VPR05-Revista (mai)

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

Atelier la începutde sezon

42

ANUL MMXIV • NR. 18

MAI

Manifestărihalieutico-cinegetice - Bacău

3Căpriorii din zori de ziuă

14

Nălucile noului val

36

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 17 /MAI 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

19 42

16 36

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 LA ZIManifestări halieutico-cinegeticeBacău - 10 mai 201413 EDITORIALRecunoașterea păcatului vânătoresc (II)14 DE SEZONCăpriorii din zori de ziuă16 ETOLOGIEDemografia căpriorului19 STUDIUIepurele - trecut, prezent și… viitor (II)20 PE }EAVA PU{TIISunt sănătos, deci exist ca vânător!22 TROFEUÎntâlnirea24 EVENIMENTLucrările Congresului Societății deVânătoare și Pescuit din RepublicaMoldova25 AGENDAAdunarea Generală a FACE26 REPORTAJGrupa de vânătoare

28 OPINIESpre o nouă stare a vânătorii30 CHINOLOGIECușcă pentru câinele de vânătoare -simplu și practic31 PLANTE T~M~DUITOARECoada șoricelului32 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

34 AGENDACalendar competițional 201436 SPINNINGNălucile noului val (I)38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~În coadă de pește40 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Lămâița - musca de seară41 PESCUIT LA R~PITORNăluci mini și micro pentru bibanipretențioși42 PESCUIT STA}IONARAtelier la început de sezon44 Noutăți de prin magazine45 MICA PUBLICITATESolunare

Manifestărihalieutico-cinegeticeBACĂU - 10 MAI 2014NECULAI ȘELARU, MUGUREL IONESCU

M atinali, după cum le esteobiceiul, vânătorii și pesca-rii delegați la Congres, îm-

brăcați în hainele lor de breaslă și desărbătoare, erau deja prezenți, princurtea Centrului Expozițional, încă di-naintea deschiderii ușilor „Târguluide Pescuit și Vânătoare – Bacău,2014”, aflat la a III-a ediție, poate ceamai reușită în această locație.

DEBUTULOferta târgului, extrem de diversi-

ficată, a constat în echipament de vâ-nătoare și pescuit, diverse accesorii,confecții și articole de marochinărie,obiecte de decor vânătoresc, precumși alte produse și obiecte în specific.Totodată, vizitatorii au putut admiratablouri valoroase, inspirate din vână-

toare și chinologie, obiecte artizanaleconfecționate ori sculptate în corn decerb, noutăți tehnice în materie de lo-calizare și identificare a peștilor și astructurilor din straturile apelor, va-porașe de nădire și bărci pneumaticeetc.

O atracție aparte a constituit-o ex-poziția particulară elevată, cu literaturăîn profil cinegetic și trofee de excepție,de căprior și capră neagră, dobândite înjudețele Bacău și Harghita.

În târg au fost organizate, în plus,și două standuri de tir, unul pentrutras cu arme cu aer comprimat și apa-rate electronice, celălalt pentru trascu arcul. Nu au lipsit nici standurilecu produse culinare preparate dinvânat, asaltate de cunoscători, dar șide cei mai puțin familiarizați.

MAI 2014 | 3

Eveniment LA ZI

Programată la Bacău, în excelenta locație a Centrului Expozițional și de Afaceri „MirceaCancicov”, suita de manifestări halieutico-cinegetice s-a bucurat de aprecierea de a fifost una dintre cele mai reușite, dacă nu cea mai reușită, dintre toate manifestărileorganizate din 1990 până acum. Chiar dacă participanții au avut considerațiiasemenea, pentru manifestările complexe organizate la Constanța în anul 2012 și laAlba Iulia în anul 2013, la Bacău, „focul vânătoresc” din final, organizat de gazde, alăsat ultima impresie, printr-un program artistic de excepție și un meniu dominat de unjuncan pus la rotisor, stropit cum se cuvine pentru gust bun și bună dispoziție.

În sfârșit, în fața târgului erau ex-puse câteva modele de mașini de teren,mărcile Isuzu și Mitzubishi, atractivedin punct de vedere al raportului fiabi-litate-preț. Un interes aparte a fost ma-nifestat pentru Isuzu D’Max, motivat demotorul cu cel mai redus consum decombustibil din gama mașinilor deaceeași capacitate, cu benă mai încăpă-toare și soliditate constructivă adaptatăterenurilor grele și foarte grele de vâ-nătoare.

Nu putem încheia această prezen-tare fără a remarca prezența firmelorcare au reușit să-și câștige un bun re-

nume în rândul cumpărătorilor autoh-toni, prin produse de cea mai bunăcalitate puse în circulație: ORIZO dinTimișoara pentru încălțăminte,TAPEL din Sibiu pentru confecții spe-cifice din piele, OUTDOOR-MOREpentru îmbrăcăminte și încălțămintedin import etc.

CONGRESUL

De remarcat, dintr-un început,punctualitatea vânătorilor și pescarilorparticipanți la Congres. Fix la ora 11:00au urcat în prezidiu dl. dr. Atilla Kele-

men – vicepreședinte al AGVPS, dl. dr.ing. Neculai Șelaru – director generalal AGVPS și d-l Romeo Stavarache –primarul Municipiului Bacău, ultimulîn calitate de gazdă și de vânător.

După intonarea im-nului vânătorilor șipăstrarea unui mo-ment de reculegere înmemoria fostului pri-mar, membru vână-tor, DumitruSechelariu, a luat cu-

vântul dl. Romeo Stavarache, care amulțumit vânătorilor și pescarilor spor-tivi pentru alegerea de-a organiza Con-gresul AGVPS, în acest an, la Bacău. Aurat delegaților și invitaților să aibă partede o ședere plăcută în ospitalierul orașBacău, succes lucrărilor Congresului și,cu promisiunea de-a reveni în mijloculparticipanților, s-a scuzat pentru obliga-ția de a fi prezent, pentru o vreme, la oaltă întâlnire de la care nu poate lipsi.

Domnul vicepreșe-dinte dr. Atilla Kele-men a salutat larândul său, prezențainvitaților la Con-gres, respectiv a de-legației SocietățiiVânătorilor și Pesca-

rilor Sportivi din Republica Moldova,condusă de d-l președinte Oleg Ciocoi,a d-lui Adrian Vasilescu, în calitate dereprezentant al domnului președinte alAGVPS, acad. dr. Mugur ConstantinIsărescu, a d-lui consilier Mihai Toader,trimisul d-nei ministru-delegat DoinaAdriana Pană, și a d-lui comisar LiviuAtanasiu, reprezentantul IGPR.

În continuare, la propunerea d-luivicepreședinte dr. Atilla Kelemen, a fostales prezidiul și comisiile de lucru aleCongresului, votate fără abțineri sauîmpotriviri.

Manifestări halieutico-cinegetice

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

MAI 2014 | 5

Constatându-se prezența satisfăcătoare, pentru con-tinuarea statutară a lucrărilor Congresului, a fost invitatsă i-a cuvântul dl. dr. Adrian Vasilescu, care a transmiscelor prezenți mesajul d-lui Președinte Mugur Constan-tin Isărescu, din care s-au reținut următoarele:

„Stimați colegi,

Calendarul reuniunilor internaționale ofi-ciale mă obligă să nu pot da curs decizieimele de a fi, la 10 mai 2014, la Bacău, îm-preună cu Dumneavoastră, reprezentanțiai comunității vânătorilor și pescarilorsportivi din România la Congresul AGVPS.

Regret că voi rata ocazia de a participa la lucrările foru-mului din acest an, important atât pentru analiza activi-tății desfășurate în perioada 20 septembrie 2013 - 10 mai2014, cât și pentru măsurile în vederea abordării modernea itinerariului pe care îl avem de parcurs în perioada mai2014 - mai 2015. În aceste împrejurări, mă văd nevoit să-mi exprim opiniile într-un mesaj adresat CongresuluiDumneavoastră.

Au trecut, iată, opt ani de când sunt legat de activita-tea Dumneavoastră, de problemele Dumneavoastră. Man-datul pe care îl îndeplinesc de opt ani m-a ajutat, în totacest timp, să învăț să vă cunosc, să vă înțeleg. Am măr-turisit de mai multe ori, repet acum: nu sunt nici vânătorînfocat, nici pescar perseverent.

Legătura mea cu AGVPS, cu preocupările Dumneavoas-tră, cu întreaga comunitate a vânătorilor și pescarilor arecu deosebire o motivație ecologică și economică. De altfel,întreaga activitate a AGVPS are, în esență, o motivație eco-logică și economică.

Vedem, așadar, cum potențialul biologic bogat al spe-ciilor din țara noastră se împletește cu pasiunea, spiritul,tăria, etica tuturor celor care se ocupă de vânătoare și pes-cuit, potențând întreaga viață a asociațiilor noastre. Șicum protecția mediului continuă să fie marea noastrăobligație, de aici derivând atât responsabilitatea noastrăfață de societate, cât și cea față de natură, într-un momentîn care societatea și natura sunt factori fundamentali, nudoar ai progresului general al țării, ci și ai creșterii econo-mice, am considerat important să dezvolt acest subiect înmesajul pe care sunt onorat să-l adresez comunității vâ-nătorilor și pescarilor sportivi din România, cu ocazia Con-gresului AGVPS. Consider oportun să reamintesc, în acestcadru, că am reușit să ajungem, de la idei și opțiuni, laconvingeri potrivit cărora vânătorii și pescarii nu au o maimare responsabilitate decât gestionarea corectă a unuiprețios activ - natura țării”.

„Este un fapt cert că înțelepciunea și experiența acu-mulate din generație în generație, într-o viață de obște depeste optzeci și cinci de ani, ne-au ajutat să adoptăm de-cizii care și-au verificat viabilitatea în viața de zi cu zi. Re-gula fiind simțul onoarei, conjugat cu respectul față deobligațiile directe ce ne revin din legile țării și din regle-mentările noastre interne, care respectă întru totul literași spiritul legilor. Acum, în acest ceas în care, de la tribunaCongresului „dăm samă” în fața comunității vânătorilorși pescarilor și în fața țării, putem afirma fără să greșimcă, acționând în cadrul legal existent, în litera prevederilorîn vigoare, dar și în spiritul lor, am conferit o mai bogatăsubstanță activității noastre, în ansamblu și la nivelul

asociațiilor, care au titluri de folosință asupra terenurilorde vânătoare și de pescuit și care, totodată, dețin mijloacepentru finanțarea activității la nivel central. Din aceastăperspectivă, cred că sunt îndreptățit să remarc, analizândRaportul de activitate pe care AGVPS îl prezintă Congresu-lui, că bilanțul general cuprinde prea puține trimiteri larealizările din perioada analizată, deși ele nu sunt delocpuține”.

„E adevărat, în același timp, că activitatea AGVPS, din-colo de integrarea ei în viața economică a țării, are ea în-săși și un conținut economic. Și este normal să fie așa, căcisunt implicate patrimonii, finanțări, balanțe de venituriși cheltuieli, bilanțuri. Este subînțeles faptul că, în aceastăprivință, două trăsături sunt fundamentale: corectitudi-nea și transparența. Amândouă sunt în strânsă legătură.Iar numitorul comun al tuturor activităților legate deacest domeniu nu poate fi decât buna gospodărire. Fiecareasociație are propriile interese, dar scopurile sunt comune.În acest cadru apar, în mod firesc, probleme de interes ge-neral și ele cer reglementări care să corespundă unei des-centralizări firești, reglementări utile, clare, coerente șisimplificate, care să pună prevederile legale în relație co-rectă cu particularitățile structurii centrale sau ale aso-ciațiilor, fără a excede legilor în vigoare, ci respectându-leîn litera și spiritul lor. În acest sens, este meritoriu faptulcă, în Raport, se menționează „continuarea acțiunilor ju-decătorești, demarate încă din anul 2011, de mai multeasociații vânătorești afiliate, pentru redobândirea în ge-stionarea lor a unor fonduri cinegetice abuziv atribuitealtor asociații. Poate că se justifica și descrierea detaliată,proces cu proces, a acțiunilor judecătorești deschise în in-stanțe”.

„În spiritul unor mai bune legături între structura cen-trală și asociații, două obiective dobândesc o importanțădeosebită. În primul rând, asociațiile trebuie să vadă, înstructura centrală, un apărător al drepturilor și intereselorlor. Totodată, fiecare asociație trebuie să primească unsprijin efectiv pentru a-și organiza mai bine activitateainternă și pentru a-și promova imaginea în mass-media”.

„Vânătorii și pescarii, grupați în asociațiile lor, suntdirect răspunzători de conservarea speciilor și habitatelor,iar noi, la nivelul structurii centrale, trebuie să adoptămmăsuri active de protecție. De altfel, nici nu se poate faceun management cinegetic și piscicol performant fără vâ-nători și pescari, ei fiind continuu în contact cu natura șiavând menirea de a participa nemijlocit la protecția spe-ciilor și habitatelor de interes cinegetic și piscicol”.

„Consider, așadar, că actualul nostru Congres are omare însemnătate, nu numai pentru vânătorii și pescariisportivi din România, ci și pentru întreaga societate, inte-resată de gestionarea corectă și responsabilă a unui bunnațional de mare valoare: fauna sălbatică. Iată de ce avemîndatorirea ca de aici, de la Bacău, să dăm un mesaj caresă-și integreze înțelepciunea și experiența pe care asocia-țiile noastre le-au acumulat din generație în generație,într-o viață de obște de peste optzeci și cinci de ani. Și caresă se îndrepte acum spre cele mai bune decizii. Cu acestegânduri, urez deplin succes lucrărilor Congresului AGVPSde la Bacău”.

A urmat la cuvânt d-l. ing. GheorgheVrânceanu – directo-rul AJVPS Bacău –care, în calitate degazdă, a prezentat si-tuația județuluiBacău din punct de

vedere cinegetic și de pescuit recreativ-sportiv. În alocuțiunea sa a punctat fap-tul că ușorul declin înregistrat, înprivința vânătorii, pescuitului și numă-rului de membri vânători și pescarisportivi din județ, se datorează noilor

condiții de mediu, oarecum agresat decivilizație și, în și mai mare măsură, le-gislației neadaptate în domeniu.

În calitate de invitat,d-l. Oleg Ciocoi –președintele SVPSM –a transmis salutulcelor 15.000 de vână-tori din RepublicaMoldova și sentimen-tele sale sincere de

gratitudine cu prilejul acestui eveniment.Mărturisește celor prezenți că împărtă-șește sincer bucuriile și preocupările lor,care de altfel sunt comune pentru vână-torii și pescarii de pe ambele maluri alePrutului. Apreciază că, din momentul

semnării „Protocolului de strânsă cola-borare dintre AGVPS și SVPS”, în data de29.11.2010, relațiile de cooperare pro-fesionale și colegiale au urmat un cursascendent și au creat baza unor relații si-milare la nivelul asociațiilor locale dinRomânia și Republica Moldova.

La rândul său, d-l.consilier Mihai Toa-der a transmis Con-gresului toatădeschiderea d-nei mi-nistru-delegat DoinaAdriana Pană, pen-tru o conlucrare di-

rectă și eficientă cu reprezentanții șiconducerea AGVPS din România.


În deschiderea dezbaterilor, d-l dr. AtillaKelemen acordă cuvântul d-lui dr. ing. Ne-culai Șelaru, care răspunde din proprie ini-țiativă unor întrebări pe care și le-au pus oriși le pot pune unii dintre delegați. Redăm, dincuvântul rostit, următoarele două mesaje:

„În curând, voi împlini vârsta de 64 de aniși, cu doar câteva zile mai devreme, 40 de ani de activitate ne-întreruptă, exclusiv în domeniul cinegetic, trecând succesivprin funcții de producție, învățământ superior – cercetare, ve-rificare – control și conducere, îndeplinind, din anul 1990 pânăîn prezent, funcțiile de prim-vicepreședinte, președinte execu-tiv sau director general al AGVPS.

A-ș mai adăuga, făcând o paranteză la ceea ce doresc săvă comunic, că în acest an împlinesc și 45 de ani de când amdobândit permisul de vânătoare, după mai bine de 10 ani deucenicie la antecesoarea AJVPS Buzău, unde am cotizat în pri-mii 10 ani de activitate vânătorească, dar și în prezent. De ase-menea, să precizez că toate specializările mele graduale, dintimpul activității de o viață, inclusiv doctoratul, au fost dedi-cate, în principal, perfecționării pregătirii mele în domeniulcinegetic. Ca de altfel și toate cărțile scrise, lucrările și comu-nicările științifice susținute, temele de cercetare la care am co-laborat etc.

Am avut așadar privilegiu de a crește, a mă instrui și alucra printre vânători, alături de aceștia și în interesul lor, pre-cum și al conservării faunei cinegetice și a durabilității vână-torii tradiționale pe meleagurile noastre. Rarul privilegiu de amunci din plăcere și cu pasiune, într-o activitate agreată, caremi-a adus multiple satisfacții și mi-a motivat, într-un modaparte, existența. Dar care m-a făcut, în ultima perioadă, sătrăiesc marcante deziluzii, din cauza imposturii care a începutsă ne domine profesiunea, punând în real pericol activitatea șihobby-ul nostru. Să nu-mi dea pace degradarea calității mem-brilor vânători și ai asociațiilor acestora, reflectată în degra-darea eticii, disciplinei, responsabilității și respectului față devânat, dar și față de vânătorii de rând, atât de neavenite într-o societate egalitaristă ca a noastră, în care se face totușiuz de arme letale și se sacrifică ființe vii. Iar toate aceste lucrurirele, din ce în ce mai rele, se întâmplă doar din cauza ameste-cului neavenit al reprezentanților Statului, sub influența și îninteresul factorilor economici și politici vremelnici, în viața pri-vată a societăților civile vânătorești și halieutice.

Am trăit deci, momente excelente, unele de aur și imposibilde repetat în cinegetica din România, dar și momente de dezi-

luzii nemeritate, precum în ultima perioadă, din ce în ce maiprimejdioase pentru interesul marii majorități a vânătorilorși pescarilor corecți din țara noastră.

M-am apropiat astfel, de momentul unei anume despăr-țiri, dorite și nedorite în același timp, de ieșire la pensie pentrulimita de vârstă, începând cu data de 24 august 2015, când voiavea îndeplinite noile condiții stabilite de legiuitori în acestsens. Desigur că acest aspect nu mai intră, în nici un fel, în dis-cuție.

De aceea, cu gândul la viitor și la problemele și proiectelecomune nesoluționate sau nefinalizate încă, care nu se între-văd deloc simple și ușor de rezolvat în această perioadă desfârșit de activitate, trebuie să vă aduc în atenție problemasuccesiunii la conducerea executivă a AGVPS. Chiar dacă suntîncă dispus și motivat să-mi duc mandatul, stabilit la alegeriledin 2011, până la capăt. Adică până la Congresul de alegeri dinprimăvara anului 2016.

Fiindcă apreciez că se impune, încă de pe acum, antamareaacestei probleme și o perioadă de conlucrare temporară cu vii-torul conducător executiv al AGVPS din România, pe care tre-buie să-l căutăm împreună, încă din cursul acestui an.

În ceea ce mă privește, voi fi satisfăcut dacă-mi voi puteaduce la bun sfârșit acest ultim mandat și dacă voi putea con-silia, cu cea mai bună credință și atâta timp cât se va consi-dera necesar, viitorul conducător executiv al AGVPS dinRomânia.”

„Anterior pregătirii acestui moment și modalității în dis-cuție, asupra cărora nu se poate conveni decât în cadrul Con-gresului AGVPS, nu este deloc lipsită de importanță adoptareaunor modificări și completări de actualitate ale StatutuluiAGVPS, care să țină seamă de evoluția legislației în domeniulnostru de activitate, precum și de interesul creșterii puterii dereprezentare și a prestigiului AGVPS. Toate prin creșterea nu-mărului de membri asociați și a consolidării economice a aces-tui for de reprezentare. Și printr-o formulă mai largă departeneriat cu alte societăți civile, menite să susțină eficientsau să lupte, dacă va fi cazul, chiar cu structurile și reprezen-tanții potrivnici ai statului, pentru durabilitatea activitățilordesfășurate și bunăstarea membrilor pe care-i reprezintă.

Cu aceste gânduri deschise mă apropii de finalul a ceea cedoream să vă transmit, asigurându-vă că voi rămâne acelașiluptător pentru drepturile vânătorilor și pescarilor undițarimodești și corecți din România, indiferent de hotărârile de vii-tor ale Congresului AGVPS în ceea ce mă privește”.


Urmează la cuvânt d-l dr. Cătălin Rang– președintele AJVPSBacău, care își amin-tește faptul că, înurmă cu vreo 65 deani, atunci când afost făcut pionier, a

primit cadou un carnet de membrupescar pe care-l păstrează și acum, iarmult mai târziu, în 1962 a devenit șivânător. Afirmă că a învățat multe îndecursul timpului, și de la oameni ti-trați și de la vânătorii și pescarii obiș-nuiți, dar cele mai multe le-a învățat dela un pădurar cu 4 clase: „Tot timpul aicâte ceva de învățat, dacă vrei să înveți”.

În decursul timpului, de la Con-gresul AGVPS din 1990 la care a fostprezent, a cunoscut și resimțit toate„vânzolelile” prin care au fost nevoițisă treacă vânătorii și pescarii sportividin România și asociațiile acestora,din cauza arbitrajului incorect mani-festat de instituțiile statului și repre-zentanții acestora în profil.

Remarcă faptul că AGVPS din Ro-mânia este cea mai mare organizațieneguvernamentală din țară și că nu artrebui să îi „sufle în borș” nici un mi-nister, mai ales în condițiile în carespecialiștii lor vorbesc de ciute și„ciuți” în loc de cerbi.

Referitor la retragerea d-lui directorgeneral, după îndeplinirea vârstei depensie și încheierea acestui mandat,opinează că trebuie să se mai gân-dească, fiindcă nu-l obligă nimeni înacest sens și vede că „respiră” încă des-tul de bine.

