Winston Churchill

( 1874 – 1965 )

„Succesul înseamnă să repeţi greşeală după greşeală fără să-ţi pierzi setea de provocare.”

Viaţa

Winston Leonard Spencer Churchill, pe numele său întreg, s-a născut în data de 30 noiembrie 1874, pe vechea moşie a ducelui de Marlborough. El este persoana care va ajunge să fie cel mai influent politician din istoria modernă a Marii Britanii. Pe lânga aceasta familia Spencer este înrudită îndeaproape cu familia fostei soţii a prinţului Charles de Wales, Diana.

Istoria familiei Churchill începe să se contureze în secolul al XIV-lea, pe când trăia John Churchill, primul duce de Marlborough. Acesta era fiul unui cavaler. El a îmbraţişat cariera armelor şi a luptat în diferite bătălii. Astfel el şi-a câştigat titlul de duce, ceea ce-i va aduce o influenţă semnificativă în administraţia regatului. Uriaşele proprietaţi deţinute de duce şi descendenţii săi vorbesc de la sine de realizările şi faima acestei familii.

Încă de mic Churchill a manifestat un talent deosibit pentru literatură scriind eseuri pentru mai puţin înzestraţii săi colegi. Tot în perioada şcolii a devenit un pasionat al jocurilor de-a războiul.

Inspirat de marii conducători militari precum Oliver Cromwell, dar şi de ducele de Marlborough, Churchill vroia să se folosească de succesele obţinute pe câmpurile de bătălie pentru a se acoperi de glorie în patria sa, Marea Britanie.

În anul 1895, Churchill face o călătorie în Cuba împreună cu câţiva apropiaţi. În acele vremuri Cuba era în pragul războiului, iar Churchill vedea acest lucru ca pe o oportunitate de a avea primul contact cu războiul. Astfel el a început să lucreze ca reporter în timp ce însoţea

armata spaniolă pe câmpul de luptă, iar articolele le trimitea cotidianului Daily Graphic. Pentru curajul său a fost recompensat cu o medalie. Anii urmatori îl vor conduce pe diferite fronturi din lume în calitate de reporter de război.

Prima victorie politică semnificativă a lui Churchill are loc în anul 1908, luna august când ajunge ministrul comerţului, la numai 33 de ani, fiind cel mai tânăr membru al cabinetului. În luna octombrie a anului 1911 devine ministru al marinei militare dar după o greşeală el este nevoit să demisioneze. Astfel el se reîntoarce la cariera militară, plecând pe frontul din Franţa ca şi comandant al unui regiment scoţian.

Un alt eveniment important din viaţa lui Winston Churchill l-a constituit căsătoria cu Clementine Hozier în anul 1908, luna septembrie. Aceasta era fiica unui aristocrat scoţian, pe care a întalnit-o la un bal şi care era cu 10 ani mai tânără decât el. Churchill a invitat-o la Bleinheim Castle, unde a cerut-o în căsătorie. Aceasta a acceptat iar ceremonia de nuntă s-a ţinut la Westminster Abbey. Cei doi aveau să trăiască o viaţă lungă împreună şi să aibă 5 copii.

Al doilea razboi mondial

Churchill revine în politică în timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în luna mai a anului 1940. El devine prim-ministru într-o perioadă de criză pentru Marea Britanie. Regatul Unit era într-o situaţie dificilă deoarece Franţa şi celelalte ţări capitulaseră în faţa Germaniei dar Churchill se încăpăţâna să continue lupta. Astfel Marea Britanie a continuat singură lupta împotriva Germaniei. Dominaţia aeriană şi navală aparţinea Regatului Unit. Singurul avantaj al germanilor era acela că aceştia puteau încurca aprovizionarea Marii

Britanii atacând navele comerciale cu submarinele denumite U-Boat. Astfel Churchill a fost nevoit să semneze o întelegere cu Franklin Roosevelt, preşedintele S.U.A. Prin aceasta întelegere Churchill a obţinut 50 de nave anti-submarin în schimbul dreptului dat americanilor de a utiliza o bază militară din Marea Caraibilor. Cu toate acestea lui Churchill încă îi era greu să protejeze toate rutele maritime.

