vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT

FONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204 ºi 523121, 0742 070514 ºi 0749495972

NUMÃRUL 12. ANUL II. NOIEMBRIE 2007. APARE LUNAR. PAGINI: 16. PREÞ: 1 LEU

PE RAZA COMUNEI MEHADIA

LOCUIESC DOARCETÃÞENI ROMÂNI!

În afara audienþelor, pe care le þin ori de câte

ori este nevoie, chiar ºi în afara programului de

audienþe afiºat spre luare-aminte, în deplasãrile

pe care le fac prin comunã ºi prin satele aparþinã-

toare, întâlnesc doar oameni, doar cetãþeni români

cu drepturi ºi îndatoriri egale. Ei de ei se deo-

sebesc, totuºi, în faþa mea, doar prin necazurile

lor, prin problemele lor, prin dorinþele lor, ce tre-

buie cunoscute de primar ºi rezolvate în conformi-

tate cu legea, legea este mai presus de noi toþi,

indiferent de etnie, religie, de apartenenþã politicã.

Prin urmare, la primãrie ºi în faþa primarului se

prezintã numai ºi numai cetãþeni români, îi tratez

egal pe fiecare în parte, fãrã dram de prejudecãþi,

fãrã resentimente, caut sã fiu cât mai drept, cât

mai obiectiv, cât mai corect ºi omenos cu omul

din faþa mea.

La ultimul recensãmânt al populaþiei fãcut pe

raza comunei Mehadia o singurã familie s-a

declarat de etnie romã, familia cetãþeanului

Mãrgelu Vasile. În rest toatã lumea s-a declarat de

etnie românã. Este dreptul fiecãruia sã se declare

ceea ce vrea, ceea ce simte, unii, am aflat de la

Biroul Central de Statisticã, s-au declarat daci,

pentru cã aºa au voit ei ºi pentru cã ei se socotesc

urmaºii dacilor ºi nu urmaºii convieþuirii dintre

daci ºi romani, aºa cum am învãþat la istorie în

ceea ce priveºte formarea poporului român.

Faptul cã gândesc în spirit democrat, în spirit

european, fãrã prejudecãþi rasiale, religioase ºi

politice etc., ºi gândesc aºa de când mã ºtiu, nu

doar de când am intrat în Europa, mulþumesc pã-

rinþilor mei ºi dascãlilor mei (învãþãtoarei Cãlina

Rãdoi ºi profesor Martin Rãdoi), mulþumesc plu-

govenilor în mijlocul cãrora am crescut ºi m-am

format ca OM. De altfel, Dumnezeu l-a creat pe

OM, animat de gânduri înãlþãtoare, umanitare ºi

nu de gânduri xenofobe, de urã ºi discreditare.

Prin urmare, suntem obligaþi creºtineºte sã con-

vieþuim în spirit divin, sã propovãduim dragoste ºi

respect, prietenie ºi relaþii de întrajutorare între

oameni. Primar IANCU PANDURU

În casa bunicilor mei dupã mamã, þãrani cufrica lui Dumnezeu, am vãzut cãzând din cer întâulfulg de zãpadã. Înaintea ochilor mei de copil s-aderulat atunci cel mai fantastic spectacol pe carel-am vãzut vreodatã. Cerul cernea asupra pãmân-tului un roi de fluturaºi albi ºi reci, ce acopereauasemenea unui imens covor alb ca spuma lapteluimurdãria curþii.

În camera încãlzi-tã cu tulei roºi devite, bunica îmi de-pãna poveºti cu în-geri care, coborâþidin cer, veneau pe-orazã pe Hristos sã-lvazã, cu îngeri pãzi-tori de copii cuminþi,pentru ca, mai apoi,î m p r e u n â n d u - m imâinile, îngenun-cheat, sã rostesc ru-gãciunea: „înger-îîngeraºul meu, ce mi te-aa datDumnezeu...”.

Ritualul acesta îl repetam în fiecare dimineaþã,cu el începând fiecare zi a copilãriei mele, dupãcum, de altfel, se ºi sfârºea. îmi aduc ºi acumaminte ce mirat am privit strada plinã de nãmeþipe care bunicul, cu o lopatã de lemn în mânã, sestrãduia sã-i îndepãrteze de pe lângã casã.

Toate acestea erau dupã rãzboi ºi copilãriamea era plinã de neajunsuri, ca ºi a celor maimulþi dintre voi, dragi copii, dar darul sfânt alprimului fulg de nea pe care cerul îl trimisesepãmântului nu a putut fi egalat pentru mine de niciun alt dar vreodatã. Darul acesta a fost dãruit deDumnezeu sufletului meu curat de copil ºi elacoperã ºi acum multe din murdãriile sufletuluimeu de om matur pe care aº gândi sã le fac dacãn-ar fi existat EL, întâiul fulg de nea cãzut din cerîntr-o dimineaþã a copilãriei mele. ªi astãzi, ca ºiatunci, pentru mulþi dintre voi, dragi copii, MoºCrãciun va veni, sãrac ºi astãzi, ca ºi atunci. Aþidori o jucãrie, ºi el, Moºul cel Bun, nu va putea sãvi-o ofere, dar nu uitaþi sã-i mulþumiþi pentru

întâiul fulg de zãpadã, cel mai important dar pecare cineva poate sã vi-l ofere. Cu unii dintre voiMoºul cel Bun va fi mai darnic, pentru ca sã vãîncerce dacã preþuiþi mai mult darurile pãmânteºtisau pe cele cereºti; voi însã, care de acum ºtiþivaloarea întâiului fulg de zãpadã, daþi din darurilevoastre lumeºti ºi celor ce nu au, pentru ca platavoastrã multã sã fie în ceruri.

Copilul de pestradã este fratele tãu,fetiþa care tremurãdezbrãcatã este sorata, darul pe care îlîmpãrþi cu ei esterecunoºtinþa pe care oai, copile, pentrudarul dumnezeiesc alprimului fulg dezãpadã.

În casa cu cerdaca copilãriei mele

dintr-un sat bãnãþean, situat undeva în câmpiaMureºului, acolo unde „din an în an soseaumereu copii la geam cu Moº Ajun” era sãrbãtoareîn noaptea sfântã a Naºterii lui Iisus; dacã nuuitam, voioºi fiind, cu alþii sã fim buni, aceasta, cusiguranþã, s-a datorat întâiului fulg de zãpadãcãzut la geam în prima iarnã a copilãriei.

Aceasta a fost povestea întâiului fulg dezãpadã, povestea începutului unei vieþi de copil, aunei vieþi de om. Acestei poveºti adevãrate eu îidatorez întreaga-mi viaþã, toatã trãirea mea depânã acum. Eu nu am uitat întâiul dar ceresc.Rãspunde-mi acum, copile: tu îl vei uita? Nu tegrãbi cu rãspunsul, dã acest rãspuns luiDumnezeu prin faptele tale.

A cãzut un fulg de nea în calea ta, nu-l strivi înpicioare, pentru cã el este un înger din cer cãzut încale pentru a-þi albi sufletul înnegrit de pãcate.Primeºte-l în sufletul tãu ca pe cel mai scump dar,ca pe darul lui Dumnezeu care vroieºte mântuireasufletului tãu. Atunci cu siguranþã cã lumea va fimai bunã.

Preot IOAN BRÂNZEI

ÎNTÂIUL FULG DE ZÃPADÃDarul lui Dumnezeu pentru a-þi albi sufletul pentruPraznicul Naºterii Mântuitorului, care va sã vie...

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

4 decembrie Sfânta Mare Muceniþã Varvara, s-a nãscut în vremeaîmpãratului Maximian (305-311), într-o cetate din Rãsãritul ImperiuluiBizantin. Tatãl ei, pãgân grec, avea mare grijã de fiica ei din pricina marii fru-museþi trupeºti a acesteia, astfel cã o þinea ascunsã într-un turn înalt. Aflândcã a îmbrãþiºat credinþa creºtinã ºi neputând sã o convingã sã se lepede deHristos, a ucis-o el însuºi, în faþa mai-marilor provinciei, în anul 306 dupãHristos. Tradiþia creºtinã ne spune cã, întorcându-se de la uciderea fiicei sale,pãgânul tatã a fost omorât de un trãsnet.

Sfânta Mare Muceniþã Varvara este ocrotitoarea minerilor, aceasta zi fiindsãrbãtoare a acestora.

6 decembrie Sfantul Ierarh Nicolae, s-a nãscut în a doua jumãtate a se-colului al III-lea, într-o provincie din Asia Mica. În vremea împãraþilor perse-cutori Diocleþian ºi Maximilian (284-305), au fost uciºi o mulþime de creºtini,iar alþii au fost închiºi. Printre cei închiºi s-a aflat ºi Nicolae, cunoscut pen-tru viaþa deosebitã de creºtin, drept pentru care creºtinii îl numiserã episcopîn Mira Lichid. Venind la conducerea Imperiului împãratul Constantin celMare, prin Edictul de la Milan (313) acesta a acordat libertate religioasãcreºtinilor, astfel cã toþi creºtinii închiºi pe motive religioase au fost eliberaþi.Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul de episcop al Mirelor Lichiei, par-ticipând în aceastã calitate la primul Sinod ecumenic de la Niceea (325).

A fost unul dintre cei mai mari apãrãtori ai dreptei credinþe în faþa perico-lului ereziei lui Arie. Deºi firea sa la Sinod în apãrarea dreptei credinþe a arã-tat un om dârz, pe Sfântul Nicolae îl caracterizau blândeþea, înfrânarea ºi mi-lostenia deosebitã, dar ºi stãruinþa în dreapta credinþã. Smerenia, sãrãcia debunã voie, iubirea de Dumnezeu ºi de oameni, l-aau aºezat pe Sfântul Nicolaeîn rândul celor mai apreciaþi oameni ai vremii sale, iar de atunci ºi pânã lasfârºitul veacurilor l-aau transformat în „Mos Nicolae”, cel ce aduce daruri, înspecial copiilor. A trecut la ceruri în anul 340, iar din anul 1087, din data de9 Mai, moaºtele sale se pãstreazã la Bari, în sudul Italiei, fiind, luate de cãtreCruciaþi din Mira pentru a nu fi profanate de cãtre musulmani.

Darurile Sfântului Nicolae - mai mari sau mai mici - se adaugã darurilorpe carele primim în fiecare clipã de la Bunul Dumnezeu. RugãciunileSfântului Ierarh Nicolae, alãturi de rugãciunile tuturor celorlalþi sfinþi, fac canoi, nevrednicii, sã primim de Sus mari daruri duhovniceºti: pace, liniºte,sãnãtate, bunã-înþelegere, spre a putea creste duhovniceºte ºi a fi vrednici, deun bun rãspuns în ziua Judecãþii. Amin.

7 decembrie Sfânta Muceniþã Filoteia, s-a nãscut în secolul al XII-lea încetatea Tarnovo, din Bulgaria. De micã a încercat sã cunoascã bine învãþãtu-ra creºtinã, dar mai ales sã sporeascã în fapte bune, ºtiind cã „...credinþa,dacã nu are fapte, doar în ea însãºi moarta-, “(Iacob 2,17) Milostenia tinereiera cunoscutã de toatã lumea, de aceea mulþi nevoiaºi îi ieºeau în cale, ºtiindcã vor primi ajutor. Meritul mare îl avea mama Filofeiei, o creºtinã deosebitã.

Dar mama cea bunã moare, tatãl se recãsãtoreºte cu o femeie a cãrei ati-tudine era departe de cea a unei bune creºtine ºi începe prigoana: vãzându-idorinþa de a merge la Bisericã, postul, fapta cea bunã, curãþia sufleteascã ºitrupeascã, mama vitrega, îndemnatã de diavol - o bate fãrã milã ºi o pârãºtepe nedrept tatãlui ei.

Pentru cã, de multe ori, împãrþea celor sãraci din mâncarea pe care trebuiasã o ducã la câmp tatãlui, este pânditã într-o zi de pãrintele ei care, vãzând ceface fata lui, nu apreciazã milostenia, ci - într-un acces de furie - aruncã cubarda în propriul copil ucigându-l. Minunile încep sã aparã imediat, întrucâttrupul ei nu a putut fi ridicat decât când a fost pomenit - ca oraº în care sã-ifie aºezate moaºtele - Curtea de Argeº. A fost adusã în Biserica Domneascã dela Argeº iar dupã sfinþirea Mãnãstirii Curtea de Argeº, la 1517, a fost mutatã,în vremea domnitorului Neagoe Basarab, în biserica ctitoritã de el. Astãzi,moaºtele Sfintei Mucenite Filoteia se aflã în paraclisul Mãnãstirii Curtea deArgeº, unde fac nenumãrate minuni. Preot CIPRIAN DANCI-ZÃRESCU

Valea Bolvasniþa la 1949:255 numere, sãlaºe 100 rãspândite prin munþi ºi pe malurile Cernei [...]Populaþia: 1250 de suflete români ortodocºi din care 2 - romano-catolici ºi 12

baptiºtiOcupaþia: agricultura ºi mai ales pomicultura: þuicã, fructe valorificate în pieþe

în Bãile Herculane ºi Mehadia [...]Prima aºezare a satului a fost la 3 km de Mehadia, pe ºoseaua naþionalã ce

duce spre Plugova, în jurul actualului pod de fier.Din cauza deselor nãvãliri ale turcilor în sec. XVIII, spre a fi feriþi de jaf ºi sufe-

rinþi, s-au mutat mergând cu 3 km spre adâncul munþilor, unde au format actualaaºezare.

Nu se ºtie dacã vechea localitate avea bisericã, sãpãturile arheologice efectuateulterior nu au fãcut dovada existenþei acesteia.

Biserica actualã a fost ziditã în anul 1790 cu pereþi din piatrã acoperitã cu þiglãcu un singur turn în care sunt aºezate douã clopote. Costul lucrãrilor nu secunoaºte, datoritã faptului cã în acea vreme lucrãrile de acest fel se executau prinmunca obºteascã necontabilizatã ºi nicidecum pe bazã de devize sau alte evidenþe.

Prin urmare, prin neexistenþa unor dovezi clare, nu putem ºti cine a ctitorit-o;nu existã nici o urmã de plan care sã facã dovada cã a fost executatã de o anumitãpersoanã sau grup de persoane.

Biserica este ziditã din piatrã în stil Baroc Vienez, obiºnuit în Banat în aceavreme.

Turnul este construit în interiorul bisericii din cãrãmidã acoperitã cu tablã gal-vanizatã cu bolte semicilindrice.

Pictura muralã este în stil bizantin efectuatã în anul 1835 ºi se crede cã a fostpictatã de pictorul Achimescu din Caransebeº.

Iconostasul este construit din cãrãmidã odatã cu biserica. Pardoseala bisericiieste din cãrãmidã pãtratã.

Sfinþirea bisericii se pare cã a fost fãcutã de Episcopul Emilian Kenghelacz alVârºeþului.

Între anii 1799 - 1801 biserica a fost vizitatã de Ep. Iosif Ioanovici de Sakabent.Reparaþii mai mari au fost aduse bisericii în anii 1864, 1900, 1922 ºi anul

1948, când i s-a reparat exteriorul, iar turnul a fost acoperit cu tablã galvanizatã.Lucrãrile din urmã au fost realizate cu aportul tinichigiului Lazãr ºi cu jertfa cred-incioºilor din parohie cu suma de 26.000 lei.

În luna aprilie 1949 s-a introdus curentul electric în bisericã [...].Biografia preoþilor:Primul preot care a servit la Biserica din Valea Bolvaºniþa a fost preotul

Mirulescu Dobromir apoi Mirulescu Gheorghe, ambii fiii ai satului. Acestora leurmeazã Grozavescu Toma, venit din Plugova, Valean Micºa , din Cornea, TãtucuPavel din Iablaniþa apoi Vasilescu Ilie fiu al satului din familie de þãrani, care dupãmoarte, este urmat la conducerea oficiului parohial de nepotul sãu VasilescuGrigorie, la fel din familie de truditori ai pãmântului. Acesta a absolvit cursurile teo-logice la Vârºeþ. A pãstorit pânã în 1896, când a încetat din viaþã.

Dupã moartea sa parohia este administratã temporar de pr. VlãduceanuConstantin din Plugova pânã la venirea noului preot Zaharia Grozãvescu din GlobulCraiovei în 16 nov. 1897.

Zaharia Grozãvescu, nãscut în Globul Craiovei în 15 septembrie 1873 dinpãrinþi plugoveni, dupã absolvirea studiilor pedagogice a obþinut diploma deînvãþãtor. Dupã ce a funcþionat ca învãþãtor timp de 3 ani în Valea Bolvaºniþa, înanul 1897 se cãsãtoreºte cu Gaºpar Cornelia din Lugoj. Îndrãgind misiunea pre-oþeascã, studiazã în particular ºtiinþele teologice ºi în urma unui examen de califi-care, susþinut în Caransebeº, a obþinut dreptul de a se hirotoni ca preot pe seamaparohiei Valea Bolvaºniþa. Hirotonirea s-a fãcut de cãtre P.Sf Episcop Nic. Popeadin Caransebeº.

Din cãsãtorie s-au nãscut 2 copii care, peste scurt timp au murit.Preotul Zaharia Grozãvescu a servit Biserica ºi pe enoriaºi timp de 48 ani ieºind

la pensie în anul 1945 sept 8.În timpul serviciului sãu a realizat foarte multe, dintre care amintim: a obþinut

pentru Biserica parohialã teren în suprafaþã de 3 jugãre, pe care le-a sãdit cu pomifructiferi, uzufructul fiind al bisericii; a intervenit pe lângã cei în drept ºi a obþinutloc pentru casa parohialã din proprietatea Primãriei ºi anume din curtea primãriei100 m.p., a procurat douã clopote în locul celor ridicate ºi luate de stãpânireaUngureascã din timpul primului rãzboi mondial. A susþinut ºi îngrijit cu multãdãruire Sfântul Locaº.

La 13 ani dupã ieºirea la pensie pr. Zaharia Grozãvescu moare dupã o scurtã ºigrea suferinþã la vârsta de 85 ani. Este înmormântat la Valea Bolvaºniþa în Sf.Duminicã la 13 iulie 1958. La înmormântare au participat Î.C. Pãr. Dimitrie Aniþoi,paroh în Bãile Herculane ºi protopop activ al Raionului Orºova, însoþit de preoþiiDiaconescu I. Din Tecuci, pr. Trifu Adamescu din Plugova, pr. Bosovici Mihailpreot în Valea Bolvaºniþa ºi P.C. pensionar Aurel Colojoara din Mehadia.

În 8 septembrie 1945 locul vacant este ocupat de preot paroh Sinevici Nicolaefost paroh în comuna Borogani, jud. Cahul ºi protopop al cerc. III Jud. Cahul.Absolvent al Seminarului Teologic Superior din Chiºinãu, promoþia 1926, cãsãtoritcu Maria Popov, fiicã de preot, refugiat din 22 August 1944 la Bãile Herculane.

În timpul pãstoriei sale a reparat exteriorul bisericii, a returnat din nou unclopot spart, a introdus curentul electric în bisericã. A avut o contribuþie importan-tã la înfiinþarea cooperativei ,, Steaua”.