D-l ing. LaurențiuRadu – directorulAJVPS Brăila – se re-feră la faptul că pre-tinșii specialiști aiministerului nu vorsă țină seamă de pă-rerile adevăraților

specialiști ai AGVPS. Dacă ar fi ținutseamă de acestea, Ordinul nr.301/2014 nu ar fi apărut în forma încare a fost publicat în Monitorul Ofi-cial. Remarcă, în primul rând, limbajulși expresiile inadecvate, precum și pre-vederile ordinului fără nici un fel detemei legal. Apoi reliefează ineficiențaabsolută a ordinului, care este dat „săfie dat” sau să ascundă lipsa de acțiuneși responsabilitate a celor ce l-au con-ceput, transferând propriile obligații le-gale asupra gestionarilor. Afirmă căscopul ordinului nu este protecția iepu-relui, ci crearea unor premise pentrurezilierea abuzivă a contractelor de ges tionare a unor fonduri cinegetice.Concluzionează, în timpul limitat avut

la dispoziție, că ministerul trebuie săconsulte specialiștii în vânătoare cândemană astfel de ordine, pentru a nu seface de râs, precum în cazul ordinuluicriticat.

D-l avocat Mihai Bă-dulescu – membru alAVPS Acvila – facecâteva precizări pri-vind modalitatea for-țată de redistribuire agestiunii unor fon-duri cinegetice în

anul 2011. Art. 8 din Legea nr.407/2006, coroborat cu prevederileOrdinului 1221/2010, modificat șicompletat, a condus la crearea premi-zelor unei atribuiri directe, nelegale înmulte cazuri și la declanșarea multorprocese între asociațiile vânătoreștiafectate și Minister sau ITRSV-uri.

A constatat că membrii comisiei deatribuire, ca și cei ai Comisiei de con-testații, au plecat urechea la mașinațiu-nile primarilor și asociațiilor deproprietari de terenuri, care au doritfonduri cinegetice, pentru ei sau prie-tenii lor.

D-l ing. EusebiuMartiniuc – directo-rul AJVPS Vrancea –constată că, din1990, soarta sistemu-lui AGVPS a fost de afi hărțuit și defavori-zat continuu, acțiune

coordonată de instituțiile statului, îndetrimentul bunului mers al întregii ac-tivități de gestionare a fondurilor cine-getice și pescuit sportiv.

Un exemplu în acest sens a fost ofe-rit recent, prin emiterea noului Ordinnr. 302/2014 al Departamentului pen-tru Ape, Păduri și Piscicultură, de apro-bare a „Regulamentului pentru

obținerea permisului de vânătoare”.Deși ordinul este prezentat ca având labază avizul Consiliului Național de Vâ-nătoare, afirmația nu este corectă. Pro-iectul de ordin s-a discutat în acestConsiliu, dar față de ce s-a discutat,prevederile adoptate sunt departe. Esteclar că există interesul, unor reprezen-tanți ai Departamentului precizat, pen-tru transformarea unor asociații noi în„fabrici de produs vânători pe bandă”,fără a ține seamă de nivelul instruii lorși de capacitatea fondurilor cinegetice.Mai mult decât atât, prin ordin au fostimpuse prevederi care au transformatreprezentanții asociațiilor vânătoreștidin comisiile de examinare în simpli fi-guranți.

Concluzia este că, în această institu-ție a statului, lucrurile bune se amână,iar cele rele se fac foarte repede.

Face apel la unitate și acțiuni con-certate ale asociațiilor pentru anulareaacestui ordin și a altora similare.

Trage concluzia că, dacă avem olege, să o respectăm, atât noi cât și in-stituțiile statului.

Mai departe prezintă procesul des-chis de AJVPS Vrancea pentru anulareaunui contract de gestionare încheiatabuziv în favoarea altei asociații vână-torești, la propunerea unor proprietaride terenuri, care nu îndeplineau condi-țiile legii în acest sens. Arată incorecti-tudinea manifestată de comisiileministerului și faptul că va câștiga de-finitiv și irevocabil procesul. În acestecondiții se impune tragerea la răspun-dere a vinovaților, în primul rând alcelor din Comisia de atribuire, și supor-tarea consecințelor financiare de cătreei, nu de către minister din bani publici.

În final precizează că, în calitate demembru al Consiliului AGVPS, a votathotărârile acestui consiliu și respingefără ezitare acuzațiile denigratoare, in-stigatoare, tendențioase și calomnioase

MAI 2014 | 7

vehiculate la adresa directorului gene-ral, care în fapt a dus la îndeplinire ho-tărârile adoptate de Consiliu, beneficeAGVPS și asociațiilor afiliate.

D-l dr. ing. NicolaeGoicea – directorulAJVPS Suceava –afirmă că este vână-tor din 1972 și avenit în sistemulAGVPS din anul1992, când a părăsit

silvicultura din cauza politizării exce-sive a acestui sector de activitate. Ac-tuala lege a vânătorii s-a amelioratdupă unii, dar nu suficient, fiindcă s-au opus reprezentanții ministerului.În această situație este bine să seceară și celor de la minister să res-pecte legea și să o aplice întocmai.Rearondarea fondurilor cinegetice nus-a făcut în termen de minister, carepare să nu înțeleagă nici obligația le-gală de a face paza fondului cinegetic.În plus, din cauza lipsei de corelareîntre tarifele din anexa 3 la lege și ca-tegoriile de productivitate cinegeticăa unor fonduri de vânătoare, suntafectate financiar asociațiile cu fon-duri cinegetice în zona de munte. Nicisuprafețele productive cinegetic dinfondurile de vânătoare nu mai suntcele din 1992, deci alți bani necuve-niți care se cer asociațiilor vânătoreștiîn prezent.

Intervenția sa, adresată d-nei mi-nistru, de a aloca numărul de urși înfuncție de tarifele percepute de la fie-care gestionar pentru suprafețe de pă-duri considerate cu urși, a avut drepturmare dispunerea unui control ten-dențios, ca represalii, la cererea echi-tabilă făcută, din partea onorDepartamentului.

D-l Liviu Mircea –membru al AJVPSBuzău și moderatoral forum-uluiwww.vinatorului.ro– mulțumește d-luiNeculai Șelaru pen-tru deschiderea ară-

tată și pentru permisiunea de a seadresa delegaților și invitaților la Con-gres. Mulțumește, de asemenea, tuturorcelor care au contribuit la îmbunătăți-rea calității postărilor pe forum și celorpreocupați de abordarea, prin aceastămodalitate, a problemelor vânătorilor șipescarilor sportivi din România.

Remarcă faptul că una dintre struc-turile care au supraviețuit în timp esteAGVPS din România și apreciază că da-torită acesteia ne mai bucurăm încă devânătoare tradițională.

Se întreabă și întreabă, retoric, ce aufost vânătorii până mai ieri și ce sunt as-tăzi?

Dorește reîntoarcerea la tradiție șiîmbunătățirea Statutului AGVPS și alasociațiilor afiliate. Mai dorește trans-parență totală, sugerând ca raportulCongresului și bilanțul contabil să fiescanate și afișate pe site, spre informa-rea vânătorilor.

Mulțumește pentru atenție și pro-mite o abordare echilibrată a dialoguluipe forum, în probleme comune.

D-l dr. ing. Vladi-mir Talpeș – direc-torul AJVPS Galați –aduce în discuțiepoziția ministeruluireferitoare la o nouălege a pescuitului.Apreciază menține-

rea în textul proiectului de lege aprincipiului concesiunii exploatării re-

sursei acvatice, dar remarcă faptul că,în continuare, această procedură nuse mai regăsește deloc, în textul legii,atribuirea acesteia fiind lăsată la libe-rul arbitraj al reprezentanților, trecă-tori prin funcții, ai administratorului.Așadar sunt conservate, pe mai de-parte, premizele abuzurilor adminis-tratorului, generatoare de litigiicostisitoare, precum până acum șichiar în prezent.

Proiectul de lege la care face refe-rire, emanat de ANPA, mai păcătu-iește prin faptul că nu are o prevedereclară privind paza resursei, nesoco-tindu-se prevederile art. 17 al Legiinr. 333/2003, care stabilește că paza„se asigură de operatorii economici înprofil, în formele prevăzute de lege”.Rămâne de văzut care sunt acești ope-ratori economici, în condițiile în careforma judiciară de atribuire a accesu-lui la resursă nu este stabilită, iar pen-tru paza resursei, ANPA nu aresuficient personal. În plus, ANPA îm-puternicește incorect personalul pecare îl are, să elibereze permise depescuit. Propunerea este de a se re-nunța la această atribuție și ocupațiea angajaților ANPA, retribuiți din banipublici pentru ca, degrevați deaceastă preocupare, să poată faceceva util în favoarea societății. Darnici această propunere, transmisă înscris la ANPA, nu se regăsește în tex-tul noului proiect de lege.

Mai semnalează dubla impozitarea pescarilor sportivi, prin cumulul ta-xelor de licențiere și autorizare pentruacelași drept, asupra aceluiași bun pu-blic.

Ridică în continuare problema ga-ranțiilor bancare de bună execuție, cuo valoare egală cu a tarifului de gestionare, care reprezintă sume debani blocate la dispoziția administra-torului, pe toată durata de derulare acontractului de gestionare, adică pe10 ani.

Face precizarea că această preve-dere a ordinului nu se regăsește întextul legii și al contractului de gestio-nare în derulare și constată că admi-nistratorul reține gestionarului, fărănici un drept legal, această sumă, cuposibilitatea însușirii abuzive a ei.

D-l Mihai Albu-lescu – directorulAJVPS Olt – aduceîn discuție problemaAJVPS Olt. A des-chis proces împo-triva ANPA și aobținut obligarea

acesteia de a-i prelungi contractul defolosință piscicolă cu 5 ani, pentru



MAI 2014 | 9

toate apele naturale din județ, înscriseîn anexa la vechiul contract. Susținecă ANPA a fost nevoită să încheie res-pectivul act-adițional, dar, ulterior, nua mai vrut să-i autorizeze pescuitul petoate apele din anexa la contract, maiexact spus pe lacurile de acumulare șiDunăre. Din acest motiv a fost nevoitsă deschidă încă un proces și să anga-jeze avocați pentru a-l susține.

Nu știe dacă și ANPA angajeazăavocați. Remarcă însă că toate acestecheltuieli, care reprezintă sume im-portante de bani, trebuie plătite de celce va pierde procesele, la care seadaugă timpul pierdut și eventualedezdăunări.

Pune întrebarea firească, de undeva achita ANPA acești bani și de cenu-i pune în sarcina persoanelor vino-vate de această situație.

D-l Benko Arpadt –membru vânător alAJVPS Covasna,spune că a reușit săcâștige 4 proceseîmpotriva MMP,pentru atribuirea in-corectă a 4 fonduri

cinegetice, la propunerea unor asocia-ții de proprietari de terenuri ilegalconstituite. A câștigat aceste proceseîn condițiile în care, în România „nu-i musai să ți se dea dreptate, chiardacă ai”. În aceste procese a fost aju-tat de un jurist și prieten, pe care l-audesemnat „membru de onoare alAJVPS Covasna”. Propune să fie luatăîn considerare propunerea ca acestuidomn să-i fie acordat și ordinul de„Membru de Onoare al AGVPS”.

D-l Adrian Eco-nomu – membru alAJVPS Tulcea – în-cearcă să schițezesituația dezas -truoasă a vânătoriiși pescuitului spor-tiv în Delta Dunării.

Apreciază că vânătoarea aproape numai există, iar pescuitul cu undița este„de râs”. Pescuiește cine vrea, cât vreași cât poate, valorificând pește la cher-hanale. Cu toate acestea, numărul depescari ai asociației a scăzut de la8.000-10.000 de membri anual, ladoar câteva zeci.

În condițiile în care vânătoareaeste interzisă, cu tot braconajul exis-tent, efectivele de mistreți, fazani șișacali au scăpat de sub control. S-aajuns ca pe drumurile din Deltă să fiegăsite, la tot pasul, cadavre de ani-male și păsări, inclusiv fazani, călcatede mașini.

Mistreții fac pagube enorme agri-culturii, iar șacalii au ajuns până îngospodăriile sătenilor. Echilibrul na-tural din Deltă a fost complet bulver-sat.

Mai semnalează faptul că în DeltaUcrainei, dincolo de brațul Chilia,sunt constatate focare de pesta por-cină. Este o chestiune de timp ca epi-zootia să treacă Dunărea și să producădezastrul, anticipat deja, în Delta Du-nării din România.

Cu toate acestea, nepăsarea șilipsa de responsabilitate din parteaautorităților statului rămâne con-stantă, fără limite.

D-l Marius PetreDumitrescu – direc-torul AVPS Ialomița– spune că antevor-bitorii săi au abor-dat subiectele pecare dorea să le pre-zinte. Mulțumește

d-lui director general Neculai Șelarupentru înțelegerea de care a dat do-vadă și pentru colaborarea din pre-zent și viitor.

D-l Jan Dorin Cal-ciu – directorulAJVPS Hunedoara –a ajuns la concluziacă „justiția nu esteîntotdeauna oarbă,ci și dreaptă”. Astfel,Curtea de Apel Alba

a admis acțiunea AJVPS Hunedoara șia obligat ANPA să încheie act-adițio-nal la Contractul de exploatare a re-sursei acvatice vii, pentru toate apelecolinare și de șes din județul Hune-doara. Deși funcționarii publici aiANPA știu că nu au dreptate, au for-mulat totuși recurs la ÎCCJ, amânândaplicarea dreptății. Se întreabă reto-ric, pe banii cui.

La vânătoare, acțiunile inițiate îm-potriva atribuirii unor fonduri cinege-tice altor asociații vânătorești, lapropunerea unor asociații de proprie-tari de terenuri ilegal constituite, aufost pierdute, pe plan local funcțio-nând relațiile. La ÎCCJ s-a dispus însă,în data de 29.04.2014, retrimitereaacestor cauze spre rejudecare dreaptăla Curtea de Apel locală, în cazul a 5fonduri cinegetice revendicate deAJVPS Hunedoara.

Rămâne de constatat, de cătrefuncționarii publici implicați în mași-națiunile unei atribuiri abuzive, faptulcă vremea experimentelor și incorec-titudinilor a trecut și, în condițiile încare renunță la orgolii și interese, maipoate contribui, alături de AGVPS, la

salvarea faunei cinegetice și piscicoledin România.

D-l Veronel Rădu-lescu – președinteleAJVPS Vâlcea – re-liefează avantajulde a fi printre ceidin urmă vorbitori,când au fost în ge-neral atinse proble-

mele care îl dor. Remarcă faptul că, înacest Congres, în loc să se vorbeascădespre pasiunile comune și proble-mele noastre de viitor, se vorbeștedespre procese și nedreptăți suferite.

Roagă reprezentanții ministeruluimediului și ai IGPR, aflați în sală, sătransmită cuvântul congresmenilor,celor îndrituiți să aplice și să impunărespectarea legii, cât nu este încă preatârziu. Fiindcă „mingea” nu mai esteîn sistemul AGVPS, ci acolo unde seiau deciziile. Speră ca mesajul său săajungă acolo unde trebuie, pentru anu duce în „derizoriu vânătoarea șipescuitul cu undița”.

D-l dr. Lazu Dorel– directorul APS Ti-mișoara – preci-zează că a fostsolicitat de condu-cerea ministeruluipentru două propu-neri referitoare la

noul proiect de lege privind pescuitulși la noul proiect de ordin privindpracticarea pescuitului. În nume pro-priu a solicitat să se prevadă ca per-misele de pescuit recreativ-sportiv săfie valabile pe toate apele colinare șide șes din țară, inclusiv în Delta Du-nării. De asemenea, a solicitat caANPA să nu mai elibereze permise depescuit recreativ-sportiv în daunaaltor activității sale legale, cum ar fipaza recursei acvatice vii. A făcut șialte propuneri, dar nu dorește să re-țină prea mult, cu acestea, atențiacelor prezenți în Congres.

D-l dir. dr. MirceaCiobanu – directo-rul AJVPS Caraș Se-verin – rețineatenția delegaților șiinvitaților, doar cuoferta de a organizaCongresul, în anul

viitor, la Băile Herculane. Este răsplă-tit cu aplauze, ca semn de apreciere șientuziasm al celor prezenți, care-l cu-nosc și știu că d-l director Mircea Cio-banu va încerca să-și depășeascăantecesorii.

D-l Valeriu Bolgiu –directorul AJVPSPrahova – nu maivrea să vorbeascădespre legislație.Consideră, în contra-dicție cu antevorbi-torii, că în acest

moment „mingea este în curtea noas-tră”. Faptul că AGVPS reprezintă zecide mii de purtători de arme, care suntmorali, îi îndreptățește pe aceștia să numai tolereze situația creată de autori-tăți. Propune constituirea unei comisiiformate din 10 specialiști, care să re-prezinte interesele vânătorilor și pesca-rilor sportivi pe lângă ministere. Maipropune ca această comisie „să fie ac-tivă începând de mâine”. Această comi-sie, din care să facă parte specialiști,alături de d-l director general NeculaiȘelaru, trebuie să argumenteze tran -șant poziția AGVPS pentru ca autorită-țile, subordonate politic, să o ia înseamă.

D-l Ion Angelescu –membru al AJVPSBuzău și decan devârstă al vânătorilordin România – seadresează protoco-lar d-lui vicepreșe-dinte dr. Atilla

Kelemen, d-lui director general dr.ing. Neculai Șelaru, d-lui Adrian Vasi-lescu și stimaților delegați și invitațiprezenți la acest forum, cu precizareacă Dumnezeu l-a ajutat să fie prezentși la acest Congres, la cei 94 de aniîmpliniți. Adresează mulțumiri fostu-lui coleg de serviciu, inginerului Ne-culai Șelaru, pentru invitația de a luaparte la lucrările Congresului.

Reamintește celor prezenți că a fostșcolit de oameni pasionați și foarte bine

pregătiți profesional, precum și de tatălsău, preot și vânător pasionat, căruia înpoartă fotografia la piept. Afirmă că,deși nu este silvicultor de profesie, a lu-crat exclusiv în vânătoare și a organizatvânătoarea pe Valea Buzăului, iar pen-tru meritele avute a fost decorat cu Or-dinul Muncii.

După 75 de ani de practicare a vâ-nătorii, a ajuns să-i roage pe cei pre-zenți „să nu strice ce a fost bine făcut”.

Deși a lucrat 23 de ani în domeniulsilvic, având ocazia să împuște orice, aștiut să-și impună propriile limite, fiindcă a fost învățat să ocrotească vâ-natul, nu să-l decimeze.

Consideră că omul învață cât tră-iește!

În privința legii vânătorii, o apre-ciază ca „bunicică”, dar necazul este cănu este respectată și nu se aplică.

Atrage atenția că la vânătoare toțitrebuie să fie egali.

Îl nemulțumește dezbinarea careexistă astăzi și spune răspicat că nu estebine ce se întâmplă.

Speră să poată veni și la anul, la vii-torul Congres.

Urmează la cuvânt d-l consilierMihai Toader, care spune că și-a notattoate problemele ridicate de delegați șiinvitați, pe care i le va prezenta d-neiministru. Remarcă faptul că, din luărilela cuvânt, a înțeles că ministerul are„cei mai răi oameni”, iar AGVPS și aso-ciațiile afiliate, „cei mai buni specia-liști”. Nu este în măsură să-i contrazicăpe vorbitori. Este de acord și cu propu-nerea de modificare a legii. Ministerulnu are însă nici o vină pentru compo-nența nelegală și avizele ConsiliuluiNațional de Vânătoare. În final pro-pune o nouă abordare a problemei vâ-nătorii, prin intermediul unuicomunicator.

D-l Adrian Vasi-lescu revine, în cali-tate de observator,constatând că cca.30% din luările lacuvânt au fost critice.Se întreabă dacănimic din ceea ce s-a

făcut nu este bun. Ca lingvist, constatăcă cele trei cuvinte cheie, care s-au auzitcel mai des, au fost: nedreptate, pericolși dezbinare. Ca specialist în comuni-care, apreciază că tactica aleasă estegreșită și nu are șanse de câștig.

Crede că AGVPS este o asociație pu-ternică, dar nu are căi de comunicareputernice. Are însă specialiști foartebuni, avocați și procurori, care-și potuni eforturile și pot soluționa aceastăproblemă.

Problema vânătorilor și a nației ro-mâne este, însă, de ordin educațional.Precizează că în România, cheia succe-sului este educația, care nu se poateface fără concursul societății civile, dincare facem parte.

D-l dr. Neculai Șe-laru revine pentru ada câteva răspunsuriși a comenta câtevadintre afirmațiile fă-cute. Este de acordcu d-l Adrian Vasi-lescu, privind tactica

considerată greșită în raport cu autori-tățile statului, dar nu trebuie să se uitecă aceasta a fost provocată, nelăsându-se altă cale AGVPS și asociațiilor afi-liate. Nimeni nu s-a opus nemotivat,din orgoliu sau de dragul opoziției, pră-duirii asociațiilor afiliate – de fonduride vânătoare, de zone de pescuit saude o parte a patrimoniului propriu alacestora – ci am fost nevoiți să o facem,pentru a mai salva câte ceva din ce s-arealizat și din ceea ce s-a moștenit dela înaintași, dintr-o perioadă de aur acinegeticii din România.

Afirmă că, relativ recent, a avut odiscuție interesantă, însoțit fiind de d-lvicepreședinte Florin Iordache, cu d-naministru delegat Doina Adriana Pană șimărturisește că a rămas plăcut surprinsde bunele sale intenții și de dialogul co-rect și elevat cu Domnia Sa. Crede căva face mai mult, decât predecesoriisăi, pentru vânat și pește, cu condițiasă fie lăsată să-și ducă la bun sfârșit bu-nele intenții. Și cu condiția de a seputea face ascultată de subordonații săitransguvernamentali în specialitate

Dacă nu se va înfăptui dorința dedialog constructiv cu reprezentanții au-torității în profil, pentru reinstaurarealegalități, ordinii și disciplinei în dome-niile vânătorii și pescuitului cu undița,



MAI 2014 | 11

atunci nu se va putea adopta decât so-luția sugerată de colegul Nicolae Goi-cea, de a obliga autoritatea, pe calejudecătorească, să respecte legea, înprimul rând în privința obligațiilor ce-irevin din aceasta. Singur, d-l dir. Nico-lae Goicea nu are prea multe șanse deizbândă, dar împreună, șansa poate fipe deplin fructificată.