În tot acest timp în deşertul Africii, generalul Rommel, care conducea trupele expediţionare germane ( Afrika Corps ), înainta spre Egipt. Dacă Churchill pierdea Egiptul, urma ca rutele comerciale din Orientul Mijlociu, o regiune bogată in petrol, să fie complet pierdute. Astfel Churchill a fost nevoit să zboare în Egipt pentru a organiza defensiva, numindu-l comandant al armatei pe sir Montgomery. Acesta a reorganizat trupele şi a pornit împotriva lui Rommel.

Eliminând pericolele iminente Churchill a fost din nou în măsură să se ocupe de întărirea relaţiilor externe. Acesta a cerut ajutorul Statelor Unite şi a Uniunii Sovietice, care erau neutre. Roosevelt a decis că-l va ajuta cu arme şi materiale de război dar fără a implica S.U.A. direct în conflict. Decizia celor două state s-a schimbat atunci când Germania a invadat Uniunea Sovietica iar Japonia a distrus flota americanilor din Pearl Harbor. Ca urmare a acestor două evenimente Marea Bitanie a reuşit să creeze o puternică alianţă.

Situaţia războiului începea să se întoarcă în favoarea lui Churchill. Astfel acesta a început să fie preocupat de politica postbelică. Una din principalele lucruri care-l preocupau era împiedicarea extinderii comunismului în afara Uniunii Sovietice. El chiar i-a propus lui Roosevelt să trimită armata să ocupe Europa de Est pentru a evita instaurarea comunismului dar acesta nu-i împartaşea convingerile şi a refuzat. Cu

toate acestea Churchill nu a permis desfaşurarea comunismului în regiunile din sfera de influenţă britanică. De exemplu în Grecia, acesta a trimis trupe pentru a înăbuşi brutal mişcarea comunistă.

Pe de altă parte Churchill a fost total dezinteresat de soarta Orientului Extrem spunând ca razboiul din Asia nu este atât de important. El şi-a concentrat mai mult atenţia către India.

Perioada postbelică

Pe frontul politic intern Churchill a fost nevoit să demisioneze din funcţia de prim-ministru. Partidul Conservator din care făcea parte, a pierdut alegerile în iulie 1945. Astfel la putere a ajuns Partidul Laburist.

Cu toate că Churchill era membru al unui partid de opoziţie şi fusese debarcat din funcţia de prim-ministru, facea în continuare parte din Parlament si era încă lider al Partidului Conservator. De altfel Churchill a început să critice puternic politica Partidului Laburist deoarece acesta a permis Indiei şi Birmaniei să devină independente.

În luna octombrie a anului 1951, Churchill revine la putere la venerabila vârsta de 77 de ani. El a redobândit puterea nu pentru că ducea o politică care era puternic susţinută de popor ci pentru că politica celor două nu prea difera la acea vreme.

Spre sfârşitul vieţii sale, Churchill a realizat multe lucruri. Nu a fost doar un politician versat ci şi un talentat scriitor. Astfel în anul 1953 el a primit premiul Nobel pentru Literatură pentru cartea intitulată Al Doilea Razboi Mondial. În acelaşi an, la încoronarea reginei Elisabeta a II-a a primit titlul de cavaler. Din cauza stării de sănătate tot mai şubrede Churchill hotarăşte sa renunţe la funcţia de prim-ministru in anul 1955.

În 24 ianuarie 1945 îşi dă ultima suflare, fiind regretat de o întreaga naţiune. Avea vârsta de 90 de ani. În mod paradoxal a murit în aceeaşi dată, ca şi tatăl său Randolph.

„Am realizat multe lucruri, dar n-am fost capabil sa duc nimic la bun sfârşit.” Acestea ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Churchill spuse fiicei sale chiar înainte de a muri.

Bibliografie : Colecţia „100 de personalităţi” de la DeAGOSTINI, numărul 54 – Winston Churchill.

REFERAT REALIZAT DE :

Ila David