În 12 mai 1957 conducerea parohiei este preluatã de tânãrul preot Sabin

SFINÞI IMPORTANÞI Pagini din Cronica parohiei V. Bolvaºniþaîntocmitã de pr. paroh Sinevici Nicolae în anul 1949 (15 octombrie)

în baza Ordinului Sf. Arhiepiscopii a Timiºoarei - Caransebeº cu nr. 5744 - C - / 1949, ºi continuatã de precursorii sãi

Preoþii noºtri, slujind un act creºtin ºi românesc

continuare în pagina 4

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Recent, a vãzut lumina tiparului cartea“Amintiri” de Iosif Coriolan Buracu, texte ºi imag-ini inedite, în Editura Mitropoliei Banatului, ediþieîngrijitã de profesorul Mihai Buracu. Demersulprofesorului Mihai Buracu, fiul regretatului pro-topop Buracu de Mehadia, s-a înfãptuit ca urmarefireascã, ca imbold venit graþie manifestãrilor careau avut loc la Mehadia,de SfintuiL Ilie 2007 prinmontarea ºi sfinþirea unei plãci comemorativeCORIOLAN BURACU, pe clãdirea Liceului dinlocalitate, act cultural iniþiat de Societatea literar-artisticã “Sorin Titel “ din Banat ºi susþinut efectivºi afectiv de inimosul primar IANCU PANDURU.La dezvelirea plãcii a fost prezent dl profesorMihai Buracu. Ne bucurã realmente aceastãînlãnþuire de acte culturale româneºti întru memo-ria iluminatului cãrturar naþionalist care a fostIOSIF CORIOLAN BURACU.

Tipãrirea acestei cãrþi importante pentruPanteonul Cultural din Banat s-aa realizat cu spi-jinul Mitropoliei Banatului, al Excelenþei saleMitropolit Nicolae Corneanu, un cãrturar de elitãºi un apãrãtor al valorilor creºtine ºi naþionalezãmislite în pãmântul românesc dintotdeauna -BANATUL. Reproducem câteva fragmente dinaceastã importantã carte, iar doritorii de ea o potobþine de la standul de cãrþi din holul SfinteiCatedrale din Timiºoara. Un exemplar ne-a fostdãruit, prin bunãvoinþa pãrintelui consilierZaharia Pereº, pentru biblioteca BisericiiOrtodoxe Române din Mehadia (NDP).

CUVÂNT ÎNAINTEDe-a lungul vremii Biserica a avut slujitori

vrednici care au întreþinut în sufletul creºtinilorcredinþa. Biserica noastrã din pãrþile Banalului aavut un astfel de slujitor care prin viaþa ºi faptelesale exemplare a rãmas în memoria tuturor ca unpreot desãvârºit. Mã refer la Pãrintele CoriolanBuracu, care ne-a lãsat spre folosul nostru paginide „amintiri” care meritã sã fie cunoscute.

S-a nãscut la 15 mai 1888 în localitatea Prigordin judeþul Caraº-Severin. Pãrinþii sãi proveneaudintr-o familie macedo-romãnã. Aceºtia s-austrãduit sã-ºi creascã fiul cu multã grijã, instruin-du-l în ºcolile cele mai bune pânã când, la sfârºit,l-au sfãtuit sã urmeze Institutul teologic dinCaransebeº (1908-1911) ºi astfel a devenit preotla Mehadia. Aici a desfãºurat o bogatã activitatepastoralã ºi patrioticã. Deºi Banatul se afla substãpânire strãinã, el a fãcut tot ce i-a stat în putinþãpentru mai binele neamului sãu. În 1913 a înfi-inþat la Mehadia prima bibliotecã parohialã, aorganizat variate manifestãri culturale ºi artistice,a publicat articole si cãrþi apreciate de N. Iorga ºiIoan Lupaº. Mai marii vremii i-au hotãrât însãarestarea la 26 iulie 1914. Eliberat la insistenþeleunchiului sãu Pavel Boldea, este trimis pe front capreot militar. Se reîntoarce dupã o vreme la paro-hia sa unde îl gãsesc evenimentele care au con-dus la marea unire din 1918.

Se refugiazã la Braºov ºi se înroleazã în arma-ta românã ca preot militar. Dupã încheierearãzboiului ºi-a continuat activitatea pe tãrâmulcultural-social publicând lucrãri referitoare maiales la trecutul istoric al Banatului. Ultima parte avieþii a petrecut-o în Bucureºti la fiica sa Tatiana.A decedat la 11 februarie 1964 ºi a fost înmor-mântat la cimitirul „Izvorul Noul”’, de underãmãºiþele pãmânteºti i-au fost aduse la Prigor în14 octombrie 1981.

Iatã pe scurt viaþa celui cãruia avem bucuriasã-i tipãrim „amintirile” despre care el însuºi

spune cã le-a scris „în anul 1915, când erampreot militar, cu intenþia sa ataºez articole de ziareºi fotografii în legãturã cu activitatea mea pub-licã”.

† NICOLAE Mitropolitul Banatului

PREOT ÎN MEHADIADeºi am dorit sã continui studiile la Viena - un

curs de retoricã bisericeascã ºi unul de cooperaþie- la stãruinþa episcopului dr. Miron E. Cristea,depusã pe lângã unchiul meu - am acceptat sã fiu

numit administrator parohial al Mehadiei, urmândca dupã 2 ani sã fiu trimis la Viena, ca bursier alEpiscopiei.

Am fost sfinþit întru diacon în capela reºedinþeiepiscopale la 19 iulie 1912, iar a doua zi, de Sf.Ilie, am fost sfinþit întru preot, în comuna Pãtaº,unde a avut loc ºi sfinþirea bisericii. La aceastãceremonie, au luat parte pãrinþii mei, unchii PavelBoldea ºi Iosif Serafim, precum ºi foarte mulþicredincioºi din satele Almãjului.

La 15 august acelaºi an, am fost introdus(instalat) ca administrator parohial al Mehadiei,prin dr. loan Sârbu, administrator protopopesc. Ela scris o lucrare „Mihai Vodã Viteazul”, ce a fostpremiatã de Academia Românã, în 1906, cumarele premiu „Nãsturel”.

Din prima zi, am fost sprijinit de generalul dedivizie Nicolae Cena, care mi-aa dat un nepreþuitsprijin în activitatea mea parohialã.

Munca a fost destul de grea. Satul era împãrþitîn douã grupuri politice: „naþionalist” ºi guverna-mental maghiar, sub numele de „buradist”. Eraudouã ºcoli: una de stat maghiarã cu doi învãþãtori,ºi una comunalã cu trei învãþãtori, unde era pro-pusã ºi limba românã.

Pentru a contrabalansa acþiunea demaghiarizare, mi-aam concentrat atenþia ºi activi-tatea asupra orelor de religie, procurând manualeromâneºti pentru toþi elevii, iar generalul NicolaeCena, cãrþi de rugãciuni. învãþãtorul NicolaeMergea, originar din Pãtaº, la stãruinþa mea, aorganizat un cor bisericesc ºi cu copiii de ºcoalã,care lua parte regulat - sub conducerea mea - latoate serviciile religioase. Ei citeau psalmii ºirecitau rugãciunile. Am introdus „tasul ºcolar” pecare elevii depuneau economiile lor ºi care între-

ceau încasãrile celorlalte trei tasuri bisericeºti; amorganizat serbãri ºcolare numai în limba românã.

Tot pentru înfiinþarea de fonduri bisericeºti,am introdus „tasul onomasticei”, cei care îºi ser-bau numele fiind felicitaþi în bisericã, la zilelepotrivite, aducând astfel venituri importante.

Am pus ordine în arhivã, dar mai ales în fon-durile bisericeºti. Biserica avea datorii de 9.000coroane, pe care le-am achitat în curs de doi ani.Datoriile erau fãcute cu ocaziunea pictãrii sfinteiBiserici - o lucrare foarte artisticã.

Am fondat biblioteca parohialã ºi am organizatcomitetul local al societãþii culturale „Astra”.

Prin încrederea ce am reuºit sã impun, biseri-ca a fost înzestratã cu douã case de familia Sofiaºi Ivan Doboºan, aceºtia dãruind o casã din BãileHerculane ºi Episcopiei din Caransebeº. Bisericaa mai primit o casã ºi vie din partea tânãrului loanMiclãu junior, iar de la generalul Nicolae Cena, obucatã de pãmânt din averea strãmoºeascã.

Am adus coral „Doina” din Turnu-Severin desub conducerea profesorului Iancu ªt. Paulianu ºi„Armonia” din Craiova, care au dat concerte ºi înMehadia, toate fiind primite cu entuziasmdeosebit.

Am cercetat amãnunþit arhiva parohialã, darmai ales diferitele registre ºi cãrþi bisericeºti,pline de însemnãri vechi ºi foarte preþioase fãcutede preoþi, cântãreþi, dar mai ales de protopopulNicolae Stoica de Haþeg care a fost primul preotmilitar al Regimentului grãniceresc înfiinþat la1768, la Biserica Albã, de care depindea întreaganoastrã regiune grãnicereascã.

Aceastã activitate atât de variatã, dar pronunþatromâneascã, a stârnit o serie de anchete adminis-trative, jandarmereºti ºi judecãtoreºti, care au dus- în mod fatal - la deþinerea mea, în ziua deDuminicã 26 iulie 1914. (Vezi lucrarea mea:„Muzeul General Nicolae Cena în Bãile Herculaneºi Cronica Mehadiei” la capitolul Acte ºiDocumente).

“AMINTIRI “ DE IOSIF CORIOLAN BURACU

La mulþiani,

MoºNicolae!Cu ocazia zilei de SfântulNicolae, primarul Iancu

Panduru ºi Consiliul Local alcomunei Mehadia ureazã “Lamulþi ani!” cu sãnãtate tuturor

celor din Mehadia ºi localitãþile:Plugova, Valea Bolvaºniþa ºi

Glburãu. (Redacþia), care poartãnumele de

Nicolae sauNicoleta.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Uneori, în România Mare se vorbeºte de un specific regional, de un “Bã-nãþenism”, dar am impresia ca majoritatea românilor nu cunosc mare lucrudespre Banat ºi de ce bãnãþenii întotdeauna au fost deosebiþi, mai mândrii,mai patrioþi, mai luptãtori. Nu este vorba de fãloºenie vulgarã, ci de un trecutistoric pe care majoritatea bãnãþenilor (mai ales generaþiile trecute) l-au cu-noscut, voi încerca sã expun câteva date care pe mine ca bãnãþean mã umplude mândrie.

Banatul istoric se întindea de la Tisa, la Dunãre, Mureº ºi Carpaþi, întin-zându-se atât în câmpia Panonicã cât ºi în “Banatul Jugoslav”, iar voievoziiBanatului erau vasali ai Basileului Bizantin. Aºa este amintit voievodul Glad alBanatului în cronica Anonimus. Ardealul ºi Restul Transilvaniei au fost cu-cerite de unguri prin sec. X, începutul sec. XI, dar nu Banatul care reprezentao forþa militarã considerabilã. Cronica Maghiarã ne povesteºte de voievodulAhtum al Banatului, capitala fiind Urbs Morisina, care a þinut piept regilorunguri încã la sfârºitul sec. XII ºi a putut fi învins doar prin trãdarea lui Cea-nadimus, o rudenie nobilã a lui Ahtum,care spera sã ia el puterea cu ajutorul un-gurilor. Abia deci, în sec. XIII este po-menit Banatul de Severin, care reprezen-ta “o marcã” distinsã faþã de Ardeal saurestul Transilvaniei. Atunci în sec. XIII,regele ungurilor din speþa Angevinilor,Karl Robert de Anjou, ºi-a fãcut intrareaglorioasã în viata bãnãþenilor ºi pentru unscurt timp acest monarh ºi-a avut sediulprincipal la Timiºoara care, deci, eracapitala regelui maghiar.

În sec. XV când turcii ameninþauregiunea Vest carpaticã, s-a constituitComitatul caraºului ºi castrul Temes(Timiºoara). Foarte puþin timp Banatul afost sub ocupaþia turcã ºi în general a fosto ocupaþie de cancelarie, de tribut, înBanat nu a rãmas nici un vestigiu care sãdemonstreze cã bãnãþenii ar fi acceptat ocupaþia ºi cu atât mai puþin cã ar fiacceptat cultura, tradiþiile sau felul oriental de viata al turcilor. Dupã pacea dela Pasarovici în 1718, Banatul istoric a devenit “Provincie ereditarã” aîmpãratului de la Viena.

Deci abia acum putem vorbi despre o adevãratã includere a Banatului înAustro-UUngaria, dar este interesant de observat cã Banatul în fond nu a avutniciodatã de a face cu Regatul Maghiar, el fiind direct administrat de la Viena.

Administraþia austriacã i-aa împroprietãrit pe toþi þãranii bãnãþeni ºi a fãcutdin Banat un scut de apãrare al imperiului faþã de turci ºi putem spune cu multsucces, deoarece de atunci Ungaria ºi Austria nu au mai fost cucerite de turci!

De asemenea austriecii au trimis ingineri ºi geologi, care au început sãexploateze minereurile de fier ºi zãcãmintele de cãrbuni din Banat ºi care aupus bazele industriei metalurgice în Banat cu, pe vremea aceea, renumitelecentre de fabricare de armament de la Reºiþa ºi Ferdinandsberg (Otelul Roºu)ºi minele de cãrbuni de la Anina. La 1850-11900 oþelurile de la Reºiþa le con-curau pe cele germane ºi englezeºti, atrãgând în Banat o mulþime de germanidin Alsacia ºi ºvabi din Germania de Sud. Salariile muncitorilor de la Uzineledin Reºiþa ºi cele ale minierilor de la Anina erau poate cele mai bune dinEuropa în acea vreme ºi era atât cinste cât ºi mândrie sã spui cã eºti angajataici în Banat.

De amintit este ºi faptul cã în Banatul Caraºului s-au refugiat sate întregi

de croaþi ºi sloveni catolici, în urma persecuþiilor suferite din cauza sârbilorortodocºi.

Banatul a primit întotdeauna generos pe oriºicine a venit acolo cu intenþiibune ºi a dat dovadã de seriozitate ºi muncã. Diferentele etnice au format doaro mai vastã bazã de culturã ºi au stimulat o gândire democraticã, modernãcum nici acum nu existã în multe culturi multi-etnice. Împãratul de la Vienanu reprezentã nimic altceva decât un conducãtor de stat ºi bãnãþenii nu ºi-auexprimat niciodatã vreo admiraþie deosebitã faþã de el, ci doar respectul pen-tru un conducãtor drept care folosea legea în mod egal printre supuºii lui.

Tot un bãnãþean Dr. Popovici, la sfârºitul sec. XIX propune împãratului dela Viena un Prospect de Confederaþie, tip SUA, a imperiului Austro-Ungar, încare fiecare provincie sã aibã capitalã ºi administraþie proprie, sistem judiciaraparte ºi piaþa economicã comunã, deci un fel de comunitate Europeanã, darmai bunã. Împãratul, nefiind un vizionar, ci doar un iubitor de valsuri, nu aînþeles potenþialul enorm al planului lui Popovic ºi l-a ignorat.

Nu pot sã nu mã gândesc ce catastrofemondiale s-ar fi putut evita dacã acestplan ar fi fost acceptat de împãratul aus-tro-ungar. Cred cã nu am fi avut un primrãzboi mondial care indirect l-a “creat” pecel de al doilea.

De atunci cred cã existã printrebãnãþeni un fel de scepticism îndreptat“imperiului”.

Ca bãnãþean, ca orãºan, gãsesc cã nuviaþa urbanã, nu oraºele Banatului, cu toa-tã istoria lor, sunt interesante, ci satul bã-nãþean. Închipuiþi-vã cã spre deosebire demajoritatea þãranilor europeni, þãranii bã-nãþeni au fost aproape întotdeauna oameniliberi ºi mai ales dupã 1718 când ei audevenit în mare mãsurã direct rãspun-zãtori de straja pãrþii de sud-Est a imperi-ului austriac. Satele din Banat, bazate pe o

proprietate individualã garantatã de administraþia de la Viena, s-a putut dez-volta liber ºi multilateral. Nu vorbesc doar de o dezvoltare economicã, undese ºtie cã satele bãnãþene erau cele mai bogate din Transilvania ºi mai apoidin România, ci vorbesc de o dezvoltare a culturii, tradiþiilor ºi a folclorului.Bãnãþenii nu se pot lãuda poate cu cei mai mari poeþi, sau cu cei mai maricompozitori, cum alte regiuni pot, dar eu cred cã existã o explicaþie la acestfenomen. Satul bãnãþean avea o infrastructurã foarte dezvoltatã ºi se cunoaºtefaptul cã aproape fiecare sat avea o orchestrã proprie, cã fiecare sat avea un“cãmin cultural” ºi cã fiecare sat avea unul sau doi poeþi folclorici. Aceºtioameni erau mulþumiþi cu viata pe care o duceau ºi satul era, pentru majori-tatea oamenilor, un univers “paradisiatic”, era locul unde te reîntorci. Nu areimportanþã faptul cã mulþi þãrani bãnãþeni s-au emancipat, au fost la ºcoli laBuda sau Viena ºi Berlin, majoritatea s-au întors ºi la satul natal , dacã nu per-manent, atunci în perioadele libere. De ce? Pentru simplul motiv cã aici eraizvorul nesecat de inspiraþie ºi hranã sufleteascã. Aici era locul unde oameniierau buni ºi generoºi. Aici, în fond era “patria”.

Cu câtã amãrãciune combinatã cu scârbã citesc cã ministrul culturii dinRomânia, Iorgulescu, nu ºtie cum sã “recerebreze” þãranul roman. Acest omºi toþi care gândesc ca el sunt în concepþia mea doar bastarzi ai unei societãþicare îºi pierde tot mai mult bun simþ ºi sufletul. Aºa gândeºte un bãnãþean ºisunt convins cã nu sunt singur! DIMITRIE GRAMA

Mehadia interbelicã

SPECIFIC ªI REGIONALISM CREATOR

Bololoi din Gârbovãþ, licenþiat în teologie la InstitutulTeologic universitar din Sibiu. A pãstorit pânã în 1mai 1958 când a fost transferat la cerere la parohiaMircoveni, raion Griviþa.

Urmeazã ca preot, dupã aceastã datã , MihailBosovici, transferat la cerere din parohia Chizdia,Raionul Lipova. Nãscut în Boian, judeþul Cernãuþi, înanul 1913, este absolvent al Facultãþii de Teologiedin Cernãuþi, refugiat din anul 1944.

La 16 octombrie 1961 Mihail Bosovici este trans-ferat în parohia Bouþari ºi predã parohia ValeaBolvaºniþa pentru administrare pr. Ioan Urechiatu dinparohia Mehadia care o administreazã pânã în 1 iulie1963. De la aceastã datã postul de preot paroh esteocupat de preotul Nicolae Cojocariu pânã în data de6 August 1977.

În decursul pãstoririi preotul Nicolae Cojocariuse fac reparaþii la acoperiº, ziduri ºi se schimbã uºileºi ferestrele vechi, se retencuiesc zidurile exterioare,s-a pus tabla zincatã pe turn.

Prin pensionarea pãrintelui postul vacant esteocupat de pr. Dumitru Bãºulescu la 6 August 1977.

