Fiecare fiinta are dreptul sa traiasca in siguranta si pace. Avem dreptul de a ne comporta natural, de a ne razgandi, de a spune ce gandim fara teama de a fi pedepsiti sau abuzati. Nici o agresiune nu are justificare iar vina apartine in totalitate celui care agreseaza.

Este foarte important sa ne informam asupra drepturilor noastre, sa stim care sunt pasii pe care ii putem face, sa apelam la ajutor si nu in cele din urma sa actionam in vederea restabilirii linistii si normalitatii in jurul nostru, pentru ca noi suntem singurii responsabili ai vietii noastre. Cu siguranta exista in fiecare dintre noi puterea de a depasi momente grele, de a o lua de la capat daca este nevoie, de a ne construi o cale asa cum vrem noi sa fie.

Violenta domestica consta intr-o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbala si psihologica, sexuala si economica, pe care un partener le manifesta asupra celuilalt in cadrul oficializat al familiei sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu. 

Intr-un sens mai larg, violenta domestica este perceputa ca o amenintare sau producere a unei rani fizice, in trecutul sau in prezentul convietuirii cu partenerul. Atacul fizic sau sexual poate fi acompaniat de intimidari si abuzuri verbale; distrugerea unor bunuri personale ale victimei; izolarea ei fortata fata de prieteni, de restul familiei si de alte persoane care ar putea constitui un potential ajutor pentru victima; amenintari la adresa unor persoane semnificative pentru victima, incluzand aici si copiii; crearea unei atmosfere de amenintari si teroare in jurul victimei; controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hrana, mijloace de transport, telefon si alte surse de protectie sau ingrijire de care ar putea beneficia.

Termenul de violenta provine din latinescul vis care inseamna forta, deci utilizarea fortei pentru a demonstra superioritatea. Specialistii sunt de parere ca violenta in cadrul familiei nu include doar violenta fizica (omor, vatamare, lovire) ci si violenta sexuala (violul marital), violenta psihologica (santaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare), violenta verbala (insulta, amenintare) si cea economica (privarea femeii de mijloace si bunuri vitale).

Violenta domestica este definita in termeni legislativi ca fiind orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material ” ( Legea. 217/2003 ). Violenta in familie este o infractiune, prevazuta si sanctionata ca atare de Codul penal roman incepand cu anul 2000 (Legea 197/2000). 

Violenta in familie poate avea consecinte grave asupra persoanelor, copii sau adulti, atat pe plan fizic, cat si pe plan emotional. De obicei, efectele abuzurilor se fac resimtite o lunga perioada de timp dupa savarsirea lor si influenteaza viata si comportamentul adultilor sau copiilor.

De cele mai multe ori, in forma primara, abuzul in familie este acceptat si pus pe seama oboselii partenerului, stresului si este considerat doar o scapare care cu siguranta va trece. Apoi, o data cu inmultirea actelor abuzive acceptarea se face din mai multe motive: de cele mai multe ori victima doreste sa evite rusinea de a le face publice, ii este teama de partener de care se simte dependenta sau doreste sa-l apere pe agresor de pedeapsa legii. Exista si tendinta de a ramane cu sotul doar de dragul copiilor, din perceptia gresita ca un copil trebuie sa creasca cu cei doi parinti, nu doar cu unul. 

Copiii pot fi victime directe, atunci cand sunt loviti, abuzati emotional direct de catre unul dintre parinti sau rude sau victime indirecte, atunci cand asista la scene de abuz asupra altor membrii ai familiei. 

Cresterea intr-un mediu abuziv poate avea efecte traumatizante pentru copil, si poate constitui o reala piedica in calea dezvoltarii normale si armonioase a acestuia. Neincrederea in sine, teama, timiditatea, agresivitatea, furia, lipsa concentrarii atentiei, minciuna, scaderea randamentului scolar sunt toate urmari ale traumelor  suferite. Depasirea acestor greutati se poate face uneori, in cazuri grave, doar prin scoaterea copilului din mediul abuziv si prin metode terapeutice de tratament.

Modelul tatalui poate fi asimilat de copii. Avand exemplul direct, acestia pot deveni violenti la randul lor, atat in copilarie, cat si mai tarziu, in viata de adult. De asemenea, imaginea tatalui poate constitui un model si pentru fete care sunt predispuse spre alegerea unui partener asemanator tatalui lor – modelul patern. 

Separarea de partener poate costitui o adevarata problema si pentru mama care este pusa in situatia de a-si reface viata. Din cauza schimbarilor pe care le implica, aceasta situatie poate fi perceputa ca o problema de nerezolvat sau aproape imposibil de rezolvat. Cresterea unui copil fara ajutor din partea sotului, sporirea numarului de responsabilitati, teama de esec, educatia primita in familie sunt cateva motive care o pot impiedica pe victima sa renunte la relatia cu abuzatorul. Totusi, cu ajutorul unor servicii specializate, problemele se pot depasi cu succes. Desi este necesara o interventie relativ lunga, situatia se poate ameliora si intra in normalitate.

