ADHD
Generalitati
Sus
ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra
unei indeletniciri anume. Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este descoperita si
tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta. In lipsa unui tratament
corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare, casnice, profesionale sau
relatiilor interumane.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Simptome
3. Date statistice
4. Problemele pacientilor cu ADHD
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Managementul comportamentului psiho-social
Simptome
Sus
ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de concentrare, de
ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt
indeplinite cu deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru mult timp, au
tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.
Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o neliniste
permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum cititul.
Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie si in perioada adulta (in
SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare).
ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in domeniu vizand descoperirea
exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul
de alcool in timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani, moment in care
simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul ajuns la scoala, cat si pentru cei din jurul
sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii adulte este, din acest motiv, destul de redus.
ADHD- manifestari la adulti
Persoanele adulte suferind de aceasta tulburare au probleme in a-si aminti diverse informatii, a se concentra
si a urma indicatii, in a-si organiza diferite activitati sau in a duce la indeplinit sarcini inainte de termene
limita. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate corespunzator, se pot ivi complicatii de ordin psihologic, cu
implicatii emotionale, sociale si comportamentale. Nu este exclusa nici aparitia episoadelor de depresie sau
anxietate.
Date statistice
Sus
- 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar dintre acestia, aproximativ 60%
resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
- sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie de tipul clinic al bolii intre 2:1 si
chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor, afectarea sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.
Problemele pacientilor cu ADHD
Sus
Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari comportamentale, cat si
consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de acomodare a pacientilor cu boala si
includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara
- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua, afectand
calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestari episodice.
Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda existentei ADHD ca boala de
fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de activitatile intreprinse. In schimb, altii au
dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt
retrasi si evita compania persoanelor din jur, devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu
pot tolera singuratatea.
ADHD si afectarea activitatii scolare
Adultii suferind de ADHD pot prezenta:
- rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
- probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri punitiv-
disciplinare
- abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.
ADHD si afectarea activitatii profesionale
Adultii cu ADHD sunt predispusi:
- sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare la slujba
- sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei.
ADHD si afectarea activitatilor sociale
S-a observat ca indivizii cu ADHD :
- au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala
- au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda permisul
de conducere mai frecvent, sunt implicati in accidente rutiere
- folosesc substante stupefiante ilegale
- fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru sanatate
- recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de adaptare sociala cu care se
confrunta.
ADHD si afectarea vietii afective
Adultii cu astfel de tulburari:
- au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje
- au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu.
Diagnostic
Sus
ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani). In
acest interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza
desfasurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putand
sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la
care simptomatologia atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata, insa au
cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot include:
- chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei
- anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica ADHD si pe prezenta ei in
antecedentele personale ale pacientului
- discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai
putin specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
- analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
- evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de suspendare sau chiar exmatriculare.
In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda efectuarea unui examen medical
complet, in scopul excluderii altor cauze pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel,
recomandarile specialistilor includ efectuarea:
- examenelor neurologice
- examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-
encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni
- teste psiho-educationale (teste de inteligenta, aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit, tratati corespunzator. ADHD
este o tulburare cronica si daca este neglijata are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la
scaderea increderii in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de substante
interzise. In vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta
intr-un test cu 25 de intrebari referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta
perioada). Scopul acestui test este de a evalua prezenta si eventual severitatea simptomelor ADHD in
timpul copilariei.
Purasana Sunatoare Bio 120 Cps 215 Mg Flacon
Biovita Sunatoare* Bio 120 Cps Supliment Alimentar Bazat Pe O Singura Planta. Flacon Cu 120 Capsule
Pret: 69,9 Lei
Tratament
Sus
Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In cazul copiilor se folosesc, cu
succes, pentru a controla simptomatologia, substante din clasa amfetaminelor si metilfenidatului. Studii
recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata - constand in administrarea de
medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale.
Tratament medicamentos
In cazul adultilor, tratamentul nu prezinta diferente semnificative fata de cel adresat copiilor, clasele de
medicamente eficiente fiind, in principiu, aceleasi.
In trecut, tratamentul de prima intentie era considerat a fi cel bazat pe substantele stimulante, iar studiile au
demonstrat de-a lungul anilor ca aproximativ 2/3 din adultii care au beneficiat de acest tratament au raspuns
favorabil, starea lor imbunatatindu-se considerabil. Exista totusi si unele dezavantaje in ceea ce priveste
administrarea unor astfel de substante adultilor, ceea ce a impus folosirea lor cu mai multa precautie decat
in trecut.
Majoritatea dezavantajelor deriva din faptul ca astfel de medicamente pot duce la aparitia dependentei,
aceasta problema fiind intalnita din ce in ce mai des la pacienti. De asemenea, efectul unora dintre
substante este de scurta durata, ceea ce impune administrarea mai multor doze zilnice, situatie care duce la
scaderea compliantei la tratament. Exista persoane aflate sub tratament pentru ADHD care pot intampina
probleme de concentrare cand incearca sa duca la bun sfarsit activitati precum treburile casnice, plata
facturilor sau ajutatul copiilor la lectii, acestea facand parte din categoria efectelor nedorite ale
medicamentelor. Alte reactii adverse includ tulburari ale somnului, pierderea apetitului, cefalee, epigastralgii,
insa acestea scad in intensitate dupa cateva saptamani de la debutul tratamentului si pot fi controlate
ajustand dozele medicamentelor.