S-a făcut câte ceva în acest sens șipână acum, dar va fi necesară o gân-dire care să ducă la antrenarea a câtmai mulți colegi, vânători și pescarisportivi, în această luptă de impunerea legii, la toate nivelurile, așa încât săpoată fi schimbată optica în ceea ce pri-vește AGVPS și în ceea ce privește res-ponsabilitățile autorității. Numaiîmpreună și vorbind aceeași limbă,membrii AGVPS se pot face auziți șiluați în considerare, folosind, în plus,toate căile de comunicare, la toate ni-velurile.

Altfel, tot discutând de morală, fărăacțiuni conjugate, există riscul de seajunge la impunerea legii lor, tocmaide cei lipsiți de moralitate.

Problemele antamate și propunerilefăcute în prezentul Congres vor fi re-luate și dezbătute punctual cu ocaziaprimului Consiliu AGVPS din România,ocazie cu care va trebui să se decidă șiîn privința completării componenței co-misiilor ajutătoare de lucru, care vortrebuie să devină cu adevărat lucrative,nicidecum să inventăm alte comisii despecialitate sau de dialog.

În continuare, d-l dr. Atilla Kele-men dorește să facă câteva precizări înlegătură cu problemele dezbătute. Su-bliniază faptul că este vânător, optimistincurabil și nu se va lăsa de vânătoare.

La vânătoare este vânător și nu par-venit ori ipocrit. Recunoaște că îi placesă vâneze, ca oricărui alt vânător, șicaută trofee mari.

Fiindcă s-a vorbit de educație, re-marcă „fenomenul Bacău”, exemplifi-când cu standul din expoziție, în care avăzut foarte multe cărți de specialitate,printre care cele ale unor „clasici” au-tori de lucrări cinegetice. Aceasta relie-fează că avem tradiție, exemple deurmat și un trecut apreciat de europenica „paradis al vânătorilor”. Iar dânsulspune „da, România este un paradis alvânătorilor”. Mai susține că există mo-ralitate și în politică și în viața de zi cuzi. Fiind vânător, calitate cu care semândrește, se zbate pentru problemelevânătorilor în Parlament și în FACE.Amintește de aprecierile scrise de cares-a bucurat din partea președinteluiFACE, Gillbert de Turkheim

Crede că vor veni vremuri mai bunepentru vânători. Au fost vremuri și maibune și rele și în trecut. Acum trebuie

ca aceștia să fie pregătiți pentru discu-țiile cu autoritățile și să învingă.

A crezut și sperat că va veni astăziîn fața vânătorilor cu o lege îmbunătă-țită, trecută prin Parlament. Mărturi-sește că a avut „glonțul pe țeavă”, darîn ultima clipă, cineva a retras proiectuldin dezbatere și nu știe de ce. Are con-vingerea că această lege, la care a mun-cit cu vânători din fiecare grupparlamentar și cu d-l . director generalalături, va trece după ce se va terminacampania europarlamentară.

Susține, ceea ce a mai propus, ideeade premiere a câte 3 cei mai buni paz-nici de vânătoare anual și înființareaCamerei Vânătorilor, așa cum există înalte țări din Europa, cameră în care săfie înscriși absolut toți vânători ce vorsă vâneze, plătind o cotizație anualăpentru dreptul lor de a vâna.

Crede că trebuie obligați prin lege,atât cei care sunt afiliați cât și ceilalți,să strângă rândurile, dacă doresc să în-vingă politicul care „nu este vânător”.Dar pentru aceasta nu trebuie să se ac-centueze ceea ce desparte, ci ceea ceunește.

În încheierea lucrărilor, d-l dr. AtillaKelemen trece la probleme tehnice șisupune aprobării Congresului, pe rând,documentele acestuia: Raportul de ac-tivitate al conducerii AGVPS; Execuțiebugetară și bilanțul contabil pe 2013;Obiectivele prioritare pentru perioada2013 – 2014 și Bugetul de venituri șicheltuieli pentru 2014. Toate docu-mentele sunt votate, fără excepție, înunanimitate.

A urmat masa comună și discuțiilecare au continuat într-o atmosferă dedestindere, evident mai optimistă decâtla intrarea în sala Congresului.

PREZENTAREA CAPCANELOR DE REȚINERE PRIN CABLU

După masa comună, reprezentanții„Asociației pentru Capturări Selectivedin România” au organizat, pentru cei

interesați, o prezentare practică a mo-dului de lucru cu două tipuri de cap-cane acceptate în Europa, dintre careuna încă neomologată în România, deprindere cu ajutorul cablului de reți-nere. Prezentarea, de actualitate, a fostfăcută în aer liber, precizându-se cămetoda se pretează pentru ținerea subcontrol a efectivelor unor specii de car-nivore considerate dăunătoare în cine-getică, precum șacalul și vulpea.

Se susține utilizarea capcanelor, înprimul rând ca metodă mai eficientă decapturare a șacalilor, specie invazivă,care s-a dovedit că, numai cu arma, nupoate fi ținută sub control.

Se mai susține utilizarea acestui tipde capcane, deoarece s-a demonstrat cănu produce răniri, nici chiar la nivelul„capcanelor ladă” confecționate dinplasă de sârmă.

În sfârșit, metoda de capturare seapreciază ca fiind selectivă și eficientă.

Capcanele prezentate au fost de tip„Collarum” și „Belisle”, prima aprobatăpentru a fi utilizată în România.

Reîntoarcerea la tradiție ar puteaînsemna un pas înainte în activitatea deținere sub control a speciilor de prădă-tori. Dar numai în condițiile îmbunătă-țirii Ordinului nr. 44/11.01.2013,neinspirat conceput, de către decidențilipsiți de cunoștințe teoretice și practiceîn materie, precum și de pragmatism șiorientare.

FOCUL DE TABĂRĂ VÂNĂTORESCUltima parte a manifestărilor, cea

mai spectaculoasă și impunătoare, afost animată de uriașul foc de tabărăamenajat lângă cortul care adăposteamesele pregătite pentru primirea oas-peților.

Au participat majoritatea delega-ților prezenți la Congres, reprezen-tanți ai asociațiilor de vânători șipescari sportivi afiliate la A.G.V.P.S.din România și invitații acestora, re-prezentanții Societății de Vânătoare și

Pescuit din Republica Moldova, oficia-litățile locale și invitați ai gazdelor, to-talizând peste 300 de participanți.Festivitatea a fost deschisă prin cu-vântul de bun venit al președinteluiS.V.P.S. Bacău, dl. Constantin Șoșu,principalul organizator al evenimen-tului, urmat de cel al directorului ge-neral al A.G.V.P.S., dl. dr. ing. NeculaiȘelaru și al președintelui S.V.P.M., dl.Oleg Ciocoi.

Pe lângă bucatele tradiționalemoldovenești, stropite cu vinuri alesedin vestitele podgorii ale zonei, oas-peții au avut surpriza de a degusta dinimensul juncan, pregătit în mod tra-dițional, la proțap, pe jar, în apropie-rea cortului. Maeștrii bucătari, asistațide ucenicii lor, au creat un adevăratspectacol, sub ochii zecilor de pofti-cioși, care așteptau cu nerăbdare în-cununarea festinului în plinădesfășurare.

Ansamblurile folclorice, muzica șivoia bună, au încheiat un nou episodreprezentativ din activitatea susți-nută, de A.G.V.P.S. din România și deasociațiile de vânători și pescari afi-liate, în slujba membrilor vânători șipescari sportivi, a protecției vânatuluiși a respectului față de natură și me-diul înconjurător.


Este, dacă vrem să recunoaștem, o chestiune de com-portament rațional, sportiv și responsabil în același timp.Oricum s-ar produce, despărțirea este, într-unanume fel, delicată. Atât pentru cel obișnuit să fiede folos societății, cât și pentru ceilalți, ce par sărenunțe la ceva ce nu le mai este tot atât de tre-buincios.

De aceea decizia, într-o lume în care se faceatâta caz de etică, ar trebui să aparțină celuiîn cauză. El însuși trebuie să aleagă momentulretragerii, de bună voie și „în glorie” ori ajutat,mai mult sau mai puțin colegial, de cei dornici deschimbări sau prea grăbiți să le vină din urmă. Fiindcă retragerea din activitate se poate petrece liniș-tit, având satisfacția unui ultim lucru bine și la timp făcut,ori zbuciumat, din cauza nerăbdării de care dau dovadăcei din jur. Nerăbdare justificată doar în cazul neplăcut alcramponării de funcție, din varii motive personale, con-traproductive interesului general.

În contextul succint prezentat, nu putem decât să luămact și să apreciem cum se cuvine decizia d-lui director Gheorghe Ghiran, de retragere la pensie în acest an, deșiputea să-și ducă mandatul până la capăt.

A muncit neobosit, cu fața senină și gândul curat, 41 deani neîntrerupți în slujba vânătorilor și pescarilor sportivi

județul din județul Satu Mare, trecând succesiv prinfuncția de secretar de filială, tehnician principal și

director în ultimii 23 de ani. A avut, asemeneamultora dintre omologii săi, și satisfacții, și dezi-luzii în munca cu membrii și personalul asociației.Dincolo de acestea și de aprecierile omenești, su-biective și trecătoare, se impune zestrea adău-gată, împreună cu un Consiliu de excepție, în

patrimoniul asociației: un sediu strălucitor pentruasociație, trei sedii pentru fiecare dintre cele trei fi-

liale, un magazin în profil, o casă de vânătoare, unpoligon de tir, o bază piscicolă la Valea Mariei etc.Prin tot ce a făcut, cu sinceritate, dăruire și modestie,

colegul nostru Gheorghe Ghiran poate fi considerat unmodel pentru succesori și alți omologi din țară. Mai alespentru cei apropiați de vârstă, care-i pot urma exemplulși pot rămâne, ani la rând, cei mai buni consilieri ai celorce mai au încă nevoie de sfaturi înțelepte. Titlul de „Mem-bru de Onoare” ar putea constitui, într-un asemenea mo-ment notabil, onorul nostru în onoarea sa!

–N. Ș.

PREDAREA ȘTAFETEI


Vrem nu vrem, vine o vreme când ștafeta trebuie predată. O vreme la care nu ne faceplăcere să ne gândim, dar care, de la un timp, trebuie să ne preocupe. Fiindcă rezultatelemuncii, uneori de-o viață, se impun a fi lăsate, la timp potrivit, pe mâini vrednice.

MAI 2014 | 13

VÅN~TOAREEditorial 13

Căpriorii din zori de ziuă 14Demografia căpriorului 16

Iepurele - trecut, prezent și viitor 19Întâlnirea 22

Adunarea Generală FACE 25

mai

I ată întrebarea extrem de inco-modă de încheiere a precedentei„dezbateri”, pe care și-au pus-o,

mai înainte, mulți dintre predecesoriinoștri într-ale vânătorii. Întrebare careîncepe să ne sâcâie pe mulți dintre noi,cei ajunși spre finele unei activități carene-a pasionat și în care ne-a plăcut săcredem că am excelat.

O primă justificare rămâne, în zilelenoastre, necesitatea intervenției cuarma în scopul menținerii unui anumitechilibru convenabil societății, între di-versele specii plantivore și carnivore deinteres vânătoresc, precum și întretoate acestea și mediul lor agro-silvicde viață.

Echilibrul prin care se urmărește, înprincipal, diminuarea pagubelor pro-duse de fauna cinegetică, prin hrănire,culturilor agricole, silvice și animalelordomestice. Iată un motiv suficient deconvingător pentru perenitatea vânăto-rii în interesul societății. Dar acest lucruîl pot face, chiar mai bine decât vână-torii, profesioniștii în vânătoare. Adicăcei retribuiți, din banii publici, în acestscop. De ce să fie implicați atunci, în

acest păcat, vânătorii amatori, care înultima perioadă, prin numărul preamare și lipsa de instruire suficientă pro-natură, mai mult strică decât ajută.Care nu-și pot ascunde patima de aucide cu orice preț, în orice condiții,doar dintr-un orgoliu nejustificat „devânător” eficient.

Per total, societatea și natura ar fimai câștigate dacă și-ar permite luxulremunerării unor astfel de profesionișticare să facă același lucru, acționând larece, cu discernământul și precauțianecesare. Fără patima de a ucide, cidintr-o obligație profesională beneficăsocietății. Precum este cazul măcelari-lor și altor meseriași care ne asigurăcarne sănătoasă, provenită de la ani-male crescute și destinate asigurăriicelor de trebuință vieții oamenilor.

Nici motivația punerii în valoare aunei resurse naturale regenerabile nueste suficient de convingătoare în so-cietatea contemporană. Or fi vânătoriialtruiști, sacrificându-și timpul și baniipentru a aduce în circuitul economic,din pasiune și cu oarecare știință, pro-duse ecologice vânătorești, dar ce în-

semnătate pot avea acestea într-o eco-nomie modernă de consum? Ce impor-tanță poate avea infima cantitate decarne de vânat prin comparație cuenorma cantitate de carne furnizată deanimalele domestice și ce importanțămai pot avea blănurile și pieile de vânatîn concurență actuală cu marea diver-sitate de produse sintetice înlocuitoare?Deci cinstiți fiind, trebuie să recunoaș-tem că vânătoarea nu mai are, în țărilecivilizate, decât o contribuție insigni-fiantă din punct de vedere economic.

Mai rămâne motivația recreării, decare omul, spre deosebire de orice altcomponent al regnului animal, are ne-voie. Pe lângă instinctele animalieremajore, care privesc hrănirea, somnul,reproducerea și îngrijirea corpului,omul mai are nevoie de recreere, pen-tru o viață normală și armonioasă. Re-creere care a evoluat în decursulistoriei și depinde de om și de la om laom. Literatura, radioul, teatru, televi-ziunea, sporturile, jocurile, circul, turis-mul și altele asemenea, printre carevânătoarea și pescuitul, reprezintă ast-fel de posibilități, foarte variate de re-creere. Posibilități care oferă variantede opțiune pentru orice contemporan,oricât de pretențios ar fi.

Așadar vânătoarea, care în trecutconstituia o activitate prin care omulprimitiv sau nevoiaș își dobândea partedin hrana de zi cu zi, a devenit spre zi-lele noastre, o activitate cu rol prepon-derent recreativ, desfășurată dupăreguli sportive scrise și nescrise, din ceîn ce mai restricționiste. Pe măsura mo-dernizării armelor și a echipamentuluiauxiliar de vânătoare, precum și a creș-terii exagerate, din ce în ce mai puținjustificate, a numărului de amatori devânătoare.

Și totuși?

EDITORIAL

De ce continuăm totuși să vânăm, fără trebuință și folosdirect, fără remușcări pentru lipsa noastră de fair-play șifără regret pentru făpturile ucise?

Recunoașterea păcatuluivânătoresc (II)NECULAI ȘELARU

VÂNĂTOAREA ÎNCOTRO?

Iarba umedă foșnea încetișor subpașii atenți, iar roua ne udase ciz-mele până aproape de cataramă.

Era încă întuneric jur-împrejur, iar înfață abia dacă distingeam conturulvăii ce se deschidea la liziera pădurii.Fusesem cu o zi înainte, pe lumină, sărecunoaștem terenul, iar acum ne în-dreptam spre locurile alese pentrupânda de dimineață. Era prima ieșireîn noul sezon și imaginația crease sce-narii care de care mai provocatoare…

Recunoașterea și observațiile în teren

Cu toate că nerăbdarea este greude stăpânit atunci când vine timpul ie-șirii în teren, trebuie să ne facem cugrijă „temele de casă” pentru a ne bu-cura cu adevărat de partida de vână-tore propriu zisă. Chiar dacă, deregulă, informațiile paznicului de vâ-nătoare ce ne însoțește sunt precise,este recomandat să avem și propriile

cunoștințe despre teren Experiențapersonală, locurile deja cunoscute șiimaginea de ansamblu sunt un ajutorde preț și constituie un avantaj sem-nificativ. Ieșirile în teren, pentru ob-servații și recunoaștere, ne vorfamiliariza cu configurația locurilor,dispunerea vegetației și ne vor per-mite formarea unei imagini de ansam-blu asupra fondului de vânătoare îngeneral. Ne putem lua astfel repere în

teren, o cioată, un arbore izolat sauun pâlc de vegetație, care ne potghida și ne vor ajuta atunci când va finevoie. De asemenea, cu ocazia ieși-rilor pentru observații, putem aveașansa de a vedea și vânatul în teren.Este ca un adevărat preludiu al parti-dei de vânătoare ce va urma.

Prima geană de luminăNe-am așezat în unghi astfel încât

puteam avea în vedere deschiderealargă a peisajul din față, ce avea săprindă contur la ivirea zorilor. De oparte carabina, de cealaltă binoclul,telemetrul și apatatul cu tele-foto,adevărate ajutoare pentru cele douăpasiuni, vânătoarea și fotografia, gatapentru a surprinde clipe din curgereatimpului, departe de stresul și tumul-tul citadin.

Clipele treceau, purtând cu eletimpul dimineții. Sub pădure, pepanta ce urca dincolo de vale, unșacal își striga nestingherit năduful.Preț de câteva minute a fost singurulcare a tulburat liniștea locurilor. Eramatenți la orice foșnet și încercam sădeslușim orice mișcare sau umbră cece s-ar fi furișat în deschiderea dinain-tea noastră. Se apropiau zorii zilei,


DE SEZON

Căpriorii din zori de ziuăText și fotografie MAC

După așteptarea ce păruse, ca de obicei, fără sfârșit,mijlocul lui Cireșar adusese mult așteptata dezlegare la căprior, iar locurile păreau promițătoare. Alesesemmuchia unei vâlcele, cu panta coborând și deschizându-se în față până la marginea pădurii careurmărea, tivind neîntrerupt, conturul opus al văii.

păsărelele se trezeau una câte una,deschizând încet, încet, corul matinal.Dincolo de vârfurile pădurii dinstânga noastră se zărea prima geanăde lumină…

Ivirea mult așteptatăCeva ne-a atras atenția în vale. O

pată cenușie apăruse și urca, încet,printre tufe. O urmăream cu atențiecum înainta spre o deschidere ce seluminase deja binișor. Să tot fi fost osută și mai bine de metri distanță dar,cu siguranță, se profila un contur cu-noscut.

Clipele treceau și silueta avansaspre lumină. La un moment dat șaca-lul a dat din nou glas, mult mai îndrepata și mai aproape de noi iar si-lueta a încremenit. Să ne fi prins șa-calul mirosul și să fi dat semnalul dealarmă?… Nu, a continuat la fel camai înainte și îl auzeam după glascum se depărta acum, mergând totspre dreapta. Am răsuflat ușurați șine-am întors atenția înapoi, spre vale,unde pata cenușie se mișca din nou.Nu a trecut mult și a ajuns în deschi-derea luminată, dezvăluind profilulunei căprioare. Roșul blăniței strălu-cea acum în razele piezișe ale soare-lui. Furat de frumusețea ivirii am uitatpentru o clipă de vânătoarea propriuzisă. Când am revenit cu privirea, nu

mică mi-a fost surprinderea să văd lamijocul pantei, în plină lumină, edrept, ceva mai departe, silueta unuicăprior ce privea exact pe direcțianoastră, nemișcat. Ne văzuse și nefixa încremenit, asemena unei stanede piatră. Căprioara dispăruse deja,probabil ne simțise înaintea țapului.Un foc a rupt tăcerea dimineții și s-apierdut în vale, pe direcția țapului,

spre marginea pădurii. Surprins parcăde cele întâmplate, căpriorul a pornitspre lizieră. Din câteva salturi a dispă-rut, de parcă nici nu fusese acolo. Eraprima dimineață la căpriori și șansafusese de partea lor. Aveau să vină șialtele și urmau să ne găsească pe ace-leași locuri pline de un farmec aparte,așteptând căpriorii din zori de ziuă!…

MAI 2014 | 15

Mușchiulețul de căprior la cuptora fost dintotdeauna apreciat de me-seni. Pregătit cu ciuperci, totul rume-nit în sos de vin și oțet balsamic,mușchiulețul de căprior poate faceoricând deliciul unei mese cu invitațialeși.

Ingrediente necesare pentrupatru porții: 2 mușchiuleți de căpriorde circa 500 grame fiecare, două ceperoșii, 4-5 căței de usturoi, 4 linguri deunt, 150 grame ciuperci, 3 linguri deulei de măsline, 2-3 felii de bacon,sare și piper, două linguri de oțet bal-samic, un pahar de vin alb demisec,ardei iute roșu uscat.

Preparare: Preîncălziți cuptorul la350 de grade Celsius. Spălați muș-chiuleții și uscați-i cu prosop de hârtie.

Presărați-i cu sare și piper, putețiadăuga și alte mirodenii, după prefe-rința personală. Puneți ceapa cură-țată și tăiată rondele alături deusturoi într-o cratiță, unsă cu unt, șistropiți totul cu ulei de măsline. Adău-gați sare, piper și ardei iute roșu, dupăgust. Puneți cratița în cuptorul preîn-călzit pentru cca. 30 de minute și ve-rificați, cam la 10 minute, conținutul,să nu se lipească. În două crăticioareseparate, puneți câte o lingură de untși lăsați-l să se topească. Într-o crăti-cioară puneți ciupercile tăiate felii șiadăugați o felie, două, de bacon pesteele. Lăsați la foc mic circa 5 minute și,înainte de a lua de pe foc, adăugațipeste ciuperci două linguri de oțetbalsamic. Puneți ciupercile pe farfurii.

În a doua crăticioară puneți mușchiu-leții și dați-i la foc mai puternic, câteun minut pe fiecare parte, timp decirca 6-7 minute pentru moderat-mediu, sau mai mult, dacă îi dorițimai bine făcuți. Stropiți carnea cuvinul alb din timp în timp. Servițimușchiuleții cu ciuperci și garnisiți cuorez basmati prefiert. Puteți stropi cusos de vin, după gust, și orna cu firede salată verde sau pătrunjel. Unpahar de vin roșu, sec-demisec, dupăpreferință, va da un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIORCU SOS ROȘU ȘI CIUPERCIGastronomie vânătoreascăNANA NINA

Sporul net anual este reprezentatde numărul de indivizi supravie-țuitori dintre două date sau epoci

de referință, de regulă distanțate de unan calendaristic – de la o primăvară laalta - în care este stabilită mărimea po-pulației dintr-un teritoriu și pe baza că-ruia se întocmește întreg programul demanagement.

