul în uniformã.- De ce? continuã celãlalt.- Are turã liberã. E plecat la oraº, cu

doamna. Da de ce întrebi? fãcucircumspect ceferistul.

- Asa! Ne trebuie ºi nouã niºte lovele.- Bani?- îhî!- M-da! Am sã-i las vorbã la staþie,

promise ceferistul ºi porni în drumul sãu,preumblându-ºi ochii printre buloane, ºineºi traverse.

- Mulþam, don Cheferist! mai strigãomul cu mâna pâlnie la gurã, dar el,revizorul de cale, pieri supt de zare de-alungul terasamentului.

Îndatã ciocanele ºi baroasele se auzirãbãtând vârtos ºi ritmic în nicovale: “Tinc-tup! Tinc-tup - Tinc-tup! Ding-ding! Tinc-tup!”

În asfinþit, pe când umbrele amurguluipluteau biruitoare în albul zilei, pedrumeagul dintre staþii opri o maºinã Dacia1100. Din ea coborî voios un bãrbat tânãr,la cravatã ºi costum la doi nasturi, cu pãrullins, dat pe spate ºi manºete duble lacãmaºã. Trânti portiera ºi se îndreptã zoritspre vâlceaua împãduritã în care ciocaneleºi baroasele bãteau cu sârg ºi râvnã.Apropiindu-se, glasul nicovalelor amuþi caprin minune! Ciocãnarii îºi gãsiserã, fiecareîn parte, câte o îndeletnicire: unii fripþi desete mutau þâþa ulciorului din gurã în gurã,alþii scãpãrau din amnare ºi cremene, darn-aveau ce aprinde. Femeile ºi copiiilipseau de pe vatrã, erau cu toþii pemarginea râului dupã lemne aduse ºiscoase la mal de apã.

- Salut, Beghistan-Baºa, zise binedispus noul venit, fluturând o mânã pe sus.

- Plecãciune, don ºef de garã,rãspunse meºterul, mângâindu-ºi mustaþacãzutã pe oalã, apoi se închinãceremonios, ducând dreapta la inimã.

- Viaþã fãrã moarte, cu cocoana du-mitale, don ºef de garã, urarã ºi ceilalþi trei,închinându-se asemenea lui Beghistan-

Baºa.- Mulþumesc bãieþi! Cum merge

treaba? se interesã ºeful de staþie.- Bine, don ºef de garã, rãspunse doar

Beghistan-Baºa. Cortu din mijloc, se rãsucide trunchi ºi îndreptã arãtãtorul, e plin. Numai am un’ sã le îngrãmãdesc! Aºteptãmvagonu’ sau drezina sã le ia.

- Cu calitatea cum stãm, Beghistan-Baºa! întrebã, grav, ºeful de garã.

- Prima! Noi nu ºtim, don ºef, decâtlucru de calitate sã facem.

ªeful fãcu câþiva paºi într-o parte,desfãcu ºi vârî capul în crãpãtura cortului.Fluierã uimit.

- Bravo, felicitãri bãieþi! Meritaþi ocinste, mai spuse acesta încântat, dupãcare reveni lângã Beghistan-Baºa.

- Beghistan-Baºa, am aflat de laimpiegatul de serviciu cã m-ai cãutat.Care-i necazul?

- Nici un necaz, don ºef de garã,rãspunse cel întrebat. Am o rugare...

- Ascult, Beghistan-Baºa, grãibinevoitor ºeful staþiei.

- Suntem oameni osteniþi ºi...- Zi cu curaj, omule.- Bãieþii ãºtia, (miºcã din nou arãtãtorul

în direcþia celor trei, care tãceau ºi þineauori zdreleau între dinþi câte un fir deiarbã)... bãieþii ãºtia, don ºef, au pohtã de otãrie...

- Nu-i problemã, Beghistan-Baºa. ªefulde staþie scoase portmoneul din buzunarulde la piept, îl desfãcu ºi trase din el obancnotã de o sutã.

- Promisiunea devine o datorie pentruun ceferist care se respectã. Poftim!(întinse hârtia cãpeteniei micului grup).

- Mulþumesc, don ºef de garã, fãcusobru Beghistan-Baºa. Ceilalþi trei vãzândbanii se întrecurã cu vorbele:

- Sunteþi un om de aur...- Sã ne trãiþi don ºef...- Dumnezeu sã vã primeascã în al

nouãlea cer!...- Mulþumesc bãieþi, dar deocamdatã

mã simt bine pe pãmânt, zise spiritual ºefulde staþie. Oamenii râserã cu toþii.