Cronica, pe lângã biografiile preoþilor, mai faceunele referiri ºi la aspecte mai deosebite ale vieþiicotidiene dintre care remarcãm unele care am consid-erat a fi mai interesante:

- în vara anului 1949 Pr. Paroh în înþelegere cuConsiliul Parohial a cedat prin donaþie sesia paro-hialain suprafaþã de 11 ha Ministerului de Agriculturãa R.P. Românã, care la rândul lor l-au dat în folosinþãprovizorie comunei din Valea Bolvaºniþa. - ParohPr.N. Sinevici

- vara anului 1950 a fost una din cele mai sece-toase veri - nu s-au fãcut bucatele, prune puþine pe icipe colo. Ceva mere. Asemenea secetã, zic bãtrânii, nus-a pomenit din anul 1906. Ieºea din ziduri de piatrãcãldurã mare ca din cuptor iarna. Din aprilie ºi pânãastãzi 30-VII -1950 n-a cãzut nici o ploaie care sãîmbunãtãþeascã situaþia. Râurile sunt secate, fântânilede asemeni, singurã ciºmeaua mai dã apa necesarãoamenilor. - Pr.N. Sinevici. Seceta continuã. 27-IX-1950.

- Pe ziua de 3-5 Martie 1953 s-a îmbolnãvit ºi amurit subit de hemoragie cerebralã ºi cord, Preºedin-tele Consiliului de Miniºtri a U.R.S.S.-ului ºi secretargeneral al Comitetului Central al partidului comunist

Iosif Visarionovici Stalin. La înmormântarea sa înurma dispoziþiunilor primite de la Autoritãþile de Statºi Bisericã la ora 11 în ziua de 9 Martie 1953 - toatebisericile din þarã au tras 3 minute clopotele dupãcare s-a oficiat cuvenitul parastas, ca pentru unulcare a fost mare apãrãtor al pãcii... Preºedinþia s-aluat de Malencov. Pr.Paroh N. Sinevici 10-III-953.

- în anul 1958 s-a început construirea ,,Cãminului Cultural” din Valea Bolvaºniþa.

- în toamna aceluiaºi an , la îndemnul preotuluiM. Bosovici s-au cumpãrat 10.000 cãrãmizi cu 6.000lei pentru casa parohiala în proiect de zidãrie.

în primãvara anului 1959, tot prin obolul benevolal credincioºilor s-au cumpãrat 1500 þigle cu 1254lei.

- în anul 1959, credinciosul Ilie Gorcov nr. 93 aoferit Sf. Bisericii una Evanghelie cu coperta argintatãîn valoare de 849 lei.

- în luna iunie1959 credinciosul Ilie Iliescu(preºedinte al Sfatului Popular) a donat perdele la Sf.Uºi din mãtase bordo în valoare de 400 lei care aufost lucrate de preoteasa Valeria M. Bosovici.

extrase de COSTEL VLAICU prinbunãvoinþa pãrintelui DUMITRU BêULESCU

urmare din pagina 2

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

Domniºoara prof. univ. dr. Doina Benea ne-a onorat cu prezenþa la Mehadia, la Simpozionul„MMeehhaaddiiaa –– vvaattrrãã iissttoorriiccãã mmiilleennaarrãã”, organizatde primarul IANCU PANDURU, în iulie 2007.Distinsa profesoarã este un nume de referinþã înistoria contemporanã a României, un numecunoscut ºi preþuit în arheologia contemporanã,numele domniei sale se identificã fãrã reti-cenþã, cu ultimele mari ºi valoroase desco-periri istorice în urma sãpãturilor efectuateîn Banatul montan.

Fiica cãpitanului Benea, unul dintrestrãluciþii marinari de la gurile Cernei,comandantul Portului Orºova, de odin-ioarã, aºadar domniºoara Doina Benea acrescut la malul Dunãrii ºi este legatã demeleagurile din aceastã parte de þarãromâneascã – Banatul de sud.

În cadrul simpozionului, profesoara aþinut un expozeu de o înaltã þinutã ºtiinþi-ficã. Reproducem mai jos discursul dom-niei sale. (NN..DD..PP..)

**Aºezarea dumneavoastrã are o mare

ºansã în faþa istoriei prin trecutul ei, dar ºiprin potenþialul uman existent aici, laMehadia. DDiinn ttrreeii ssttuuddeennþþii aaii mmeeii,, îînnssccrriiººiillaa ddooccttoorraatt,, uunnuull eessttee pprrooffeessoorruull IIuulliiaann LLaalleessccuu,,ccaarree,, ddeejjaa aaccuumm oo ssããppttããmmâânnãã ººii-aa ssuussþþiinnuutt tteezzaaddee ddooccttoorraatt ccuu oo lluuccrraarree ddeesspprree MMeehhaaddiiaa ddiinnaallttee vvrreemmuurrii..

Mã simt legatã prin numeroase fire de local-itatea dumneavoastrã. Desigur, ruinele de laMehadia din locul numit Zidina sunt cunoscutede multã vreme. Generalul Nicolae Cena aîncercat ºi a reuºit sã facã multe lucruri bune,de interes ºtiinþific, prin sãpãturile fãcute de elîn aceste locuri încãrcate de istorie veche. EEppããccaatt ccãã ddiinn cceeaa ccee aa rreeaalliizzaatt eell llaa MMuuzzeeuull ddiinnBBããiillee HHeerrccuullaannee aassttããzzii nnuu mmaaii eexxiissttãã nniimmiicc,, oorriiaapprrooaappee nniimmiicc!! SSooccoott ccãã oorrggaanneellee llooccaallee ººiijjuuddeeþþeennee aauu oo aannuummee rreessppoonnssaabbiilliittaattee ffaaþþãã ddeeaacceesstt mmuuzzeeuu, ar trebui ca sã existe din partea loro anume preocupare, ca aceastã instituþie ºtiin-þificã sã funcþioneze, sã exprime descoperirileistorice din zonã.

În altã ordine de idei, împãratul Traian înanul 101 a trecut Dunãrea ºi s-a îndreptat spreTape, în conformitate cu strategia armateiromane, împãratul nu mãrºãluia în linia întâi, elera undeva în spatele frontului. Aºadar, aici la

Mehadia, împãratul Traian ºi-a tocmit, o vreme,sediul, cartierul general, care purta numele dePretorium. Aici, la Mehadia, se afla unitateamilitarã desemnatã sã-l pãzeascã de inamici,aici a rãmas cohorta întâia. Acest lucru s-a pe-trecut în anii 101 –102, pe durata rãzboiului cudacii. A fost aleasã Mehadia pentru cã era a-

proape de Dunãre, la nevoie putea sã se re-fugieze în Sudul Dunãrii ºi sã scape cu viaþã.Aici a fost construitã o cetate, noi ºtim cã a-ceastã cetate a fost refãcutã de patru ori. Dedouã ori pereþii cetãþii au fost construiþi dinlemn ºi de alte douã ori din piatrã, pe la anul250. O inundaþie a râului Bolvaºniþa a intrat încetatea romanã ºi a distrus tot interiorul cetãþii,apa a intrat în cetate ca într-un cazan ºi a distrusaproape totul, fapt pentru care romanii au plecatºi nu s-au mai întors la cetate, care realmentenu mai exista.

În anul 328 (dupã Cristos), când Constantincel Mare a cucerit Banatul ºi Oltenia, el a venitºi la Mehadia, poate cã îi zicea atunci adMediam, poate cã îi zicea Pretorium, e greu deafirmat, nu se ºtie exact aceastã discuþie denaturã lingvisticã. Adaug cã peste stratul masivde piatrã ºi nisip, râul Bolvaºniþa a aºezat înlocul respectiv un strat gros de mâl, de lut bãtã-torit, peste care s-au construit locuinþele sol-daþilor din veacul al patrulea, cu alte cuvintearmata romanã a stat pe aceste meleaguri pânãla finele veacului al patrulea. Este lucrul cel mai

important pe care l-am putut dovedi din punctde vedere istoric.

Au apãrut urme ale unor ocupaþii, ateliere deolãrit, ateliere de prelucrarea bronzului ºi afierului. Singurul templu, cum cred eu ºi colab-oratorii mei, pe care îl avem într-o aºezare dinapropierea unui castru, cum este cel de la

Mehadia, care fusese un templu ridicatcelor doisprezece zei romani (Jupiter,Apolo, Diana etc.) a fost transformat înlocaº creºtin. Din pãcate, noi nu suntem înstare sã terminãm aceastã lucrare de cerc-etare, mai avem o porþiune de terne, dar eaaparþine unui teritoriu privat ºi legislaþiaactualã nu permite, fãrã aprobãrile de ri-goare, rãmâne o problemã ºtiinþificã, arhe-ologicã, de viitor.

O altã problemã importantã de semnalateste aceea cã la începutul epocii lui Traian,dupã cucerirea Daciei, trei demnitari de laUlpia Traianã,de la Sarmisegetusa, îºi a-veau proprietãþile la Mehadia. Asta înseam-nã cã Mehadia era un teritoriu extrem deimportant din punct de vedere economic.Era important comerþul ce se fãcea aici, laMehadia, comercianþii, dacã ne putem ex-prima aºa, veneau din Sudul Dunãrii, pe la

Orºova ºi intrau în Dacia. Unul din cei treidemnitari, Cotius (Catio), era decurion la UlpiaTraianã ºi inscripþia descoperitã, ca urmare asãpãturilor arheologice, spune cã era preot alacestui loc.

Mehadia a beneficiat de un lucru extraordi-nar, populaþia de pe vremea romanilor fãcea bãila „Hercules”, la Herculanele de azi, iar loculunde se caza era în altã parte, aceastã „altãparte” a fost Mehadia. Noi cunoaºtem puþine lu-cruri despre casele unde se cazau, am reuºit sãgãsim urmele doar a patru – cinci astfel de caseºi nici pe acestea nu am reuºit sã le cercetãm pede-a întregul tocmai datoritã legislaþiei amintitemai sus, casele fiind pe un teren particular.

ÎÎnn ccoonncclluuzziiee,, MMeehhaaddiiaa eessttee aaººeezzaarreeaa cceeaa mmaaiiiimmppoorrttaannttãã ddiinn ppuunncctt ddee vveeddeerree aarrhheeoollooggiicc,, ººii,,ddeeccii,, ddiinn ppuunncctt ddee vveeddeerree iissttoorriicc,, ddiinn DDaacciiaa SSuu-ppeerriiooaarrãã ººii ttrreebbuuiiee aaccoorrddaattãã aatteennþþiiee ccuuvveenniittãã,, aaººaaccuumm aatteennþþiiee ººii iinntteerreess ººttiiiinnþþiiffiicc pprriinn aacceesstt ssiimm-ppoozziioonn,, ffaapptt ppeennttrruu ccaarree ffeelliicciitt iinniiþþiiaattoorriiii uunnuuiiaasseemmeenneeaa aacctt ccuullttuurraall..

prof. univ. dr. DOINEA BENEAMehadia, 20 iulie 2007

Vorbeºte profesor universitar dr. Doina Beneadespre generalul Nicolae Cena ºi descoperirile sale

PPRROOSSTTIIAA CCAA VVIIRRTTUUTTEE

Profesoara universitarã doctor Doina Benea a fost la Mehadia

De mai bine de un secol tot soiul de “lumi-naþi” cautã sã acrediteze ideea cã singura posibil-itate a Românilor de a fi pentru totdeauna fericiþiar fi sã preia, în întregime ºi fãrã rezervã, în formãºi spirit, „valorile” apusene. Acest mesaj neghioba fost ºi este purtat prin intelectualii mercenari,bugetofori ºi campioni ai amoralitãþii, “elita demahala”. Cei care au stat ºi stau, neclintiþi în jurulcelor care se constituie ca stãpânire vremelnicã.Oricine ar fi acea stãpânire. Oricine.

MMaaii nnoouu aacceeaassttãã ““eelliittãã ddee mmaahhaallaa”” ssee ddãã ddeecceeaassuull mmoorrþþiiii pprrooppoovvããdduuiinndd nneecceessiittaatteeaa ccoonnvveerr-ttiirriiii RRoommâânniilloorr llaa iiddeeoollooggiiaa ssaattaanniiccãã aa ““gglloobbaall-iizzããrriiii”” ººii aabbaannddoonnããrriiii ccââtt mmaaii ggrraabbnniiccee aa TTrraaddiiþþiieeiiRRoommaanneeººttii ººii aa ccrreeddiinnþþeeii DDrreepptt MMããrriittooaarree..

Aceºti amãgitori ºi vânduþi nu iau o clipã lasocoteala împrejurarea cã o civilizaþie nu semãsoarã în înzestrarea ei tehnicã, un criteriu nes-pus de fragil ºi lesne schimbãtor, ci în respectul

arãtat valorilor veºnice ºi mai ales vieþii.Mãsuratã sub cumpãna celor în urmã amintitecivilizaþia româneascã se gãseºte într-o categorienet superioarã “apusului”. Sã nu uitãm cã civi-lizaþia româneascã este parte componentã aBizanþului (care înseamnã tot spaþiul Ortodox),probabil deplina ºi desãvârºita înþelegere a rostu-lui omului pe pãmânt. În Bizanþ pedeapsa cumoartea era doar arareori folosita.Chiar si la cazca se pronunþa o condamnare la moarte ea puteafi apelatã în faþa împãratului ºi în chip obligatoriuexecutarea ei se amâna cu treizeci de zile. Exactpentru a da vreme de corecþie a unei sentinþepripite.

În Rusia “kiviana”, în codul de legi al PrinþuluiVladimir Monomahul (1113-1125), pedeapsa cumoartea era interzisã ºi asemenea interzise eraumutilarea ºi tortura. Iar în anul 1503 Sfântul Nil“Sorski”, de la sihãstria Sora din þinutul de peste

Volga, vehement cuvânta împotriva acumulãrilorde averi de cãtre cinul cãlugãresc. El propovãduiasãrãcia ºi slujirea aproapelui în nevoie. AcelaºiSfânt osândea, pânã la asemuirea cu pãcatul sin-uciderii, violenþa împotriva celor abãtuþi de lacredinþa, a “ereticilor”. El cerea ca împotriva lordoar “sabia” Cuvântului sã fie folositã. Sã ne a-ducem aminte de orgiile de sânge comise de cã-tre “luminaþii” Apusului în aceiaºi vreme, ºi maiapoi, în chip egal, “reforma” ºi “contra reforma”.

AAcceessttee ppuuþþiinnee eexxeemmppllee ooffeerriittee,, ººii ccããrroorraanneennuummããrraattee aalltteellee llee-aarr ppuutteeaa ººii llee ppoott ffii aaddããuuggaattee,,aarraattãã lliimmppeeddee ccãã pprreettiinnssaa ssuuppeerriioorriittaattee aa ““aappuussuu-lluuii”” ffaaþþãã ddee ““rrããssããrriitt”” eessttee uunn ffaallss ººii oo tteezzãã ssffrruunn-ttaattãã.. EEssttee eexxpprreessiiaa lliippsseeii ddee cciinnssttee ssuufflleetteeaassccãã aauunnoorr iinntteelleeccttuuaallii ccaarree ppooaarrttãã nneeccuuvviiiinnþþaa ccaa ppee ooddeemmnniittaattee ººii pprroossttiiaa ccaa ppee oo vviirrttuuttee..

(Sublinierile aparþin redacþiei)ALEXANDRU NEMOIANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

„Sunt român ºi þara mea esteRomânia” Ion Cornianu

Adevãraþii oameni de caracter suntîntotdeauna acei care nu-ºi uitã ori-ginile. Trebuie sã recunoaºtem cã a-ceasta este dealtfel ºi o caracteristicãdefinitorie a bãnãþenilor, careniciodatã acolo unde au plecatnu ºi-au fãcut de râs consã-tenii, conaþionalii, prin fapte re-probabile, ºi au fost întotdeau-na mândri de þara lor, de faptulcã sunt bãnãþeni, ºi întotdeau-na s-au întors, oricât de depar-te sau de sus au ajuns, cudrag spre casã, spre pãrinþi,rude, prieteni. Un mare bãnã-þean care trãieºte în Danemar-ca, scriitorul Dimitrie Grama,constatã într-unul din articolelesale cã „þãranii bãnãþeni, indi-ferent de ºcolile care le-au fã-cut, majoritatea s-au întors a-casã, dacã nu permanent, înperioadele libere, deoareceaici a fost pentru ei izvorul in-spiraþiei ºi al hranei sufleteºti”.Un astfel de om a fost Ion Cornianu,pentru care Plugova, satul sau natal,a fost izvorul puterii sale, atât fizicecât ºi sufleteºti, de care a fost mân-dru ºi întotdeauna s-a întors cu dragspre casã, unde în mijlocul familiei, aprietenilor, ºi-a gãsit sursa, „hranasufleteascã” care l-a ajutat sã-ºi contin-ue viaþa, care de fapt a fost o luptã con-tinuã, atât ca sportiv cât ºi, mai apoi, caantrenor, timp de 35 de ani, viaþa cares-a sfârºit din pãcate atât de timpuriu.

Pentru Plugova manifestarea dedi-catã marelui sportiv ºi a marelui om IonCornianu, care luna aceasta ar fi îm-plinit 80 de ani, a constituit un prilej desãrbãtoare dovedit de numãrul mare departicipanþi din partea localnicilor, careau însoþit delegaþia oficialã pe toatãdurata manifestãrii.

Acþiunea s-a desfãºurat conformprogramului stabilit iniþial, începând la

Biserica Ortodoxã din localitate cu oslujba religioasã.

La ieºirea din Bisericã, delegaþia ofi-cialã formatã din organizatorii manifes-tãrii - Academia Olimpicã Românã, Fi-liala Caraº-Severin, Radio Reºiþa ºiConsiliul Local al Comunei Mehadia înfrunte cu primarul Iancu Panduru ºiviceprimarul Traian Stângu - însoþitã deun numãr impresionant de localnici ºide copiii ªcolii din Plugova, împreunãcu directorul ºcolii prof. Mihai Cor-neanu, ºi preoþii Tibi Grozãvescu ºiCiprian Danci, s-au deplasat la CimitirulOrtodox, unde-si sãvârºeºte odihna deveci trupul antrenorului.

Aici, în prezenþa familiei formatã dinsoþia antrenorului - înv. Stela Cornianu,fiul - dr. Ionuþ Cornianu, s-a oficiat cer-emonialul depunerii coroanelor de flori.

Un moment emoþionant l-a constituitdezvelirea plãcii comemorative mon-tate pe casa cu numãrul 86, unde s-a

nãscut ºi a copilãrit Ion Cornianu. Pla-ca, realizatã prin efortul Primãriei Me-hadia ºi Academiei Olimpice Române,dezvelitã de cãtre primarul Iancu Pan-duru ºi fiul antrenorului, Ionuþ Cornianu,conþine un text care oferã cititorilor operspectivã a dimensiunii personalitãþiiantrenorului:

ÎN ACEASTÃ CASÃ S-A NÃSCUT ªI A CO-PILÃRIT CEL CARE A FOST ION CORNIANU,PROFESOR, ANTRENOR EMERIT, ARTIZAN ANUMEROASE VICTORII ROMÂNEªTI LALUPTE GERCO-ROMANE, LA JOCURI OLIM-PICE, CAMPIONATE MONDIALE, EUROPENEªI BALCANICE.

ION CORNIANU 28.XI.1927-15.11.1992.ACADEMIA OLIMPICÃ ROMÂNÃ,

PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIAFILIALA CARAª-SEVERINPLUGOVA 15.11.2007Manifestãrile au continuat la Cãmi-

nul Cultural cu o sesiune de comunicãridedicate rememorãrii personalitãþii

marelui luptãtor ºi antrenor dar ºi soþ,pãrinte, prieten, elev, consãtean care afost Ion Corneanu.