Considerente generaleNe vom referi aici strict la căprior,

în cazul căruia, dacă evaluarea pierde-rilor de exemplare adulte este relativmai ușor de efectuat, cele din efectivuljuvenil, în afara unor dovezi directe șivizibile (resturi descoperite întâmplătorsau nu), sunt mai greu de stabilit, de-oarece există și cauze, să le numim maiascunse, asupra cărora vom insista aici.

Supraviețuirea juvenilăO femelă, care a beneficiat de con-

diții normale, devine matură sexual lavârsta de un an și două luni, iar primafătare o face la vârsta de doi ani, spre

deosebire de o alta care, neavând be-neficiul condițiilor favorabile, va făta lavârsta de 3 sau 4 ani, atunci când dez-voltarea sa fiziologică (deci inclusiv subraportul greutății corporale, apreciatăla minim 20 kg), îi va îngădui intrareaîn prima sa fază oestrală. Femela de că-prior are un ciclu monoestral, adică pre-zintă o singură perioadă din an în careintră în călduri, spre deosebire de altespecii de ungulate, poliestriene, care aumai multe perioade succesive de căl-duri. Pe de altă parte, faza de oestrus,de ovulație, a căprioarei astfel devenităproductivă, este redusă la doar una –două zile, după care urmează etapa dediapauză embrionară, în care ovulul ră-mâne liber și nu se implantează în uter

până către finele lunii decembrie. Așa-dar, un prim element care determinădeclanșarea procesului evolutiv al po-pulației prin reproducere este starea fi-ziologică a femelei. Dacă femelele fatăîntr-o perioadă de timp favorabilă, ieziiau șansa unei bune evoluții până la in-trarea în prima iarnă a vieții lor. Cerce-tări efectuate în Franța, în condițiiclimatice similare celor din arealul ro-mânesc optim al căpriorului, au arătatcă, dacă cca. 70 – 80% dintre femelelecare au fătat au făcut acest lucru întredatele de 6 și 26 mai, deci într-un in-terval de 3 săptămâni, cu o duratămedie a fătărilor (teoretic) la 16 mai,acest fapt constituie o puternică sincro-nizare și grupare a apariției iezilor încea mai favorabilă perioadă din punctde vedere climatic și alimentar. Dar, înaceastă etapă juvenilă din viața căprio-rului, se disting două faze ale supravie-țuirii. O primă fază este cea estivală,care cuprinde intervalul de timp de 0 –6 luni. În această fază, un rol impor-tant, determinant chiar, în evoluția ul-


CăpriorulETOLOGIE

Demografia căprioruluiINVITAȚIE LA REFLECȚIE…ȘI LA OBSERVAȚII ÎN TEREN, ÎN LUNA MAI…Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU, Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

În intimitatea evoluției populațiilor animale se petrec fenomene care, neluate în seamă– din superficialitate, ignoranță, ori simplă neatenție – pot să producă nu numaiconfuzii în interpretarea unei dinamici a populației respective, dar și luarea unordecizii greșite în managementul cinegetic. Pe scurt, cel mai rău efect, într-o astfel desituație, ar fi un plan de prelevare prin vânătoare (până nu demult era „plan deîmpușcare”, devenit „de recoltă”), nefundamentat pe un spor natural real. În cele ceurmează, sperăm să aducem în atenție aspecte din evoluția potențială a unei populațiide căprior, care să ajute la înțelegerea acesteia.

MAI 2014 | 17

terioară a individului, îl constitue datafătării sau scurta perioadă de timp încare are loc fătarea. Astfel, dacăaceastă dată a fătării se situează într-oepocă favorabilă și iedul are șansa de aparcurge acel interval de timp necesaratingerii unei dezvoltări corespunză-toare, șansele de supraviețuire cresc.Din acest motiv, o femelă cu o stare fi-ziologică bună este adaptată pentru îm-perechere și fătare în perioadeleoptime. În caz contrar, resursele ali-mentare reduse din epoca împereche-rii, asociate cu o presiune socială(intra-populațională) puternică, afec-tează negativ condițiile fiziologice alefemelelor și determină o fază de oestustardiv. Prin urmare, o distribuție a fă-tărilor mai întinsă (față de epoca op-timă), cu consecințe nefaste: iezi fătațitârziu, cu greutăți corporale mai mici șiîn imposibilitatea supraviețuirii în chiaraceastă epocă și chiar imposibilitatearecuperării creșterii în greutate, deci adezvoltării corespunzătoare, pentru aputea parcurge cea de a doua fază desupraviețuire juvenilă, cea hivernală.Deci, de modul cum este parcursăaceastă fază, depinde supraviețuireaîntr-o epocă mai dură, cu o durată decca. 6 – 12 luni, în care populația juve-nilă are de înfruntat nu numai even-tuale carențe alimentare, dar și exceseclimatice și pierderi prin răpirile cau-zate de dăunători.

Revenind la faza estivală, este im-portantă cunoașterea și a celorlalte ele-mente care influențează, într-un felsau altul, supraviețuirea juvenilă. Înprimul rând este capacitatea femeleide a desfășura un efort energetic, peparcursul întregii perioade de gestație,inclusiv la finele acesteia și la începutullactației. Acest aport energetic l-amputea numi alocație maternă intraute-rină, puternic influențată la rândul eide oferta trofică a mediului din pe-rioada vară-toamnă-iarna trecută. Sesubliniază impactul determinant alacestei alocații asupra greutății corpo-rale a iedului la fătare, cu efect directîn derularea sporului zilnic și total în-registrat în greutate din prima lună deviață. Greutatea medie a iezilor nou fă-tați este de cca. 1,7 kg, dar poate aveamari variații, de la 0,75 kg până la 2kg, valori determinate de starea dedezvoltare a femelei. Astfel o femelăpe deplin dezvoltată (în greutate decca. 24 kg) poate întreține intrauterinși făta doi iezi în greutate (medie) fie-care de 1,7 kg (deci în total 3,4 kg),ceea ce ar fi cca. 14% din masa ei cor-porală și care reprezintă o alocație ma-ternă puternică. În perioada postnatalăîncepe creșterea și dezvoltarea noilor fă-tați, desfășurată în timpul primei veri

și a primei toamne din viața lor. Ocreștere medie în greutate a iezilor, decca. 145 g/zi, asigură intrarea în bunecondiții în cea de a doua fază a supra-viețuirii juvenile, cea hivernală. La în-ceput, exclusiv printr-o alocațiematernă postnatală, (prin alăptare), lasevraj, adică 2-3 luni, apoi iedul trece

treptat la o hrană vegetală. În aceastăprivință intervine oferta trofică a me-diului, care poate influența, pozitiv saunegativ, creșterea sa în greutate. Înprima lună de viață, cca. 80% din bio-ritmul zilnic al iedului este petrecut înadăpostul oferit de vegetație, compor-tament care implică o selectare dinpartea femelei a locurilor de odihnă,menite să asigure iedului un bun ca-muflaj și o bună protecție termică, ast-fel încât să-i optimizeze supraviețuireași creșterea.

Rezumând cele expuse anterior,precizăm că supraviețuirea juvenilă,este o consecință directă a influențelorexercitate de mediu, inclusiv densita-tea populației, și constitue un parame-tru demografic cheie, care variazăputernic în timp și spațiu și care deter-mină, în cea mai mare parte, variațiilede spor anual și, în final, mărimea șicalitatea populației de căprior dintr-unteritoriu.

Performanțademografică a

căpriorului reprezintăcapacitatea unei populațiide a înregistra o evoluțiepozitivă sub raportnumeric și structural, cucare, adaptată lainfluențele externe, cupierderi – mai ales juvenile –minime, să asigure și odezvoltare individualăcorespunzătoare.

Performanța demografică a că-priorului reprezintă capacitatea uneipopulații de a înregistra o evoluție po-zitivă sub raport numeric și structural,cu care, adaptată la influențele ex-terne, cu pierderi, mai ales juvenile,minime, să asigure și o dezvoltare in-dividuală corespunzătoare. Într-oscară de situații posibile, din acestpunct de vedere, se disting două si-tuații opuse.

O performanță demografică puter-nică a unei populații care trăiește îndeplin acord cu resursele necesare și,în general, cu toate condițiile din me-diul înconjurător, fapt care determinăo productivitate ridicată, cu un spornet anual mediu, cifrat la 30% (încondiții de excepție putând avea va-lori superioare). La polul opus este operformanță demografică slabă, dato-rată sărăcirii mediului sub raport nu-trițional, la care se adaugă alteinfluențe de mediu cu efect reductivși care are, ca efecte conjugate, o de-gradare a condiției fizice și fiziologicea indivizilor. Aceasta este urmată deo slăbire a capacității de supravie-țuire, în primul rând a celei juvenile,și a celei de reproducere. În aceastăsituație și productivitatea populației

este slabă, sporul natural fiind multinferior, putând deveni nul sau nega-tiv. Efectele nefaste se răsfrâng, deci,asupra întregii structuri a populației,dar cu efectul imediat și, cel mai pu-ternic, asupra categoriei juvenile.

Aceste aspecte negative, cu efectputernic în procesul demografic al că-priorului, pot fi independente de in-tervenția omului – ar fi vorba deexcese climatice incidentale – de re-gulă mai rar întâlnite, dar și din cate-goria celor în care se poate intervenipreventiv: asigurarea unor condiții dehrănire corespunzătoare în perioadelecritice, iar unde este posibil, amelio-rarea condițiilor naturale de hrănire,protejând sau cultivând speciile deplante preferate de căprior, cunoscutca fiind un consumator selectiv deplante.

În același context ar fi necesară în-depărtarea cauzelor generatoare deconcurență interspecifică la hrană, înterenurile populate și cu alte specii(lopătar, muflon, eventual mistreț).Reglarea structurii populației sub ra-port numeric și calitativ, inclusiv princontrolul permanent al stării de sănă-tate, reducerea posibilităților de pier-deri prin dăunători animali și ocampanie de prevenire a pierderilorjuvenile în timpul lucrărilor agricole,pentru căpriorii care își desfășoară

bioritmurile, preponderent sau exclu-siv, în câmpul agricol, sunt alte mă-suri cu caracter preventiv. Este loculsă reamintim că, în multe țări euro-pene, se practică o corelare a calenda-rului muncilor agricole cu calen darulfătărilor la căprior în culturile decâmp – cu referire la acel intervaloptim pe care l-am prezentat mai înainte – în scopul reducerii pierderi-lor juvenile. Nu ne amintim ca o astfelde măsură să se fi luat și la noi dar, înschimb, cândva, a fost adoptată o alta,și anume, instalarea unor dispozitivesimple (lanțuri) în fața utilajelor agri-cole, menite să determine părăsireaculcușului de către iezi. În plus, per-sonalul de vânătoare și pază (exista!)era prezent la desfășurarea unor ast-fel de lucrări, iar cei care manevrauutilajele agricole, stimulați de o com-pesație mai mult simbolică, acordautoată atenția descoperirii și salvării ie-zilor expuși. Oricum, a fost o măsurăde efect, care… ar trebui reluată.

Valoarea căpriorului, nu doar dinpunct de vedere vânătoresc, ci și fau-nistic, justifică atenția de care trebuiesă se bucure, prin intervenții posibile,în evitarea ori reducerea la maximuma cauzelor care îi pot afecta evoluțiademografică, în întregul său și în sen-sul celor amintite, poate sumar, înrândurile de față.


Demografia căpriorului

Profesorul ne introduce în POLI-TICA AGRICOLĂ COMUNI-TARĂ, pe scurt CAP. Acest CAP

a funcționat în Europa din 1962 și aobligat fermierii să mențină 15% dinteren nelucrat (la odihnă), iar din1996 obligativitatea a scăzut la 10%din terenul arabil. Această politică afost benefică pentru biodiversitate șia determinat densități mai mari de ie-puri, în sensul că în terenurile cu 3-6% teren necultivat se găseau cca.50 iepuri/100 ha în primăvară, iar încele cu 14% teren necultivat, cca. 80-120 iepuri/100 ha. Profesorul ne maiarată cum terenul necultivat este uti-lizat cu preponderență de iepuri întimpul iernii și în perioada recoltăriicerealelor (afirmație demonstratăprin studii de radio-locație în Aus-tria). Dar din anul 2008 se renunțăbrusc la politica terenului pârloagă șipopulațiile de iepuri o iau vertiginosla vale.

În iunie 2013 s-a ajuns însă dinnou la o înțelegere, în cadrul UE, care

va schimba programul CAP către gree-ning (înverzire), astfel încât subven-țiile să fie acordate pentru standardestricte, privitoare la protecția mediu-lui, 70% din bugetul CAP ca plăți di-recte pentru agricultură și 30%pentru dezvoltare rurală.

Ce va însemna acest greening? Vaînsemna că 30% din plățile directevor fi legate de diversificarea culturi-lor, astfel că fermele cu suprafețe maimari de 10 ha vor avea două tipuri decultură, iar fermele cu suprafață maimare de 30 ha vor necesita trei tipuride culturi. De asemenea se va imple-menta obligativitatea menținerii, pe5% din suprafața terenului agricol, defânețe naturale și „zone de interesecologic” (7% începând cu 2017).Există și subvenții pentru agriculturăecologică și pentru “prima împădurirea terenurilor agricole.”

În concluzie, Hacklander zice: „Ie-purii beneficiază de activitățile agri-cole, dacă acestea sunt extensive”. Decisistemul CAP ar putea să ajute la sto-

parea intensificării și a practicării pescară largă a monoculturilor. Vânăto-rii trebuie să se folosească de politicaCAP pentru a demara strategii agri-cole favorabile vânatului, împreunăcu fermierii și cu administratorul fon-dului cinegetic. Vânătorii se pot afiliala această politică, care poate de-monstra că vânătoarea, chiar în sis-tem susținut, poate opri pierderile debiodiversitate. Din păcate, Hacklan-der nu ne spune cum pot vânătorii sărealizeze acest obiectiv.

Este momentul să-l părăsim peHacklander și să trecem pe site-urileComisiei Europene pentru Agriculturăși Dezvoltare Rurală (http://ec.eu-ropa.eu/agriculture/newsroom/155_en.htm) și ale Ministerului Agricultu-rii și Dezvoltării Rurale(http://www.madr.ro/ro/progra-mare-2014-2020-pndr.html).

Din acestea am putut afla că ac-tualul comisar UE pentru agricultură,d-l Dacian Cioloș, este cel care a ini-țiat ecologizarea CAP în 2013. Într-adevăr, prin anumite regulamentecare s-au publicat în Jurnalul OficialUE (1.305 – 1.310/2013), se prevădmăsuri de menținere a fânețelor natu-rale permanente în zonele agricole pe5% din suprafața terenului arabil (7%începând cu 2017), suprafețe desem-nate ca „zone ecologice”.

Informația este confuză, greu degăsit și încă mai greu de înțeles. Darexistă acolo. Mai nou, se pare că au-toritățile agricole au tipărit și pliantede informare, pe care le distribuiegratuit celor interesați, deci nu avemnevoie s-o facem noi, vânătorii.

Ce trebuie să facă însă vânătorii?Să propovăduiască noutatea în comu-nitățile locale, să informeze și să încu-rajeze fermierii către aplicarea acestornoi cerințe și, nu în ultimul rând, săurmărească aplicarea lor în teren. Ast-fel, poate nu mâine, dar într-un an saudoi, acolo unde locul a susținut tradi-țional populații sănătoase de iepuri,prin schimbarea pe 7% din habitatulpropice (set-aside) și culturi agricole înmozaic cu restul culturilor, ar trebuisă se ajungă la 40 iepuri/100 ha.

O poartă nouă se deschide. Să nune uităm la ea inactiv, ci să acționămprin ea.

MAI 2014 | 19

STUDIU

Ce se poate face pentru redresarea efectivelor de iepuri?Este o întrebare care ne obligă să revenim la Hacklander,fiindcă arată, în lucrarea sa, cum scad populațiile deiepuri de câmp, la fel ca cele de iepure irlandez (Lepustimidus), de potârniche cenușie etc. Iepurele rămâne,prin urmare, „un indicator pentru agricultura extensivă.”

Iepurele – trecut, prezentși… viitor (II)FRANCISC CASTIOV

D e regulă, „vârful” pulsului esteatins în momentul în care vâ-nătorul, aflat la pândă, apasă

pe trăgaci și animalul este împușcat,măsurătorile efectuate de specialiștiiamericani indicând o valoare de 128 debătăi pe minut, cu 50 de bătăi mai multdecât pulsul normal. În general, pulsulcrește la orice emoție și efort pe care îldepune corpul. De exemplu, în cazulunei persoane care face sport, pulsulpoate ajunge la 100-150 de bătăi peminut în timpul efortului, pentru ca, înrepaus, să revină la normal. Însă menți-nerea pulsului ridicat în repaus, în cazulnostru în starea de pândă, ridică suspi-ciunea unei boli de inimă, explică pro-fesorul doctor Eduard Apetrei, medicprimar cardiolog în cadrul Institutuluide Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”din București

Orice învățăcel într-ale vânătorii îșipoate da seama că pulsul inimii depindede condiția fizică a fiecărui individ înparte, vârsta, starea corpului și sănăta-tea inimii, mai ales, fiind factori deter-minanți în atingerea performanțeivânătorești. Cu cât ești mai sănătos, po-sibilitatea de a „mirosi” prada, de aaprecia viteza vântului și de a alege co-rect tipul de muniție pentru animalulurmărit este mai mare. Există însă oa-meni, vânători cu „sânge rece”, stăpânipe sine în orice moment, îndiferent demărimea vânatului, care nu se încor-dează fizic și nici nu-și modifică stareapsihică atunci când iau în cătarea armeianimalul sălbatic ce urmează a fi răpusde glonț, în condiții de legalitate de-plină. Atribute care, pentru mulți, arpărea de necrezut, adică direct imposi-bile, în cazul vânătorului Mihai Ibrain,un vânător cumpătat, calm și gânditor,ima gi nativ și rațional, sunt verosibile.Când ești simultan plin de haos, plictisitdar fudul, obosit și nerăbdător, oscilantpsihic, fără urme de organizare și cu ocondiție fizică precară, pulsul inimii

intră într-o fază de accelerație, starecare te apropie de un eșec garantat.Tipul de vânător complet, dat ca modelîn articolul de față, iese însă din acesttipar inadecvat pentru actul vânătoresc,ca fenomen social și economic.

Vânătorul Mihai Ibrain era un om cuo condiție fizică de invidiat, puțin pestedoi metri, un adevărat atlet, ce făcusearmata la garda regală. Ca să se uite la„clonțul” lui mereu roșu, care-i ținea locde nas, copiii din acel sat oltenesc delângă Dunăre trebuiau să-și dea capulpe spate. Era ca un magnet pentru tine-rii așezării lui de baștină și nu numai,vesel cât cuprinde, pus pe șotii, ce l-aufăcut celebru ca vânător. Cu inteligențalui nativă și cu stăpânirea de sine ieșitădin comun, își domina ortacii în oriceetapă a vânătorii. Nu întâmplator, la pu-țină vreme după întoarcerea din prizo-nierat, Mihai Ibrain, din DeveselulMehedințiului, s-a aflat ani buni în con-ducerea unei „plase” din Valea Gilortu-lui. Acolo s-a perfecționat ca vânator,îndeletnicire pe care n-a trădat-o pânăla sfârșitul călătoriei lui prin viață. Șiasta pentru ca a iubit mult fauna și aprotejat-o prin tot ce-a făcut pentru fon-dul cinegetic, atâta timp cât a putut sățină pușca de vânătoare în mână.

Zilnic era însoțit de bătrâna lui armă„Zabel”, de fabricație cehoslovacă, și debracul german, câine de vânătoare cupărul scurt și cu urechile mari și blegi,prepelicar neîntrecut, dând târcoale băl-ților Dunării și câmpului în depistareabraconierilor, pe care i-a fugărit și îm-piedicat să ucidă cât a trăit. Nu vorbeaniciodată prea mult despre isprăvile luide vânător și pescar împătimit. Aveamulte de spus, multe de povestit, ade-vărate lecții de cinegetică pentru vână-torii mai tineri, întâmplări trăite șitrecute în cartea nescrisă a vieții, pe carele-a ținut pitite în adâncul sufletuluicurat de vânător, îndrăgostit de anima-lele pe care le-a protejat cât i-a stat în

putință. Zeci de ani, că a fost vremebună sau vreme rea, supărare sau bunădispoziție, vânătorul a bătut la pas mă-runt câmpurile mehedințene, apărândfauna acestor meleaguri binecuvântatede Dumnezeu, convins fiind că omul, înexistența lui pe pământ, are nevoie deanimale, iar animalele, la rândul lor aunevoie, într-un fel sau altul, să fie ocro-tite și protejate. A apăsat pe trăgaciularmei cu mult calm, stăpân pe sine,având un puls al inimii de pilot deavioane supersonice, indiferent de mă-rimea vânatului căutat. Nu a făcut ex-cese, nu a nesocotit vânatul, nu a ucisdin ură sau răzbunare, nu a ocolit me-dicul înainte de organizarea unei activi-tăți vânătorești. A fost convins căanimalul îl simte pe vânător când acestaare o stare de sănătate precară.

Suferința de pe front și din anii pri-zonieratului i-a călăuzit mintea și pașiiîn toate acțiunile, pe care le-a planificatdupă manual. Putea să facă tot cedorea. Avea câmpurile și bălțile la dis-poziția lui, nimeni nu putea să-i punăpiedică, chiar dacă libertatea de mani-festate și acțiune era restrânsă. A prefe-rat însă să rămână în granițele coduluivânătoresc, din respect față de fondulcinegetic, în slujba căruia s-a aflat pânăa închis ochii. Când Mihai Ibrain își fixapușca în umăr, pulsul inimii nu sufereamodificări. Reculul armei i se topeaparcă în corp, țeava puștii rămânândnemișcată când glonțul părăsea cilin-drul lucios de oțel. Unii au zis că Ibrainavea multă tărie, alții suficientă bărbă-ție. Condiția fizică reală, datorată antre-namentului, pregătirii în teren șiinstinctului de conservare, susținutăpermanent de un regim alimentar echi-librat și sănătos, ar putea fi secretul carel-a scutit pe vânătorul Ibrain de sincopesau derapaje în toată activitatea lui devânător. Întotdeauna a luat în seriosmesajul desprins din dictonul latinilor,„mens sana in corpore sano”, asta însem-nând să ai un temperament liniștit, odispoziție voioasă și, evident, un truporganizat și sănătos atunci când parti-cipi la o partidă de vânătoare.