Studii de data recenta au evidentiat ca aproximativ 58% dintre adultii diagnosticati cu ADHD au descris o
imbunatatire a capacitatii de concentrre si o diminuare a starii de hiperactivitate pe fondul administrarii
terapiei stimulante. In cazul in care aceasta are efecte adverse importante, ce nu pot fi diminuate nici prin
ajustarea dozelor sau daca nu se dovedeste a fi eficienta, medicul curant poate recomanda pacientului
administrarea de Atomoxetina, o substanta non-stimulanta, relativ recent aparuta. Medicamentul ce are la
baza atomoxetina se poate elibera si fara prescriptie medicala, ceea ce faciliteaza accesul pacientului la el,
acesta nefiind nevoit sa apeleze permanent la medic pentru eliberarea retetei.
In unele cazuri s-au constatat evolutii favorabile si in urma administrarii de antidepresive de tipul Bupropion
sau antidepresive triciclice (imipramina, desipramina).
Exista persoane care folosesc in scop terapeutic metode care nu si-au dovedit eficienta, cum ar fi restrictii
dietetice. Pacientii nu sunt sfatuiti sa apeleze la astfel de modalitati de tratament in detrimentul tratamentului
medical conventional. Unele metode alternative pot chiar influenta negativ starea fizica si emotionala a
pacientului. Folosirea unor astfel de procedee nu este doar dezavantajoasa, dar chiar periculoasa si
treneaza instituirea tratamentului corect.
Tratament comportamental
Adultii suferind de ADHD pot beneficia, pe langa tratamentul medicamentos si de tratament specific
tulburarilor de comportament induse de boala. Acesta poate include:
- strategii de a creste respectul de sine
- modalitati de relaxare si tehnici de a face fata stresului in vederea reducerii anxietatii
- strategii de organizare a activitatilor personale si profesionale
- metode de a spori eficienta la locul de munca si de a imbunatati relatiile inter-colegiale
- educarea familiei pacientului.
Studiile au demonstrat faptul ca terapia combinata (cea care asociaza tratamentul farmacologic, terapia
individuala, educarea familiei, oferirea suportului psihologic si afectiv necesar) are rezultate superioare
tratamentului medicamentos simplu, avand roluri importante in a creste increderea pacientului in fortele
proprii si in a-l ajuta sa faca fata acestei tulburari.
Datorita faptului ca ADHD este o conditie patologica ce asociaza si alte probleme (tulburari de memorie, de
invatare, anxietate, modificari comportamentale, tulburari obsesiv-compulsive, abuzuri de substante
chimice), prima etapa esentiala a tratamentului se recomanda a fi evaluarea complexa a starii pacientului.
Managementul comportamentului psiho-social
Sus
Exista diverse strategii si concepte menite sa ajute persoanele afectate de ADHD sa faca fata acestei
conditii medicale deosebite. In general, sfaturile specialistilor includ:
- Administrarea medicamentelor conform indicatiilor medicului. Aceasta recomandare este valabila pentru
toate tratamentele, nu doar pentru cel de ADHD. Pacientul trebuie sa acorde atentie administrarii
tratamentului - omiterea unei doze sau administrarea consecutiva a 2 sau mai multor doze, cu scopul de
compensare poate avea efecte dintre cele mai periculoase. Se recomanda pacientilor ca, daca observa
aparitia efectelor secundare sau a altor probleme de sanatate sa se adreseze cat mai repede medicului
specialist.
- Organizarea si ordonarea - pacientilor le este indicat sa fie cat mai organizati. In vederea indeplinirii
acestui obiectiv, pot face liste cu lucruri care trebuie indeplinite in anumite zile, pot seta alarma ceasului la
orele la care au lucruri importante de realizat.
- Controlul comportamentului impulsiv si agresiv - strategia pentru a evita un astfel de comportament este
simpla: pacientul este sfatuit sa numere pana la 10 in timp ce respira linistit si cat mai profund, ori de cate ori
are tendinta de se enerva prea usor.
- Diminuarea distragerii atentiei in timpul zilei - in vederea imbunatatirii concentrarii asupra lucrurilor
importante se recomanda incercarea de a reduce la maxim diferitele modalitati de distragere a atentiei. Fie
ca este vorba de muzica, televizor, computer sau zgomot ambiental, acestea trebuie evitate pe cat posibil
de-a lungul zilei.
- Focalizarea energiei in scopuri creative - persoanele cu ADHD au uneori mult mai multa energie decat cei
din jur. Poate fi util pentru ele daca ar directiona aceasta energie intr-un hobby sau o alta activitate
recreativa.
- Apelarea la ajutor - orice individ are nevoie, la un anumit moment al vietii sale, de ajutor. Tot ce trebuie sa
faca este sa aiba curajul de a-l cere.
Viata cotidiana si ADHD
Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au adaptat acestei conditii, iar in
cazul in care tulburarea este tratata corespunzator, iar pacientul este compliant la tratament, calitatea vietii
sale se poate imbunatati simtitor, acesta putandu-si desfasura activitatile profesionale si personale ca orice
membru activ al comunitatii in care se afla.