Aici au luat cuvântul, pe lângã orga-nizatori, oameni care l-au cunoscut peIon Cornianu: prieteni, colegi, elevi, ºi

cel mai emoþionant moment afost cel al mãrturisirilor soþieiantrenorului, doamna StelaCornianu.

Pline de culoare au fost ºiamintirile depãnate cu multãemoþie ºi nostalgie de cãtreIon Tabugan, vecinul ºi pri-etenul maestrului, sub a cãruiaripã ocrotitoare a copilãrit,amintindu-ºi de prima þigarãdin „chica” de porumb fãcutãde „nana Nicã” ºi multe alteamintiri ale unei frumoasecopilãrii petrecute alãturi de„nana Nicã” Cornianu.

Luãrile de cuvânt au fostmoderate de cãtre domnulDoru Dinu Glavan, Redactor- ºef al Radio Reºiþa ºipreºedinte al Filialei Reºiþa

a Academiei Olimpice Române.Dintre participanþii care au luat cu-

vântul amintim pe: Iosif Secasan, pre-ºedintele Consiliului Judeþean Caraº-Severin, Vasile Puºcaºu, fost secretargeneral al Federaþiei Române de Lup-te, campion olimpic, medaliat cu aur laSeul (1988); Gheorghe Berceanu, cam-pion olimpic, medaliat cu aur la Mün-chen (1972), maestru emerit al sportu-lui ºi ºeful arbitrilor de lupte din Româ-nia; conf. univ. Teodor Roibu, repre-zentantul Academiei Olimpice Românela aceastã manifestare; Doina Tundrea,membru în conducerea Academiei O-limpice Române, filiala Caraº-Severin;prof Liliana Dacica, directorul Direcþieipentru Sport a Judeþului Caraº-Severin.Au mai luat cuvântul: ing. Ion Oprescuprimarul oraºului Bãile Herculane, origi-nar din Plugova, prof. Ioan Bitman ºi

PLUGOVA ÎN SÃRBÃTOARE11 NOIEMBRIE - PLUGOVA

COMEMORAREA ION CORNIANU (1927 - 1992)

Primarul Iancu Panduru la sfinþireaplãcii comemorative Ion Cornianu

Plugova, 11 nov. 2007Depunerea coroane cu flori la

momântul ilustrului Ion Cornianu

Simpozionul Ion Cornianu. Vorbeºte primarul IancuPanduru, iniþiatorul manifestãrii

continuare în pagina 7

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

prof. Ion Stan, dintre oaspeþi.Spicuim câteva dintre amintirile

rãmase în memoria celor care l-aucunoscut pe Ion Cornianu ºi depãnatecu aceasta ocazie cu atâta nostalgie:

Conf. univ. Teodor Roibu: „...Înso-þind echipa României, ca ziarist, laMoscova ºi Helsinki m-a frapat atuncidragostea maestrului pentrupãmântul acestei þãri; dãdeainterviuri ºi nu uita sã spunã: „eusunt român ºi þara mea esteRomânia”- era un lucru ex-traordinar [...] a fost un om cuniºte calitãþi de comportamentelevat, maniere pe care puþinisportivi le aveau la vremea res-pectivã ºi tot ce ºtia împãrtãºeacelor cu care lucra.”

Ion Ionescu (fost luptãtor dinReºiþa): „Ce a fãcut Ion Cor-nianu pentru aceastã þarã prinrezultatele obþinute reprezintãceva unic: sã învingã marea ºi„spãimoasa” echipã a fosteiU.R.S.S. de douã ori la Campio-natele Europene e mare lucru ºiacest lucru nu l-au realizat nicicele mai bogate þãri din lume...”.

Înv. Stela Cornianu: „Nu amcuvinte sã mulþumesc organizatorilor ºimai ales faptului ca soþul meu a fostomagiat în comuna natalã pe care aiubit-o din tot sufletul [...] l-am admirattot timpul pentru pasiunea care adepus-o pentru aceastã funcþie pe carea avut-o [...] Regret din tot sufletul cã

viaþa lui s-a sfârºit când mai avea încãmulte planuri, lãsând în urma lui o fami-lie închegatã... cinci nepoþi de la cei doibãieþi....”.

În final s-au oferit familiei o seamãde distincþii (insigne, fanioane, pla-chete) din partea organizatorilor ºi s-aprezentat în premierã, în faþa celorprezenþi, macheta, în fotografie, a bus-

tului turnat în bronz , nefinisat, aflându-se încã în lucru, reprezentându-l pemaestrul Ion Cornianu, a cãrei montareva avea loc, în Plugova, în primãvaraanului viitor.

Manifestarea s-a încheiat cu o masãprotocolarã oferitã de cãtre organiza-

tori, în recent renovatul Cãmin Culturaldin Plugova, gazde fiind, de aceastãdatã, pe lângã Consiliul Local al comu-nei Mehadia, patru buni gospodari aiPlugovei care cu trudã, cinste, corecti-tudine ºi pricepere, reuºesc sã real-izeze niºte lucruri cu care puþine co-mune se pot mândri: un Cãmin Cul-tural modern atât prin þinutã cât ºi

prin modul care este admi-nistrat de aceºti destoiniciplugoveni pe care nuputem sã nu-i reamintim:Nicã Drãgan (Cruþan),Gheorghe Vlaicu (Buiada),Luca Pârvulescu (Manea),Lazãr Adamescu (Buiadã).

Mulþumind organizatorilor,aºteptãm ºi alte acþiuni deacest gen care sã ne readu-cã în memorie, atât nouã, câtºi generaþiilor urmãtoare, deînaintaºi, de faptele lor. Prinaceste manifestãri demon-strãm lumii cã avem o isto-rie, deoarece acea naþiecare nu-ºi cunoaºte trecu-tul este sortitã pieirii, de-monstrãm, aºa cum spuneneobositul cugetãtor al spi-ritului bãnãþean, scriitorul

Alexandru Nemoianu, cã avem „celecâteva mii de ani de acasã”, cã ºtim,ºi avem bunul simþ de a ne cinstiînaintaºii. COSTEL VLAICU

Plugova 11. Noiembrie 2007(Îl felicit pe colegul Vlaicu pentru

acest frumos eseu - NDP)

Deschiderea noului an ºcolar 2007 – 2008 a avut o semnificaþie apartepentru învãþãmântul din localitatea noastrã.

Prin inaugurarea noii clãdiri a liceului nostru se împlineºte o dorinþãmai veche a colectivului didactic, al elevilor ºi pãrinþilor, aceea de adesfãºura procesul instructiv-educativ la un nivel calitativ superior.

Spun acest lucru deoarece majoritatea claselor îºi desfãºoarã activitateadimineaþa, atunci când randamentul ºcolar este mult mai ridicat ºi bineînþe-les ºi rezultatele vor fi pe mãsurã.

Oricum am privi lucrurile, rãspunderea sistemului educaþional, maiexact spus a educatorilor la toate nivelurile, este inclusã dacã ne raportãmla necesitatea unei integrãri rapide a societãþii româneºti în standardele deculturã ºi civilizaþie contemporanã.

Dascãlul de astãzi are de dat un examen continuu: cu sine, cu profesiasa, cu mediul didactic, dar, mai presus de orice, cu energiile primare alecopiilor. El este de fapt aproape singur în faþa lor ºi a obligaþiei de a-i deter-mina sã iubeascã ºcoala ºi învãþãtura.

Sistemul de învãþãmânt trãieºte ºi îºi face datoria în primul rând datoritãdascãlilor. În acelaºi timp, a venit momentul sã se înþeleagã cã dascãlul sin-gur nu mai poate face faþã presiunilor la care este supus din toate pãrþile,inclusiv nemulþumirilor proprii. Clasa politicã, guvernanþii trebuie determi-naþi prin toate mijloacele legale sã înþeleagã faptul cã sistemul educaþionalromânesc are un rol fundamental formativ, fãrã de care societatea noastrãnu are nici un viitor. Chiar dacã am devenit membri ai Uniunii Europene.

Sau, mai exact spus, tocmai din aceastã cauzã.Europa nu este altceva decât o uniune de naþiuni unde fiecare stat are

obligaþia de a-ºi promova interesele ºi valorile, tradiþiile ºi caracteristicile.Din acest punct de vedere, nu existã cale de mijloc, compromis. Trecutul,prezentul ºi viitorul se aflã, ca sã spunem aºa, înscrise în aceeaºi matrice:educaþia.

Educaþia trebuie sã devinã o prioritate naþionalã. ªi, evident, trebuie sãcapete toate atributele specifice apte, la rândul lor, sã formeze, prin dascãli,viitorii cetãþeni liberi ºi demni ai unei societãþi prospere ºi civilizate.

prof. MIHÃIÞÃ FENEªAN

Limbaj social convenþional ºi codificat, utilizat de grupuri restrânse devorbitori de la periferia societãþii (cerºetori, hoþi, vagabonzi, puºcãriaºi) pen-tru a nu fi înþeleºi de restul societãþii, argoul este un vocabular special, alcã-tuit ºi din cuvinte obiºnuite, dar întrebuinþate cu alte sensuri, ºi din termenistrãini, de obicei þigãneºti.

Folosirea argoului este nerecomandabilã, deoarece trãdeazã lipsã de cul-turã ºi educaþie.

Se observã, în ultimii ani, creºterea frecvenþei folosirii argoului în expri-marea elevilor, fie din dorinþa de „a ºoca”, fie din teribilism adolescentin.

Dãm mai jos câteva dintre cele mai frecvente elemente de argou folositede elevi (în special de cei din ciclul liceal, dar ºi de o bunã parte din eleviiînvãþãmântului gimnazial):

BESTIAL = extraordinar;BICICLETÃ = ochelari;A CAFTI = a bate;CANCI = nimic;DILIU = nebun;DIRIGUL, DIRIGA = dirigintele, diriginta;FRAIER = uºor de pãcãlit;GAGIU, GAGICÃ = iubit, iubitã;GEOGRA = geografie;MATE = matematicã;NASOL = urât, caraghios;POTOL = mâncare, hranã;PROFU, PROFA = profesorul, profesoara;ROIU = pleacã;ªASE = atenþie;ªME = ºmecher;A UªCHI = a fugi;VRÃJEALÃ = vorbãrie cu scopul de a induce în eroare.Datã fiind frecvenþa mare a folosirii argoului este recomandabil ca atât ca-

drele didactice, cât ºi familia sã ia atitudine faþã de aceastã exprimare careurâþeºte, de cele mai multe ori, personalitatea, cãci cum sunã mai frumos:„Profu de geogra a fãcut o lecþie miºto” sau „Domnul profesor de geografie afãcut o lecþie frumoasã, interesantã”? prof. GRUIA CINGHIÞÃ

Dascãlul = educaþie Argoul în ºcoalã

Deschiderea Simpozionului Ion Cornianu. Vorbeºte DoruDinu Glãvan, redactor ºef al Radio Reºiþa, preºedintele

Academiei Olimpice Române – Filiala Reºiþa

urmare din pagina 6

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

În aceasta toamnã au avut loc o serie de man-ifestãri dedicate marcãrii a 125 de ani de lanaºterea matematicianului Traian Lalescu.

Liceul din Mehadia purtându-i numele atâþiaani, respectiv între anii 1966 - 1976 (numelematematicianului Traian Lalescu îl poartã LiceulTeoretic din Orºova), dar ºi datoritã originii saledin comuna Cornea, am considerat necesar a faceºi noi o rememorare a acelui care a fost ºi varãmâne în memoria posteritãþii - Traian Lalescu.

Personalitate marcantã a ºcolii româneºti, aºtiinþei dar ºi cu implicare majorã în viaþa socialãºi politica vremurilor sale, Traian Lalescu a rãmaspeste timp un nume cu rezonanþã în mentalulcolectiv al românilor, al culturii româneºti.

Nãscut la Bucureºti dar din pãrinþi proveniþidin Cornea, tatãl sãu fiind nãscut aici, TraianLalescu a pãstrat în conºtiinþa sa Cornea ca ade-vãratul lui loc de obârºie.

Prin bunãvoinþa domnului Traian Lalescu(nepot din partea fratelui marelui matematician),stabilit în Statele Unite, un bun prieten ºi,începând cu acest numãr am dori sã-l consideramun colaborator al ziarului nostru, publicãm în pre-mierã pentru cititorii noºtri un document referitorla familia matematicianului(care probabil îºi arerãdãcina arborelui genealogic în Mehadia), rezul-tat al unor eforturi de documentare depuse în tim-pul scurtelor reveniri în þarã, având ca sursã ultimiibãtrâni ai satului. Redãm în cele ce urmeazã câte-va însemnãri ale domniei sale.

*NOI, Laleºtii

La nivelul anului 2005 RomTelecom înregistra71 familii Lalescu, rãspândite în zece judeþe plusBucureºti; sigur, mai erau Laleºti fãrã abonamentde telefon, dar numãrul acestora era/este insignifi-ant ºi deci putem uºor afirma cã Lalescu e unnume foarte rar, la nivel naþional.

Din cele 11 entitãþi teritoriale mai sus menþion-ate, gãsim 38 de familii în Caraº-Severin, 10 înDolj, 7 în Timiº, 6 în Bucureºti, în restul judeþelornumãrul lor fiind între 1 ºi 4 abonaþi. Aceste cifrene obligã a ne opri la Judeþul Caraº-Severin, undedin cele 38 de familii Lalescu, 30 sunt localizate înzona Mehadia-Herculane, 2 în Cornea, 5 înCaransebeº, etc. Prin contacte personale, am con-statat cã familii din Timiºoara, Dolj, Bucureºti sauMehedinti îºi au originea în zona Mehadia-Herculane-Cornea ºi urmãrind logica bunului simþputem afirma cu o minimã marjã de eroare cãnumele de Lalescu îºi are originea în Mehadia, iarde aici e posibil ca unul din ei sã fi “emigrat” laCornea cu circa 3-4 secole în urmã.

Cât priveºte semantica numelui Lalescu, oteorie bãºtinaºã susþine cã s-ar traduce prin “a luiLala” (în aromânã „escu” înseamnã „eu” pronumepersonal, deci: „eu sunt Lala” n.r.), care Lala esteun nume de sorginte Aromânã. Poate într-o zivreun doctorand va lãmuri problema; este intere-sant faptul cã atunci când un Român din BanatulSârbesc merge la Belgrad, se zice (nu în modnecesar flatant): “vine Lala din Banat”. Am visat laorganizarea unui “congres” al Laleºtilor, dar egreu de aici de pe coasta Pacificului.

Junii GagiiMemoria familiei noastre Lalescu din Cornea

se opreºte la Costa Lalescu (Gagea) - presupus ase fi nãscut la finele secolului XVIII; poate cã unuldin precedesorii lui a venit de la Mehadia (?).Gagea era porecla de sat, nelipsitã în pãrþile locu-lui. Costa l-a avut ca fiu moºtenitor pe LAZÃRLALESCU iar urme ale colibei sale se mai

pãstreazã ºi azi, ca o groapã între pârâul din valeºi noua colibã. Pe Lazãr l-a binecuvântat Dum-nezeu cu douã fiice - Ana ºi Ancuþa ºi ºase feciori;aceºtia erau: Ion, Trãilã, Gheorghe, Nicolae,Crãciun ºi Ilie - cel mai mic, toþi nãscuþi aproxima-tiv între anii 1848-1860.

Ilie s-a dus ginere peste munte, la Cornereva;între alþii a avut un fiu Simion, cãzut în primul rãzboi.

Crãciun a mers ºi el “ginere în casã” în Cornea;a murit prematur de la o muºcãturã de câine turbat.

Pentru Ion, Nicolae si Gheorghe (strãbunicul

autorului acestor rânduri), Lazãr a subdivizionatmarea proprietate ºi astfel la coliba noastrã de laCusa(toponimul locului) apar trei familii Gagea(Lalescu).

Ion nu a avut parte de urmaºi ºi a murit la vârs-ta de peste 90 de ani, complet orb, iar strãbuniculmeu Gheorghe a trãit ºi el peste 80 de ani darultimii zece în stare de invaliditate-urmare a uneicãzãturi din copac; în plus a supravieþuit multortragedii, îngropând între alþii primele sale douãsoþii, dar ºi pe fiul sãu Alexandru, bunicul meu.

Cei ºase fraþi au rãmas în folclorul satului subnumele de “junii Gagii”; o datã de Sfânta Marie,când era nedee au plecat cu toþii în sat, îmbrãcaþiºi fãloºi; la intrare cineva i-a zãrit ºi a rostit: “iauite cã vin junii Gagii”. Ilie cel mic s-a ruºinat ºis-a întors la colibã.

ªi iatã cã am ajuns la Trãilã Lalescu, tatãl viito-rului profesor. Dascãlul ºi preotul remarca inteli-genþa sa nativã ºi-l conving pe Lazãr sã-l ducã laGimnaziu în Caransebeº. Condiþiile erau grele;fraþii lui duceau cu cãruþa lemne ºi provizii lagazda Unguroaicã sau Nemþoaicã, pe o distanþã de50 km.

Dar eforturile n-au fost în van; Trãilã deveniseun brilliant al ºcolii din Caransebeº. Se zice cã odata mama lui s-a dus la gazda unde el stãteaîmpreunã cu alþi elevi ºi vãzându-i pe aceºtiastudiind a zis: “vãd cã voi copii învãþaþi, dar Trãilãal meu nu citeºte”, la care ei au rãspuns: “ El odatã se uita pe carte ºi ºtie tot iar noi tot citim ºinu mai pricepem”; e un mic amãnunt ce neaminteºte cã nimic nu se naºte din neant, cã a fosto genã care a fãcut totul posibil mai târziu.

Trãilã Lalescu ºi plecarea în Regat:Dupã o solidã educaþie obþinutã în ºcolile din

Caransebeº , unchiul Trãilã considera serios posi-bilitatea emigrãrii în Regat; o va face, nu înainteînsã de a se cãsãtori cu Maria, o ardeleancã origi-narã cel mai probabil din zona Deva sau Sibiu (1);ce anume l-a determinat sã treacã în Regat, nuºtim, poate un sentiment de incompatibilitate cuadministraþia Austro-Ungarã?

În orice caz, în Regat urmeazã o carierã plinãde succes în domeniul bancar, în oraºeleBucureºti, Iaºi ºi Craiova. Anul 1882 îl gãseºte înBucureºti, unde la 12 Iulie Dumnezeu binecuvân-teazã cuplul venit de peste munþi cu un fecior careavea sã devinã mândria neamului nostru ºi nunumai: viitorul mare profesor matematician TraianLalescu. Perioada Iaºi coincide cu anii de liceu aiviitorului profesor, Liceul “Costache Negruzzi”;imensa placã de marmorã din hol prezintã ºefii depromoþie ºi poate ce atrage mai mult atenþia estecumpãna veacului: 1899 –Eugen Lovinescu, iar1900-Traian Lalescu.

Deºi plecat în Regat, Trãilã Lalescu nu a uitatde Banat, de Cornea, de fraþii lui, cu care a fostpermanent în legãturã ºi unde s-a întors de câte oria avut posibilitatea; rãmãºiþele sale pãmânteºti seodihnesc într-un cimitir din Giurgiu (2).

Profesorul Traian Lalescu ºi Banatul:Nu voi insista aici asupra personalitãþii profe-

sorului Traian Lalescu, sub aspect ºtiinþific, profe-sional sau social; sunt chestiuni oricum publice ºiau fost sau sunt persoane mai îndreptãþite s-o facã.În urmãtoarele rânduri vreau doar sã prezint relaþiasa cu Banatul, aºa cum o ºtiu de la surse directe:bãtrânii familiei mele ºi ai satului Cornea, oamenicu care profesorul a avut contacte personale.