Astăzi, vânătorul Mihai Ibrain numai este printre noi. A plecat puțin, cumspune poetul. Vorbele lui „o minte agerăde vânător nu poate exista decât într-uncorp sănătos” sunt reprezentative șipline de învățătură și astăzi.


Pe țeava puștiiOPINIE

Sunt sănătos, deci exist ca vânător!ELIADE BĂLAN

Un vânător informat știe că, atunci când cauți vânatul,ritmul cardiac nu depășește 78-80 de bătăi pe minut înmedie, valoare considerată normală de către mediciicardiologi. Există studii care arată că pulsul inimii are otendință de creștere atunci când vânătorul dă peste unvânat greu la cântar - un urs, un mistreț, un căprior sauun cerb, de exemplu, nivelul cardiac putând urca cu 25 de bătăti pe minut în majoritatea cazurilor, datorităemoției, tensiunii și factorilor de stres cunoscuți.

Așezat pe câmpiile de vest, înso-țit de cursul Timișului și străjuitde turlele bisericilor ce se înalță

peste așezările bănățene ale Rudnei,Giulvăzului, Foienului și Cruceniului,fondul ni se descoperă, de fiecare dată,altfel. Colțul de rai, binecuvântat cu în-tinderi de apă, culturi agricole separatede tufe de porumbar și măceș, lizierescurte de meri sălbatici și spini, fâșii depășune, oferă viețuitoarelor un biotopechilibrat, iar camarazilor de vână-toare, instantanee și întâmplări unice.Un astfel de areal ajutat și de adminis-trarea, gospodărirea corectă și exploa-tarea cumpătată, cu grijă pentru vânatși respect pentru natură, fac din arealulRudnei un sălaș liniștit, căutat de săl-băticiuni. Fiecare zi de vânătoare esteo sărbătoare, care se încheie cu unceaun aburind, stropit cu un vin bun șimulte povești din lumea cinegetică saudin viața noastră de zi cu zi.

Și, cum spuneam, în aceste locurine-am întâlnit întâia dată: eu și căprio-rul meu… Era o dimineață de iulieumezită de roua cu parfum de proas-păt. Soarele, ascuns în spatele orizon-turilor, arunca peste câmpuri o luminăviorie, discretă. Viețuitoarele se bucu-rau de orele mai răcoroase ale dimine-ții, hrănindu-se și adăpându-se dinbelșug, urmând ca apoi să-și caute să-

lașuri umbroase, ferite de dogoareazilei. Am lăsat mașina la umbra uneisălcii și am pornit-o, împreună cu un-chiul meu, pe jos, printre lanurile înaltede porumb și floarea soarelui. Cântareapăsărilor mici de câmpie, foșnetul tre-cerii grăbite a fazanilor și iepurilor,șoapta vânticelului stârnit ca din senin,împleteau pentru mine prologul uneipovestiri ce tocmai avea să înceapă…Mergeam, tăcuți, pe urmele de tractor,urmărind mișcarea căpriorilor, căutânda desluși, prin apropierea binoclului,exemplarele deosebite, pe cele cu taresau îmbătrânite. Căpriorii își stabilescteritorii pe care și le marchează, le cu-nosc și arareori le schimbă. De aceea

este foarte ușor să urmărești evoluțiasau dispariția unui exemplar dintr-oanumită zonă. Ne apropiam de o tre-cere peste un canal, unde drumul coteamult la stânga, pierzându-se după înal-tul unui lan de porumb. În lăstărișuldin dreapta drumului se auzea un foș-net, din ce în ce mai aproape… ne-amtras spre marginea drumului și, la adă-postul unor tufe de porumbar, am aș-teptat. Din tufe a apărut un căprior.Eram la circa o sută de metri de el, nuam apucat să ridicăm binoclul, căci astat foarte puțin și, dintr-un salt, s-apierdut în spatele lanului de porumb.Era un exemplar masiv, ce avea coar-nele foarte lungi și fără ramuri – un su-lițar. Eu, una, nu mai văzusem un așaexemplar până atunci, coarnele eraufoarte lungi și, probabil datorită lungi-mii, dădeau senzația că sunt foarte sub-țiri. Era foarte clar că este un exemplarde selecție. Imaginea căpriorului mi-arămas în minte. În acel an cărările că-priorului nu s-au mai întâlnit cu celeale vânătorilor. La fel s-a întâmplat șisezonul următor. Camarazii de gupă s-au mai întâlnit cu el, dar nu atuncicând erau pregătiți. Toți știam de el și,adesea, apărea în povestirile și discu-țiile noastre.

Lunile s-au scurs, anotimpurile șiele, și iată-ne ajunși în luna lui noiem-brie a următorului an, într-o dimineațăîn care ne pregăteam să plecăm la vâ-nătoare. Dornică să mă bucur cât maimult de imaginile însuflețite ale câm-pului, l-am rugat pe unchiul meu săurcăm pe digul ce separă albia Timișu-lui de câmpie. Puteam ajunge și peacest drum la punctul de întâlnire dinFoieni. De sus te puteai bucura de pri-veliștile din ambele părți ale digului:de-o parte albia, prundul și lunca Timi-șului, de cealaltă parte fondul de vână-toare. Digul trece pe lângă Rudna, unsat liniștit aflat pe malul drept al râului.Aici, pe vremuri, s-au perindat perso-naje faimoase, s-au urzit destine. LaRudna și-a petrecut o bună parte a vie-ții fiica cneazului sârb Miloș Obreno-vici, baronii Iancovici de Mirievschi șiIovan Nicolici. Viața lor a fost presăratăcu palpitante intrigi, conflicte și bles-teme. Aproape de albia râului se maiaflă astăzi un fost conac ajuns în ruinăîn anii ’90 și un parc imens, cuprins șiel de paragină. Pe același vechi dome-niu se ridică, devastată, din buruienilece încearcă în zadar să o îngroape, o ca-pelă, unde răposații nu și-au putut aflaodihna. Această ruină pare a fi expresiastrigătului deznădăjduit al trecutului,vechilor obiceiuri și tradiții uitate șidesconsiderate de societatea de as-tăzi… și totuși rezistă, speranța o face


TROFEU

Ne-am întâlnit pentru prima oară acum patru ani, lamarginea unui lan de porumb. Era o dimineață de sfârșitde iulie, iar dorința de a mă bucura de libertatea, culorileși sunetele naturii nu-mi dădea pace. Așa că, zis și făcut,am ieșit împreună cu unchiul meu în teren, pe fondul devânătoare al grupei noastre, adică Rudna.

ÎntâlnireaText și fotografie MARIA SĂVULESCU

să țină piept buruienilor. Odinioară,din fața conacului, un drum străjuit decastani conducea călărețul pe un podpeste Timiș către pădurea Macedoniei.Doar pădurea și o parte din arbori ausupraviețuit trecerii oamenilor. Din pă-durea Macedoniei, aflată la doar câțivakilometri, vin la noi pe fond mistrețiiademeniți de roadele câmpului,canalele pline de apă și linișteadin teren. La un moment dat,unchiul mi-a spus să fim atenți,că poate avem noroc și vedemsulițarul noastru. Intram pe teri-toriul lui, ce se întindea de o parteși de alta a digului. Parcă văd șiacum. În acel loc, cursul Timișuluifăcea un cot, depărtându-se de digși lăsând loc luncii plină de sălcii,tufe și iarbă de un verde crud. Acolo,lângă ciotul răzvrătit al unei sălcii bă-trâne, stătea falnic, uitându-se fix lanoi, căpriorul. Ne-am întâlnit dinnou! Am oprit mașina și am stăruitsă-l privim atâta timp cât ne-a în-găduit: aceleași coarne nesfâr-șite, aceeași staturăimpunătoare. Pe teritoriul lui,niciodată nu întâlneai altexemplar, doar capre și iezi.Atunci i-am spus unchiului că,dacă este posibil, aș vrea ca anulurmător, la selecție, să încerc să îlîmpușc eu.

Și iată-ne în al treilea an, anultrecut, la început de iulie, pregătită sămerg la vânătoarea de selecție. Oare îlvoi întâlni? O singură dorință aveam:dacă îl întâlnesc, să am un tir de excep-ție, ca să cadă secerat și să nu simtă du-rerea. Am intrat în teren parcurgând,parcelă cu parcelă, drumul până înzona lui. Câmpurile, acoperite de grâulpârguit, de porumbul năltuț și zvelteleflori ale soarelui, acopereau pământulși fereau de ochiul nostru căpriorii. Laun moment dat am văzut un căpriorculcat într-o iarbă mai înaltă. Nu, nuera el, era tot un căprior de selecție,având unul din coarne strâmbat vizibilînspre exterior. Am mers mai departe.Unchiul mi-a spus că, dacă nu ne întâl-nim cu el, pot să trag la altul. I-am mul-țumit, dar i-am spus că nu doresc să ofac. Acela sau nici unul. Am dat o turăprin domeniul lui cu mașina, dar nu l-am văzut. Într-un final am oprit și amdecis să mai mergem un pic la dibuite.Nu mai era foarte mult timp din pe-rioada de crepuscul. Am pornit încet,încet. Eram expuși, de-a dreapta și de-a stânga drumului erau culturi de grâu.Mergeam agale, privind întinderea despice, vorbind în șoaptă. Aveam armași un suport-sprijin. Mai trecusem prinacel loc în urmă cu o jumătate de oră

și nu ne așteptam săvedem nimic acolo. Dintr-o

dată, de la circa optzeci, o sută demetri, s-a ridicat din lanul de grâu, el.Nu aveam timp de vorbe, eram în câmpdeschis. Se uita fix la noi. Grâul îl aco-perea de la baza gâtului în jos. Nuputem trage decât în gât. Nu știu a văspune când și cum a ajus pușca pebățul de sprijin. Am în minte doar căam ochit și am tras. Căpriorul a făcutun salt către cer și a căzut… Nu maiauzeam nimic, tremuram din toate în-cheieturile și ochii mi s-au umplut delacrimi. Doar la atât mă gândeam: câtmi-am dorit să nu sufere și nu mi-a fostoferită decât varianta de a trage în gât.Sincer, nici nu credeam că sunt în staresă o fac. Am așteptat vreo zece minute,alături de unchiul meu. Nu putem săspun nimic. Ne-am apropiat în tăcerede locul unde căpriorul căzuse. Amajuns. Era mult, mult mai mult decâtne imaginasem: un căprior bătrân,masiv, cu botul alburiu, iar coarnele,care de la distanță păreau sulițe, aveauramurile dinapoi de nici un centimetru,iar cele din față de 2-3 centimetri. Înraport cu lungimea impresionantă,erau imposibil de detectat de la dis-tanță, chiar și cu binoclul. Am statlângă el descoperiți și unchiul mi-a datcâteva spice de grâu atinse de stropii de

sânge ai căpriorului. Sincer, nu preaputeam articula multe cuvinte. Ne în-tâlnisem acum trei ani și el a ales să seridice acum în fața mea…

Povestea nu se sfârșește aici, căcidupă ce am pregătit trofeul am vrut să-i facem o evaluare. Uimirea ne-a fostși mai mare. După dentiție, am apreciatvârsta căpriorului ca fiind între 13 și 14ani. Trofeul cântarea 410 grame, iarlungimea medie a coarnelor era de21,9 cm. Cu toate penalizările posibile,părea că este totuși un trofeu de meda-lie. Am hotărât că este un exemplar rar,care merită toată atenția și respectul,drept pentru care, dintr-o selecție, că-priorul meu a devenit un trofeu de ar-gint. Îi mulțumesc că m-a ales pe mine.În tinerețile sale a fost, cu siguranță, unexemplar puternic și minunat. Sper săne bucurăm de fumusețea urmașilorlui, prezenți pe fond și să avem înțelep-ciunea de a-i lăsa pe cei mai falnici săajungă la vârsta tatălui.

Vânătoarea adevărată este plină deneprevăzut, o zi nu seamănă cu alta,planurile, de cele mai multe ori, sunt ti-cluite de vânător tocmai pentru a fi nă-ruite și apoi refăcute de vânat, devreme, de vânt, de spinii de netrecut,de ploaie, toate, după placul lor, făcândposibile întâmplări unice pentru cel cele trăiește.

MAI 2014 | 23


CongresEVENIMENT

Lucrările CongresuluiSocietății de Vânătoare șiPescuit din Republica MoldovaText și fotografie Dr. VADIM NESTEROV

D elegația României a fost for-mata din: directorul AJVPSSuceava, dl. dr. ing. Nicolae

Goicea - reprezentantul directoruluigeneral al AGVPS, dl. dr. ing. NeculaiȘelaru, directorul AJVPS Vaslui, dl. ju-rist Vasile Neagu, directorul AJVPS Bo-toșani, dl. ing. Vasile Dabija și dr.Vadim Nesterov.

Prezidiul Congresului a fost con-stituit din președintele S.V.P.M., dl.Oleg Ciocoi, vicepreședinte, dl. An-drei Munteanu, directorul S.V.P.M.,dl. Simion Istrate, secretarul societă-ții, dl. dr. Tudor Colac și din reprezen-tantul președintelui țării, dl. VladimirCiobanu.

Delegații la Congres, inclusiv invi-tații, au primit câte o mapă cu docu-mentele Congresului, în limba românăși limba rusă și componența ConsiliuluiRepublican din perioada 2009-2013,organigrama S.V.P.M., Raportul de ac-tivitate al Consiliului Republican în pe-rioada 2009-2013, proiectele șiobiectivele S.V.P.M. pentru anii 2014-2019, inclusiv propuneri privind com-

pletarea și modificarea StatutuluiS.V.P.M.

Deschiderea oficială a CongresuluiS.V.P.M., s-a făcut cu „Imnul vânători-lor din Moldova”, pe versurile distin-sului academician dr. Tudor Colac șimuzica lui Gheorghe Mustea, urmat deun film documentar, de scurt metraj,cu aspecte din activitățile de vânătoareși pescuit din teren. S-a dat citire, decătre dl. Vladimir Ciobanu, mesajuluielogios al președintelui Republicii Mol-dova, dl. Nicolae Timofti, care a subli-niat rolul determinant al S.V.P.M. înocrotirea naturii.

Lucrările Congresului au continuat,după expunerile președinteluiS.V.P.M., dl. Oleg Ciocoi, a vicepreșe-dintelui S.V.P.M., Andrei Munteanu șia directorului S.V.P.M., dl. Simion Is-trate, cu luări de cuvânt ale celorlalțidelegați. Din partea delegației românea luat cuvântul dl. dr. ing. Nicolae Goi-cea, care a transmis mesajul dlui. di-rector general Neculai Șelaru și asubliniat strânsele relații și colaborareaconcretă între AGVPS și S.V.P.M. Pen-

tru scurtarea timpului, o parte dintredelegați au depus în scris, la prezidiu,alocuțiunile pregătite, care cuprindeauunele aspecte și propuneri din terito-riu. A urmat discutarea și votarea pro-punerilor făcute, prin ridicarealegitimațiilor de către delegații cudrept de vot.

În finalul discuțiilor s-a ales aceeașiconducere a S.V.P.M. pentru următoriicinci ani ( 2014 – 2019 ) și s-au apro-bat de către delegați toate proiectelepropuse. O importantă contribuție labuna desfășurare a lucrărilor Congre-sului S.V.P.M. a avut-o secretarulS.V.P.M., dl. Tudor Colac, care a con-dus desfășurarea lucrărilor, a discuții-lor și a propunerilor delegaților.

A impresionat, în derularea lucră-rilor, modul de organizare, fiecare de-legat având locul bine stabilit în sală,timpul limitat și respectat a duratei deluare a cuvântului și răspunsurileprompte date de secretarul S.V.P.M.,Tudor Colac, la problemele ridicate.

S-a remarcat prezența, printre de-legați, a d-lui Ionel Căpiță și a d-nei Ve-ronica Vlădescu, redactori ai revisttei„Vânătorul și Pescarul Moldovei”, careau luat interviuri și au făcut fotografii.

Lucrărilor Congresului S.V.P.M. s-au finalizat printr-o vizită la renu-mita cramă subterană Cricova și o de-plasare la castelul de vânătoare ManucBey de la Hăncești.

Delegația română s-a întors cu fru-moase impresii despre modul de orga-nizare și desfășurare a lucrărilorCongresului și, mai ales, despre deose-bita ospitalitate de care s-a bucurat.

În ziua de 24 aprilie 2014 a avut loc, la Chișinău, Congresul Societății de Vânătoare șiPescuit din Republica Moldova, la care au participat 155 de delegați din toate raioanelețării. Printre invitații au fost prezenți reprezentantul Ministerului de Interne, locote-nent colonel Ion Lesnic, și delegatul Inspectoratului Ecologic de Stat, Eduart Stângaciu.

CE VÂNĂM ÎN MAIMamifere: vulpe; de la 15 mai: căprior (mascul), șacal.

R euniunea a fost organizată deAsociația vânătorilor suedezi șis-a concentrat pe o mai bună

înțelegere a vânătorii în țările nordice.Prima zi a debutat cu reuniunea Comi-tetului de Direcție, în care s-au discutatprobleme-cheie pe care FACE le vaaborda în acest an: marile carnivore, le-gislația UE în materie de sănătate ani-mală, speciile exotice invazive,Comunicatul Comisiei europene privindtraficul ilicit cu arme, răspunsul FACE laaceastă inițiativă, precum și Alegerile eu-ropene și implicațiile lor în viața vânăto-rilor. A urmat o sesiune privindcooperarea între vânători și instituțiilepublice din Suedia, la care a participatMinistrul pe Probleme Rurale – Eskil Er-landsson. Domnia sa a ținut să subli-nieze atmosfera excepțională careguvernează relațiile între vânătorii nor-dici și reprezentanții politici.

Cea de a doua zi a fost dedicată dis-cuțiilor privind practicile și politicile devânătoare în țările nordice, Suedia, Nor-vegia, Danemarca și Finlanda, iar orato-rii au prezentat, succint, modul în carevânătoarea este administrată și perce-pută în țara lor. De notat aici acceptultotal al societății vis-à-vis de vânătoareși vânători. În această regiune există oadevărată recunoaștere a rolului vână-torii și cărnii de vânat, pe care societateao consideră un element important în re-gimul alimentar. Aceasta este apreciatăpentru calitate, durabilitate și impactuldurabil asupra mediului.

În continuare au fost organizatedouă ateliere de lucru privind plumbulîn muniție și marile carnivore.

Referitor la plumbul în muniție,membrii FACE au dezbătut activaceastă problematică, având în vederediferitele inițiative existente în Europa.Reprezentanți ai asociațiilor de vână-toare, ai industriei și instituțiilor publiceau prezentat și împărtășit experiențeledin țările lor. Conform statisticilorFACE, situația actuală privind plumbulîn muniție, la nivel european, se pre-zintă în felul următor:

• 1 stat membru - Danemarca - a in-terzis folosirea și comercializarea alice-

lor de plumb;• 2 state membre, Olanda și regiu-

nea flamandă a Belgiei, au interzis oriceutilizare a alicelor de plumb pentru vâ-nătoare și tir sportiv;

• 13 state membre (Bulgaria, Cipru,Cehia, Germania, Ungaria, Italia, Fin-landa, Franța, Grecia, Letonia, Portuga-lia, Suedia, Marea Britanie) au interzisorice alice de plumb în zonele umedesau pentru vânarea păsărilor de apă;

• 4 state membre vor interzice ali-cele de plumb în viitorul apropiat (Aus-tria, Estonia, Luxemburg, Slovacia);

• în 4 state membre (Irlanda, Litua-nia, România, Slovenia) discuțiile suntîn curs de desfășurare;

• 3 state membre (Croația, Malta,Polonia) nu au intrerzis alicele deplumb.

Trebuie menționat că nu existănicio legislație EU care să restricționezefolosirea plumbului în muniție. Comite-tul Ornis menționează: „Comisia, caparte contractuală a AEWA, poate doarsă încurajeze statele membre să-și înde-plinească angajamentele pentru a eli-mina treptat folosirea plumbului înmuniție în zonele umede și să monitori-

zeze situația, dar nu are alte pârghii înacest context.” În legătură cu acest su-biect, FACE sprijină interzicerea folosiriialicelor de plumb în zonele umede și ardori să vadă acest efect în întreaga Eu-ropă, prin prevederi legale și măsuri desensibilizare adecvate. Totodată, FACEconsideră că o interzicere totală a folo-sirii alicelor de plumb ar putea avea unimpact negativ asupra majorității vână-torilor.

Cât despre atelierul privind marilecarnivore, este evident faptul că reve-nirea lupului în numeroase regiuni dinEuropa a provocat conflicte reale în rân-dul poplației rurale și al crescătorilor deanimale. FACE urmează să semneze unacord de participare la Platforma UEprivind coexistența între oameni și ma-rile carnivore, iar celelalte părți semna-tare sunt: CIC, ELO (Organizațiaeuropeană a proprietarilor de terenuri),Copa-Cocega (organizația europeană afermierilor), WWF, IUCN, Europarcs.

Principalele puncte din acest acordsunt: cooperarea într-un cadru juridiceuropean, Directiva Habitate 92/43/EECfiind instrumentul principal de lucru; asi-gurarea unei baze de cunoștințe necesare,cu alte cuvinte orice management al ma-rilor carnivore trebuie să aibă un funda-ment științific valabil; recunoaștereaimportanței socio-economice și culturale,având în vedere că societățile umane audreptul să folosească resursele naturale șisă păstreze moștenirea culturală într-unmod sustenabil; găsirea unor soluții înacest conflict printr-un dialog constructivîntre părțile interesate; angajarea într-ocooperare transfrontalieră a părților,având în vedere că populațiile marilorcarnivore au trasee ce depășesc frontie-rele. Este nevoie deci de o cooperare per-manentă între țările vecine, luând înconsiderare liniile directoare pentru pla-nurile managementului nivelului popu-lațional al marilor carnivore.

Ceremonia în cadrul căreia acestacord va fi semnat este prevăzută pen-tru data de 10 iunie, la Bruxelles, eve-niment la care va fi prezent și comisarulpentru mediu - Janez Potocnik.