Dintr-un cort se ivi cãþelandrul înruditcu dalmaþienii. ªchiopãta uºor de laba unuipicior din faþã ºi sângera din bot.

- Ce i s-a întâmplat, Beghistan-Baºa?întrebã neplãcut surprins ºeful staþiei.

- O nimica toatã, don ºef, se grãbi sãrãspundã cel mai tânãr dintre bãrbaþi. S-aupãruit ei de ei pentru o halcã de cal.

- S-au înmulþit ca peºtii ºi n-avem cu cesã-i saturãm, mai zise acesta.

- Beghistan-Baºa, mi-ai promis cã mi-ldai mie?! Vorba e vorbã ori mai ºtii...

- Promis don ºef de garã, dar...- Nici un dar, Beghistan-Baºa. (ªeful

vârî din nou mâna în portmoneu). Poftim, iacolea încã un sutar ºi zi bogdaproste.

- Prea bine, don ºef de garã, dar...- Dar ce mai e?!- E prea puþin pentru frumuseþea lui. E

vânãtor, anjiniru de la Ocol mi-a dat trei foipe el ºi nu l-am dat aºa cã..., “vorbise omulprivind cu ochii ºãgalnici dobitocul ce-silingea rana.

- Zãu?!- Zãu, don ºef de garã, dacã mint sã

mã batã Sântaprecistã. Rogu-vã, sã nu vãsupãraþi...

- Nu mã supãr, Beghistan-Baºa. (ªefuldin nou umblã în portmoneu). Poftim, maiia o foaie. Acu’ eºti mulþumit?

- Mulþumit don ºef de garã pânã laDumnezeu, rãspunse Beghistan-Baºa,frecând hârtiile de stuful mustãþilor. Apoistrigã, ca ºi cum cel strigat s-ar fi aflatdincolo de apa Cernei ºi nu lângã el, la doipaºi:

- Sîn-Baºaaaa!!! -Dadã!!!- Carã pe Florea la maºinã.ªeful de staþie se mutase de curând la

socrii, casã nouã pe douã nivele, curte,garaj ºi o sumedenie de acareturi, îi mailipsea un câine care sã împodobeascã ºisã vegheze ograda albã de orãtãnii. Acumera fericit cã-l avea ºi încã unul aparte, devânãtoare, cum nu avea nimeni în toatãzona.

Socrul, mulþumit ºi nu prea, clãtinã dincap ºi ridicã din umeri. Nu stricase voiaginerelui, om de vazã ºi prestanþã în CaleaFeratã ºi în societate. în ziua urmãtoare, sesculã cu noaptea în cap ºi meºteri cu dichispânã la prânz o cuºcã din lemn de brad, peacoperiºul cãreia bãtrânul cu ochelarii penas scrise cu vopsea galbenã pe verdecrud: “CASA FLOREA”. în vremea astacâinele fu încuiat într-o magazie cu apãproaspãtã de izvor, într-un blid emailat, ºibucãþi de carne ºi oase, cu mãduvioarã înele, într-alt vas de inox. Florea se atinse ºinu de hranã, mai mult îºi omorî vremeaschelãlãind ºi înfigându-ºi colþii în blana destejar.

La masa de prânz sosi ºi ºeful de garã.În drum, se oprise la magazinul “Fero-metal” de unde cumpãrase un lanþ nou-nouþ, cã zalele strãluminau în bãtaiasoarelui de curate ºi uniforme ce erau.

- Bunã ziua, tatã!- Bunã, dragã, rãspunse socrul,

chinuindu-se pe un scãunel, cu ochelariiînfipþi în rãdãcina nasului, sã dreagã ocurea din piele tãbãcitã de vitã.

- Aaa, da frumoasã a mai ieºit, tatã,zise ginerele, dând cu ochii de cuºcã.

- De, m-am zbãtut sã-þi fac pe plac...




- Mulþam, tata socrule.Bãtrânul tãcu de data asta. Se ridicã

anevoie, îºi trosni spatele anchilozat ºiîntinse cureaua.

- Aaa, iatã ºi cureaua e gata. Adã-Iîncoace, tata, sã-l instalãm în casa lui.