Nãscut la Bucureºti, ºcolit la Iaºi, Bucureºti ºiParis, ºi-a trãit viaþa în înalta societate a capitalei,dar nu a uitat niciodatã Banatul, Cornea ºi neamulsãu; ba mai mult când venea în sat surprindeaoamenii vorbindu-le în grai bãnãþean (probabilmoº Trãilã a avut grija de asta). Dupã MareleRãzboi, bunicul meu Alexandru ºi var primar alprofesorului moare de pneumonie, dupã cesupravieþuise doi ani ca prizonier de rãzboi laSaint Petersburg, în Rusia.

Bunica, o femeie de altfel cu un fizic puternicînregistreazã prima ºi singura boalã din viaþa ei de92 de ani; profesorul o duce la doctori în Bucureºti.

ªi aºa a povestit bunica: “în timp ce doftorii mãcãutau, tot ziceau (Ce port! Ce veºminte!) la careprofesorul replica: unde mai este port ca în Banat?E vãduva vãrului meu primar ºi are 5 copii care nuvreau sa se prãpãdeascã)” ... “ºi mi-a cumpãratdomnu Traian ºi meluþinuri (medicamente)”.

La ultima sa vizita în Cornea, profesorul s-aadresat bunicii aºa:” Chivo, sã nu plec la Bucureºtipânã îþi las nescar bani sã plãteºti dãrile ºi sã ºticã pe Gheorghe al mic (tatãl meu) îl voi lua lamine, sã-l pun în ºcoli”; aceasta nu avea sã seîntâmple, cãci nenorocul care nu ne-a prea evitatlovea din nou: profesorul pleca la Paris sã-ºitrateze o boalã necruþãtoare pe atunci.

Moº Ion Popescu din Cornea – maestru al cul-turii de cireºi ºi bãrbat extrem de impozant ajungesã facã serviciul militar la.... Garda Regalã.Duminica dupã ce mergea la bisericã, serveaprânzul la ilustrul lui “consãtean” ºi era adus cutrãsura înapoi la Unitate; într-o zi, cãpitanul l-aluat la întrebãri: ”pe cine ai tu în Bucureºti de teaduce trãsura aici?”.. ºi a continuat Moº Ion:“dupã ce i-am spus, viaþa mea a devenit mai bunã,pânã când m-or lãsat acas.”

Cel mai bun prieten al lui din zonã a fost preo-

TRAIAN LALESCU - 125 DE ANI DE LA NASTERE

continuare în pagina 9

Traian Lalescu (1882 - 1929)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

„Trecutul glorios al Mehadiei, pus în mâna prezentului, va lumi-

na viitorul” ei spiritual cel puþin la viitorul II. Parafrazând acest citat,

cu gândul la viaþa culturalã din Mehadia vremurilor regretatului

doctor Virgil Nemoianu ºi al regretatului protopop Coriolan

Buracu, sper cã va fi ºi mai bine, dacã vom reuºi a urni din loc

dãscãlimea ºi preoþimea de la Belareca ºi dacã vor mai apare doi,

trei cãrturari de talia domnilor Iulian Lalescu ºi Costel Vlaicu, tineri

entuziaºti cu inima în cãuºul palmelor pentru promovarea sublimu-

lui ºi al cuvântului care înnobileazã sufletul românului anonim.

Mã bucur cã i-am cunoscut pe aceºti minunaþi oameni, cu care

colaborez la zãmislirea „Vestei”, publicaþia noastrã ce vede lumina

tiparului cu sprijinul unui alt om, tot aºa de entuziast ºi tot aºa de

bine intenþionat pentru culturalizarea obºtei. Este vorba de primarul

Iancu Panduru. (NDP)

Întemeierea Þãrii Româneºti a fost favorizatã ºi de factori externi. Regatul Ungariei,cel mai puternic vecin, era slãbit de invaziile tãtarilor (124l-1242) ºi de stingerea dinas-tici arpadiene, care a provocat, lupte pentru putere. Suprimarea autonomiei Fãgãraºuluide cãtre regii maghiari a determinat o parte a populaþiei româneºti sã treacã munþii la sud.

Ungaria nu a renunþat la regiunea de la sud de Carpaþi. Ea era sprijinitã de papã, careera nemulþumit de existenþa unui numãr marc de credincioºi ortodocºi în aceste regiu-ni. În 1324, Basarab a recunoscut suzeranitatea maghiarã. În schimb, regele CarolRobert de Anjou (dinastie de origine francezã) recunoºtea unificarea þãrii, în 1330 însãregele a încercat cucerirea Þãrii Româneºti, dar Basarab l-a învins la Posada, o trecã-toare îngustã, un loc mlãºtinos.

Dupã aceastã victorie, Ungaria nu a mai putut sã-ºi extindã dominaþia la sud deCarpaþi. Primul care a enunþat aceastã ipotezã, fãrã a-i aduce însã argumente, a fost P.Dragaiina, în IS99. Acesta considera cã lupta s-a dat „în cheile Cretinei, în strãmtoriledintre Orºova ºi Meedia [Mehadia] “.

Constantin Rezachcvici menþioneazã ca „drumul sãrii”, pe care a intrat armataungarã, era legãtura obiºnuitã dintre Ungaria ºi Þara Româneascã, ºi prin urmare CarolRobert ar fi fost îndreptãþit sã aleagã la întoarcere o cale pe care o ºtia cel mai bine, îndetrimentul alteia necunoscute, în continuare oferã câteva mãrturii din documenteleemise de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou:

Pe 7 aprilie 1331 un document ungar menþioneazã cã bãtãlia s-a dat dincolo de„muntele românilor” (trans alpem. Olachorum), regele însuºi amintind la 2 ºi 22 noiem-brie 1332 cã lupta avusese loc „la ieºirea noastrã de acolo” (aºadar chiar la hotarul din-tre Ungaria ºi Þara Româneascã).

Pe 26 noiembrie 1332 Carol Robert oferea o danie comitelui Pavel ºi fratelui sãucorniþele Laurenþiu - ambii participanþi la bãtãlie - în care menþiona cã lupta s-a purtat„când am ajuns în niºte þinuturi de margine ale. regatului nostru, ce erau þinute penedrept în Þara Româneascã de. cãtre Basarab schismaticul, fad lui Thocomerius, spremarea noastrã nesocotire ºi a sfintei coroane”. Singurul teritoriu de graniþã al coroaneimaghiare aflat la acel moment sub stãpânirea lui Basarab era Banatul de Severin, pen-tru care domnitorul român depusese jurãmânt de vasalitate la 1324. Plecând de laaceastã concluzie, istoricul a identificat muntele românilor ca fiind Vlaºcu Mic (1.739m), iar zona bãtãliei undeva între Orºova ºi nordul Mehadiei.

prof. dr. IULIAN LALESCU

tul satului nostru, Nicolae Valeanu; era un excelentteolog ºi de o vârstã cu profesorul, care dupãmoartea tatãlui sãu (Moº Trãilã) doneazã bisericiiun clopot superb – astãzi cea mai valoroasã piesãde patrimoniu, alãturi de monumentul eroilor. Întimpul Rãzboiului al doilea, eforturile încleºtãrii cuinamicul din Rãsãrit erau aºa de mari cã apãruserãrumori precum cã se vor rechiziþiona clopote dinbiserici pentru industria de rãzboi.

Pãrintele Nicolae nu s-a lãsat în voia sorþii ºiajutat de doi enoriaºi fideli, au dat jos clopotulîntr-o noapte ºi l-au dus cu carul într-o pãdure,unde l-au îngropat pânã la finele rãzboiului. Laînmormântarea profesorului în 1929, între cei 15preoþi, s-a numãrat ºi pãrintele N. Valeanu.

Toþi bãtrânii satului vorbeau cu un entuziasmdeosebit despre profesor, bucuria ce ºi-o manifes-ta cu ocazia vizitelor, disponibilitatea de a-l ascul-ta pe fiecare, energia ºi pofta lui de viaþã. Re-zistenþa la dezrãdãcinare nu este un atribut al sen-timentalilor, dar un indiciu al tãriei de caracter. Cea fãcut profesorul pentru Cornea, între altele:

- a înfiinþat “ªcoala de Arte ºi Meserii”; înprezent, în acea clãdire e Primãria comunei. Tatãlmeu, Gheorghe Lalescu a fost unul din absolvenþiiacelei ºcoli.

- s-a îngrijit ca satul sã fie oficial dotat cu Târgde Duminicã; dupã moartea sa, Domãºnenii prinanumite manevre, au reuºit sã ne smulgã Târgul,pe care îl au ºi azi.(3)

- în cursul unei operaþiuni de arhivare în zonã,s-au descoperit documente care atestã cum profe-sorul a fãcut donaþii în manuale ºi rechizite ladiverse ºcoli, potrivit unei recente declaraþii a fos-tului primar Petre Sadovan, participant la operaþi-unea respectivã.

În Primãvara lui 1982 (daca îmi amintesc bine)am fost invitat la o cafea de rãposatul profesorOctavian Gheorghiu de la Politehnica din Timi-ºoara; Dl Gheorghiu lucra la Centenarul “TraianLalescu” ºi dorea sã afle amãnunte despre orig-inea Corneanã a fostului sãu profesor. ªi mi-a zisaºa: “la Universitatea din Bucureºti era ºef de cate-

drã, iar la Timiºoara era rector; fãcea naveta cutrenul. De la garã venea direct la amfiteatrulPolitehnicii ºi din momentul ce intra pe uºã ºipânã ajungea la catedrã, deja ne prezenta subiec-tul ce urma a fi abordat în ziua respectivã.” ªi amai adãugat: “ºi ce cursuri ne þinea!!!”.

La începutul anilor 1920 s-au desfãºuratalegeri parlamentare ºi profesorul candideazã pen-tru poziþia de deputat al judeþului Caraº, din parteaPartidului Liberal. A fost o campanie durã; nu erauºor, mai ales când aveai contracandidaþi veniþidin Partidul Naþional Român a cãrui lauri de la 1Decembrie 1918 (Alba Iulia) erau încã proaspeþi.Dar prestigiul profesorului ºi zelul cu care a fostsusþinut, în special de Cornea, Domaºnea,Mehadia (4) ºi Caransebeº, au înclinat balanþa ºiTraian Lalescu devine deputat de Caraº înParlamentul României.(5)

La Cornea au apãrut recent voci care propunridicarea unui bust al profesorului. Poate Cornea a-cest lucru? Din ceea ce eu ºtiu, DA. Trebuie? Rãs-punsul este absolut DA. Într-o lume în care glo-balizarea vine ca un tãvãlug gigantic, vor rezistanaþiunile care ºtiu ºi pot sã-ºi conserve tradiþiile,valorile ºi moºtenirea arheologicã. Reprezentareavalorilor prin statui sau memoriale este ca-racteristicã unei societãþi care se respectã pe sine.

Traian Lalescu. Pittsburg, California 12Octombrie, 2007

(1) Ar fi fost interesant ºi util ca partea Arde-leanã a descendenþei profesorului sã fi fost identi-ficatã; poate într-o zi.

(2) Pãrintele Nicolae Vãleanu a sugerat în tim-pul vieþii sale cã rãmãºitele pãmânteºti ale luiTrãilã ºi Mariei Lalescu sã fie aduse ºi reînhumateîn curtea Bisericii din Cornea; sunt aºa de singuriacolo.

(3) Domaºnea, eterna noastrã rivalã nu a avutun Traian Lalescu, dar se pot lãuda cu cele maibune mere din lume; a dat þãrii luptãtori anti-comuniºti de legendã: Sfârloagã, Petre Duma,Domãºneanu, toþi cãzuþi în luptele cu securitatea înMunþii Ruscãi. Bunul Dumnezeu sã-i odihneascã.

(4) Mehadia a fost mereu în avangarda sub-re-

gionalã; acum 2000 de ani era poarta de intrare înDacia Felix, ulterior devenea “meterezã” aImperiului. A dat þãrii oameni de valoare ºi buniRomâni, ca generalii Nicolae Cena ºi Domãº-neanu, ajunºi în cancelariile din Viena, cronicarulNicolae Stoica sau preotul Burlacu, iar azi îi are pecei doi renumiþi scriitori: Virgil Nemoianu înWashington DC ºi Dumitru Þepeneag la Paris.Cornea a cãutat sã se þinã ºi ea de trena Mehadiei;valori au mai apãrut: e regretatul nostru unchi ing.Ion Sadovan, erou al luptei anticomuniste ºivremelnic unul din coordonatorii Rezistenþei înMunþii Banatului; apoi l-am avut pe ing. Hrelescu,de a cãrui nume se leagã tehnologia avansatã asudurii ºi institutul ce l-a creat în Timiºoara, iar înzilele noastre îl avem pe ing. Petre Sãbãilã, direc-tor la Electroputere Craiova. În 1930, Corneaintroduce electricitatea, performanþã nu tocmai deignorat la nivelul României. Un aport major lamodernizarea satului l-a adus ºi familia de comer-cianþi Hell, evrei de origine austriacã.

(5) Parlamentul rezultat în urma acelor alegeria fost unul de excepþie. Cea mai mare realizare aacelui corp legislativ a fost celebra Constituþie din1923, poate cea mai bunã din istoria României.Mai mult, profesorul Traian Lalescu s-a alãturataltor buni Români din Legislativ ºi în 1924 auvotat scoaterea în afara legii a unui partid comu-nist care purta ºi sufixul de “Român”. Dacã cinevaar fi tentat sã considere acel vot drept anti-democratic, aº dori sã amintesc cã acel partidpurta în pântece o ideologie de stepã, strãinã defirea ºi aspiraþiile poporului Român; în plus, aveala baza doctrinei sale oficiale teza cã statul Românera unul imperialist (?), multinaþional ºi careasuprea alte popoare. Fãrã comentarii.

(6) Pãrintele Nicolae Vãleanu (nãscut în 1882)a scris o cronicã a satului Cornea, care deocam-datã nu poate fi localizatã; pentru cei interesaþi sãfacã ceva în acest sens, urmele ar fi pe traseul:tanti Veturia Valeanu – tanti Lilica (vãduva preotu-lui Remus Vãleanu) –arhiva Mitropoliei Banatului.Cartea se pare cã oferã ºi date legate de vatraveche a satului, mutatã la un moment dat.

S-a întâmplat undeva în zona Mehadiei Cred în viitorul II al Mehadiei

urmare din pagina 8

prof. dr. Iulian Lalescu ec. Costel Vlaicu

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

Motto: Pe uliþele toamneiCerul plângeCu lacrimi de sângePeste locul copilãriei talePeste PãmântulCare te-a acoperitÎnainte de Timp...

Dragã Matei,Îi atâta întuneric în noi toþi, frunzele

ruginii sunt lacrimi care ne îmbracã la ceastârziu de toamnã, picurându-ne în suflet undor greu ºi amar dupã chipul tãu.

Parcã te vãd în clasã. FRUMOS, mereu

ZÂMBITOR, cu OCHII VESELI,ZGLOBIU, FERICIT, aºa cum îi stãteabine vârstei care te aureola ºi FOARTEINTELIGENT.

Pentru cã îþi port doliu în inimã, iatã cãa sosit clipa sã-þi aºtern într-o micã epistolãgândul meu de infinitã tristeþe pentru cã aifost urcat în barca luntraºului Charon ºi te-ai dus pe apa Styxului, strigând cu un glasstins pe mama ta, pe tatãl tãu, pe colegii tãi,care au bãtut zadarnic cu palmele în sicriusã le rãspunzi.

În curând, sãrbãtorim NAªTEREADOMNULUI ºi tu nu vei veni în colindã cuprietenii tãi, pe la ferestrele luminate ale

caselor, nu vei sta alãturi de cei dragi lângãbradul de Crãciun împodobit cu betealãargintie...

Fulgii de nea te vor binecuvânta înanotimpul alb, îmbãlsãmându-þi cu eternemiresme mormântul...

Ai plecai nelumit, ºi-n locul tãu, lapoalele Cetãþii, va creºte un brad Mândru,Falnic, care va strãjui de la rãsãritul ºi pânãla apusul soarelui, peste ANOTIMPURI...

Cu neuitare, cu plecãciune de suflet, pealtarul Toamnei, un crin alb îþi dãruieºte ºite îmbrãþiºeazã cu toatã dragostea, profe-soara ta de limba românã.

ANA ZEICU

Motto:Îmbracã-te în doliu cetate a Mehadiei,Cu floare albã încinge anticã fruntea ta,Cã acuma din pleiada-þi auroasã ºi seninãSe stinse Doamna Livia, se stinse OProfesoarã, se stinse o mamã bunã, se stinseo Luminã,Se stinse O Dalbã-Stea...

Dragii mei.Nu credeam sã-nvãþ a-muri vreodatãPururi tânãrã înfãºuratã în haina-miOchii mei nãlþãm visãtori la steaua sin-gurãtãþiiCând deodatã tu rãsãriºi în caleSuferinþã tu dureros de dulcePan’ la fund bãui voluptatea Morþii neîndurã-toare.

Durerea-mi sfâºie timpul. Nisipul dinclepsidrã s-a scurs. Sufletul meu mergeînainte ºovãitor ºi neliniºtit. Mã gândesc lace a spus Rebreanu în primele pagini ale ro-manului psihologic „Pãdurea Spânzura-þilor” cã „viaþa omului e ca floarea se scu-turã din te miri ce” sau la versurile lui Ma-cedonski ce exprimã trecerea necruþãtoare aTimpului, Toamna, Dorul, Melancolia,Moartea: „E vremea rozelor ce mor / Mor îngrãdini ºi mor ºi-n mine / ªi-au fost atât deviaþã pline / ªi azi se sting aºa uºor / E vre-mea rozelor ce mor.” Vãd o barcã albastrãcare se apropie de þãrm. Luntraºul Charonîmi face semn. Eu îl rog sã mai aºteptepânã-mi iau rãmas bun. Iubiþii mei fii,Marcel ºi Nicuºor, aº vrea sã vã pot îmbrã-þiºa, sã mã-ntorc în timp sã retrãim clipeleminunate când trãia tatãl vostru la care mãduc azi. S-aveþi grijã de Simona ºi Ionela ºide nepoþii atât de scumpi mie: Claudia,Olivia, Cozmin. O sã-mi fie dor de cumna-ta mea Mãrioara, de Rodica ºi de Nãicã câtºi de cuscrele mele Geta, Aglaia, ºi Nuþa.Azi voi fi pentru ultima oarã în strana bise-ricii lângã d-na bib Florica, Geagim Mus-calu, lângã d-na Nuþa Prejneanu ºi cuscramea Aglaia Geagim, alãturi de toþi con-sãtenii mei dragi. Azi mã voi împãrtãºi, aºacum o fãceam în întreaga mea viaþã, în aju-nul Paºtelui sau a Crãciunului ºi în fiecaresfântã zi de duminicã, când îmi gãseamliniºtea ascultând slujba frumoasã ºi perico-pa evanghelicã a pãrintelui Constantin Gro-

zãvescu sau a pãrintelui Danci Ciprian.În casa mea am avut bucuria sã fie inter-

natul ºcolii. ªcoala a însemnat viaþa noas-trã, raþiunea noastrã de a fi, o viaþã de omne-am dedicat activitãþii de la catedrã, îm-preunã cu solul meu am modelat sufletelegingaºe ale copiilor ºi i-am învãþat cã tre-buie sã creascã drept, aidoma brazilor, cãciun copac strâmb anevoie se mai îndreaptã.O sã-mi fie dor de curtea în care stãteam cuprietenele mele de suflet. Nina ºi Mag-dalena, Liliana ºi Floriana ºi vedeam cumse coc strugurii toamna sau înfloresc nar-cisele, trandafirii ºi crinii albi, în anotimpulreînvierii.