Deși violența domestică are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele Unite și în Europa Occidentală drept o problemă generală gravă a societății abia în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea violenței domestice drept o încălcare a drepturilor omului. (Sewall et alii, 1996).În domeniul sociologiei, cercetătorii lipsiți de perspectiva de gen și-au limitat studiile la identificarea și explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenței domestice (consum de alcool sau droguri, probleme de sănătate mintală) și a cauzelor generale de natură socială și economică (sărăcie, lipsa educației, șomaj, apartenență la grupuri sociale defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leagă violența domestică de zona pauperă a societății, ignorând cu desăvârșire faptul că ea se produce și în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate. Numeroase studii nu au făcut altceva decât să investigheze relațiile de familie, considerând violența domestică o problemă a cuplului (Jones, 1994: 5).

Teoriile feministe văd însă acest tip de violență ca fiind reflectarea unei structuri patriarhale, care are drept scop subordonarea femeilor. Violența domestică este o formă de control social care are la bază mituri și prejudecăți legate de modul în care trebuie să se poarte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele consideră, de asemenea, că instituțiile importante ale societății (justiția, poliția, Biserica, sistemul sanitar etc.) încurajează și mențin violența domestică, trivializând sau ignorând actele de violență suferite de femei. (Marin; Russo, 1999: 20). Răspunsul societății se manifestă deseori prin blamarea victimei, care este considerată a fi vinovată pentru că a încălcat diferite norme de comportament.Violența domestică este perpetuată de o serie de factori, evidențiați de numeroase studii feministe:

culturali – socializarea de gen (care presupune atribuirea de roluri precise femeilor și bărbaților), considerarea bărbaților ca superiori a priori femeilor, considerarea familiei ca sferă privată, controlată de bărbat, “capul familiei”

economici – dependența economică a femeilor de partenerii lor; accesul limitat al femeilor la resurse finaciare; accesul limitat la slujbe și la educație;

legali – lipsa unor reglementări legislative adecvate, care să sancționeze violența în interiorul cuplului și discriminarea femeii în societate; proceduri legale greoaie și defavorizante în cazul divorțului și solicitării custodiei copiilor; neimplicarea poliției în cazurile de violență domestică;

politici – subreprezentarea femeilor în parlamente, instituții publice; considerarea violenței domestice, în particular, și a problemelor femeilor, în general, ca fiind subiecte de minim interes politic; valorizarea excesivă a familiei, prin limitarea intervenției statului în viața acesteia; neimplicarea femeilor în viața politică.

Pedepsirea actelor de violență domestică a însemnat însă depășirea dihotomiei public/privat, care justifica în mod tradițional neintervenția autorităților statului în conflictele din familie. Discutând celebra sintagmă “ceea ce este personal, e politic”, Susan Moller Okin (1989: 125-129) a constatat faptul că la fel ca sfera publică, cea privată (domestică) este controlată tot de relații de putere; în ambele cazuri, dominația masculină este considerată a fi naturală. De aceea, oamenii tind să fie mai toleranți atunci când bărbatul își bate partenera, pentru că violența este considerată o modalitate de manifestare a dominației masculine în cadrul familiei patriarhale. În aceste condiții, dreptul la viață privată a fost mult timp înțeles ca fiind libertatea taților și soților de a-și disciplina copiii și soțiile.

Violența domestică are efecte devastatoare asupra femeii. Îi afectează sănătatea fizică, îi pericliteaza sănătatea mentală, îi scade încrederea în sine și în ceilalți. Efectele pe termen lung se circumscriu tulburărilor post-traumatice de stres, întâlnite, de obicei, la victimele războaielor sau ale dezastrelor naturale. Extrem de afectați sunt și copiii cuplului care asistă la actele de violență sau devin la rândul lor victime (Marin, Russo, 1999: 24). Ca orice fenomen social de mare amploare, violența domestică implică niște costuri importante pentru societate:

costuri directe – valoarea serviciilor destinate tratării victimelor violenței (spitalizare, consiliere, procese juridice)

costuri sociale – creșterea mortalității, scăderea nivelului de sănătate, scăderea calității vieții

costuri economice – scăderea productivității muncii, scăderea numărului adulților activi pe piața muncii, creșterea numărului concediilor medicale etc.

Violenta domestica poate fi clasificata dpa cum urmeaza:

Violenta fizica

Abuzul fizic este probabil cea mai recunoscută formă de abuz. Poate duce la răni fizice, și în unele cazuri la amenințarea vieții. Nu întotdeauna lasă semne sau cicatrici vizibile. Dacă vă trage de păr sau aruncă cu un ou în dumneavoastră, este tot violență domestică. Nu subestimați ceea ce vi se întâmplă. Adesea, în timp se înrăutățește.

Aceasta include:

A fi împinsă A fi lovită și pălmuită. A fi bătută cu bețe, bâte de golf, bâte de hurley, ciocane și curele. A fi înjunghiată cu cuțite și bucăți de sticlă. A vă astupa gura pentru a nu țipa în timpul atacurilor fizice. A fi scuipată și murdărită de urină. A fi bătută sever, a fi trasă de păr. A fi bătută și violată în timpul sarcinii, a fi aruncată pe scări în jos în

timpul sarcinii. A fi lovită cu capul de pereți și de geamurile mașinii.

Violenta emotionala

Abuzul emoțional este un mod mult mai eficient de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație. Adesea nu este văzut cu ochiul liber sau nu poate fi definit de către cei din afara relației. Abuzul emoțional este la fel de dăunător ca și violența fizică. Adesea implică amenințări cu abuz sexual și fizic.