Socrul, invalid lovere, cu degetele de lapicioare cãzute de ger, murmurã ceva înbarbã ºi se duse târâº-grãbiº de trasezãvorul de la magazia de lemne. Se aplecãsã-l ridice în braþe ori sã-l apuce de spate.Nu fu chip! Florea îºi arãtã colþii ºi mârâiînspãimântãtor.

- Ptiu, fiþ-ar neamul în Belicâni, spusesocrul ºi se mulþumi sã lase uºa deschisãpânã la perete.

- Florea! Floricã! Hai, vin’ la tata, vorbiblând ºeful de garã.

Câinele miºcã din coadã ºi se duse lapicioarele stãpânului.

Acesta scoase din buzunar o bucatãde zahãr, câinele clipi din ochi, o apucãbucuros, apoi linse mâna ºefului. Se lãsãmângâiat pe creºtet ºi în cele din urmã pusîn lanþ.

În momentul când patrupedul simþiceva greu ºi neplãcut în jurul grumazuluiîncepu sã se zbatã amarnic într-o parte ºialta, sã se ridice în douã picioare ºi sã sedea de pãmânt. Se cãina ºi scheuna cum-plit de parcã ar fi fost vârât cu capul într-unzbilþ ºi nu într-o curea din piele de vitã decare atârna un lanþ, ce aluneca pe sârmã!

În capul scãrilor se ivi o femeie tânãrãºi frumoasã, ca o dragoste, nãltucã, ochiimari ºi vineþii ºi numai zâmbet.

- Haideþi, oameni buni la masã, cã serãceºte zupa.

- Hai, tatã, înãuntru, lasã-l cã sepotoleºte el, vorbi molcom ºeful de garã.

- Hai, da sã ºtii de la mine: tu din ãstavei face câine de casã când m-oi face eupopã. (Bãtrânul dând din mânã a lehamite,scuipã în lãturi.)

Peste noapte, ai casei n-au pus geanãpe geanã! Afarã în curte, sub scãrile depiatrã, Florea urla de moarte, alarmândpânã ºi vecinii. Stãtuse cu burta lipitã deºira spinãrii ºi nu se atinsese de hartanelede pui de la Gostat ºi nici de blidul cu lapteori de codrul de pâine albã, coaptã de-abãtrânã în cuptorul de cãrãmidã.

Dimineaþa, ºeful de garã înainte de aporni la slujbã se opri în curte cu cãuºulpalmei plin de zahãr. Florea mirosi ºi numirosi bucãþele de zahãr, stãtea în ºezut ºischeuna ºi urla a pagubã! Încercã sã-lalinte ºi sã-l mângâie pe cap, dar renunþã.Patrupedul îºi dezveli colþii ºi fu gata sã-lînhaþe de mânã.

Socrul ieºi în scãri cu þigara în gurã,îmbrãcând o hainã veche de cefere, fãrã

trese ºi stele.-Tatã, eu mã duc. Te rog sã ai grijã de

Florea! îi crici ºeful de staþie.- Bine, tatã, bine. Lasã-l pe mine...Dupã plecarea ginerelui, bãtrânul

vãzând cum se da cãþelandrul cu capul depereþi numai ca sã scape din strânsoarealegãturii, i se fãcu pe loc milã. Îl slobozi dinlanþ ca sã se rãcoreascã bietul de el.Câinele într-adevãr se liniºti, se apropieabuºilea de vasul cu apã ºi plescãi culimba de câteva ori. Dupã ce îºi astâmpãrãsetea privi la bãtrân cu niºte ochi rugãtori ºisângerii. În prag apãru o bãtrânã cocârjatã,cu nas de cucuvea.

- Moºule, þipã ea.- Aud, Aurelio!- Te joci cu câinele! Ai dat în mintea

copiilor!- Taci, babo, din gurã...- Nu tac! Hai la fruºtiuc!- Hai, cã vin mintenaº, numai sã leg

javra.- Las-o-n sãrãcie slobodã, cã latrã ºi ne

stricã masa.- Bine, babo, bine.Cocoºata dispãru în casã. Bãtrânul se

uitã lung ºi jalnic la animal, apoi îºi mutãprivirea pe lanþul ºi pe cureaua, ce atârnaupe un capãt de sârmã de întins rufele lauscat, pe cuºca croitã cu migalã de mânalui, în care Florea refuzase sã doarmã.