Cu câtã emoþie îmi amintesc de Liceulunde am învãþat generaþii de elevi, nu pen-tru cã mi se cerea, ci pentru cã aveam scrisîn inima mea versul lui Eminescu. Mã re-gãsesc pe coridoarele liceului din Mehadia.Doamne, câte flori albe mi-au rãsãrit în caleºi elevii cum mã îmbrãþiºeazã. Iatã-i ºi peprofesorii, pe colegii mei din cancelarie, peprietenii mei de o viaþã, care mã întâmpinãcu atâta cãldurã: Domnul ºi Doamna Bel-chite, Domnul Petru ºi Doamna Delia Stân-gu, Doamna Bochiº Adelheide, DomnulIancu Feneºan, Domnul Domilescu Tulean,Doamna Nina Dãescu. Doamna ElenaMageru, Doamna Micu Cornelia, DoamnaFloarea Dragalina, Doamna, Gaºpar Eu-fimia. Dau mâna cu el, ne aºezãm în jurulmesei ºi le povestesc cã pe mãsurã ce neapropiem de Marea Trecere, ne înclinãmspre trecutul în care s-a petrecut tinereþeanoastrã, spre locul unde ne-am definitportretul de identitate ai profesiei, pãstrat înmemorie ca un paradis cu ani minunaþi,rãmas pururea în urmã, ca un univers înde-pãrtat, încãrcat de o grea melancolie scrisãcu pana inimii. Le-am spus cã sâmbãtã,27.10.2007, þin o lecþie deschisã ºi îi invitsã participe Toþi, pe dl. primar IancuPanduru, pe dl director Mihãiþã Feneºan, peprofesori, pe prietenii mei. Mã simt tulbu-ratã înainte de intrarea la Ultima Lecþie.Copiii au rãspuns corect, am primit califica-tivul „foarte bine”. Deodatã, un înger îmi iacartea de pe catedrã. „Trecea un înger, peun scaun alb, trecea prin aer, liniºtit ºi mân-dru. Eu îl priveam de la fereastrã cum prinziduri trece. Primeºte-mi un cuvânt, strigai,tu îngeraº trimis din Rai. Dar îngerul tãcea,

citind o carte grea cu solzi de-argint. Pri-meºte îngere strigai pâinea primeºte-mi-o ºisarea... mi-apasã-n suflet înserarea”... darîngerul tãcea ºi-mi aducea o boalã grea încasa ºi-n odaia mea”. Când fu în dreptulmeu, strigai, o îngere venit din Rai” mailasã-mã puþin... dar n-a fost chip sã-l maiînduplec. Îl vãd pe preot cum înmiresmeazãclipa Cãlãtoriei mele pe apa Styxului. Barcaaceea albastrã se apropie de þãrm. Paºii meinu se vor mai întoarce pe pãmânt, nu voimai putea sã adun în suflet stelele ºi ele sã-mi rãspundã. La ceas de toamnã, de trei zileîn limba lor ºi clopotele plâng tânguitor.Sunt fericitã cã nu sunt singurã pe drum. Înbarcã, mã aºteaptã soþul meu drag, profe-sorul Nicolae Stângu, fraþii mei, profesorNistor Dop, ºi avocatul Nae Dop, cuscrulmeu, Iosif Geagim, am lângã mine ºi unelev, pe Matei Brancu ºi prietenii mei de-oviaþã din cancelarie: Ghiþã Sfetcu, prof.Didina Pavel, înv. Bãcilã Ion, porf. PopescuIlie, prof. Belchite Stamina, Geagim,dascãlii Floarea Geagim ºi Adriela Geagim.Vã mulþumesc cã aþi venit la ultima mealecþie de limba românã.

Distinsã Doamna Profesor Livia Stângu,Fie ca plapuma de ghiocei, care se va

aºterne la primãvarã pe mormânt, sã vã fieuºoarã, ea o rugãciune de searã, iar cuvân-tul nostru de mulþumire cã aþi existat print-re noi, ca un profesor ca o mamã deexcepþie, ca o preafrumoasã doamnã distin-sã, cu ochi adânci ºi negri, cu zâmbet alb decrin, înzestratã cu nobleþe, cu mãrinimie, cumult bun simþ, cu modestie, cu inteligenþã,cu dãruire, sã vã fie colindã eternã.

„De rupi din codru o rãmurea / Ce-i pasãcodrului de ea / Ce-i pasã lumii-ntregi demoartea mea.”

Cu aleasã preþuire, cu plecãciuni desuflet, cu cordialitate, cu neuitare, cu multãiubire, în numele clipelor frumoase petre-cute împreunã, de la Ministerul Educaþiei,Cercetãrii ºi Tineretului, Ana Zeicu,Bucureºti, 25 octombrie 2007

„O Mamã, dulce Mamã din negurã de vremiPe freamãtul de frunze la tine tu mã chemiDeasupra criptei negre a sfântului mormântSe scuturã salcâmii de toamnã ºi de vântSe bat încet din ramuri, îngânã glasul tãuMereu se vor tot bate, TU vei dormi mereu...”

Avem plãcerea de a gãzdui în acest numãr douã scrisori deschise adresate de doamna profesoarã Aniºoara Zeicu unor fiinþe dragicare ne-au pãrãsit de curând, dar care vor rãmâne pentru totdeauna în memoria noastrã.

Necrolog I

Necrolog II

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

LA ÎNCEPUT A FOSTPÃDUREA...

,, ... democraþia de astãzi ºi teroareavotului exagereazã, pe de o parte, put-erea celor tentaþi sã abuzeze de un bunde interes comun - pãdurea - ºi, pe dealtã parte, mãreºte rãspunderea pecare noi toþi, cei conºtienþi de nevoilede azi ºi de mâine ale neamului, trebuiesã o luãm asupra noastrã, dacã într-adevãr avem simþul rãspunderii faþã deviitor sau dacã vrem sã dãm copiilornoºtri liniºtea ºi siguranþa necesarãunei dezvoltãri fireºti.”

(Marin Dracea)

Odinioarã, când omul eraculegãtor de fructe ºi planteºi apoi vânãtor, agresivitatea

lui asupra naturii era redusã, lipsindu-imijloacele necesare de distrugere.Ulterior, omul a devenit producãtor deunelte mai perfecþionate ºi ca atare,consumator de materii prime, extinzân-du-ºi tot mai mult exploatarea asupranaturii. Atâta vreme, însã, cât inter-venþia lui asupra naturii nu a depãºitanumite limite, nu a existat nici unpericol care sã tulbure puternic relaþiiledintre om ºi mediul înconjurãtor. Înultimele douã secole, relaþiile om-naturã s-au deteriorat ajungându-se înultimele decenii la conturarea uneicrize ecologice. Ea s-a manifestat prindistrugeri masive de pãduri, fenomenuldeºertificãrii accentuate, dispariþii despecii de plante ºi animale, poluareaapei ºi a aerului, dezechilibre înregis-trate în balanþa oxigenului, toateducând, în cele din urmã, la afectareagravã a calitãþii vieþii.

ªtim cu toþii cã pãdurea ne asigurã oserie de bunuri materiale - lemnul cumultiplele lui întrebuinþãri, fructe,plante medicinale, ciuperci comesti-bile, carne de vânat, rãºini, coloranþi, ºimulte altele - dar foarte puþini ºtiu cãpãdurea este cea mai complexã comu-nitate de viaþã de pe Terra, care prinfuncþiile pe care le exercitã, contribuiela protecþia solului împotriva eroziunii,îmbunãtãþeºte regimul hidric ºi asigurãpuritatea apelor, amelioreazã factoriiclimatici dãunãtori, de asemenea arecel mai mare rol în reducerea concen-traþiei de bioxid de carbon din atmos-ferã ºi în producerea oxigenului,pãdurile fiind consideratã pe bunãdreptate, „plãmânul verde al planetei”deoarece ele inspirã bioxidul de carbonºi expirã oxigenul care este indispens-abil vieþii. Pentru a evidenta acestfenomen edificatoare sunt rezultateleunor cercetãri care au concluzionat cã o

suprafaþã foliarã de 1m.p. a unui stejarelibereazã într-o ora 1 kg de oxigen ºiconsumã 1.5 g bioxid de carbon – deciun stejar matur poate elibera în fiecareorã 1.7 kg oxigen ºi consumã 2.3 kgbioxid de carbon.

De asemenea pãdurile contribuie laionizarea atmosferei, la emanarea deozon în atmosferã. Datoritã tereben-tinei din rãºinã ozonul se gãseºte încantitate mare în pãdurile de rãºinoase.Oxigenul ionic eliberat de ozon, fiindun oxidant puternic, activeazã arderile,intensificã metabolismul ºi astfel con-tribuie la întãrirea ºi înviorarea organ-ismului uman, exercitând concomitento acþiune narcoticã care reduce irasci-bilitatea.

O importanþã deosebita pentru sãnã-tatea umanã rezultã din însuºireapãdurilor de a reduce poluarea fonicãprodusã în zonele industriale ºi de trafi-cul rutier. Intensitatea sunetelor lanivelul coronamentului unui arborepoate fi redusã cu aproape 24%, iar incazul unei grupãri compacte de arbuºtidiminuarea poate ajunge pânã la 50%din valoarea iniþialã.

Acestea sunt numai câteva din bine-facerile pe care ni le oferã pãdurea ºicare se pot constitui în argumente caresã contribuie la decizia noastrã de aconsidera pãdurea ca un prieten, unaliat al nostru în lupta cu viitorul caredevine din ce în ce mai acerbã, iarviitorul devine din ce în ce mai incert.

LEGISLAÞIE SILVICÃ

Odatã cu apropierea iernii, înaceastã perioadã, continuãmsã ne aprovizionãm cu lem-

nul de foc necesar încãlzirii locuin-þelor. În numãrul anterior prezentammodul de procurare a lemnului princumpãrare de la ocolul silvic sau alþideþinãtori legali de material lemnos. Înacest numãr am dori sã vã facemcunoscut modul de administrare apãdurilor proprietate privatã precum ºimodul legal în care proprietarii depãdure se vor aproviziona cu lemn defoc din pãdurea proprie.

În conformitate cu Codul Silvic(Legea 26/1996), proprietarii de pãduriºi de alte terenuri din fondul forestierproprietate privatã au obligaþia sã legospodãreascã în conformitate curegimul silvic ºi cu regulile privindprotecþia mediului. Modul de gos-podãrire a fondului forestier proprietateprivatã este stabilit prin amenajamentesilvice. Proprietarii fondului forestierproprietate privatã sunt obligaþi sã

respecte prevederile amenajamentelorsilvice ºi sã asigure permanenþapãdurii.

Regenerarea pãdurilor proprietateprivatã, dupã tãiere, se va realiza decãtre proprietari în cel mult 2 ani. Înacest scop, Regia Naþionalã a Pãduriloracordã, la cerere, sprijin tehnic.La solicitarea asociaþiilor de proprietariºi a unor proprietari individuali, RegiaNaþionalã a Pãdurilor, prin unitãþilesale teritoriale, poate prelua asupra sapaza pãdurilor respective pe bazã decontracte sau convenþii încheiate cusolicitanþii. Deþinãtorii de pãduri pro-prietate privatã ºi persoanele juridicesau fizice care executã exploatareamasei lemnoase sunt obligate sãrecolteze numai arbori marcaþi de per-sonalul silvic, sã respecte regulile sil-vice de exploatare a masei lemnoase ºicele referitoare la circulaþia materialu-lui lemnos prevãzute de Codul silvic.Marcarea ºi evaluarea arborilor desti-naþi tãierii se fac, la cerere, de cãtrepersonalul silvic autorizat. O datã cuplata acestor prestaþii, proprietarii vorprimi documentele legale pentruexploatarea ºi transportul materialuluilemnos respectiv.

Pe raza comunei Mehadia, marcareaºi evaluarea arborilor aflaþi în propri-etatea persoanelor fizice se face, lacerere, de cãtre Ocolul Silvic Mehadia(mai puþin proprietãþile aflate de la garaHerculane la Iardãºtiþa ºi Valea Cerneicare se aflã în raza teritorialã aOcolului Silvic Bãile Herculane), con-tra-cost, prin prestãri servicii. Cererile,aprobate de cãtre Primãrie, se potdepune la sediul ocolului în fiecare zide vineri între orele 8.00 ºi 14.00împreunã cu o copie dupã cartea deidentitate. Dupã depunerea ºi înregis-trarea cererii ºi obþinerea aprobãrilornecesare, un reprezentant al ocolului seva deplasa în teren unde va efectuamarcarea ºi inventarierea arborilor des-tinaþi tãierii în limitele legale. Dupãîntocmirea actului de punere în valoareºi plata contra-valorii prestãrii serviciu-lui, care este de 25 lei Ron (pentru unvolum mai mic de 10 m.c.), propri-etarului i se va elibera, în vederea efec-tuãrii transportului de la locul tãierii ºipânã la domiciliu, un Aviz de însoþire amaterialului lemnos pentru cantitateatransportatã. Acesta se elibereazã pen-tru fiecare mijloc de transport în parteºi este valabil maxim 24 de ore de ladata ºi ora plecãrii transportului.

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

PAGINA VERDE

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Înainte de-a trata acest subiect,probabil într-un serial, prezint un textde pe Internet, adus la redacþie de tal-entatul ºi harnicul coleg, CostelVlaicu, un fragment dintr-un materialsemnat de cunoscutul om de culturã(medic, poet ºi prozator) DimitrieGrama din Danemarca, originar dinReºiþa. Aºadar, citiþi: „…Gândiþi-vã laconfuzia creatã de faptul cã noi geto-dacii, tracii, în loc sã ne numim þaraDacia ori Tracia, onumim România, camai apoi þiganilorsã li se acorde ofi-cial, internaþional,numele de ROMI ºiatunci þi se pare ciu-dat cã lumea igno-rantã din alte pãrþiale pãmântului neconsiderã þigani?Cine sunt arhitecþiicare stau în spateleunor astfel deconstrucþii?! Bineîn-þeles cã sunt toþi ceicare ºtiu cã odatã eiau venit aici ºi auocupat o parte dinpãmânturile noastreºi fãrã milã au produsun genocid, exter-minând majoritateapopulaþiei geto-tracie bãºtinaºã dinacele locuri ºi acum vor sã-ºi acoperevina… Noi îi cunoaºtem. ªi basara-benii ºi ucrainenii ºi timocenii ºi sârbiiºi cei din Ungaria ºi Transilvaniacunosc cine a venit cãlare cu sabia înmânã ºi în acest fel ºi-au forþat coex-istenþa cu geþii ºi dacii. Dar toþi aceºtivenetici au învãþat repede cã trebuiesã-ºi prezinte cauza lor, cauza carechiar dacã e nedreaptã, ei prezen-tând-o ca adevãr, ºi documentând unadevãr-minciunã, în timp, au ºansasã construiascã o istorie falsã.”

Subscriu (în parte) la cele consem-nate de dl. dr. Dimitrie Grama ºi anu-me cã oficial, comuniºtii, activiºti deieri – demnitari de azi au creatcuvântul „rom-romi”, când în reali-tate sunt þigan-þigani. Este normalca lumea din Europa (Franþa, Italia,Bulgaria etc.) sã ne socoatã un poporde þigani atâta vreme cât sunt în-scrisuri parafate ºi difuzate prin mij-loacele mass-mediei cu genericul de„Rom-Romi”. În scopul preventiv (dea nu se face confuzii) era bine, dacãs-a ajuns la acest compromis, ca înprealabil sã se dea explicaþii scrise,mediatizate, în presã, la radio, tv ºiinternet. Nu s-a fãcut acest lucrutocmai, zisa d-lui Grama, pentru acompromite o þarã, un popor, de-ademonstra, în fals, cã locul româ-

nilor nu este aici, cã românii s-ar fiformat ca limbã ºi popor în altãparte, în sudul Dunãrii, de undechipurile ar fi migrat în nordul Du-nãrii. Este o teorie reacþionarã, falsã,aºa-zisa ”teoria valurilor” lansatã decãrturarii austrieci ºi maghiari, pre-cum Engel ºi Mikloºik, socotind ro-mânii din Transilvania ºi Banat ca ve-netici, strãini de aceste tãrâmuri, în-cercând sã justifice prezenþa unguri-

lor în aceste zone româneºti. Nu le-aþinut figura cu aceastã teorie, combã-turã ºtiinþific de istoricii români (cu ce-tãþi ºi relicve istorice), acum socoatepoporul român un popor de þigani,deci tot o populaþie migratoare venitãpe aceste meleaguri din arii îndepãr-tate.

În mod greºit, neºtiinþific, politi-cienii români au apreciat, dupã De-cembrie 1989 ca þiganilor sã li sezicã romi în loc sã li se zicã þiganiaºa cum li se zice pretutindeni înlume. Am stat de vorbã cu câþivaþigani, unii cu carte, pe vremea cândredactam în calitate de redactor-ºef-adjunct „Glasul romilor”, la Timiºoara(1990 – 1991) ºi i-am întrebat deunde pânã unde li se zic romi, rãs-punsul a fost chiar supãrãtor, în sen-sul cã ei sunt þigani ºi nu romi, cã romile-am zis românii.

Spaþiul nu ne permite, dar voi în-cerca sã rup ceva din istoria acestuipopor interesant din punct de vederesocial-cultural, folcloric. În tinereþe,am studiat problema lor, eu fiind re-zultat unei cãsãtorii mixte, mama meaavea strãbunul din Apuseni, oier,paznic la oi, pogorâtor cu oile înValea Dunãrii (la Tufãri ), unde i s-aplãmãdit tata, în 1888, Danciu. Petru,fiul lui Danciu Iosif zis Ioþa, existã înArdeal un sat (Socodor) satul unui ce-

lebru cântãreþ, unde jumãtate din satpoartã numele de familie Danciu.Apoi, profesorul Nicolae Domãºnea-nu, cândva profesor la Liceul din Me-hadia, mi-a tradus din maghiarã în ro-mânã cinci caiete despre istoria þiga-nilor, în plus am purtat vorbe cu pro-fesorul academician C. Nicolescu -Plopºor, oltean de la Craiova, care fã-cuse cercetãri arheologice la Orºovaînainte de a se slobozi apele Dunãrii,

ºi care îºi botezaseunicul fiu cu numele deDardu, nume indian,nume þigãnesc.

Prin urmare, þiganiisunt originari din Indiade Vest, existã acolo oprovincie mare cât su-prafaþa þãrii noastre,de unde indienii (þi-gani) au fost alungaþide nãvãlirea mongo-lilor. Au ajuns în AsiaMicã ºi de a ici înEuropa, s-a întâmplatprin secolele IX-X. ÎnSerbia (fosta Jugos-lavie) prezenþa lor afost în 1348, de aici aumigrat în Þara Româ-neascã (l350-1370),apoi în Moldova (1418), au fost trataþi ca robi

pe moºiile domnitorilor.Cam în aceeaºi vreme au ajuns în

Banat ºi în Transilvania, venind dinApus, prin Ungaria de azi. De o viaþãmai bunã s-au bucurat în acestezone, toleraþi de organele austro-ungare ca muzicanþi, poºtaºi, bucã-tari, florari, oameni de serviciu pe lacurþile grofilor. Maria Terezia chiar azãmislit un fecior cu ºeful unei formaþiimuzicale, fecior care dupã majorat s-a dus de acasã, în cãutarea tatãlui,care cânta din oraº în oraº în împã-rãþie, a intrat într-o laie, adicã o ceatãde þigani, s-a integrat în ea învãþândþigãneºte, ca sã poatã sã-ºi afle tatãl,este un adevãr istoric, þinând seamacã Maria Terezia fusese o femeie fru-moasã ºi pofticioasã de bãrbaþi.