MAI 2014 | 25

Noutăți FACE AGENDA

Adunarea Generală a FACEBIANCA IORIATTI

Între 9-12 aprilie a avut loc la Malmö, în Suedia, Adunarea Generală a FACE, la care auluat parte reprezentanți din 21 de țări. Pe ordinea de zi s-au aflat mai multe puncteinteresante pentru vânătorii europeni. În final, participanții au ajuns la un consensprivind semnarea Acordului de participare la platforma Comisiei Europene privindCoexistența între oameni și marile carnivore - o inițiativă care urmărește să aducă laaceeași masă părțile interesate de conservarea marilor carnivore.

M ult mai puțin rigidă decât înFinlanda, unde grupa de vâ-nători este constituită din

localnici, cu domiciliile și/sau proprie-tățile imobiliare circumscrise adminis-trativ-teritorial terenului de vânătoare.Grupă de vânători care, acolo, răs-punde efectiv de ocrotirea și îngrijireafaunei sălbatice găsită temporar pe su-prafața terenului aflat în responsabili-tatea ei, fiecărui vânător localnicrevenindu-i, printre altele, obligațiaamenajării și alimentării câte unuipunct de hrănire complementară petimp cu zăpadă. De aceea, vânătorii dela oraș sau din afara locului nu pot

avea decât statut de invitați ori vână-tori străini, care nu pot practica vână-toarea decât gratuit, cei invitați, oricontra-cost, ceilalți.

IstorieȘi la noi în România, dacă ne ducem

cu gândul la ceea ce a fost, trebuie să re-cunoaștem că baza grupelor de deal șimunte, dar nu numai, au constituit-o vâ-nătorii localnici, cu gospodăriile și tere-nurile aflate în raza fondului cinegeticrespectiv. Lângă aceștia se alipeau vână-torii orășeni sau din zonele învecinate,dacă se acomodau regulilor, mai multsau mai puțin riguroase, ale localnicilor,

din rândul cărora se alegea starostelegrupei (cetei), rebotezat șef de grupă.

Grupele astfel constituite reprezen-tau, în vremea trecută, un fel de „gră-diniță” sau „școală primară” de inițierepentru copii vânătorilor și tinerii gonacide prin sate, care uceniceau ani de zilepână erau promovați vânători. Doaratunci când vârsta le permitea și ei fă-ceau dovada maturității depline, pre-cum și bunei cunoașteri într-alevânatului și vânătorii, primeau accep-tul șefului grupei ori a grupei în totali-tatea ei, la propunerea „nănașului” săude instruire și viitor botez.

RânduieliMembrii grupelor de vânători

aveau, pe atunci, doar câteva griji ma-jore. Anume să ferească, prin regulisimple de respectat, făzănițele, capreleși scroafele de focul armei, să „com-bată” lupii și alți dăunători ai „vânatu-lui util” și să asigure o brumă de hranăieftină iepurilor, potârnichilor, fazani-lor, cervidelor și mistreților, compusădin plevuri, gozuri și spărtură de ce-reale, frunzare de calitate și fânuri na-turale strânse direct în teren, sâmburide prune și de struguri, napi porceșticultivați în poieni însorite și cartofi de-preciați aduși din propriile grădini, tri-foi și lucernă uneori etc. Vânătorii maiaveau însă o obligație morală nescrisă,să împuște limitat vânatul, cu gândul lasezonul următor, la sezoanele urmă-


A fost și ar trebui să rămână, unitatea structurală de bazăa asociațiilor vânătorești, constituită la nivelul fiecăruifond cinegetic, cu respectarea principiilor teritorialitățiiși afinității dintre persoane cu preocupări similare șicomportamente compatibile. Cel puțin așa a fost la noi șia rămas în multe zone din țară.

Grupa de vânătoareText și fotografie N. ȘELARU

REPORTAJ

toare și la urmași.Armonia și plăcerea vânătorii, din

perioada de peste 25 de ani trecută, parsă fie uitate acum pe alocuri, până și de„puștile ruginite”.

SchimbăriCe s-a schimbat, de fapt, între timp?În primul rând, în perioada post-de-

cembristă a fost înregistrată o creșterebruscă și deloc selectivă a numărului devânători, mai exact spus de posesori dearme de vânătoare, care a făcut ca ni-velul acestora să se ridice, în doar 6 ani,de la 38.000 în 1990, la 56.000 în1996. Apoi numărul acestora a urcatmai lent, dar continuu, atingând astăzio cifră pe care nici cei obligați să o ținăla zi și să o facă publică nu vor să o cu-noască sau să o recunoască. Probabil cănumărul vânătorilor posesori de per-mise de vânătoare, categoric mai micdecât al deținătorilor de astfel de arme,a depășit cifra de 62.000 – 65.000 înprezent.

În aceste condiții de creștere relativbruscă și exagerată a numărului de vâ-nători și, proporțional cu aceasta, apresiunii vânătorești asupra faunei ci-negetice, consiliile asociațiilor și-auarogat dreptul statutar de a dispersaele însele, după propriile criterii șiuneori doar scriptic, vânătorii în grupe.Iar când acest drept s-a manifestat dis-creționar, prin surprinzătoare reparti-zări de noi vânători promovați fără niciun fel de ucenicie în grupă ori veniți deaiurea, absolut necunoscuți din parteacelor ce urmau să-i integreze în comu-nitățile lor, situațiile au devenit stânje-nitoare. Mai ales în cazul repartizăriiforțate de vânători primejdioși pentrucamarazii lor, dotați cu arme semiau-tomate ori excesiv de puternice, carenu se jenează să facă uz de ele fără re-ținere din punct de vedere etic și al re-gulilor locale. Uneori și din punct devedere al restricțiilor impuse prin lege.

RepercusiuniSituațiile stânjenitoare amintite pot

deveni însă, în timp, contraproductive.Fiindcă exemplul rău pare să prindăacum, chiar și în rândul vânătorilor cuoarecare vechime, mai repede decât celbun. De exemplu, dacă străinul își per-mite să tragă la făzănițe și scroafe, fărănici un fel de reținere, de ce să le maiierte el, localnicul?

Dacă străinul își permite să tragă laorice distanță, nepăsător față de vâna-tul rănit în condiții de foc nesigur, dece să nu încerce și el, localnicul, astfelde lovituri riscante?

Iar dacă străinul cu bani cumpărătot surplusul de vânat cuvenit grupei,

de ce să nu-și facă și el, localnicul, par-tea lui?

Exemplu rău poate deveni deci, unal doilea factor de diminuare a discipli-nei interne și a coeziunii grupei, con-traproductiv, ca și repartizarea forțatăîn grupe, interesului general.

Așa cum dăunătoare poate devenipolitica discreționară a unor consilii deasociații, de a dispune, după cum con-sideră de cuviință, de cotele de recoltăaprobate pe fondurile atribuite în res-ponsabilitatea grupelor, fără nici un felde consultare a acestora. Și de a aprobaautorizații individuale și în grup res-trâns, unor membri vânători din afaragrupelor și chiar a asociațiilor, de multeori în cursul săptămânii, înaintea vână-torilor colective organizate de grupe peterenul lor.

Dacă grupa de vânători răspundetotuși de ocrotirea, îngrijirea și recolta-rea limitată, cu bună credință, a fauneicinegetice din fondul respectiv, de ce sănu aibă și ea un cuvânt de spus înaceastă privință?

Și de ce membrii acesteia să nu fieluați prioritar în considerare, cu ocaziavalorificării, la aceleași prețuri, a sur-plusului de vânat aprobat a fi extras dinfondul cinegetic aflat în responsabilita-tea lor?

RevenireReîntorcându-ne la ideea de grupă

de vânători, responsabilitatea și res-

ponsabilizarea acesteia pornesc de laconstituirea ei pe baza principiiloramintite, al teritorialității și al afinită-ții, precum și de la luarea în conside-rare a propriilor drepturi, fărăimpunerea unor norme forțate și oa-meni străini locului, de natură a-i de-favoriza sau nemulțumi pe localnici.

Doar atunci când grupele de vână-tori vor înțelege că ocrotesc, îngrijescși protejează efectivele de faună cine-getică, din fondul atribuit grupei lor,în primul rând pentru ei, vor începe săaibă simțul proprietății și să se com-porte, în mod real, ca gestionari res-ponsabili ai faunei din „fondul lor”.Bineînțeles că sub directa coordonarea tehnicienilor asociației și fără nici unfel de teamă în fața celor ce le verificăactivitatea vânătorească și îndeplini-rea obligațiilor contractuale.

ConcluzieÎn final, susținem ideea respectării

grupelor și a drepturilor neștirbite aleacestora, chiar dacă această susținerepoate stimula opinii și dezbateri contrare.Fiindcă constatăm că a sosit momentulclarificării acestei probleme, în interesulunei protecții nesilite a faunei cinegeticeși, în cele din urmă, al vânătorilor dingrupe, ale căror drepturi se impune să lerespectăm precum altă dată. Fie doar șipentru rolul de electorat decident, pecare-l au sau ar trebui să-l aibă, din 5 în 5 ani.

MAI 2014 | 27


Despre vânătoareOPINIE

S unt multe de corectat aici înproblemele de fond și suntsemne că, în actuala conjuctură,

instituțiile centrale să facă lumină și înaceastă cauză. Spun cauză, deoarecefondurile de vânătoare s-au înpuținat,iar raportul vânat-vânător este departede o matematică exactă. La toate aces-tea, desigur, se adaugă și alte conside-rații. Important e să fim actorii, nuspectatorii viitoarelor decizii.

Poposești din loc în loc, pentru cănatura îți oferă tot mai des posibilitateade a imortaliza câte ceva din minună-țiile ei și din preocupările localnicilor,parte dintre ei iubitori ai acestui hobby,vânătoarea. Unde sunt ape, câmpii,dea luri, munți, este și viață, în carefauna își demonstrează supremația.

Față de toate aceste resurse ale naturii,plăcut îmbinate cu sporturi de agre-ment, pasionații de pescuit, vânătoare,cutreierătorii de poteci ale diverselorforme de relief și nu numai, au o mareobligație, aceea de a subordona acestsport salvării faunei de toate relele cares-au accentuat până în prezent.

Invitație la reflecțieBraconajul, pescuitul la întâmplare,

vânătoarea de dragul armelor sofisti-cate, lipsa din conținutul unor regle-mentări în domeniu a unor prevederiprotectoare împotriva factorilor care,an de an, amenință un anumit segmental vânatului mic, sunt realități care tre-buiesc cunoscute. Mulți factori de re-gresie, proprii acestui vânat, sunt

legați, în exclusivite, de activitateaomului. Excludem prădătorii, cât șicondițiile meteorologice nefavorabile,pe care le-am putea numi cauze natu-rale de scădere a efectivelor acestuia.

Dar ce facem cu agricultura, care,prin cuceririle ei tehnice și, implicit, atratamentelor chimice, a afectat consi-derabil biotopurile. Otrăvirea faunei,neiertătoarele super-discuri tractate demotoare performante, cuțitele seceră-toarelor și multe asemenea, sunt detaliicare afectează și fauna de interes cine-getic. De fapt, acest domeniu creat deom, cu o complexitate vastă, care por-nește de la materia primă și, în final, sematerializează în atât de prețuitahrană, definește acțiuni care se cer con-jugate pentru a avea drept rezultat, pelângă realizările cu specific agricol, șiadoptarea, în paralel, a unor metode deprotejare a vânatului.

Desigur că părerile sunt pro și con-tra, echilibrul ne cere totuși să acțio-năm în sfera cerebrală, pentru ca însituația unor divergențe de opinie, săfim pregătiți, pentru ambele situații, cuargumente științifice.

Spre o nouă stare a vânătoriiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Putem spune că fauna de interes cinegetic, la acestmoment, în țara noastră, dă semnele unei simțitoarereduceri, care poate să se accentueze treptat, pe măsurăce nu conștientizăm, mai ales noi, vânătorii, că rațiuneatrebuie să fie prioritară. An de an, tot mai mulți suntmembrii cotizanți, promovați la examenul căruia, până înprezent, nu i s-a găsit o formulă de reală exigență,raportată la confruntarea cu situațiile din teren.

MAI 2014 | 29

AGENDA

Căile comune nu sunt imposibil degăsit, ele existând și în alte țări, numaică ar trebui concretizate în texte delege, sub forma unor acorduri între in-stituțiile abilitate, cu măsuri bine defi-nite, echilibrate, ținute sub control șisancționând sever abaterile, atuncicând se produc, de la regulile stabilite.Membrii asociațiilor de vânătoare tra-diționale, reprezentați de AGVPS, suntdirect interesați ca vânătoarea să aibă,în viitor, un drum deloc incert, cu unfond cinegetic bogat și o continuitate înperpetuarea tradițiilor care, de fapt, neonorează, la mai bine de o jumătate desecol de experiență și demnitate.

Imperioasa necesitate a soluțiilor viabile

În scopul menținerii unei anumitepopulații naturale în teren, sunt nece-sare amenajamente, care să dea noi va-lori peisajului agricol prin diversificare.Efectul de lizieră, exprimat prin mini-parcelările de odinioară, a dispărut. As-tăzi, macro-suprafețele cultivateintensiv au redus considerabil acelegarduri vii, care delimitau intenționat

proprietățile individuale și constituiau,și în plan faunistic, garanția menținerii,pe termen lung, a vânatului natural.

Iată că, și prin acest exemplu, potapare noi soluții care să oprească regre-sia unui anumit segment al vânatuluiamintit.

Iepurii de câmp și puii de potârni-che au de suferit, primii de pe urmadiscuirilor și a recoltatului de fân și aaltor plante erbacee folosite la însilo-zări, ceilalți, în primele lor săptămânide existență, fiind lipsiți de hrana debază, insectele, care populau benzilenaturale de arbuști. Studiile întreprinsede alte țări, precum Franța, arată că, încazul iepurilor, la recoltarea lucernei,unul din doi pui moare odată cu strân-gerea nutrețului. Tehnica agricolă, cuînțeles de mecanizare performantă,provoacă anual pierderi cu mult peste50% în rândul acestora, datorate maseirotative de tăiere din dotarea utilajelor,care îi surprind în stadiul de pui sau de-zorientați de prezența oamenilor și azgomotului motoarelor de antrenare.Soluții însă se pot găsi!

Pesticidele, cum ar fi nitrații, inge-

rate de potârnichi, fazani și nu numai,conduc la otrăvirea acestora, dar și lasuprimarea unor rozătoare și a unorplante dăunătoare culturilor, însă apre-ciate de vânatul mic.

Bineînțeles că acest impact există șiîn alte țări cu o agricultură mult maiavansată, dar în unele s-au găsit moda-lități minime de soluționare, menite săstopeze regresia populațiilor de vânatmic. Nu ne rămâne decât să ne unimîntr-un efort de voință pentru a aflacâte ceva din experiența altor țări inte-grate în U.E

În spiritul bunei colaborăriPrintre multe alte însemnate preo-

cupări, Uniunea Europeană este un fac-tor de echilibru și în domeniulvânătorii, în principal acționând prindirective și regulamente care sunt re-găsite în legislația țărilor membre. Îndomeniul agriculturii, Comisia Euro-peană adoptă decizii și regulamente,de aceea puterea acesteia este decisivăși în materie de vânătoare și adminis-trare a fondului cinegetic.

Fiecare stat-membru, în parte, îșistabilește însă propriile coduri de bunepractici agricole și cinegetice. Țări cutradiție în domeniu, ca și noi dealtfel,au stabilite prin legislația proprie și re-glementări subsecvente, măsuri corec-tive de apărare a faunei de interescinegetic, prin codul de bune practiciagricole. De ce oare nu am putea și noiface acest pas într-o deplină conlucrare,la nivel decizional, pentru viitorul vâ-nătorii?

Atât promovarea vânătorii, prin ex-ploatare rațională și durabilă a habita-telor, prin refacerea acestora,conservarea faunei sălbatice și proteja-rea ei, cât și informarea în legătură cuvânătoarea în condiții de agriculturămodernă, sunt două componente decare se ocupă organismele europene înprofil și Federația Asociațiilor de Vână-tori a U.E. (FACE), fondată în 1977,prin participarea asociațiilor naționalede vânători din statele membre. Iată,așadar, că sunt foruri europene, dar șinaționale corespondente, care ne re-prezintă și de la care sunt așteptate re-comandări concrete.

Actualii factori ai autorităților cen-trale naționale trebuie să fie deschisediscuțiilor, pentru a găsi formulele ne-cesare menținerii echilibrului agro-sil-vic-cinegetic și a evoluției efectivelor devânat. Elaborarea unor directive fiabileși viabile sunt numai de domeniul voin-ței decizionale și, ca țară cu tradiții,avem încrederea că, prin participarecomună, pas cu pas, se va asigura onouă stare vânătorii pe plan intern și,de apreciat, pe plan internațional.

A tunci am decis să construiescsingur una, simplă dar binegândită, din materiale tratate

pentru outdoor, cu încăpere secun-dară și cu podea și pereți izolați ter-mic. Costul a fost tot o surpriză, dar…plăcută!

Unelte și materiale necesareAm avut nevoie de o ruletă, un fie-

răstrău, o șurubelniță – cele electriceușurează munca, și o nivelă cu bulă.Pentru pereți am folosit o placă stan-dard de PAL tratat pentru outdoor, re-zistent la apă.

Am croit podeaua (1,00x0,75 m),pereții laterali (înălține față 0,80 m și0,60 m spate) și placa pentru acope-rire. Pentru izolație am folosit polisti-ren expandat de 1 cm grosime, iarpentru acoperiș, o placă din cartonondulat, tratat.

Încăperea interioarăMontarea peretelui despărțitor am

făcut-o cu stinghie 1,5x3 cm, prinsăcu șuruburi. Podeaua și pereții exte-riori i-am dublat cu polistiren expan-dat peste care, la interior am maiadăugat un strat din PFL outdoor. Cusiguranță, la iarnă nu va suferi de frig!

Finisajul exterior și acoperișulDeși nu este neapărat necesar, de-

oarece PAL-ul pentru outdoor estedeja tratat, exteriorul cuștii poate fidat cu lac rezistent, cum este cel pen-tru ambarcațiuni. Pentru acoperiș amoptat pentru cartonul ondulat deoa-rece permite ventilarea aerului, iarvara nu va transfera căldura de deasu-pra. O idee bună este și fixarea cuștiipe o ramă din lemn pentru a o ridicade la sol cel puțin câțiva centimetri.Evităm astfel pătrunderea apei dins-pre podea, în cazul ploilor abundente.

Dimensiunile prezentate suntorientative și, bineînțeles, va trebui sățineți cont de talia cîinelui. Pentru otalie medie, cum este vijla maghiară,costul total al cuștii a ajuns la… 175de lei. O diferență sensibilă și plăcută,cum spuneam. Și unde mai pui și plă-cerea de a construi singur adăpostulpentru câinele tău de vânătoare…!


AtelierCHINOLOGIE

Cușcă pentru câinele devânătoare - simplu și practicText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Când a venit vremea să găsesc o cușcă pentru noul meupartener patruped am căutat mai întâi una de cupărat.Am avut o surpriză când am văzut prețurile foarte mari,începând de pe la 300 la 500 lei și chiar mai scumpe șifără a fi măcar cine știe ce „minunăție” de cușcă.

În diferite regiuni, coada șoricelu-lui are denumiri populare, cumsunt brădățel, coada-harcelui, ciu-

reșica, crestatea, cralnic, cravalnic,iarba-oilor, prisnel, rotatele-albe sausorocină.

Numele de Achillea provine de laAhile, eroul legendar din timpul războ-iului troian, cel care a descoperitplanta și a folosit-o pentru tratarea ră-nilor soldaților din armata sa.

În scop terapeutic se utilizează flo-rile, care se recoltează în perioada deînflorire, de la mijlocul verii și pânătoamna. Este bine ca florile să fie cu-lese atunci când este soare, pentru căatunci cantitatea de uleiuri volatileeste mai mare, potențând efectul be-nefic al plantei.

Remediile preparate din coada-șori-celului sunt cunoscute încă din antichi-tate, când erau folosite pentru tratareaplăgilor sângerânde și a ulcerațiilor. Înmedicina populară, inflorescențele decoada șoricelului reprezintă un remediunatural în tratarea tenurilor uscate, ar-surilor, eczemelor, plăgilor supuranteale tegumentului, tăieturilor, durerilorde măsea sau tusei.

Printre substanțele care conferăplantei efecte terapeutice se numără ta-ninul - astringent, cicatrizant, antisep-tic, betaina - benefică pentru mușchi,cineolul - antiseptic, expectorant, ver-mifug, azulenul - antispasmodic, astrin-gent, antiinflamator și flavonoidele șiderivații acidului salicilic, care acțio-nează contra febrei și durerii.

Substanțele sunt concentrate în in-florescență, apoi în frunze și mai puținîn tulpină sau rădăcină. Principiile ac-tive elimină sau limitează procesul in-

flamator, distrug microorganismele,moderează secrețiile și ușurează cica-trizarea țesuturilor.

Planta are, de asemenea, efectbronhodilatator și antispastic bronșic -astm bronșic, dar și hipotensor, de cal-mare a durerilor de cap și de redareaa poftei de mâncare și echilibrare a stă-rii generale. Cercetări recente eviden-țiază un efect remarcabil asupraformării globulelor roșii la nivelul mă-duvei osoase, iar ceaiul ajută în trata-mentul congestiilor cerebrale.

Din plantă se poate pregăti infuzie-ceai, tinctură și alifie sau se poate pre-para în combinație cu alte produsenaturale, cum sunt florile de gălbenele,urzica, mușețelul, sau mierea de al-bine.

Înainte însă de a o folosi, sub oriceformă, în oricare dintre situații, este re-comandată vizita la medic și folosireapreparatelor din coada șoriceluluinumai la recomandarea acestuia. Estefoarte ușor să confundăm simptomelesau aspectul unor afecțiuni și de aceeaopinia medicului specialist este neapă-rat necesară și se impune ca o măsurăde prevedere și siguranță.