Aceasta include:

A fi înjosită A fi criticată în mod constant A fi controlată și monitorizată în mod constant prin folosirea

tehnologiei: inclusiv verificarea și înregistrarea folosirii telefonului; verificarea conectărilor telefonice și citirea tuturor mesajelor;

abuzatorii folosesc programele spion pentru a citi emailurile și instalează pe ascuns camere în casă.

Amenințări din partea abuzatorului că va omorî femeia, copiii, membrii ai familiei femeii, sau pe el însuși, inclusiv detalii despre cum și unde va face acest lucru.

Proprietățile sunt distruse, inclusiv mașinile, mobila, hainele și casa. Se referă la dumneavoastră folosind un limbaj jignitor, le considera „un

lucru", folosește de asemenea termeni cum ar, „ticăloasă". A fi încolțită, deoarece abuzatorul îi ia cheile de la mașină, îi golește

rezervorul de benzină, îi fură sau îi distruge telefonul, astfel încât femeia nu poate căuta ajutor.

A nu fi niciodată lăsată singură; femeile pot fi urmărite din cameră în cameră; sunt însoțite la toate activitățile din afara domiciliului.

Violenta sexuala

Atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație intimă, există un risc foarte mare să apară și abuzul și intimidarea sexuală. Este mai greu pentru femeile care sunt abuzate de către partenerul lor să negocieze o relație sexuală egală și liberă cu acest partener.

Aceasta include:

A fi violată și bătută în mod repetat: a fi dezbrăcată cu forța și violată; a i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul.

A fi violată în fața copiilor. A fi violată în cazuri deosebite de vulnerabilitate fizică, de exemplu,

chiar după nașterea unui copil. Degradarea sexuală inclusiv folosirea pornografiei grafice și explicite.

Violenta financiara

Abuzul financiar este o formă de violență domestică prin care abuzatorul folosește banii ca un mod de a-și controla partenerul. Este o tactică pe care abuzatorii o folosesc pentru a câștiga putere și dominare asupra partenerilor lor și are ca scop de a izola femeia într-o stare de dependență financiară completă. Prin faptul că acesta controlează accesul femeii la resursele financiare, abuzatorul se asigură că femeia este forțată să aleagă între a rămâne într-o relație abuzivă sau a face față unei sărăcii extreme. 

Aceasta include:

Controlul asupra finanțelor familiei. A nu avea permisiunea de a avea un venit independent. Obligația de a da socoteală pentru toate cheltuielile inclusiv să aduci

chitanțe și socoteală pentru tot ce s-a cheltuit.

A nu avea permisiunea să cumperi lucruri personale cum ar fi tampoane sanitare.

A lua toate cardurile de bancă ale femeii și a goli conturile comune. Neplătirea sau plata neregulată pentru întreținerea copiilor. Falsificarea semnăturilor femeii pe cecuri. Reținerea banilor pentru femeile care nu vor să întrețină relații

sexuale. A nu da bani pentru mâncare pentru femei și copii și bani pentru plata

facturilor de întreținere. Folosește recesiunea ca motiv pentru a-și justifica abuzul.

Violenta pshicaCuprinde degradarea continua si umilirea partenerei, aceasta fiind numita: proasta, urata,infidela, mama denaturata, ori alte apelative de acest gen, care pot indica existenta sau potentialul de violenta domestica. Include si abuz verbal care are ca si caracteristici: comentarii umilitoare, insulte, jigniri referitoare la aspectul fizic, inferioritate, incopetenta, rolurile de mama, sotie si gospodina. Se folosesc multe amenintari cu violenta fizica si izbucnirile verbale violente ce induc victimei sentimente de teroare, scaderea in timp a stimei de sine, neincredere in sine si sentimente de neajutorare care o impiedica mult timp sa incerce iesirea din relatia abuziva. Efectul acestui abuz este cumulativ in timp, are consecinte grave pe termen lung pentru persoana abuzata. Exemple de abuz psihic: o umileste; ii spune ca e nebuna, anormala; o „ incolteste ” mental/ jocuri ale mintii; o face sa se simta vinovata; ia singur deciziile majore, fara consulatarea ei; defineste rolurile „masculin” si „feminin” in familie; nu-i permite sa faca ceva fara aprobarea sa; o controleaza prin constrangere si amenintari; o ameninta ca o omoara sau ca se sinucide; o face sa se simta prost de felul cum arata, de ceea ce face si cum se exprima; o controleaza prin copii, o face sa se simta vinovata pentru copii; controleaza tot ce face, cu cine se intalneste, cu cine vorbeste, ce citeste si unde se duce; foloseste gelozia ca justificare pentru actiunile sale; o minimizeaza, reneaga si invinovateste; spune ca abuzul nu s-a intamplat; da vina pentru abuzul petrecut (ex: ea m-a provocat, ea a cauzat).

Violenta sociala Este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. Include abuz verbal in fata altor persoane, umiliri, glume, criticism referitor la greutatea femeii, aspectul, sexualitatea, inteligenta sa, comportamente de control (urmarirea ei la serviciu, telefoane la serviciu si prieteni pentru a o verifica, acuzatii de infidelitate, izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei, ceea ce o duce la evitarea contractelor

sociale pentru a nu-si infuria sotul, incuierea sa in sau in afara casei, interzicerea accesului la telefon, n-o lasa sa foleasca masina, etc.).