Se scursese o bucatã de vreme, darfusese o nimica toatã dintr-o zi însoritã devarã. Socrul coborî în curte sã punã dinnou câinele în lanþ, dar nu avu pe cine sãmai punã! Se rãsuci în stânga, se învârti îndreapta, aruncã un ochi în cuºcã, însã îlaruncã degeaba, în cele din urmã, îndrep-tându-se de ºale, zãri într-un colþ un muºu-roi de pãmânt ravãn, afânat, sãpat cughearele ºi cu dinþii ºi de la el încolo, pesub gard, o galerie. Mâncarea era intactã ºila locul ei!

Telefonul zbârnâii de câteva ori înstaþie...

În amiaza mare, mergând pe firul liniei,ºeful de garã ajunsese la crovul aceladintre halte ºi staþii, ferit de arºiþã, vânturi ºjvãzul lumii. Nu se auzea neam de nicovalã!Intrase la bãnuieli. Îl primi lãtratul câinilor,care recunoscându-l, îndatã se potolirã ºiîncepurã sã se gudure, miºcând din cozi.

Fierarii câteºpatru, doi într-o parte, doiîn altã parte, dormeau cu faþa în sus laumbra groasã având între ei niºte sticlegoale. Pe la gurile lor cãscate ºi horcãiteroiau muºtele în voie. Femeile ºi copiiilipseau, ca ºi în seara trecutã, de pe vatrã.ªeful se apropie de Beghistan-Baºa ºi-lzgâlþâi zdravãn de umãr.

- Hei, meºtere!... Hei, n-auzi?Beghistan-Baºa fãcu ochi, privi în sus,

tãcut, de parcã s-ar fi trezit dintr-o altãlume, una de vis. Dezmeticindu-se cât decât, voi sã sarã în picioare. Renunþã,mulþumindu-se sã se ridice într-o rânã ºisã-ºi sprijine greutatea într-un cot. Grãi,chinuind vorbele:

- Iertãciune, don ºef de... Iaca, ne-amcherchelit ºi noi oleacã...

- L-am bãut pe Florea...- Meºtere, unde-i Florea?! întrebã,

interesat, ºeful.- L-am vândut... hâc... ºi l-am pilit, don

ºef de ga...hâc!- Cui l-ai vândut, omule?! E doar

câinele meu! Þi l-am plãtit împãrãteºte, seimpacientã ºeful de staþie.

- L-a ‘uat... hâc! don anjiniri Câmpanude la silvL.hâc!

- Se poate una ca asta?!?!- Când ni foame ºi ni sete den... hâc!

Sã iertaþi, don ºef...- Vreau câinele înapoi! Beghistan-

Baºa, te priveºte ce faci ºi cum faci, altfelnu mai stãm de vorbã, grãi întunecat ºihotãrât ºeful de garã_.

- îl veþi avea don ºef de ga... hâc!...Fãrã grijã, o sâ-l aveþi.

- Cum ºi când o sã-l am, meºtere?- Pânã dimineaþa don ºef de... hâc!

Vine el singur!...- Cum vine asta, Beghistan-Baºa?!

Auzi “Vine el singur?!?!”- Chiar aºa don sef... hâc! Nu-i prima

oarã când face figura... -Zãu?!?!- Zãu dacã mint don ºef de ga... hâc!- Pânã nu vãd, nu cred Beghistan-

Baºa!- Daþi o foaie don ºef?- Dau ºi douã!- Pierdeþi rãmãºagu, don ºef hâc! Asta-

i câine þigãnesc fãtat în ºatrã, crescut ºi de-dat cu drumurile, liber la picior ca noi, hâc!Moare de foame da nu târpeºte-n lanþ! Nusuportã zalã pe grumaz!!... hâc!... Câinii ru-mâneºti, fãtaþi ºi crescuþi-n sat, sunt dedaþialtfel, hâc!... De când fac ochi stau molcomºi tac mâlc ºi joacã dicliþa pe lanþ, hâc!Iertãciune, don sef, mie îmi vine sã borãsc.

Cititorii, în primul rând feroviarii, îºiamintesc cã era o vreme, nu prea înde-pãrtatã, când Regionalele de cãi Feratecontractau confecþionarea burghielor prinþiganii din Nordul Moldovei; executareaunor asemenea unelte prin cooperaþie ºiîntreprinderi era nerentabilã, în plussfredelele realizate în acest chip erau decalitate superioarã. Þiganii au un secret allor în ceea ce priveºte cãlirea metalului larece, secret pãstrat cu sfinþenie din moºi-strãmoºi. (Cãlirea în urinã. Copiii urineazãîntr-o cãldare...)