MAI 2014 | 31

Plante tămăduitoare FLORA

Coada șoricelului DOCTOR PLANT

Coada șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee, perenă, care face parte dinfamilia, Asteracee, cu flori albe spre roz, grupate câte 6-8 la vârful tulpinei și cu frunzepenate-zimțate. Originară din Europa, din vestul Asiei și din America de Nord, planta esteîntâlnită în regiunile cu climă temperată, din câmpie până în regiunile subalpine și creșteîn livezi, la marginea pădurii și în poieni ca și pe marginea drumurilor. Atinge o înălțimede circa 80 cm și emană un miros plăcut, amărui și aromat.

Cine sunt cei doi frațiZWEIBRÜDER®? Rainer și HaraldOpolka, doi tineri care în 1993, refuzațide bancă pentru acordarea unui împru-mut de afaceri, dar cu idei multe și in-ovatoare, cu prototipul primei lanterneLED Lenser V8, cu 1.000 DM în buzu-nar, un set de instrumente și un calcu-lator vechi Atari®, au pus bazele, îngarajul lor din Germania, a ceea ce esteastăzi Led Lenser. În foarte scurt timpau reușit să aibe o cifră de afaceri maimare de 200 de milioane de euro. LedLenser V8 a devenit un clasic interna-țional și unul dintre cele mai vândutelanterne pe LED-uri din lume. Acum luiHarald Opolka îi place place să spună,„Noi suntem propria noastră bancă”.

Secretul? Timp de 17 ani, sute debrevete care au atras mai târziu premiipentru creație, au dus la dezvoltareacompaniei care are acum mai mult de1.000 de angajați, trei baze de produc-ție și o serie de cea mai bună calitatede lanterne cu LED-uri din lume. Prin-cipiile au fost aceleași, ca la început:preocuparea față de emisia fascicoluluide lumină, canalizarea lui și energia dealimentare.

Fiecare nouă sarcină a fost o provo-care, ce a dus înapoi la seriozitate, darși la entuziasmul copilăriei. Într-adevăr,viziunile îndrăznețe, o credință puter-nică în propriile abilități și curajul de amerge în necunoscut, nu este suficientpentru a crea reușite. Este nevoie dealt ceva: entuziasmul care trezește pu-terea și sârguința pentru a da nașterela idei și soluții.

„Perfecțiunea începe îninterior și continuă spreexterior”.

Cu mai mult de 200 de brevete apli-cate din anul 2000, Harald și RainerOpolka au revoluționat lumea lanterne-lor mai mult ca niciodată.

Cele mai importante inovații:1. Advanced Focus System™ - în

mod tradițional, sistemele de focalizareale luminii s-au bazat pe obiectiv sau peun reflector. Advanced Focus System™(AFS) este o combinație patentată de re-flector și lentilă, pentru a crea un sistemde iluminat care oferă atât un fascicolfocalizat pentru distanțe lungi și unuldispersat, omogen, pentru apropiere.

2. RAPID FOCUS - cu o singurămână și o singură mișcare, puteți obținetranziția uniformă de la aproape la de-părtare;

3. SMART LIGHT TECHNOLOGY(SLT) BASIC - vă permite să programațifuncțiile de lumină în funcție de situație.Trei funcții de lumină (de putere, con-sum redus de energie și apărare Strobe)sunt ușor de operat cu click-uri completesau parțiale ale butonului de comandă,astfel încât concentrarea să fie asupraobiectului iluminat, nu la comenzi.

4. SMART LIGHT TECHNOLOGY(SLT) Advanced - 8 programe de ilumi-nat unice și funcții pentru a adapta lu-mina la nevoile curente, la care seadaugă două moduri de consum: moduleconomic - optimizează durata de ilu-minare, modul de consum normal, ast-fel puteți alege puterea pe care doriți săo utilizați pentru a ilumina.

5. OPTISENSE TECHNOLOGY -grație senzorului de luminozitate inte-grat, intensitatea luminii ambientalepoate fi măsurată în timp real, iar inten-sitatea luminii lanternei se reglează au-tomat, în funcție de luminozitatea dinmediu, potrivită pentru activitatea dvs.,fără a folosi butoane sau comutatoare.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Led Lenser - viziune, inspirație și tehnologie

PESCUITCalendar competițional 30

Pescuit la răpitor 32Pescuit la muscă artificială 34

Momeli artificiale 37Atelier - Pescuit staționar 38Noutăți de prin magazine 40

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

mai

MAI 2014 | 33

Tradiția cosfințește ziua de 1 mai ca marea deschidere la pescuitul sal-monidelor în apele de munte. Păstrăvul indigen, curcubeu sau fântânelpot sta însă, în acest an, destul de liniștiți în această perioadă. Un Ordinde prohibiție cu formulări ambigue, voite sau făcute din neprofesionalism,încurcă lumea pescarilor, la fel cum a făcut-o și în privința știucii.Pentru mai multă siguranță, vă recomandăm unitățile de acvacultură și,după 15 mai, apele care constitue frontieră de stat.

Vă reamintim că pescuitul guvizilor este interzis în perioada 1 mai- 30mai inclusiv.

CE PESCUIM ÎN MAI

Categoria TINERET U 18 – Fete 1-3 august AJVPS Sălaj + CSPSCorbu ConstanțaCategoria TINERET - U 18 – Băieți4-6 iulie - AJVPS Olt – Scornicești

• finalele categoriei vor cuprindetrei manșe de câte 4 ore, dintre caredouă pescuit tematic și una pescuit liber

Categoria SPERANȚE U 23 – Fete1-3 august - AJVPS Sălaj+ CSPSCorbu ConstanțaCategoria SPERANȚE U 23 – Băieți7-10 august - AVP Silva Marpod

• finalele categoriei vor cuprindetrei manșe de câte 4 ore, dintre caredouă pescuit tematic și una pescuitliber

Categoria CADEȚI U 14 – Fete 2-3 august - AJVPS Sălaj + CSPSCorbu ConstanțaCategoria CADEȚI - U 14 – Băieți5-6 iulie - AJVPS Olt – Scornicești

• finalele categoriei vor cuprindedouă manșe de câte 3 ore, pescuitliber

Categoria ECHIPE/CLUBURI/ASOCIAȚII26-28 septembrie - AJVPS Sălaj +CSPS – Vârșolț

• finala categoriei va cuprinde treimanșe de câte 4 ore, dintre care douăpescuit tematic și una pescuit liber

Categoria VETERANI13-14 septembrie - AJVPS Olt -Scornicești

• finala categoriei va cuprinde douămanșe de câte 3 ore, pescuit liber. Potparticipa concurenți cu vârsta de peste60 de ani, care nu au concurat la ca-tegoria SENIORI, dacă numărul celorînscriși va justifica desfășurarea finalei.

Categoria SENIOARE1-3 august - AJVPS Sălaj+ CSPSCorbu Constanța• finalele categoriei vor cuprinde treimanșe de câte 4 ore, dintre care douăpescuit tematic și una pescuit liber.

Categoria SENIORIEtapele județene - individual,

vor cuprinde două manșe de câte 4ore, dintre care una de pescuit tematicși cealaltă de pescuit liber. Se califică înFinala „B” primii 4 clasați în fiecarejudeț, exceptând divizionarii A și B.

Finala „B”25-27 iulie • AJVPS Vrancea - Ciușlea

• va cuprinde trei manșe de câte 4 ore, dintre care două de pescuit tematicși una de pescuit liber. Participă 24 divizionari „B”, retrogradați în Finala „A” dinanul precedent (2013) + primii 4 clasați pe județe în etapa anterioară. Se calificăîn Finala „A” primii 24 clasați în această etapă.

Finala „A”29-31 august • AJVPS Călărași + AJVPS Sălaj + CSPS - Canalul siderurgic

• va cuprinde trei manșe de câte 4 ore, dintre care două de pescuit tematicși una de pescuit liber, care se vor desfășura pe 3 sectoare (13 concurenți pe sector).Participă 39 concurenți, primii 15 clasați în Finala „A” în anul precedent (2013),+ primii 24 clasați în Finala „B” 2014. După întocmirea clasamentului, primii15 concurenți rămân în Divizia „A” pentru anul 2015, iar următorii 24 retro-gradează în Divizia „B”.

AGENDA


Competiții

Calendar competițional 2014CAMPIONATUL DE PESCUIT SPORTIV AL A.G.V.P.S.

MUGUREL IONESCU

Pe data de 21 februarie a avut loc, la sediul A.G.V.P.S. din România, întrunirea anuală aComisiei de Pescuit Sportiv și Competiții. S-au purtat discuții, cu prioritate, despreproblemele pe care le implică recunoșterea F.R.P.S. de către M.T.S. și s-au făcut propuneriîn ceea ce privește datele și locațiile de desfășurare ale campionatului de pescuit sportiv alA.G.V.P.S., pe discipline și categorii. Calendarul competițional adoptat a fost aprobat deConsiliul A.G.V.P.S. în ședința care a avut loc în data de 9 mai.

PESCUIT SPORTIV STAȚIONAR

Cerințele obligatorii stabilite pentru anul 2013 rămân valabile și pentru anul 2014.

1

2

3

4

5 6

1. OPEN Sohodol - 16-18 mai - Târgu Jiu2. OPEN Păstrăvul de aur - 6-8 iunie - Someșul Cald- Lac Beliș3. OPEN Gurghiu - 18-20 iulie - Râul Gurghiu4. OPEN Bucovina - 1-3 august - Râul Bistrița Aurie5. OPEN Someșul Rece - 22-24 august - Râul Someșul Rece6. OPEN Aventuri în Apuseni - 5-7 septembrie - Râul Arieș-Albac

FINALA CAMPIONATULUI AGVPSClasament realizat prin cumul de puncte obținute la ultimele două con-

cursuri OPEN (5 și 6).

DIN BARCĂ: Cupa Ligii – 3-4 mai – TungujeiCAMPIONAT Etapa I 7-8 iunie – Tungujei/BereștiEtapa II 2-3 august – BelișEtapa III 30-31 august – BicazEtapa IV 20-21 septembrie – RogojeștiEtapa V 25-26 octombrie – Uzlina

DE PE MAL: Cupa Ligii – 6-7 septembrieCAMPIONATEtapa I - 24-25 mai – Someșul Mic – Cluj- NapocaEtapa II 28-29 iunie – Zetea - Târnava MareEtapa III 19-20 iulie – Someșul Cald – Doda PiliiEtapa IV 16-17 august – Bistrița Aurie – Cârlibaba

MAI 2014 | 35

PESCUIT SPORTIV LA FFEDER

PESCUIT SPORTIV LA CRAPPESCUIT SPORTIV LA MUSCĂ ARTIFICIALĂ

Etapa I, cu toate loturile înscrise:5-8 iunie– C.S. Corbu CCC – Corbu- ConstanțaEtapa II, cu primele 6 loturi cla-sate în etapa I:26-29 iunie – C.S. Corbu CCC -Corbu Constanța

19- 21 septembrieAJVPS Sălaj+ CSPS – Vârșolț

PESCUIT SPORTIV LA RĂPITORI - SPINNING

U na din nălucile „noului val” aapărut mai întâi timidă și ne-cunoscută în SoCal sau Cali-

fornia de Sud, acum mai mulți ani:swimbait-ul. Care în traducere liberăînseamnă o momeală artificială care„înoată”, sau așa cum prefer să inter-pretez eu, care are acțiunea ori evolu-ția inclusă în pachet, fără să necesiteun efort prea pare din partea pescaru-lui pentru a o face cât mai atractivă înochii peștilor răpitori. Deși, de la în-ceputuri și până în prezent, swimbait-urile s-au diversificat și s-au împărțitîn categorii cu „acțiune inclusă”, cenecesită o implicare minimă din par-tea utilizatorului, și cu „acțiune as-cunsă”. Acestea din urmă par a aveao evoluție sinuoasă (mai fiind denu-mite și S-baits) la o recuperare con-stantă prin apă, însă în momentul încare pescarul își folosește creativitateași îndemânarea, se transformă în ade-vărate mașini de prins pește. La fel,există swimbait-uri „soft”, din plastice

moi, și swimbait-uri „hard”, din plasticinjectat în matrițe, și prevăzute cu an-core. De fapt, primele swimbait-uri„consemnate” în istoria acestui curentnu erau altceva decât plastice moi în

forma unor shad-uri, precum cele fo-losite la șalău, dar de dimensiunimult mai mari, între 15 și 20 de cen-timetri lungime. Pescarii de apă să-rată le montau pe capete de jig foarte


Generația swimbaitSPINNING

Nălucile noului val (I)Text și fotografie ANDREI ZABET

Universul pescuitului la răpitor nu este infinit, dar nici limitat la doar o mână demomeli artificiale, cum se întâmpla acum o jumătate de secol. În ziua de azi apar pebandă rulantă nu doar năluci noi, ci adevărate tendințe, lansate de pescari inspirați șitransformate imediat în curente care câștigă tot mai mulți adepți. Efectul esteasemănător celui produs de o piatră aruncată în apă: valurile create de impact suntrelativ reduse în zona zero, dar cu cât ne îndepărtăm de epicentru, amplitudinea lorcrește. Așa s-a întâmplat și în lumea pescuitului și, cu siguranță, istoria se va repeta.

grele și le foloseau pentru a prinde di-verse specii marine. Împătimiții pes-cuitului de bass din California auintuit potențialul acestor năluci uriașepentru standardele vremii și le-auadoptat pentru a-și atinge unul dinprimele scopuri ale oricărui pescar,acela de a prinde exemplare cât maimari din specia respectivă. Inițial,montau aceste shad-uri uriașe pe ca-pete de jig de minim o uncie (28,35de grame), cu care prindeau exem-plare record de bass.

Vestea unei noi năluci supradi-mensionate s-a întins repede dincolode granițele statului California și chiarale Statelor Unite, făcând repede fu-rori în toate țările în care acest peștefabulos a fost introdus în ultimul secol- Japonia, Australia, Spania, Portuga-lia, Italia, Franța și lista continuă.

Producătorii consacrați au realizatpotențialul acestei năluci de a crea oîntreagă febră mondială, iar primeleswimbait-uri evolutive nu au întârziatsă apară - de la cele soft și hard cu „ac-

țiune inclusă”, care aveau o evoluțienatural de irezistibilă în apă, la celecu evoluție în S, ce păreau oarecumneatrăgătoare la început, dar care audevenit tot mai populare în ultimii 5 ani, tocmai prin versatilitatea miș-cărilor pe care pescarul le-o putea im-prima. Evident că, datoritădimensiunilor cel puțin respectabile șigreutăților ce depășeau în unele ca-zuri și 10 uncii sau 283 de grame,producătorii au creat și perfecționatinclusiv lansete capabile să lansezeasemenea monștri și mulinete sufi-cient de robuste, care să facă fațăunor asemenea suprasarcini.

Lansetele au fost și ele împărțitepe tipuri de acțiuni - rapide pentruswimbait-uri soft, moderat-rapide orilente pentru swimbait-urile hard. Con-tinuăm în episodul următor descrie-rea acestor năluci și aplicabilitatea lorîn pescuitul de la noi. De prisos sămenționez o singură marcă și modelcare, în varianta soft, a devenit unuldintre cele mai copiate swimbait-uridin istorie: Javallon Soft, inventat deImakatsu sau Katsutaka Imae, unuldintre cei mai creativi și performanțipescari din campionatul japonez debass, NBC.

– va urma –

MAI 2014 | 37

D eși în Secțiunea a 2-a, Ordi-nul stabilește pentru primă-vară perioada de prohibiție la

păstrăvul indigen, curcubeu și fântâ-nel „până la data de 30 aprilie inclu-siv”, același Ordin face o mențiunegreu de înțeles și explicat chiar la des-chiderea amintitei secțiuni și anume„Fără a aduce atingere prevederilor art.1”, articol ce prevede instituirea mă-surilor de prohibiție pentru pescuitulrecreativ/sportiv și familial „al orică-ror specii de pești, moluște și al altorviețuitoare acvatice în habitatele natu-rale, pe o durată de 60 de zile, în pe-rioada 1 aprilie – 30 mai inclusiv”. Iarpăstrăvul este tot pește și în acest cazla care dintre perioadele interzise lapescuit îl încadrăm? Complet nelămu-riți și pentru a evita orice conflict pemalul apei, am rămas acasă, cu gân-dul la freamătul apelor de munte și,pentru a nu pierde totuși complet at-

mosfera momentului, am ales să nedelectăm cu construcția câtorva arti-ficiale de sezon.

Musculițe de maiCea mai mare parte din muștele

artificiale încearcă să imite insecteleîn diferite stadii de dezvoltare ale vie-ții. Unul dintre cele mai bune exem-ple în acest sens sunt musculițele demai – Mayfly, insecte ce fac parte in-discutabil din lista preferințelor păs-trăvului. Artificialele Mayfly imităinsectele din ordinul Efemeroptera. Înlimba greacă „efemeros” se poate tra-duce prin „de durată scurtă sau de ozi”, iar „pteron” înseamnă „aripă”.Avem deci insecte „cu aripi de o zi”,nume care reflectă pe deplin realita-tea. Majoritatea adulților trăiesc maipuțin de o zi, unii chiar numai cîtevaminute. Sunt cunoscute aproximativ2.500 de specii de musculițe de mai

pe glob, America de Nord aflându-sepe primele locuri cu circa 611 specii.

Caracteristica principală a adulți-lor o constituie aripioarele ridicateaproape de verticală și cei doi sau treiperișori caudali drepți și destul delungi pentru a defini imaginea dis-tinctă a insectei. Deși se numesc mus-culițe de mai – Mayflay, pot fiprezente pe parcursul întregii veri,din mai până în august, în diferite lo-curi și cu perioade specifice de viață.Hrana preferată a păstrăvului, dar șia altor specii de pești, aceste muscu-lițe nu au practic nici un mijloc deapărare. Șansa lor de supraviețuire șiperpetuare constă însă în numărul co-pleșitor de mare în care apar la mo-mentul respectiv, adulții reușind să seîmperecheze și să depună un numărsuficient de ouă, în ciuda numeroase-lor capturi ce cad pradă peștilor ceprofită de momentul respectiv.

Între realitate și fanteziePentru pescuitul cu artificiale se

folosesc imitații ale principalelor sta-dii de dezvoltare ale musculițelor demai. Nimfele - larvele ies din ou, tră-


Pescuit la muscă artificialăDE SEZON

A venit întâi de mai și, spre deosebire de anii precedenți,nu am mai ieșit pe apă pentru deschiderea la păstrăv.Tradiția a fost întreruptă de o exprimare confuză șineclară din Ordinul de prohibiție pentru anul 2014 care alăsat lucrurile… „în coadă de pește”…!

În coadă de peșteText și fotografie MAC

iesc și se hrănesc pe fundul apei. Oparte din ele sunt mâncate de peștichiar în acest stadiu sau când înoatăspre suprafața apei, în faza premergă-toare următorului stadiu de dezvol-tare. Le întâlnim atât în râuri, lacuriși bălți, într-o varietate de formeadaptate mediului în care trăiesc.Unele au picioare lungi, care le ajutăla înot, altele, în ape cu un curent ac-centuat, au picioare scurte și puter-nice, cu care se prind bine de substrat.Pre-adultul sau subimago este cu-noscut în lumea muscarilor sub nu-mele de „dun” și este stadiul următornimfei. Odată ajunsă la suprafață,nimfa năpârlește și își deschide ari-pile, nefiind încă matură sexual.Acesta este stadiul cel mai expus al in-sectei, stadiu în care peștii le mănâncăîn număr foarte mare. După încă onăpârlire, subimago devine adult.

O nimfă poate năpârli de 12 – 50de ori până să devină adult. Adultulsau „spiner” este stadiul în care in-secta matură se reproduce și depuneouăle. Trecerea în stadiul de adult arede obicei loc dimineața sau seara,într-un număr atât de mare încât nici

peștii și nici libelulele - atacatorii dedeasupra apei, nu le pot consuma petoate. Împerecherea are loc în maipuțin de o zi, vă reamintiți de „efeme-ros”, după care masculii mor imediat,iar femelele depun ouale și mor și ele.Ouăle sunt depuse fie pe suprafațaapei, fie femele înoată spre fundulapei, unde le depun la adăpost pe pie-tre. Adulții morți, numiți de muscariși „spent”, sunt consumați cu freneziede păstravi. Este un adevărat specta-col în care cercurile de la suprafațaapei continuă să se întrepătrundă într-o țesătură ce curge odată cu aparâului.

De ce sunt numite aceste insecte„musculițe de mai” peste tot în lumeapescarilor, este greu de spus. Poatepentru că primele apar primăvara, înluna mai, când vremea se încălzește,deși, cum spuneam mai sus, ele aparpe tot parcursul verii. Sudamericanii,australienii sau neozeelandezii le-arputea numi „de noiembrie” sau „de-cembrie” dacă am ține seama de ano-timpul când apar la ei. Oricare ar finumele lor și sezonul în care veți pes-cui, pe râu este bine să respectați „re-

gula locului” și să nu vă concentraținumai la unul sau două modele des-pre care ați auzit că dau rezultate peapa respectivă. Observați ce zboarăsau ce se mișcă pe suprafața apei.Sunt multe alte insecte care pot fi „fa-voritele” păstrăvului în acel moment,în acel loc. Dacă peștii nu mănâncă lasuprafață, s-ar putea să fie preocupațide altceva - larve de caddis, gamaruși-lătăuși, în adâncuri. Pot lua nimfelecare se ridică spre suprafață sau se pothrăni cu cele de pe fundul apei. Ale-geți o artificială cât mai apropiată decele prezente pe maluri, pe și subfrunze sau pe pietrele din apă. Captu-rile din anii trecuți stau mărturie reu-șitei….

Acum însă, chiar dacă este lunamai, artificialele „Mayfly” vor maiavea de așteptat până la prima ieșirepe malul apei. Sperăm însă, cu bunăcredință, că cei în măsură vor revizuiOrdinul de prohibiție, iar în 2015 pre-vederile vor fi clare și nu va mai fi locde „interpretări”. Asta pentru că ni-mănui nu-i plac lucrurile neclare și, cuatât mai puțin, lăsate… „în coadă depește”!

MAI 2014 | 39


E xistă o tufă ornamentală, mi-nunat mirositoare, cu florialbe-gălbui, care în Ardeal se

mai numește și „mâna maicii Domnu-lui”, flori care sunt polenizate, în afarăde albine, și de o mică zburătoare, o in-sectă aurie, denumită „lămâița”, carea fost imi tată de harnicii și pasionațiimuscari și a dat roade în pescuitul clea-nului și avatului.