Abuzul în scop educativsunt acele bătăi primite când copilul nu obține rezltatul dorit. Textul Legii272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului dedrepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul.Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de afi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie(naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala,centru de plasament etc.)

Violență verbalareprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv detratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelativecare îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamenteleumilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate instituțiile publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamenteleu militoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă,de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihiceasupra copilului.Dacă specialiştii în sociologie, criminologie, psihologie, medicină şi asistenţă socială susţinca fiind grave consecinţele şi mari costurile sociale ale violenţei asupra femeii şi copiilor acesteia,în conştiinţa publică existe grade diferite de acceptare a violenţei. În Europa, potrivitEurobarometrului, 62% dintre europeni consideră violenţa asupra femeii inacceptabilă în oricecondiţii, în timp ce 2% apreciază violenţa acceptabilă în anumite condiţii şi 0,7% apreciază violenţaacceptabilă în orice circumstaţiale.

Ciclul violentei domestice se refera la comportamentul violent repetitiv al agresorului care, dupa ce isi abuzeaza o data partenera, va recidiva, contrar tuturor promisiunilor anterioare. Astfel, victimele violentei domestice sunt prinse intr-un cerc vicios si nu fac nimic, iluzionandu-se ca totul se va schimba in mai bine.

Acest model al ciclului violentei prezinta anumite diferente, de la o situatie la alta:

desi ciclul violentei apare in majoritatea relatiilor violente, perioada dintre doua episoade violente poate varia de la zile, la saptamani sau luni,

nu toate femeile traiesc experienta violentei in acest fel (unele pot sa nu experimenteze faza " lunii de miere ").

ciclul violentei face referire doar la incidentul violent in sine si nu ia in considerare comportamentul dominant care se manifesta tot timpul,

nu ia in considerare toate formele de abuz, cum ar fi cel sexual, verbal, psihologic, spiritual, economic sau social.

Desi motivele care determina violenta domestica par sa fie diversele boli, genetica, alcoolul sau drogurile, pierderea controlului asupra simturilor,furie,stres, probleme de natura sociala, acestea sunt doar factori contextuali care faciliteaza manifestarea acesteia, fiind o modalitate la indemana agresorilor pentru a-si justifica actele din care reiese dorinta avida de a domina pe cei din jurul sau. Pentru a ne putea da seama de ce o persoana este agresiva, este important sa cunoastem trecutul si prezentul acesteia - daca a trait intr-o familie in care a existat violenta domestica, care este anturajul sau (prieteni, colegi de munca, rude), care este comportamentul prietenilor sai, care sunt valorile sale dupa care se ghideaza in viata, ce-i place sa faca, etc. Intrucat in cele mai multe dintre cazuri agresorul a fost la randul lui o victima!Pot fi observate o serie de consecinte care afecteaza direct viata victimei:asupra homeostaziei familiei: consecintele rasfrangandu-se nu doar asupra victimei ci si asupra intregii familii, a copiilor mai ales. Unitatea familiei este dezbinata, fapt resimtit si la nivelul societatii; asupra sanatatii fizice: apare un comportament distructiv al starii de sanatate (fumat, sex neprotejat), consumul de alcool sau droguri, tulburarile intestinale iritative, astmul, migrenele si durerile de cap, vatamarile corporale, dizabilitatile partiale sau permanente, moartea;asupra sanatatii mentale: victimele putand prezenta anxietate, depresie, frica, angoasa, sentimente de rusine si culpabilitate, fobii, accese de panica, tulburari ale somnului, tulburari ale nutritiei, stima de sine scazuta, poate aparea un sindrom de stress post-traumatic, automutilare, toxicomanie, alcoolism, tabagism, ganduri sinucigase, inactivate fizica si  tulburari psihosomatice;asupra sanatatii reproductive: sarcinile nedorite, problemele ginecologice, nasterile premature, greutatea mica la nastere, bolile inflamatorii pelviene, durerile pelviene cronice, mortalitatea si morbiditatea materna. Victimele pot prezenta tulburari ginecologice, sterilitate, inflamatii pelviene acute si cronice, endometrite, complicatii ale nasterii, maladii sexuale, maladii transmisilbile sexual, cum ar fi HIV/SIDA, avorturi spontane sau provocate, sarcini nedorite, nasteri premature, prematuritate sau distrofie, amenoree si anomalii ale ciclului menstrual;in ceea ce priveste mortalitatea precoce: efectele violentei asupra femeii sunt atat imediate (mortalitatea materna, omuciderea, suicidul) cat si de durata, problemele de sanatate aparand mult mai frecvent la persoanele care au fost victime ale violentei.Când exista o situație abuzivă, siguranța dumneavoastra și a copiilor dumneavoastră este prioritatea numărul unu. Nu puteți controla abuzul dar puteți lua anumite decizii care să vă ocrotească și pe dumneavoastră și familia dumneavoastră. Organizația de Asistență pentru Femei vă poate ajuta să întocmiți un plan de siguranță, iar serviciile locale de adăpost şi violenţă domestică pot face același lucru.