Întrebarea: de unde numele deþigan-þigani? Nici o greutate, în frun-tea unui trib de indieni alungaþi dinIndia de Vest, se afla un fruntaº de-allor, un soi de voievod cu numeleAtzigkanos, trib stabilit în Grecia, dela numele sãu li se trag denumirea deþigani. „Realitatea cã acest cuvântiniþial însemna: un om murdar, leneº,fãrã casã ºi fãrã masã, o paria, gura-liv, certãreþ ºmanglitor (hoþ ), rãufãcã-tor etc. Din totdeauna, în aparenþe,þiganii ºi-a asigurat traiul cu: muzica,dansul, ghicitul, cu alte cuvinte munca

ÞIGANII DIN MEHADIA (I)

Cu muzicanþi de formula I-a Luca Novac, Geza Novac, Luþã Popovici,Nicolae Anghel (zis Ministeru) ºi cãpãraºul NDP. O, tempora!

continuare în pagina 13

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

nu a fost pentru ei, desigur nu trebuiesã generalizãm, cu vremea, trãindprin þãrile europene, au fost nevoiþi sãfacã ºi ceva util societãþii în care s-auaºezat, aºa cum fãceau cei din Im-periul austro-ungar. Francezii (Na-poleon ) a dat un edict ca doar þigãniisã vândã flori, ca sã aibã ºi ei o activi-tate utilã.

Intereseazã, în discuþia noastrã,câte ceva despre þiganii din Mehadia.Din documente istorice (GrigorePopiþi: “Date ºi documente bãnã-þene”) rezultã cã au ajuns la fineleveacului al XVIII-lea, au venit caspãlãtori de nisipuri de aur, pe ValeaSfârdinului. La început nu li s-au datvoie sã-ºi construiascã case, au trãitîn corturi ºi bordeie. Mult mai târziu lis-au permis, dupã circa un veac, casã-ºi construiascã case. Erau contin-uu supravegheaþi de armatã. De laprimele persoane venite la Mehadiase mai pãstreazã doar nume de fami-lie Dragomir, Sitariu, Radu, Dobre, îngeneral nume slave, nume pe carestrãmoºii lor le-au adoptat în SudulDunãrii (Serbia, Bulgaria etc). Ulteriors-au ocupat cu muzica, au existat înMehadia interbelicã trei tarafuri, cumnu au existat în alte localitãþi, astãziau rãmas doar numele lor Vladu(Vlãduleºtii), Mirceºtii, Tudoreºtii etc.(Vezi ºi „Monografia Mehadiei” deînvãþãtor Ion Bãcilã ).

De ºtiut cã þiganii sunt de mai mul-te feluri: cãrãmidari, cãldãrari, fusari,ursari, þigani de mãtasã, împãrþindu-se în douã mari categorii: vãtraºi ºinomazi .Vãtrãºii sunt þiganii stabiliza-þi, romanizaþi, cu datini ºi obiceiuri purromâneºti, cuvântul “vãtraºi” vine dela substantivul “vatrã”, vatra casei.Nomazii sunt þiganii care preferã (aupreferat ) sã trãiascã în “laie “, sã pri-begeascã dintr-o þarã în alta liberi deorice prejudecãþi, de orice fel de oblig-aþii, pãstrându-ºi datinele ºi obiceiu-rile strãvechi, cu care au migrat din In-dia. „Cuvântul “laie “ (ceatã ) a dat ex-presia de “lãieþi “. Aceºtia ºi-au pãs-trat pânã ºi limba, pe câtã vreme“vãtraºii” nu ºtiu þigãneºte.

Dupã 1990 am fost invitat sã vizi-tez multe þãri, am fost în Ungaria, Ju-goslavia, Germania, Austria, Elveþiaetc. Nu am întâlnit þigani din România,am întâlnit, în schimb, lãieþi, grupuride lãieþi pe marile strãzi din Germaniacu pancarte în frunte pe care scria îngermanã (le-au scris cineva) “Românidin România asupriþi de Ceauºescu”.Cerºeau mila nemþilor ºi adunau bani.Peste tot, cerºetorii, fãceau zilnic, chiarºi o mie de mãrci, dacã nu fãceau tre-ceau la furturi, la înºelãtorii „Au adunataveri imense în aur ºi în bani”.

Cu aceºti bani au construit în Ro-mânia palate, dar nu locuiesc în ele.A existat ºi mai existã o opticã greºitãfaþã de veniturile lor “agonisite înOccident: “þiganii sã aducã în þarãcât mai mult aur ºi valutã, sã avem

grijã sa nu scoatã aur ºi valori dinþarã “ aºa ni se cerea la Vamã, undeam lucrat peste douã decenii. Le-audat voie (prin 1968) sã scoatã din þarãdoar argint, saci de monezi de argintcu capul lui Mihai I, ca sã uite lumea,de rege, se pare cã nu prea a uitat.

Aºadar, þiganii plimbãreþi prinOccident sunt lãieþi, ei furã, ei cer-ºesc, ei comit infracþiuni grave,ajungând pânã la crime în dorinþade-a aduna bani ºi aur cu care sãconstruiascã în România palate.Dacã observaþi aceste plate au

aceeaºi formã, arhitecturã, motivaþia:au cerºit sume enorme de la preoþiicatolici, de la biserici, în ideea cã vorface biserici, pentru cã nu au lãcaºede rugãciuni.

Sã revenim la þiganii din Mehadia.Doar o familie s-a declarat la ultimulrecensãmânt “þigan”, familia Margelu,ceilalþi (sunt circa 40-45 familii, total-izând circa 200 persoane) s-au de-clarat români. Motivaþia: ei nu ºtiu þi-gãneºte, se îmbracã aºa cum se îm-bracã românii, au obiceiuri ºi datini(moºtenite de la strãbunii lor aºezaþi înMehadia) româneºti, se poartã (partedin ei) civilizat, muncesc (au fost la fa-brici, la minã, alþii ceferiºti de marcã).Au plecat ºi ei prin Italia, Spania (maisunt copiii lor), au plecat doar lamuncã, nu la furat ºi cerºit, aºa cumau plecat majoritatea românilor.

Referitor la familia Margelu, înFranþa a plecat ºi Vasile Mãgelu (azidecedat), cu fiica ºi ginerele. Nu ºtiuce-au fãcut tinerii, dar el mi-a spus cãa câºtigat mai mult decât ei, a cerºitîn faþa unei biserici primind pânã la omie de franci! Fiica sa ºi ginerele, Mir-cea, nu mai au drept de acces înFranþa, ceea ce înseamnã cã au co-mis niºte infracþiuni uºoare, în schimb

cãlãtoresc frecvent în Belgia, de undese întoarc cu maºina burduºitã, apoibat târgurile din Oltenia. Ce vând?!Ce cumpãrã?! Nu ºtim, este problemaorganelor abilitate. Adevãrul cã suntºase persoane în casã ºi trãiesc bine,fãrã cineva sã fie în câmpul muncii!Sã trãiascã dintr-o pensie de urmaº?!Mã îndoiesc

Închei cu o problemã importantãpentru poliþie ºi ºcoalã: în ultima vre-me tot mai mulþi copii de ºcoalã (uniimai mari, în clase superioare, alþii înclase de gimnaziu) se adunã în uliþã,cu ei sunt ºi copii de români (vecini)stau pânã la ore târzii, beau bere,fumeazã ºi vorbesc tare zgomotos,mai ales în zile de sâmbãtã ºiduminicã, întrebare de unde cumpãrãbãuturi ºi þigãri? Cu ce bani? Din câteºtiu minorilor nu-i permis sã li sevândã bãuturi alcoolice. Rugãmorganele abilitate sã intre în muncã.

Al doilea aspect: ºi în alte zile auzipe uliþã înjurãturi ca la uºa cortului, nuexistã respect, ruºine etc., sunt înju-raþi ºi ameninþaþi bãtrânii în spe-cial, am fost martor la o scenã pe-nibilã pe care a trãit-o AnghelGheorghe zis Ghiþu, când un puºti(clasa a treia sau a patra) îl înjura ºivoia sã dea cu piatrã în el, pentrucã bãtrânul i-a zis ceva în sens deeducaþie.

Se pare cã aceºti copii îi imitã peadulþi, pe unul ca Tudor Dumitru (omla peste 50 de ani, în putere demuncã, dar fãrã dragoste de muncã ),caz izolat, solitar în rândul þiganilor,care bea ce bea de la unul ºi de laaltul, apoi se dã la înjurãturi, ca la uºacortului, refuzã munca, nu ºtiu dacãare zece ani în cartea de muncã,poate îi are, dar nu-mi prea vine acrede, a fost în ºapte locuri de muncã,la cefere a stat doar câteva luni, deºiavea slujbã de boier, pleca la opt lamuncã ºi se întorcea la 12 la masã,de unde nu se mai înapoia la IFTE(CFR Mehadia). Primãria i-a oferit locde muncã, conform pregãtirii sale (unan de ºcoalã profesionalã pe care l-abuctat), pe maºina de colectat gunoi,a refuzat, preferã sã stea acasã, sãaºtepte sã-i trimitã fiica din Spania (ºiea fãrã loc de muncã) sau bãiatul dinCehia „plecat recent la muncã, prin a-ranjamentul mamei, o femeie care l-apãrãsit pe Dumitru, preferând alt bãr-bat, cu care a muncit (inclusiv) înpãdure vreme de zece ani, cu care afãcut o casã, ce se învârte dupã soa-re, în vreme ce casa lui Dumitru e pecãzutelea. De marcat cã acest indi-vid recent a fost sancþionat de po-liþia Mehadia pentru infracþiuni laLegea 61/91.

Rugãm organele de poliþie sãpatruleze ºi prin acest cartier în zilede sâmbãtã ºi duminicã, pentru camajoritatea cetãþenilor sã poatã trãi închip românesc, civilizat. N.D.P.

(Vom continua materialul în numãrul viitor)

(urmare din pagina 12)

Un iubitor de folclor ºi femei frumoase, Ioniþã Cãpuºã

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

- DDoommnnuullee PPeettnniicceeaannuu,, rreecceenntt aaþþii pprriimmiitt ddii-pplloommaa ddee „„SSeenniioorr aall ccuullttuurriiii ccaarraaºº-sseevveerriinneennee””,,îînnººttiiiinnþþaarreeaa ttrraannssmmiissãã ddee llaa RReeººiiþþaa llaa pprriimmããrriiaaMMeehhaaddiiaa aa uuiimmiitt ppuurr ººii ssiimmpplluu lluummeeaa,, mmaaii pprree-cciiss ppee cceeii ccaarree aauu aaffllaatt ddee iinnvviittaaþþiiaa ppeennttrruu rriiddii-ccaarreeaa aacceesstteeii ddiipplloommee.. II-aauu uuiimmiitt ppee aacceeiiaa ccaarreennuu vvãã ccuunnoosscc ddee mmuulltt ººii ssuunntt ddeessttuuii îînn zzoonnãã.. VVããrroogg.. PPeennttrruu cciittiittoorriiii zziiaarruulluuii nnoossttrruu,, ssppuunneeþþii cciinneessuunntteeþþii,, ddee uunnddee vveenniiþþii ººii ccee aaccttee ccuullttuurraalleeiimmppoorrttaannttee aaþþii sseemmããnnaatt îînn uurrmmaa dduummnneeaavvooaassttrrãã..

- Cu plãcere, numai cã „laudade sine nu miroase a bine” aºa cãvoi înºirui, voi puncta doar, aceleacte ºi manifestãri spirituale înfãp-tuite pentru alþii, spre binele lor. N-am sã vorbesc despre cele 23 decãrþi ale mele, între care „PPeerreeggrriinnpprriinn SSiibbeerriiaa”” pprreemmiiaattãã ((II)) îînn IIttaalliiaa((SSiicciilliiaa,, 22000033)),, nniiccii ddee „„DDoommnnuull EE-mmiinneessccuu ssoosseeººttee iiaarrnnaa”” ººii nniiccii ddee„„LLaaccrriimmãã ddee ttaarraaggoott”” ccee aauu rreeþþiinnuutt aa-tteennþþiiaa BBiibblliiootteecciiii AAccaaddeemmiieeii RRoommâânnee((pprrooff.. ddrr.. GGaabbrriieell SSttrreemmppeell)) rreessppeecc-ttiivv IInnssttiittuuttuull ddee FFoollcclloorr „„CCoonnssttaannttiinnBBrrããiillooiiuu”” (prof. dr. adj. I. Ghenoiu),ci am sã vã spun altceva...

- Vã ascult...- În 1985/1986 eram director

adjunct al Aeroportului Internaþio-nal Timiºoara, cu o leafã de 6.000lei, erau bani, nu glumã. M-ampensionat la cerere, am rãmas acasã cu o pen-sie de 3.000 lei, ca sã scriu cãrþile. De atunci ºipânã astãzi mã preocupã asiduu problemele ºiistoria culturii bãnãþene. În acest sens am o bib-liotecã dotatã, ce îmi stã în ajutor... Am fostpreºedintele cenaclului „Victor Eftimiu” dinTimiºoara, calitate în care am lansat cartea„Cântecul la el acasã...” de Vasile Vãrãdeanu,carte pe care n-a voit nimenea s-o lanseze peconsiderentul cã fusese editatã de MitropoliaBanatului ºi scrisã de un cãrturar cu vederi lib-erale, adeptului filozofului ºi esteticianului P.P.Negulescu. Apoi, în mai 1988, când s-au împlin-it 50 de ani de la moartea poetului OctavianGoga am organizat simpozionul „SemicentenarOctavian Goga” cu actori de la Teatrul Naþional„Mihai Eminescu” ºi cu poeþi, unii cãzuþi în diz-graþia puterii politice, cum cãzut era poetulDamian Ureche, condamnat ºi aruncat în tem-niþã pentru tentativã la trecerea frauduloasã afrontierei de stat, cu intenþia de a ajunge la„Europa Liberã”, la dl. Max Bãnuº. Precizez cãîn mai 1988, nimenea în România nu l-acomemorat pe Poetul „Pãtimirii noastre”.

- DDee uunnddee llaa dduummnneeaavvooaassttrrãã aacceeaassttãã pprreeooccuu-ppaarree ppeennttrruu OOccttaavviiaann GGooggaa??!! UUnn ppooeett ssooccoottiittnnaaþþiioonnaalliisstt,, aannttiisseemmiitt......

- Despre Octavian Goga auzisem prima datãde la tatãl meu, încã pe când nu începusem amerge la ºcoalã, tata fondase Partidul Goga –Cuza, în 1937, auzi domle, un analfabet, cumera tata, fondase un partid politic, el cu patronulsãu, Vasile Lãzãrescu zis Frenþ, din Petnic,acesta avea un birt, iar tata cu caii ºi cãruþa sa îlaprovizionau cu marfã de pe insula Ada-Kaleh.

- ªªii ttoottuuººii aaþþii ffoosstt îînnttrr-oo mmuunnccãã ddee rrããssppuunn-ddeerree ppee lliinniiee ddee ssttaatt......

- Când fusesem încadrat, nu s-au ºtiut toateacestea, prin 1965 învãþãtorul Giurginca din

Petnic a descoperit tabelul cu fondatorii Parti-dului Goga – Cuza, în arhiva ºcolii, ºi a trimistabelul la Raionul de Partid Orºova, la tov.Ciuru... Nu m-au dat afarã din slujbã, eram sin-gurul pe raion, dintre cadre, cu studii superioa-re, în vreme ce ºefii mei aveau patru sau ºapteclase, unde ºi unde cu studii profesionale, ma-joritatea îºi completau studiile la fãrã frecvenþã,la liceul ªªtteeffaann PPllaavvããþþ din Orºova (director prof.Nicolae Stângu, din Mehadia)... Nu m-au dat

afarã, dar pânã la pensionare am fost doar „ad-junct”, nu puteam primi avizul pentru ºef plin dela Partidul Unic. Asta-i...

- ªªii ttoottuuººii ddee ccee GGooggaa??!! DDiinn ccooppiillããrriiee ss-aauuiittaatt......

- Aºa ar fi trebuit, dar n-a fost sã fie aºa... Laabsolvirea facultãþii de filologie din Bucureºtiam propus lucrarea de licenþã: „CCoonncceeppþþiiaa mmee-ssiiaanniiccãã îînn ppooeezziiaa lluuii OOccttaavviiaann GGooggaa””,, poetul„Pãtimirii noastre” începuse sã reaparã cu câte-va poezii prin presa literarã, deºi era þinut încãsub obroc... PPããrriinnþþiiii mmeeii ssppiirriittuuaallii aauu ffoosstt ººii aauurrããmmaass ppooeeþþiiii MMiihhaaii EEmmiinneessccuu ººii OOccttaavviiaann GGooggaa..PPooeezziiaa „„DDooiinnaa”” aa lluuii EEmmiinneessccuu eessttee uunn aaddeevvããrraatttteessttaammeenntt rroommâânneesscc,, iiaarr „„MMuussttuull ccaarree ffiieerrbbee”” aalllluuii GGooggaa,, uunn eevvaanngghheelliiaarr ccaarree ttrreebbuuiiee cciittiitt ººiirreecciittiitt mmaaii aalleess aazzii......

- DDee ccee??- Pentru cã bietul român nu mai poate respi-

ra de alogeni, iar tendinþa de globalizare n-arenimic comun cu ideea de românitate ºi româ-nism, globalizarea presupune uniformizare, unsoi ciudat de chinezism, dispariþia datinilor,tradiþiilor, obiceiurilor româneºti moºtenite dinmoºi-strãmoºi...

- CCee aa uurrmmaatt dduuppãã „„VViiccttoorr EEffttiimmiiuu””??- Au urmat: un monument funerar Luþã Ioviþã

în cimitirul din Calea Buziaºului (Timiºoara) ºifondarea cenaclului literar „Sorin Titel” în 22decembrie 1988, cenaclu ce a fost suspendat laprima ºedinþã de culturnicii de ieri pentru cã îlsocoteau (greºit) pe regretatul scriitor Sorin Titelun cãrturar decadent, iar preºedintele cenaclului,adicã eu, un nonconformist, unul sancþionat cuvot de blam cu avertisment pe linie de partid,socotit un instigator în frontierã pentru cã l-a crit-icat pe un anume Pãun, instructor judeþean departid, e drept îl þintuisem la stâlpul infamieipolitice... Dupã decembrie 1989, în martie 1990

am redeschis cenaclul sub denumirea deSSoocciieettaattee lliitteerraarr-aarrttiissttiiccãã „„SSoorriinn TTiitteell””,, ccuu ccaarreeaamm ffããccuutt mmiinnuunnii......

- SSppuunneeþþii-nnee ccââtteevvaa ddiinn „„mmiinnuunniillee”” dduumm-nneeaavvooaassttrrãã......