În primul rând amintesc că musca,confecționată cu grijă și din materialefidele coloritului insectei, este cu prio-ritate o muscă de seară, la care avațiise aruncă în mod sigur.

Pescuind după apusul soarelui,vara, pe la orele 20-22, când apa are uncolorit cenușiu, musca va avea un con-trast puternic pe oglinda apei, fiindușor reperată și atacată.

Luăm un cârlig adecvat mărimiimuștei, optim este un model cu tija cur-bată nr. 6, pe care efectuăm, din mă-tase galbenă strălucitoare, un corp

consistent, iar de sub abdomen lăsămo codiță din câteva barbule dela gâtulfazanului auriu, corpul fiind până la2/3 din lungimea tijei. În acest locfixăm aripile formate din pană de po-târniche închisă, iar deasupra aripioa-relor începem executarea perucii dinhackle de cocoș auriu, de regulă de lamicii cocoșei ornamentali japonezi.

Apoi facem capul muștei, din mătaseneagră, sub care fixăm o mică mustă-cioară din câteva barbule din pana ră-țoiului. Cu această ultimă operație,musca este gata și asigură capturareaavatului.

Cu asemenea model am avut succesși noaptea, pe la orele 23.

Pescuit la muscă artificialăTEHNIC

Lămâița - musca de searăText și fotografie TITUS PINTEA

Nu spun o noutate, dareste vorba despre o muscă,poate mai puțincunoscută, deși am maiamintit de ea ca una dintrepreferatele avatului, alăturide marele fluture de varză.Ambele sunt destul de desutilizate de muscarii dinapele de șes.

Este musca ideală pentruclean în aproape tot sezonul.Schuster, în limba germană,înseamnă cizmar și se citeșteșuster. La noi, în Ardeal,fiind utilizată de decenii,musca este cunoscută subnumele de „cizmar”, iar înMaramureș, sub numele de„cizmărel”.

Este foarte ușor de confecționatdar, pentru succesul partiedei, trebuiesă respectăm un principiu, acela căaripile muștei să fie legate cât sepoate de paralel cu tija cărligului, cala modelele sedge, publicate în cata-loage, modele care sunt recomandatea fi utilizate după ploaie, pentru că in-sectele moarte căzute pe apă au ari-pile inerte aproape lipite de corp, deciimi tația va fi fidelă.

Luăm un cârlig nr. 10, ideal pentrucizmărel, începem cu o înfășurare dinmătase roșie strălucitoare, până la2/3 din lungimea tijei, loc în carefixăm două aripioare negre formatedin hackă de cocoș negru, apoi facemperuca din pană genetică de cocoșnegru și musca este gata.

Este bine să avem 3-4 mărimi decârlige, deci cizmărelul arată bine și pe

cârlige nr. 12-14, cu tije mai lungi șipoate concura multe modele de cata-log, dar este evident și recomandat camodelul mare să fie folosit pe ape maiadânci, iar cele mici pe pâraiele maiînguste.

Este deasemenea important calungimea aripilor să fie doar până laînceputul curburii cârligului, astfelpunem în evidență corpul roșu almuștei. Și, să nu uităm, ca deasupraperucii să facem un căpșor evident dinmătase neagră.

Afirm cu responsabilitate că ciz-marul, pe toate apele unde am pes-cuit, mi-a adus în struna vegilor melede muscă cleni minunați, care cred că,de când i-am retrimis în mediul lor, audevenit capitali, așa că vă urez spor lamigălitul muștelor și… FIR INTINS!

SCHUSTER

MAI 2014 | 41

A tât în cazurile când apa pre-zintă o temperatură scazută,dar și vara, pe caniculă, bibanii

au perioade când preferă nălucile demici dimensiuni. Locurile unde îmi des-fășor partidele de pescuit la spinningau multe exemplare de până la 200 gbucata, dar sunt și destui bibani „săriți”de 400-500 g. Am prins bibani atâtaproape de maluri, dar și la departarede acestea și, în special, acolo undealbia apei a fost mai tare, mai com-pactă. Alte locuri bune sunt structuriledin apă, de genul blocurilor de piatră,structuri metalice, arbori scufundați șibordurile de vegetație .

De obicei, bibanii atacă hotarâți nă-lucile, dar când sunt mai apatici se„lasă” pe fir, devin „atârnători”, aseme-nea șalăilor și, de aceea, trebuie să fimcât se poate de atenți și de vigilenți șisă-i „sancționăm”, înțepând scurt, darferm, din încheietură, ca să nu elibe-reze năluca. Pentru a simți cât mai bineatacurile peștilor este indicată o lansetăultra-light sau light, dar eu mă descurconorabil cu o lanseta medium-light dinfibră de sticlă, o mulinetă de 2500 și unfir monofilament de linie de 0,18 mm.Lanseta din fibră de sticlă este mai elas-

tică și mă ajută să lansez mai bine nă-lucile de mici dimensiuni, iar peștii,când absorb năluca sau dau „țacuri” peaceasta, nu simt atât de mult duritatealansetei și sunt mai puțin bănuitori.

Când peștii erau în straturile supe-rioare ale apei, cele mai bune rezultateau dat voblerele de tip fat sau flat de2,5 cm lungime și cele de tip minnowde 3-3,5 cm lungime. De multe ori lan-sam năluca și, după ce atingea supra-fața apei, făceam o pauză de câtevasecunde, apoi executam, în general, orecuperare lentă, liniară, fără schimbăride direcție. Pentru cazurile când peștiise aflau la adâncime, foarte bune rezul-tate au dat cicadele de 3,5 cm lungime,în special cele cu un format subțire, detip minnow. De asemenea, rotativele

nr. 0 și nr. 00 aurii, argintii sau uneoricu paletele colorate cu ajutorul creioa-nelor marker permanent au avut „tre-cere” la mofturoșii bibani. Atât lacicade, cât și la rotative, după lansare,le lăsam să ajungă pe albia apei, dupăcare executam o recuperare lentă șirectilinie cât mai aproape de substrat ,însoțită uneori de mici pauze în recu-perare.

Pentru că sunt pești care trăiesc îngrupuri, de cele mai multe ori, undeam prins un biban mai sunt și alții și deaceea am insistat mai mult timp cu nă-lucile în astfel de locuri. Chiar și la bi-banii de talie mare am avut rezultatebune, pescuind într-o zonă restrânsă casuprafață, deci nu sunt atât de solitaripe cât se spune.

În multe cazuri, fără a conta foartemult temperatura apei, cele mai bunerezultate le aveam către sfârșitul zilei,înainte cu o oră sau o oră și jumătateînainte de asfințit. Alteori, vara pe ca-niculă, exact la orele prânzului, atuncicând era căldura mai mare. Concluziaeste că trebuie răbdare și încredere de-oarece, pescuind cu năluci mici și cuechipament cât mai fin, bibanii se vorlăsa convinși în cele din urmă.

De cele mai multe ori, bibanii reprezintă salvarea la o partidă de pescuit laspinning, când toate celelalte specii de pești răpitori tratează cu indiferențănălucile, refuzând cu încăpățânare sa le înhațe. Cu toate că, de obicei, curioșii șilacomii bibani atacă cam tot ce mișcă prin apă, ca orice pești răpitori care serespectă, au și ei zile mai puțin faste, când devin destul de pretențioși.

Pescuit la răpitor N~LUCI

Năluci mini și micro pentru bibani pretențioșiText și fotografie DORU DINEA

V om beneficia de minuniletehnicii moderne, extrem dediversificată în domeniul

producerii și comercializării echipa-mentelor destinate pescuitului, chiaral celui simplu, al peștilor mărunți.

Și cum prohibiția ne oferă, de-ocamdată, numai amenajările pisci-cole care dețin licența de acvacultură,să ne aruncăm o privire asupra ehipa-mentului cu care vom debuta în noulsezon. Și nu vorbim aici despre vergi,fire, cârlige, plumbi sau plute, ci des-pre o serie de accesorii utile, care con-tribuie la succesul unei partide depescuit, și despre modul în care pot fifolosite.

Plioarele din plasticNumite și „scărițe”, datorită formei

acestora, de diferite dimensiuni și cu-lori, folosite pentru stocarea liniilor depescuit, acestea nu trebuie să lipseascădin trusă. Cu ajutorul lor ne vom puteaconfecționa liniile acasă, de preferat lalumina zilei, urmând ca pe baltă săapicăm micile corecții necesare. Plioa-rele vor avea dimensiuni corelate cudimensiunile plutelor folosite, pe caretrebuie să le protejeze în timpul trans-portului, și culori diferite, care să per-sonalizeze liniile montate pe ele.Pentru rigurozitate, vom nota direct peacestea, cu creion permanent, sau peetichete autocolante, lungimea liniei,

grosimea firului, portanța plutei și di-mensiunea cârligului.

Suporturile pentru cârlige legateSimple sau cu resort, vor păstra în

codiții optime cârligele de diferite di-mensiuni, legate de acasă cu fire de di-ferite lungimi și diametre. Acestea nevor scuti de o pierdere inutilă de timppe malul bălții, uneori chiar în codițiiatmosferice dificile. Suporturile cu câr-lige vor fi protejate de căldură și desoare, care afectează rezistența firelor.

SondeleDe diferite forme, dimensiuni și

greutăți, acestea ne vor ajuta, teoretic,


Atelier la început de sezonText și fotografie MUGUREL IONESCU

Pescuit staționarDE SEZON

Soarele blând, vântul care adie ușor, purtând miresmele pomilor înfloriți, primele gâzebâzâind prin aerul cald, ne atenționează că primăvara s-a instalat definitiv. Capasionați pescari ce suntem, nu putem sta nepăsători, trebuie să ieșim pe baltă.Așteptând cu nerăbare încheierea perioadei de prohibiție, este momentul să neamintim de copilărie, atunci când, cu o nuia de cucută, ață de papiotă, bold îndoit șidop de plută găurit și fixat cu băț de chibrit, descopeream lumea mirifică a apelor. Hai să fim din nou copii și să redescoperim farmecul pescuitului „baboilor”, de această dată cu o dotare corespunzătoare.

OBLEȚI LA CUPTOR CU ENIBAHAR, LĂMÂIE ȘI CAPEREGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

MAI 2014 | 43

la găsirea locului optim pentru plasa-rea cârligului cu momeală. Confecțio-nate din plumb sau alamă, cu sistemde prindere din plastic sau plută, aces-tea se montează pe tija cîrligului și,având greutatea mai mare decât por-tanța plutei, prin tatonări succesive, nevor ajuta să stabilim profilul real șiconsistența substratului. O sondare co-rectă, la diferite distanțe față de mal șipe o zonă de câțiva metri paralelă cuacesta, va evidenția eventualele pra-guri, platouri, depresiuni sau chiar pâl-curi de plante submerse, ajutându-nela identificarea locurilor favorabile teo-retic. Odată stabilită adâncimea apei înlocul ales, aceasta va fi marcată pe ta-lonul vergii sau pe kit cu creion perma-nent, pastă corectoare sau, simplu,printr-un elastic de folosință univer-sală. Acest reper trebuie păstrat petoată durata partidei, chiar dacă vompescui, la un moment dat, între apesau la suprafață, în funcție de straturileîn care evoluează peștii.

Cleștișorul sau pensa pentru strângerea plumbilor

Acest accesoriu, folosit cu abilitate,va ajuta la centrarea corectă a pumbi-lor sferici sau cilindrici și la presareacontrolată a acestora, care să permităgruparea sau etalarea lor în timpulpartidei, fără ruperea firului. Reamin-tim importanța centrării plumbilor,

care va asigura o coborâre cât mai fi-rească a liniei în straturile apei, impli-cit o prezentare cât mai naturală amomelii. Cleștișorii au și un dispozitivcu care plumbii pot fi desprinși, fărăafectarea firului, dacă dorim să-i înlo-cuim sau să-i eliminăm.

DegorjorulAccesoriu metalic sau din plastic,

acesta ne va ajuta să extragem cârliguldin gâtul peștilor prea înfometați, carel-au înghițit complet. Acesta poate fi

atârnat cu un șnur, ca un medalion,sau prins la piept prin intermediul unuidispozitiv cu resort. Oricare ar fi mo-dalitatea de a-l purta, acesta nu trebuiesă deranjeze în timpul pescuitului. Cuajutorul lui, peștii nu vor fi mutilați,putând fi eliberați dacă se dorește.

Stativul-suport pentru vergiAcesta va proteja vergile de even-

tualele incidente neplăcute în timpuldeplasării prin standul de pescuit. Peacesta pot fi poziționate vergile de re-zervă, desfăcute și montate pentru a fifolosite în eventualitatea unei schim-bări de tactică în timpul partidei depescuit.

Trusa va fi completată cu o mul-țime de mărunțișuri: creioane cu fibrărezistente la apă, pentru vopsirea an-tenelor plutelor, tub cu pastă corec-toare pentru marcat, elastice pentruprindere, tuburi din cauciuc siliconicsau din plastic de diferite dimensiuni,forfecuță- ghilotină, cutter, ac din oțelpentru descurcarea firelor înodate,cutii, cutiuțe și lista rămâne deschisă.Nu trebuie cărat tot arsenalul adunatde-a lungul anilor, dar o selecție rigu-roasă, bazată pe informațiile pe carele-am obținut despre locația și speciilepe care le căutăm, ne vor ajuta caprima partidă a sezonului de pescuit la„baboi” să devină un divertisment și orelaxare.

Ingrediente: 1 kg de obleți, douălămâi, boabe de enibahar, capere, sarefină, piper măcinat, ulei de măsline, 200ml vin alb sec.

Preparare: se curață peștișorii desolzi, se eviscerează și se îndepărteazăcapetele. Se pudrează cu sare și se lasă½ de oră pentru a se impregna. Ungemtava de la aragaz cu ulei de măsline, in-toducem câte o boabă de enibahar înburta fiecărui peștișor și îi așezăm întavă, cap-coadă, pentru utilizarea spa-țiului. Așezăm peste ei feliile de lămâieși introducem tava în cuptorul încins înprealabil. După 20 de minute scoatemtava, întoarcem cu grijă obleții pe partecealaltă, fără a ține cont de feliile de lă-mâie care vor cădea printre ei, îi maistropim cu puțin ulei dintr-un puveriza-tor, pesărăm piper pisat, turnăm vinulîn tavă și o introducem la cupor încă 20de minute. Închidem focul, presărăm ca-perele și lăsăm tava, la răcit, în cuptor.

Servire: se servesc reci, ca aperitiv,având grijă să înlăturăm boabele deenibahar, însoțiți de un țoi aburit de ra-chiu din vin.

Dintre peștii din categoria „baboilor”, obleții sunt apreciațipentru calitățile lor culinare, iar dacă avem răbdareanecesară curățării lor, ne vor răsplăti pe măsura așteptărilor.

Senzori Delkim Stargate Bite Alarm Kit 4+1

ABREVIS


noutăți de prin magazine

VÂND URMĂTOARELE ARME,ȚEAVĂ DE REZERVĂ ȘI LUNETE DEVÂNĂTOARE:• Benelli Montefeltro semiautomată, 5 șocuri, cal. 20, stare bună - 500euro. Tel. 0723-295 351• Dublu expres Ferlach Franz Sodia,cal.9,3x74 – stare foarte bună – 3.000euro, cu lunetă Zeiss Diavari de 1,5-9x42, cu dispozitiv de prindere pedublu expres – 1.000 Euro. Tel. 0732-295 351• P. Beretta/Silver Pigeon S/bock/cal.12 – stare foarte bună – 1.000euro. Tel. 0732-333.113• Carabină Mauser cal.7x66 Von Hofe– aproape nouă -1.200 euro, cu lunetăZeiss de 10x50 și dispozitiv de prin-dere fixă pe carabină – 900 euro. Tel. 0732-333.113• Țeavă de rezervă pentru Blaser R 93/cal.6,5x57 – nefolosită -500 euro. Tel. 0732-333.113.

VÂND armă de vânătoare Krupp 3 inele calibrul 16, preț negociabil.Firicel Gheorghe – Craiova, tel. 0351-452.256.

VÂND armă de vânătoare IJ 58 cali-brul 12, lisă, în stare foarte bună, plusaccesorii, preț 1.300 lei, negociabil.Andrei Dorel – tel. 07427-583.06.

VÂNZ~RI

mica publicitate

ARROW INTERNATIONAL

X Space 6000BARACUDA

Mulinetă robustă, cu angrenajulpinionului din alamă, cu corp dingrafit și tambur metalic cromat.Mulinetă cu baitrunner recomandatăpentru pescuitul staționar al peștilormari.

O serie de năluci suple foarte va-riată, atât ca și gamă de modele/cu-lori/mărimi cât și ca diversitate aatractanților folosiți.

Puteți găsi o nălucă pentru oricerăpitor, începând cu păstrăvul și biba-nul și terminând cu știuca și somnul.

ALARM• Automatic ON/OFF• Funcționează cu o baterie de 9V• Indicator ridicare momeală/desfășurare fir

în partea din spate• Iluminare verticală ultra-luminosă• Ajustare ton/volum/sensibilitate• Ieșire pentru swinger iluminat

RECEPTOR• LED-uri ultra-luminoase• Funcționează cu o baterie de 9V• Indicator ridicare momeală/desfășurare fir

în partea din spate• Modul Silențios• Mod de vibrații• Rază acțiune 150 m

CRAZY FISH

Capacitate mulinetă: 0,40 mm/240 mRaport recuperare: 4,6:1Număr rulmenți: 6Tambur: Al.+Grf.

IUNIE 2014

MAI 2014 | 45

VÂND armă IJ calibrul 16/2 în starebună, preț 1.100 lei. Jeleriu Mircea –tel. 0756-835.811.

VÂND armă CZ 527-223 REM nouă, cu încărcător detașabil, lunetăBUSHNELL ELITE 6200 25-16x40prinderi, vedere pe dedesubt, prețnegociabil. Donici Constantin Marcel– tel. 0745-430.031.

VÂND armă vânătoare semiautomatăBenelli Vinci, cal.12, cam. 76, 5 șocuri,pat sintetic culoare Deșert-Dune, 4.500lei. Carabină bolt action Remington700 Buckmasters, cal. .243Win., patsintetic camo Mossy Oak, cu lunetamontată Bushnell Elite, 4-15x40, am-bele noi, 5.000 lei. Tel: 0728-161.789.

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 D 2.17 7.58 14.39 20.212 L 2.58 8.39 15.21 21.033 M 3.42 9.25 16.07 21.504 M 4.31 10.14 16.57 22.405 J 5.24 10.57 17.51 23.37 P.P. 5.33 20.566 V 6.18 11.51 18.46 -7 S 0.37 6.18 13.03 19.278 D 1.34 7.19 14.01 20.139 L 2.32 8.14 14.56 21.0210 M 3.29 9.12 16.01 21.4911 M 4.26 10.09 16.48 22.2812 J 5.24 11.07 17.42 22.5713 V 6.21 12.03 18.39 23.48 L.N. 5.31 21.0114 S 7.16 12.46 19.24 -15 D 0.45 7.27 13.11 19.5216 L 1.42 8.23 14.05 20.4617 M 2.32 9.13 14.56 21.3418 M 3.20 10.08 15.41 22.2919 J 4.05 10.49 16.34 23.15 U.P. 5.31 21.0320 V 5.04 12.41 17.26 -21 S 1.18 5.37 12.41 18.0122 D 1.53 6.29 13.36 18.4323 L 2.49 7.24 14.23 19.3724 M 3.42 8.17 15.14 20.2525 M 4.35 9.06 16.08 21.2326 J 5.26 9.52 16.54 22.1827 V 6.23 10.47 17.44 23.16 L.N. 5.33 21.0428 S 7.18 11.36 18.41 -29 D 0.42 6.18 13.03 18.1930 L 1.38 7.14 13.47 18.58

Stropi de primăvară - rezolvare din numărul trecut

ORIZONTAL: 1) Nave cu pescari. 2) Ouă… pescă-rești - Coș de nuiele fără fund cu care se prind pe-știi. 3) Cap de somon! – Locul de adunare al micilorpescari. 4) Fără impurități – Florin Știucă. 5) Ele-ment prim de compunere savantă, cu semnificația„(referitor la) stridie”. 6) A lega un cablu sau o pa-râmă de un catarg (mar.) – Final de vals! 7) Patrula romani – Tăiș uzat. 8) Referință necesară navi-gației maritime. 9) Un fel de pescari …de oameni(od.) – 2, 3 hamsii! 10) Pământ sfărâmicios – Pe-rioade geologice.VERTICAL: 1) Referitor la creșterea peștilor. 2) Ră-sunet – Bază… piscicolă. 3) 36 pescari! – Pește… vâ-nător. 4) Pește cu mustăți ca niște franjuri – A ocolicu bună știință. 5) Insulă formată din schelete decorali – Piele fină. 6) Sentimentul pescarului nedusla baltă – A hrăni suficient. 7) Albișoară – Cântecde glorificare. 8) A brăzda solul – Crustaceu comes-tibil (pl.). 9) Cap de roșioară! – Lampă cu petrolutilă în nopțile petrecute pe baltă. 10) Totalitateaviețuitoarelor unei biocenoze (pl.).Dicționar: ALS.

INVITAȚIE LA PESCUITION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Sunt disponibili pentru vânzare:• 3 masculi și o femelă de copoi slovac în vârstă de 8 săptămâni;

• un mascul de copoi slovac în vârstă de peste un an;• o femelă de golden retriever în vârstă de peste doi ani;

• o femelă de pointer în vârstă de peste doi ani;• o femelă de brac sârmos în vârstă de peste doi ani;

Vor fi disponibili pentru vânzare:• 4 masculi și 2 femele de tekel sârmos, după data de 31 mai 2014, când împlinesc 8 săptămâni;• 2 masculi și 2 femele de copoi slovac, din data de 15 iunie 2014, când împlinesc 8 săptămâni;

Vor mai fi disponibili pentru vânzare: căței de brac cu păr scurt, după 15 iulie și căței de pointer, după 1 august 2014.Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu

atestat de proveniență, iar câinii maturi, cu carnete de sănătate. Prețul de vânzare este de doar 650 lei, cu TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021 –270.80.60 / 0767-817.908/ 0724–260.563.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDA! Doresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

tekel sârmos copoi slovac

Documents

VPR05-Revista (mai)