Vă puteți lua câteva precauții. De exemplu:

Păstrați un telefon într-o cameră care se închide dinăuntru și memorați numerele de telefon de urgență.

Purtați un telefon mobil.

Inventați un cod de urgență pentru copii, prieteni, rude sau vecini care să îi avertizeze că aveți probleme și aveți nevoie de ajutor.

Dacă sunteți în siguranță să faceți acest lucru, atunci pregătiți o geantă / rucsac unde să aveți numere de telefon importante și lucruri folositoare, într-un loc de unde puteți să-l luați repede în cazul în care trebuie să plecați în grabă.

In caz de atac si pericol imediat:

Sunați la Poliție 999 / 112 când puteți. Plecați, dacă puteți. Dacă nu puteți pleca, atunci încercați să evitați locuri cum ar fi

bucătăria sau garajul unde se află multe arme potențiale. De asemenea încercați să evitați camere mici, cum ar fi debaraua sau

alte locuri strâmte unde vă veți simți prinsă în capcană. Încercați să nu mergeți în camerele unde nu există ferestre.

Încercați să dați de știre prietenilor, rudelor sau unui vecin că aveți probleme și aveți nevoie de ajutor.

Găsiți persoana care vă va permite dumneavoastră și copiilor să stați cu ea sau să vă împrumute niște bani.

Lăsați un set de chei, bani și copii xerox ale documentelor importante la o persoană în care aveți încredere.

Verificați planul de siguranță cu Organizația de Asistență pentru Femei sau cu o persoană care vă sprijină în această hotărâre.

Dacă plecați, încercați să luați lucrurile esențiale, mai ales documente și acte care vor fi mai greu de recuperat mai târziu. Dar nu uitați că lucrul cel mai important este să ajungeți într-un loc sigur. Nu vă faceți griji dacă nu reușiți să luați nimic din lucrurile menționate mai jos. Vă puteți întoarce după ele mai târziu, însoțită de o persoană care să vă ajute.

Lucrurile esențiale:

Bani Haine Acte de identitate (permis de conducere, pașaport, certificate de

naștere pentru dumneavoastră și pentru copii) Medicamente Carduri de bancă, carduri de credit Cheile de la mașină, de la casă și de la birou

Știm că atunci când plecați dintr-o relație abuzivă nu înseamnă că s-a terminat și cu violența. Multe femei experimentează abuzul din partea foștilor parteneri. De aceea, trebuie să luați măsuri pentru a fi în siguranță în noua dumneavoastră locuință.

De exemplu:

Păstrați legătura cu Organizația de Asistență pentru Femei și cu serviciul local de violență domestică. Aceștia vă vor ajuta să fiți în siguranță pe măsură ce se schimbă împrejurările.

Obțineți un număr de telefon anonim, care să nu fie afișat. Un aparat care să afișeze numerele de telefon ce vă apelează și cu un

robot. Salvați toate mesajele care vă amenință sau care încalcă orice

hotărâre judecătorească cu privire la violența domestică. Deschideți conturi noi, doar pe numele dumneavoastră. Evitați să rămâneți acasă singură și diversificați rutina zilnică -

schimbați modul de a ajunge la serviciu, și nu mergeți prea des la aceeași bancă sau la același magazin. Dacă trebuie să vă întâlniți cu partenerul dumneavoastră, încercați să faceți acest lucru într-un loc public. Organizația de Asistență pentru Femei va analiza aceste probleme cu dumneavoastră în timpul unei sesiuni de planificare a siguranței.

Pregătiți-i pe copii să știe ce să facă în cazul în care îl văd pe abuzator, și înștiințați-l profesorul lor că doar dumneavoastră aveți voie să-i luați pe copii de la școală. Încercați să vă asigurați că nimeni din școala copiilor nu va divulga detaliile dumneavoastră de contact.

Vorbiți despre situația dumneavoastră și cu şeful dumneavoastră de la serviciu și organizați măsuri de protecție și la serviciu. Aceasta se poate referi la pauza de prânz, să nu mergeți singură la masă, cereți unui coleg să vă însoțească până la stația de autobuz sau la locul de parcare. Puteți de asemenea să-i dați șefului dumneavoastră o poză cu cel care vă abuzează, în cazul unei confruntări la locul de muncă.

Aproximativ 800 de persoane au murit din cauza violentei domestice, intre 2004 si 2011, potrivit Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS).Statisticile oficiale ale autoritatilor publice centrale arata un numar de aproximativ 82.000 de cazuri raportate de violenta in familie in perioada 2004-2011 si 800 decese", se arata intr-una din anexele hotararii.Valorile sunt mult subestimate, se precizeaza, fie din cauza victimelor (care se tem sa raporteze bataile), fie din cauza autoritatilor, care nu incadreaza in aceasta categorie multe dintre cazurile clare de violenta domestica. 

Urmarind caracteristicile generale intalnite la majoritatea subiectilor abuzului in familie, putem vorbi de tipologia persoanelor violente:

tipul 1– persoane violente/antisociale; acest grup cuprinde indivizii cei mai violenti din punct de vedere fizic, sunt manipulatori si narcisisti, predispusi la consumul de alcool si droguri;

tipul 2– personalitati de limita; acest grup cuprinde indivizi cu atasament deficitar, impulsivi, nesociabili, capriciosi, hipersensibili, oscileaza rapid intre indiferenta si furie;

tipul 3– instabili emotional; acest grup cuprinde 25% dintre persoanele violente si este alcatuit din indivizi al caror comportament este agresiv din punct de vedere emotional.