- ªezãtori în Banat ºi în Ardeal, chiar ºi înJugoslavia (Vîrºeþ, Coºtei, Sînmihai, Uzdinetc.), ºezãtori sub genericul „NNeevvooiiaa ddee EEmmii-nneessccuu –– nneevvooiiaa ddee ppooeezziiaa rroommâânnãã”,am iniþiatzece simpozioane cu concursuri literare închi-

nate memoriei unor scriitori: E-minescu, Slavici, Camil Petrescu,Ion Popovici-Bãnãþeanul, VictorVlad-Delamarina, Petre Ne-moianu, Sorin Titel, Grigore Po-piþi, Virgil Birou, George Voºti-naru etc. În cele zece sim-pozioane am debutat peste 40 –50 de tineri, câþiva au perseveratîn arta scrisului ºi au ajuns autoride carte, alþii chiar membri înUniunea Scriitorilor, citez câtevanume: Iosif Bãcilã, Liana Sabãu,Alexandra Gheorghiu, Dorinaªovre, Camelia Tamaº, AlexandruPotcoavã, Constanþa Marcu etc.Tot în ideea de rememorare, unorscriitori le-am tipãrit manuscriseleinedite precum: „Revoluþia de la1848 în Banatul montan” ºi „Treisãptãmâni sub bombe” (Virgil

Birou), „Chinejii” (teatru de Nicolae Tomiciu”,„Nod în papurã” (Damian Ureche), „Veacul defoc” (teatru de I. Stoia-Udrea), „Descoperireaunui soclu...” (general Nicolae Cena) etc.

- PPrroobbaabbiill,, ddoommnnuullee PPeettnniicceeaannuu,, ººii mmoonn-ttaarreeaa ººii ssffiinnþþiirreeaa,, ccuu rriittuuaall ccrreeººttiinn,, aa mmuullttoorr ppllããcciiccoommeemmoorraattiivvee aarree aacceellaaººii ssccoopp:: rreemmeemmoorraarreeaa îînnppoosstteerriittaattee aa uunnoorr ppeerrssoonnaalliittããþþii......

- Exact! În aceastã acþiune m-am orientatdupã ceea ce a zis actorul Dorel S., de la TeatrulNaþional din Cluj, pe „România internaþional”:„MMoonnttããmm ppllããccii ccoommeemmoorraattiivvee ppeennttrruu aa aavveeaauunnddee ssãã nnee îînnttooaarrcceemm,, aaddiiccãã llaa rrããddããcciinnii......” Încontext cu acest deziderat am montat 25 deplãci, 17 în Timiº ºi 8 în Caraº-Severin, leînºirui pe cele din Caraº: Ion Florian Panduru,Pavel Ciobanu, Matei Armaº, Nicolae Domãº-neanu, Constantin Giurginca, Luþã Ioviþã, Co-riolan Buracu ºi Ion Grigore.

- ÎÎnnttrree aattââþþiiaa ooaammeennii ccuu ssttuuddiiii ssuuppeerriiooaarreeaappaarree ººii LLuuþþãã IIoovviiþþãã??!! DDee ccee??

- A adus întâiul taragot în Banat ºi cânteculbãnãþean fãrã taragot nu mai este cântec, apoiLuþã Ioviþã a creat cântece (doine, brâuri ºipoºovãici), iiaarr îînn ooccttoommbbrriiee 11991177 aa oopprriitt ccuu uunnccâânntteecc,, „„LLaa PPaalloommaa””,, gguurriillee ddee ffoocc ddee ppee ffrroottnnuullddee llaa PPiiaavvee,, pprreezzeenntt aa ffoosstt aaccoolloo ººii uunn mmeeggiinnþþ,mãcelarul I.B. (tata Chivuþei, nevasta regretatu-lui Þucã-l Tata...).

- AAllttcceevvaa,, ttoottuuººii,, ccuu ccee vvãã llããuuddaaþþii??- Am editat câteva publicaþii: „Anotimpuri

literare”, „Vrerea”, „Banatul la puterea N”, „Emi-nescu” ºi cu dumneata, în calitate de redactor-ºef adjunct, editez „Vestea”. Zic cã-i destul...

- DDeeooccaammddaattãã...... ÎÎnn nnuummeellee cciittiittoorriilloorr,, vvããmmuullþþuummeesscc......

A consemnat pentru dumneavoastrã:COSTEL VLAICU

Mehadia, noiembrie 2007

„SENIOR AL CULTURII CARAª-SEVERIN”În dialog, Nicolae Danciu Petniceanu, redactor-ºef al periodicului „Vestea”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Pun semnul egal între rapsodul IosifCiocloda ºi satul bãnãþean, locul sfânt, undese nasc, cresc, trãiesc ºi se împlinesc florilepãmântului - oamenii animaþi de idealurinobile: perpetuarea ºi ocrotirea frumosuluiºi a binelui pentru omenire. Cântecul faceparte, din categoria filozoficã a frumosuluiºi a binelui, cântecul este sacru prinmenirea sa, prin cântec oamenii îºi exprimãstãrile sufleteºti lãuntrice: bucuria dar ºidurerea, aspiraþiile spre culmi celeste, dar ºicãderile abisale, împlinirile, dar ºi deznãde-jdile, veselia, dar ºi tristeþea, cântecul vin-decã adesea rãnile, prin cântec, vorbindmetaforic, ne înrudim cu pãsãrile din codru,dar ºi cu pãsãrile ademenite de albastrulimperial al cerului.

Pun semnul egal între rapsodulIosif Ciocloda ºi “Satule - grãdinãmândrã“, sintagma muzicalã rãs-colitoare ºi tulburãtoare de frumos,cântec nepereche în peisajul melosu-lui popular, aºa se explicã alegereasa ca generic pentru o splendidãemisiune radiofonicã a Postului deRadio “Semenic “ din Reºiþa.

Pentru mine, ca prozator, “Satule- grãdinã mândrã” a însemnat cevamai mult, îi sunt îndatorat, este ºtiutcã stãrile de decantare sufleteascã,acelea de-a învinge coala albã ºi de-a aºterne pe ea cuvinte, gânduri sub-lime, aºadar asemenea decantãri potfi provocate, stimulate, deconectate.Unii scriitori citesc în prealabil opaginã de literaturã de un anumegen, alþii audiazã în tihnã, tot preal-abil, o anume piesã muzicalã, dinmuzica uºoara, clasicã ori din muzica pop-ularã. Mãrturisesc cã eu am cântãrile mele.Înainte de-a mã aºeza la masa de scris,ascult “Gugulan cu car cu mere “, “Laizvor, la izvorele” “Balada Gosnei” “Sus,sus în vârful Cernei”, “Trandafir cu cre-anga-n apã“ ºi, nu în cele din urmã,“Satule - grãdina mândrã”.

De fiecare datã, “Satule - grãdina mân-drã” m-a smuls din marasmul vieþii cotidi-ene, m-a înãlþat sufleteºte ºi, înãlþându-mãla o anume cotã de sublim, am reuºit aº-terne în paginã propoziþii simple ºi curate,cum simple ºi curate sunt casele de la þarã,verbe sprinþare ºi vivace, cum sprinþare ºivivace sunt trãirile almãjenilor, sfârdine-nilor, muntenilor din Caraº, locuri comunepe harta spiritualã a Banatului, unde per-sonajele mele se fac auzite, chiar ºi atuncicând umblã desculþe prin iarbã.

“Satule - grãdinã mândrã“ a fost unicamelodie, subliniez unica din multe alte cân-tãri, care m-a inspirat sã scriu o nuvelã încare se îmbinã organic realul cu imaginarul,de reþinut nuvela “Gânduri“, cu un person-aj central, în jurul cãruia polarizeazã altepersonaje viabile, deºi imaginare, e vorbade un tânãr Iosîmel Cucu dintr-un sat demunte cãrãºan, un june cântãreþ, care hãlã-duieºte pânã noaptea târziu pe uliþele satu-lui fluierând ºi cântând pentru el, dar ºi pen-tru alþi tineri din “roanda sa”, aºa ca fetelesã iese în poarta casei sau sã iese cu canta

dupã apã la fântâna de la rãspântie. Cântecul de dor, cântecul de dragoste

logodeºte sufletele tinere, în timp ce luna îºidespleteºte cosiþele în fire aurii, iar setele seîmprumutã cu foc - focul dragostei dintâi,ca sã-l parafrazez pe poetul Vasile Militaru.Desigur, nu-i greu de ghicit, junele, person-aj prototip din nuvela mea, este IosifCiocloda, persoanã veneratã astãzi, aici, înBorlovenii Vechi, de noi ce-l preþuim de-oviaþã.

Prin urmare, cântãrile interpretate decântãreþ, de la primele umbre ale înserãrii ºipânã dincolo de miezul nopþii sunt cântãridin repertoriul faimosului ºi îndrãgituluirapsod IOSIF CIOCLODA. Ilustrez trãirileautorului, dar ºi ale cititorului, cu câteva

catrene adulate de melomani:“Satule gradinã mândrãTu mi-ai dat multã osândã, Chiar dacã am plecat de acasã,Dorul de tine mã apasã, Satule - grãdinã mândrã”Catrenul se pliazã pe dorul înstrãinatu-

lui, tema este veche, valoric o reîntâlnim întextele celebrului rapsod Luþã Iovitã, care îlevoca pe cel plecat de acasã, departe desatul natal, în condiþiile vitrege existenþialedin vremea dualismului austro-ungar. (Veziromanul „Tangou la Piave”, Editura mili-tarã, Bucureºti, 1990).

De la “Dorul înstrãinatului” (valabil ºiastãzi în plinã democraþie, dacã ne gândimla cei plecaþi prin Spania, Germania, Italiasã câºtige o bucatã de pâine), aºadar, de ladorul pribeagului, rapsodul trece la dorulde dor, la o cotã înaltã a sentimentelor uma-ne, la osmoza eroticã, atunci când doineºte:

„Te uitã, Ana, prin ocheþi,Te uitã afarã sã mã vezi;Spune-mi puicã, dacã ieºiOri mã culc între fereºti?!Sau mumã-ta nu te lasã Sã ieºi noaptea din casã?! Spune-i, Ano, cã te duciCâta apã sã-i aduci.”Probabil Ana gãsind un motiv a ieºit în

poartã ºi, fericitul cântãreþ face mãrturisiri:“Floarea galbenã de tei, Frumoºi-s, Ana, ochii tãi;

Ano, floare de pe coastã, Te mut la mine -n fereastrã.”Nu cunoaºtem rãspunsul fetei, care de

cele mai multe ori, în vechime, în satelecãrãºene de munte depindeau de hotãrâreapãrinþilor. Se pare cã prejudecãþile aveauultimul cuvânt în cazul unor feciorimãrginaºi social ºi economic.

Scriitorul ºi ca el cititorul melomanul seîntreabã uimit:

“Frunzã bãtutã de vânt, Cucule, te vãd cântând, Dar, nu te aud vorbind ªi nimica povestind.” Oare despre cine e vorba în textul fol-

cloric poetic?! Despre cucul - clepsidra viea pãdurii, sau despre junele cân-tãreþ?

În cele ce urmeazã veþi vedeao relaþie între cântecul din Banatºi cel din Þara Româneascã,revenind la situaþia Banatuluidin Imperiul Austro-ungar.Rãspunsul ni-l dã Luþã Ioviþã,cel care a colindat pãmântulromânesc în lung ºi în lat, fãrãbuletin ºi paºaport, cum doarcolindase în vremea sa împãratulNapoleon Bonaparte. Era cunos-cut de toatã lumea, inclusiv deautoritãþi.

În repertoriul lui Luþã Iovitãidentificãm doar douã melodiicare nu au nimic cu Banatul:“Dunãreanca” ºi doina “PesteOlt “. În “Doinã. “ Luþã Ioviþãcântã din torogoatã ºi din gurã,

îºi face singur returnela:“Cucule, unde-ai iernat? - Peste Olt, la Vadu lat Cântam mândrelor cu drag ªi beam apã dintr-un lac. - Cântã-mi cuce numai mie Pân-la anu nu se ºtie…”Pornind de la “Cucu lui Luþã Ioviþã”

ajungem la personajul din nuvela mea:“Ascultã-mã cuce pe mine, Cã-s ºi eu crescut ca tine, Aºa-mi zice lumea-a sat Iosif Cucu ãl sãrac”.Desigur sesizam o anume relaþie spiritu-

alã între cei doi rapsozi: Luþã Ioviþã ºi IosifCiocloda, dar greu ne dãm seama cum afost ea mijlocitã. Luþã Ioviþã trãieºte întreanii 1883 -1954 , în 1954 Iosif Ciocloda afost un adolescent, departe de cântecul luiLuþã Ioviþã. În fine, am reuºit prin investi-gaþii ºi deducþii logice sã aflam cã a existatun anume Moº Afrem, un taragotist, cuanume grad de rudenie cu rapsodul IosifCiocloda ºi acest Moº Afrem a fãcut parte,uneori, din banda lui „ Taica Luþã”. Aflãmdin cartea “Cântecul la el acasã “ de VasileVãrãdean, Editura Mitropoliei Banatul,1985, cã Vãrãdeanu îl menþioneazã: “Tara-gotistul almãjan Afronie” ºi nu Afrem, cumera cunoscut în popor.

Toate cele de mai sus au constituit moti-vul nuvelei mele „Gânduri” din volumul“Stãnuica “, Editura Mirton, 1995. (N.D.P.)

IOSIF CIOCLODA ªI SATUL BÃNÃÞEAN

În prim-plan: IOSIF CIOCLODA, MARIA TUDOR-NOVAC,soliºtide muzicã popularã ºi N.D. PETNICEANU, scriitor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

„O, ce veste minunatã”..., în cu-rând vor rãsuna colindele româ-neºti..., iar foaia de la Mehadia este o„Veste” interesantã, ”minunatã”pentru cei din aretul ei.

Sunt un cititor slab de ziare – preamulte..., enorm de mare este MunteleByblos, format din ziare ºi reviste poli-tice, de „culise” (...restul e cancan, zicreclamele!), dar m-au interesat „veºtile”din zona în care trãiesc, ori am trãitcândva.

„Vestea” vrea ºi reuºeºte sã-ºicinsteascã înaintaºii, „oamenii careau fost” ºi au dus faima locurilor de

unde au plecat în lume.Cinste celor care astãzi nu lasã

numele ºi faptele sã zacã în cãrþi, orifoi îngãlbenite de vreme!

Mehadia ºi satele din juru-i nu suntlocuri „unde nu s-a întâmplat nimic”, iarcei de azi ºi cei de mâine trebuie sãaibã veºti. Vestiþi-le multe, multe, multe!

Pãrintele „foii de Mehadia”, scrii-torul Nicolae Danciu Petniceanu esteomul care scotoceºte peste tot încãutarea documentelor, pe care levalorificã ºi interpreteazã în stilu-icaracteristic, redându-le cu „par-fum” de epocã, pe muzica „tangou-

lui” de la Piave, ori îl pune LaeCarabinã „sã tragã” în cei care „nu vasã fie” oameni de omenie. (Deh!... „A fidomn e o întâmplare, a fi om e lucrumare”).

Primarul comunei, dl. IancuPanduru, încurajeazã un act culturalºi ºtie cã o localitate are nevoie ºi decâþiva stropi de culturã.

Felicitãri domnilor!...Am fost un trecãtor prin locurile din

care „Vestea” îºi trage seva, ºi, ori decâte ori trec, dupã vreo trei decenii, tre-sar ºi mã bucur de revederea lor.

prof. IOAN-NICOLAE CENDA

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct), dr. IULIANLALESCU, SIMONA SORESCU , MIHAI CORNEAN, GRUIA CINTEZÃ, FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BêULESCU

Tipãrit la Editura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

O nouã carte de N.D. Petniceanu!A predat tiparului manuscrisul „Lu-

mina de la Vãrãdia”, unul evocatordespre Paul Iorgovici, cãrturar cu o-bârºia în Vãrãdia de Caraº, iluminist,întâiul din Banat, care a dat culturii na-þionale cartea „Observaþii de limbãromâneascã” (Buda, 1779). În martie2008 vor fi 200 de ani de la crima ce s-a petrecut la Vîrºeþ – uciderea prin o-trãvire a profesorului latinist din Va-lea Caraºului pentru cã a îndrãznitsã scrie cu litere „pãgâne” (latine)ºi pentru cã a cerut un episcop cu„inimã ºi sânge românesc”

(Redacþia).

ªtiri de ultimã orã!!!În Timiºoara, tramvaiele ºi autobuzele, locurile de acces ºi aglo-

meraþie publicã sunt albite de afiºe cu urmãtorul conþinut: „ATENÞIE!FERIÞI-VÃ BUZUNARELE! S-A ÎNMULÞIT NUMÃRUL HOÞILOR!”

Recomandãri: fiþi cu bãgare de seamã, voi cei care cãlãtoriþi laTimiºoara. Nu intraþi în vorbã cu indivizi necunoscuþi! Nu acceptaþipropunerile lor de orice fel ar fi ele! Nu consumaþi împreunã bãuturialcoolice! Nu acceptaþi vizite ºi întâlniri cu necunoscuþi! Încercaþi sãvã pãstraþi banii ºi bunurile de valoare în buzunare cu fermoar sau înalte locuri, sub haine ºi nu spuneþi nimãnui ce aveþi, ce doriþi ºi pen-tru ce v-aþi deplasat la Timiºoara. Vor veni sãrbãtorile de iarnã ºi veþimerge dupã cumpãrãturi. Nu plecaþi de acasã, voi bãrbaþii, cu rãchiaîn cap!

*ªi tot în Timiºoara, oficialitãþile, organele abilitate, au declanºat

acþiunea de dovedire a averilor (palatelor) de cãtre þigani. Nu aumuncit nicãieri ºi alde Cãldãraº are câte 2 – 3 palate ºi câte 3 – 4automobile de lux.

Întrebare: când va debuta acþiunea în întreaga Românie atât pen-tru þigani cât ºi pentru români, mai abitir pentru parlamentarii ro-mâni?! Sunt parlamentari ºi neparlamentari care au castele în Spaniaºi vile pe Coasta de Azur. E dracul pe ei cât capra!

(LAE CARABINÃ)

SportDatoritã slabelor rezultate înregistrate în Campionatul Judeþean (zona

Caransebeº) de cãtre echipa de fotbal AD-MEDIAM MEHADIA, concretizatãîn plasarea pe locurile inferioare ale clasamentului, fiind cea mai slabãprestaþie de la înfiinþarea echipei, conducerea a luat decizia de înlocuire aunor jucãtori care au dat dovada de comportament nesportiv în cadrulechipei, fiind promovaþi jucãtori tineri, fãrã experienþã, dar cu o conduitacorespunzãtoare ºi cu posibilitãþi de formare în vederea obþinerii unor rezul-tate mai bune în campionatul urmãtor. Dintre aceºtia enumerãm: BlidariuIosif, Chiosa Nicolae, Palici Marian, Petrea Ionuþ, Rãdulescu Gheorghe.

CONDUCEREA ECHIPEI

“Vestea” vãzutã din oraºul cu cel maivechi teatru din þarã - Oraviþa

Primarul IANCU PANDURU mereu cu oameni ºi între oameni

Preotul Gabriel sfinþeºte efigiaNicolae Stoica de Haþeg, montatã

de profesorul Mihai Feneºan

Profesorul Mihai Corneanu (rudamarelui sportiv Corneanu) vorbeºte

la o manifestare culturalã

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17