NICOLAE DANCIU PETNICEANUMehadia, iarna, 1986


Ne-a sosit la redacþie

cunoscuta revistã de culturã

„Lumina”, editatã la Pancevo,

director, Nicu Ciobanu, redactor-

ºef, Ioan Baba.

Am lecturat-o din filã în scoarþã

ºi m-a prins din urmã nostalgia

anilor 1966 – 1973, când redactor-

responsabil al publicaþiei era

regretatul dascãl ºi prozator Ion

Bãlan, ºi când primeam revista în

graniþa româno-iugoslavã, P.C.T.F.

Moraviþa – rutier, adusã de

redactorul ei, ori de profesorii

Gligor Popi ºi Gheorghe Lifa,

uneori de regretatul scrib

Kondaly.

Numãrul de astãzi (Anul LXIV –

Seria Nouã – Nr. 1 – 2 (2011) este

format mai mare, cu graficã

excelentã ºi conþinut bogat, dar

sunt subiectiv ºi nostalgic dupã

Seria Veche în care semnau

condeie importante din Banatul

sârbesc: Mihai Avramescu, Balica,

Petru Cârdu, Ion Flora,Vasile Popa

(regretatul Vasko Popa) Radu

Flora, þãranul Pãsulã din Mesici

(lângã Vârºeþ), Ion Marcoviceanu

ºi alþii. Citind vechile pagini din

„Lumina” lui Ion Bãlan la sfârºitul

lecturii rãmâneai cu regretul sã

povestirea se termina („Nini

albi”) ºi nu sã rãmâi cu scârba

gustului de ciorbã de broascã

þestoasã!

Totuºi, în „Lumina” lui Nicu

Ciobanu ºi Ioan Baba, literaþii de

azi, am întâlnit o poezie („Îngerul

de V.B.) ce mi-a amintit de

nostalgicul volum de poeme

„Omul în stare lichidã” (Slavko

Almãjan), de odinioarã.

Pentru frumuseþea sa

intrinsecã, reproducem acest

poem în „Vestea” noastrã.(NDP)

Îngerul DE VASILE BARBU

Un înger

coborând din stele

se apropie de oameni.

Îi legãna,

îi învãþa binele

ºi cântecul.

Le asculta bocetul

ºi le lumina calea.

Pâinea lor

cea de toate zilele

era tot o recoltã îngereascã.

Apoi s-a cuibãrit

în altare

ºi þinea morþiº

sã ajungã în inimile

pãmântenilor

Le-a dãruit poezia,

gândul, tihna, exaltarea,

iubirea, lacrimile…

I-a povãþuit

despre omenie ºi duh

Unde ei propteau

el înãlþa colonade

potolea, alunga frica

tãcea

ºi spera.Visa ºi crea.

Crea!

ªi atunci

când îi bãteau cuiele…


„Lumina” la redacþie„Lumina” la redacþie

Poetul, editorul ºi catalizatorul multoracte culturale în Banatul Sârbesc,Vasile Barbu, membru de onoare al

Societãþii „Sorin Titel”

A decedat scriitorul Fãnuº

Neagu în Bucureºti, în dimineaþa

zilei de 23 mai 2011, bolnav de

cancer.

Fãnuº Neagu s-a nãscut la 5

aprilie 1932 în Grãdiºtea de Sus

(jud. Brãila), fiul Paraschivei (nãs-

cutã Miroslav, probabil rusoaicã

lipoveancã) ºi al lui Vasile Neagu,

þãrani.

A trecut la cele veºnice cel mai

mare cronicar sportiv român

(„Cronici de carnaval” ºi „Cronici

afurisite”), a plecat dintre noi unul

dintre marii romancieri postbelici,

din constelaþia unor nume sonore:

Petru Dumitriu, Dumitru Radu Po-

pescu, Titus Popovici, Constantin

Þoiu, Augustin Buzura, Ion Arie-

ºanu, Petru Popescu, Paul Eugen

Bãnciu etc.

Fãnuº Neagu a fost membru al

Academiei Române. (REDACÞIA)

SSccrrii ii ttoorruull FFããnnuuºº NNeeaagguu aa ddeecceeddaatt

Documents

Vestea dumneavoastrÃ 1 Tudor Vladimirescu la Orºova ºi la ... · relatând în rezumat o ºedinþã a Academiei, cã d-na Veturia Valeriu Braniºte a rãspuns Academiei Române