Aceste tipologii, combinate cu alti factori contextuali ca atitudinea fata de violenta, consumul de alcool, stabilitatea maritala, dau posibilitatea conturarii unui portret al agresorului familial care contine urmatoarele trasaturi definitorii: raceala afectiva si distantare emotionala; lipsa unor bune abilitati de comunicare; preocupari obsesive; dependenta de alcool si de alte substante nocive; convingerea ca puterea si controlul pot fi obtinute doar prin violenta; ca victima ii apartine; stima de sine redusa; gelozie.

Clasificarea agresorilor facuta in functie de riscurile la care este supusa victima:

agresorul cu risc scazut– este descris ca un individ pentru care ofensa prezenta reprezinta primul incident violent (confirmat de victima); nu a abuzat emotional in antecedent, nu a avut un comportament haotic sau disfunctional, nu a comis ofense pe perioada de separatie;

agresorul cu risc mediu – este descris ca fiind o persoana la care se regasesc mai mult de doi factori de risc, de exemplu: abuz asupra copiilor, separari multiple, sau partener care a abandonat familia, relatii intamplatoare multiple, plangeri ale victimei, amenzi sau arestari pe motiv de violenta in familie, alte infractiuni in antecedent, fara prieteni;

agresorul cu risc inalt –prezinta unul din urmatorii factori de risc: ofense comise in perioada separarii, probleme medicale, arestari pe motive de violenta domestica, probe admise pe perioada arestarii, tentative de suicid sau omor, abuz de substante in antecedent sau stari de intoxicatie atunci cand a fost comisa agresiunea, negarea oricarei agresiuni sau infractiuni, refuzul de a-si elibera partenerul.

Profilul psihosocial al victimelor violentei in familie a fost descris de catre specialistii astfel:dureri cronice ce demonstreaza o stare de sanatate precara, vizite frecvente la medic; respect de sine scazut; experimentarea unor episoade de violenta in timpul copilariei; dependenta emotionala fata de partener; respectul acordat trebuintelor partenerului; asumarea responsabilitatii pentru conduita acestuia; folosirea tranchilizantelor si/sau abuzul de alcool; existenta unor idei sau acte suicidare; posibilitatea ca in calitate de mama sa-si abuzeze copilul; tulburari nocturne: insomnii, cosmaruri violente; agitatie severa, anxietate, stare de nervozitate permanenta; gandire confuza, incapacitatea de a lua decizii, lipsa de concentrare; opinii rigide cu privire la rolul femeii si al barbatului.

Amprentele violentei suportate de victima contureaza cateva trasaturi mai mult sau mai putin persistente, in functie de durata relatiei si, in acelasi timp, de fragilitatea psihica pe care a dobandit-o in propria copilarie: pierderea increderii in sine, a valorii de sine si a sentimentului de control; stari depresive, depresie; crede ca innebuneste; neglijenta personala - igiena si nutritie; stres crescut si frica - putandu-se declansa boli psihosomatice (ulcer, astm, migrene etc.); se pot agrava bolile cronice (astm, boli coronariene etc.); predispozitie catre cresterea consumului de droguri si de alcool; poate aparea comportamentul de proiectare a furiei pe copii, (victima) devenind violenta cu acestia.

 

 Sărăcia reprezintă o mare cauză a violenţei domestice, pentru că atunci când un bărbat îşi bate femeia, aceasta de cele mai multe ori NU ARE UNDE SĂ SE DUCĂ SĂ STEA ÎN ALTĂ PARTE, nu are cum să se mute şi să se descurce singură din punct de vedere financiar, aşa că stă şi îndură alături de cel care o bate. Viaţa în 2 e mult mai ieftină decât viaţa de unul singur. Iar după o anumită vârstă, femeile îşi pot găsi mai greu un nou bărbat care să stea alături de ele.

Natura biologică a omului este una violentă. Dacă vă uitaţi la cimpanzei, care sunt cei mai asemănători cu noi chiar dacă nu credeţi în teoria evolutiei etc, o să vedeţi că sunt foarte violenţi în foarte multe situaţii. Aşa sunt şi oamenii, la rădăcina lor biologică, mai ales masculii )(bărbaţii). Educaţia teoretic ar trebui să îi ajute pe bărbaţi să se controleze, însă pentru că cei mai mulţi români au o educaţie precară, bărbaţii se enervează şi devin violenţi (fizic sau verbal) foarte uşor.

De asemenea, din cauza educaţiei precare, multe femei nu îşi dau seama că se află într-o situaţie ANORMALĂ (de violenţă domestică), sau nu sunt în stare să găsească soluţiile de a ieşi din această situaţie.

Tot natura biologică a omului influenţează zic eu violenţa domestică şi în alt mod, pe care ar fi bine să îl înţelegem: din punct de vedere biologic, femeile sunt făcute să-şi găsească un bărbat, cu care să facă un copil doi trei, bărbat care să stea alături de ea şi să o ajute să crească “progeniturile”. Deci femeia, biologic vorbind, este monogamă – contribuie la perpetuarea speciei prin naşterea de puţini copii, pe care îi creşte pentru a ajunge la maturitate. Pe de celalaltă parte, din punct de vedere biologic, bărbatul trebuie “să-şi împrăştie sămânţa”, în termeni mai ştiinţifici “să împrăştie variabilitate”. Mai exact – să lase cât mai multe femele însărcinate – aşa sunt făcuţi biologic bărbaţii din punct de vedere al perpetuării speciei. Din acest motiv bărbaţii sunt disperaţi după sex cu 1000 de femei. Bărbatul biologic este multi-gam. Faptul că foarte mulţi bărbaţi fac parte dintr-o familie, şi îşi petrec viaţa cu o singură femeie, este rezultatul acţiunii părţii lor raţionale, care a potolit cât de cât partea biologică ce îi striga “nu te căsători! fă sex cu 1000 de femei!”. Faptul că bărbaţii sunt multi-gami la rădăcină se demonstrează prin comportamentul pe care îl au – dispariţia chefului de sex cu nevasta, se uită tot timpul

după alte femei pe stradă, îşi înşeală femeile pentru sex cu alte femei, folosesc pornografia pentru sex de unul singur, se duc la prostituate etc. Aceste diferenţe dintre femei şi bărbaţi legat de relaţiile sexuale pe care femeile nu le doresc atât de des iar bărbaţii sunt disperaţi să le aibă cât mai des şi cu cât mai mulţi parteneri, fac ca bărbatul care se află într-o situaţie de monogamie, nepotrivită biologicului lui, să aibă reacţii violente faţă de femeia de lângă el, care nu îi mai oferă ceea ce el are nevoie din punct de vedere sexual (fără să fie vina ei). De fapt în foarte multe situaţii, eu cred că bătaia pe care o dă bărbatul femeii este un mesaj de la partea biologică a bărbatului: “despărţiţi-vă!”. Acest mesaj ar trebui să fie recepţionat de amândoi, atât de femeie cât şi de bărbat. Aceste probleme legate de insatisfacţia sexuală a bărbatului, şi frustrarea pe care i-o cauzează se pot rezolva sau măcar diminua tot prin educaţie. Dar o educaţie adevărată, nu nimicurile care se învaţă prin majoritatea instituţiilor de învăţământ din România. De asemenea, family planning ar putea să ajute.

Desi pe plan international curentele feministe castiga din ce in ce mai mult teren, la noi exista un numar ingrijorator de mare de femei abuzate care din diverse motive refuza sa depuna plangere, considerand agresiunea manifestata sub orice forma o caracteristica fireasca a vietii de familie.

Motivele sunt:

dependenta financiara fata de agresori (victimelor le este frica sa plece, urmarindu-le gandul ca nu vor putea sa se descurce singure, nu au bani, sustinere sau ajutor, pentru a iesi din situatie, le este teama ca-si vor pierde caminul si ca nu vor putea intretine singure copiii

copiii trebuie sa aiba ambii parinti (multe dintre ele accepta bataile din convingerea ca trebuie sa isi creasca impreuna copii pentru ca altfel acestia vor suferi. Acest rationament este corect in cazul in care familia ii ofera copilului securitate si suport; dar in cazul in care copiii sunt nevoiti sa traiasca intr-un mediu familial violent si traumatizant, unde risca sa ajunga fie agresori, fie victime atunci cand vor ajunge adulti, cea mai buna decizie este parasirea mediului nociv, care le afecteaza si inceperea unei noi vieti linistite si echilibrate;

dependenta emotionala fata de sot, fapt care, corelat cu lipsa increderii in sine, le face sa tolereze abuzurile din partea sotului. Ele isi iubesc partenerul si spera ca se va schimba;

dorinta de a avea o familie a lor, acceptand orice, numai divortul nu, pentru ca este, in opinia lor, un pacat, un gest rusinos. Daca se pune problema sa se desparta, agresorul este cel care va trebui sa faca primul pas. Femeile victime accepta acest mediu sperand ca agresorul isi va schimba comportamentul, fapt care insa nu se va intampla niciodata deorece comportamentul nu poate fi modificat de la sine. E nevoie ca orice agresor sa constientizeze comportamentul sau nociv, sa isi doreasca sa se schimbe si sa beneficiaze de ajutor specializat - sedinte de psihoterapie, tratament.

frica indusa de agresor, femeile victime fiind amenintate cu bataia, cu moartea, santajate, urmarite pe strada. Agresorii sunt, in aceste cazuri, politisti sau persoane cu un anumit statut, ceea ce contribuie la mentinerea

fricii si a neincrederii in fortele proprii. Astfel victimele nu spun la nimeni, refuleaza totul si sufera in interior, de milte ori nemaiavand nici o speranta. Multe dintre aceste cupluri se afiseaza in societate ca fiind cuplul perfect, insa, in mediul intim sunt spuse jigniri si femeia este batuta fara motive speciale. Atunci cand este agresata si are urme pe corp, nu ii este permis sa plece din casa fiind obligata sa minta pe cei din jur ca s-a lovit singura.

modelul parental pe care l-au preluat din familiile din care provin si l-au interiorizat, devenind un indicator pentru propria casnicie. Asta inseamna ca sansele sa apara manifestari violente intr-un cuplu cresc daca in familiile sotilor au existat conflicte violente la care acestia au asistat. Acestia invata ca „asa e normal” si se comporta ca atare in propria casnicie. Astfel femeile victime cred ca agresorul are dreptul sa se comporte violent, ajung sa-i dea dreptate cind le blameaza, considerand ca sunt vinovate si merita “pedeapsa”.Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca "furtuna". Victimele renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara, fie se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi, de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta.

Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii sau discriminări (articolul 16), precum şi drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor. Deasemenea, prevede că nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeapsă sautratament degradant sau inuman. Articolul 23 declară drept inviolabile libertatea individuală şisiguranţa persoanei, iar dreptul la apărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).Consacrarea prin Constituţie a acestor drepturi înseamnă, implicit, şi respectarea libertăţilor şidrepturilor femeii şi interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenţă sau tratament degradantde natură să atenteze la siguranţa sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintreaceste drepturi sau libertăţi, femeia poate şi trebuie să beneficieze de protecţia legii.

Codul penal a fost modificat prin legea nr. 197/2000 care stabileşte măsurile şi sancţiunile aplicate persoanelor care săvârşesc acte de violenţă împotriva membrilor familiei cauzatoare de suferinţăfizică sau psihică. În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa stabilită este ceacu închisoarea între 5 şi 15 ani.

Doar 16% dintre femei au reclamat episodul de violenta domestica la politie si 15% au discutat cu un cadru medical. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanta juridica pentru abuzul domestic suferit recent. In general, doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Poliţie şi mai puţin de 1% sunt pedepsite.De ce oare?- Pentru ca despre aceste lucruri se tace.- Pentru ca traim intr-o societate care ne invata ca “Rufele murdare se spala in familie”.- Pentru ca a fi victima este considerat rusinos, pentru ca oricum victima trebuie sa fi

facut ceva ca sa “merite” agresiunea.- Pentru ca, traditional, violul impotriva unei femei era tratat ca o lezare grava a proprietatii altui bărbat (tată sau sot) asupra femeii respective, ofensa era a barbatului, nu a femeii grav vatamate.- Pentru ca pana in 2002, legislatia romaneasca nu incrimina violul conjugal, nici violenta domestica in mod explicit.- Pentru ca, in cazul unui divort este acuzata in primul rand femeia: “Nu a fost in stare sa-si pastreze casnicia”. Pentru ca “intelepciunea populara” spune: “Femeia trebuie batuta in fiecare zi, daca tu nu stii de ce, stie ea!”Aceasta este violenta culturala, perpetuata cu ajutorul unei culturi a tacerii si invinuirii victimelor.

Violenta domestica este, in lume, cauza principala a mortii sau a imbolnaviri femeilor intre 16 si 44 de ani, mult mai mare decat cancerul, malaria, sau accidentele de masina. Peste 90% dintre agresori sunt barbati, 82% dintre abuzatori sunt cunoscuti ai victimei, iar 19% sunt chiar rude; 85% dintre violatori sunt barbati, cunoscuti ai victimelor; 61% dintre violuri sunt comise in casa cuiva, de regula a victimei; 1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor; 78% din cazurile de viol sunt achitate; 70% dintre femei au fost hartuite sexual intr-un anumit moment al vietii lor; 1 din 11 femei au fost violate, iar 1/3 la prima lor intalnire; 1 din 2 fete vor fi victimele unei forme de abuz sexual inainte de a implini 18 ani. Intr-un studiu din 1999 privind sanatatea reproducerii, asupra abuzurilor fizice domestice suferite vreodata, s-a inregistrat un procent de 29% de femei din Romania, fata de 21% din Ucraina, 22% din Rusia, 14% din Moldova si 5% din Georgia. In Romania, o femeie este omorata in bataie o data la 2 zile; 45% din femei au fost agresate verbal, 30%, agresate fizic si 7%, agresate sexual. Si aceste date reflecta numai dovezile palpabile, inregistrabile si confirmate cu documente ale violentei domestice, ale violentei directe. Oare aceste statistici sunt cele care confirma sau cele care statueaza forma de feminin a cuvantului victima?În cursul unui singur an, 800.000 de femei au suportat, în mod frecvent, violenţa în familie, sub diferite forme. Mai mult de 340.000 de copii de până la 14 ani au asistat, în mod frecvent, la scene de violenţă fizică între părinţi, în timp ce peste 370.000 de minori au asistat la schimburi de insulte şi înjurături între adulţii din casă. Două treimi dintre victimele violenţei în familie sunt femei, în timp ce bărbaţii reprezintă o treime (Centrul Parteneriat pentru Egalitate, 2003).Dacă vă aflați sau credeți că v-ați putea afla într-o relație abuzivă, puteți suna astăzi la Linia Telefonică de Asistenţă cu tarif gratuit al Organizației de Asistenţă pentru Femei 1800 341 900 pentru a primi mai multe informații și sprijin. Nu uitați că nici o cultură sau religie nu tolerează violenţa domestică. Violența domestică este descrisă ca fiind „cea mai democratică infracțiune". Nu există un anumit „tip" de casă în care se întâmplă acest lucru. Nu există un anumit „tip" de femeie

căreia i se întâmplă. O femeie din cinci este afectată de violența domestică în Irlanda, neținând cont de vârstă, statutul civil, etnie, religie sau trecutul socio-economic.